Biserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc,

care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului.

Arhanghelul
(M. Eminescu)

Revistă trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda, 2018, an VII, nr. 4 (28)

Editorial:

1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene la Alba Iulia (II)

Alexandru Murariu din Caransebeş, Ilie Român din
Consiliul de la Arad a mai anunţat că la Domaşnea şi dr. Ion Sârbu din Rudăria. În aceeaşi
adunarea preconizată în luna decembrie au fost zi, cei aleşi au primit mandate semnate de
invitaţi episcopii români, vicarii, delegaţii protopopul Ghidiu. (Ibidem, p. 75). Şi în celelalte
consistoriilor şi toţi protopopii tractuali, prin localităţi ale Episcopiei Caransebeşului, prin
urmare, aceştia „nu au lipsă a fi aleşi între delegaţii implicarea preoţilor, care, de regulă, erau preşedinţii
cercurilor electorale” (Ibidem, p. 99). consiliilor naţionale româneşti, s-au făcut alegerile
Urmare acestui act, delegaţilor pentru fiecare
episcopii de la Arad şi cerc electoral, care au
Caransebeş au trimis o delegat, la rândul lor, cei
circulară protopopilor şi cinci reprezentanţi ai româ-
administratorilor protopo- nilor la Marea Adunare
peşti, prin care i-a înştiinţat Naţională. (Ioan Munteanu
că „datorită meritelor ne- (coordonator), Făurirea
pieritoare ale Bisericii […] statului unitar roman…, p.
naţionale câştigate în de- 119-160).
cursul veacurilor în În şedinţa plenară a
serviciul fiinţei noastre Consistoriului eparhial din
etnice şi totodată ca 14 noiembrie 1918, şedinţă
recunoaştere a legăturilor prezidată de către episcopul
sfinte dintre poporul Miron Cristea, s-a hotărât
credincios şi slujitorii ca delegat din partea
Bisericii”, sunt invitaţi la Episcopiei Caransebeşului
preconizata Adunare Națio- la Marea Adunare Națio-
nală Română, unde vor participa cu drept de vot. În onală să fie dr. Cornel Cornean, secretarul
aceeaşi pastorală a îndemnat protopopii să transmită consistorial. (Foaia Diecezană, Caransebeș,
preoţilor şi credincioşilor să se prezinte în număr cât XXXIII, 1918, nr. 45 din 18 noiembrie, p. 4).
mai mare la viitoarea adunare. (Constantin Miron Cristea a invitat la Alba Iulia
Brătescu, Protopresbiterul Andrei Ghidiu (1849- profesorii de la Institutul Teologic şi Pedagogic,
1937). Între Biserică şi Neam, Editura Dalami, care au convocat corpul profesoral de la cele două
Caransebeş, 2006, p. 76). institute ca să delege reprezentanţi pentru Adunarea
Pentru a-şi alege delegaţii la Marea Adunare de la Alba-Iulia. (Serviciul Județean al Arhivelor
Naţională, Consiliul Naţional Român din Naționale (S. J. A. N.), Caraș-Severin, Fond
Caransebeş s-a întrunit în 10/23 noiembrie 1918, Institutul Teologic Diecezan Caransebeş, dosar
sub preşedinţia protopopului Andrei Ghidiu, cel 1/1918-1919, fila 1).
care din anul 1884 a fost un luptător activ al cauzei
naţionale româneşti şi i-a ales ca delegaţi pe Ion Pr. Prof. Dr. Daniel Alic
Gore din Mehadia, Nicolae Ivănescu din Marga, dr. (Continuare în p. 5)
1
 Rugăciunea realizează eliberarea de păcat,
este oglinda sufletului și comunicarea permanentă
cu Hristos.
Credința – Un mijloc prin care să
Vălean Alexandru, cls. VIII-a
dobândim libertatea
Omul este creat de Dumnezeu și Mămica mea
este înzestrat cu un mănunchi de puteri
sufletești: rațiune, voință, simțire, cu Oh…dragă mămică
care omul printr-o activitate neobosită se Cât de mult aș vrea
îndreaptă spre Dumnezeu pentru desăvârșire. Să te am lângă mine
Credința se află la baza cunoașterii. Numai Și să-mi fi alăturea
prin credință putem înțelege ceea ce ne înconjoară și
numai prin credință putem ajunge la o fericire Să mă aștepți din nou în prag
deplină. Dumnezeu i-a dat omului voie liberă să Să mă îmbrățișezi cu drag
aleagă între bine și rău, între calea credinței sau a Să îmi spui cuvinte calde
păcatului, între lumină și întuneric. Și o poveste de noapte
Un creștin adevărat se roagă lui Dumnezeu,
trăiește cu frică de Dumnezeu, Măicuța draga mea
săvârșește fapte bune și crede cu Te iubesc să ști așa,
tărie în cuvintele Domnului Și tu mă iubești pe mine
Dumnezeu potrivit cărorara El Și asta o știu prea bine
este lumină și viață, sprijin la
nevoie și sprijin în suferință. De îmi e greu
Suntem liberi să ne trăim viața Iți spun mereu
după propria conștiință sau să-L Să mă strângi la pieptul tău
negăm pe Dumnezeu, dar dacă Ca să mă mângâi mereu.
