Audit Cursuri

Culegerea
informa.ilor din
surse umane
Egoul persoanelor in comunicare

Cialdini:
-  R
-  A
-  S
-  C
-  L
-  S
Aspecte introduc.ve
(to) elicit = vt. a smulge; a scoate; a extrage; fig. a

smulge; a reuşi să obţină; a stârni; a provoca
(admiraţia).
Aspecte introduc.ve
Beneficiile ELICITATION:
- informaţii unice, indisponibile prin alte metode

de culegere.
- informaţii oportune, în .mp u.l.
- informaţii ieOine.
- mascarea interesului culegătorului pentru

subiectul examinat.
Aspecte introduc.ve
ELICITATION este o UNEALTĂ a CULEGĂTORULUI/

AUDITORULUI, dar NU SINGURA
Cheia succesului în elicita.on constă în pregă.rea şi

planificarea discuţiei cu sursa, singurul element aflat
exclusiv sub controlul culegătorului
Etapele ELICITATION
Proces cu TREI ETAPE:
A. Pregă.rea discuţiei
B. Discuţia propriu-zisă
C. Recapitularea rezultatelor
Etapele ELICITATION
A. Pregă.rea discuţiei (7 paşi):
- Obiec.ve informa.onale urmarite

- Potenţiale surse
- Cunoastere surse surse
- Iden.ficare vulnerabilităţi
- Planificare variante abordare şi discuţie
- Planificare etapa finala a discu.ei
Caracteris.ci umane exploatabile
Culegătorul apreciază/cul.vă la Sursă:
- Nevoia de recunoaştere
- Nevoia de recunoaştere ca experţi
- Tendinţa de modes.e în faţa laudelor
exagerate
- Tendinţa de a-i învăţa/corecta pe alţii
- Tendinţa de a dovedi greşeala altuia
- Tendinţa de a bârfi
Caracteris.ci umane exploatabile
Culegătorul mai apreciază la Sursă şi:
- Tendinţa de a nu păstra date referitoare la al.i

- Nevoia de a găsi un ascultător
- Limite în înţelegerea valorii informaţiilor
deţinute
- Subes.marea capacităţii de înţelegere a
interlocutorului
- Subes.marea capacităţii interlocutorului de a
folosi informaţiile
Potenţiale surse în ELICITATION
Surse ”uşoare”:
- Muncitorii, persoanele slab calificate
- Micii funcţionari guvernamentali
- Profesorii
- Oamenii de ş.inţă
- Personalul de vânzări şi marke.ng

- Personalul de relaţii publice
”Nicio generalizare nu merită doi bani, inclusiv aceasta”

Mark Twain
Etapele ELICITATION
”Niciun vânt nu este favorabil celui care nu ş.e spre

ce port navighează”- An.chitate
“Life is what happens when you have everything

planned ahead”
Etapele ELICITATION
B. Discuţia propriu-zisă
Tehnici de ELICITATION
AFIRMAŢIA PROVOCATOARE
- tehnică introduc.vă a subiectului

- se evită întrebările
- generează o întrebare de lămurire din partea
sursei
- u.lă pentru introducerea unei alte tehnici de
elicita.on
AFIRMAŢIA PROVOCATOARE
E:Mă întreb de ce am stat atât de mult în firma
mea!
S: Ce vrei să spui?
E: Mă bucur că nu trebuie să calculez marjele de

profit la ofertele pe termen lung! Mi se pare o
loterie!
S: Ce nu înţelegi?
RECIPROCITATEA - ”QUID PRO QUO”
- ”îţi (arăt) spun ce am eu, dacă îmi spui ce ai tu”

- planificare exactă a informaţiilor împărtăşite
- cât adevăr trebuie să fie în informaţii?
- există riscul să nu se răspundă
RECIPROCITATEA - ”QUID PRO QUO”
E:Mă întreb de ce am stat atât de mult în firma

mea!
S: Ce vrei să spui?
E: M-am angajat la …. încă din facultate şi am altă
experienţă.
S: La fel şi cu mine, eu m-am angajat la
compeKtorul X în 1998 şi de atunci am lucrat ...
CITAREA UNUI EVENIMENT/DATE
- metodă preferată de jurnaliş. pentru a obţine reacţii

- nimeni nu vrea să pară neinformat
- orice eveniment pretabil a fi citat poate fi găsit pe
Internet
- oricine poate greşi un citat
- ”dacă e public, pot şi eu să vorbesc despre asta”
NAIVITATEA
- greu de stăpânit - suprimarea ego-ului

- ”naiv, nu prost”
- exploataţi complexele de superioritate ale Sursei
- trebuie găsit nivelul de echilibru între ş.inţă şi
neş.inţă

ÎNCADRAREA ŢINTEI
- u.lă pentru determinarea informaţiilor care

conţin date
- se foloseşte algoritmul ”trage lung, trage scurt,
trage pentru efect”
JOCUL “CALD-RECE”
- u.lă pentru determinarea informaţiilor cu

dimensiune spațială
- se combină foarte eficient cu tehnici de ci.re a
“limbajului trupului”
NEVOIA DE A SE LAMENTA/PLÂNGE
- există suficientă nedreptate pentru a jus.fica

lamentările
- există întotdeauna nemulţumiţi
- surse indicate - foş. angajaţi
LAUDA (uneori neruşinată)
- trebuie dozat conţinutul

- se sacrifică ego-ul Culegătorului
- lauda adevărată vs. lauda nemeritată
- impactul gender-ului asupra laudei
REPETAREA CUVINTELOR
- tehnică de mijocul discuţiei, de încurajare

- nu este tocmai ”ascultare ac.vă”
- trebuie evitat ”paternalismul”
- repetarea prin reformulare
- repetare cu accentuare
- alternarea cu tăcerea
REFERINŢA OBLICĂ
- seamănă cu ”afirmaţia provocatoare”, dar are alt

scop
- exploatează tendinţa de a trece de la ABSTRACT la
CONCRET
- tehnică aplicabilă repe..v
- tehnică eficientă pentru un flux informa.v
con.nuu
REFERINŢA OBLICĂ
E: Toate sectoarele economice traversează o

perioadă grea!
S: Aşa e! La noi...
E: Criza a lovit greu pe toată lumea!
S: Noua ni s-au redus vânzările cu...
E: con.nuă în aceiaşi notă
EXPRIMAREA NEÎNCREDERII
- funcţionează eficient în tandem cu ”afirmaţia

provocatoare”
- capiatalizează tendinţa oamenilor de a împărtăşi
secretele altora, pentru a părea informaţi
- tehnică folosită târziu în conversaţie
CRITICA
- foarte u.lă cu persoanele implicate (afec.v) în

subiectul de interes informa.v
- trebuie dozată pentru a nu se depăşi limitele
AFIRMAŢIA FALSĂ
- necesită suprimarea ego-ului

- poate fi citat un prieten (imaginar)

?

ELEMENTE
INTRODUCTIVE IN
DOMENIUL INFORMATIILOR
PENTRU AFACERI
Mediul de afaceri
Companii Organizații
concurente partenere
B1-Bn C1-Cn
O
A/V
Compania A
Op
Organizații
indiferente
A/V – amenințări/vulnerabilități
O – oportunități
Op – oportunități latente (potențiale)
Ac#v (ac#ve)

Ansambluri de bunuri materiale si/sau
nemateriale (informaţionale), cu
valoare si valoare de întrebuinţare,
precum şi persoane fizice sau juridice,
considerate ca intreg.

Ameninţarea

Fenomen, obiect, persoana sau organizaţie
etc. care poate exploata în mod intenționat
sau accidental o vulnerabilitate a unui activ cu
scopul producerii unei pagube materiale sau
nemateriale

Tipuri de ameninţări (I)
- Amenintari provenite din mediu

Crize locale, regionale, globale
- energeCce
- materii prime
- apa
- forta de munca

Infrastructuri (inclusiv strategice) depasite

Tipuri de ameninţări (II)

Ameninţări naturale

Incendii
-
- Inundaţii
- Furtuni, uragane
- Cutremure
Tipuri de ameninţări (III)

Ameninţări criminale

Fraudă, furt
Incendii
Vandalism
Crime ciberneCce

Natura ameninţărilor intr-o companie (IV)

- De natura umana ( angaja=, vizitatori, intrusi etc)
- De natura opera=onala
- De natura reputa=onala
- De natura procedurala
- Ce =n de un proiect
- Financiare
- De natura tehnica
- Naturale
- Poli=ce
- Alte amenintari – Cele 5 forte ale lui Porter

Vulnerabilitatea

Punct slab al unui acCv ( inclusiv lacune
existente într-un program de asigurarea
securităţi acestuia), care poate fi exploatat de
amenințări.

Tensiune si opozi=e
Solu#ile de securitate sunt percepute ca “win-lose” in loc de “win-
win.”
1) Sen=ment de proprietate
pe procedura 1) Securitate reala
2) Acces instantaneu 2) Produc=vitate neafectata
3) Fara complica=i 3) Angaja=i multumi=
4) Solu=i maximale integrate

5) Minimizare costuri
Exemple de vulnerabilita=

CaracterisCci ale construcţiilor
Proprietăţi ale echipamentelor
Comportamentul unor persoane
Poziţionarea acCvelor
PracCci operaţionale

Riscul

Potențial de deteriorare, pierdere sau distrugere
a unui acCv ca urmare a materializării unei
amenințări, care exploatează o vulnerabilitate.

R = i x f(A, T, V) x 1/C , unde:

A- AcCv
T - Ameninţare
V - Vulnerabilitate
C - Contramasuri
f - funcţie de probabilitate
i – coeficient de impact

Schema clasica a comunicarii

Beneficiar
E R
e
Activităţile de procesare a informaţiilor

CULEGĂTOR CANAL DE MANAGER PROCESARE ANALIST
TRANSMITERE
Marcare Securizare c a n a l r a d i o , De-securizare P r e l u c r a r e

Cule- Internet, tehnică Analiză
gere p o ş t ă , l i n i e
telefonică
înregistra criptare, Decriptare, Traducere,
re, ambalare, desigilare fotografiere,
indexare, sigilare reindexare etc
clasificare

Obiec=vele comunicarii

-  Sa fim recepta= (auzi= sau ci==)
-  Sa fim intelesi
-  Sa fim accepta=
- Sa provocam o reac=e (schimbare de comportament sau a=tudine)

18
Raportul seman=c: Emitor - Receptor

Ce 20%
uClizeaza

Ce isi va
aminC ulterior 30%

Ce este acceptat
40%

Ce se intelege
50%

Ce reCne atenCa
60%
Ce aude interlocutorul
70%

Ce reuseste sa comunice 80%

Ce doreste sa comunice 100%
PARALINBAJ – LIMBAJUL TRUPULUI IN COMUNICARE
LIMBAJUL PARAVERBAL
TRUPULUI
Privire Tonul vocii
Zâmbet Ezitări
Gesturi Volumul vocii
Poziţia corpului

CONŢINUT
Pauze
Distanţa Ritmul şi viteza
Imbrăcămintee Sublinieri

Tipuri de contexte (I)

- context circumstan=al
(implica pozi=a interlocutorilor, iden=tatea, locul si
=mpul in care se produce comunicarea)
-  context situa=onal
(compaCbilitatea sociala, culturala, organiza#onala si
lingvisCca dintre interlocutori)
21
Tipuri de contexte (II)
(percepute si ca dimensiuni ale unui singur context sau
macro-context)

- context cotextual
(coerenta, coeziunea si funcConalitatea mesajului in
ansamblu)

- context psihologic
(referitor la starile mentale si emoConale care influenteaza
acCunea si interacCunea lingvisCca)
22
Bruiaj - zgomot
- Fii sigur ca tu nu cres7 nivelul de zgomot in sistem
- Evita riscul SEDUCTIV al supra-informa7ei in sistem
- Rebalansarea efortului in intelligence in sensul acordarii de spa7i mai largi
INTERPRETARII
Principii ale comunicarii
-  Pentru a fi inteles trebuie sa u=lizez un limbaj cunoscut si, deci, accesibil

interlocutorului

-  Important este nu ceea ce inten=onezi sa comunici, ci ceea ce intelege
receptorul (aceasta rela=e este definita de conceptul de feed-back).

- Cine comunica este primul responsabil de rezultatul comunicarii.
(Daca cineva ma intelege gresit, nu-i vina sa, ci este vina mea, emitor)

OBS. Intotdeauna uitam de ele

- Tindem sa percepem ceea ce asteptam sa percepem

- Starea de spirit predispune analistul la “diferite scheme de intelegere”

- Starea de spirit =nde a se defini rapid, dar se modifica mai greu

- Informa=ile noi sunt asimilate func=e de “imagini “ deja existente (acest
principiu explica de ce UNELE modificari gradual evolu=ve scapa
“neintelese”)

CINE VEDE (CULEGE ) INFORMATIILE?
- CE DETALII “EVIDENTIAZA” SI PROMOVEAZA ?

CINE INTELEGE (ANALIZEAZA) ?
- CE DETALII ACCEPTA CA FIIND SEMNIFICATIVE ?
Dimensiunile calităţii informaţiilor în funcţie de mediu de u=lizare

De reprezentare Accesibilitate
Intrinseci
Contextuale
- uşurinţa
Prac=c - acurateţe - comple=tudine
- claritatea definirii obţinerii
- consistenţă - relevanţă

- naturaleţe
- inteligibilitate - omogenitate flexibilitate
- esenţialitate - iden=ficabilitate
- granularitatea - redundanţă minimă - robusteţe
atributelor - consistenţă
- =mpul de seman=că
u=lizare /ciclul - consistenţă structurală
- reprezentare adecvată
- interpretabilitate
- portabilitate
- precizia formatului
- flexibilitatea
formatului
- eficienţa stocării
- consistenţa
reprezentării
Dimensiunile calităţii informaţiilor în funcţie de mediu de u=lizare

Intrinseci Contextuale De reprezentare Accesibilitate

Instruire - acurateţe -  valoare - uşor de înţeles - accesibilitate

- credibilitate adăugată - interpretabilitate - uşurinţa

- reputaţie - relevanţă - concizie operaţiilor
- obiec=vitate - comple=tudine - consistenţă - securitate

- oportunitate
- volum adecvat
Factori care influenţează caracteris=cile de calitate ale informaţiilor

Factorul
Caracteris=ca
care o influenţează
Accesibilitatea Tehnic, organizaţional
Securitatea Tehnic, organizaţional, costul
Comple=tudinea Ciclul de intelligence, Psihologic
Comprehensivitatea Psihologic, tehnic
Interpretabilitatea Psihologic, organizaţional
Prezentarea concisă Psihologic
Prezentare consecventă Organizaţional, tehnic
Uşurinţa operaţiilor Ciclul de intelligence, Tehnic
Credibilitate Psihologic, ciclul de intelligence
Reputaţia Psihologic, Costul
Lipsa erorilor Psihologic, tehnic
Obiec=vitatea Psihologic, organizaţional
Oportunitatea Psihologic, tehnic, organizaţional
Relevanţa Psihologic, organizaţional
Valoarea adăugată Psihologic, organizaţional
Parametrii principali ai mesajelor informa=ve

Acurateţea (veridicitatea) – este dată de următoarea relaţie:

A = (v/R) · p

unde:

v – volumul de date şi informaţii neprelucrate u=le conţinute de informaţia prelucrată
(sau mesajul informa=v)
R – volumul de date şi informaţii neprelucrate necesar descrierii complete a
fenomenului
analizat (v ≤ R)
p – probabilitatea interpretării de către organele de culegere a datelor şi informaţiilor
neprelucrate care au stat la baza întocmirii informaţiei prelucrate sau a mesajului
informa=v (0 ≤ p ≤ 1). Această probabilitate se apreciază de către analist pe baza
experienţei anterioare în lucrul cu culegatorul respec=v.

Oportunitatea – se defineşte prin următorul raport:

Dv – ( Tt + Tp )
O =
Dv
Unde:

O – oportunitatea informa=ei

Dv – durata de valabilitate a informa=ei

Tt – =mpul necesar transmiterii informaţiei de la sursă

Tp – =mpul necesar prelucrării informaţiei

Zone generale ale posibilului

100% Cer=tudine

93% Aproape cert
75% Probabil
50% Improbabil
30% Probabil nu
7% Incert
0% Imposibil
COMMITTEE 111 (1ST SESSION)
SUMMARY OF SIGNIFICANT ISSUES RAISED

I N THE
PAPERS ON SUBJECT 111
__
Supreme AuditInsti tutions"
PRESENTED BY
MR. ELMER B . STAATS

COMPTROLLER GENERAL
UNITED STATES OF AMERICA
MANAGEMENT OR OPERATIONAL AUDITING
I: think it would be well to start with a few comments

about the terminology of the subject we are talking about. It
has been our experience that the terms "management auditing"
and "operational auditing" have no generally accepted meaning.
Viewpoints vary greatly as to what the nature and scope of such
audits embrace. We have another term in the United States which
is also frequently used. That term is "performance auditing.)I
All of these terms are likely to be used whenever there
appears to be a need to establish a distinction between "finan-

cial
...
auditing" and auditing which goes beyond financial transactlons
and accounting records and examines into the operating,
managerial, or administrative performance of an organization.

The suggested definition sent to the Supreme-Audit
Institutions as a basis for discussion of this subject at this
Congress reflects this distinction. It defines 'hnagement
audit" as 11a constructive assessment of future alternatives
available to an organization." These alternatives are in turn
further interpreted as being those based on "analysis of stated
objectives, past management activities and current problems."
. This definition is quite broad. In fact, it strikes me
as so broad as not to be really definitive as to what the
objectives of a "management audit" should be.
3
POP purposes of discussion here, 1 would like to suggest

that we consider the total audit job as consisting of financial
auditing, management auditing, and program auditing.
Financial auditing would be concerned primarily with
financial transactions, accounts, and financfal
reports.
Management (or operational or performance) auditing would
be concerned primarily with the efficiency and economy
with which resources are managed and consumed.
Program auditing would be concerned mainly with inquiring

into the resugts or benefits being achieved by an
organization and evaluating whether programs are
meeting the objectives set by the legislature or other
authorizing bodies.
Each of these types of audits would include checking into
compliance with applicable laws and regulations. A complete
audit would embrace all three types and could be coisidered
as a comprehensive audit of an organization's overall per-
formance.
Another observation that I would like to introduce early
in this discussion is one of a cautionary nature. The office
- 3 -
which I head--the United States General Accounting Office--
has accumulated much successful experience in management
auditing. However, we have learned how to accomplish this
only gradually, and to a considerable extent by trial and
error-some efforts being more successful than others.

I believe that management or operational auditing to
be successful must start modestly and expand slowly. There
must be a gradual development built on experience gained--

the auditor must walk before attempting to m. That grad-
ual development and transition from purely financial or fis-
cal type auditing c a l l s f o r an increased involvement of

staff members who have some acquaintance with such fields
as administration, engineering, economics, etc. This is

needed for a good understanding of operational. problems.
In examining into management or operational problems, and
the effectiveness of governmental programs, the financial
auditor is no longer on his home ground. He is in the ter-

ritory of the manager who knows that territory much better
than he does. Therefore,it behooves the auditor who is
expanding his efforts beyond financial and accounting mat-
ters to develop his competence gradually but surely.
From a careful reading of the papers distributed by 35
Supreme Audit Institutions before this Congress convened,
- 4 -
it is quite evident that the extension of auditing practice
beyond financial matters varies greatly among our members.

Twenty of the thirty-five papers received on Subject I11
indicated that they had--I repeat, they did have-legal au-
thority for such extended auditing practice, Fourteen of
these twenty countries also reported that they conducted
management audits as a regular practice and reported on the
results to their legislative .orparliamentary authorities.
Thirteen others noted that such auditing was conducted only
occasionally. In seven cases, it was reported that no au-
'
thority has been provided to conduct such audits,
An interesting observation made in one paper relates to
the definition of the scope of management auditing suggested
as a basis for discussion at this Congress. That paper
raised the basic question of whether management auditing as
a constructive assessment of future alternatives available
to an organization was a logical extension of financial au-
diting. It argued that this was a responsibility of manage-
ment itself and not that of the independent auditor. The
paper stated further that if the auditor finds that the job
is not being done, he should point that out and suggest that
it be done but he is neither entitled nor qualified to do
it himself.
None of the other papers raised the question quite this
sharply but I believe it is a good question and it suggests that
we might want to recommend changes in the proposed definition.
Another country stated that it was undecided as to whether
management auditing ’!in the full sense” should be undertaken
and wa8 looking forward to learning the views of other Supreme
Audit Institutions on the question. This reservation also
suggests a question about the scope of the so-called management
audit as suggested in the definition submitted as a basis for
discussion here.
Management Auditing Concepts
At this point, I think it would be appropriate to outline
the approach to management auditing we follow in the United
States General Accounting Office. Basically, our general
approach is’ mot really much different than that we would
follow in an audit confined to financial matters. The
following broad steps would be performed for almost any type
of audit:
1. A preliminary survey of the activity being examined

shuuld be made to obtain necessary backgraund and
other working information for use in making the audit.
I would like to add here simply that what this amaunts
to-is that, to save time in the long run, we can be
more selective and thus avoid situations where we

- 6 -
would be chasing rabbits when we might be chasing
elephants OF bears.
2 . The basic charter or assignment of responsibility ' ,
for the activity being examined should be studied to

ascertain the authorized purposes and related au-
thorities of the activity and any applicable re-
strictions or limitations. In this respect, we
need to involve legal staff in questions of legal
authority. Also, to examine the legislative his-
tory to determine the full intent of the legisla-
ture authorizing the expenditure OF program we are
auditing .
3. The management system should be examined by study-
ing the policies established to govern the activi-
ties under examination, testing the effectiveness
of specific operating and administrative procedures
and practices followed, and fully exploring any im-
portant problem areas or weaknesses encountered.
4. Reports on results of the audit work performed
should then be prepared and submitted to those re-

sponsible for receiving or acting on the auditor's
findings and recommendations.
In identifying problem areas to examine into, the au-
ditor has several techniques available. Here are some tech-
niques that are employed by auditors in my office:
- 7 -
MakinEdsurveys By obtaining and studying

information on how an activity
‘is supposed to be carried out
or how a procedure is supposed
to work, key features or pro-
cedures can usually be ident-
ified that appear difficult
to control or to be suscept-
ible to abuse.
Reviewing management These Can be valuable sources
reports of information on possible
problem areas for the auditor
to look into.
Reviewing internal audit These are invaluable sources
or inspection reports of information. Of particular
interest to the external auditor
are those which bring to light .
important findings on which
the management has not acted.
Making physical These can be very useful ways
inspections to observe possible inefficien-
cies or problems that should
be analyzed and studied.
Examples of such problems would
be large accumulations of
supplies or materials; idle
or little used equipment; idle
employees; disposal of apparently
good and usable materials; and
the like.
Making test examina- This is a very useful way to
tPons of transactions obtain a practical wokking insight
into the efficiency of pro-
cedures and their effectiveness
in assuring that things are
done in the way and with the
results intended.
Holding discussions with Frank and open discussions with
agency officials and such persons can provide the
employees auditor with w c h valuable
information. The degree of
..
- 8 -
Holding discussions with success in obtaining useful
agency officials and information in this way is greatly
employees (continued) dependent on the auditor's
reputation for independent and
constructive inquiry. If he
is regarded with fear because
of overly critical reporting
in the past, this source of
information may not be pro-
ductive.
When the auditor finds a problem area that he believes he
should examine into, his job becomes one of obtaining all
pertinent evidence and doing an adequate amount of analytical
work to:
1. Identify specifically what the problem is, that is,
what is deficient, what is defective, what is in
error, and the like.
2. Determine whether the condition is isolated or
widespread.
3. Determine the significance of the deficiency in such
terms as increased OK unnecessary costs, loss of
revenues, l o s s of property, ineffective performance
of work, or other effects.
4. Ascertain the cause or causes for the condition.
5. Identify the persons in the organization responsible
for the deficiency.
6. Determine possible lines of corrective or preventive
action and formulate constructive recommendations.
- 9 -
The a u d i t o r should review h i s f i n d i n g s w i t h management
o f f i c i a l s responsible f o r t h e operations being examined s o
t h a t he w i l l have t h e opportunity t o o b t a i n as much informa-
t i o n as p o s s i b l e t h a t bears on t h e problems and t o formulate
h i s conclusions i n t h e l i g h t of t h e d e t a i l e d knowledge of t h e
o f f i c i a l s responsible f o r t h e performance being reviewed.
The a u d i t o r must consider a l l p e r t i n e n t f a c t o r s i n ap-
p r a i s i n g performance. A l s o , t o be effective and t o be ac-
cepted as a c o n s t r u c t i v e f o r c e , he must be f a i r , o b j e c t i v e ,
and realistic. For example, he must use a d i f f e r e n t s t a n - '
dard when e v a l u a t i n g a new program from t h a t used t o evaluate
one t h a t has been i n e x i s t e n c e f o r a long t i m e . Above a l l ,
he must avoid making judgments and conclusions on performance
based s o l e l y on hindsight.
If these concepts are followed and i f t h e a u d i t o r considers
a l l s i g n i f i c a n t f a c t o r s bearing on a problem, he can make
reasonable judgments concerning the discharge of s p e c i f i c
kinds of management r e s p o n s i b i l i t i e s e These judgments can be
of value i n promoting d e s i r a b l e improvements i n management
performance and they can be u s e f u l t o t h i r d p a r t i e s i n connec-
t i o n with t h e i r evaluations of such performance.
Some of t h e papers submitted raise t h e question as t o
whether it i s appropriate f o r a u d i t o r s t o engage i n management

