Unde electromagnetice 2018-2019 1

CURSUL 1

1. Unde electromagnetice

1.1. Ecuatiile Maxwell

1. Legea fluxul inducţiei electrice.
Arata dependenta inductiei electrice de distributia de sarcina electrica.
Conform legii lui Gauss prin orice suprafaţă închisă:
 
 dA  q

D

rezultă:
 
 dA    v dV

D
V

div D   v
2. Fluxul inducţiei magnetice
Fie un volum V mărginit de frontiera  .

 div Bdv  0 .
V
Aplicând teorema divergenţei, urmează că prin suprafaţa închisă 
 
 B dA  0 .

Fluxul inducţiei magnetice prin orice suprafaţă închisă este nul.
Inexistenţa sarcinilor magnetice
În timp ce interacţiunile electrice sunt datorate, în primul rând, stării de electrizare a
corpurilor, care se caracterizează prin sarcina electrică, interacţiunile magnetice apar fie
datorită momentelor magnetice sau deplasării particulelor încărcate, fie datorită variaţiei
inducţiei electrice în timp. Experienţa nu a pus niciodată în evidenţă existenţa sarcinilor
magnetice. Liniile inducţiei magnetice nu pornesc de pe o sarcină magnetică, nici nu
ajung la o altă sarcină magnetică. De regulă, liniile de inducţie magnetică sunt curbe
închise.
Matematic, inexistenţa sarcinilor magnetice se exprimă prin condiţia

div B  0 ,

adică B este totdeauna un vector solenoidal.
3. Legea lui Ampere 
Câmpul magnetic poate fi caracterizat prin vectorul H , care măsoară câmpul prin

densitatea curentului total care îl produce. Alegerea lui H ca o mărime caracteristică a

câmpului magnetic este justificată prin faptul că experimental se constată că H astfel

definit este dependent de B .
Densitatea curentului total este un vector solenoidal:

  D 
div J    0.

 t 
Aceasta permite să se exprime densitatea curentului total ca rotorul unui alt câmp de

vectori H :
Unde electromagnetice 2018-2019 2


 D 
J  rot H .
t
Calculand fluxul densităţii curentului total printr-o suprafaţă S limitată de o curbă
închisă  , se obţine

  D    
S  J  t dA  S rot H dA .
Primul membru este densitatea curentului total I t care străbate aria S. Cel de al doilea
termen poate fi transformat cu ajutorul teoremei lui Stokes în felul următor:
   
 rot H dA   Hdr ,
S 
de unde rezultă
 
 Hdr  It .
În cazul staţionar, obtinem:
 
rot H  J
 
 H dr  I ,
expresie cunoscută şi sub numele de relaţia lui Ampere.

4. Inductia electromagnetică
Într-un circuit închis, lipsit de surse de curent, se constată că circulă curent electric dacă
aria mărginită de circuit străbate un flux de inducţie magnetică variabilă în timp. Astfel
de curenţi se numesc curenţi induşi, fenomenul purtând numele de inducţie
electromagnetică.
Legea inducţiei electromagnetice
Experimental rezulta ca in orice circuit închis însă, intensitatea curentului este
proporţională, conform legii lui Ohm, cu tensiunea electromotoare. Înseamnă că în circuit
apare o t.e.m indusă E ind, care este şi ea proporţională cu variaţia fluxului de inducţie.
În sistemul de unităţi SI coeficientul de proporţionalitate este egal cu unitatea, aşa încât
d
E ind  
dt
Tensiunea electromotoare indusă E ind reprezintă circulaţia câmpului electric pe conturul
închis  considerat,
 
Eind   Edr

şi în consecinţă
  d
 Edr   dt
Relaţia are un caracter general, fiind valabilă atât în conductoare, în care determină un
curent electric, cât şi în izolanţi. Pe de altă parte:
 
   BdA
S
atunci
  d  
Edr   dt SBdA
Unde electromagnetice 2018-2019 3

Dar deoarece aria S este mărginită de curba  , prin aplicarea teoremei lui Stokes
primului membru se obţine

 B
rot E  
t
Ecuaţia leagă în fiecare punct variaţia în timp a inducţiei magnetice, de intensitatea
câmpului electric ea este una din ecuaţiile fundamentale ale câmpului electromagnetic
stabilite de Maxwell.