facem fapte bune și credem în
Dumnezeu și în puterea divină nu Brulincu Rodica
avem nimic de pierdut chiar dacă
presupunem că Dumnezeu nu Toamna
există, ori dacă nu-L căutăm iar
El există, înseamnă că am pierdut Toamna păsările pleacă
totul. Vântul pe afară suflă
În Rai, libertatea nu a fost Strugurii se strâng în dată
folosită spre bine, a dus la Animalele se culcă.
neascultarea de Dumnezeu și
anume a mâncat omul din pomul Iar pe jos un covor mare
oprit, sub îndemnul diavolului și Presărat cu mii de culori
sub pornirea mândriei. După cum se spune și în Parcă-i din poveste oare
rugăciunea ,,Tatăl nostru” - ,,facă-se voia Ta”, noi O poveste e copiii.
creștinii trebuie să trăim după voia Tatălui, ca
oameni liberi, doar ca slujitori ai lui Dumnezeu,
prin strădania noastră din tot sufletul și din tot Codrii plâng fără-ncetare
cugetul să împlinim poruncile Lui, fiind bineplăcuți Raza soarelui dispare
în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Libertatea în Și rămân fără suflare
credință înseamnă trăirea vieții potrivit voii lui Fără pic de fericire.
Dumnezeu… ,,crede-ți în Domnul și rugați-vă, iar
toate celelalte de trebuință vouă, le veți primi pe Băniaș Daniela
deasupra”.

Rubrică coordonată de prof. Sorina Onița și

 prof. Doru Popa
Eseul a obținut Premiul I în cadrul Concursului Județean de
Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza zonală Deta,
19 noiembrie a. c..
2
 Banaticum” (II), Timișoara, 2003. (colab. cu D.
Micu).
Restituiri: 10. ,,Coiful greco-ilir de la Găvojdia (jud.
Timiș)”, în ,,Analele Banatului”, S. N., X-XI,
Arheologie-Istorie, 2002-2003. (colab cu Valentin
In memoriam Florin Medeleț (II) Cedică).
Activitatea expozițională în cadrul
Alături de volume, istoricul Florin Medeleț Muzeului Banatului
este autorul unor studii de specialitate, expoziții de
bază permanente la Muzeul Banatului. Pentru 1966-1968 Lapidarul Muzeului Banatului
întreaga trudă științifică a fost cinstit printr-un (colab cu Marius Moga).
volum omagial. După trecerea la cele veșnice a fost 1967 Expoziția de bază ,,Istoria Timișoarei”
omagiat prin articole și volume comemorative. Vom (în colab.).
aminti selectiv pe cele socotite reprezentative pentru 1971 Expoziția de bază ,,Civilizația dacică
Istoria Banatului, principalele expoziții dar și în Banat”.
lucrările omagiale și comemorative: 1973, 1978, 1980 Expoziția de bază
,,Comuna Primitivă în Banat” (în colab.).
Studii: 1983-1986 Reconstituirea sanctuarului
neolotic de la Parța (în colab).
1. ,,Asupra unor probleme ale prezenței 1984 Expoziția de bază de arheologie a
sarmatice în Banat”, în Banatului ,,De la paleolitic la
,,Tibiscus”, I, Timișoara, cucerirea romană”.
1969.
2. ,,Die Bronzesistura In Honorem In
von Remetea Mare (Kreus Memoriam
Timiș), în ,,Dacia”, N. S.,
XVIII, București, 1974. 1. Muzeul Banatului
3. ,,Brățările spiralice Timișoara, Festschrift für
dacice din argint (O schiță Florin Medeleț Zum 60
tipologică)”, în vol. In Geburtstag, redaktoren: Petru
memoriam Constantini Rogozea, Valentin Cedică,
Daicoviciu, Editura Dacia, Editura Mirton, Timișoara,
Cluj-Napoca, 1974. 2004, 367 p.
