Tenisul este un sport care, practicat în timpul liber oferă practicanţilor

din toate grupele de vârstă distracţie, oportunităţi de socializare, la fel

ca şi beneficii de sănătate pe care le aduce un exerciţiu viguros. În
societatea de astăzi, aceasta înseamnă un leagăn vital de oportunităţi.
În trecut, părinţii îşi asumau un set important de responsabilităţi în
legătură cu ceea ce copiii lor învaţă. Spre deosebire de trecut, sportul
ocupă astăzi o poziţie mai centrală în vieţile din ce în ce mai multor
adulţi. Părinţii care practică sporturi doresc pentru copiii lor să joace
tenis şi să se bucure de aceasta. Oricum, bunele intenţii ale părinţilor se
pot schimba în muncă sau pedeapsă pentru copiii.
Modelarea. Majoritatea dintre noi, dar în special micii copii, învaţă mult
de la oamenii cu care se asociază. Asta înseamnă că, copiem şi imităm
ceea ce vedem. Aruncaţi doar o privire la stilurile de îmbrăcare, la
maşinile conduse şi la stilul mersului.
Copiii copie ceea ce văd. De aceea, este foarte important ca părinţii şi
alţi lideri ai tinerilor să fie bune modele pentru copii.
Înjură şi ei vor înjura. Vorbeşte frumos şi ei vor vorbi frumos.
Mergi şi ei vor merge. Aleargă şi ei vor alerga.
Aşează-te şi ei se vor aşeza. Fii activ şi ei vor fi activi.
Joacă tenis şi ei vor juca tenis.
Dobândirea abilităţilor în tenis de către micii copii poate fi importantă în
implicarea lor viitoare în tenis. De aceea, este crucial ca experienţa lor
curentă în tenis să fie foarte pozitivă. Satisfacţiile de mai târziu nu fac
parte din modul lor de gândire. Plăcerea trebuie să apară acum, nu mai
târziu. Tennis gravitează în jurul copiilor şi diverşilor instructori.
Oricum, cei mai importanţi oameni din vieţile majorităţii copiilor din
grupa de vârstă de până la nouă ani sunt părinţii. Dintre părinţi, mamele
în special par a fi cele mai implicate cu copiii lor în tenis. Ele sunt cele
care se asigură pentru copiii lor să fie înscrişi, gata să plece, transportă
copiii din categoria Munchkin dintr-un loc în altul, cumpără haine şi
rachete, le îngrijesc rănile şi la aplaudă realizările.
Fraţi, surori şi prieteni din vecinătate sunt de asemenea figuri
semnificative în vieţile copiilor de toate vârstele. De fapt, copiii adoptă
orice program care îi face să fie alături de prieteni. Fraţii şi surorile sunt
adesea implicaţi în programe împreună pentru a (1) vedea că dobândesc
noi abilităţi care să le sporească dezvoltarea, (2) oferi o pauză părinţilor,
(3) vedea că unul nu face mai multe decât celălalt pentru a menţine
pacea în familie.
Părinţii şi profesorii sunt importanţi. Ei pot juca un rol central în vieţile
micilor copiii. Copiii iubesc şi admiră adulţii care le acordă atenţie şi care
îi tratează bine. Ei pot deveni foarte ataşaţi profesorilor lor, atât în clasă
cât şi pe terenul de tenis.
Copiii nu sunt adulţi în miniatură, nu trebuie trataţi ca adulţi. Ei sunt
imaturi din punct de vedere fizic, mental şi social, comparativ cu adulţii,
tinerii adulţi ori adolescenţii.

