O clădire care conține o singură camera, o intrare strâmtă, o clădire a cărei spațiu nu poate suporta

mai mult de doi oameni: odată depășită această limită, spațiul își pierde din atmosfera
contemplativă. Zumthor a folosit o combinația celor patru elemente în procesul de creație:
pământul( podeaua, betonul), apa(care pătrunde în interior prin oculus și o formează o mica baltă pe
podea), focul(mirosul și urmele de arsură lăsate în urma procesului de construcție) și lumina( care
pătrunde prin oculus și prin bulbii de sticlă). Faptul că Zumthor este de obicei foarte atent la
materialitate și la senzații mă face să cred că arhitectul crede că comuniunea omului cu divinitatea
poate fi găsită utilizând combinația corectă a acestor patru elemente.

Drumul nostru către capelă a început pe un drum de tractor, care mai departe te conduce către o
potecă mică care te ghidează prin câmp către capelă. Ușa din oțel are formă de triunghi isoscel,
laturile lungi accentuând înălțimea clădirii. Intrarea îți oferă din start un indiciu că locul în care
urmează să pătrunzi este unul special. În momentul în care am intrat, greutatea ușii si pereții groși
de beton m-au făcut să mă simt izolată: aceste elemente m-au ajutat să ma separ de zgomot și de
mulțimea de oameni de afară. Odată ce am fost cu adevărat în interior, în centrul capelei, sursa
centrală de lumină, oculusul, puțina lumină care intra prin bulbii de sticlă din pereți, aerul rece din
interior, mirosul de foc și cenușă m-au copleșit. Banca mică de lemn, lumânările care ardeau și
liniștea din interior exprimă clar că spațiul este unul de meditație. Am considerat de asemenea și
exteriorul un spațiu de contemplare: aș fi putut să privesc ore în șir la liniile, texturile și culorile cojii
exterioare de beton.

"Eu scriu o clădire ca o piesă muzicală, ca și cum ai scrie o carte sau ai scrie o poezie, așa ar trebui să
fie arhitectura "

Zumthor creează diferite scenarii: nu numai traseul și mișcarea persoanelor prin clădirile sale sunt
importante, ci de asemenea experiența senzorială a spațiului. Acesta construiește spații unde
senzațiile(atingerea, textura, mirosul, sunetul) sunt de o importanță primordială și sunt parte
integrantă a procesului de creație. De exemplu una din clădirile mele preferate ale lui Peter
Zumthor: Bruder Klaus Chapel. O clădire de dimensiuni relativ mici, construită din straturi succesive
de beton turnate pe un mulaj format din trunchiuri de copaci aranjate într-o formă organică. După
ce betonul s-a uscat, trunchiurile de copaci au fost arse, lăsând pereții aspri si închiși la culoare.
Aceștia intră în contrast cu forma regulată si curată a exteriorului. Te simți copleșit în momentul în
care te apropi de exteriorul luminos, ușor de înțeles, ca mai apoi să patrunzi în interiorul întunecat și
misterios.

"Vreau să fac ceva care funcționează bine și care se potrivește cu locul; ca și cum ar fi pentru
mine.Trebuie să fiu încântat de asta. Clădirea trebuie să se potrivească locului; trebuie să se
potrivească cu utilizarea sa "
“

Nu poți pune pur și simplu ceva într -un spațiu. Trebuie să absorbi ceea ce vezi jur-împrejurul tău, ce
există pe pământ, și abia apoi să folosești cunoașterea gândirii contemporane pentru a interpreta în
arhitectură ceeace ai văzut ”,Peter Zumthor

Natura nu poate fi niciodată urâtă pentru mine... natura, indiferent dacă plouă saueste soare, în
deșert sau în munți, la Polul Nord sau oriunde altundeva este frumoasă.Nu voi spune niciodată că
ceva din natură este urât în schimb pot găsi arhitectură urâtă.

De aceea o arhitectură bună este pentru mine aceea care da bine tot timpul, și când plouă și
stralucește soarele. Ați observat că, în timp, lucurile acestea încep să arate din ce în ce mai bine,
chiar și cele foarte urâte, atunci cînd sunt integrate d enatură? ... cred că a fi natural este un lucru
bun“

Peter Zumthor