4. ,,În legătură cu 2. Gheorghe Lazarovici,
expediția întreprinsă de ,,Remember,”, în ,,Analele
Alexandru Macedon la Banatului” S. N., Arheologie-
Dunăre în 335 î. e. n”., în Istorie, XII-XIII, 2004-2005.
,,Acta M. N”., XIX, Cluj- 3. ***, ,,Lista selectivă
Napoca, 1982. a lucrărilor publicate”, în
5. ,,Contribuție la ,,Analele Banatului” S. N.,
problema și la repertoriul Arheologie-Istorie, XII-XIII,
movilelor de pământ”, în 2004-2005, p. III-VI.
,,Banatica”, 9, Reșița, 1987. 4. ***, ,,Activitatea
(colab cu I. Bugilan). expozițională în cadrul
6. ,,Contribuții la repertoriul descoperirilor de Muzeului Banatului”, în ,,Analele Banatului” S. N.,
epocă Latène din Banat (I)”, în ,,Studii de Istorie a Arheologie-Istorie, XII-XIII, 2004-2005, p. VI-VII.
Banatului”, XIV, Timișoara, 1988. 5. Aurel Rustoiu, Alexandru Szentmiklósi,
7. ,,Câmpurile de urne funerare din Banat”, în ,,Florin Medeleț la cumpăna milenilor”, în
,,Acta M. N”., XXXII, 1, 1995. ARHEOVEST III1. In memoriam Florin Medeleț -
8. ,,Fortificația de pământ de la Herneacova interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Editura
(com. Recaș, jud. Timiș)”, în ,,Patrimonium JATEPress Kadó, Szeged, 2015.
Banaticum” (I), Timișoara, 2002. (colab cu Valentin
Cedică).
9. ,,Despre unele monumente din istoria Pr. Valentin Bugariu
orașului Timișoara (I)” în ,,Patrimonium
3

Documentar:
Istoria localitaţii Folea
Prima atestare documentară a localităţii este
anul 13411.
La 30 iulie 1552, turcii cuceresc oraşul
Timişoara, care devine reşedinţa paşei şi o parte
importantă a Banatului ajunge paşalâc otoman. La
intervenţia domnitorului Ţării Româneşti, Mircea
Ciobanu, turcii acceptă ca zona Lugoj - Caransebeş
să rămână în afara paşalâcului, cu denumirea: ,,
Banatul de Lugoj – Caransebeş“ aflat sub
suzeranitate otomană şi sub autoritatea Principatului
Transilvaniei.
Contrar unor principii formulate adeseori,
regimul otoman a fost relativ favorabil autonomiei
populaţiei autohtone şi a instituţiilor ei prin dreptul
de folosinţă al ţăranilor asupra loturilor de pământ şi
prin larga toleranţă religioasă . Ritmul dezvoltării a
fost incontestabil încetinit , dar viaţa şi-a urmat
cursul fără modificări radicale în plan demografic,
social şi spiritual.
Lunga perioadă de stăpânire otomană a fost
străbătută de numeroase frământări interne şi acţiuni
militare. În permanenţă se produc revolte împotriva
garnizoanelor otomane . În anul 1696 se abat peste
aceste locuri, ca şi peste întregul Banat, grozăviile
unui război dus între turci şi austrieci. Imperiul
otoman, zguduit de atâtea prefaceri şi slăbit de
neînţelegerile interne cobora ultima treaptă a
declinului , sfârşind astfel un trecut plin de gloria şi
de măreţia tristelor cotropiri. Ostilităţile reîncep cu
şi mai mare putere şi ele continuă cu ocuparea
oraşului Timişoara la anul 1716 de către austrieci,
prin prinţul Eugen de Savoya de origine franceză şi
se sfârşeşte cu pacea de la Passarowitz, încheiată la
21 iulie 1718, care pune capăt unei stăpâniri turceşti
de 164 de ani în Banat.
Din lipsă de documente nu se mai ştie nimic
despre ea până în anul 1717, când este amintită că a
avut 20 de case2. Populaţia a fost pur românească
până ce au fost aduşi nemţi (şvabi) în Banat, în
special în anul 1842.
Noua stăpânire habsburgică va aduce
importante schimbări în viaţa locuitorilor timişeni.
Teritoriul a fost împărţit în districte, având în frunte
un administrator, ajutat de subadministratori, pentru
1
Ioan Munteanu, Banatul istoric 1867-1918. Așezările.
