Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Reuniuni de acest fel pot fi, pe parcursul unor negocieri anevoioase, un moment de
răgaz benefic pentru găsirea unor soluţii de compromis; a te afla laolaltă cu ceilalţi, la un
dejun sau dineu, a-i privi şi a-i auzi de aproape, într-un alt cadru decât cel al tratativelor,
poate duce, în ciuda dezacordurilor, la calmarea spiritelor, întrucât o masă în comun
favorizează dialogul, naşte prietenii, conduce la relaţii interpersonale, gesturile
spectaculoase sau discrete, prilejuite de asemenea evenimente fiind întotdeauna pline
de semnificaţii.
Tradiţia de petrecere a recepţiilor a venit din trecutul depărtat şi este simbolul iubirii de
pace şi binevoinţei, iar ospitalitatea rămâne şi în prezent a fi un indiciu al cinstei şi
demnităţii statelor. Includerea în meniul recepţiei oficiale a bucatelor tradiţionale ţării
oaspetelui este gestul unei atenţii deosebite faţă de delegaţia străină.
Însă, aceasta nu înseamnă deloc că gazda sau oaspeţii dorm până la orele 10 sau 11 şi
apoi pleacă să „ia dejunul”. Toate acestea rămân departe în istoria atunci când
reprezentanţii „sângelui albastru” îşi puteau permite acest lux. Dacă să ne referim la
regulile actuale de convieţuire a majorităţii oamenilor atunci şi preşedintele ţării, şi
cetăţeanul de rând se trezesc aproximativ la aceeaşi oră, iau dejunul, iar numai după
aceasta preşedintele poate avea „dejunul” diplomatic, care de acum prezintă o acţiune cu
caracter oficial şi politic.
Recepţiile organizate de lumea oamenilor de afaceri, de cultură şi artă etc. sunt şi ele
prilejuri de contacte şi de schimburi de păreri asupra diferitelor probleme de interes
pentru participanţi. Recepţiile diplomatice pot avea loc stabilit ordinii de zi a activităţii
diplomatice, în practica agenţilor şi reprezentanţilor diplomatici, aceste recepţii se
bucură de o răspândire mai largă.
Invitaţii la recepţii au ocazia potrivită de stabilire a contactelor, lărgirea cercului de
cunoştinţe, de transmitere sau primire a unei informaţii, de polemizare asupra unor
probleme majore de caracter internaţional. Indiferent de tipul şi scopul recepţia
diplomatică poartă un caracter politic, deşi în cadrul ei are loc întâlnirea
reprezentanţilor oficiali de stat.
De regulă, recepţiile au loc în a doua parte a zilei, cu începere de la ora 18.00 sau 19.00.
în unele cazuri, durata recepţiei este indicată pe cartonul de invitaţie, pe care se
menţionează că acţiunea se va desfăşura între orele 18.00-20.00 sau 19.00-20.30; în
alte cazuri se precizează doar ora începerii, rămânând ca încheierea manifestării să se
facă „odată cu plecarea ultimului musafir”, contându-se pe faptul că invitaţii nu vor
abuza de ospitalitate şi se vor retrage, după un timp rezonabil, care se aproximează, în
cazul unor astfel de acţiuni protocolare, la cea. două ore.
Analogică este şi recepţia de tipul cupa de vin sau vin d’honneur însă denumirea va
accentua caracterul deosebit al recepţiei diplomatice.
Vin d’honneur este o acţiune protocolară similară cocteilului, însă mai restrânsă decât
acesta în privinţa varietăţii şi cantităţii produselor oferite invitaţilor. De origine
franceză, ea era iniţial concepută ca o „mică ceremonie oferită de municipalităţi,
societăţi etc. In cursul căreia se bea vin în onoarea cuiva sau pentru a sărbători ceva”. Se
organizează, mai ales, în jurul orei 12, cu o durată, de obicei, de o oră.
Coctailul este manifestarea protocolară cu nume asemănător denumirii anglo-
americane a amestecului de băuturi care conţin alcool şi cărora li se adaugă sau nu,
după gust. sirop, suc de fructe, sifon – coincidenţa de nume explicându-se prin faptul
că, la origine, era o reuniune la care se consumau respectivele amestecuri de băuturi.