- 10 -
or operational audit, citing the fear that this vpc of
auditing interferes w i t h management's operations. Our

experience has been that when properly conducted, audits of
management performance need not--and certainly should not--
result in interference. They should always be conducted
with a view towards not only identi€ying problems or veak-
nesses, but also with a view towards assisting management
in improving its operations. We have much testimony that
many of our reports have been useful to managers who have

accepted our recommendations with resultant financial sav-
ings and improved operations. Another point to be empha-
sized is that neither the external nor the internal auditor
should participate directly in management decisions.
Relationship Between Interna1
And External Audit
In commenting on the relationship between internal audit

and the external audit, the papers submitted showed widely
varying views. In many cases, the work of internal auditors is
given consideration in fixing the scope of the external audit
and effective cooperation exists. In other cases, the roles
and responsibilities of the two groups are considered to be
quite separate and there is no particular interrelationship I .
o r coordination.
In a few cases, it was noted that government departments

have no internal audit but it was also brought out that there
- 11 -
is interest in establishing such systems. I believe this is

a most important point. A strong internal audit system is an
essential part of a good management system. Because of this,
the external auditor should do all he can t o promote the
establishment and development of good internal audit systems.
Such systems not only aid managers in improving their operations
but they make it easier for the external. auditor t o concentrate
his audit efforts on those problem areas most demanding of
attention from the standpoint of efficiency and economy in the
use of scarce public funds.
This is the view we have embraced in the United States
General Accounting Office and I think it important enough to
dwell on it a little more. To the fullest extent possible,
the external auditor should utilize available internal audit
work rather than directly performing all of the work himself.
He should also be familiar with the operations and findings of
any other internal review activities, such as inspection,
investigation, appraisal, or management analysis, that may
exist in large organizations.
Normally, there should be little duplication between
the work of the external and internal auditors. The internal
auditor should be performing his work as part of the manage-
ment's system of operation and control. In contrast, the audits
made by the external auditor are independent appraisals of
(1) the manner in which government agencies discharge their
responsibilities and, (2) the effectiveness of their control
system, including internal audit.
The external auditor should maintain a close working
relationship with the agency internal auditors. He should
receive copies of internal audit work plans sand the internal
audit reports. In turn, he should inform the internal audit
organization about the areas in which he plans to work.
It should be the responsibility of the government agency
head to establish and maintain satisfactory accounting systems
and related internal controls pertaining to the custody and
use of public funds and other resources. His internal auditor
should include in his audit program an examination of financial
transactions, including both the receipt and disbursement of
funds, t o the extent necessary to evaluate:
--The adequacy of the agency's prescribed policies and
procedures relating to such transactions.
--The adequacy of internal controls over such transactions.
--Compliance with prescribed agency policies and

procedures and applicable laws and regulations.
In recognition that the basic r e s p o n s i b i l i t y f o r proper

accounting and internal control is that of each government
agency, the external auditor in his examination of financial
- 13 -
transactions and accounts should place major emphasis on the
adequacy and effectiveness of the agency's accounting and
internal controls and he should test the adequacy of the
agency's procedures and the work of the internal auditors to
establish the extent to which such work is satisfactorily
performed e
T h u s , internal auditors, in addition to their primary
role of serving the managers of their organizations, can have

a very significant impact on the scope and effectiveness of the
work of the external auditors. The more reliable the internal
auditor's work is with respect to financial operations, the
more opportunity the external auditor has to delve into other
problems, including efficiency and economy in the use of funds
and what is accomplished with the use of those funds. For ex-
ample, as a result of improved internal audits of financial

transactions in our Government, we have been able to reduce
the effort of the General Accounting Office to the point
where its financial auditing now represents less than 10 per-
cent of our audit program.
Training
Training is another important aspect of the whole question
of extending the auditorssrole in examining into problems of
management performanceo Where and how does the auditor develop
- 14 -
his competence t o inquire into such matters in a knowledgeable
manner and with the necessary maturity and judgment to evaluate
performance and make sound recommendations for improvement?
The answer is intense and continuous training--both formall
training in classrooms and on-the-job training under competent,
experienced supervisors. This need is no different than what
is required for the auditor who concerns himself only with
auditing financial transactions and accounts. But for the
auditor who is extending the scope of his examinations into
management performance, adequate training is even more important.
There are those who will question his qualifications, his
competence, and his ability to effectively analyze and evaluate
such matters. The only answer to this questioning is demonstrated
competence and that competence comes through conscientious
adherence to the generally accepted auditing standard that
auditors must be adequately trained and properly supervised in
all of their work.
I realize that training auditing staffs was a major part of
Subject I which was discussed yesterday. However, it is such
a vital part of developing and maintaining a good and acceptable
audit system that some of the key principles can bear repetition.
- 15 -
The comments in the papers submitted reflect some
variation in views on this subject. Some did not specifically
mention the subject in relation to management aditing on the
basis that it was dealt with in Subject I. Others described
their practices at some length and showed a serious concern
with the importance of the subject.
I was very much interested in some of the different ways
in which broad training and familiarization with government
operations are carried out in some countries. For example,
one approach is to give staff auditors temporary assignment$
in g.overnment corporations to provide them realistic financial
and operating experience. Another practice is to provide in-
house training in such subjects as civil engineering. One
country requires considerable advance preparation for its

audit staff such as 2% years of intensive training in its
national school of administration and getting into the school
in the first place requires an advanced degree or 5 years of
public service experience, . -
One auditor general recently established a fiscal control

school in order to train audit staffs in new techniques in
order to achieve broader and more effective audits, particularly
those where operational efficiency is to be evaluated. The
- 16 -
school is operated by the auditor general, and the teaching
staff is comprised of officials from his office., university
professors, and other competent officials. Seminars, con-
ferences, and training courses specializing in auditing and
fiscal control service will be conducted. In addition,
cultural extension courses are included in order to improve
the overall intellectual and cultural backgrounds of audit
staff
In the General Accounting Office, we use Parge numbers
.of persons who have concentrated in the study of accounting
and who, through in-house training and on-the-job training,
become quite capable of conducting management and program
audits. In recent years, we have also added to our
staff large numbers of college graduates I&O have concentrated
in such subject areas as economics, business, public administra-
tion, engineering, mathematics and statistics. We also have
added staff members who are expert in systems analysis,
computer science, and actuarial work. A broadened base of
expertise is essential to the external audit organization that

wishes to broaden its scope of operation into management problems.
- 417 -
Ne matter what their major area of university study may
have been, beginning auditors need close direction, supervision,
and training if they are to develop rapidly into good manage-
ment auditors @
Initially, training programs should emphasize the techntcal

aspects of management audits to assist new staff members in
adapting to the work required. More advanced training programs
can then emphasize the development of (1) supervisory and
management skills, such as planning, audit decisionmaking,
communicating, and delegating, and (2) special skills, such
as systems analysis, statistical sampling, and automatic data
processing.
Formal classroom training programs should be designed to
(1) improve management auditing skills a d technical competence

that can be applied on the j o b , (2) prepare each staff member
for greater responsibility, and (3) inform the staff of new
ideas and practices in management operations.
All staff members should be encouraged and be given
incentives to continue their professional development throughout
their professional careers. Each staff member must grow through-
out his career if he and the organization are to remain responsive
and useful.
- 18 -
An e f f e c t i v e s t a f f development program requires an e f f e c t i v e
career planning and evaluation system which dll help each
s t a f f member i d e n t i f y h i s strengths and weaknesses as w e l l as
h i s opportunities f o r growth. Such a system p e d t s him t o
use h i s existing strengths while developing new strengths
and correcting any weaknesses. The audit organization should
provide regular performance appraisal and counseling programs
to assist i t s s t a f f members i n assessing t h e i r strengths and

potentials and i n planning programs which w i l l enable them
t o develop the maximum of t h e i r potential.

Use of Consultants
I might add another thought here on the point of expanding
the competence of the audit Organization. Because of the very
wide range of a c t i v i t i e s of modern governments, i t i s doubtful
i f any organization can e f f i c i e n t l y acquire all of t h e
expertise needed t o make management audits. To supplement

the s t a f f , expert consultants i n various specialized f i e l d s
should a l s o be employed. I n t h i s way, an audit organization
has available t o i t t h e special knowledge and competence’

needed f o r a p a r t i c u l a r audit a t the t i m e needed without
having t o maintain such s p e c i a l i s t s on the s t a f f all of the

time.
.
0
- 19 -
In the General Accounting Office, we have made good use
of expert consultants in our audits of the programs concerned
with elimination of poverty, manpower training, control and
abatement of water pollution, and review of complicated wea-
pons systems procurement. Our intentions are to increase our
use of consultants in order to expand our overall capabilities
to audit government programs.
The Expanding Role of the Auditor
I would like to conclude these remarks with a few
observations about the expanding r o l e of the auditor.
First, it is my belief that the responsibility of the
independent, external governmental auditor should embrace
the following three aspects of management accountability:
--fiscal accountability, which includes fiscal integrity,
disclosure, and compliance with applicable laws and
regulations;
--managerial accountability, which is concerned with the
efficient and economical use of personnel and other
resources; and
--program accountability, which is designed to assess
whether programs are achieving their intended objectives
and whether the best program options have been selected
to achieve these objectives f r o m the standpoint of
total cost and outputs.
- 20 -
An accountability system should embrace all three
elements. There must be public confidence as to fiscal
integrity in the spending of public funds; there must be
assurance that waste does not occur through mismanagement;
and, there must be an assessment of whether programs are
accomplishing their intended objectives with the least cost
and maximum results.
I do not intend to imply that the auditor has an exclusive
responsibility for management and program evaluation. Other
analytical staffs and other systems of review are also available
to government administrators and legislators. Too frequently,
however, such staffs have been primarily concerned with budget
formulation and program planning and not sufficiently with
whether authorized programs are achieving their intended results.
This is the area to which I strongly believe the auditor has
a major and increasingly important contribution to make. He
has a tradition of making and reporting his findings independent
of operating officials. He should be increasingly equipped
with special skills which go far beyond that required for
financial audits alone. And most importantly, he should be
increasingly looked to by legislatures and by the executive
officials for examinations and recommendations on all three
aspects of accountability.
Operational Auditing
1
Corporate Governance
■  Strategic direction
■  Governance oversight
■  Enterprise risk management
■  Assurance that processes are working
Risk Management
■  Strategy formulation
■  Range of activities
■  Risk = barriers to objective achievement
COSO and ERM
■  COSO 2 cube
■  ERM defined:
■  “A process, effected by an entity’s board of
directors, management and other personnel,
applied in a strategy setting and across the
enterprise, designed to identify potential events
that may affect the entity, and manage risk to
be within its risk appetite, to provide reasonable
assurance regarding the achievement of entity
objectives”
Remember this Key Point
■  Risk is BOTH positive and

negative
COSO ERM Objectives:
S-C-O-R
■  Strategic
■  Compliance
■  Operations
■  Reporting
Integrating COSO-ERM
with COSO-I/C
-Internal Environment
-Objective Setting -Control Environment
-Event Identification -Risk Assessment Processes
-Risk Assessment -Operational Control
-Risk Response Activities
-Control Activities -Information Flow Systems
-Information & -Monitoring Activities
Communication
-Monitoring
COSO-ERM COSO APPROACH

COMPONENTS TO CONTROL
ACHIEVEMENT
The COSO-ERM Model incorporates rather than

replaces the COSO-I/C Model.
COSO-ERM Components
■  Internal Environment
■  Objective Setting
■  Event Identification
■  Risk Assessment
■  Risk Response
■  Control Activities
■  Information and Communication
■  Monitoring
ERM and Ops. Audit
■  Provide assurance on risk mgt.

■  Provide assurance of risk evaluation
■  Evaluate risk mgt. processes
■  Evaluate risk reporting
■  Review the mgt. of key risks.
■  See Exhibit 4-4
IIA ERM Advisory
■  Audit plan should be based on risk assessment
■  Audit plan may include the strategic planning
process
■  Audit plan should be updated for significant
changes
■  Audit plan should be prioritized based on risk
likelihood and exposure
■  Audit reporting should convey risk related
conclusions
O’Brien’s Suggestions
■  Finance should be involved in active
conceptual support.
■  Finance should be an implementation
driver.
■  Finance should provide on-going
assessment of the process.
■  Finance should add insight to ERM and
vice-versa.
■  Finance should assume the role of process
coordinator.
Where Do We Go from
Here?
■  Increased demand
■  Increased respect
■  Increased contribution
■  Increased advancement opportunities…
■  IT’S A GREAT TIME TO BE FOCUSED

ON OPERATIONAL AUDIT
OPPORTUNITIES!!!
Business Processes
■  Basic entity for I/A services
■  Understanding business processes is key
Process Documentation
■  Flow charts
■  Storyboarding
■  Identifying business risks

■  What gets in the way of objective
achievement
Flowcharting
Begin or End
File
Activity
Decide
Document
What Is Storyboard
Flowcharting?
■  New method for documenting a process.
■  Clean and simple flowcharting method.
■  Allows for clients and auditors to clearly
understand process under review.
■  Simple technique that requires a good graphics
package and a little imagination.
■  Can use Microsoft PowerPoint, Harvard
Graphics, Corel Draw, etc.
■  Does not replace IS flowcharting.
The Basics of Storyboard
■  Meet with client and document process.
■  Use your imagination to choose/draw picture.
■  Under picture write narrative for each step represented.
■  Be creative - good control narrative in green; poor
controls in red.
■  Completed storyboard must be reviewed with client.
■  Make any changes necessary.
■  Final copy should be in color for most effective
presentation.
■  Different process may require different approach.
How to Storyboard
•  Meet with client and •  From client interview

document process. create storyboard.
A
•  Print out story board - •  Review storyboard
black and white draft and with client and obtain
color for final. sign off.
Start Company XYZ
Order-fulfillment process
Customer
Service Customer Service
Rep Receives NO
Rep Researches
Order And Corrects
Information
Customer
Print Approved
By Phone?
YES Service Rep.
Three-Part By Manager?
Key Enters
Shipper
Data on-Line
YES
NO
Yellow and Green

To Shipping Pink to Accounts
By Mail On Standard Scan Form Into
YES YES Department Receivable
or Fax? Order Form? System
Department
NO
Shipping Pulls
And
Send to Special
Packs Orders
Order
Department
Shipping Sends
Shipping Files
End Order and Green
Yellow
Copy (Invoice)
Company XYZ
Order-fulfillment process
Receives orders by fax Standard orders are A

or mail. scanned into system.
Customer
Representative A three-part packing
slip is printed per order.
Receives orders by Customer Representative

phone. enters order data on-line.
Pink copy sent to

A accounts receivable
department.
Green copy sent
Packing slip approved Packing slip with order.
by Manager.
If not approved, returned
to Customer Representative
Yellow and green copy go Yellow copy filed in
for correction
to shipping department. shipping department.
Shipping pulls and
packs orders.
Mapping Risk to Processes
■  Identify risks
■  Link risks to the processes
■  Evaluate risks in terms of likelihood and
impact (exposure)
■  Determine risk responses
■  Avoidance, reduction, sharing, acceptance
Managing the Internal
Audit Activity
■  Effective management
■  Establish a risk-based plan
■  Communicate the plan
■  Ensure adequate resources
■  Coordinate services
■  Report on a regular basis
■  Monitor implementation of recommendations
Reporting Structure
■  Solid to Audit Committee
■  Dotted line to functional and committed

executive
Planning Activities
■  Operating plan and financial plan
(budget)
■  Establish goals and objectives
■  Determine overall resources
Resource Management
■  Staffing approaches
■  Flat versus hierarchical
■  Futures’ files
■  Commitment to training
■  Pathways for career development
■  Co-sourcing and outsourcing
Working with External
Auditors
■  Coordinated coverage
■  Cross access to workpapers
■  Exchange of reports
■  Expansion of expertise
■  Facilitation of relationship w/senior mgt.
Dealing with the External
Auditors
■  Different objectives
■  Different accountability
■  Different qualifications
■  Different activities
Cooperation
■  Economy
■  Efficiency
■  Effectiveness
■  Advantages for the external auditor
■  Increases external auditor client insight
■  Improves client relations
■  Rotates emphasis
■  Advantages for the internal auditor
■  Improves training
■  Source of additional work
■  Increases professional knowledge
■  Independent appraisal source
■  Compliance with SAS 65 and SAS 99
Ops. Audit & Governance
■  Process of overseeing the achievement
of objectives
■  Some elements of good governance
■  Assessing the control environment
■  Serving as an ethics advocate
Control Objectives
■  Staying under control as evidenced by
■  Safeguarding of assets
■  Compliance with laws and regulations
■  Organizational goal & obj. achievement
■  Reliability & integrity of information
■  Economical & efficient use of assets
■  Expansion of material on 9-19 —20
Control Environment
■  Integrity and ethical values
■  Management philosophy and operating
style
■  Organizational structure
■  Assignment of authority and
responsibility
■  H/R policies and practices
■  Sustained competency of personnel
Other Management Issues
■  Performance metrics
■  Control self assessment
Culegerea informa.ilor
OSINF
1
Piramida deciziei
ANALIZA
EFECTE
2
Intelligence ca RESURSĂ
•  Resursele companiei:
- Financiare
- Umane
- Fizice/Materiale
- Intangibile:..... INTELLIGENCE .....
4
Ciclul Intelligence
Nevoi/Solicitări din partea beneficiarului
Utilizarea
informaţiilor
Planificarea
informaţiilor
Diseminare
Colectarea
Analiză informaţiilor
Procesare
5
5
Ciclul Intelligence
PLANIFICARE
DISEMINARE CULEGERE
OBIECTIV
PRODUCȚIE
(Analiză)
6
Culegerea informațiilor
SURSA – Originea concretă a

informației
CULEGATOR – Persoană care culege

și interpretează informații cu scopul
transformării acesteia în intelligence
(Cel care exploatează sursa)
7
Culegerea informațiilor - surse
Culegătorul însuși
l  Surse deschise (OSINF)
l  Surse umane
l  Surse tehnice
Cooperare
8
Open-Source Informa0on
9
Procesul de indexare
SE
SE search bot SE
vizitează accesează
Servere web SE Index SE DB
SE search bot
SE search bot
colectează
transferă
pentru
conținutul
indexare
Pagini web
OSINF pentru un activ
Pf
Ac0v
Ge
Pj
11
Motoare de căutare
Operatori de căutare
Operatori de căutare Găseşte pagini care au …
android phone cuvintele android şi phone
white OR black cuvântul white sau cuvântul black
“never give up” exact fraza never give up
printer –cartridge cuvântul printer dar nu şi cuvântul cartridge
printer +cartridge cuvântul printer dar şi cuvântul cartridge
~auto caută cuvântul auto şi sinonimele acestuia
define:ups definiţii ale cuvântului ups
common rail * system cuvintele common rail system separate de unul
sau mai multe cuvinte
+ adunare; 1+2
- scădere; 1-2
* înmulţire; 1*2
/ împărţire; 1/2
% of procentaj; 50% of 100
^ ridicat la puterea; 2^2
vechi in nou (conversie) 40 celsius in fahrenheit
site: (caută doar un site web) site:website.about.com “invisible war”
link: (găseşte pagini legate) link:www.lifehacker.com
#...# (caută într-un anumit interval) nokia phone $200…$300
datarange: (caută într-o rază de date specifică) bosnia datarange:200508-200510
Operatori de căutare
Operatori de căutare Găseşte pagini care au …
weather: (găseşte informaţii meteo locale) weather:bucharest
safesearch:(exclude conţinutul pentru adulţi) safesearch:breast cancer
info: (găseşte informaţii despre o pagină) info: www.icssromania.ro
related: (pagini relaţionate) related:www.icssromania.ro
cache: (vizualizează pagini arhivate) cache:google.com
filetype: (restricţionează căutarea la un .p de fişier specific) project management filetype:ppt
allin.tle: (caută cuvinte cheie în .tlurile paginilor) allin.tle:”addidas” running
inurl: (restricţionează căutarea la URL-urile paginii) inurl:chewbacca
site:.edu (domeniu de căutare specific) site:.edu, site:.gov, site:.org
site:country code (restricţionează căutarea la codul ţării) site:.br “rio de Janeiro”
intext: (caută cuvântul cheie în corpul textului) intext:spring
allintext: (returnează pagini care au tote cuvintele specificate în allintext:north pole
corpul textului)
phonebook: (găseşte un număr de telefon) phonebook:Goolge CA
bphonebook: (găseşte un număr de telefon business) bphonebook:Intel OR
rphonebook: (găseşte un număr de telefon rezidenţial) r p h o n e b o o k : J o h n S m i t h
Washington DC
movie: (caută conţinut video) movie:Mr. and Mrs. Smith
stocks: (găseşte cotaţia la bursă) stocks:ncesa
Google cache – accesare pagini șterse
Google cache – accesare pagini șterse
Google Maps – culegere/analiză
Google Maps – culegere/analiză
Google translate - acces la presa
locală
Google Search By Image – motor de căutare pentru
imagini
Motor de căutare pentru
imagini
Google Similar
Pages
Motor de căutare pentru pagini care
au un conţinut similar
Motor de căutare
pentru
date semi-structurate
persoane
persoane
persoane
persoane
Platforme web de agregare a datelor
oficiale
SMInt – social media
intelligence
Motor de căutare pentru platformele
sociale media
Prezentări și
webinarii
Surface Web
Deep Web
Conţinut găzduit pe
Conţinut dinamic servere FTP
Conţinut nelegat Conţinut scriptat
Internet privat Conţinut non-HTML
Internet contextual Conţinut cu acces limitat

Motoare de căutare pentru Deep
Web
Motor de căutare care protejează
anonimatul utilizatorului
Motor de căutare care protejează
anonimatul utilizatorului cu funcţie
proxy
Cum funcționează un
proxy
Solicitare
PC Server
Răspuns
Solicitar Solicitar
e Proxy e
PC Server
Server
Răspu Răspu
ns ns
Program care protejează anonimatul
utilizatorului
Binomul Sursă-Informație
Evaluare surse
l Acces – cum au ajuns să dețină

informația, de cât timp o dețin
l Motivație – de ce o comunică
Evaluare informație
- prin ”încrucișarea” Surselor
41
PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT
Auditorul trebuie să planifice activitatea de audit, a.î. auditul să fie executat

într-un mod cât mai eficient. Prin planificare se înţelege construirea unei strategii
generale şi a unei abordări detaliate în ceea ce priveşte natura, durata şi întinderea
preconizate ale unui angajament de audit. Auditorul are ca responsabilitate
întocmirea planului general de audit şi a programului de audit.
Elaborarea de către auditor a planului general de audit, cu obiectivele
planificării activităţii (misiunii) de audit, se referă la următoarele situaţii:
· să se asigure că va fi acordată o atenţie privind diferite segmente ale auditului;
· să se asigure că toate problemele potenţiale sunt identificate;
· să faciliteze verificările şi revizuirile.
Aspectele ce trebuie luate în considerare de către auditor în elaborarea unui

plan de audit includ următoarele:
· condiţiile economice în general şi al ramurii de activitate ale clientului, în
special;
· înţelegerea sistemului managerial si contabil, precum şi a celui de control intern;
· riscul de audit şi pragul de semnificaţie preliminar;
· natura, durata şi întinderea procedurilor de audit care urmează să fie puse în
practică;
· coordonarea, îndrumarea, supervizarea lucrărilor de audit, etc.
1
Pentru a concepe un plan bun al auditului, echipa de auditori dispune de 5
tipuri de teste care sunt utilizate pentru a determina dacă situaţiile financiare
prezintă o imagine fidelă a realităţii:
1. procedurile de obţinere a unei înţelegeri a controlului intern;
2. teste ale mecanismelor de control;
3. teste substanţiale ale operaţiunilor;
4. procedurile analitice (compararea sumelor înregistrate în contabilitate şi a celor
estimate de auditor);
5. testele detaliilor soldurilor (se axează pe soldurile finale din Cartea Mare).
Obiectivele unui plan general de audit sunt de a sintetiza informaţiile
obţinute şi de a orienta şi coordona întreaga activitate de audit, respectiv:
a) alegerea membrilor echipei de audit;
b) repartizarea lucrărilor pe membrii echipei;
c) stabilirea modului în care auditul se poate sprijini pe controlul intern;
d) coordonarea cu alţi auditori;
e) solicitarea, colaborarea cu alţi specialişti;
f) stabilirea modului de utilizare a registrelor de şedinţe AGA şi Consiliului de
Administraţie;
g) fixarea termenilor de depunere a raporturilor de audit.
Planul general de audit cuprinde:
· prezentarea generală a întreprinderii;
· organizarea generală a managementului organizatiei;
· sisteme şi domenii semnificative (pragul de semnificaţie, funcţiile, conturile
semnificative, zonele de risc, atitudinea conducerii faţă de controlul intern);
· natura misiunii (auditarea, servicii conexe);
· condiţii pentru realizarea misiunii;
· organizarea misiunii;
2
· bugetul misiunii.
Programul de audit poate fi elaborat pe obiectivele auditului cu defalcare pe:

· domenii de activitate: achiziţii, stocuri, vânzări, imobilizări, trezorerie, venituri
şi cheltuieli;
· compartimente: secţii, ateliere, servicii, birouri;
· criterii ale auditului;
· etape ale auditului: fluxuri materiale, monetare, informaţionale.
Programul de audit serveşte pentru atingerea următoarelor scopuri:
· furnizarea elementelor pentru o organizare bună a activităţii şi permite o
revizuire a scopului propus pentru audit;
· constituie un ghid de lucru pentru membrii echipei;
· furnizează dovezi privind munca prestată;
· furnizează probe pentru concluziile formulate cu privire la evaluarea sistemelor
de control intern şi de contabilitate.
Programul de audit trebuie să includă bugetul financiar şi fondul de timp
necesar îndeplinirii misiunii de audit.
Probe de audit
Conform ISA, probele de audit sunt necesare pentru a putea dovedi

fidelitatea declaraţiilor conducerii cuprinse în situaţiile financiare. Termenul
„probe de audit” reprezină informaţiile obţinute de către auditor atunci când
desprinde concluziile pe baza cărora îşi va fundamenta opinia.
3
Probele de audit cuprind documente primare şi contabile care stau la baza
situaţiilor financiare, obţinute din surse interne, precum şi documente care reflectă
informaţii obţinute din surse externe referitoare la compania auditată.
Probele de audit cu caracter contabil constau atât în informaţii din evidenţele
contabile propriu-zise pe baza cărora au fost întocmite ( facturi, contracte, procese
verbale, corespondenţă, Registru-jurnal, balanţa, discuţii cu angajaţii), cât şi în
fişiere electronice, situaţii de calcul privind alocarea posturilor pe purtători,
reglementări şi estimări contabile.
Probele care pot fi obţinute din mediul de afaceri extern companiei auditate
sunt formate din confirmări primite de la parteneri financiari, bănci, jurişti,
auditori, burse de valori, etc.
Prin procesul de colectare a elementelor probante, auditorul caută permanent
să îşi justifice opinia de audit, în condiţiile în care, prin colectarea de probe este
atinsă, în principal, latura cantitativă a procesului de audit care trebuie suplinită şi
de calitatea informaţiilor, deci, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente
şi adecvate, pe baza cărora să poată emite concluzii rezonabile pe care să bazeze
opinia de audit.
Suficienţa probelor = probele obţinute trebuie să fie destule din punct de
vedere calitativ pentru a permite auditorului să obţină nivelul de încredre dorit.
Gradul de suficienţă = măsura ........probelor de audit.
Adecvarea probelor = latura calitativă a probelor de audit.
Gradul de adecvare = măsura calităţii probelor de audit precum şi a
relevanţei şi a credibilităţii acestora pentru o anumită opinie. Ca atare, adecvarea
probelor trebuie să ţină cont de două caracteristici esenţiale:
- relevanţa, care constă în pertinenţa probelor de audit în privinţa probării
declaraţiilor conducerii entităţii;
- credibilitatea, constă în faptul că probele de audit trebuie să fie de încredere.
4
Potrivit literaturii de specialitate, credibilitatea unei probe de audit este
influenţată de factori precum:
· gradul de independenţă al sursei: din surse externe sunt probe mai credibile;
· nivelul de competenţă profesională a sursei: pentru ca o probă de audit să fie
credibilă, trebuie să provină de la persoane care au o pregătire profesională
necesară, pentru a elimina erorile;
· structura de control intern: probele obţinute în condiţiile existenţei unei
structuri de control intern funcţionale şi eficiente sunt mai credibile decât cele
obţinute în condiţiile în care controlul intern este mai slab sau inexistent;
· gradul de obiectivitate a probelor de audit: o probă este cu atât mai obiectivă cu
cât necesită un grad de raţionament mai mic în evaluarea sa;
· forma probelor de audit: probele sub formă de documente şi declaraţii scrise
sunt mai credibile decât cele verbale.
Auditorul, pe baza raţionamentului său profesional, stabileşte dacă o anumită
probă de audit este adecvată şi suficientă.
În aceste condiţii, factorii care il influenţează pe auditor cu privite la

aprecierea suficienţei şi adecvării probelor de audit sunt:
a) evaluarea naturii
b) natura sistemelor contabile şi de control intern.
c) pragul de semnificaţie a elementului examinat;
d) experienţa câştigată în misiunile anterioare;
e) rezultatele procedurilor de audit, respectiv fraude şi erori descoperite;
f) sursa şi credibilitatea informaţiilor obţinute.
5
Proceduri complementare pentru obţinerea probelor de audit
Astfel de proceduri pot fi:
1) Inspecţia: există 3 categorii majore de probe de audit documentare, care în
ordinea descrescătoare a credibilităţii sunt:
- probe de audit documentare elaborate şi păstrate de terţi;
- probe de audit documentare elaborate de terţi şi păstrate de entitate;
- probe de audit documentare elaborate de entitate şi păstrate de entitate.
Inspecţia constă în examinarea înregistrărilor sau a documentelor interne sau
externe în formă tipărită, electronică sau de altă natură.
2) Observaţia: constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri care e efectuată
de alte persoane (ex.: inventarierea).
3) Inspecţia sau examinarea documentelor şi a înregistrărilor: presupune citirea
documentelor, urmărirea circuitului acestora, compararea lor.
4) Investigarea: constă în căutarea de informaţii financiare sau nefinanciare
referitaore la persoanele cu experienţă din interiorul sau din afara entităţii. Un tip
specific de investigare este şi confirmarea, care reprezintă procesul de obţinere a
unei declaraţii.
5) Calcularea: constă în verificarea acurateţii matematice a documentelor sau
înregistrărilor.
6
CAPITOLUL I
SISTEME CIBERNETICE ŞI MECANISME