Ecuatiile Maxwell
Starea câmpului electromagnetic este definită de următoarele perechi de mărimi
vectoriale:

- Vectorul D , care măsoară latura electrică a câmpului prin sarcinile care produc câmpul,

şi vectorul H , care măsoară latura magnetică a câmpului prin curenţii totali care produc
câmpul.

- Vectorul E care măsoară latura electrică a câmpului prin interacţiunile electrice pe care

le produce şi vectorul B care măsoară latura magnetică a câmpului prin interacţiunile
magnetice pe care le produce.
 
În mediile conductoare apare în plus atât densitatea de curent J cât şi intensitatea Ei a
câmpului imprimat.
Aceste mărimi de stare sunt interdependente, fiind legate între ele într-un sistem complet
de ecuaţii cu derivate parţiale, care determină starea electromagnetică locală în fiecare
punct. Acest sistem constă din trei grupuri de ecuaţii, , numite şi ecuaţiile lui Maxwell.
a) Ecuaţiile interdependenţei laturii electrice şi a celei magnetice ale câmpului
electromagnetic:

  D
rot H  J  ,(legea circuitului magnetic),
 t
 B
rot E   (legea inducţiei electromagnetice),
t
b) Ecuaţia dependenţei inducţiei electrice de distribuţia sarcinii electrice şi ecuaţia
inexistenţei sarcinii magnetice:

div D   (legea fluxului electric),

div B  0 (legea fluxului magnetic)
c) Ecuaţii de material:
  
D  0E  P ,
  
B  0 H   0 M ,
iar în medii cu polarizare liniară şi fără polarizare permanentă,
 
D  E ,
 
B  H .
De asemenea, în conductoare trebuie utilizată şi legea conducţiei electrice (Ohm), în care
alături de câmpul electric mai apare un termen aditiv – intensitatea câmpului electric

imprimat Ei – care exprimă acţiunea forţelor neelectrice (din punct de vedere
Unde electromagnetice 2018-2019 4

macroscopic) capabile să contribuie la deplasarea ordonată a particulelor încărcate în

conductoare:
  

J   E  Ei 
În principiu, orice problemă de electromagnetism a corpurilor macroscopice în repaus
poate fi rezolvată prin integrarea acestui sistem şi punerea condiţiilor la limită
corespunzătoare.
Sistemul de ecuaţii ale câmpului electromagnetic posedă o soluţie şi în cazul   0 , deci
în absenţa corpurilor încărcate, fapt care arată realitatea de sine stătătoare a câmpului
electromagnetic, ca formă a materiei.
Ecuaţiile lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic macroscopic stabilesc legile locale
de structură şi evoluţie a câmpului, în acord cu concepţia de acţiune prin contiguitate (din
aproape în aproape în spaţiu şi în timp)
Continuitatea la suprafata de separare
Suprafeţe de discontinuitate
1. Continuitatea componentei normale a inducţiei electrice la suprafaţa de deparare a
două medii.
2. Continuitatea componentei tangenţiale a intensităţii câmpului electric la suprafaţa
de separare a două medii
3. Refracţia liniilor de câmp

1.2. Generarea undelor electromagnetice

2. Dipol electric oscilant

Existenţa undelor electromagnetice a fost demonstrată de către Heinrich Hertz în anul
1887. El a determinat viteza de propagare a undelor electromagnetice şi a pus în evidenţă
proprietăţile acestora.
Un circuit oscilant deschis reprezinta dipolul lui Hertz. Daca dipolul este incarcat cu
sarcina electrica distribuita neuniform, sub actiunea campului electric incepe deplasarea
sarcinilor electrice si deci oscilatiile electromagnetice. Dipolul este cel mai simplu sistem
radiant de unde electromagnetice si este utilizat ca antene de emisie si receptie.
3. Sarcini electrice punctiforme accelerate in vid.
c2
Sarcina electrica care se deplaseaza accelerat in vid genereaza la distanta r  r0  (a
a
este acceleratia ), o unda electromagnetica sferica. Energia campului electromagnetic se
propaga radial.
4. Radiatia purtatorilor de sarcina electrica in miscare circulara
Purtatatorul de sarcina electrica q care se deplaseaza pe un cerc de raza R cu viteza v, este
caracterizat de acceleratia normala:
an   2 R
Radiatia undelor electromagnetice de catre purtatorii de sarcina electrica in miscare
circulara a fost observata in cazul acceleratorilor ciclici de energia inalta. Aceasta energie
pierduta datorita radiatiei sincrotronice este compensata de energia primita de catre
electroni in domeniile de accelerare.
Unde electromagnetice 2018-2019 5