În prezent, prin cocteil înţelegem o întâlnire de mai mica anvergură decât o recepţie, ce
poate avea loc atât în jurul amiezii, cât şi după-amiază sau la începutul serii. Durata
coctailului este scurtă, iar cantitatea şi sortimentul de preparate şi băuturi sunt mai
reduse. La cocteil se stă în picioare, acesta fiind modul preferat de organizare deoarece
creează un mai mare confort oaspeţilor şi gazdelor, care pot discute cu cine doresc.
Serviciul poate fi asigurat fie exclusiv de ospătari, care circulă printre invitaţi, cu
platourile de mâncare şi băuturi, fie prin instalarea unei mese – bufet, oaspeţii
servindu-se singuri sau cu ajutorul a câtorva ospătari. În unele ţări există obiceiul
organizării de recepţii la mese (cu plasament) sau cu tacâmuri fixe, oaspeţii rămânând
însă în picioare. Mâncărurile şi băuturile servite la cocteiluri diferă în funcţie de ocazia
cu care sunt oferite, de nivelul invitaţilor, precum şi de felul în care se face serviciul.
În ultimul timp se constată, atât în cercurile politice, cât şi în cele de afaceri, un interes
în vădită creştere pentru organizarea de mici dejunuri de lucru. Preocupaţi să câştige
timp, oamenii zilelor noastre, din diferite domenii de activitate, sunt doritori să
folosească orice posibilitate ce li se oferă de a economisi timpul ce îl au la dispoziţie, iar
micul dejun se dovedeşte a fi un cadru potrivit, atât pentru a discuta probleme politice,
cât şi pentru soluţionarea diferitelor treburi profesionale, permiţând totodată realizarea
economiei de timp dorite.
Un mic dejun se desfăşoară la primele ore ale dimineţii, respectiv cu începere de la ora
8.00 sau 9.00, cel târziu, şi nu durează mai mult de o oră şi jumătate. Meniul se
întocmeşte luând în consideraţie tradiţiile şi obiceiurile ţării, şi ca regulă include una
sau două gustări reci, un fel de mâncare din peşte sau carne şi desertul. În timpul
dejunului se poate servi felul întâi şi bucatele fierbinţi, înainte de dejun li se oferă
oaspeţilor sucuri, în timpul dejunului se va servi vinul sec, şi la sfârşit se va propune
şampanie, cafea sau ceai. Dejunul se petrece o oră sau o oră şi jumătate, adică 45 – 60
minute se oferă pentru servirea mesei şi 15 – 30 minute pentru cafea. De obicei, se
invită un număr mic de persoane, de la una la zece-douăsprezece, pentru a permite
discuţii cu participarea tuturor comesenilor. Deşi dejunul de obicei poartă un caracter
de afaceri (excepţie fiind dejunul oficial în numele unui oaspete înalt), invitaţii vor veni
fără femei.
Această formulă se foloseşte şi în cazul vizitelor unor delegaţii străine, când, din cauza
programului încărcat, nu se poate realiza o reuniune protocolară de mai mare amploare.
Dineul este considerat cel mai onorabil tip de recepţie şi începe de obicei la orele 20-21.
Durata de petrecere a dineului este de două ore sau două ore şi 30 de minute, din care
50 – 60 minute se oferă pentru servirea mesei. Meniul poate include câteva feluri de
gustare rece, supă, bucate din peşte şi carne, desert, cafea, ceai.
În timpul dineului se servesc vinuri seci, iar la sfârşit şampanie. Meniul dineului se
deosebeşte de cel al dejunului prin aceea că după gustările reci se serveşte supă.
Băuturile (vinuri, coniac, lichior, sucuri, apă minerală, etc) se servesc de barman la o
masă special amenajată.
Masa – bufet oferă posibilitatea unei mari mobilităţi. Gazda şi colaboratorii săi pot trece
de la un grup de invitaţi la altul sau de la o măsuţă la alte, luând contact cu persoanele
care îi interesează. Mai mult decât masa propriu-zisă, masa – bufet se pretează şi la
aranjarea unor programe artistice, înainte sau după servirea bufetului.