Pregătirea părinților
Dacă ai decis să devii mai implicat în predarea tenisului grupurilor de
preșcolari sau altor copii de Munchkin, lucrurile trebuie evaluate. Tu,
părinte/instructor, trebuie să fii pregătit pentru a expune celorlalți
obiectivele, metodele și abilitățile tale. După cum știi, tenisul poate
însemna mai mult decât procurarea unei rachete mici, a trei mingi de
tenis și a unor pantofi de sport. Unii părinți văd lecțiile ca pe un prim pas
pe drumul către tenisul de turneu și către o carieră profesională în tenis.
Instructorii de tenis care au fost intervievați despre programul lor pentru
micii copii au vorbit despre o puternică colaborare cu părinții și sprijin
din partea acestora referitor la ceea ce au făcut pentru copiii lor. Acest
fapt a fost prevăzut. Ei au avut de asemenea discuții deschise cu cei mai
competitivi părinți. Aceștia din urmă nu au rămas în aceste programe
după o serie de lecții. Ei au fost de obicei satisfăcuți să vadă o instruire
convențională și o oră de clasă profesională pentru copiii lor. Acest lucru
s-a întâmplat chiar atunci când copiii au exprimat o bună relație cu
programele de Munchkin Tennis.
Comentariile despre părinți au fost de tipul celor exprimate de Anneke
Jelma-de Jong din Olanda, promotoarea Tenisului Simplu. Ea spunea:
Am explicat părinților programul înainte de a începe. Ei au înțeles
conceptul și l-au acceptat pentru copiii lor.”
Asta nu înseamnă că nu au fost probleme. Părinții se interesau despre
anumite activități care trebuiau făcute în legătură cu tenisul, sau cât de
rapid vor progresa copiii lor. Uneori părinții jucau acasă sau pe teren
folosind echipamentul de mărime normală, lucru ce interfera cu ceea ce
învățau copiii la clasă. Unii părinți așteptau de la copiii lor mai mult
decât aceștia erau capabili să facă, așa a explicat un instructor.
Cei intervievați aveau un lucru în comun, ceea ce făcea viața mai ușoară
pentru fiecare. Anume, ei ajutau părinții să înțeleagă tenisul pentru micii
copii. La înregistrare le era oferită părinților o explicație sau un conspect
asupra programului. Explicațiile includeau lămuriri despre obiectivele și
scopurile programului. 230
Atunci părinții știau în prealabil la ce să se aștepte și erau cooperanți de
la început. Părinții cărora li s-a vorbit în prealabil despre programul de
tenis al copiilor lor și care mai târziu au ridicat probleme au fost de
asemenea mai înțelegători și mai cooperanți.
Unii părinți au fost dezamăgiți față de ce se așteptau să fie tenisul pentru
copiii lor. Unii instructori simțeau părinții că vor ca activitățile și
jocurile să semene mai mult cu tenisul real. În contrast cu acest lucru,
Marceil Whitney, instructor de tenis pentru preșcolari, a relatat despre un
părinte care i-a scris: ”Vom reveni în continuare deoarece copiilor noștri
le place. Se distrează și nu contează dacă nu învață tenisul real.”
Unii părinți vor să joace tenis cu micii lor copii. Înclinația lor poate să-i
determine pe copii să se obișnuiască cu unele exerciții, în special dacă
le-au mai făcut la lecțiile de tenis.
Părintelui/instructorului îi pot fi oferite alternative mai potrivite, în
timpul desfășurării jocurilor și activităților orientative și demonstrative
din cadrul programului, când ei pot să ”joace” cu copiii lor. Trebuie însă
să știe că trebuie să aibă răbdare și să lase copiii să se dezvolte în
propriul lor ritm.
Este important să li se explice părinților ca să realizeze că răbdarea este
necesară pentru că progresul copiilor se face în propriul lor ritm. Ei ar
putea să joace tenis în careurile de serviciu sau să schimbe mingi de la
linia de bază când ajung la vârsta de 9-11 ani. Acest lucru, bineînțeles,
depinde de timpul pe care copiii îl petrec în teren și de cât de mult este
distractiv pentru ei. Așadar, sarcina părinților este să joace mingea către
copii, nu să trimită lovituri câștigătoare.
Organizează periodic mici dezbateri cu părinții la sfârșitul orei. Spune-le
despre activitățile pe care să le facă cu copiii, cum să-i mențină dornici
de joc, să se distreze.
Sunt anumite activități și jocuri speciale care sunt bune pentru părinți și
copii. Pot fi jucate acasă sau pe teren și includ: Schimb de mingi pe alee,
Bate mingea la perete, Prinde cu zel, Urmează liderul, Golf Tenis, Ineluș
învârticuș, Lovește mingea către un părinte după o aruncare simplă,
Cartoful fierbinte, Sus și jos. 231
Sally Hutslar, fost jucător de colegiu și antrenor, a început tenisul cu
fiica sa de vârstă preșcolară folosind o varietate de rachete de plastic și
mingi moi. Ea a trecut apoi la o rachetă veche de squash, apoi la o
rachetă de juniori. Sally și Jo Ellen, împreună cu soțul ei Jack au
desfășurat un joc în trei timp de câțiva ani. Jo Ellen stătea între Sally și
soțul ei Jack. Sally arunca mingea către Jo Ellen, încercând să o trimită
unde aceasta era pregătită. Jo Ellen trimitea către mama ei sau tatăl ei,
încercând să nu greșească. Făceau asta pe o direcție și pe o parte a
terenului de tenis. După ce Jo Ellen a crescut, s-au așezat de o parte și de
alta a fileului și s-au mutat la linia de serviciu. La 9 ani Jo Ellen putea să
efectueze schimburi de mingi de la linia de bază, pe rând cu unul din
părinți, celălalt strângând mingile. La 10 ani juca pe terenul
regulamentar împotriva copiilor mai mari. La 14 ani juca în echipa unui
mic liceu ca numărul trei la simplu și numărul doi la dublu. Îi plăcea în
continuare o varietate de jocuri de tenis – incluzând Micul Tenis în
careul de serviciu. Părinții ei știau că poate să devină o jucătoare mult
mai bună. Știau de asemenea că decizia de a lucra din greu și de a
progresa mult îi aparținea.
Când părinții aduc copilul la tenis, spune-le în prealabil despre program,
răspunde la întrebările lor și arată-le ce pot să facă pentru copilul lor.
Acest lucru va conduce la o atitudine mai cooperantă și mai
înțelegătoare din partea părinților. Părinții care rămân dezamăgiți vor
dori să înscrie copilul la o formă privată sau semi-privată de lecții.
Cataloagele comerciale pentru tenis oferă seturi de început pentru
copiii de până la nouă ani. Acestea includ mini-rachete (mâner de 10
mm, fileu de 3,6 x 0,7 m și mingi spongioase). Magazinele cu reduceri
vând seturi de plastic pentru tenis care pot fi folosite afară sau în sală.
Seturile complete pentru tenis vor permite părinților să joace cu copiii
lor acasă.
Fig. 1 Structura unei lecţii de tenis şi antrenamentul progresiv folosind GBA
metoda de predare prin abordarea folosită (abordarea tehnică sau GBA)
GBA propune ca dezvoltarea conştientizării practice a jocului (tactica) ar trebui să preceadă
dezvoltarea deprinderilor motorii (tehnica) necesare în desfăşurarea jocului (Thorpe şi alţii,
1996).