Vous êtes sur la page 1sur 2

Vasile Alecsandri, personalitate marcantă a paşoptismului, se simte dator să contribuie la

construirea politică, morală şi intelectuală a Principatelor Române şi consideră că spectacolul


teatral atrage publicul mult mai uşor decât lectura, deoarece transmite mesajul în chip
nemijlocit şi poate fi astfel un mijloc eficient de îndreptare a moravurilor societăţii şi de
împlinire a idealurilor naţionale şi democratice ale epocii.

În cei 46 de ani în care a scris piese de teatru, a abordat cele mai variate specii dramatice:
cântecele comice, farse, vodeviluri, feerii, operete, comedii, drame etc.
Ciclul de comedii cunoscut sub numele Chiriţele este alcătuit din patru piese: Chiriţa în Iaşi
sau Două fete ş-o neneacă (1850), Chiriţa în provinţie (1852), Cucoana Chiriţa în
voiaj (1863)şi Chiriţa în balon.

Comedia Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri, este continuarea Chiriţei în Iaşi şi a avut
premiera în mai 1852.Piesa, denumită de dramaturg „comedie cu cântice”, este structurată
în două acte, fiecare dintre ele fiind alcătuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite
de către autor persoane, sunt menţionate cu numele şi statutul social pe care îl are fiecare în
cadrul comediei. Perspectiva spaţială este reală şi deschisă, fiind precizată de către autor,
„la moşia Bârzoieni” şi „într-un târg din ţinut”, iar timpul în care se petrec întâmplările este
plasat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, când mica boierime era dornică de parvenire,
străduindu-se din răsputeri să se comporte după moda de la Iaşi şi Paris.

Chiriţa în provinţie ilustrează statutul real al eroinei principale, acela de provincială, sugerând
în acelaşi timp parvenitismul şi snobismul ei de a respinge cu toată forţa această situaţie pe
care o consideră degradantă şi străduindu-se să impună în provincie moda orăşenească de
la Iaşi ori Paris.

Chiriţa în provinţie este o comedie realistă de moravuri sociale, ilustrând contrastul dintre
esenţă şi aparenţă prin care sunt construite personajele aparţinând micii boierimi rurale, care,
inculte, vulgare şi corupte, vor să pară aristocraţi cultivaţi şi emancipaţi.
Conflictul dramatic este reprezentat de încrâncenarea cu care Chiriţa se împotriveşte, din
motive meschine şi răutăcioase, căsătoriei dintre Luluţa şi Leonaş, doi tineri care se iubesc
şi care triumfa în finalul comediei.