1.3. Aplicatii
Undele electromagnetice au foarte multe aplicatii in comunicatii, medicina, cercetare,
industrie, etc.
Radiocomunicatii, televiziunea, radar si radioastronomie
Se numeste radiocomunicatie transmiterea unei informatii cu ajutorul undelor radio
(  3  10 5 MHz ). Radiocomunicatiile se realizeaza prin emisia undelor electromagnetica
modulate cu ajutorul unui post emitator si demodularea cu un post receptor. Se numeste
modularea undei electromagnetice variatia parametrilor cu frecvente joase in comparatie
cu frecventa undei initiale. Se poate face modularea in amplitudine, in faza sau in
frecventa.
Transmterea imaginilor Tv. este realizata prin modularea undelor electromagnetice ce
urmaresc luminozitatea portiunilor mici ale obiectelor. Se pot utiliza pentru transmisiile
de televiziune unde ultrascurte (  30MHz) .
Propagarea undelor radio prin atmosfera este influentata de fenomene de difractie pe
suprafata Pamantului, absorbtia in atmosfera si pe suprafata Pamantului, refractia si
reflexia in ionosfera.
Radarul. (RADAR - RAdio Detection And Ranging, adica detectarea prin radio si
determinarea distantei) reprezinta o instalatie de radiolocatie care emite microunde
electromagnetice si foloseste reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a determina
existenta si distanta lor fata de antena.
Se compune, de obicei, dintr-un emitător, un receptor si un sistem de antene(care, de
obicei, se poate roti în plan orizontal si/sau vertical) cu directivitate pronuntată .
Principiul de bază al radarului este reprezentat de reflexia microundelor pe suprafete
solide. Receptorul, analizând diferenta de timp dintre emisia si receptia undei reflectate
de către un corp detectat, poate aprecia distanța r a acestuia fată de sursa microundelor.
Antena de microunde este reciprocă, putând atât emite cât si receptiona undele
electromagnetice.
Radarul de tip meteorologic este folosit pentru a identifica localizarea si deplasarea
precipitatiilor, a estima tipul acestora (ploaie, zapada, grindina etc.) si a prognoza pozitia
si intensitatea lor viitoare.
Dispozitivele de detectie a vitezei corpurilor mobile, folosite în monitorizarea circulatiei
auto au la bază efectul Doppler. Antena emite, la intervale fixe τ, pachete de microunde
cu frecventa fe. Între intervalele de emisie, ea receptionează frecventa undei reflectate fr.
Radarele Doppler, sunt capabile sa detecteze nu doar obiecte, dar si miscarea acestora.
Radioastronomia studiaza corpurile ceresti urmarind emisiile ultrascurte proprii.
Radiotelescoapele sunt dispozitive de captare si analiza a undelor radio provenite de la
corpurile ceresti. Metodele radioastronomiei permite determinarea temperaturii si
proprietatile fizice ale paturilor superficiale ale planetelor sistemului solar si a activitatii
Soarelui. Cu ajutorul observatiilor radioastronomice se pot studia obiecte extragalactice
de tipul qusarilor.
Unde electromagnetice 2018-2019 6

1.4. Propagarea câmpului electromagnetic

Ecuaţiile generale ale câmpului electromagnetic conduc direct la concluzia că atât câmpul
electric cât şi câmpul magnetic se propagă sub formă de unde. Fie un mediu omogen,
izotrop, liniar, fără distribuţii de sarcini şi nedisipativ. În aceste condiţii, legile de
material capătă forma :
 
D  E
 
BH

J 0
în care  şi  sunt constante.