Populația, vol. I, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2006, p.
94. (Se va prescurta în continuare Banatul istoric, vol. I).
2
Ioan Munteanu, Banatul istoric…, vol. I, p. 133.
localităţile mari. Satele nou întemeiate de coloniştii
germani erau conduse de un şoltuz, iar cele
autohtone (române şi sârbe) de un cnez (chinez).
Cnezii sau şoltuzii erau aleşi de populaţia din
satele respective, pe care le reprezentau (satele) în
faţa autorităţilor. Mai multe sate învecinate formau
un cerc condus de obercnez.
Francesco Griselini scria că obercnezul …
este treapta cea mai înaltă pe care puteau ajunge
cei ce trudeau, mai ales că la sat după popă … un
astfel de cnez este întotdeauna cea mai importantă
persoană printre conaţionalii săi3.
Johann Jakob Ehrler, căruia în calitatea sa de
funcţionar superior al Administraţiei, îi erau foarte
bine cunoscute realităţile din Banat, constata nu fără
uimire că la sate cnezul sătesc (primarul) nu zăreşte
vreme de o jumătate de an pe vreunul mai mare ca
el.
În cazul cnezilor săteşti, funcţia era
nesalarizată, el bucurându-se doar de scutirea de
dare pe timpul cât era în funcţie. După dobândirea
funcţiei, cnezul sătesc se străduia pe cele mai
diferite căi şi prin cele mai neaşteptate mijloace să-
şi îmbunătăţească radical starea materială.
Pr. Ioan Sălvan
Preocupări privind educația religioasă a
tinerilor creștini ortodocși reflectate în
publicații ale Tipografiei Diecezane din
Caransebeș
(1886-1918)
Prin evocarea evenimentelor religioase, prin
publicarea aproape în fiecare număr a versetelor din
Sfânta Scriptură, dar și prin scrieri literare cu
tematică religioasă care potențează înțelegerea și
starea de emotivitate, Gazeta Lumina a contribuit
din plin la educarea religioasă a credincioșilor
Episcopiei.
Prin activitatea neobosită desfășurată
permanent de episcopii Ioan Popasu, Nicolae Popea,
Miron Cristea, pusă în slujba bisericii, a școlii, a
vieții culturale s-a încurajat și s-a impulsionat
publicarea de studii, de manuale care să contribuie
la luminarea poporului, la progresul societății.
Prof. dr. Virginia Ardelean
3
Ion Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte
Grafice ,,Țara”, Timișoara, 1935, p. 89. (Se va prescurta în
continuare Monografia…).
4

(Urmare din p. 1).
Celelalte instituţii culturale şi sociale ale
Caransebeşului şi-au ales şi ele delegaţii: dr. Valeriu
Meda, din partea Societăţii române de lectură,
preoţii Gheorghe Uec şi David Ioana, ca
reprezentanţi ai Societăţii de lectură „Ioan Popasu”,
Gheorghe Neamţu şi Iosif Olariu, din partea
învăţătorilor, Gheorghe Jumanca şi Mitru Cârpan
din partea ţărănimii, Nicolae Novăcescu şi Dimitrie
Baba ca delegaţi ai meseriaşilor, Elena Beker şi
Elena Biju, reprezentantele Societăţii femeilor
ortodoxe, iar din partea Gărzii Naţionale, căpitanul
Sabin Târziu. Acestora li s-au adăugat membrii
Reuniunii de cântări şi alte 60 de persoane din
Caransebeş. (Bujor Jumanca, „Caransebeşul şi 1
Decembrie 1918”, în Buletinul veteranilor de
război, nr. 1/1996,
Editura InterGraf,
Reşiţa, p. 64-65).
În 7/20 noiem-
brie 1918, Consiliul
Naţional Central a
dispus convocarea
unei adunări naţionale
la Alba Iulia, adunare
care să aibă loc în 18
noiembrie/1 decembr-
ie, la care să participe
reprezentanţii tuturor
circumscripţiilor elec-
torale de pe teritoriul
Ardealului, Banatului,
Crişanei şi Maramure-
eşului, precum şi reprezentanţii Bisericii, ai
societăţilor culturale şi ai tuturor păturilor sociale.