DE REGLARE LA NIVEL MICROECONOMIC
Conceptul de sistem cibernetic şi analiza sistemelor sunt aplicate în

studierea diferitelor tipuri de sisteme economice şi a mecanismelor de reglare şi
autoreglare pe care acestea le formează în economia reală. Ne-am obişnuit, totuşi,
să împărţim aceste sisteme economice în raport cu nivelul la care ele apar şi
funcţionează. Vorbim, astfel, de sisteme microeconomice dacă ele sunt privite ca
sisteme acţionând la nivel local, având interdependenţe destul de restrânse ca
întindere şi varietate, realizând sau consumând puţine produse şi servicii etc. şi de
sisteme macroeconomice dacă ele au o funcţionare şi interdependenţe de interes
general, la nivelul întregii economii naţionale, produc şi consumă milioane de
produse şi servicii, utilizează cantităţii mari de factori de producţie. De regulă,
sistemele macroeconomice au drept componente de bază sisteme microeconomice,
iar comportamentul întregului sistem privit la nivel macroeconomic, poate fi
considerat rezultatul interacţiunii dintre comportamentele sistemelor
microeconomice conţinute.
De aceea, o modalitate de a studia aceste sisteme cibernetice este cea
denumită “bottom-up” (de jos în sus), deci analiza sistemelor microeconomice şi
agregarea după aceea a comportamentelor acestora pentru a obţine, în final, sisteme
macroeconomice din ce în ce mai complicate. O altă modalitate de studiere,
“up-bottom” (de sus în jos) presupune abordarea mai întâi a sistemelor
macroeconomice şi dezagregarea acestora în sisteme şi subsisteme, până se obţin
sistemele de la nivel microeconomic.
În continuare, vom prefera prima modalitate de abordare care are avantajul
unei mai mari coerenţe interne în construcţiile care se realizează cu diferite
sisteme, acestea putând să fie introduse în sistemele de nivel mai înalt şi în funcţie
de modul specific în care se organizează o economie. De aceea, vom începe să
prezentăm sistemele cibernetice la nivel microeconomic (consumatori, producători,
intermediari financiari ş.a.) ca, după aceea, să agregăm aceste sisteme (agenţi) în
sisteme la nivel macroeconomic, până când obţinem sistemul economiei naţionale.
1.1 Sisteme cibernetice şi pieţe la nivel microeconomic
Analiza cibernetică a activităţilor care se desfăşoară la nivel

microeconomic trebuie să pornească de la evidenţierea sistemelor care se constituie
la acest nivel şi a modalităţilor prin care aceste sisteme interacţionează cu celelalte
sisteme din mediu pentru a-şi realiza scopurile şi obiectivele proprii. La o primă
privire, activitatea economică este desfăşurată de o multitudine de entităţi pe care
Cibernetica sistemelor economice
le numim: firme, gospodării, pieţe, instituţii publice, bănci, societăţi de asigurări,

etc. Fiecare dintre acestea are o serie de caracteristici generale, comune şi celorlalte
sisteme, dar şi caracteristici proprii, care le deosebesc de toate celelalte entităţi. Va
trebui, de aceea, să introducem câteva noţiuni precis definite care să poată fi apoi
utilizate pentru a descrie structura şi comportamentul acestor sisteme.
1.1.1 Definiţii de bază
În economie s-au dat multe definiţii sistemelor economice şi proceselor în

care acestea sunt implicate. Deoarece unul dintre scopurile ciberneticii economice
este şi acela de a preveni apariţia unor conflicte între concepte diferite atunci când
acestea sunt utilizate împreună, vom da în continuare o serie de definiţii suficient
de clare entităţilor de bază pe care le vom introduce în continuare. Definiţii extrem
de precise şi general acceptate nu pot fi date decât în ştiinţele lipsite de o
perspectivă a evoluţiei, dar cum nu este acesta cazul economiei, rezultă că
definiţiile la care ne-am oprit sunt perfectibile şi nu neapărat acceptate de toată
lumea.
Piaţa. În economie piaţa este definită ca “în general, orice context în care
au loc vânzări şi cumpărări de bunuri şi servicii”. Altă definiţie spune “Un mediu
de schimb între cumpărători şi vânzători”. De asemenea, ea este definită ca “o
colecţie de tranzacţii omogene. O piaţă este creată atunci când cumpărătorii
potenţiali ai unui bun sau serviciu intră în contact cu vânzători potenţiali ai acestuia
şi un mediu de schimb este disponibil”. Evident că o astfel de definiţie implică mai
departe lămurirea noţiunilor de cumpărător, vânzător, mediu de schimb ş.a.
Convenţional, o vânzare este un transfer de posesie (sau de proprietate) a
unui bun în schimbul altui bun. Acum apare problema definirii bunului. Acesta
este o abstracţie economică pentru un lucru care furnizează utilitate posesorului sau
utilizatorului său. Dar ce este utilitatea?
Evident că o astfel de definire a termenilor conduce până la urmă la
redundanţă, dar nu avem altă modalitate de a le formula.
Criteriul de schimb utilizat pe piaţă implică faptul că tranzacţiile sunt
voluntare, deci participanţii la aceste tranzacţii (cumpărători şi vânzători) decid
independent unii de alţii. Este, de asemenea, obişnuit să se presupună că ei caută
să-şi maximizeze propria utilitate (satisfacţia generată de posesia bunului primit) şi
acţionează în mod coerent pentru a-şi atinge acest scop în condiţiile informaţiilor
de care dispun. Deci, o tranzacţie pe piaţă are loc doar când toţi participanţii la ea
percep că propriile lor utilităţi nu vor descreşte în urma actelor pe care le vor
întreprinde pe piaţă.
Preţul. Un factor important (dar nu în mod strict necesar) pe o piaţă este
preţul. Dacă ignorăm barterul (deci schimbul direct de mărfuri şi servicii) şi
considerăm situaţia din economiile moderne, preţurile pot fi privite ca o
reprezentare normalizată a ratei acceptabile de schimb dintre bunuri. Datorită
eterogenităţii bunurilor, unul dintre ele (posibil fără valoare intrinsecă, de exemplu
banii) este desemnat ca unitate standard în funcţie de care se schimbă toate
Sisteme cibernetice şi mecanisme de reglare la nivel microeconomic
celelalte bunuri ale căror valori sunt transformate în număr de unităţi standard.
Preţurile sunt importante pentru cumpărători şi vânzători deoarece ele simplifică
evaluarea tranzacţiilor complexe şi, deci, contribuie la o mai mare eficienţă în
maximizarea utilităţii. Ele reprezintă, de asemenea, un mod foarte compact de a
sintetiza informaţia privind condiţiile de vânzare / cumpărare în scopul unei
comunicări eficiente între participanţii pe piaţă.
Agent. Agentul reprezintă un participant la piaţă în orice postură ar fi
acesta cu condiţia ca, prin aceasta, utilitatea sa să se modifice. De exemplu, un
cumpărător este un agent care, prin tranzacţia efectuată pe piaţă, îşi modifică
utilitatea proprie prin deţinerea produsului cumpărat. Un vânzător este şi el un
agent care îşi modifică utilitatea prin intrarea în posesia sumei de bani în urma
vânzării produsului obţinut.
Nu toţi participanţii la tranzacţiile de pe piaţă sunt agenţi. De exemplu
instituţiile de reglementare sau de supraveghere a acesteia, deşi au un anumit rol în
efectuarea tranzacţiilor de pe o piaţă, nu îşi modifică utilitatea în urma acestor
tranzacţii.
Se observă deci că noţiunea de utilitate este legată direct de definiţia
agentului. Aceasta poate fi înţeleasă ca o funcţie care arată cum se modifică
satisfacţia, bunăstarea sau calitatea vieţii unui agent prin posesia sau consumul
unor bunuri şi servicii. În particular, deciziile individuale ale agenţilor de a efectua
sau nu tranzacţii pe piaţă depind de funcţiile lor de utilitate.
Un agent pe o piaţă se presupune că are preferinţe pentru a cumpăra şi
vinde bunuri dependente de preţuri şi că este capabil să decidă raţional în tranzacţii
în funcţie de aceste preferinţe. Preferinţele unui agent sunt individuale; ele nu
trebuie în mod necesar împărtăşite şi de alţi agenţi.
În categoria agenţilor economici intră un număr mare de sisteme
microeconomice începând cu indivizii care cumpără de pe piaţă un anumit produs,
şi continuând cu consumatorii şi producătorii produselor tranzacţionate pe diferite
tipuri de pieţe, cu agenţii speculatori şi intermediari care formează anumite pieţe şi
chiar cu statul (guvernul) care poate şi el să se comporte ca un agent economic. Din
această cauză, modelele de piaţă utilizează agenţi fără să facă distincţie dacă
aceştia sunt firme sau gospodării, producători sau consumatori, comercianţi sau
transportatori de produse.
Ceea ce este într-adevăr important este faptul că un agent caută doar să-şi
maximizeze propria utilitate, indiferent de utilitatea altora şi va adopta un plan de
acţiune (decizie) ce promite că-i va aduce cea mai mare utilitate.
Resurse. Resursele reprezintă un alt termen pentru bunuri atunci când
piaţa este privită ca un mecanism de alocare a resurselor. Multe probleme care mai
întâi apar ca având o mică legătură cu economia, pot fi abordate în cadrul unei
structuri de piaţă dacă pot fi interpretate ca fiind alocări de resurse între agenţi.
Mecanism de piaţă. Tranzacţiile pe o anumită piaţă se efectuează într-un
anumit cadru şi după anumite reguli. În sensul cel mai larg, un mecanism de piaţă
constituie o structură de organizare economică sau caracteristicile imprimate unui
mediu economic care uşurează efectuarea tranzacţiilor pe o anumită piaţă. Expresii
cum sunt “…forţele pieţei sau mecanisme de piaţă se referă la ansamblul de

determinanţi cu excepţia acţiunii guvernamentale directe, care ajută la rezolvarea
problemelor economice de bază, cum ar fi ce cantitate ar trebui tranzacţionată şi
care ar fi preţul acesteia” (Dicţionarul Moffat).
Mai precis, “mecanismul de piaţă” se referă la un cadru abstract al unui
sistem dinamic în care preţurile constituie un factor determinant al deciziilor luate
de agenţi, care la rândul lor, influenţează preţurile. Datorită acestui feedback între
deciziile agenţilor şi preţuri, studiul mecanismelor de piaţă este central în
cibernetică.
O altă utilizare a termenului de “mecanism” este să identifice o structură de
decizie distribuită ale cărei proprietăţi pot fi alese astfel încât să crească
probabilitatea de obţinere a unor rezultate sociale benefice. De exemplu,
“mecanismul Groves” este o schemă de a introduce penalităţi pentru reacţii
extreme, care impune agenţilor să adopte un comportament raţional faţă de un bun
public, astfel încât o politică bazată pe aceste reacţii ale agenţilor să conducă la
rezultate generale benefice. Astfel de mecanisme sunt frecvent utilizate în
eliminarea externalităţilor negative, cum ar fi, de exemplu, poluarea mediului de
către agenţii producători.
Un alt mecanism, “mâna invizibilă”, asigură coordonarea agenţilor în
stabilirea unui preţ sau unei cantităţi de bunuri care să determine un echilibru de
piaţă. Acest mecanism, descris încă de Adam Smith (1776), funcţionează, în
esenţă, în felul următor: agenţii sunt influenţaţi de preţuri care deplasează cererea
lor către bunuri mai ieftine; cererea, datorită ofertei limitate, la rândul ei determină
ca preţurile bunurilor ieftine să crească şi a celor scumpe să scadă; în consecinţă,
piaţa caută dinamic o mulţime de preţuri astfel încât agenţii să nu mai perceapă un
avantaj prin schimbarea deciziilor lor privind tranzacţiile efectuate.
Această mulţime de preţuri formează preţurile de echilibru care
determină alocarea optimă a resurselor. Atingerea preţurilor de echilibru este
explicată prin existenţa unei “mâini invizibile” care modifică preţurile şi cantităţile
pe piaţă până când toţi agenţii ajung să fie satisfăcuţi de tranzacţiile pe care le
realizează. Uneori această mână invizibilă mai este denumită “coordonator” sau
“licitator” al pieţei. Atingerea preţurilor de echilibru pe o piaţă determină anumite
comportamente specifice ale agenţilor despre care vom discuta mai târziu.
Un alt mecanism de piaţă foarte studiat este cel al licitaţiei. Aceasta este
privită ca mecanismul de dezvăluire (revelare) a preferinţelor cumpărătorului şi a
preţurilor (aproape) de echilibru. Poate cel mai cunoscut tip de licitaţie este cea
englezească, în care licitatorul strigă o serie crescătoare de preţuri până când nu
mai apare nici un cumpărător dornic să dea preţul respectiv pe bunul licitat.
Ultimul cumpărător care a fost de acord să plătească preţul cel mai mare a obţinut
produsul. Licitaţiile sunt, de regulă, utilizate pentru a vinde produse ale căror
valoare de piaţă nu este cunoscută (cum ar fi, de exemplu, un tablou al unui pictor
celebru), sau ale căror preţuri se schimbă frecvent ca răspuns la anumite
evenimente.
Există multe alte variante de licitaţii (americană, daneză ş.a.) în care preţul
începe de sus şi descreşte până când primul cumpărător îl acceptă. Aceste licitaţii
au devenit foarte importante în contextul comerţului electronic, al pieţelor virtuale
şi artificiale. Pe aceste pieţe, agenţii economici umani sunt înlocuiţi cu agenţi
artificiali care reprezintă sisteme de calcul ce simulează comportamentul uman.
Aceşti agenţi sunt presupuşi a fi autointeresaţi (având o funcţie de utilitate
independentă), raţionali (acţionând în concordanţă cu funcţia lor de utilitate) şi
inteligenţi (capabili de raţionamente complexe pentru a descoperi cursul optimal al
acţiunii).
Modelarea mecanismelor de piaţă utilizând modele-bazate-pe-agenţi (vezi
capitolul V) va reprezenta în viitor unul dintre cele mai interesante domenii, în care
se vor întâlni cibernetica, informatica şi inteligenţa artificială pentru a automatiza
încă un domeniu care până de curând era considerat rezervat oamenilor: cel al
tranzacţiilor directe pe diferite pieţe.
1.1.2 Comportamentul agenţilor pe piaţă
După ce am introdus câteva noţiuni de baza, să descriem în continuare

principalele tipuri de comportamente pe care le întâlnim la agenţii economici pe
piaţă. Aceste comportamente trebuie să fie cunoscute pentru a putea realiza modele
de comportament care, mai departe, să poată fi utilizate de agenţi (umani sau
artificiali) în procesele şi mecanismele specifice tranzacţiilor pe pieţe.
Vom aborda trei astfel de tipuri de comportamente: pe pieţe aflate la
echilibru, pe pieţe cu informaţie completă şi pe pieţe cu informaţie incompletă. Mai
există un tip de comportament, şi anume acela al agenţilor pe pieţe cu incertitudine
totală, dar acesta încă nu a fost complet elucidat, existând încă multe probleme care
se cer încă aprofundate. Din această cauză, încă nu vom vorbi despre acest tip de
comportament de piaţă.
A. Comportamentul agenţilor (sistemelor microeconomice)

pe pieţe la echilibru
Produsele şi serviciile pe o piaţă pot fi de natură fizică (alune, cafea, carne

etc.) sau abstractă (un proiect arhitectonic, un site pe Internet ş.a.). De regulă,
mecanismul de ajustare a pieţei la echilibru poate fi descris după cum urmează.
Mai întâi, coordonatorul pieţei anunţă o nouă tranzacţie, posibil şi unele
informaţii privind preţul aşteptat. Apoi agenţii economici de pe piaţă (consumatori
şi producători) răspund cu funcţiile lor de cerere şi, respectiv, ofertă, arătând ce se
schimbă în alocarea pe care ei o doresc pentru diferite alternative de preţ (cererea
negativă este interpretată ca ofertă).
Pe baza funcţiilor de cerere şi ofertă transmise de agenţi, coordonatorul
încearcă să determine un preţ de echilibru (de golire a pieţei) sau o mulţime
de preţuri (în cazul echilibrului multiplu) astfel încât cererea să fie egală cu oferta
pentru fiecare produs.
Opţional, pot avea loc mai multe iteraţii până când agenţii ajung la
echilibru.
După ce preţul de echilibru a fost stabilit, cantităţile de produs sunt
realocate între agenţi pe baza cererilor lor şi a preţului de golire a pieţei. În figura
nr. 1.1 se reprezintă acest mecanism.
Dacă presupunem că o piaţă este la echilibru, deci algoritmul de mai sus a
fost parcurs, atunci agenţii economici pot avea, pe o astfel de piaţă, un
comportament optimal. Dacă un agent are un efect neglijabil asupra preţului (şi nici
nu a format o coaliţie cu alţi agenţi, a cărei mărime să aibă un efect semnificativ
asupra preţului de piaţă) atunci comportamentul lui optimal este să determine o
funcţie de cerere (respectiv de ofertă) care maximizează o funcţie de “fitness” a
acestuia, luând preţul de echilibru ca dat. Funcţia de “fitness” este, în cazul
agentului consumator, funcţia de utilitate a consumului acestuia iar pentru agentul
producător poate fi o funcţie de profitabilitate.
qd COORDONATOR qs
{qd;qs;p*)→{pe;qe}
P* P*
e e
p p
qe qe
CONSUMATOR PRODUCĂTOR
qd qs
Figura nr. 1.1

Acest comportament pe piaţă al agenţilor se numeşte competitiv.
Comportamentul competitiv este, de regulă, o ipoteză standard în studierea
mecanismelor de piaţă. Dacă un agent poate, într-un fel sau altul, să influenţeze
preţul atunci comportamentul său nu va fi mult timp optimal. Totuşi, ipoteza de
comportament competitiv este adevărată pe multe pieţe din realitate.
În cazul în care, într-un anumit fel, un agent (o coaliţie de agenţi) poate
influenţa preţul de piaţă, vom vorbi despre comportament strategic. Cazurile de
comportament strategic pe piaţă, deşi sunt mai puţin întâlnite, reprezintă o sursă
importantă de informaţii în realizarea de pieţe artificiale, pe care pot fi structurate
diferite forme de comportament în situaţia apariţiei unor perturbaţii sau disfuncţii
ale unor pieţe reale.
În acest paragraf vom considera cazul comportamentului competitiv,
urmând ca de comportamentul strategic să ne ocupăm în paragraful 1.3.
Pe o piaţă competitivă, un agent poate să aibă informaţie completă privind
funcţiile de cerere şi ofertă ale celorlalţi agenţi participanţi la piaţă, poate să aibă
informaţie incompletă (incertitudine parţială) sau poate să nu aibă deloc informaţie
despre aceste funcţii (incertitudine totală).
După ce vom da o descriere formală a pieţei de echilibru, vom aborda

primele două cazuri. Al treilea caz, după cum am mai spus, încă nu este elucidat
teoretic.
Înainte de a începe descrierea pieţei de echilibru, vom observa că funcţia
de ofertă poate fi interpretată ca o funcţie de cerere care are valori negative; deci, în
continuare, ne vom referi doar la funcţia de cerere care poate să ia valori pe
întreaga mulţime R (valori pozitive pentru cerere şi valori negative pentru ofertă),
numită şi funcţie de cerere netă.
Vom presupune că pe piaţă există un număr finit de bunuri g ∈ [1,2,..., k ] ,
fiecare bun fiind divizibil arbitrar şi putând fi adus pe piaţă în orice cantitate
(nerestricţionat).
Aceste bunuri au asociate un vector al preţurilor p = [ p1 , p 2 ,..., p k ] , unde
p g ∈ R este preţul bunului g.
Fără a pierde din generalitate, un bun (să spunem cel corespunzător
indicelui k) este considerat “numerar”, deci preţul unitar asociat acestuia este
p k = 1 . Acest lucru permite ca preţurile tuturor celorlalte bunuri să poată fi
exprimate ca multipli de preţul acestui bun. (Acest bun este considerat, în general,
banii).
Când se află pe o piaţă la echilibru, fiecare agent îşi stabileşte o funcţie
de cerere netă, z(p) definită ca:
z i ( p ) : R k −1 → R k −1
unde indicele i reprezintă agentul. Deci, funcţia de cerere netă descrie cererea
pentru bunul g la preţurile pg, g ∈ [1,2,..., k − 1] (preţul bunului k fiind fixat ).
De exemplu, dacă z i ([1,2,1]) = [− 2,3,0] acest lucru spune că, la preţurile
1,2 şi respectiv 1, agentul i doreşte să vândă 2 unităţi de produs 1 şi să cumpere 3
unităţi de produs 2, utilizând pentru aceasta 4 unităţi de produs 3 (numerar)
[1 ⋅ (− 2) + 2 ⋅ (3) = 4] . Se observă, deci, că pe aceeaşi piaţă agenţii fac tranzacţii
între ei, deci z poate fi considerată atât funcţie de cerere cât şi funcţie de ofertă.
Procesul de stabilire a unei funcţii de cerere netă poate fi un proces iterativ
dacă vectorul de preţuri ce goleşte piaţa este în afara domeniului determinat de
funcţiile de cerere transmise de agenţi coordonatorului pieţei. Un exemplu de astfel
de proces iterativ este cel de tatonare a preţului de bază în care funcţiile zig(pg), cu
z ig : R → R , sunt transmise coordonatorului pieţei în mai multe etape, la fiecare
etapă coordonatorul determinând un preţ de bază.
Fiecare funcţie de cerere depinde de preţurile curente de piaţă ale celorlalte
bunuri. Deci, dacă celelalte preţuri se schimbă, o nouă mulţime de funcţii de cerere
netă trebuie stabilită şi transmisă. După ce coordonatorul stabileşte un preţ de
golire a pieţei, să spunem p*, definit ca acel preţ p * ∈ R+ pentru care
∑z ig ( p ) = 0 , g ∈ [1,2,..., k − 1] (1.1)
i
fiecare agent primeşte (sau oferă) o cantitate z ig p ( ) din fiecare dintre cele k-1
*
bunuri şi utilizează
k −1
∑− z
g =1
ig ( p *g ) ⋅ p *g (1.2)
din bunul k (numerar).

