Autorii 0-au extins cercetArile 0 la arhive i, astfel, au dat la ivealA o versiune necu-

noscutA IncA a versurilor pe care tipografil de la Pecerska Lavra le-au alcAtuit cu prilejut
vizitei la Kiev a voievodului Moldovei Moise MovilA, aprox. la 1633 (cat. nr. 241, Slowaz
typographiey Pieczarskiey zebrane...)
Cercetarea unui numar sporit de exemplare din aceea0 editie a scos la ivealA faptul
cA pArti din tiraj emu dedicateunor personalitAti diferite, d. ex.: cat. nr. 302, Penlicostar,
Tip. M. Sliozka, Lvov, 1642 este dedicat lui Petru MovilA, lui Adam Kisel', voievodului
TAili RomAne§ti Matei Basarab 1 voievodului Moldovei ,Vasile Lupu. In literature de spe-
cialitate romAneascA este cunoscutA numai dedicatia cAtre Matei Basarab. Folosim acest
prilej pentru a semnala dedicatia cAtre Vasile Lupu, necunoscutA incA.
Un alt exemplu U furnizeazA Octoihul aparut in Tip. FrAtimii, Lvov, 1630 (cat. nr.
205). Tipograful A. Skol'skij dedicA parti din tiraj lui Alexandru Balaban, Caterina Jarmo-
linska, Mitropolitului Petru MovilA, voievozilor Moldovei Miron Barnovski i Moise Movila
de altfel diferA i ca paginatie, unele exemplare au 272 p., altele 352 p. SperAm sA fie inre-
gistrate In literatura romAneascA de specialitate aceste douA semnalari ale noastre, care do-
vedesc prestigiul voievozilor romAni i interesul lor pentru sustinerea tiparului.
Catalogul este un model de arta tipografica; bogat ilustrat cu gravuri, fiecare artico/
este insotit de reproducerea foilor de titlu, i pagini semnificative din cArtile descrise, multe
in culori. ObservAm totu0 cA s-au strecurat citeva neconcordante: la numerotarea gravurilor
tipografia a gezat nr. 228 in loc de nr. 234, nr. 234 In loc de 235 0 nr. 235 in loc de 228.
AsteptAm cu deosebit interes aparitia vol. al II-lea, din care partea I (1701 1744)
a fost dealtfel anuntata cA va vedea lumina tiparului In cursul acestui an.
Paul Mihail

EMANTTELE GRECO, MARIO TORELLI, Storia dell'urbanistica. R

mondo grew, Editori Laterza, Roma-Bari, 1983, 393 p.
DupA cum spunea undeva reputatul specialist in arhitecturA greacA Roland Martin,
structura arhitecturalA a oraselor grece§ti reflectA structure lor politica. 0 istorie a structu-
rilor urbanistice grece§ti este deci, prin ea insAsi, o perspectivA ce depA§e§te aspectele teh-
nice, arhitecturale. Este 0 cazul acestei carp de sintezA. Se precizeazA astfel In introducere
cA urbanistica se intereseazA 0 de componentele ideologice, sociologice i economice, amin-
- tindu-se, totodatA, cA demersul antropologic a demonstrat cA orice societate 10 are propria
organizare i reprezentare a spatiului. In continuare, sint trecute in revistA studiile moderne
I de urbanistica greacA". Primele lucrAri au aparut in prima jumatate a sec. XX, fiind sem-
nate de F. Haverfield, A. von Gerkan, P. Lavedan, J. Hugueney; ele subliniazA importanta
trecerii de la orasul neregulat la cel planificat geometric, In sec. V. 0 etapA fundamentala
in istoria acestor studii a marcat-o opera sus-amintitului savant R. Martin, care public&
intre altele, L'urbanisme dans la Grece antique in 1956, In acela0 an in care apArea o all&
lucrare de mare insemnAtate cea a lui F. Castagnoli despre planul lui Hippodamos. Sint
mentionate contributiile semnate de J. P. Vernant, P. Vidal-Naquet, M. Detienne, P. Leveque,
ca i ciclul de studii initiate de urbanistul grec Doxiadis, incepind cu cel semnat de
A. Toynbee. Este evident cA In aceste rinduri nu am fAcut decit o sumard selectie a biblio-
grafiei problemei, prezentate critic In cartea celor doi autori.