Foaia Diecezană din 11/24 noiembrie 1918, a
anunţat întreg clerul şi poporul Episcopiei
Caransebeşului despre această adunare şi a făcut
apel la toţi credincioşii eparhiei să participe la acest
„praznic românesc” (Foaia Diecezană, Caransebeş,
XXXIII, 1918, nr. 44 din 11 noiembrie, p. 3). Prin
ziarul Drapelul bănăţenii au fost îndemnaţi să-şi
manifeste cu toată vigoarea hotărârea de unire cu
România. (Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, nr. 123
din 28 noiembrie, p. 1).
Din păcate, foarte mulţi delegaţi ai
localităţilor bănăţene, mai ales din zona Timişoarei,
nu au putut ajunge la Alba Iulia datorită împotrivirii
armatei sârbeşti. Conform Convenţiei de armistiţiu
încheiată în 13 noiembrie 1918 la Belgrad între
Antanta şi Ungaria, Banatul urma să fie ocupat de
trupe aliate până la încheierea tratativelor
Conferinţei de pace. (Constantin Brătescu, Biserica
strămoșească din Banatul de sud şi contribuţia sa la
făurirea României Mari (1867-1919), Editura
Dalami, Caransebeş, 2007, p. 25). Primele armate
care au sosit în Banat au fost cele sârbeşti, grăbite
de dorinţa de a lua în stăpânire întreg teritoriul
provinciei. Deşi au fost primiţi ca prieteni, în scurt
timp sârbii au început persecuţii asupra românilor
(Radu Păiușan, Mişcarea naţională din Banat şi
Marea Unire. 1895-1919, Editura de Vest,
Timişoara, 1993, p. 136). Comportându-se ca
armată de ocupaţie, sârbii au împiedicat populaţia
românească să plece spre Alba Iulia şi doar
insistenţa şi neînfricarea gărzilor naţionale
româneşti au făcut posibil drumul delegaţilor
români spre cetatea Unirii. (Constantin Brătescu,
Biserica strămoşească din Banatul de sud…, p. 26).
Argumentul invocat de ostaşii sârbi era situaţia
politică nesigură și viitorul încă incert al Banatului.
(Gheorghe Neamțu,
Activitatea C.N.R. din
Caransebeş…, p. 84).
În drumul spre Alba
Iulia, episcopul
Miron Cristea a fost
însoţit de câţiva ofițe-
ri din gărzile națio-
nale, în frunte cu
căpitanul Mihail Gro-
pşianu şi de protopo-
popul dr. Ioan Sârbu.
Era o gardă de
onoare, dar şi de pază
pentru episcop.
(Constantin Răileanu,
„Reprezentanţii
Bisericii Ortodoxe Române din Banat la Alba
Iulia”, în Mitropolia Banatului, XXVIII, nr. 10-12,
octombrie-decembrie, 1978, p. 617). Trupele
sârbeşti sosite în Banat la începutul lui noiembrie
aveau scopul de a menţine ordinea şi a apăra
populaţia. Cu toate acestea, au provocat multă
dezordine, sfidări la adresa populaţiei şi afronturi
autorităţilor româneşti (Gheorghe Neamțu,
Activitatea C.N.R. din Caransebeş, Tiparul
Tipografiei Diecezane, Caransebeş, 1927, p. 84-85).
Atitudinea lor a fost reprobabilă, mai ales că în
perioada Războiului au fost susţinuţi ca naţiune prin
intervenţiile oamenilor politici români (Ioan
Clopoțel, Revoluţia din 1918 şi unirea Ardealului
cu România, Editura revistei „Societatea de Mâine”,
Cluj, 1926, p. 160-161). Trenul care a dus la Alba
Iulia caransebeşenii şi locuitorii satelor din
împrejurimi a plecat în 30 decembrie 1918. În gările
de pe Valea Bistrei, a fost oprit de patrulele sârbeşti,
5
care au încercat să oprească înaintarea românilor
spre Ardeal. La Oţelu Roşu, locomotiva garniturii
feroviare a fost desprinsă şi trasă pe o linie paralelă.
Doar intervenţia gărzilor româneşti a făcut posibilă
continuarea drumului (Bujor Jumanca, op. cit, p.
64-65). Din gara Bucova, unde era prezent un corp
al armatei române, nu au mai existat incidente, iar
trenul a plecat spre Alba Iulia în strigătele de
bucurie ale românilor (Ibidem, p. 65). Nici drumul
episcopului Miron Cristea nu a fost lipsit de
peripeţii. Pentru a nu da de bănuit sârbilor, a plecat
din Caransebeş spre Arad, apoi spre Alba Iulia.