Absenţa distribuţiilor de sarcini electrice, ca şi faptul că întotdeauna B este un câmp
solenoidal, împreună cu relaţiile Maxwell ne duc la concluzia că:

div E  0

div H  0

 E
rot H   (1)
t 
 H
rot E    (2)
t
 
 2E  2H
E   2 H   2
t t
1
Introducând constanta de material   , adica viteza de propagare a undelor

electromagnetice rezulta:
Unde electromagnetice 2018-2019 7


 1  2E
E  2 2
 t 
 1 2H
H  2
 t2
Ecuaţiile de mai sus reprezintă ecuaţia cu derivate parţiale a unei unde vectoriale care se
propagă cu viteza  . Se observă că ele sunt formal similare cu ecuaţia diferenţială a
1
undelor mecanice. In vid viteza de propagare va fi c
 00
( , )
Atunci când unda electromagnetică se propagă printr-un mediu material omogen şi
izotrop caracterizat de permitivitatea relativă εr şi permeabilitatea magnetică relativă
 r expresia vitezei undelor electromagnetice devine

c

n
Unde n   r  r reprezinta indicele de refractie al mediului
În cazul mediilor care nu sunt feromagnetice  r  1 rezulta n   r
În consecinţă, atât câmpul magnetic cât şi cel electric urmează să se propage sub formă
de unde.
1.5.Unda electromagnetică sferică
Fie un punct O, în care se produce o perturbaţie electromagnetică. Câmpul
electromagnetic produs în acest punct, ca urmare a perturbaţiei, se va propaga sub forma
unei unde electrice şi a unei unde magnetice. În coordonate sferice:
 
E  E t , r , ,  ,
 
H  H t , r , ,   .

Datorită omogenităţii şi izotropiei mediului, atât unda electrică cât şi unde magnetică vor

prezenta o simetrie sferică în raport cu punctul O, numit şi sursa undei, deci atât E cât şi

H vor fi independente de  şi  , depinzând numai de r şi t:
 
E  E t , r 
 
H  H t , r 
Această împrejurare ne permite să exprimăm laplaceanul sub o formă simplă. De
exemplu, pentru unda electrică:
 
  2 E 2 E
E  2 
r r r
Unde electromagnetice 2018-2019 2

 1    r    r 
E   f  t    g  t  
r     
 
unde f şi g sunt funcţii arbitrare de r şi t.
1  r 
Funcţia f  t   reprezintă unda progresiva, care se propagă dinspre sursă, în timp ce
r  
1  r 
funcţia g  t   reprezintă unda regresivă, care se propagă către sursă. În continuare
r  
ne vom ocupa exclusiv de unde progresivă
 1  r 
E  f t   .
r  
O astfel de undă este o undă sferică, deoarece în fiecare moment t punctele pentru care
r=r0, situate pe o sferă, au o aceeaşi valoare a lui E :
 1   r0 
E r0   f t  
r0  
 r 
Mărimea  t  0  se numeşte faza undei, iar suprafaţa pentru care toate punctele au o
 

aceeaşi fază, deci E are aceeaşi valoare, se numeşte suprafaţă de fază. În cazul undelor
sferice, suprafaţa de fază este evident sferică.
Să studiem deplasarea unei suprafeţe de fază, adică a suprafeţei pentru care
r
t   const .

Prin diferenţiere găsim
1
dt  dr  0

sau
dr
 .
dt
Relaţia de mai sus precizează sensul fizic al mărimii  si anume este viteza cu care se
deplasează suprafaţa de fază constantă. De aceea  se numeşte şi viteza de fază.
Toate raţionamentele de mai sus se aplică identic şi pentru unda magnetică sferică.
Viteza de grup
Fie o perturbatie de durata Δt care genereaza un pachet de unde de largime Δx.
Viteza cu care se deplaseaza pachetul de unde va fi:
x
vq 
t
Viteza pachetului este viteza cu care se deplaseaza maximul principal al pachetului
x  d 
vq   
t  dk 
0
Unde electromagnetice 2018-2019 3

dv dv d d
In medii nedispersive:  0,  0  vq   kv  v
d dk dk dk
In medii nedispersive viteza de grup coincide cu viteza de faza.
In medii dispersive:
d d
vq   kv   v  k dv
dk dk dk
dv dv d dv d  2   dv
       
dk d dk d dk  k  k d
dv
vq  v  
d
Relatia Rayleigh leaga viteza de grup de viteza de faza.
Masurarea vitezei de propagare a undelor conduce la determinatrea vitezei de grup.