Primul capitol (p. 37-63) se ocupa de L'etA micenea", acea virstA a eroilor" pre-
ientatA in mentalitatea epocii arhaice i clasice, prin legendele i monumentele ce se rapor-
teazA la ea. In jurul mormintelor vechilor erol se dezvoltA agorele oraselor; traditiile reli-
gioase miceniene conditioneaza viitoarea dezvoltare urbanA prin transformarea vechilor
locuri de cult in centre religioase ale polis-ului sau In sanctuare extramurane. DupA o suc-
cintA prezentare a structurilor economico-sociale miceniene, sint descrise marile palate minoice
(Cnossos, Phaistos, Mallia) i apoi miceniene (Pilos, Tyrint). Se aratA cA structurile wzarit
de tip micenian reflectA starea de fapt politicA, In sensul cA in jurul palatului se polarizeazA
diferite clAdiri legate intr-o mAsurA sau alta de activitatea palatial& Gradul de apropiere
de punctul central indict! i nivelul pe scare socialA al proprietarilor clAdirilor respective.
Ap-numitul Dark Age" al istoriei grece§ti din sec. XIIX 1.e.n, este tratat In ceI
de-al doilea capitol, La nascita della polis" (p. 65-93). Pe lingA schitarea cadrului istoric
general, autorii mentioneazA cA procesul de aparitie a polisului I0 are originile in epoca
ProtogeometricA (sec. X), in ariile In care se dezvoltA aceastd culturA, adicti in Attica, Argos,
Corint, Eubeea, Ionia. Procesul este reflectat de episoade ale poemelor homerice. Este MO
greu de fipt un moment pentru care putcm vorbi de nmterea polisului. Datele arheologice
rill ne pot oferi un astfel de terminus post quem, deoarece procesul de constituire nu a fost
www.dacoromanica.ro
727
doer unul de naturd doar materiald, ci I spiritualA, evolutia urbanisticd hind legatA si de
.ideologia religloasA st de aspectele ei politice. Astfel, cultul mormintelor de heroi are un sen-
sibil impact asupra structurArii vleIi citadine. Rezultat al acumuldrilor i transformArilor de
naturd social-economicA ale inceputului epoch arhaice, polisul s-a format, desigur, i ca lin
element de apArare i agresiune ceea ce este specific Indeosebi pentru Ionia.
In capitolul al treilea (p. 95-148) shit descrise Le citta della Grecia arcaica". Dupe
-0 prezentare a unor orase din Grecia insulard (Crete, Thera, Eubeea, Thasos), se trece la
eeea ce constituie i in domeniul urbanisticii un caz aberant Sparta. Ea este un caz aparte
atit datoritA lipsei fortificatiilor, clt si datorith organizArii neobisnuite a spatiuluil ei, ora-
sul hind de fapt un complex de patru mari hate. Se remarcl, de asemenea, putinele date
.(am putea spune ...laconice) de naturd arhitectonicA rAmase de la Sparta. 0 chestiune impor-
tantA tratatA In acest capitol este cea legatA de structura arhitectonicA a Atenei. Asupra
originii orasului, Tucidide transmite cA el s-a format prin sinecism, adicd prin fuziunea mai
multor asezAri. Evolutia sa a fost cea a unui oras hectic, neplanificat, idee exprimatd chiar
de care antici. A. Toynbee spunea undeva cd in acest domeniu al urbanisticii, Atena a !A-
mes cu mult in urma cetAtilor ioniene. Sint discutate probleme legate de existenta unor
ziduri de incintA In epoca lui Pisistrate, ca si de existenta concomitentà a cloud* agore in
eursul sec. VI una In cartierul Kerameikos, iar alta la poalele Acropolei. Aceste doud
agore ar indica de fapt intIlnirea a douà conceptii politice, care dau spatiului public o anu-
mite ambiguitate. Dintre orasele de pe coasta Asiei Mici este tratatá aid Smirna, despre
care s-a spus cA este primul oras planificat ortogonal (in sec. VII), dupe un model oriental.