Imediat după plecarea trenului, la controlul unui
jandarm sârb, toţi cei din compartiment au fost
nevoiţi să se legitimeze. Pentru a-l feri pe episcop
de neplăceri, la întrebarea jandarmului „dar popa
cine-i?”, Ilie Gropşianu, (Vezi „Sasca Montană
(1918-1919). Memorii de Ilie Gropşianu”, în
Analele Banatului, an IV, 1931, p. 118-121) un
membru al delegaţiei, a răspuns răstit în limba sârbă
„e vlădica vostru de la
Timişoara (Curentul,
Bucureşti, XII, 1939, nr.
4243 din 2 decembrie, p.
1).
Delegaţii din
Banat s-au întrunit în ziua
de 30 noiembrie în sala
restaurantului Dacia din
Alba Iulia, sub preșe-
dinţia dr. Aurel Cosma.
Între vorbitori s-au
numărat şi protopopii
Lugojului, dr. George Popovici şi al Mehadiei, dr.
Ion Sârbu, care au ţinut discursuri înflăcărate despre
trecutul Banatului şi despre voinţa românilor de aici
de a se uni cu Ţara, iar toţi participanţii s-au
pronunţat pentru unirea fără condiţii cu România
(Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana
Sârbu, Banatul şi Marea Unire. 1918, Editura
Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1992, p. 71-73).
Ziua de 1 decembrie 1918 (după calendarul
gregorian) i-a adunat la Alba Iulia pe toţi delegaţii
aleşi de români pentru a dispune de soarta lor. 2.000
de delegaţi intelectuali, în frunte cu toţi episcopii
români şi 100.000 de ţărani români au participat pe
Câmpul lui Horea la Marea Adunare Naţională. În
această atmosferă, dimineaţa s-a săvârşit sfânta
liturghie în cele două biserici româneşti din oraş,
după care, în biserica ortodoxă, episcopul Ioan Papp
al Aradului a oficiat un Te-Deum pe care l-a
încheiat cu cuvintele: „Cel ce a înviat din morţi,
Hristos adevăratul Dumnezeu al nostru, Tu ai înviat
şi Neamul Românesc şi ne-ai dat să avem măreaţa
zi de azi a Unirii Neamului. Ajută, Doamne, Ţara
noastră, România Mare, să înflorească şi să se
întărească pentru a preamări în veci Numele Tău”.
(Coriolan Băran, „Am fost la Alba Iulia”, în
Mitropolia Banatului, XXVIII, nr. 10-12,
octombrie-decembrie, 1978, p. 640). Episcopul
Miron Cristea – ca reprezentant oficial al eparhiei
de Caransebeş – a rostit în faţa altarului rugăciunea
de îngenunchiere întocmită de preotul Gheorghe
Ciuhandu, (Pavel Vesa, Protopop dr. Gheorghe
Ciuhandu (1875-1847), Editura Arhiepiscopiei
Aradului, Arad, 2011, p. 69) în care era cuprinsă şi
o cerere de mulţumire şi pentru sănătatea şi fericita
domnie a regelui Ferdinand I al României şi a
reginei Maria (Ioan Rusu Abrudeanu, Patriarhul
României Dr. Miron Cristea – Înalt regent, Editura
Napoca Star, Cluj Napoca, 2009, p. 311).
Actul propriu-zis al Unirii a fost proclamat
la Marea Adunare Naţională, în faţa poporului,
imediat după terminarea serviciului divin, sub
preşedinţia lui George Pop de Băseşti. Cel care a
avut marea onoare de a da
citire actului unirii, a fost
Vasile Goldiş, în calitate
de referent. Discursul lui
Vasile Goldiş a fost unul
istoric şi naţional, în care
a pomenit despre jertfele
aduse de români de-a
lungul timpului, pentru
libertate naţională, jertfe
care s-au amplificat în
cursul războiului (Ioan
Clopoțel, Revoluţia din
1918 şi unirea Ardealului cu România…., p. 120-
121). La finalul discursului, a cerut adunării să
aprobe hotărârile de unire, între care prima stipula
unirea tuturor teritoriilor locuite de români cu
România. În special s-a proclamat dreptul naţiunii
române asupra întregului Banat (Ibidem, p. 121).
Miron Cristea a ţinut în plenul adunării un
discurs care a reiterat, într-o sinteză minuţios
alcătuită, întreaga istorie de frământări, lupte şi
aspiraţii ale poporului român. Vorbirea ierarhului
din Caransebeş a fost primită cu ovaţii călduroase
din partea celor prezenţi. Cu iscusinţa-i
caracteristică, s-a adresat „măritei naţii româneşti”
şi a încheiat prin cuvintele: „Am ferma nădejde că
glasul vostru unanim şi prin voi glasul întregii
naţiuni se va concentra asupra singurei dorinţe, pe
care o pot exprima în trei cuvinte: Până la Tisa!