Analiza cibernetică a pieţelor la echilibru se bazează pe ipoteza că există
un mecanism care stabileşte un preţ de piaţă pentru fiecare bun, astfel încât oferta
să egaleze cererea, iar realocarea bunurilor de către piaţă este făcută după ce aceste
preţuri au fost stabilite. Există mai mulţi algoritmi de piaţă care pot fi utilizaţi
pentru a determina un echilibru (algoritmi de tatonare a preţurilor sau a cantităţii,
algoritmi de licitaţie de diferite forme etc.). Evident că, dacă un echilibru de piaţă
nu există atunci nici un algoritm de acest tip nu poate fi dat.
După cum am văzut, pe o piaţă există două categorii fundamentale de
agenţi: consumatori şi producători.
Fiecare agent consumator i are definită o funcţie de utilitate ui(xi) care
arată preferinţele acestuia pentru diferite coşuri de bunuri şi servicii (mărfuri)
xi = [xi1 , xi 2 ,..., xik ] , unde x ig ∈ R + reprezintă alocaţia consumatorului i din produsul
T
g. Fiecare consumator i are, de asemenea, o înzestrare iniţială cu bunuri

ei = [ei1 , ei 2 ,..., eik ] unde eig ∈ R+ este înzestrarea consumatorului i cu bunul g.
T
Cererea (netă) în exces a consumatorului i pentru bunul g este atunci dată de:
z ig ( p ) = xig ( p ) − eig
În contextul pieţelor de echilibru, xig(p) reprezintă alegerea/alocarea
optimală a agentului i pentru preţurile date p iar zig(p) este schimbarea optimală în
alocarea agentului i.
Agenţii producători – dacă există – pot utiliza unele bunuri şi servicii
[
produse de alţi agenţi de pe piaţă. Fie y j = y j1 , y j 2 ,..., y jk
T
]
vectorul de
producţie, unde yjg este cantitatea de produs g pe care o realizează producătorul j.
Utilizarea netă a unui bun este un număr negativ. Capacitatea producătorului de a
transforma un input în output este caracterizată de mulţimea posibilităţilor de
producţie Yj, care reprezintă o mulţime de vectori de producţie admisibili.
Profitul producătorului j este dat de p ⋅ y j , unde y j ∈ Y j . Profiturile
producătorilor sunt împărţite de consumatori pe baza unor proporţii predeterminate
nu neapărat egale, deoarece consumatorul este proprietarul factorilor de producţie.
Fie, astfel, θ ij fracţia din factorii utilizaţi de producătorul j pe care o deţine în
proprietate consumatorul i. Profiturile producătorilor revin consumatorilor
în funcţie de aceste proporţii. Consumatorii se presupune că nu au dreptul să se
amestece în deciziile producătorilor.
Pentru a realiza uniformitate cu cazul consumatorului, definim cererea în

exces a producătorului j (schimbarea sa optimală în alocare la preţurile date) ca
fiind:
z jg ( p ) = − y jg ( p ) (1.3)
O dată cu schimbarea preţurilor, şi agenţii îşi pot modifica planurile lor de
consum şi de producţie, dar producţia şi consumul apar efectiv doar atunci când
piaţa a atins starea de echilibru.
* *
( )
O piaţă p , x* , y se spune că este la echilibru general (Walrasian)
dacă sunt îndeplinite condiţiile:
1) piaţa se goleşte: pentru fiecare bun, producţia plus înzestrarea cu bunuri a
agenţilor este egală cu consumul. Formal:
∑ =∑ +∑ y
* *
(1.4)
i
x i
i
e i
j
j
2) fiecare consumator i consumă un coş de bunuri şi servicii astfel încât nu

există un alt coş care îi aduce o utilitate a consumului mai mare, dându-se
înzestrarea iniţială, preţurile curente ale pieţei şi profiturile primite de la
producători. Formal:
(1.5)
arg max u (x )
*
x i
=
* * *
i i
x i∈ℜ + p x i ≤ p e i + ∑j θ ij p y j
k
3) fiecare producător j utilizează vectorul de producţie admisibil care îi

maximizează profiturile sale dându-se preţurile pieţei. Deci
* * (1.6)
y = arg max p ⋅ y
j j
y j∈Y j
Soluţiile de echilibru general au unele proprietăţi interesante. Astfel, dacă
agenţii sunt competitivi, fiecare echilibru general este eficient în sens Pareto, adică
nici un agent nu poate să aibă un “fitness” mai bun (utilitate sau profit) fără ca un
alt agent să aibă unul mai rău. Acest lucru înseamnă că nu este posibil să se
determine o metodologie pentru determinarea soluţiilor problemei agentului, astfel
încât fiecare agent să fie mai bun decât la echilibrul general.
Soluţia de echilibru este, de asemenea, stabilă împotriva coliziunii. Fiecare
soluţie fără producători (economie de schimb pură) este stabilă în sensul
conceptului de nucleu al jocului de formare a coaliţiei: nici un subgrup de agenţi
consumatori nu-şi pot creşte utilitatea lor în sensul că consumatorii înlătură
echilibrul şi formează propria lor piaţă.
Din nefericire, în unele situaţii, soluţia de echilibru general nu există. De
exemplu, să presupunem că există pe piaţă un agent producător care deţine două
utilaje fiecare având costuri marginale diferite şi o producţie de bază minimală.
Dacă doar cea mai costisitoare maşină este pornită, poate să apară cazul în care
preţul pe care cererea este dispusă să-l plătească să fie mai mare decât costul
marginal al celei de-a doua maşini. Totuşi, dacă se pornesc ambele maşini, poate
să existe mai multă ofertă şi, în consecinţă, preţul de piaţă să scadă sub costul
marginal al celei de-a doua maşini. Deci, nu există preţ astfel încât cererea să fie
egală cu oferta.
Cu toate acestea, pot fi formulate condiţiile suficiente de existenţă ale unui
echilibru, utilizând funcţiile de cerere în exces. Vom da, în acest sens, condiţiile de
existenţă şi unicitate ale unei soluţii de echilibru general (Walras) sub forma a două
propoziţii.
Propoziţia 1 (Existenţa echilibrului)
Fie :  k 
R ∑
k −1
S = p ∈
k
+ p = 1 g
 g =1 
  k −1
Dacă funcţia z  =
 i 
∑z
 : S → R k este o funcţie continuă care
i
satisface legea lui Walras, p ⋅ z ( p ) ≡ 0, atunci există p ∈ S k −1 care este un

*
echilibru Walras.
Condiţiile acestei propoziţii sunt, evident, satisfăcute dacă cererea este
continuă. De exemplu, alocarea unei bande de frecvenţă într-o reţea în care o
utilitate a agentului ajunge până la un prag la care el este capabil să participe la o
videoconferinţă. Un alt exemplu este un scenariu în care un producător este capabil
să producă două bunuri, A sau B, cu acelaşi cost. Atât timp cât preţul de piaţă al lui
A depăşeşte preţul de piaţă al lui B, el va produce A şi invers. Deci, atât timp cât
preţul lui A este doar puţin mai mare ca preţul lui B, producătorul va vinde doar A.
Acest lucru va determina preţul lui A să scadă sub preţul lui B, şi producătorul va
prefera, în continuare, producerea lui B.
Chiar dacă echilibrul există, el poate să nu fie unic. Se pot construi uşor
exemple în acest sens (pieţe cu echilibre multiple). Totuşi, următoarea propoziţie
dă condiţia suficientă de unicitate:
Propoziţia 2 (Unicitatea echilibrului în condiţiile bunurilor substituibile)
Un echilibru este unic dacă cererea agregată pentru fiecare bun este
nedescrescătoare în raport cu preţurile altor bunuri.
Bunurile substituibile (brut) sunt acele bunuri pentru care dacă preţul la
unul dintre ele creşte, cererea pentru celelalte bunuri creşte. Nu toate bunurile sunt
substituibile. De exemplu, dacă preţul pâinii creşte, cererea de unt scade. Astfel de
bunuri sunt numite complementare. Ele sunt destul de obişnuite în producţie, unde
producătorii au nevoie frecvent de toate inputurile pentru a crea outputul.
Următoarea propoziţie este mai generală decât propoziţia 2.
Propoziţia 3: Un echilibru este unic dacă z ( pˆ ) = 0 şi pˆ ⋅ z ( p ) > 0 pentru
toţi p neproporţionali cu p̂ .
Cadrul echilibrului general expus mai sus nu ţine seama de externalităţi. În
condiţiile externalităţii consumului, un consum al unui agent afectează utilitatea
altui agent. În condiţiile externalităţii producţiei, o mulţime de posibilităţi de
producţie ale unui agent este afectată direct de acţiunea altui agent.
Până acum am analizat comportamentul agenţilor competitivi pe pieţe
aflate la echilibru; ei consideră, deci, că preţurile sunt date exogen şi îşi definesc
comportamentul (decizia de cerere/ofertă) doar pentru a-şi maximiza utilitatea

(profitul) în condiţiile în care preţurile de piaţă sunt date – presupunând că nu are
influenţă asupra acestor preţuri. Justificarea unei astfel de ipoteze este aceea că
piaţa este prea mare pentru a putea fi influenţată de acţiunea unui singur agent.
Totuşi, acest lucru este, într-un anumit sens, paradoxal deoarece acţiunile agenţilor
determină preţul şi dacă nici unul dintre ei nu influenţează preţul atunci cine?
Ipoteza de competitivitate este adevărată, într-adevăr, pentru un număr infinit de
agenţi (fiecare dintre ei având dimensiuni neglijabile) dar care piaţa are un număr
infinit de agenţi?
De aceea, pe pieţe cu un număr finit de agenţi este mai plauzibil să se
presupună că un agent poate acţiona strategic şi poate, cel puţin ipotetic, să atingă o
utilitate mai mare decât cea determinată de mărimea cererii sale. Pentru aceasta,
agentul trebuie să speculeze modul în care acţiunea sa afectează preţul de piaţă care
este influenţat simultan de modul în care ceilalţi agenţi de pe piaţă răspund la preţul
care se schimbă ca urmare a acţiunii strategice a primului agent.
Cererea – pe care o anunţă agentul speculator care îşi urmăreşte strategia sa
de influenţare a preţului de piaţă - se mai numeşte şi cerere revelată, pentru a se
deosebi de cererea competitivă, adică cererea pe care o formulează un agent care
acţionează competitiv. Vom nota funcţia de cerere relevată cu z pentru a o deosebi
de funcţia de cerere competitivă ce a fost prezentată mai sus.
În esenţă, cererea revelată este o cerere netă în exces, deoarece ea se abate
de la echilibrul de piaţă, agentul speculator neputând acţiona niciodată în condiţiile
definite de echilibru.
Trebuie spus că unele proprietăţi ale pieţelor la echilibru nu se regăsesc în
cazul pieţelor necompetitive. Astfel, eficienţa Pareto şi stabilitatea coaliţiilor se
pierd dacă agenţii acţionează strategic în loc să acţioneze competitiv. Desigur că,
cu cât mai puţini agenţi se abat de la comportamentul competitiv, cu atât rezultatele
obţinute în cazul pieţelor aflate la echilibru vor fi mai apropiate de cele din cazul
echilibrului general competitiv.
Să vedem, în continuare, care ar fi motivele care-i fac pe agenţi să se abată
de la comportamentul competitiv. Scopul consumatorului autointeresat este să
determine un coş de mărfuri destinate consumului care îi maximizează satisfacţia
(utilitatea) consumului. Pentru a determina acest coş optim atunci când acţionează
pe o piaţă, consumatorul trebuie să speculeze răspunsurile celorlalţi agenţi la
preţuri. Aceasta deoarece deciziile lor privind cererea afectează preţurile, care
afectează deciziile de cerere şi ofertă ale altor agenţi care, din nou afectează
preţurile cu care se confruntă consumatorul respectiv.
Utilizând modelele celorlalţi agenţi, consumatorul poate să determine, deci,
propriile sale decizii optime de cerere. Alţi agenţi pot fi, la rândul lor, speculatori.
Acest lucru trebuie şi el inclus în modelul agentului privind acţiunile celorlalţi
agenţi.
Să presupunem, astfel, că pe piaţă există n agenţi şi în plus, pe lângă

aceştia, un agent speculator, notat s. Cererea în exces a celor n agenţi pentru un bun
g este dată de:
n
z g ( p ) = ∑ z ig ( p )
n
(1.7)
i =1
Nu facem nici o ipoteză cu privire la modul în care aceşti agenţi iau
deciziile lor de cerere/ofertă care determină cererea în exces. În particular, nu vom
presupune nici că ei acţionează competitiv. Agentul speculator s utilizează
informaţia sa despre z g ( p ) ca bază a comportamentului său strategic aşa cum l-am
n
descris.
Cererea totală în exces cu agentul speculator inclus în piaţă va fi:
z g ( p ) = z g ( p ) + z sg ( p )
n
(1.8)
Odată ce piaţa atinge un echilibru, oferta în exces egalează cererea, deci:
z g ( p ) = 0 pentru fiecare bun g
Înlocuind în ecuaţia (1.8) obţinem:
zsg (p ) + z gn (p ) = 0 (1.9)
În continuare, putem avea două cazuri:
• Cazul A: Consumatorul speculator
O soluţie a problemei de optim următoare dă cea mai mare utilitate pe care

un consumator speculator poate să o obţină:
 max u s ( x s (p))

în condiţ iile
 (1.10)
x sg (p) ≥ 0 (consumatorul nu produce)
 n
x sg (p) = esg − z g (oferta este egală cu cererea)

pz s (p) ≤ ∑ θsh ⋅ p ⋅ y h (p) (restricţie de buget )
h є producător
Soluţia se poate obţine presupunând că echilibrul este unic şi că există un

mecanism de piaţă care îl poate determina. Despre mecanismele de piaţă vom
discuta mai în detaliu în paragraful 1.2.
• Cazul B: Producător speculator
Scopul producătorului autointeresat este să determine un vector de

producţie care maximizează profitul. Din nou, acest lucru necesită un model al
modului în care reacţionează ceilalţi agenţi la preţuri, deoarece deciziile de
producţie ale producătorului afectează preţul, care afectează deciziile privind
cererea şi oferta ale celorlalţi agenţi, care din nou afectează preţul cu care se
confruntă producătorul.
O soluţie a următoarei probleme de maximizare dă cel mai mare profit pe
care un producător speculator îl poate obţine:
max p ⋅ ys ( p )
 p
în condiţiile :
 (1.11)
 ys ( p ) ∈ Y s (planul de poducţie admisibil)
 y ( p ) = z n ( p ) (oferta este egală cu cererea)
 sg g
Această soluţie se poate obţine presupunând că echilibrul de piaţă este unic

şi mecanismul de piaţă îl poate determina.
Vom nota soluţia problemelor de optim de mai sus cu p* indiferent dacă
este vorba de problema consumatorului speculator sau problema producătorului
speculator.
B. Comportamentul agenţilor pe pieţe cu informaţie completă

Vom studia, în continuare, comportamentul strategic al unui agent astfel
încât acesta să obţină o maximizare a utilităţii / profitului său, atunci când acesta ia
în considerare comportamentul competitiv al celorlalţi agenţi de pe piaţă. După
cum rezultă din ecuaţiile (1.10) şi (1.11), determinarea celui mai mare câştig
posibil al agentului speculator necesită rezolvarea unei probleme de maximizare
pentru vectorul preţurilor p. Totuşi, faptul că agentul speculator nu controlează
direct acest vector, şi aceasta deoarece preţurile sunt afectate la fel de mult şi de
alte decizii de cerere şi ofertă în exces, face specularea optimală mult mai dificilă.
În particular, speculatorul este capabil doar să-şi controleze propria sa cerere (sau
ofertă) revelată pe piaţă. Totuşi, speculatorul va putea să-şi aleagă z s astfel încât
să orienteze piaţa către vectorul său dorit al preţurilor p*. Cu alte cuvinte, strategia
cea mai bună a unui agent este să declare funcţii de cerere în exces astfel încât piaţa
să conveargă către ceea ce este optim pentru el. Mai precis, când informaţia
perfectă este disponibilă, cea mai bună strategie pentru un agent – chiar dacă şi alţi
agenţi nu acţionează competitiv şi unii dintre ei sunt producători – este să declare o
funcţie în exces cu proprietatea:
( ) ( )
z sg p* = − z g p*
n
(1.12)
pentru fiecare produs g şi care are o formă astfel încât algoritmul particular de
căutare a echilibrului de piaţă converge către p*.
Dacă există un algoritm de ajustare a pieţei care garantează determinarea
echilibrului, agentul speculator poate pur şi simplu să folosească o strategie z s ( p )
care satisface:
( )
*
z sg p = − z g p
* n
( ) şi
(1.13)
zsg ( p ) ≠ − z g
n
( p ) dacă p ≠ p
* *
pentru a obţine rezultatul cel mai dorit de el, p*. Astfel de algoritmi care garantează
determinarea unui echilibru (aproximativ) au dat Scarf (1967), Kehoe (1991) şi
Ellickson (1993).
Totuşi, mulţi algoritmi de ajustare a preţului de piaţă, cum ar fi cel de
tatonare (vezi paragraful următor) utilizează scheme iterative pentru atingerea
echilibrului. În cadrul acestor scheme, anumite funcţii de cerere (ofertă) în exces
speculative z ( p ) conduc la algoritmul care converge către p*, în timp ce altele pot
s
determina ca algoritmul să nu fie convergent chiar dacă z s ( p ) satisface (1.12). În

continuare, vom prezenta convergenţa unei pieţe către soluţia dorită de agentul
speculator. În particular, vom analiza ce condiţii trebuie să satisfacă funcţia de
cerere (ofertă) în exces a speculatorului pentru ca piaţa să conveargă către
echilibru.
1) Cazul unei pieţe cu două mărfuri

*
Având calculată deja soluţia speculativă optimală p1 , dorim să descriem
comportamentul strategic conducând la această soluţie în condiţiile utilizării unui
mecanism de piaţă oarecare.
Înainte de aceasta, vom utiliza notaţia δf ( x ) δ xi pentru a desemna o
modificare a funcţiei f determinată de o modificare infinitezimală a lui xi. Evident
că δf ( x ) δ xi ≤ 0 dacă f(x) este necrescătoare în raport cu xi şi δf ( x ) δ xi ≥ 0
dacă f(x) este nedescrescătoare în raport cu xi.
Dacă p1 a fost stabilit cu ajutorul unui algoritm a cărui singură cerinţă
pentru a determina echilibrul este δ z1 ( p1 ) δ p1 ≤ 0 , avem atunci că
δ z1 ( p1 ) δ p1 ≤ 0 (deci cererea în exces pe o piaţă fără agenţi speculatori nu

n
trebuie să mai crească odată cu creşterea preţului), vedem că dacă:

( ) ( )
zs1 p1* = −z1n p1* şi
(1.14)
δ z (p ) δ p ≤ 0
s1
*
1 1
*
atunci există o singură soluţie, p1 = p1 şi această soluţie va fi determinată de
algoritm.
Un exemplu de astfel de algoritm de piaţă cu condiţia de convergenţă către
*
p1 îndeplinită este algoritmul de căutare binară care este efectuată după unul
dintre preţuri (celălalt fiind fixat, de exemplu la 1 fără pierdere de generalitate).
Schema de ajustare a pieţei Walras utilizează acest algoritm.
S-a arătat că strategii simple de revelare a cererii în exces există pentru
speculatorul care garantează că un echilibru va fi atins (deci unde câştigul maxim
al speculatorului se materializează). De exemplu, s-a demonstrat că două tipuri
clasice de licitaţii satisfac ecuaţia (14): licitaţia cantităţii Cournot şi licitaţia
preţului Bertrand.
Licitaţia Cournot este dată de:
z s1 ( p1) = − z1 ( p1 ) (1.15)
n *
( )*
( )
unde z1n p1 este estimaţia (perfectă) a agentului speculator s asupra lui z1n p1 .
*
Licitaţia Bertrand poate fi aproximată de:

C , p1 < p*1 − ε

( ) 
z s1 ( p1) = − z1n p*1 = C − ( p1 − p*1 − ε ) , p1 − ε ≤ p1 ≤ p1 + ε
C
ε
* * (1.16)


− C , p1 > p*1 + ε
* *
unde p1 este estimaţia perfectă a speculatorului privind p1 , C este o constantă
pozitivă mare şi ε este o constantă pozitivă mică.
Deci, alegând un C suficient de mare şi un ε suficient de mic, preţul de golire
*
a pieţei va ajunge arbitrar de aproape de p1 .
2) Pieţe cu mărfuri substituibile multiple
Raţionamentul anterior poate fi uşor extins la o piaţă cu mai mult de două

mărfuri. Dacă p poate fi stabilit printr-un algoritm de ajustare a pieţei a cărui
singură cerinţă privind determinarea echilibrului sunt:
δ z i ( p) δ pi < 0
şi
δ z i ( p) δ p j ≥ 0 , i ≠ j
(de exemplu algoritmul de ajustare Walras sau algoritmul de tatonare a preţurilor),
şi avem că:
δ z in ( p ) δ p i < 0
şi
δ z ni ( p ) δ p j ≥ 0 , i ≠ j
atunci ecuaţia (1.14) poate fi generalizată ca:
( )
z sg p = − z ng ( p )
*
δ zsg ( p ) δ p g ≤ 0 (1.17)
δ zsg ( p ) δ p h ≥ 0 , g ≠ h
Din nou, următoarele strategii simple de licitaţie satisfac aceste condiţii:
( ) ( )
*
z sg p g = − z ng p g (1.18)
sau
C *
, pg < pg − ε


z sg ( ) (
p g = C − p g − ε
C
ε
) * *
, pg − ε < pg < pg + ε (1.19)

− C *
, pg > pg + ε

Aceasta înseamnă că soluţia optimală a problemei de maxim pe care
trebuie să o rezolve speculatorul este trivială dacă cunoaşte celelalte decizii de
cerere (ofertă) în exces ale celorlalţi agenţi de pe piaţă şi dacă piaţa va satisface
condiţia de convergenţă (1.17) când agentul speculator nu este prezent pe piaţă.
Pentru a construi funcţia sa de cerere în exces optimală, speculatorul nu trebuie să
cunoască complet celelalte funcţii de cerere în exces. El are nevoie să ştie doar
deciziile de cerere (ofertă) în exces agregate pentru o valoare particulară a
preţurilor, p*, către care agentul speculator doreşte să conducă piaţa (vezi ecuaţiile
(1.10) şi (1.11)).
3) Cazul general
Mulţi algoritmi de ajustare a preţurilor garantează determinarea unui preţ

de echilibru p̂ , dacă:
z ( pˆ ) = 0 (1.20)
şi
pˆ z ( pˆ ) > 0 , ∀p care nu este proporţional cu p̂
Această condiţie este mai slabă decât cea stabilită în condiţiile pieţelor cu
produse substituibile multiple. Condiţia de proporţionalitate nu mai este necesară
dacă impunem condiţia ca unul dintre preţuri să fie fixat, de exemplu p k = 1 , ceea
ce nu reduce generalitatea deoarece, în orice caz, preţurile sunt relative.
Spunem că ecuaţia (1.20) constituie o condiţie suficientă de convergenţă
pentru algoritmul respectiv.
Acum, agentul speculator poate dirija piaţa către preţul p* care îi

maximizează câştigul, utilizând o strategie z s ( p ) care satisface
( ) ( )
z s p* = − z n p*
p * [z ( p ) + z n ( p )] > 0 pentru toţi p ≠ p *
(1.21)
s
Să dăm, în continuare, o condiţie simplă (dar mult mai strictă) care
garantează că ecuaţia (1.21) este satisfăcută:
Propoziţia 4: Presupunem că algoritmul de ajustare a pieţei către echilibru
converge dacă ecuaţia (20) are loc. Presupunem, de asemenea, că:
( )
z n p n * = 0 , şi
(1.22)
p n* z n ( p ) > 0 pentru toţi p ≠ p n *
(Cu alte cuvinte, dacă agentul speculator nu participă la piaţă, aceasta va avea un
n*
preţ de golire a pieţelor p şi piaţa îl va atinge). Atunci, speculatorul poate să
*
dirijeze piaţa către preţul p care maximizează câştigul său utilizând o strategie
z s ( p ) care satisface relaţiile:
( )
z p * = − z n ( p ) şi
( )
s
(1.23)
p * z s ( p ) > p n * − p * z n ( p ) , pentru toţi p ≠ p *
Demonstraţie:
Egalitatea din (1.21) este evident satisfăcută de egalitatea din (1.23). Ceea
ce rămâne de arătat este că inegalitatea din (1.23) satisface inegalitatea din (1.21):
( )
p* z s ( p ) > p n * − p* z n ( p ) ⇒
p * z ( p ) > (p n * − p *)z n ( p ) − p n * z n ( p ) ⇔
s
p* z s ( p ) > − p* z n ( p ) ⇔
[ ]
p* z s ( p ) + z n ( p ) > 0
c.c.t.d.
Simplitatea condiţiilor (1.21) sau (1.23) face speculaţia optimală uşoară
când speculatorul cunoaşte funcţia de cerere în exces agregată a celorlalţi agenţi şi,
odată ce speculatorul a determinat preţul p*, el doreşte să dirijeze piaţa către acesta.
Totuşi, strategiile de speculare în licitaţii extrem de simple care erau
adecvate în cazul pieţelor cu produse substituibile multiple (ecuaţiile (1.15) şi
(1.16) nu mai satisfac, în general, inegalităţile din condiţiile (1.21) şi (1.23). Acest
lucru nu trebuie să surprindă: când există mai multă informaţie structurală
încorporată în funcţiile de cerere în exces, cum este cazul pieţelor cu produse
substituibile, speculatorul se poate folosi de această informaţie, utilizând strategii
mai simple.
În general, o piaţă poate avea echilibre multiple şi agentul speculator ar

trebui să fie sigur că piaţa converge către unul dintre aceste puncte de echilibru,
care îi maximizează câştigul său şi nu către altele. Pe pieţe care satisfac condiţia de
substituibilitate cu speculator inclus, acest lucru nu este o problemă deoarece aceste
pieţe pot avea cel mult un punct de echilibru.
Totuşi, în cazuri mai generale, agentul speculator ar trebui să fie sigur că
strategia sa, z s ( p ) satisface z s ( p ) = − z ( p ) doar pentru acel(acei) vector(i) al(i)
n
preţului către care el vrea ca piaţa să conveargă.
C. Comportamentul agenţilor pe pieţe cu informaţie incompletă
În continuare, să arătăm ce impact au incertitudinea şi informaţia

incompletă asupra strategiei agenţilor speculatori.
Mai sus, forma funcţiei de exces ce era aleasă de agenţi pe pieţele cu
informaţie completă nu avea importanţă atât timp cât erau îndeplinite condiţiile
n
(1.21) sau (1.23). Totuşi, dacă agentul nu poate estima z g perfect, rezultatele sale
vor depinde de forma funcţiei alese.
• Convergenţa către echilibrul de piaţă
Independent de modul în care este aleasă funcţia z sg , rezultatele posibile

pe piaţă pot fi calculate rezolvând ecuaţia (1.9). Dacă nu există o soluţie, o analiză
a algoritmului de piaţă este necesară pentru a determina cum poate fi atinsă una.
Criteriile de convergenţă în cazul informaţiei incomplete sunt, desigur,
aceleaşi ca şi în cazul informaţiei complete, deci criteriile introduse în paragraful
anterior pot fi considerate încă valide. În cazul cererii monoton descrescătoare şi
substituibilităţii brute, incertitudinea nu are efecte asupra convergenţei: dacă
cererea speculatorului este monoton descrescătoare (şi dacă produsele sunt
substituibile brut în cazul unei pieţe cu mai multe bunuri) în funcţie de informaţia
imperfectă privind deciziile altor agenţi, ei vor avea, desigur, tot o cerere
descrescătoare, indiferent de eroarea de estimare privind celelalte cereri ale
agenţilor (eroare ce apare datorită informaţiei imperfecte). Aşadar, în ipoteza că alţi
agenţi satisfac cerinţele de cerere monoton descrescătoare şi substituibilitate brută
şi că agenţii speculatori îndeplinesc condiţiile (1.17), echilibrul de piaţă va fi atins
în aceleaşi condiţii ca şi la pieţele cu informaţie completă (perfectă).
În cazul unor pieţe cu produse multiple, totuşi, lucrurile sunt mai
complicate. Informaţia imperfectă poate determina agentul speculator să creeze o
cerere care conduce la neconvergenţa pieţei către echilibru. Mai precis, pentru a
garanta convergenţa pieţei la acest echilibru dorit, utilizând condiţiile (1.21),
agentul speculator va trebui să aleagă zs ( p) astfel încât
( ) ( ) [
z s p * = − z p * şi z s ( p ) + z ( p ) > 0
n n
] pentru toţi p ≠ p * , ceea ce depinde
de funcţia de cerere agregată a celorlalţi agenţi, z ( p ) .
n
Se poate arăta că dacă agentul speculator utilizează informaţie

distorsionată pentru a construi o funcţie a cererii speculative, atunci piaţa nu
converge la echilibru, iar dacă agentul speculator nu apare pe piaţă, aceasta
converge către echilibru.
Informaţia imperfectă despre deciziile altor agenţi poate lua multe forme.
Pot fi puse în evidenţă două cazuri mai importante:
i) agentul speculator are convingeri distorsionate (deci el nu este conştient că
informaţia sa este imperfectă); şi
ii) agentul speculator dispune de o distribuţie de probabilitate privind
parametrii relevanţi ai deciziilor de piaţă ale altor agenţi.
Ambele cazuri conduc la dificultăţi matematice aproape insurmontabile.
De aceea, de multe ori se preferă o metodă pragmatică de alegere a unei funcţii de
cerere.
Pare rezonabil, în această privinţă, să se presupună că pe multe pieţe reale,
un agent deţine o estimaţie, chiar şi aproximativă, a proprietăţilor agregate ale
celorlalţi agenţi şi are un anumit sentiment privind riscul ce şi-l asumă atunci când
face speculaţii. În aceste condiţii, nu este imposibil ca agentul respectiv să-şi
estimeze o funcţie a cererii care poate fi modificată în funcţie de diferite nivele de
speculaţie şi risc.
O astfel de procedură corespunde situaţiilor practice şi poate servi ca o
bază pentru un agent în a învăţa cum se comportă competitorii săi în căutarea unui
echilibru.
Pare a avea sens că cu cât obţine mai multă informaţie prin învăţare,
agentul poate specula şi-şi asumă un risc mai mare, deci şi poate câştiga mai mult.
Acest lucru poate fi măsurat prin parametrii de ajustare ai unei funcţii de
cerere empirică, dependentă de cererea competitivă – deci acea cerere care a fost
determinată de agent când are informaţie extrem de limitată despre competitorii săi.
Se introduce un factor de speculaţie de forma:
( )
2
 * 
γ g = 1 − 1 − γ 0g e− β  p s − p s 
unde β este factorul de risc iar γ g este un parametru al nivelului de speculaţie.
0
Funcţia de cerere a speculatorului poate fi atunci scrisă ca:

z sg ( p ) = γ g ⋅ z g ( p )
unde z g ( p ) este funcţia de cerere rezultată din comportamentul competitiv al
agenţilor. Dacă γ 0g = 0 sau β → ∞ se obţine, după cum se observă,
comportamentul competitiv.
Se poate arăta că nivelul de speculaţie este redus dacă preţul pieţei este
departe de preţul optimal aşteptat p şi tinde către γ g atunci când preţul tinde
* 0
*
către p .
Într-un mod rezonabil, γ g poate fi ales astfel încât:
0
 ( )
 − z ng p *  ( )
 − z n p * 
γ 0g ∈ min ,1 , max g ,1 şi β ≥ 0 .
  ( )
 z sg p * 
  ( )
 z sg p * 