1.6.Unda electromagnetică armonică plană

Dacă studiem o undă sferică într-un domeniu ale cărui dimensiuni sunt mici în
raport cu distanţa de la sursă, porţiunea respectivă din suprafaţa de undă poate fi asimilată
cu bună aproximaţie unui plan. O astfel de undă se numeşte o undă plană. Întrucât
1
factorul nu variază sensibil în interiorul domeniului astfel considerat, expresia undei
r
plane va fi
   
E  const. f  t  
 

Funcţia f poate avea forme variate. O importanţă deosebită o constituie aşa-numita
undă armonică plană, exprimată de exemplu pentru câmpul electric prin relaţia:
  i   t  v  0 
E  ae
în care direcţia  , normală la planul de undă, este direcţia de propagare.
Importanţa acestui tip de undă rezidă în faptul că partea ei reală reprezintă un câmp care
variază sinusoidal în timp.
     
Re E  a cos  t     0 
   

Se observa că Re E este o funcţie dublu periodică de t şi r. Această funcţie este
mărginită, variaţia ei fiind cuprinsă între limitele  a .
Mărimea a se numeşte amplitudinea undei.

Variaţia în timp a lui E este determinată de funcţia
 
    t    0
 
numită faza undei. Constanta  0  0,0  se numeşte faza iniţială.
Unde electromagnetice 2018-2019 4

Viteza de variaţie a fazei este o caracteristică importantă a undei armonice plane;

 se numeşte pulsaţia undei.


t

Datorită dublei periodicităţi, Re E îşi recapătă valoarea în punctele
 n    n
precum şi la momentele
t n  t  nT
n fiind un număr întreg, iar  şi T două constante.

Distanţa  după care Re E îşi recapătă valoare se numeşte lungime de undă, iar

intervalul de timp T după care Re E îşi recapătă valoarea se numeşte perioadă.

Pentru că Re E să-şi recapete valoarea după fiecare interval  respectiv T, este evident
necesar ca:

n   2n , nT  2n

adică
 2 2
 ,  .
  
Eliminând pe  între aceste relaţii găsim
  T .
Lungimea de undă poate fi definită şi ca drumul pe care se deplasează faza într-o
perioadă. Uneori se foloseşte şi mărimea reciprocă perioadei, numită frecvenţă:
1
v
T
 2
k 

Este numit vector de undă.
Unda armonica plana poate fi scrisa:
  i   t  2   0 
E  ae
  
E  a ei  t k r 0 
  
E  Aei  t k  r 
   

E  A cos  t  k  r
 

unde: A  a ei0 este amplitudinea complexă
  
Notand cu: E0 r   Aeikr , expresia undei electrice armonice plane capătă forma:
 
E  E0 r  e i t
În mod identic, unda magnetică armonică plană va avea expresia
 
H  H 0 r  ei t

1.7. Ecuaţia atemporală a undelor armonice plane

Unde electromagnetice 2018-2019 5

   
E0  k 2 E0  0 şi în mod similar H 0  k 2 H 0  0
Relaţiile de mai sus nu mai conţin timpul. Ele se numesc ecuaţiile atemporale ale undelor
electrice şi magnetice.
1.8. Transversalitatea undelor electromagnetice
Folosind operatorul  , relaţiile atemporale devin:
 
 2 E0   k 2 E0
 
 2 H 0  k 2 H 0
Aceste ecuaţii sunt satisfăcute identic dacă scriem formal:

  i k
Observăm că semnul minus se referă la unda progresivă, iar semnul plus la cea regresivă.
Pe de altă parte,
   
div E0  E0  0 si div H 0  H 0  0
şi deci
   
 ik  E0  0 si  ik  H 0  0

rezultă că vectorul E0 este perpendicular pe vectorul de undă, deci pe direcţia de
propagare. Similar:
 
 ik  H 0  0

deci şi vectorul H 0 este perpendicular pe direcţia de propagare.
   
Întrucât însă E0 ~ E şi H 0 ~ H , urmează că atât intensitatea câmpului electric cât şi cea
a câmpului magnetic sunt permanent normale pe direcţia de propagare sau, cu alte
cuvinte, atât unda electrică cât şi unda magnetică sunt unde transversale.

 
In cazul undei directe   ik unda electrică, unda magnetică şi versorul u k al
vectorului de undă constituie un triedru rectangular.
 
  H 0  iE0
Dar pentru unda directă :
   
E0  H 0  uk

   
şi întrucât E0 ~ E şi H 0 ~ H factorul de proporţionalitate fiind în ambele cazuri ei t .