Amin!” (Ioan Rusu Abrudeanu, op. cit., p. 313-
318).
6
Cronica parohială:
Cinstirea Sfinților Trei Ierarhi la
Sîngeorge. Marți, 30 ianuarie au fost cinstiți Sfinții
Trei Ierarhi în parohia Birda și filia Sîngeorge.
Sărbătorirea patronilor învățământului teologic și ai
educației religioase a debutat în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda, cu oficierea
Vecerniei unită cu Litia, urmată de săvârșirea
Utreniei și a Sfintei Liturghii în biserica cu hramul
,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia
Sîngeorge.
La momentul potrivit copiii preșcolari și
școlari de la Grădinița cu P. N. și Școala Primară
din Sîngeorge s-au împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului.
Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Unitatea
neamului românesc” a fost susținut de P. C. Părinte
Valentin Bugariu. Pornind de la unitatea Bisericii
sprijinită la Sfinții Apostoli pe ,,unitatatea Duhului”
(Efes. 4, 3) și unitatea lui
Dumnezeu s-a accentuat
importanța unității în
credință, limbă și credință
la poporul român, zestrea
nepieritoare prin care
acest popor s-a individua-
lizat în Europa.
Lupta pentru li-
bertate, independență și
unitate a fost în cazul
poporului român o con-
stantă a tuturor vremuri-
lor. Ideea unității
poporului român s-a
temeluit pe valorile
împărtășite de toți românii: Conștiința unității de
neam, limbă și credință din cele mai vechi timpuri:
neamul daco-romanilor, limba română de origine
latină și credința creștin-ortodoxă de sorginte
apostolică.
Unul din voievozii Evului Mediu care a
continuat această luptă pentru unire a fost și cel care
se intitula în actele oficiale: ,,În Hristos Dumnezeu,
binecredinciosul și de Hristos iubitoriul și singurul
stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”.
În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân
(1386-1394; 1397-1418), Țara Românească a
cunoscut cea mai mare întindere teritorială din
întreaga sa existență: Banatul de Severin, Oltenia,
Muntenia, Dobrogea, cărora li se adăugau Almașul
și Făgărașul din Transilvania. Mitropolitul Țării
Românești a devenit și exarh al plaiurilor, adică cu
jurisdicție canonică peste ortodocșii ardeleni.
Datorită acesteia a hirotonitt preoți, a trimis cărți și
obiecte necesare cultului menținând prin aceste
inițiative unitatea identitară a românilor de aici cu
frații lor din Țara Românească.
Biserica îl cinstește anul acesta în chip
deosebit pe 31 ianuarie, ziua în care se împlinesc
600 de ani de la trecerea sa la Domnul. Domnitorul
a fost înmormântat în ctitoria sa de la Cozia.
După otpustul Sfintei Liturghii elevele:
Marcu Alexandra, Birdean Daria și Radu Loredana
au recitat fragmente din ,,Hora Unirii” și ,,Mica
Unire” bucurând pe cei prezenți de poezia unionistă,
factor de seamă alături de presă a împlinirii
idealului.
De prezența la Sfânta Biserică, precum și
programul patriotic s-au ocupat doamnele prof.
Maria Dârpeș și prof. Ștefania Cercega.
Taina Sfântului Maslu în parohia Birda.
Duminică, 25 februarie a fost oficiată Taina
Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul
Deta. În prima săptămână a Postului Mare s-a
oficiat slujba Canonului
cel Mare, Sfânta
Liturghie a Darurilor mai
înainte sfințite, a
Sfântului Vasile cel Mare,
pomenirea de obște a
celor adormiți în Sâmbăta
Sfântului Teodor și
Sfânta Taină a Maslului,
rugăciune, meditație și
împărtășire cu Sfintele
Taine.
La Sfânta Taină a
Maslului au slujit P. On.
Păr. Ioan Prisăcean,
protopopul Detei, P. C. Părinți Zoran Milovanov
(Berecuța), Ioan Sălvan (Folea), Călin Negrea
(Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (Percosova),
Tiberiu Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu,
parohul locului.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de P.
On Părinte Protopop, care pornind de la cuvântul
pastoral al Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei
a accentuat faptul că unitatea de credință și de neam
reprezintă în cazul românilor tezaurul spiritual pe
care se temeluiește întreaga existență de veacuri a
poporului încreștinat de Sfântul Apostol Andrei.