Deci, pentru fiecare preţ, cererea revelată ar trebui să fie cuprinsă între
cererea competitivă şi cererea optimală (estimată) iar distanţa dintre cererea
competitivă şi cererea revelată ar trebui să descrească dacă creşte distanţa dintre
preţul curent de golire a pieţei şi preţul de golire estimat.
1.2 Mecanisme de reglare (ajustare) a pieţei
Principalul motiv al introducerii conceptului de mecanism pe piaţă este

acela că agenţii pot găsi împreună o soluţie eficientă care ia în considerare
echilibrul între agenţi şi faptul că valorile diferitelor bunuri la nivelul unui singur
agent pot fi independente, fără să fie nevoie de centralizarea tuturor informaţiilor şi
a controlului.
Există mulţi algoritmi care pot fi utilizaţi pentru căutarea unui echilibru,
având diferite nivele de descentralizare. În continuare vom prezenta câţiva
algoritmi de ajustare a pieţei grupaţi în două mari categorii: algoritmi de tatonare a
preţului şi, respectiv, algoritmi de tatonare a cantităţii.
1.2.1 Algoritmi de tatonare a preţului
Algoritmii din această clasă încearcă să modifice preţul de piaţă pentru a

obţine prin aceasta modificări de cantităţi cerute şi/sau oferite astfel încât piaţa să
conveargă către echilibru. Relaţia fundamentală care stă la baza acestor algoritmi
este aşa-numita relaţie de tatonare a preţului (Walras).
Aceasta are forma generală:
[ ]
d pg
= λ g z g ( p(t )) ; λ g > 0 (1.24)
dt
unde pg este preţul de piaţă al produsului g iar zg(p) reprezintă funcţia de cerere în
exces pentru produsul g. λg este coeficientul de ajustare.
Relaţia (1.24) descrie o metodă de căutare de tipul celei mai rapide
coborâri. În esenţă, mecanismul este iterativ, producţia şi consumul apărând după
ce procesul s-a terminat. La fiecare iteraţie, mulţimea coordonatorului este un
vector al preţurilor. Toţi agenţii trebuie să declare un vector cuprinzând cantităţile
pe care ei doresc să le cumpere sau să le vândă dintr-un produs pentru preţul actual
de pe piaţă. Pe baza acestei informaţii, coordonatorul actualizează vectorul

preţurilor şi trece la o nouă iteraţie.
Este clar că dacă nu există echilibru nici un algoritm nu-l poate determina.
Mai mult, algoritmul de tatonare a preţurilor poate să eşueze în găsirea unui
echilibru chiar dacă acest echilibru există.
Totuşi, se poate da o condiţie suficientă care garantează că un echilibru
este determinat dacă el există. Avem astfel:
Propoziţia 4 (Convergenţa). Algoritmul de tatonare a preţului de bază
converge la un echilibru dacă
p ∑ zi ( p ) > 0
k
*
i =1
*
pentru orice p care nu este proporţional cu vectorul preţului de golire a pieţei, p .
Algoritmul de ajustare a preţului (de bază) în acest caz este următorul:
• Algoritmul pentru coordonatorul preţului:
p g = 1 pentru toţi g ∈ [1,..., k ]

Se ia λ g pozitiv pentru toţi g ∈ [1,..., k ]
Repetă
Se comunică p la toţi agenţii
Se primeşte un vector al cererii nete zi de la fiecare agent i
Pentru g = 1,..., k − 1
p g = p g + λ g ∑ z ig
i
Până când ∑ z ig < ε pentru toţi g ∈ [1,..., k ]

i
Se informează toţi agenţii că un echilibru a fost atins.
• Algoritmul pentru agentul i
Repetă
Primeşte p de la coordonator
Anunţă coordonatorului un vector al cererii z i ∈ R +
k −1
reprezentând dorinţa de a cumpăra (sau vinde) a agentului

Până când este informat că un echilibru a fost atins
Schimbă produsele şi consumă (sau produce)
Strict vorbind, convergenţa garantează doar obţinerea soluţiei în varianta
continuă în care preţurile sunt ajustate conform relaţiei:
d pg
= λ g ∑ z ig ( p )
dt i
şi nu în varianta mai realistă a relaţiei discrete

p g (t + 1) = p g (t ) + λ g ∑ z ig ( p(t )) t = 0,1,2,...
i
Totuşi, chiar şi varianta discretă poate să conveargă către echilibru în
condiţiile substituibilităţii brute, cât timp multiplicatorul λ g este ales suficient de
mic. Există anumite metode de alegere ale lui λ g astfel încât algoritmul să nu
“sară” peste punctul de echilibru şi nici să nu fie prea lent.
O variantă a acestui algoritm, denumită algoritmul de backtracking, s-a
dovedit mai adecvată situaţiilor practice.
Astfel, se modifică linia corespunzătoare alegerii lui λ g din algoritmul de
tatonare după cum urmează:
Se ia λ g = 1 pentru toţi g ∈ [1,..., k ]
Apoi se înlocuieşte linia privind determinarea noului preţ pg cu algoritmul
de backtracking dat mai jos. În acest algoritm, r reprezintă iteraţia curentă.
• Algoritmul de backtracking:
rezultatul = fals
Repetă
r +1 r r
p g = p g + λ g ∑ z ig p g
i
( )
Dacă
i
( )r
 i
( )  i
( )
sign ∑ z ig p g  ≠ sign ∑ z ig p g  ∧ ∑ z ig p g > 0,9 ∑ z ig p g
r +1 r +1
i
r
( )
λg = λg 2
r +1 r
pg = pg
altfel
rezultatul = adevărat
dacă λ g ≤ 0,5
λg = 2λg
Până când se obţine rezultatul adevărat.
O variantă a algoritmului de tatonare a preţului de bază este aşa numitul
algoritm Walras de determinare a preţului de echilibru. Procesul de tatonare
utilizat în cadrul acestuia diferă de cel din algoritmul de bază. Astfel, coordonatorul
pieţei trimite un vector al preţurilor la agenţi. Fiecare agent răspund cu o funcţie de
cerere pentru fiecare produs, considerând preţurile celorlalte produse ca fiind date.
Aceste funcţii de cerere pot fi transmise asincron într-o ordine arbitrară. Când un
coordonator a primit una sau mai multe funcţii noi de cerere pentru un produs, un
nou echilibru pentru acel produs este calculat şi un nou preţ de golire a pieţei este
obţinut. Acest nou preţ este trimis agenţilor şi, de regulă, el determină agenţii să-şi
revizuiască şi să retrimită funcţiile lor de cerere pentru alte produse.
În anumite condiţii, acest proces iterativ converge către echilibru. Ca şi în

algoritmul de tatonare de bază, agenţii din algoritmul Walras apar doar după ce
procesul de piaţă a ajuns (aproape) la echilibru. Datorită naturii asincrone a
algoritmului Walras este dificil de stabilit o măsură relevantă a complexităţii
acestuia.
Un avantaj al ambelor procese de ajustare este simplitatea lor.
Implementarea pe o piaţă este destul de simplă. Un dezavantaj este viteza lor de
convergenţă. S-a demonstrat că, în unele cazuri, convergenţa algoritmului Walras
este prea lentă pentru a putea fi utilizat, chiar şi în cazurile în care convergenţa este
garantată.
O metodă de creştere semnificativă a convergenţei – în ipoteza că funcţiile
de cerere sunt netede – este utilizarea algoritmului Newton – Raphson. Aceasta
utilizează o informaţie derivată pentru a ajusta mărimea schimbării preţurilor.
Versiunea standard a acestui algoritm utilizează următoarea formulă de
ajustare a preţurilor:
p
i +1
= pi − λ∇ −1 z (p )z (p )
i i
unde i+1 şi i sunt indicii iteraţiilor, λ este mărimea pasului şi ∇z ( p ) reprezintă

matricea gradient, definită de:
∂ zi ( p )
∇ z ig ( p ) =
∂ pj
O valoare adecvată a lui λ poate fi determinată utilizând în paralel un
algoritm de backtracking.
Comparativ cu algoritmul de tatonare de bază şi algoritmul Walras,
algoritmul Newton – Raphson necesită utilizarea derivatelor parţiale ale funcţiilor
de cerere şi impune, deci, un efort de calcul destul de mare al coordonatorului la
fiecare iteraţie. Mai mult, la fiecare iteraţie, mesajul de răspuns al agenţilor
( ) i i
( )
cuprinde z p şi ∇z p , a doua componentă posibil inversată, ceea ce este destul
de mult în comparaţie cu algoritmul de bază.
Pe de altă parte, derivatele parţiale pot fi destul de uşor aproximate
numeric şi numărul de iteraţii este semnificativ redus, astfel încât acest algoritm
devine mai eficient atât în privinţa calculelor cât şi a transmiterii informaţiei.
Algoritmul Newton necesită un număr mai mic de iteraţii decât metodele
alternative deoarece lungimea pasului este determinată cu ajutorul derivatelor
parţiale şi toate preţurile sunt actualizate în paralel, deci este un proces de tatonare
simultană (sincronă).
1.2.2 Algoritmi de tatonare a cantităţii
Algoritmii de tatonare a cantităţii sunt fundamentaţi pe relaţia de ajustare a

cantităţii a lui Marshall:
∂ qg
∂t
[ ( ) ( )]
= λ g pD q g − pS qg (1.25)
D
( )
unde p q g reprezintă preţul pe care agentul care formează cererea este dispus
S
( )
să-l plătească pentru cantitatea q g de bun g iar p q g este preţul pe care agentul
care formează oferta este dispus să-l accepte pentru a vinde cantitatea q g .
În esenţă, dacă preţul ofertei depăşeşte preţul cererii, cantitatea
tranzacţionată (produsă) descreşte şi invers.
Obişnuit, metoda de tatonare a cantităţii a fost utilizată pentru analiza
stabilităţii echilibrului şi ca un argument pentru a stabili de ce anumite pieţe tind
către un echilibru. Recent, acest mecanism de bază a fost utilizat pentru a
determina preţurile de golire a pieţei computaţionale.
Totuşi, a determina un algoritm de ajustare eficient bazat pe tatonare
cantităţii nu este prea simplu. Pe pieţe reale cu mai mult de doi agenţi nu este
obişnuit să se aplice relaţia (1.25). Nu există o distincţie clară între agenţii care
formează cererea şi cei care formează oferta: unii agenţi pot alege să cumpere sau
să vândă depinzând de preţul de piaţă.
Mai mult, chiar dacă o astfel de distincţie este posibilă, nu este simplu să
distribuim q g între cele două categorii de agenţi astfel încât fiecare categorie să
S
( )
anunţe doar un singur preţ. Deci când determinăm p q g în (1.25) (analog pentru
D
( )
p q g ) trebuie să determinăm ce q g este asigurat de diferiţi agenţi ce formează
oferta (respectiv cererea) astfel încât toată producţia să fie realizată la acelaşi preţ
marginal.
A face această împărţire a ofertei (cererii) este mult mai greu decât chiar a
determina q g însuşi. Dacă se acceptă o generalizare foarte mare a mecanismului
de tatonare a cantităţii astfel încât el să includă orice algoritm în care alocările
agenţilor sunt actualizate ca o funcţie de alocările anterioare, este posibilă
determinarea unui echilibru. O astfel de generalizare este însă destul de departe de
idea iniţială a algoritmilor de tatonare a cantităţii aşa cum rezultă ea din relaţia
(1.25) şi, de un anumit timp, termenul de mecanism bazat pe resurse sau orientat
către resurse este utilizat în locul mecanismului de ajustare a cantităţii, pentru a
denumi algoritmii care caută echilibrul cu resurse cu parametru de căutare liber.
Cum vom vedea mai jos, algoritmii de tatonare a cantităţii utilizate în situaţiile
reale au puţine în comun cu ecuaţia (1.25).
Principiile tatonării cantităţii diferă fundamental de principiile tatonării
preţurilor. În loc să întrebe un agent cât de mult este dispus să cumpere sau să
vândă la un anumit preţ, el este întrebat cât este dispus să plătească pentru
o cantitate suplimentară infinitezimală din fiecare bun (un set de preţuri) în

condiţiile alocării curente. Deci, fiecare agent i poate fi privit ca deţinând o funcţie
de preţ pi(zi) mai degrabă decât o funcţie a cererii z i ( p ) .
Dacă există o aplicaţie bijectivă între pi(zi) şi zi ( p ) (deci
p ≠ p ⇔ z ≠ z ), atunci condiţia de echilibru ∑ z ig ( p ) = 0 corespunde la:
1 2 1 2
i i i i
i
 pig ( z i ) ≤ p g dacă z ig = z ig

 pig ( z i ) = p g dacă z ig < z ig < z ig

 pig ( z i ) ≥ p g dacă z ig = z ig
unde z ig şi z ig sunt limita inferioară şi, respectiv, superioară (date) ale cererii nete
a agentului i. Ideea de bază este că în algoritmul de tatonare a cantităţii se încearcă
diferite realocări până când ecuaţia (1.25) este îndeplinită, în loc să evalueze
diferite preţuri până când ∑ z ig = 0 , ca în algoritmul de tatonare a preţurilor.
i
Un avantaj al algoritmului de tatonare a cantităţii este că resursa netă totală
realocată este întotdeauna păstrată la zero, deci fiecare alocare în căutarea
echilibrului pe piaţă este fezabilă. Deci algoritmul poate să se termine la orice
moment de timp cu o soluţie admisibilă. Un alt avantaj este că funcţiile de preţ
utilizate în tatonarea cantităţii sunt mai strâns legate de funcţiile de utilitate decât
funcţiile de cerere din algoritmii de tatonare a preţului, ceea ce determină o
eficienţă computaţională mai mare. Multe abordări ale acestor algoritmi discută
complexitatea determinării unui echilibru dacă funcţiile de cerere şi ofertă ale
agenţilor sunt cunoscute.
Totuşi, poate fi destul de complicat pentru fiecare agent să-şi determine
decizia optimă de ofertă/cerere dându-se doar preţurile. Determinarea funcţiei de
cerere pentru o funcţie de utilitate dată şi o înzestrare cunoscută poate fi o
problemă de optimizare destul de complicată. Funcţia de preţ, pe de altă parte, este
alcătuită din derivate parţiale şi poate fi estimată numeric destul de uşor într-o
iteraţie. Depinzând de aplicaţie, avantajul utilizării funcţiilor de preţ în locul
funcţiilor de cerere variază. În unele cazuri problema dificilă este să determinăm o
funcţie de utilitate sau mulţime posibilă de producţie. De exemplu, dacă agentul
este producător, poate fi necesar să rezolve mai multe probleme şi programe până
ce îşi construieşte mulţimea posibilităţilor de producţie pentru care trebuie să
aleagă planul de producţie care maximizează profitul. Mai mult, fiecare agent
trebuie să facă o deliberare locală la fiecare iteraţie a protocolului de piaţă,
deoarece preţul se schimbă şi acest lucru afectează planul optimal al fiecărui agent.
Pentru cazul a două bunuri, un proces de tatonare a cantităţii de tip

Newtonian este următorul:
n p j (z rj )
∑ 1
j= 0 p1j (z rj )
pi (zir1) − 1
n 1
∑ 1 r
j= 0 p ( z )
j j
zir1+1 = zir1 − λ ⋅ 1
1
(1.26)
p (z rj )
1
Al doilea termen din partea dreaptă a relaţiei (1.26) este o medie ponderată
(ponderile fiind derivatele preţurilor) a tuturor preţurilor şi schimbarea în alocaţie
este diferenţa dintre preţul agentului considerat (i) şi această medie ponderată,
împărţită la derivata preţului sau mărimea λ .
În cazul pieţelor cu bunuri multiple, algoritmul este mai complicat:
r +1 r r
[
z i = z i − λ (∇ pi ( z i )) pi ( z i )− < p >
r −1 r
]
unde:
n
[
< p > r = p rn + ∇ p rn ( ∑ (∇ p j ( z tj )) −1 ) −1 ⋅ (∇ p n ( z rn)) −1 p rj ( z rj ) − p rn ( z rn)
j =1
]
şi poate fi interpretat ca un preţ aşteptat. Acesta ar trebui să fie preţul de golire a
pieţei dacă valoarea curentă a lui ∇p este independentă de alocaţie (de exemplu,
dacă pig ( z i ) este o funcţie liniară).
Se observă că alocările intermediare depind de ordonarea agenţilor, chiar
dacă condiţia de terminare a algoritmului rămâne aceeaşi. Soluţia finală rămâne, de
asemenea, aceeaşi.
O problemă dificilă este definirea limitelor date z şi z . Acest lucru se face
prin mecanisme suplimentare şi, de multe ori, şi acestea sunt destul de complicate.
1.3 Mecanismele de formare a pieţelor. Interacţiune şi cooperare

pe piaţă
Evident că echilibrul constituie încă un concept central în studiul şi

modelarea pieţelor. Totuşi, atunci când abordăm analiza pieţelor reale, deci pieţele
microeconomice, observăm că ele au proprietăţi şi comportamente care sunt foarte
greu de explicat în termenii teoriei echilibrului economic. Preţurile înregistrează,
astfel, o volatilitate în exces, deci ele se schimbă mult mai mult, atât ca mărime a
preţului sau cantităţii cât şi ca frecvenţă a schimbărilor, decât ne-am aştepta din
punct de vedere teoretic să se modifice. Multe schimbări de preţ, de exemplu, pot
să apară în absenţa factorilor care sunt consideraţi, de regulă, ca determinanţi ai
preţurilor. Unele pieţe, mai ales cele financiare, tind să se autonomizeze, în sensul
că tranzacţiile pe aceste pieţe se efectuează între produse care nu există în

economie. De exemplu, s-a estimat că tranzacţiile zilnice pe piaţa valutară depăşesc
un trilion de dolari USA, ceea ce reprezintă de circa 50 de ori mai mult decât
PIB-ul realizat într-o singură zi în întreaga lume.
Mai mult, pe pieţe şi între pieţe apar corelaţii temporale care nu pot în nici
un fel să fie explicate în cadrul oferit de teoria echilibrului. Phellps, referindu-se la
astfel de corelaţii, spune: “Agenţii din modelele de echilibru nu sunt simple
creaturi raţionale. Ipoteza echilibrului ridică serioase probleme de cunoaştere: cum
am putea să presupunem că toţi agenţii au descoperit modelul adevărat şi cum pot
ei să-şi estimeze cererea şi oferta conform cu acest model? Este într-adevăr,
uimitor.” .
1.3.1 Pieţe departe-de-echilibru
În loc de ipotezele şi condiţiile teoriei echilibrului, mai consistente sunt

conceptele şi metodele analizei pieţei în dezechilibru sau studiul funcţionării
pieţelor departe-de-echilibru.
O modalitate de a introduce formarea preţului de piaţă la dezechilibru este
cea a considerării unui proces de ajustare a pieţei de forma:
dp(t )
dt
( )
= f q d ( p(t ))
d
unde p(t) este preţul la momentul t, q - funcţia de cerere în exces şi f o funcţie
( '
crescătoare f > 0 . )
În cazul procesului de ajustare prin tatonarea preţului de tip Walras, agenţii
îşi transmit reciproc funcţiile de cerere în exces unul altuia şi ajustează preţurile pe
care le au în vedere în determinarea cererii (dacă sunt consumatori) sau ofertei
(dacă sunt producători), dar fac efectiv tranzacţii atunci când preţurile au atins
echilibrul. Acest lucru nu este, însă, adevărat pe pieţele financiare moderne, de
exemplu. În timp ce metode tot mai sofisticate s-au dezvoltat pentru a permite
tranzacţii în afara stării de echilibru, scopul general al unor astfel de metode a fost
să determine condiţiile de stabilitate care să justifice convergenţa către echilibru.
Comportamentul pieţelor dezechilibrate era privit ca o complicaţie pe ruta către
echilibru.
Teoria aşteptărilor raţionale este construită pe ipotezele competiţiei
perfecte, aşteptărilor raţionale, golirii pieţelor la echilibru, optimizării la nivel de
agent şi cunoaşterii complete a preţurilor înainte de tranzacţii. Toate aceste ipoteze
sunt, însă, discutabile, în special ipoteza privind cunoaşterea preţurilor înainte de
tranzacţie.
De exemplu, în cazul pieţelor financiare despre care vorbeam, dar şi a altor
tipuri de pieţe (a bunurilor şi serviciilor, a factorilor de producţie), schimbările în
cererile şi ofertele agenţilor de pe piaţă sunt exprimate în funcţie de ordine
(comenzi) de vânzare şi cumpărare. Cele mai cunoscute tipuri de ordine sunt:

ordinele pieţei şi ordinele limită. Un ordin de piaţă este o cerere de a tranzacţiona
imediat la cel mai bun preţ disponibil. Evoluţia preţului pentru ordine de piaţă mici
este, deseori, cunoscută, astfel că putem să determinăm în avans acest preţ, dar
pentru ordine de piaţă mari evoluţia preţului este incertă.
Dimpotrivă, un ordin limită este o cerere de tranzacţionare doar la un preţ dat sau la
un preţ mai bun. Deci evoluţia preţului este cunoscută, dar momentul de timp la
care va avea loc tranzacţia – dacă aceasta are loc – este necunoscut. În ambele
cazuri, apare deci incertitudinea fie asupra momentului de timp, fie asupra preţului
tranzacţiei. Acest lucru presupune că, excluzând vreun miracol, tranzacţiile
individuale au loc pe o piaţă care nu este la echilibru. Deoarece mecanismele de
ajustare descrise anterior se refereau doar la pieţe aflate la echilibru, trebuie să
introducem un altfel de mecanism care să descrie formarea preţului pe pieţe
departe-de-echilibru.
1.3.2 Mecanismul formării preţului
Acest mecanism constituie un model al comportamentului agenţilor