Toate aceste tipuri de acţiuni oferă posibilitatea de a primi, în acelaşi timp, multă lume
şi, pe lângă marcarea unor evenimente oficiale, de afaceri sau private, ele permit
organizatorilor să răspundă unor invitaţii anterior onorate de ei.
Ceremonialul, atât la recepţie, la cocteil, cât şi la vin d’honneur, cere ca gazda să stea
aproape de uşa de intrare în încăperea în care se desfăşoară acţiunea, pentru a saluta
invitaţii la sosire. În cazul unor recepţii / coctailuri oficiale importante, sunt ţări unde se
obişnuieşte ca numele invitaţilor sa fie anunţat, cu voce tare, de către un uşier, în
momentul intrării lor în sală. La noi, de regulă, şeful protocolului sau un asistent pe
probleme de protocol prezintă gazdei invitaţii necunoscuţi de către aceasta.
În cazul dejunurilor / dineurilor oficiale – mai puţin al celor la nivel înalt – este bine să
se aibă în vedere ca, pe cât posibil, să fie invitată câte o singură personalitate de prim
rang, în onoarea căreia, de regulă se oferă dejunul sau dineul, pentru a permite gazdei
să-i acorde atenţia cuvenită, prezenţa a două sau mai multor figuri marcante la acelaşi
dejun / dineu putând prilejui unora dintre ele nemulţumirea de a nu se fi bucurat de
atenţia aşteptată.
Un element de luat în seamă la stabilirea listei de invitaţi este forma mesei şi numărul
de locuri la aceasta, spre a evita ca persoane importante să fie aşezate pe locuri
marginale, fapt care, în mod firesc, le va nemulţumi.
Textul invitaţiei este de dorit să fie văzut şi aprobat de gazdă. Conţinutul unei invitaţii
trebuie să fie întocmit în termeni curtenitori, cât mai concis, şi să cuprindă: cine invitaşi
numele celui care este invitat; motivul şi natura acţiunii; locul, data şi ora desfăşurării
acesteia; ţinuta vestimentară solicitată, precum şi telefonul la care să se comunice
răspunsul (solicitat prin tipărirea pe invitaţie a iniţiatelor R.S.V.P. – vă rugăm să
răspundeţi), în cazul în care locul de desfăşurare a acţiunii este mai puţin cunoscut, se
va indica modul de ajungere la destinaţie, anexându-se o schiţă a traseului de urmat.
Pentru recepţiile / dineurile oferite de capete încoronate, invitaţiile nu sunt adresate de
către împărat sau rege, ci de prim-ministru sau de ministrul Casei Regale cu menţiunea
că o fac din ordinul suveranului lor.
Alegerea cartonului şi a elementelor de grafică, în vederea tipăririi invitaţiei,
controlându-se de către un reprezentant al compartimentului de protocol corectitudinea
executării modelului de invitaţie stabilit.
Transmiterea invitaţiilor prin poştă sau prin curier trebuie făcută din timp, ca semn al
atenţiei faţă de destinatarii lor. Astfel, o invitaţie la o recepţie / coctail este de dorit sa
ajungă la cel în cauză cu 10-14 zile înaintea evenimentului, iar pentru dineuri / dejunuri
cu 2-3 săptămâni înainte.
Este bine ca şi meniul să fie văzut şi aprobat, în prealabil, personal de către gazdă, în
cazul dejunurilor / dineurilor oficiale, se obişnuieşte tipărirea meniurilor sau scrierea de
mână a acestora, pe cartoane destinate anume acestui scop, şi plasarea lor în dreptul
locului fiecărui invitat, pe farfuria acestuia sau în partea ei stângă, lângă furculiţe.
Aranjarea sălii în care va avea loc acţiunea presupune: amplasarea mesei sau a meselor
şi barurilor, dotarea acestora cu feţe de masă, tacâmuri şi pahare corespunzătoare,
stabilirea atentă a modului de decorare cu flori a sălii şi a meselor.