Fig.1 Transversalitatea undelor electromagnetice

  
E   H  uk
Unde electromagnetice 2018-2019 6


Mărimea   se numeşte uneori şi impedanţa intrinsecă a mediului.

  
Vectorii E si H sunt in faza   t  k r , 0  0 .
 
Intre modulele vectorilor E si H sunt relatiile kE   0H si kH   0E , de unde
rezulta:
E 0  H  0
De asemenea relatia de mai sus este valabila si pentru amplitudini, adica:
E0 0  H 0  0

În concluzie, aşadar, unda electrică şi unda magnetică sunt unde transversale, vectorul E
  
fiind perpendicular atât pe H cât şi pe versorul u k al vectorului de undă k .

1.9. Teorema energiei electromagnetice

Vom admite postulatul lui Maxwell, care afirmă că densitatea de energie a câmpului
electromagnetic este dată de suma densităţilor de energie electrică şi magnetică:
1     1
  
w  we  wm  E D  H B  E 2  H 2
2 2

1
In cazul undei plane we  wm  E 2
2
Fie în regim variabil un sistem de corpuri, cuprins în volumul V, limitat de frontiera  .
Vom admite că proprietăţile mediilor sunt liniare. Energia câmpului electromagnetic
cuprins în volumul V este
1    

W   E D  H B dv
2 V

Vom presupune pentru simplificare imobilitatea corpurilor din sistem.
Într-un interval de timp dt va avea loc o variaţie -dW a energiei câmpului electromagnetic
din volumul V, datorită pe de o parte disipării prin efect Joule-Lenz, iar pe de altă parte
propagării câmpului electromagnetic în afara volumului V:
W
  Pj  P
t
Pj este puterea transformată ireversibil în căldură, iar P puterea transmisă în exteriorul
suprafeţei prin propagarea câmpului electromagnetic.
W   

t
 
  j E dv   div E  H dv
V V
Punând
  
S  EH
şi aplicând ultimei integrale teorema divergenţei, rezulta
W   
   j E dv   S dA
t V

  
unde S  E  H este densitatea fluxului de energie (vectorul Poynting).
Unde electromagnetice 2018-2019 7

Viteza de scăderea a energiei electromagnetice este egală cu suma căldurii produse în

unitatea de timp şi cu fluxul vectorului S prin frontiera  a domeniului.
Vectorul S , numit densitatea fluxului de energie sau vectorul Poynting, exprimă
transferul de energie prin unitatea de arie şi unitate de timp, prin frontiera  .
Relaţia de mai sus exprimă conservarea energiei în regim variabil, pentru un sistem de
corpuri imobile.
 
E B  
In regim stationar:   0 , rezulta S  j E  0
t t
w 
In regim variabil, medii neconductoare (   0 ) :   S
t

1.10. Intensitatea undei.

Intensitatea undei I este o marime scalara, numeric egala cu energia transportata de unda
in unitatea de timp prin unitatea de suprafata S perpendiculara pe directia de propagare.



E  E0 cos t  k r 


E 2  E0 cos2 t  k r 
Media temporala a cosinusului este ½.

Intensitatea I este legata de vectorul Poynting S prin relatia:
 1
T
I S  S dt
T 0
 
Vectorii E si H sunt functii periodice, rezulta:
1  2
I E0
2 
Pentru o unda monocromatica plana polarizata liniar, I  a 2 , unde a este amplitudinea
undei. Pentru o unda plana intr- un mediu omogen si neabsorbant I  const .

Presiunea şi impulsul undelor electromagnetice

Când unda luminoasă este absorbită este absorbit şi impulsul corespunzător, iar pe
suprafaţa respectivă se exercită o presiune.
Presupunem că unda electromagnetică trimite normal pe o suprafaţă energia W în
intervalul de timp Δt. Maxwell a arătat că dacă această energie este absorbită complet pe
suprafaţă ea va transmite un impuls egal cu
Unde electromagnetice 2018-2019 8

W
p
c
Presiunea este
F 1 dp 1 dW
P  
S S dt Sc dt
Intensitatea undei este
1 dW
I
S dt
Presiunea devine:
I
P
c
Dacă suprafaţa pe care cade unda electromagnetică este perfect reflectătoare şi
incidenţa este normală, atunci impulsul transmis suprafeţei este de două ori mai mare
decât în cazul în care unda este absorbită pe suprafaţă, adică
2W
p
c
iar presiunea exercitată pe supraftă va fi
2I
P
c
1.11. Domeniul undelor electromagnetice