(consumatori sau producători) pe pieţe pe care tranzacţiile se desfăşoară departe-
de-echilibru. În esenţă, acest mecanism construieşte o funcţie de impact pe piaţă
Φ (numită, pentru o mai mare acurateţe, uneori şi funcţia de impact a preţului pe
piaţă) care face legătura dintre fluxul de ordine (comenzi) care sosesc pe piaţă şi
preţul ce se formează pe această piaţă.
Pentru a formula modelul, vom considera o piaţă financiară pe care sunt
activi două tipuri de agenţi, care tranzacţionează un activ (măsurat în unităţi
divizibile) ce poate fi transformat în bani (aceştia sunt consideraţi un activ liber de
risc ce nu plăteşte dobândă).
Primul tip de agenţi sunt denumiţi investitori direcţionali. Ei cumpără şi
vând active prin plasarea de ordine pe piaţă, care sunt întotdeauna îndeplinite. În
cazul în care ordinele de cumpărare şi de vânzare ale investitorilor direcţionali nu
golesc piaţa, excesul este preluat de al doilea tip de agenţi, care este formator de
piaţă. Ordinele sunt preluate de formatorul de piaţă la un preţ care este diferit de
preţul precedent cu o mărime dependentă de ordinul net al investitorului
direcţional. Cumpărările determină preţul să crească şi vânzările determină preţul
sa scadă.
Funcţia de impact Φ este un algoritm pe care formatorul de piaţă îl
utilizează pentru a stabili preţul. Aceasta conţine o regulă de formare a preţului
legată de ordinul net la noul preţ.
Să presupunem, astfel, că pe piaţă există N investitori direcţionali, notaţi cu
indicele i, deţinând fiecare o parte xt(i ) din activul tranzacţionat pe piaţă. Deşi nu
este absolut necesar, se presupune că tranzacţiile au loc sincron la momentele de
timp …,t-1, t, t+1,… .
Poziţia pe piaţă a investitorului direcţional i este descrisă de o funcţie

xt +1 = X (Pt , Pt −1 ,..., I t )
(i ) (i ) (i ) (1.27)
(i )
unde I t reprezintă orice informaţie adiţională externă (în afara preţurilor).
Funcţia X (i ) poate fi considerată ca o strategie sau regulă decizională a agentului i.
Ordinul (comanda) net ω t(i ) este determinat de poziţia de piaţă a agentului i
prin relaţia:
ω t(i ) = xt(i ) − xt(i−)1 (1.28)
Un pas al procesului de tranzacţionare pe piaţă poate fi descompus în două
etape:
(1) Investitorii direcţionali observă cele mai recente preţuri pe piaţă şi
informaţia de la momentul t şi transmit ordinele nete ω t(i+)1 , i = 1, N ;
(2) Formatorul de piaţă îndeplineşte toate ordinele nete la noul preţ P t +1 pe
care îl stabileşte.
Pentru simplitate, să presupunem că preţul Pt , pentru toţi t, este un număr
real pozitiv şi că poziţiile de piaţă ale agenţilor, ordinele şi strategiile agenţilor sunt
anonime. Acest lucru măreşte obiectivitatea formatorului de piaţă care nu poate fi
influenţat de un anumit agent. Aşadar, formatorul de piaţă îşi bazează procesul de
formare a preţului doar pe ordinele nete ale agenţilor:
N
ω = ∑ ω (i )
i =1
Algoritmul utilizat de formatorul de piaţă pentru a determina preţul la care
îndeplineşte ordinele nete ω este o funcţie crescătoare de ω :
Pt +1 = f (Pt , ω ) (1.29)
Deoarece ordinele sunt anonime şi piaţa are mai mult de un agent, preţul de
îndeplinire a ordinelor agenţilor individuali, în cazul ordinelor de piaţă, este
necunoscut de către aceştia.
O aproximaţie a funcţiei de impact asupra pieţei poate fi obţinută
presupunând că f este de forma:
f (P t , ω ) = P t ⋅ Φ (ω ) (1.30)
unde Φ este o funcţie crescătoare şi Φ (0 ) = 1 . Logaritmând (1.30) şi dezvoltând în
serie Taylor, presupunând că Φ (0) există, aceasta conduce la
ω
log Pt +1 − log P t ≅ (1.31)
λ
Această formă funcţională pentru Φ va fi numită funcţia log-liniară de
impact asupra pieţei. λ este un factor de scală care normalizează mărimea ordinelor
şi va fi denumit în continuare lichiditate.
Pentru un model de echilibru, preţul de golire a pieţei depinde doar de
funcţiile de cerere curente. Pentru o regulă generală de formare a preţului neliniar,
din contră, preţul la orice moment de timp t, depinde de întregul şir de ordine nete
anterioare. Regula dată de funcţia de impact log-liniară se află oarecum între

acestea: schimbarea preţului în orice perioadă de timp dată depinde doar de
dezechilibrul dintre ordinele nete sosite pe piaţă în decursul timpului.
De fapt, putem considera acest lucru ca pe o cerinţă şi utiliza pentru a
obţine o regulă log-liniară. Presupunem, astfel, că două ordine plasate pe piaţă în
succesiune imediată determină acelaşi preţ ca şi un singur ordin egal cu suma lor,
deci:
f ( f (P, ω 1 ), ω 2 ) = f (P, ω 1 + ω 2 ) (1.32)
Grupând ordinele în perechi şi aplicând repetat relaţia (1.32), devine clar
că schimbarea de preţ pe orice interval de timp depinde doar de suma ordinelor
nete din acest interval. Înlocuind ecuaţia (1.30) în (1.32) obţinem:
Φ (ω 1 + ω 2 ) = Φ(ω 1)Φ (ω 2 )
Această ecuaţie funcţională are o soluţie de forma:
Φ(ω ) = e
ω
λ (1.33)
care, se observă, este echivalentă cu ecuaţia (1.31).
Ecuaţia funcţională mai are două soluţii posibile: Φ (ω ) = 0 şi Φ (1) = 1 ,
dar nici una dintre acestea nu îndeplineşte condiţia ca Φ să fie crescătoare.
Regula log-liniară de formare a preţului este doar una aproximativă. Ea
este, însă, una dintre cele mai simple şi dă rezultate rezonabile. Pe lângă
proprietatea de mai sus, ea mai are o serie de proprietăţi pe care le vom prezenta
mai târziu.
Înainte de aceasta, să observăm faptul că algoritmul de determinare a
preţului de piaţă de mai sus face anumite ipoteze care sunt discutabile. Astfel, se
presupune că impactul pe piaţă al ordinelor este permanent. Deci schimbarea de
preţ determinată de un ordin la un moment de timp dat continuă până când noi
ordine nete determină alte schimbări. Dimpotrivă, dacă impactul pe piaţă ar fi
temporar, schimbările de preţ s-ar diminua, chiar fără un nou flux de ordine de
piaţă.
Ipoteza că funcţia de impact asupra pieţei Φ depinde doar de ordinul net
ω nu ia în considerare aversiunea faţă de risc a formatorului de piaţă. În realitate,
formatorii de piaţă utilizează abilitatea lor de a manipula preţul pentru a-şi păstra
poziţia cât mai mult timp posibil. Luarea în considerare a acestor efecte de stoc
face procesul de formare a preţului dependent de poziţia formatorului de piaţă, care
depinde atât de ordinele trecute cât şi de cele prezente.
Ipoteza că noul preţ depinde doar de cel mai recent ordin şi de ultimul preţ
neglijează, de asemenea, alte posibile influenţe, ca de pildă, noutăţile. Acestea pot
schimba direct preţul, fără să intervină fluxul de ordine.
O astfel de posibilitate poate fi modelată prin introducerea unui nou termen
aleator, ξ t +1 care să reprezinte zgomotul pe piaţă: Dacă notăm pt = log Pt , atunci
putem scrie:
1
( )
N
 
pt +1 = pt + ∑ ω  i  p t , pt −1 ,..., I t + ξ t +1 (1.34)
λ i =1
Ecuaţia de dinamică (1.34) este însă complet generală. Depinzând de

funcţia neliniară ω (i ) , ea poate avea puncte fixe stabile, cicluri limită sau atractori
haotici sau poate fi global instabilă. Funcţiile ω (i ) ştim că sunt definite în raport cu
poziţiile din ecuaţia (1.28).
Există un anumit grad de imprecizie privind sensul termenului de
“strategie”. Dacă un agent comută aleator între două strategii, aceasta poate fi
privită ca o strategie mixtă unică. În funcţia de dinamică a preţului (1.34), N agenţi
utilizând toţi aceeaşi strategie x(i ) sunt echivalenţi cu un singur agent cu strategia
Nx (i ) . Totuşi, aceste două lucruri nu sunt echivalente. Indicele superior (i) poate
deci să se refere atât la un anumit agent cât şi la o strategie dată, depinzând de
context.
Modificarea ecuaţiei (1.34) se poate face uşor în fiecare caz. Timpul ∆t ,
corespunzător unei singure iteraţii, poate fi interpretat ca o scală de timp în care
investitorii cei mai rapizi observă şi reacţionează la preţ (de exemplu un minut pe
zi).
În ecuaţia (1.34) apar şi câţiva parametri liberi. Aceştia sunt ξ, λ, ∆t şi scala
(i )
lui ω . Ultimii trei nu sunt independenţi. De exemplu, dacă facem o schimbare de
scală ω (i ) → c(i ) ω (i ) , unde c(i ) > 0 , parametrul de scală c (i ) este proporţional cu
capitalul investit i şi controlează mărimea ordinelor şi poziţiilor sale.
Ecuaţia (1.34) depinde doar de raportul adimensional α (i ) = c (i ) λ astfel că
dublarea lichidităţii pe piaţă este echivalentă cu dublarea scalei tuturor strategiilor.
Similar, la limită, ştiind că ∆t → 0 , creşterea lui ∆t echivalează cu creşterea lui λ
cu acelaşi factor.
Poate apărea, de asemenea, o problemă de unitate de măsură. x, ω şi λ pot
fi transformate din unităţi de părţi ale pieţei în unităţi monetare prin înmulţirea cu
preţul Pt .
1.3.3 Evoluţie şi cooperare pe piaţă
Până acum am considerat că fiecare agent dispune de un capital fixat care

rămâne acelaşi pe parcursul tranzacţiilor. În realitate, capitalul de care dispune
fiecare agent variază pe măsură ce profiturile sunt reinvestite, strategiile se schimbă
sau apar noi strategii.
Schimbările în capital schimbă piaţa şi dinamica acesteia, determinând
evoluţia pieţei. În orice moment de timp, există o mulţime finită de strategii care au
un capital pozitiv; inovaţia pe piaţă apare atunci când noile strategii atrag capital
pozitiv şi intră în această mulţime.
Evoluţia pieţei este determinată de alocarea capitalului între agenţi. Ea are
loc însă pe o scală temporală suficient de lungă pe când schimbările de preţuri au
loc destul de frecvent. Există, însă, un feedback între cele două perioade de timp.
Dinamica rapidă a preţurilor determină profiturile, care afectează alocarea
capitalului, care la rândul ei schimbă dinamica preţului. Cu cât piaţa evoluează mai
mult, ea devine mai eficientă. Strategiile exploatează oportunităţile de a obţine
profituri şi a acumula, în acest fel, capital care sporeşte impactul pe piaţă al unor
agenţi şi diminuează veniturile altora. În acest fel piaţa învaţă să fie mai eficientă.
Să arătăm, în continuare, mecanismul prin care profitul influenţează
evoluţia pieţei. Utilizând regula log-liniară de formare a preţului, se poate
caracteriza modul în care apare pe piaţă fluxul de bani. Evoluţia pieţei financiare
este influenţată de acest flux la fel cum evoluţia biologică este influenţată de
mâncare.
Vom introduce, în continuare, mărimea avuţiei nerealizată de agentul i ca:
ϖ t(i ) = Pt ⋅ xt(i ) + u t(i ) (1.35)
unde u t(i ) este cantitatea de bani deţinută de agentul i la momentul t.
Schimbarea cantităţii de bani deţinută de un agent între două momente
succesive de timp este dată de:
(i ) (i )
(
(i )
)
(i ) (i )
u t − u t −1 = Pt xt − xt −1 + d t xt −1 (1.36)
Primul termen din partea dreaptă a relaţiei (1.36) reprezintă cantitatea de
bani necesară pentru a cumpăra sau vinde activul. Dividendul d t dă posibilitatea
efectuării de plăţi.
Din relaţiile (1.35) şi (1.36) rezultă că profitul (câştigul) agentului i la
momentul t este dat de:
g t = (∆ Pt + d t ) xt(i−)1
(i )
(1.37)
gt mai este denumit şi câştig nerealizat deoarece este determinat prin reevaluarea
unei părţi de piaţă ca urmare a creşterii (scăderii) preţului, la momentul de timp
curent. Aceasta este însă o evaluare optimistă, deoarece conversia banilor este
riscantă şi impactul asupra pieţei tinde către o valoare mai scăzută.
Spunem că piaţa este un sistem închis dacă ea nu interacţionează cu alte
pieţe sau cu economia externă. Acest concept permite introducerea unor legi de
conservare.
Există două astfel de legi pentru pieţele financiare: conservarea părţilor şi
conservarea banilor.
Într-o tranzacţie dată, agenţii schimbă părţi de piaţă şi schimbă bani; deşi
tranzacţia schimbă cantitatea deţinută de fiecare agent individual; totalul la nivelul
pieţei rămâne acelaşi.
Desigur, pieţele reale sunt sisteme deschise în care noi părţi pot fi emise şi
unde pot apărea noi fluxuri nete de bani. De exemplu, un activ poate plăti
dividende sau un agent poate importa sau reinvesti capital.
Avuţia totală nerealizată nu este conservativă, deci nu rămâne aceeaşi.
Pentru a arăta acest lucru, fie poziţia formatorului de piaţă xi( m ) . Conservarea
părţilor implică:
N
∑ x( ) + x(
i =1
t
i
t
m)
= K, (1.38)
unde K este o constantă. Înmulţind în ambele părţi cu ∆ Pt +1 + d t +1 şi înlocuind în

ecuaţia (1.37), schimbarea în avuţia totală la momentul t este:
N
∆ wt = ∑ g t(i ) + g t(m ) = (∆ Pt + d t )K , (1.39)
i =1
(m )
unde g t este profitul formatorului de piaţă. Chiar dacă presupunem că d t = 0 , în
general ∆ Pt ≠ 0 . Avuţia totală este strict conservată numai dacă K = 0 , ceea ce
nu poate fi adevărat deoarece nu ar mai exista piaţă.
O proprietate specială a regulii log-liniare de formare a preţului pe piaţă
este că există un sens în care avuţia realizată este conservată. Astfel, dacă definim
un ciclu de tranzacţii de perioadă T ca pe o situaţie în care poziţia xt(+i )T = xt(i )
pentru toţi i, deci perioada în care poziţia pe piaţă revine la o valoare precedentă,
atunci, presupunând că toţi agenţii direcţionali încep şi termină un ciclu cu poziţia
zero, ei realizează avuţia doar în cadrul ciclului respectiv.
Ecuaţia (1.39) arată faptul că, în cadrul unui ciclu de tranzacţii, avuţia
totală va fi conservată (deci ∆ wt = 0 ) dacă d t = 0 şi Pt +T = Pt .
Pe pieţele financiare, profitul (randamentul) se mai exprimă ca ∆ Pt Pt −1 .
Profiturile pot fi atunci exprimate ca
r t = log Pt − log Pt −1 ≅ ∆ Pt Pt −1 .
Această relaţie constituie o bună aproximaţie atunci când fluxul de ordine
nete ω este mic în comparaţie cu λ şi devine exact atunci când ∆t → 0 .
Dacă exprimăm poziţia în unităţi monetare (~ x t = Pt ⋅ xt ) şi dividendele ca
funcţie din preţul unei părţi (d~t = d t Pt −1) atunci ecuaţia (1.35) poate fi rescrisă
g t ≅ (r t + d~t ) ~
(i ) (i )
x t −1 (1.40)
Înlocuind pe rt dat de ecuaţia (1.32) şi pe ω t(i ) dat de ecuaţia (1.28) în

ecuaţia (1.40) avem:
( j)  1 
N
g t =  ∑ (xt(i ) − xt(i−)1) + ξ t + d t  xt(i−)1 (1.41)
 λ i =1 
Relaţia (1.41) arată faptul că profiturile obţinute prin aplicarea unei
anumite strategii de piaţă sunt dependente de relaţia cu alte strategii. În ipoteza
simplificatoare că lichiditatea λ este constantă când este măsurată în funcţie de
bani, luând mediile temporale şi presupunând staţionaritatea acestora, relaţia (1.41)
mai poate fi scrisă
N
1
g
( j)
≅
λ
∑ ( )
G +µ
i =1
( )
ij j
(1.42)
unde reprezintă simbolul mediei temporale,
ij
[
G = σ x σ x ρ x (1) − ρ x (0 )
(i ) ( j ) (ij ) (ij )
] (1.43)
şi
µ j = (ξ t + d t ) xt( −j1) . (1.44)
x x (τ ) reprezintă corelaţia dintre xt şi xt −τ iar σ x este abaterea medie standard a

(ij ) (i ) ( j) (i )
lui xt(i ) .
Matricea câştigurilor G descrie profiturile aduse de interacţiunile cu alte
( j)
strategii, iar µ descrie profiturile obţinute de o strategie j în condiţiile unor
fluctuaţii externe ξ t şi a fluxului de dividende d t . Evident că dacă piaţa este un
(i )
sistem închis atunci µ = 0, ∀i .
Ecuaţiile (1.42) şi (1.43) arată ce face o structură de piaţă profitabilă.
Matricea câştigurilor G (ij ) (care este asimetrică) măsoară profiturile strategiei j
obţinute în prezenţa strategiei i. Aceste profituri cresc atunci când strategia j este
capabilă să anticipeze strategia i (lucru măsurat de ρ(xij ) ) şi descresc dacă strategia j
(ij )
este similară cu strategia i (lucru care este măsurat de ρ x (0) ).
Corelaţiile întârziate arată dacă o strategie este capabilă să anticipeze alte
strategii, iar măsurile curente arată dacă o strategie este în minoritate pe piaţă.
Depinzând de semnul lui G (ij ) pentru orice pereche de strategii, sunt atunci
posibile trei relaţii de interdependenţă pe piaţă:
i) Competiţia: G (ij ) < 0 şi G ( ji ) < 0
ii) Prădător – prădat: i este prădat de j dacă: G(ij ) < 0 şi G
( ji )
>0
(ij ) ( ji )
iii) Simbioză (cooperare): G > 0 şi G > 0 .
Aceste trei tipuri de relaţii definesc, pentru orice piaţă, interacţiunile ce se
pot forma între agenţi. Ele influenţează în mod esenţial comportamentul pe piaţă al
acestor agenţi, de aceea cunoaşterea în avans a tipurilor de relaţii este de natură
să permită anticiparea comportamentului competitiv sau strategic al agenţilor
particulari. În funcţie de aceasta, se pot asocia agenţilor respectivi modele
corespunzătoare, ce descriu mai exact relaţia complexă agent-piaţă (vezi capitolul V).
Propuneri de subiecte pentru examenul
Audit Operational – 9 feb. 2016
1. Definiți conceptul general de audit al unei organizații economice
2. Enumerați tipurile de audit cunoscute
3. Dezvoltati subiectul: Necesitatea auditului financiar
4. Comentați succinct asemănările și deosebirile dintre serviciile de audit și serviciile conexe
5. Explicați diferențele și asemănările dintre eroare și fraudă conexe conexe activităților de

audit operational.
6. Enumerați etapele unei misiuni de audit. Dezvoltați, la alegere, una dintre acestea.
7. Ce înțelegeți prin probă de audit ? Dați 3 3exemple.
8. Descrieți procedurile pentru obținerea probelor de audit
9. Descrieți procedurile complementare pentru obținerea probelor de audit
10. Enumerați care sunt principiile auditului operational. Dezvoltați succinct unul dintre
acestea.
11. Ce înțelegeți prin informații de audit ? Cum pot fi obținute acestea ?
12. Ce înțelegeți prin informații din surse deschise necesare auditului operational ?
13. Enumerați elementele pe care trebuie să le conțină scrisoarea de angajament a misiunii de

audit operational.
14. Definiți categoria economică de economicitate. Dezvoltați principiul economicității în auditul

operational.
15. Definiți categoria economică de eficiență. Dezvoltați principiul eficienței în auditul

operational.
16. Definiți categoria economică de eficacitate. Dezvoltați principiul eficacității în auditul

operational.
17. Precizați care sunt principalele obiective ale evaluărilor necesare realizării unui audit
operational.
18. Enumerați tehnicile folosite pentru obținerea informațiilor necesare realizării unui audit
operational.
19. Definiți conceptele de Date, Informații, Cunoștințe și Înțelepciune.
20. Definiți conceptual de activ, în sensul cerut de realizare a unui audit operational pentru un
IMM. Exemplificați.
21. Definiți conceptual de amenințare la adresa unui activ, în sensul cerut de realizare a unui
audit operational pentru un IMM. Dați 3 exemple de amenințări potențiale pentru derularea unui
audit operational.
22. Definiți conceptual de vulnerabilitate a unui activ, în sensul cerut de realizare a unui audit
operational pentru un IMM.
23-. Definiți conceptual general de risc economic.
24. Descrieți riscul de audit. Definire și clasificare
25. Enumerați obiectivele Planului general de audit
26. Enumerați funcțiile unei întreprinderi. Detaliați una dintre funcții
27. Definiți conceptul de audit operațional
28. Precizați etapele auditului operațional
29. Enumerați principalele caracteristici ale Managementului bazat pe cunoștințe (MC)
30. Descrieți schema procesului de comunicare în auditul operational.
31. Enumerați tipurile de bariere de comunicare în procesul de culegere informații necesare

auditului operațional
32. Explicați modelul logic pentru un program economic centrat pe o organizașie ce urmează a fi
auditată.
33. Descrieti principalele caracteristici ale gandirii critice in auditul operational.
34. Dezvoltati structura unui lant argumentative, cu accent pe idea de conector.
35. Ce tipuri de lanturi argumentative cunoasteti ? Dezvoltati conceptual de abductie.

36. Enumerati principalele elemente ale unui plan de situatie (contingency plan).
37. Enumerati principalele faze ale procesului de luare a deciziilor economice.
38. Definiti conceptul de sistem cibernetic economic. Dezvoltati componenta de functionalitate.
39. Definiti conceptul de sistem cibernetic economic. Dezvoltati componenta de comportament.
40. Definiti conceptul de sistem cibernetic economic. Dezvoltati componenta de structura.
41. Ce intelegeti prin starea unui sistem economic ?
42. Dezvoltati conceptul de continuitatea afacerii.
43. Care sunt principalele tipuri de informatii urmarite in culegerea informatiilor din surse
deschise.
44. Care sunt principalele elemente informationale constitutive ale unei strategii de dezvoltare a
unui IMM.
45.Enumerati principalele elemente care diferentiaza strategia de dezvoltare a unui IMMde

strategiile sectoriale ale acestuia.
46. Dati exemple de 5-7 active corporale existente intr-un IMM.
47. Dati exemple de 5-7 active necorporale existente intr-un IMM.
48. Explicati conceptul de performanta la maturitate a unui sistem economic.
49. Ce intelegeti prin ipoteza de lucru in auditul operational. Dati 2-3 exemple.
50. Explicati semnificatia culorii galbene atasata riscurilor tratabile existente in matricea
riscurilor ecomice. Cum se definesc aceste riscuri ?
51. Definiti conceptul de zgomot cultural in comunicarea informatiilor necesare auditului

operational.
TEORIA GENERALĂ A ADITULUI
Definirea conceptului de audit
Auditul reprezintă procesul desfăşurat de persoane fizice sau juridice, legal

abilitate, numite auditori, prin care se analizează şi evaluează, în mod profesional,
informaţii legate de o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice în
scopul obţinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora auditorii emit
într-un document, numit raport de audit, o opinie responsabilă şi independentă,
prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă din reglementări legale sau din
buna practică recunoscută în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea entitatea
auditată.
Definiţia impune următoarele precizări:
a) Procesul de audit, numit şi misiune de audit, derulează pe baza standardelor
naţionale sau internaţionale;
b) Auditorii – persoane care dobândesc această calitate în condiţiile
reglementate de legislaţia în vigoare;
c) Entitatea auditată poate fi:
• societate comercială,
• regie autonomă,
• instituţie publică,
• Guvern,
• minister,
• departamentele ministerelor,
• tranzacţii,
• proiecte,
• contracte;
d) Analiza informaţiilor se face pe baza unor procedee şi tehnici recunoscute în
domeniul care furnizează auditorului probe de audit;
e) Evaluarea şi interpretarea rezultatelor obţinute se efectuează în condiţiile
existenţei unor criterii de evaluare care au la bază referinţe contabile, norme
contabile naţionale sau internaţionale sau principiile de management.
Din analiza definiţiei rezultă:

• auditul financiar este un proces care implică colectarea de elemente probante,
urmată de evaluarea probelor de audit pe care se fundamentează opinia auditorului
potrivit criteriilor prestabilite;
1
• auditul financiar se referă la declaraţiile pe care le face conducerea entităţii,
declaraţii care pot fi incluse în situaţiile financiare şi care corespund unor acţiuni,
evenimente care au avut loc sau care pot determina modificări semnificative ale
declaraţiilor conducerii;
• auditul financiar urmăreşte evaluarea gradului de conformitate dintre
declaraţiile conducerii şi criteriile prestabilite la începutul auditului financiar;
• auditul financiar are finalitate prin comunicarea rezultatului către utilizatorii
interesaţi.
Postulatele sunt ipoteze care stau la baza procesului inductiv şi sunt susceptibile de
a fi modificate.
Exemple:
• situaţiile financiare şi informaţiile financiare din acestea sunt verificabile în
funcţie de tipul de audit, sistemul de conturi şi programul auditat;
• între auditori şi conducerea entităţii nu există un conflict de interese pe
termen lung;
• existenţa sistemului de control intern diminuează posibilitatea apariţiei
fraudelor, neregulilelor interne;
• obţinerea unei imagini fidele se datorează standardelor naţionale şi
internaţionale;
• existenţa premisei că situaţiile financiare nu prezintă erori semnificative.
Conceptele de audit sunt:
• probele de audit;
• diligenţele de audit;
• prezentarea fidelă;
• independenţa;
• conduita etică;
• obiectivitatea;
• pragul de semnificaţie;
• riscul de audit.
Tipuri de audit
În literatura de specialitate, auditul se clasifică după două criterii:
• după scopul urmărit:
− audit financiar (auditul situaţiilor financiare);
− audit de conformitate;
− audit operaţional.
2
• după afilierea auditorilor financiari:
− audit extern;
− audit intern;
− audit guvernamental.
Obs.: acestea se pot intersecta!
Auditul situaţiilor financiare: constă în examinarea situaţiilor financiare pe bază

de teste de audit, pentru stabilirea conformităţii, elaborării, prezentării şi publicării
situaţiilor financiare anuale în raport cu normele naţionale şi internaţionale de
contabilitate sau alt criteriu prestabilit – politicile contabile general acceptate.
Auditul de conformitate: are scopul de a determina dacă persoana juridică
(entitatea) a respectat anumite criterii şi reguli stabilite, precum reglementări de
personal pentru departamentul de resurse umane, reglementări fiscale, etc.
Auditul de conformitate se efectuează de către:
• auditori interni – pentru examinarea procedurilor interne;
• inspectorii fiscali – pentru obligaţiile fiscale;
• auditori externi – auditorii statutari.
Auditul operaţional (sau auditul performanţei sau eficacităţii) constă în
exprimarea unei opinii asupra activităţilor sau asupra părţilor din activităţile unei
entităţi, dacă acestea sunt conforme cu un set de criterii stabilite.
Auditul operaţional utilizează următoarele:
• informaţii de contabilitate;
• informaţii legate de structura organizatorică;
• informaţii legate de operaţiunile informatizate;
• informaţii legate de procesul de producţie, exploatare, comercializare (în
funcţie de activitatea firmei).
Între auditul financiar şi auditul operaţional există 3 deosebiri referitoare la:
− scopul auditului;
− destinaţia rapoartelor;
− raportul situaţiilor financiare-care e destinat mai multor categorii de utilizatori.
Raportul auditului operaţional este destinat managerilor.
Deosebiri: instrumentele cu care se lucrează, procedurile respective:
• auditul financiar utilizează proceduri cu caracter financiar;
• auditul operaţional utilizează aspecte nefinanciare.
Auditul extern este un audit independent-contractual, având la bază un contract
între firmă şi client. Este efectuat de auditori financiari, membri ai CAFR.
Auditul intern este o funcţie a structurii de control a entităţii prin care se
examenează permanent activităţile entităţii, activităţile angajaţilor subordonaţi
direct managementului, directorului general.
3
Auditul intern nu este egal cu controlul intern şi nici nu sunt în relaţie de
subordonare. Auditul intern face evaluarea controlului intern, face recomandări
managerilor pentru îmbunătăţirea activităţii. Auditul intern nu ia măsuri, el doar
verifică şi dă recomandări.
Auditul guvernamental este efectuat de angajaţi ai instituţiilor publice centralizate
(ex: Ministerul Finanţelor Publice à primăriile municipale à primăriile
comunale).
Se asigură auditarea:
• persoanelor juridice, pentru a stabili dacă impozitele şi taxele au fost
calculate şi plătite conform legii (este, de fapt, un audit de conformitate);
• persoanelor fizice, pentru a stabili conformitatea impozitelor şi taxelor
datorate de către acestea;
• programelor, funcţiilor, activităţilor instituţiilor guvernamentale, urmărindu-
se cum sunt utilizate fondurile publice.
Necesitatea şi scopul auditului financiar