În unele cazuri, oaspeţii rămân în picioare pe toată durata acţiunii, în altele, mai ales la
recepţii, pot fi amplasate, în diferite locuri din sala de desfăşurare a acţiunii, mese mici
cu scaune, pentru ca invitaţii să se poată aşeza şi servi ceea ce aleg din preparatele
culinare oferite.
Pentru dejunuri / dineuri se poate avea în vedere fie servirea, de către chelneri, a
oaspeţilor aşezaţi la o masă sau la mai multe mese, fie organizarea de bufete, cu
preparatele expuse, de unde fiecare se serveşte şi apoi se aşază la mesele anume
pregătite, dotate cu tacâmuri şi pahare, urmând ca băutura să le fie servită de către
chelneri, la masă.
Primul toast este al gazdei, căreia i se răspunde de către imitatul omagiat. Atunci când
are loc un schimb oficial de toasturi, gazda trebuie sa trimită oaspetelui principal copia
textului pe care are intenţia să-1 rostească, pentru a-i permite să pregătească răspunsul;
la reuniuni politice importante, răspunsul oaspetelui se comunică şi el dinainte gazdei.
În cazul unor dejunuri / dineuri pentru oaspeţi străini, a căror limbă diferă de cea a
gazdelor, se convine în prealabil, între compartimentele de protocol respective, asupra
limbii ce urmează a fi folosite la pronunţarea toasturilor. Fiecare îşi poate pronunţa
toastul m limba sa. cu condiţia asigurăm prealabile a traducerii şi a imprimării textelor
respective m limba celeilalte părţi. Procedându-se astfel, la venirea la masă, fiecare
invitat găseşte lângă farfuria sa textul celeilalte părţi tradus în limba ce îi este accesibilă.
Astăzi organizarea amintitelor reuniuni a încetat să mai fie o simplă acţiune de curtoazie
protocolară devenind o modalitate de lucru, un instrument care, folosit în mod adecvat,
poate permite atât realizarea unor contacte mai strânse între participanţi, cât şi
discutarea sau chiar rezolvarea unor probleme de muncă.
Întrucât plasamentul la masă este o chestiune foarte sensibilă, consideră utile unele
precizări. Astfel, locul de onoare rezervat persoanei, celei mai importante care participă
la dejun / dineu este fie la mijlocul mesei, în faţa gazdei, fie la dreapta gazdei in fond de
forma mese. şi de modul de aşezare la masă, următorul loc in ordinea importanţe, fiind
cel din stânga gazdei, alternându-se, în continuare, dreapta – stânga. Locul de onoare
trebuie stabilit, întotdeauna, pe latura care oferă privirii ocupantului în funcţie de
configuraţia încăperii, fie uşa de intrare, fie fereastra, dacă uşa este laterala, fie, in cazul
în care şi uşa şi fereastra sunt aşezate lateral, perspectiva cea mai largă. Plasamentul se
face întotdeauna după ce a fost stabilită ordinea de precădere a participanţilor atât la
bărbaţi, cât şi la femei, ţinându-se seama de funcţiile acestora. La nivel egal, vechimea în
funcţie şi apoi vârsta sunt cele care se iau în consideraţie; pentru ambasadori, data
prezentării scrisorilor de acreditare, iar pentru ceilalţi diplomat, gradul şi vechimea la
post sunt elementele pe baza cărora se poate stabil, ordinea de precădere.
La mesele-bufet, care se organizează atunci când se doreşte invitarea unui număr mai
mare de persoane, nu se face un plan de plasament. Totuşi, pentru a marca atenţia
deosebită acordată oaspetelui de onoare, gazda va avea grijă să se aşeze la masa la care
se află deja oaspetele principal sau soţia acestuia, ori să-1 ghideze pe unul dintre aceştia
spre o masa unde să ia loc împreună. Acelaşi lucru urmează să-1 facă şi soţia gazdei cu
soţul / soţia oaspetelui de onoare sau cu o altă persoană importantă, dacă oaspetele de
onoare a venit singur.