Împărtășirea copiilor în parohia Birda.
Miercuri, 7 martie de la ora 9,00 a fost oficiată
Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în
biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului din
parohia Birda, protopopiatul Deta. Cu acest prilej
Sfânta Liturghie a fost săvârșită de P. C. Părinți
7
Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin
Bugariu, parohul locului.
Au fost mărturisiți și apoi împărtășiți copiii
de la clasele I-IV de la Școala Gimnazială din Birda
și preșcolarii de la Grădinița cu Program Normal
din Birda. Elevii au fost însoțiți la biserică de către
profesorii și educatorii fiecărei clase.
Momentul de comuniune euharistică face
parte din Acordul de Parteneriat încheiat între
Școală și Biserică.
Cinstirea Sf. 40 de Mucenici. Vineri, 9
martie în ziua pomenirii Sfinților 40 de Mucenici a
fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte
sfințite de către P. C. Parinți Călin Negrea de la
parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului,
în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”
din parohia Birda. La
momentul îndătinat s-au
împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului mai mulți copii.
Cuvântul de învățătură
a fost pregătit și susținut de
preotul Valentin Bugariu care a
vorbit credincioșilor prezenți
de martiriul soldaților din
Sevastia Armeniei cinstiți în
mod deosebit de poporul român
prin prepararea ,,sfințișorilor”,
un fel de colăcei sub forma
cifrei ,,8” unși cu miere și
presărați cu nucă. Sărbătoarea Sfinților 40 de
Mucenici este considerată a fi hotar între iarnă și
vară: ,,Copiii înțeapă pământul cu bețe, gest prin
care alungă iarna și cheamă primăvara. […] Se
spune în popor că așa cum va fi vremea în această
zi, va fi încă 40 de zile”. (Gelu Furdui, Credințe,
datini, obiceiuri și superstiții la români, Ed.
Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 35-36). Tot în
această zi se face la români pomenirea deținuților
politici din perioada 1948-1989.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost
oficiată o slujbă de pomenire pentru cei care au
pierit în temnițele comuniste dar și pentru eroii
căzuți pentru libertatea, unitatea și independența
României.
Atelierul de pictură ,,Prima mea icoană”.
Marți, 20 martie s-a desfășurat în cadrul Școlii
Gimnaziale din Birda a II-a ediție a Atelierului de
pictură ,,Prima mea icoană”. Activitatea religios-
artistică se adresează elevilor de gimnaziu și liceu
din comuna Birda și satele aparținătoare. Față de
prima ediție desfășurată în primăvara anului 2017 s-
a înregistrat o creștere a numărului de participanți
de la 14 la 27, a materialului folosit în realizarea
icoanei: pânză și sticlă, dar și a culorilor
întrebuințate oferite de Primăria Comunei Birda
prin referentul cultural Anderwald Dara. De
coordonarea acestei ediții s-au ocupat: prof. Sorina
Onița, prof. Doru Popa, profesorul de religie și
preotul Valentin Bugariu de la parohia din
localitate.
Icoanele pictate au fost expuse în cadrul
Primăriei din Birda. Activitatea este cuprinsă în
Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și
Școală pentru anul școlar 2017-2018.
Împărtășirea copiilor la Sîngeorge. Vineri,
23 martie de la orele 9,00 a fost oficiată Sfânta
Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în capela cu
hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din
filia Sîngeorge, parohia Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej au fost mărturisiți și
cuminecați cu Trupul și
Sângele Domnului elevii de
la Școala Primară și
Grădinița cu Program
Normal din Sîngeorge.
Copiii au fost însoțiți la
biserică de prof. Maria
Dârpeș.
Participarea la Sf.
biserică și împărtășirea cu
Sfintele Taine este o
activitate religioasă
cuprinsă în Acordul de
Parteneriat încheiat între
Biserică și Școală.
Popas la Mănăstirea Brebu. În cadrul
Săptămânii astfel organizată la Birda și în școlile
din Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire în perioada
26-30 martie s-au derulat activități educaționale,
sociale și religioase. Elevii și însoțiți de către prof.
Maria Dârpeș, prof. Camelia Cazacincu, prof. Jasna
Draghici, prof. Nicoleta Milovanov au făcut un
popas la Mănăstirea din Brebu și la Muzeul
locomotivelor din Reșița.
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici, Prof. Ioan
Traia
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail:
parohiabirda@yahoo.com
8