Necesitatea este exprimată prin prisma a 3 teorii:
1) Teoria motivaţională: aceasta explică necesitatea auditului financiar prin
prisma comportamentului profesional superior a celor care răspund la întocmirea
situaţiilor financiare.
2) Teoria agenţiei: care justifică necesitatea auditului prin faptul că,
investitorii, nu pot avea încredere deplină în manageri că vor utiliza adecvat
fondurile alocate, fără ca acestea să fie deturnate în fondul personal al managerilor.
3) Teoria asigurării: explică necesitatea auditului financiar prin intermediul a
două principii:
a) principiul asigurării ( auditul furnizează celor ce se bazează pe informaţiile
obţinute, asigurate);
b) principiul informaţiei (informaţiile auditate sunt mai credibile pentru luarea
deciziilor de către manageri, proprietari, etc.).
Rolul auditului financiar este de a spori încrederea utilizatorilor în informaţia
contabilă, de a aduce un plus de siguranţă în faptul că informaţia contabilă a fost
obţinută, tratată şi prezentată în conformitate cu standardele principiilor contabile
internaţionale.
Auditul financiar dă o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare respective nu
sunt viciate de fraude, erori semnificative a.î. informaţiile din aceste situaţii
financiare pot fi utilizate în procesul de luare a deciziilor.
Pentru îndeplinirea acestui rol, activitatea auditorului financiar trebuie să vizeze:
• verificarea respectării cadrului conceptual al contabilităţii (principii, norme,
reguli, criterii);
4
• verificarea respectării procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii.
Procedurile de audit alese şi utilizate pentru a justifica calitatea informaţiei
contabile, trebuie să verifice utilitatea acestora, respectiv existenţa caracteristicilor
calitative ale informaţiei contabile:
a) intelegibilitatea – informaţia să fie uşor înţeleasă;
b) relevanţa – informaţia contabilă să fie relevantă faţă de necesităţile de luare a
deciziilor;
c) credibilitatea – pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie credibilă, când nu
conţine erori semnificative, când nu e părtinitoare, când utilizatorii pot avea
încredere în ea;
d) comparabilitatea – permite utilizatorilor să facă comparaţii în timp cu alte
entităţi.
Angajamentul de audit
Angajamentul de audit reprezintă acordul între auditor şi entitatea auditată privind
obiectivul şi aria de aplicabilitate a auditului.
Scrisoarea de angajament confirmă acceptarea de către auditor a numirii, obiectivul
şi aria de aplicabilitate, responsabilitatea auditorului faţă de entitatea auditată şi
forma raportului de audit.
Cerinţele minime pe care trebuie să le cuprindă scrisoarea de angajament se refertă
la:
• obiectivul auditului;
• responsabilităţile conducerii entităţii auditate;
• aria de aplicabilitate (inclusiv referiri la legislaţia în vigoare);
• forma rapoartelor;
• existenţa unui risc inevitabil ca unele erori semnificative să rămână
nedescoperite;
• accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documente şi alte
informaţii.
Standardele internaţionale de audit prevăd în mod expres că, dacă nu există nici o
justificare rezonabilă, auditorul nu trebuie să fie de acord cu o schemă a
angajamentului de audit.
Cadrul general pentru audit şi servicii conexe

Practica în domeniu impune o diferenţiere clară între audit şi serviciile conexe.
Serviciile de audit au ca obiectiv examinarea amănunţită a situaţiilor financiare
anuale, de natură să-i permită auditorului executarea unei opinii referitoare la
5
modul de respectare a prevederilor legale în vigoare, conformitatea cu principiile
contabile general acceptate, precum şi modul de acceptare a practicilor sănătoase
de management în gestionarea bunurilor. Serviciile de audit oferă o asigurare
înaltă, dar nu absolută, că informaţia care face obiectul auditului nu conţine erori
semnificative.
Raportul de audit furnizează o asigurare pozitivă asupra aserţiunilor conducerii
entităţii auditate privind sintagme de felul:
− situaţiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă;
− situaţiile financiare se prezintă sincer în toate aspectele lor semnificative.
Serviciile conexe
• Revizuirea se prezintă ca un examen limitat, în care auditorului nu i se
solicită folosirea procedurilor de audit, dar i se cere să concluzioneze că nu a
descoperit nici o tranzacţie de importanţă semnificativă, care l-ar determina să
aprecieze că situaţiile financiare nu au fost elaborate în cocncordanţă cu un cadru
general de raportare identificat.
Prin angajament de revizuire auditorul furnizează un nivel moderat de asigurare, şi
anume că, informaţia care face obiectul revizuirii nu conţine erori semnificative.
• Procedurile agreate sunt un raport al constatărilor rezultate din aplicarea
unor proceduri stabilite de comun acord cu utilizatorii informaţiei din rapoartele de
audit.
• Compilarea constă în angajarea unui profesionist contabil care prin
experienţa sa să colecteze, să clasifice şi să sintetizeze informaţiile
financiare.Utilizatorii informaţiei financiare compilate obţin încrederea că,
participarea unui profesionist calificat şi intervenţiile competente ale acestuia, au
fost în măsură să creeze opinii sau să consolideze aprecieri asupra cărora existau
îndoieli.
Angajamentul de audit
Angajamentul de audit reprezintă acordul între auditor şi entitatea auditată privind
obiectivul şi aria de aplicabilitate a auditului.
Scrisoarea de angajament confirmă acceptarea de către auditor a numirii, obiectivul
şi aria de aplicabilitate, responsabilitatea auditorului faţă de entitatea auditată şi
forma raportului de audit.
Cerinţele minime pe care trebuie să le cuprindă scrisoarea de angajament se refertă
la:
• obiectivul auditului;
• responsabilităţile conducerii entităţii auditate;
• aria de aplicabilitate (inclusiv referiri la legislaţia în vigoare);
• forma rapoartelor;
6
• existenţa unui risc inevitabil ca unele erori semnificative să rămână
nedescoperite;
• accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documente şi alte
informaţii.
Standardele internaţionale de audit prevăd în mod expres că, dacă nu există nici o
justificare rezonabilă, auditorul nu trebuie să fie de acord cu o schemă a
angajamentului de audit.
Cadrul general pentru audit şi servicii conexe

Practica în domeniu impune o diferenţiere clară între audit şi serviciile conexe.
Serviciile de audit au ca obiectiv examinarea amănunţită a situaţiilor financiare
anuale, de natură să-i permită auditorului executarea unei opinii referitoare la
modul de respectare a prevederilor legale în vigoare, conformitatea cu principiile
contabile general acceptate, precum şi modul de acceptare a practicilor sănătoase
de management în gestionarea bunurilor. Serviciile de audit oferă o asigurare
înaltă, dar nu absolută, că informaţia care face obiectul auditului nu conţine erori
semnificative.
Raportul de audit furnizează o asigurare pozitivă asupra aserţiunilor conducerii
entităţii auditate privind sintagme de felul:
− situaţiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă;
− situaţiile financiare se prezintă sincer în toate aspectele lor semnificative.
Serviciile conexe
• Revizuirea se prezintă ca un examen limitat, în care auditorului nu i se
solicită folosirea procedurilor de audit, dar i se cere să concluzioneze că nu a
descoperit nici o tranzacţie de importanţă semnificativă, care l-ar determina să
aprecieze că situaţiile financiare nu au fost elaborate în cocncordanţă cu un cadru
general de raportare identificat.
Prin angajament de revizuire auditorul furnizează un nivel moderat de asigurare, şi
anume că, informaţia care face obiectul revizuirii nu conţine erori semnificative.
• Procedurile agreate sunt un raport al constatărilor rezultate din aplicarea
unor proceduri stabilite de comun acord cu utilizatorii informaţiei din rapoartele de
audit.
• Compilarea constă în angajarea unui profesionist contabil care prin
experienţa sa să colecteze, să clasifice şi să sintetizeze informaţiile
financiare.Utilizatorii informaţiei financiare compilate obţin încrederea că,
participarea unui profesionist calificat şi intervenţiile competente ale acestuia, au
fost în măsură să creeze opinii sau să consolideze aprecieri asupra cărora existau
îndoieli.
7
Managementul procesului de audit
Organizarea şi realizarea unei misiuni de audit reprezintă un proces complex care
necesită efortul conjugat al membrilor unei echipe de audit. Echipa de audit, pentru
a avea succes în realizarea misiunii de audit, trebuie să cunoască obiectivele şi
organizarea firmei de audit care este angajată în faţa clientului pentru îndeplinirea
misiunii de audit.
Structura de personal, specifică unei firme de audit, se determină după anumiţi
factori:
− structura clientelei,
− calitatea şi tipul serviciilor solicitate, etc.
De regulă, o firmă de audit are cel puţin două obiective de bază (care se
intercorelează):
• de natură profesională: de a emite o opinie în ceea ce priveşte situaţiile
financiare anuale analizate;
• de natură financiară: de a obţine (firma) un profit din prestarea serviciilor
profesionale şi care să acopere riscurile.
Responsabilităţi în auditul financiar

Delimitarea responsabilităţilor managementului de responsabilităţile auditului
financiar
Managementul entităţii este responsabil de adoptarea şi aplicarea unui sistem de

control intern adecvat, al unor politici contabile corespunzătoare, de prezentarea
corectă a informaţiilor în situaţiile financiare.
Dacă managerul refuză propunerea auditorului financiar (pentru corecţiile la
situaţiile financiare ale entităţii auditate), aceştia (auditorii) pot:
− să emită o opinie nefavorabilă sau cu rezervă,
− să se retragă din angajament.
Auditorii financiari sunt responsabili de a planifica şi a efectua angajamentul de
audit a.î. să obţină asigurare rezonabilă că situaţiile financiare nu conţin erori şi
fraude semnificative. Datorită importanţei pe care o are delimitarea
responsabilităţilor managerului de cele ale auditorului financiar s-a ajuns ca
rapoartele de audit sa fie menţionate distinct.
8
Responsabilităţi privind detectarea fraudelor şi erorilor
Responsabilitatea persoanelor implicate în producerea, evaluarea, prezentarea,

certificarea informaţiilor contabile trebuie cunoscută, menţionată clar, aceasta
neputând fi delegată. Detectarea fraudei şi a erorilor a constituit mult timp
principalul obiectiv solicitat auditorilor financiari. Între timp, obiectuvul financiar
principal a devenit exprimarea opiniei asupra imaginii fidele a sitaţiilor financiare.
FRAUDA = acţiune intenţionată, iniţiată de una sau mai multe persoane, pentru
obţinerea unor avantaje financiare ilegale (injuste). Frauda poate fi determinată
prin evenimente precum:
− falsificarea documentelor (înregistrărilor),
− deturnarea de fonduri,
− alocarea necorespunzătoare a unor active care influenţează continuitatea
activităţii.
EROAREA = o greşeală neintenţionată apărută în situaţiile financiare care, spre
deosebire de fraudă, nu implică competenţe juridice dar poate avea consecinţe ca şi
frauda.
Suspiciunea de fraudă/eroare trebuie redată în rapotrul auditorilor, putând exista
următoarele situaţii:
a) Frauda/eroarea se cunoaşte ca având aspect semnificativ asupra situaţiilor
financiare, nefiind respectată sau corectată în situaţiile financiare, motiv pentru
care auditorii îşi vor exprima o opinie cu rezerve sau o opinie contrară.
b) Auditorii financiari nu pot evalua efectul acestora (fraudei/erorii) asupra
situaţiilor financiare fiind împiedicaţi de entitate (conducere) să obţină probe
corespunzătoare şi suficiente necesare evaluării, caz în care, auditorii financiari îşi
vor exprima o opinie cu rezerve sau imposibilitatea exprimării unei opinii.
Documentaţia misiunii de audit

Aspecte generale privind documentaţia
Auditorul trebuie să se documenteze cu aspectele care sunt importante pentru

furnizarea de probe care să susţină opinia de audit şi probe care să arate că auditul
a fost realizat în conformitate cu ISA.
Standardele care fac referire la documentele de lucru sunt:
• ISA 230 „Documentarea auditului”;
• ISA 550 „Părţi afiliate”;
• ISA 580 „Declaraţiile conducerii”;
• ISA 710 „Date comparative”.
9
Documentaţia unei misiuni de audit este formată din materiale pregătite de, şi
pentru auditor, sau obţinute şi păstrate de auditor în cursul efectuării auditului.
Aceste documente se numesc documente de lucru. Documentele de lucru se pot
prezenta sub forma înscrisurilor pe suport de hârtie sau alţi purtători de informaţie.
Documentele de lucru servesc la:
− planificarea şi execuţia auditului;
− supravegherea şi revizuirea activităţii de audit;
− înregistrarea probelor de audit care rezultă din activitatea de audit realizată,
pentru ca auditorul să-şi poată susţine opinia.
Documentarea auditorului se referă la două categorii de documente:
• documente emise primite de la entitatea auditată sau terţi (devin probe de
audit);
• documente întocmite de auditor (foi de lucru, rapoarte, analize), care devin şi
ele probe de audit şi instrumente de control şi evaluare a calităţii auditului.
Dimensiunea documentelor de lucru este un raţionament profesional, deoarece nu
este nici necesar şi nici practic să se documenteze fiecare problemă întâmpinată de
auditor. Dosarele de lucru prezintă forme importante în justiţie în cazul litigiilor
atât în sprijinul acuzării, cât şi pentru apărarea auditorului sau clientului acestuia.
ISA precizează că documentele sunt proprietatea auditorului. Deşi anumite părţi
extrase din documente pot fi puse la dispoziţia entităţii cu acordul auditorului,
documentele nu înlocuiesc situaţiile contabile ale entităţii.
Forma şi conţinutul documentelor de lucru
Forma şi conţinutul acestora sunt influenţate de factori cum ar fi:

− natura angajamentului;
− forma raportului auditorului;
− natura şi complexitatea afacerii clientului;
− natura şi particularităţile sistemelor contabile şi de control intern al enitităţii;
− metodologia şi tehnologia de audit specifice, utilizate în cursul misiunii de
audit.
Documentele de lucru reprezintă evidenţe ţinute de auditorul financiar în care
acesta menţionează:
• informaţii culese, concluziile în timpul angajamentului de audit;
• procedurile aplicate, testele efectuate;
• informaţii legate de planificare (sisteme de contabilitate, sisteme de control
intern).
Aceste documente de lucru sunt utilizate de auditori întrucât îi ajută să decidă
asupra raportului de audit, de asemenea, sunt utilizate de supervizorii de audit la
10
verificările şi evaluările angajamentului de audit. Confidenţialitatea documentelor
de lucru este o cerinţă a codului de conduită etică şi deontologie profesională.
Din documentele de lucru trebuie să rezulte următoarele (acestea reprezentând şi
funcţiile documentelor de lucru):
• că auditul a fost planificat şi supervizat corespunzător, conform ISA;
• procedurile de audit sunt adecvate ca întindere, putându-se aplica în
continuare;
• probele de audit obţinute conferă dovezi suficiente pentru justificarea opiniei.
Conform ISA, documentele de lucru obligatorii din dosarele auditorului sunt
referitoare la:
• structura juridică şi organizatorică a entităţii auditate;
• copii ale documentelor importante (contracte, procese verbale);
• sectorul de activitate;
• mediul economic şi legislativ;
• program de audit;
• evaluarea riscurilor interne;
• evaluarea sistemelor contabile şi celor de control intern;
• aprecierile auditorului asupra auditului intern;
• analizele tranzacţiilor, operaţiunilor, a soldurilor semnificative;
• aria de cuprindere a procedurilor de audit şi rezultatele acestora;
• declaraţiile conducerii entităţii auditate;
• copii ale situaţiilor financiare anuale şi ale rapoartelor de audit anterioare.
Păstrarea documentelor de lucru se face în dosarul de audit şi în formă electronică
(în România există prevederi speciale cu privire la păstrarea documentelor de lucru
– 6-7 ani).
Tipuri de dosare utilizitate în angajamentul de audit finaciar
De regulă, în angajamentul de audit financiar, se utilizează două tipuri de dosare:

• dosarul permanent,
• dosarul curent.
Dosarul permanent conţine documente (cu caracter permanent) utilizabile în

perioada mandatului de audit şi este necesar ca uneori informaţiile din acest dosar
să fie actualizate.
Acest dosar trebuie să cuprindă informaţiile:
• Informaţii istorice despre entitatea auditată:
− obiectul de activitate, capacitatea de producţie;
11
− principalii furnizori, clienţi;
− organigrama;
− echipa de conducere.
• Informaţii privind sistemul contabil şi sistemul de control intern al entităţii:
− registre contabile;
− diagrame, scheme logice;
− documente justificative.
• Informaţii privind documentele principale emise de entitatea auditată:
− statutul de infiinţare;
− regulamente interne;
− contracte (de împrumut, colective de muncă).
• Informaţii privind analiza anuală a conturilor semnificative care se regăsesc
în diferite rapoarte (privind capacitatea de împrumut, trezoreria, conturi, capitaluri
proprii);
• Informaţii privind programul de audit.
Dosarul permanent se actualizează continuu, constituind o dovadă a auditorului
pentru că, conţine informaţii acumulate care se tot actualizează.
Dosarul curent conţine informaţii curente, utilizabile pe parcursul unui exerciţiu (se
întocmeşte pentru fiecare exerciţiu auditat) şi conţine documente probante şi
concluzii la care s-a ajuns.
Dosarul curent conţine informaţii despre:

• planul şi programul de audit (constituie documente obligatorii ale unui
angajament de audit);
• informaţii generale;
• analiza conturilor pentru anul respectiv;
• probleme constatate în exerciţiul respectiv;
• dificultăţi întâmpinate şi moduri de soluţionare;
• corespondenţa cu terţii;
• confirmarea soldurilor, conturilor şi a tranzacţiilor;
• delegarea sarcinilor de audit către membrii echipei;
• concluziile şi opinia auditorului.
Planul de audit redă:

• strategia care trebuie urmată în desfăşurarea angajamentului de audit;
• resursele angajamentului de audit (ore/om alocate pe etape ale
angajamentului de audit).
12
Programele de audit stabilesc:
• procedurile care vor fi aplicate de auditor;
• timpii alocaţi acestora.
Concluziile auditorilor financiari sunt susţinute prin:

• rezultatele analizelor efectuate asupra informaţiilor contabile;
• testele de raţionament ale auditorului efectuate de acesta pentru identificarea
erorilor posibile din informaţiile contabile;
• reconcilierea valorilor operaţiunii care susţine o valoare aritmetică precisă, de
regulă, conformă cu reglementările contabile.
Controlul calităţii auditului finaciar

Controlul calităţii auditului finaciar este prevăzut în ISA 220R “Controlul calităţii
pentru auditurile informaţiilor financiare istorice”.
Activitatea de audit presupune respectarea anumitor standarde de calitate care
determină:
− creşterea prestigiului profesiei;
− asigurarea unei protecţii minime a entităţii auditate;
− reducerea riscului unei activităţi de audit superficiale, etc.
Calitatea auditului depinde de mai mulţi factori:
1) dimensiunea şi natura activităţii auditate;
2) răspândirea geografică;
3) modul de organizare internă;
4) elementul cost/beneficiu.
Principalele obiective de urmărit în controlul calităţii auditului sunt:
− cerinţele profesionale (implică respectarea eticii profesionale);
− aptitudini şi competenţe (implică asigurarea unui personal adecvat);
− repartizarea judicioasă a responsabilităţilor;
− delegarea de competenţe;
− consultarea;
− acceptarea şi păstrarea clienţilor (selectarea clienţilor după potenţialul lor);
− monitorizarea continuă a procedurilor de control al calităţii;
Comisia Standardelor de Control al Calităţii a stabilit următoarele elemente şi
cerinţe ale controlului calităţii:
− independenţă, integritate, obiectivitate;
− managementul resurselor umane;
− acceptarea şi menţinerea angajamentelor a clienţilor;
− executarea angajamentelor;
13
− supervizarea (cel puţin o dată pe an).
Riscul de audit
Riscul de audit este definit ca riscul pe care şi-l asumă un auditor de a emite o
opinie neadecvată în ceea ce priveşte situaţiile financiare pe care le auditează.
ISA 400 precizează că riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o
opinie de audit neadecvată atunci când situaţiile financiare sunt denaturate în mod
semnificativ.
Auditorul trebuie să planifice şi să desfăşoare activitatea de audit astfel încât să
reducă riscul de audit până la un nivel acceptabil de scăzut, care să fie consecvent
cu obiectivul de audit. Auditorul desfăşoară proceduri de audit pentru a evalua
riscul unor denaturări semnificative şi caută să limiteze riscul de nedetectare prin
suplimentare a unor proceduri bazate pe respectiva evaluare. Auditorul este
preocupat de denaturările semnificative şi nu este responsabil cu denaturările care
nu sunt semnificative, considerate ca întreg. Auditorul, este cel care consideră dacă
efectul denaturărilor necorectate, identificate atât individual, cât şi cumulat, este
semnificativ pentru situaţiile financiare luate ca întreg. Pragul de semnificaţie şi
riscul de audit sunt corelate (IAS 330 – Pragul de semnificţie).
Riscul de audit se împarte în 3 componente:

1) riscul inerent: riscul ca situaţiile financiare să conţină erori inerente;
2) riscul de control: riscul ca situaţiile financiare să conţină erori de control;
Aceste două categorii de riscuri nu se află sub controlul auditorului deoarece,
auditorul evaluează riscurile asociate entităţii auditate, dar nu le poate controla în
nici un fel.
3) riscul de nedetectare: acest risc se află sub controlul auditorului. El exercită
acest control prin selectarea şi aplicarea testelor de control asupra anumitor
informaţii pe care doreşte să le evalueze.
O altă clasificare a componentelor riscului de audit este cea în funcţie de
capacitatea de intervenţie a auditorilor asupra acestor riscuri, şi anume:
• riscul ca situaţiile financiare să conţină erori;
• riscul ca auditorul să nu detecteze aceste erori.
Riscul de audit poate fi stabilit atât în termeni cantitativi (procente), cât şi calitativ
(ridicat, mediu, scăzut).
14
Riscul inerent
Conform ISA 400, riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca un sold a unui cont
sau a unei tranzacţii, care ar putea conţine o denaturare individuală sau cumulată
cu denaturările existente în alte solduri presupunând că nu au existat alte
controale interne adiacente.
Conform ISA, pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la aprecieri
profesionale deoarece riscul inerent poate fi sporit de o serie de factori:
• la nivelul situaţiilor financiare:
− integritatea managementului;
− experienţa şi cunoştineţele echipei manageriale;
− presiuni neobiţnuite exercitate asupra managementului (acţionari);
− natura activităţii desfăşurate de entitate;
− practicile contabile, sistemul contabil utilizat (un sistem contabil bine pus la
punct reduce riscul).
• la nivelul conturilor, balanţei de verificare, a unor categorii de tranzacţii:
− ajustările care se reflectă în situaţiile financiare, estimările care se fac;
− complexitatea acestor tranzacţii, evenimente;
− gradul de obiectivitate care intervine în determinarea soldurilor conturilor
(tipul politicilor contabile, a amortizărilor, a provizioanelor);
− apariţia şi înregistrarea unor evenimente deosebite în perioada închiderii
bilanţului;
− vulnerabilitatea activelor la deturnări;
− tranzacţii care nu fac, în mod obişnuit, obiectul prelucrării contabile (anumite
programe informatice permit înregistrarea manuală ).
Riscul de control
Conform ISA 400, riscul de control reprezintă riscul ca o denaturare, care ar

putea apărea în soldul unui cont sau a unei tranzacţii, şi care ar putea fi
semnificativă în mod individual, sau atunci când este cumulată cu alte denaturări
din solduri sau categorii de tranzacţii, aceasta să nu poată fi prevenită şi corectată
la momentul oportun de sistemul de contabilitate şi control intern.
Riscul de control reprezintă:
• o apreciere a eficacităţii de control intern în ceea ce priveşte prevenirea sau
detectarea erorilor;
• intenţia auditorului de a plasa această apreciere sub pragul maxim în cursul
planificării auditului.
Evaluarea riscului de control se face în două etape:
15
1) Evaluarea preliminară constă în evaluarea eficacităţii sistemului contabil şi
de control intern ale entităţii, sub aspect al contribuţiei acestora la prevenirea,
detectarea şi corectarea erorilor semnificative.
Auditorul trebuie să prezinte dosarul de lucru, analiza sa asupra sistemelor
contabile şi de control intern ale clientului, precum şi evaluarea sa asupra riscului.
2) Evaluarea finală are loc înaintea întocmirii raportului de audit, deoarece,
înainte de a formula concluziile, care rezultă din urma misiunii de audit, auditorul
trebuie să determine dacă evaluarea preliminară a riscului se confirmă, pentru a
elimina riscul unui audit superficial.
Testele de control asupra sistemelor şi conturilor semnificative permit obţinerea
elementelor probante asupra:
• concepţiei sistemelor contabile şi de control intern;
• funcţionarii controalelor interne în exerciţiul financiar analizat.
Testele de control cuprind:
• examenul documentelor care justifică operaţiunea;
• obţinerea de informaţii şi efectuarea de operaţii asupra modului de efectuare a
controlului intern;
• verificarea modului de funcţionare a controlului intern.
Primele două riscuri (inerent şi de control) aparţin entităţii. Ele există independent
de procesul de audit al situaţiilor financiare.
Riscul de nedetectare
Conform ISA 400, riscul de nedetectare este riscul ca un auditor de fond să nu

detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii, care ar putea fi în mod individual sau cumulată cu alte denaturări sau
categorii de tranzacţii.
Factorii care pot genera riscul de nedetectare:
− ipoteza verificării exhaustive;
− nu se folosesc proceduri eşantionate.
Elementele de risc există deoarece:
• auditorul nu utilizează procedurile de audit cele mai adecvate;
• auditorul nu aplică în mod corect o anumită procedură de audit;
• auditorul interpretează greşit rezultatele obţinute.
Riscul de nedetectare este invers proporţional riscurile inerente şi de control. Când
auditorul constată că riscul de nedetectare asociat unui sold al contului sau a unei
categorii de tranzacţii, nu poate fi redus la un nivel acceptabil, el trebuie să
formuleze o opinie cu rezerve sau se află în imposibilitatea formulării unei opinii.
16
Organizarea unei misiuni de audit
Etapele unei misiuni de audit sunt:
1. Acceptarea misiunii care presupune următoarele acţiuni:
• stabilirea contactelor (legăturii) între firma de audit şi client;
• obţinerea (actualizarea) şi documentarea informaţiei despre client;
• evaluarea preliminară a mediului de afaceri respectiv a riscurilor asociate;
• stabilirea planului misiunii de audit;
• elaborarea şi semnarea scrisorii de acceptare a misunii de audit.
2. Audit interimar care presupune:
• evaluarea sistemului de control intern şi contabilitate;
• auditul elementelor componente ale situaţiilor financiare;
• aplicarea procedurilor de fond şi a testelor de control;
• obţinerea, evaluarea şi documentarea probelor pentru a verifica dacă
declaraţiile managementului din situaţiile financiare sunt rezonabile şi reale.
3. Examinarea finală (de regulă începe cu sfârşitul exerciţiului financiar –
31.12):
• aplicarea procedurilor de audit specifice lucrărilor de închidere a exerciţiului
financiar;
• analiza, revizuirea şi evaluarea concluziilor auditului;
• elaborarea raportului auditorului (auditorul comunică deficienţele pe care le-a
constatat în sistemul de control intern);
• aplicarea procedurilor specifice evenimentelor ulterioare raportului de audit.
Cunoaşterea clientului (istoricul clientului)