Fig.2. Domeniul undelor electromagnetice

1. Undele radio : 0,01m  10 4 m se utilizeaza in transmisii radio si tv.. Undele radio
se subampart in : unde lungi (10km- 600 m), unde medii (600m- 200m), unde
scurte (187m-5,5m) si unde ultrascurte (10m- 1cm)
2. Microundele au lungimea de unda cuprinsa in intervalul (187mm-10mm) si se
utilizeaza in sistele de telecomunicatii, radar, pentru studiul proprietatilor
atomilor, moleculelor si gazelor ionizante. Se subimpart in unde decimetrice,
centimetrice si milimetrice.
3. Infrarosu (IR) este domeniul cuprins intre 10 3  7,6  10 7 m .
Unde electromagnetice 2018-2019 9

Fig.3. Domeniul undelor radio

Fig. 4. Domeniul vizibil

4. Vizibil cuprins intre ( 7,6  10 7  3,9  10 7 m )
5. Ultraviolet cuprins intre ( 3.9  10 7  6  10 8 m ). Soarele este o sursa de radiatii in
domeniul UV.
o
6. Radiatii X cuprins intre ( 0,1  100 A )
7. Radiatii  ( 10 12  10 16 m ) sunt produse de nucleele atomilor.

Probleme
1. O unda electromagnetica cu amplitudinea campului electric E0=1V/m se propagă în
vid de-a lungul axei Oy. Să se calculeze viteza de fază a undei şi amplitudinea
intensităţii câmpului magnetic.

Rezolvare:
Viteza de faza a undei este:
1
vf   c  3 108 m / s
 0 0
Amplitudinea intensitaţii câmpului magnetic este:

H 0  0 E0  2,65 10 3 A / m
0

2. Ştiind că aerul începe să se ionizeze la o valoare a intensităţii câmpului electric

E  3 10 3 KV / m , să se calculeze intensitatea undei electromagnetice plane pentru
care începe fenomenul de ionizare a aerului.

Rezolvare:
Unde electromagnetice 2018-2019 10

1  0 2 1 8.85  1012 F / m
I
2 0
E 
2 1.26  10 6 H / m
3  103

kV / m
2

3. O undă electromagnetică armonică plană se propagă in vid astfel încât:
    
E  2u y exp i t  3 u x  4 u z r V / m .
a) Să se arate că direcţia de propagare este cuprinsă în planul (xOz) şi să se calculeze
unghiul dintre direcţia de propagare şi axa Oz.
b) Care este lungimea de undă şi frecvenţa undei?
c) Care este câmpul magnetic al undei?
d) Care este intensitatea undei?
Rezolvare:

a) direcţia de propagare a undei este dată de direcţia vectorului k .Vectorul de undă
fiind în planul (xOz)
  
k  3 u x  4u z
dacă direcţia de propagare face cu axa (Oz) unghiul , atunci:
k 3
tg   x 
kz 4
b) Lungimea de undă este:
2 2 2
   (m)
k 2
k k 2 5
x y
iar frecvenţa undei este:
c 5c -1
 (s )
 2
c) Câmpul magnetic se obţine din relaţia:
 
  0 k  E0
H0 
0 k
Vectorul de undă fiind:
  
k  3 u x  4u y
modulul vectorului de undă va fi:
k  k x2  k 2y  k z2  3 2  4 2  5
Rezultă:
  
ux uy uz
 0 1   0 1   
H k E 3 0 4 exp i t  3 u x  4 u z r  
0 k 0 k
0 2 0


1 0
 8ux  6uz exp it  3 ux  4 uz r  
5 0
    
 5,3  10 4  8u x  6u z exp i t  3 u x  4 u z r A / m
Unde electromagnetice 2018-2019 11


vectorul H este in planul xOz
d. Intensitatea undei se calculează, conform definiţiei, ca fiind media temporală a
modulului vectorului Poynting:
  
I S  EH

unde S este vectorul Poynting. Pentru o undă armonică plană vectorul Poynting este

 0 2  k
S
0
2

E0 cos t  k r k
şi, ţinând cont că
T
 1  1
2
 
cos t  k r 
T   
cos 2 t  k r dt 
2
0
1 0 2 
rezultă: I  E0  2 0  5,3  10 3Wm  2
2 0 0