Cunoaşterea clientului constituie un element determinant în asigurarea unei calităţi
ridicate a serviciilor de audit. Standardele americane de audit, cât şi cele
internaţionale, recomandă auditorului să evalueze clienţii potenţiali, şi în cazul
clienţilor existenţi să actualizeze şi să revizuiască, pe o bază continuă, informaţiile
acumulate de-a lungul perioadei respective.
Înaintea acceptării unui angajament, auditorul va obţine cunoştinţe preliminare
referitoare la:
• sectorul de activitate;
• structura proprietăţii;
• conducere (management);
• principalele operaţiuni care vor fi supuse auditului.
În conformitate cu ISA 310 se poate realiza o clasificare a informaţiilor referitoare
la client:
17
• factorii economici generali:
− nivelul general al activităţii economice (ex.: creştere, recesiune, etc.);
− rata dobânzii şi disponibilitatea de finanţare;
− inflaţia;
− politici guvernamentale (ex.: monetară, fiscală, etc.);
− cursul valutar, etc.
• sectorul de activitate:
− piaţa şi concutenţa pe piaţă;
− tipul de activităţi (ex.: ciclice, sezoniere, etc.);
− tehnologia de fabricaţie;
− riscul în afacere;
− activitatea în care se află (ex.: reducere, extindere, etc.);
− reglementări contabile aferente.
• entitatea:
− managementul şi forma de proprietate:
ð structura capitalului;
ð organigrama;
ð srategia managementului;
ð existenţa unor operaţiuni speciale (ex.: fuziuni, divizări, achiziţii, etc.);
ð managementul operaţional;
ð eficacitatea funcţionării auditului intern;
ð atitudinea faţă de mediul de control intern.
− activitatea firmei:
ð tipul producţiei;
ð furnizorii;
ð pieţele de desfacere;
ð cheltuielile firmei;
ð operaţiunile/tranzacţiile derulate.
− rezultatele financiare (indicatorii de profit);
− mediul de raportare;
− legislaţia (codurile fiscal, juridic, muncii, etc.).
Planificarea misiunii de audit

ISA 300 precizează că auditorul trebuie să planifice activitatea de audit, a.î. auditul
să fie executat într-un mod cât mai eficient. Prin planificare se înţelege construirea
unei strategii generale şi a unei abordări detaliate în ceea ce priveşte natura, durata
18
şi întinderea preconizate ale unui angajament de audit. Auditorul are ca
responsabilitate întocmirea planului general de audit şi a programului de audit.
Elaborarea de către auditor a planului general de audit, cu obiectivele planificării
activităţii (misiunii) de audit, se referă la următoarele situaţii:
• să se asigure că va fi acordată o atenţie privind diferite segmente ale
auditului;
• să se asigure că toate problemele potenţiale sunt identificate;
• să faciliteze verificările şi revizuirile.
Aspectele ce trebuie luate în considerare de către auditor în elaborarea unui plan de
audit includ următoarele:
• condiţiile economice în general şi al ramurii de activitate ale clientului, în
special;
• înţelegerea sistemului contabil şi a celui de control intern;
• riscul de audit şi pragul de semnificaţie preliminar;
• natura, durata şi întinderea procedurilor de audit care urmează să fie puse în
practică;
• coordonarea, îndrumarea, supervizarea lucrărilor de audit, etc.
Pentru a concepe un plan bun al auditului, echipa de auditori dispune de 5 tipuri de
teste care sunt utilizate pentru a determina dacă situaţiile financiare prezintă o
imagine fidelă a realităţii:
1. procedurile de obţinere a unei înţelegeri a controlului intern;
2. teste ale mecanismelor de control;
3. teste substanţiale ale operaţiunilor;
4. procedurile analitice (compararea sumelor înregistrate în contabilitate şi a
celor estimate de auditor);
5. testele detaliilor soldurilor (se axează pe soldurile finale din Cartea Mare).
Obiectivele unui plan general de audit sunt de a sintetiza informaţiile obţinute şi de
a orienta şi coordona întreaga activitate de audit, respectiv:
a) alegerea membrilor echipei de audit;
b) repartizarea lucrărilor pe membrii echipei;
c) stabilirea modului în care auditul se poate sprijini pe controlul intern;
d) coordonarea cu alţi auditori;
e) solicitarea, colaborarea cu alţi specialişti;
f) stabilirea modului de utilizare a registrelor de şedinţe AGA şi Consiliului de
Administraţie;
g) fixarea termenilor de depunere a raporturilor de audit.
Planul general de audit cuprinde:
• prezentarea generală a întreprinderii;
• organizarea generală a contabilităţii;
19
• sisteme şi domenii semnificative (pragul de semnificaţie, funcţiile, conturile
semnificative, zonele de risc, atitudinea conducerii faţă de controlul intern);
• natura misiunii (auditarea, servicii conexe);
• condiţii pentru realizarea misiunii;
• organizarea misiunii;
• bugetul misiunii.
Programul de audit, reprezentând mecanismul cel mai important de control al

auditului, trebuie să fie elaborat în scris şi să conţină toate procedurile care sunt
considerate necesare pentru ca auditorul să-şi poată exprima o opinie fundamentată
asupra situaţiilor financiare ale entităţii auditate.
Programul de audit poate fi elaborat pe obiectivele auditului cu defalcare pe:
• domenii de activitate: achiziţii, stocuri, vânzări, imobilizări, trezorerie,
venituri şi cheltuieli;
• compartimente: secţii, ateliere, servicii, birouri;
• criterii ale auditului;
• etape ale auditului: fluxuri materiale, monetare, informaţionale.
Programul de audit serveşte pentru atingerea următoarelor scopuri:
• furnizarea elementelor pentru o organizare bună a activităţii şi permite o
revizuire a scopului propus pentru audit;
• constituie un ghid de lucru pentru membrii echipei;
• furnizează dovezi privind munca prestată;
• furnizează probe pentru concluziile formulate cu privire la evaluarea
sistemelor de control intern şi de contabilitate.
Programul de audit trebuie să includă bugetul financiar şi fondul de timp necesar
îndeplinirii misiunii de audit.
Scrisoarea de angajament a misiunii de audit

Forma şi conţinutul scrisorii de angajament pot varia de la un client la altul dar
acestea vor include, în general, următoarele aspecte:
− obiectivul auditului situaţiilor financiare;
− responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare;
− sfera angajamentului de audit – legislaţia în vigoare;
− structura oricăror rapoarte sau alte forme de comunicare al rezultatelor
angajamentului;
− faptul că, datorită naturii testării şi altor limitări inerente ale unui angajament
de audit, împreună cu reglementările inerente ale oricărui sistem contabil şi de
20
control intern, există un risc inevitabil ca unele denaturări semnificative să rămână
nedescoperite;
− accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documentaţii şi alte
informaţii.
Pe lângă aceste elemente, auditorul poate să includă în scrisoarea de angajament şi:

• acorduri privind planificarea desfăşurării auditului;
• confirmarea scrisă din partea conducerii privind declaraţiile făcute în legătură
cu auditul;
• cerere adresată clientului de a confirma acceptarea termenilor angajamentului
prin confirmarea primirii scrisorii de angajament;
• baza calculării onorariilor şi orice acordare privind plata acestora.
Pragul de semnificaţie în etapa de planificare a auditului

În etapa de planificare, auditorul este nevoit să stabilească un prag de semnificaţie,
deoarece există o relaţie invers proporţională între nivelul pragului de
esemnificaţie şi cantitatea muncii de audit care urmează să fie prestată.
Costul de audit variază invers proporţional cu nivelul pragului de semnificaţie.
Standardele Americane de Audit definesc această valoare, care o stabileşte la
început auditorul, ca fiind o valoare preliminară a pragului de semnificaţie.
Auditorii trebuie să acorde o atenţie deosebită estimării preliminare a pragului de
semnificaţie în cadrul procesului de planificare a auditului:
• dacă pragul de semnificaţie este stabilit la un nivel mult mai scăzut decât este
necesar, apare riscul, ca pe parcursul misiunii de audit, auditorul să depună o
activitate suplimentară de colectare a probelor de audit, care nu sunt necesare;
• dacă pragul de semnificaţie este stabilit la un nivel mult prea ridicat decât
este necesar, anumite erori semnificative pot scăpa nedetectate, iar situaţiile
financiare nu îndeplinesc obiectivul de imagine fidelă pot primi opinii de audit fără
rezervă.
Pragul de semnificaţie este definit astfel: informaţiile sunt semnificative dacă,

omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare.
Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecat în
împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. El oferă, mai degrabă, o
limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară, pe care informaţia trebuie
să o aibă pentru a fi utilă.
21
Auditorul ia în considerare pragul de semnificaţie atât la nivelul global al situaţiilor
financiare, cât şi în relaţie cu soldurile conturilor individuale, cu clasele de
tranzacţie şi prezentările de informaţii.
Pragurile de semnificaţie trebuie luate în considerare de auditor în următoarele
situaţii:
• când se determină natura şi întinderea procedurilor de audit;
• când se evaluează efectele erorilor.
Evaluarea de către auditor a pragului de semnificaţie în relaţie cu soldurile
specifice ale conturilor şi clasele de tranzacţii, ajută auditorul să se decidă asupra
unor aspecte referitoare la ce elemente trebuie examinate şi dacă trebuie folosite
proceduri analitice şi de eşantionare.
Există o relaţie inversă între pragul de semnificaţie şi riscul de audit, şi anume: cu
cât este mai înalt nivelul pragului de semnificaţie, cu atât este mai scăzut riscul de
audit, şi invers.
Alte definiţii ale pragului de semnificaţie:
• informaţiile sunt semnificative dacă, o omisiune sau o inexactitate din
cuprinsul lor, ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor;
• pragul de semnificaţie este, mai degrabă, o limită, decât o caracteristică
calitativă primară, pe care o informaţie trebuie să o aibă pentru a fi utilă;
• pragul de semnificaţie, este acea mărime pe care auditorul o atribuie unei
informaţii, pe care o eroare, o inexactitate sau o omisune poate afecta imaginea
fidelă (regularitatea şi sinecritatea informaţiilor) a poziţiei financiare, a
performanţelor şi a fluxurilor de trezorerie.
Pragul de semnificaţie se poate determina ca raport dintre efectul al
neregularităţilor ( = efectul net al anomaliilor) la o bază de referinţă care poate fi:
rezutlatul curent, cifra de afaceri, capitaluri proprii.
Ps = Efectul net al anomaliilor / Bază de referinţă
În etapa examinării finale de audit, auditorul trebuie să însumeze valoarea tuturor

erorilor descoperite pentru a determina dacă erorile cumulate sunt semnificative.
Prin aplicarea procedurilor de audit, auditorul colectează o serie de probe pe care
îşi va fundamenta opinia sa.
22
Procesul de eşantionare în audit
Standardele Internaţionale de Audit (ISA) definesc procesul de eşantionare ca
fiind aplicarea procesului de audit pentru mai puţin de 100% pentru elementele
din soldul unui cont sau unei tranzacţii a.î. toate eşantioanele să aibă
posibilitatea de a fi selectate. Eşantionarea în audit poate folosi atât o abordare
statistică, cât şi una non-statistică.
În afara eşantionării, ISA prezintă următoarele tehnici de selectare a elementelor
supuse testelor de audit:
− selectarea tuturor elementelor (100%);
− selectarea elementelor specifice (pe baza unor factori).
Metodele de stabilire a eşantioanelor în audit au la bază o serie de tehnici:
• o selecţie aleatorie;
• o selecţie sistematică (ex: fiecare al zecelea din 100);
• o selecţie în bloc (ex: de la 350 la 450 din fiecare 1000, adică câte 100 luate
ca eşantion din fiecare 1000).
Riscul de eşantionare ia naştere ca urmare a faptului că, există posibilitatea ca în
baza unui eşantion, auditorul să ajungă la o concluzie care să fie diferită de
concluzia la care s-ar fi ajuns, dacă întreaga populaţie ar fi constituit obiectul unei
proceduri de audit identice.
Principalele categorii de riscuti de eşantionare sunt:
• posibilitatea ca riscul de control să fie subapreciat faţă de realitate;
• posibilitatea ca riscul de control să fie supraapreciat faţă de realitate;
• riscul acceptării incorecte;
• riscul unei respingeri incorecte.
Riscuri de neeşantionare sunt independente de faptul că se examinează doar o parte
din populaţia mulţimii totale.
Pentru utilizarea eşantioanelor în aplicarea testelor de audit, există următoarele

etape:
1) stabilirea mărimii eşantionului: auditorul trebuie să ia în considerare dacă
riscul de eşantion este redus până la un nivel minim de acceptare. În cadrul acestei
etape se parcurg următoarele subetape:
− determinarea obiectivelor testelor ce urmează a fi efectuate;
− determinarea erorilor care sunt de aşteptat să apară;
− identificarea populaţiei, a mulţimii şi a unităţii de eşantionare;
− stabilirea mărimii eşantionului.
2) selectarea elementelor ce vor fi testate, şi testarea acestora:
23
− obiectivele testelor şi mărimea eşantioanelor avute în vedere sunt prevăzute în
programul de audit;
− o dată stabilit un eşantion, auditorul va proceda la testarea acestuia în
conformitate cu obiectivele de audit stabilite la început.
3) evaluarea rezultatelor:
− primul pas îl constituie determinarea numărului de erori descoperite în urma
testării eşantionului;
− al doilea pas constă în dimensionarea limitei superioare a marjei de eroare.
Probe de audit
Conform ISA, probele de audit sunt necesare pentru a putea dovedi fidelitatea
declaraţiilor conducerii cuprinse în situaţiile financiare. Termenul „probe de audit”
reprezină informaţiile obţinute de către auditor atunci când desprinde concluziile
pe baza cărora îşi va fundamenta opinia.
Probele de audit cuprind documente primare şi contabile care stau la baza
situaţiilor financiare, obţinute din surse interne, precum şi documente care reflectă
informaţii obţinute din surse externe referitoare la compania auditată.
Probele de audit cu caracter contabil constau atât în informaţii din evidenţele
contabile propriu-zise pe baza cărora au fost întocmite ( facturi, contracte, procese
verbale, corespondenţă, Registru-jurnal, balanţa, discuţii cu angajaţii), cât şi în
fişiere electronice, situaţii de calcul privind alocarea posturilor pe purtători,
reglementări şi estimări contabile.
Probele care pot fi obţinute din mediul de afaceri extern companiei auditate sunt
formate din confirmări primite de la parteneri financiari, bănci, jurişti, auditori,
burse de valori, etc.
Prin procesul de colectare a elementelor probante, auditorul caută permanent să îşi
justifice opinia de audit, în condiţiile în care, prin colectarea de probe este atinsă,
în principal, latura cantitativă a procesului de audit care trebuie suplinită şi de
calitatea informaţiilor, deci, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente şi
adecvate, pe baza cărora să poată emite concluzii rezonabile pe care să bazeze
opinia de audit.
Suficienţa probelor = probele obţinute trebuie să fie destule din punct de vedere
calitativ pentru a permite auditorului să obţină nivelul de încredre dorit.
Gradul de suficienţă = măsura ........probelor de audit.
Adecvarea probelor = latura calitativă a probelor de audit.
Gradul de adecvare = măsura calităţii probelor de audit precum şi a relevanţei şi a
credibilităţii acestora pentru o anumită opinie. Ca atare, adecvarea probelor trebuie
să ţină cont de două caracteristici esenţiale:
24
− relevanţa, care constă în pertinenţa probelor de audit în privinţa probării
declaraţiilor conducerii entităţii;
− credibilitatea, constă în faptul că probele de audit trebuie să fie de încredere.
Potrivit literaturii de specialitate, credibilitatea unei probe de audit este influenţată
de factori precum:
• gradul de independenţă al sursei: din surse externe sunt probe mai credibile;
• nivelul de competenţă profesională a sursei: pentru ca o probă de audit să
fie credibilă, trebuie să provină de la persoane care au o pregătire profesională
necesară, pentru a elimina erorile;
• structura de control intern: probele obţinute în condiţiile existenţei unei
structuri de control intern funcţionale şi eficiente sunt mai credibile decât cele
obţinute în condiţiile în care controlul intern este mai slab sau inexistent;
• gradul de obiectivitate a probelor de audit: o probă este cu atât mai obiectivă
cu cât necesită un grad de raţionament mai mic în evaluarea sa;
• forma probelor de audit: probele sub formă de documente şi declaraţii scrise
sunt mai credibile decât cele verbale.
Auditorul, pe baza raţionamentului său profesional, stabileşte dacă o anumită probă
de audit este adecvată şi suficientă. În aceste condiţii, factorii care il influenţează
pe auditor cu privite la aprecierea suficienţei şi adecvării probelor de audit sunt:
a) evaluarea naturii şi nivelului.......
b) natura sistemelor contabile şi de control intern precum şi evaluarea ......
c) pragul de semnificaţie a elementului examinat;
d) experienţa câştigată în misiunile anterioare;
e) rezultatele procedurilor de audit, respectiv fraude şi erori descoperite;
f) sursa şi credibilitatea informaţiilor obţinute.
Proceduri de fond
Probele de audit se obţin dintr-o combinaţie de teste de control şi proceduri de fond
(de fundamentare), sau în unele cazuri doar din aplicarea procedurilor de fond.
Potrivit ISA avem următoarele definiţii:
Teste de control reprezintă testele efectuate pentru a obţine probe de audit cu
privire la proiectarea adecvată şi funcţionarea eficientă a sistemului contabil şi de
control intern.
Proceduri de fond reprezintă testele efectuate de auditor pentru a obţine probe de

audit în scopul detectării erorilor cu impact semnificativ asupra situaţiilor
financiare.
Procedurile de fond sunt structurate în 3 categorii:
25
• testele de detaliu privind tranzacţiile;
• testele de detaliu privind soldurile;
• proceduri analitice.
A. Testele de detaliu privind tranzacţiile: cu ajutorul lor, auditorul încearcă să

obţină probe despre elementele reflectate în debitul sau creditul unori conturi
pentru a evalua modul de înregistrare a tranzacţiilor. Astfel de proceduri implică
examinarea documentelor care au stat la baza înregistrărilor respective. În acest
sens, se aplică teste de urmărire a documentelor şi teste inductive. Testele de
urmărire pornesc de la documentele justificative pe baza cărora auditorul verifică
dacă acestea au fost înregistrate integral, complet şi corect în contabilitate. Testele
inductive sunt utile pentru a verifica realitatea tranzacţiilor înregistrate în
contabilitate, astfel, se pleacă de la înregistrări contabile şi se verifică dacă există
documente justificative care să ateste tranzacţiile respective, atât ca existenţă, cât şi
ca valoare.
B. Teste de detaliu privind soldurile: au ca scop colectarea de elemente probante

privind soldurile conturilor în ansamblul lor şi nu tranzacţiile individuale, care
însumate, conduc la soldurile respective.
C. Proceduri analitice sunt procedurile prin care se pot analiza relaţiile dintre:
− diverse categorii de informaţii contabile;
− informaţiile produse de contabilitate în exerciţiul curent şi informaţii
comparabile din perioadele precedente sau informaţii din bugetele previzionate.
Procedurile analitice constau în analiza indicatorilor şi a tendinţelor semnificative,
inclusiv investigarea fluctuaţiilor care nu sunt consecvente cu alte informaţii
relevante sau care se abat de la valorile aşteptate.
Procedurile analitice includ efectuarea unor comparaţii între informaţiile financiare
ale entităţii şi:
• informaţiile comparabile din perioadele anterioare;
• rezultate anticipate ale entităţii potrivit unor prognoze sau previziuni;
• informaţii referitoare la un sector de activitate similar.
Pentru a aplica procedurile analitice se utilizează diverse metode, de la simple
comparaţii până la analize complexe, bazate pe tehnici statistice avansate.
Procedurile analitice sunt utilizate de auditor în următoarele scopuri:
• de a-l ajuta în planificarea naturii, duratei şi întinderii altor proceduri de
audit;
• ca proceduri de fond, atunci când utilizarea poate fi mult mai funcţională şi
eficientă decât testele de detaliu;
26
• ca o revizuire generală a situaţiilor financiare în cadrul etapei de revizuire
finală a activităţii de audit.
Pentru a selecta un set de proceduri de fond adecvat, se impune:
a) determinarea naturii procedurilor de fond;
b) coordonarea procedurilor de fond în timp;
c) stabilirea ariei de aplicare a procedurilor de fond.
Proceduri complementare pentru obţinerea probelor de audit

Astfel de proceduri pot fi:
1) Inspecţia: există 3 categorii majore de probe de audit documentare, care în
ordinea descrescătoare a credibilităţii sunt:
− probe de audit documentare elaborate şi păstrate de terţi;
− probe de audit documentare elaborate de terţi şi păstrate de entitate;
− probe de audit documentare elaborate de entitate şi păstrate de entitate.
Inspecţia constă în examinarea înregistrărilor sau a documentelor interne sau
externe în formă tipărită, electronică sau de altă natură.
2) Observaţia: constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri care e
efectuată de alte persoane (ex.: inventarierea).
3) Inspecţia sau examinarea documentelor şi a înregistrărilor: presupune
citirea documentelor, urmărirea circuitului acestora, compararea lor.
4) Investigarea: constă în căutarea de informaţii financiare sau nefinanciare
referitaore la persoanele cu experienţă din interiorul sau din afara entităţii. Un tip
specific de investigare este şi confirmarea, care reprezintă procesul de obţinere a
unei declaraţii.
5) Calcularea: constă în verificarea acurateţii matematice a documentelor sau
înregistrărilor.

27

Audit Cursuri

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Audit Cursuri

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Culegerea

(to) elicit = vt. a smulge; a scoate; a extrage; ﬁg. a

- informaţii unice, indisponibile prin alte metode

- informaţii oportune, în .mp u.l.

- mascarea interesului culegătorului pentru

ELICITATION este o UNEALTĂ a CULEGĂTORULUI/

Cheia succesului în elicita.on constă în pregă.rea şi

Proces cu TREI ETAPE:

A. Pregă.rea discuţiei (7 paşi):

- Obiec.ve informa.onale urmarite

Culegătorul apreciază/cul.vă la Sursă:

Culegătorul mai apreciază la Sursă şi:

- Tendinţa de a nu păstra date referitoare la al.i

- Personalul de vânzări şi marke.ng

”Nicio generalizare nu merită doi bani, inclusiv aceasta”

”Niciun vânt nu este favorabil celui care nu ş.e spre

“Life is what happens when you have everything

- tehnică introduc.vă a subiectului

E: Mă bucur că nu trebuie să calculez marjele de

RECIPROCITATEA - ”QUID PRO QUO”

- ”îţi (arăt) spun ce am eu, dacă îmi spui ce ai tu”

RECIPROCITATEA - ”QUID PRO QUO”

E:Mă întreb de ce am stat atât de mult în ﬁrma

CITAREA UNUI EVENIMENT/DATE

- metodă preferată de jurnaliş. pentru a obţine reacţii

- greu de stăpânit - suprimarea ego-ului

- u.lă pentru determinarea informaţiilor care

- u.lă pentru determinarea informaţiilor cu

- există suﬁcientă nedreptate pentru a jus.ﬁca

LAUDA (uneori neruşinată)

- trebuie dozat conţinutul

- tehnică de mijocul discuţiei, de încurajare

- seamănă cu ”aﬁrmaţia provocatoare”, dar are alt

E: Toate sectoarele economice traversează o

- funcţionează eﬁcient în tandem cu ”aﬁrmaţia

- foarte u.lă cu persoanele implicate (afec.v) în

- necesită suprimarea ego-ului

Tipuri de ameninţări (II)

Marcare Securizare c a n a l r a d i o , De-securizare P r e l u c r a r e

- Sa provocam o reac=e (schimbare de comportament sau a=tudine)

Privire Tonul vocii

Gesturi Volumul vocii

Distanţa Ritmul şi viteza

- Pentru a ﬁ inteles trebuie sa u=lizez un limbaj cunoscut si, deci, accesibil

Instruire - acurateţe - valoare - uşor de înţeles - accesibilitate

93% Aproape cert

SUMMARY OF SIGNIFICANT ISSUES RAISED

MR. ELMER B . STAATS

I: think it would be well to start with a few comments

appears to be a need to establish a distinction between "finan-

and accounting records and examines into the operating,

managerial, or administrative performance of an organization.

POP purposes of discussion here, 1 would like to suggest

Program auditing would be concerned mainly with inquiring

which I head--the United States General Accounting Office--

has accumulated much successful experience in management

auditing. However, we have learned how to accomplish this

only gradually, and to a considerable extent by trial and

error-some efforts being more successful than others.

must be a gradual development built on experience gained--

cal type auditing c a l l s f o r an increased involvement of

as administration, engineering, economics, etc. This is

In examining into management or operational problems, and

the effectiveness of governmental programs, the financial

-  Pentru a ﬁ inteles trebuie sa u=lizez un limbaj cunoscut si, deci, accesibil

Instruire - acurateţe -  valoare - uşor de înţeles - accesibilitate

■  Risk is BOTH positive and

■  Provide assurance on risk mgt.

■  IT’S A GREAT TIME TO BE FOCUSED

■  Identifying business risks

•  Meet with client and •  From client interview

■  Dotted line to functional and committed