Dar regularitatea sa a fost obtinutA printr-o aliniere -progresivd a clAdirilor, ea nerezultind
dintr-un plan preconceput. Este inutile cAutarea unor anticipAri ale planificArii regulate In
Orient sau In altà parte. Dupe un excurs istoric asupra tiraniei (bazat pe lucrArile lui Claude
Mose), lucrarea abordeazA problema impactului acestei forme de conducere asupra urbanis-
ticii secolului VI. In general, au existat trei tipuri de constructii ridicate din initiative tire-
nilor: apeducte. lucrAri portuare, edificii publice (In special temple) Intllnite la Megara,
Atena, Samos, etc. De fapt, se poate spune cA realizdrile monumentale ale arhitecturii ate-
niene incep In epoca lui Pisistrate si a urmasilor sal. Pe de altA parte, s-a observat cd in-
terventia tiranilor in urbanisticd nu a fost una planificatoare, nu a introdus norme de sts-
tematizare, deli despre Hippias se spune cá a intocmit o lege Impotriva celor care cons-
truiau ocupind spatiul stradal. Efectul urbanistic al situatiei politice a sec. VI a fost dez-
voltarea agorei ca spatiu civic si centru (geometric si politic) al orasului, spatiu clar delimi-
tat si circumscris (cum subliniau P. Léveque si P. Vidal-Naquet).
Un Insemnat domeniu de studiu In urbanisticA este oferit de Le cittA greche colo-
niali" (cap. IV, p. 149-232), a cAror specificitate rezidA in faptul cd, spre de.osebire de
metropole, ele au fost asezdri cu o structure regulate. Nu vom insists aici asupra aspectelor
legate de conditiile istorice si cauzele colonizArii, amintite In carte. Ne vom opri doar asupra
observatiei cd de cele mai multe ori existd un decalaj Intre data intemeierii asezdrii i mo-
mentul intocmirii planificdrii urbanistice, decalaj care pare a fi in general de cloud-trei ge-
neratii. CAci existA o diferentiere Intre impArtirea initiate a pAmintului, fAcuta la fondare,
si sistematizarea ulterioard. De asemenea. nu se mai poate vorbi astAzt de o contemporanei-
tate intre conceperea planului urban si lmpdrtirea teritoriului rural. In cadrul capitolului
sint descrise cu proponderenta coloniile italice, dar shit prezentate I coloniile nord-africane,
precum i cele pontice, Intre care Histria, in privinta cdreia bibliografia i tratarea ar ft pa-
tut fi mai ample (este eitati numai o comunicare a acad. E. Condurachi la Taranto, dar
nu si volumele seriei Histria).
Credem cd miezul earth 11 constituie capitolul al V-lea: Prassi urbanistica e teoria
nel V e nel IV secolo a.C.: ii pensiero utopistico di Ippodamo ad Aristotele" (p. 233-250).
Figura lui Hippodamos milesianul apartine atit gindirii filosofice clt si activitAtil practice.
Autorii prezintd ipotezele legate de data Intocmirii planului Pireului (in timpul lul Temis-
tocle sau In cel al lui Pericle ?), Inclinind cdtre cronologia joasa". Roland Martin erne ra-
portul care existä Intre glndirea lui speculativd in domeniul urbanistic l filosofia scat din
Milet, care ar putea fi caracterizath prin functionalism" Sistemul hippodamic este riguros,
geometric, conceput ca o distributie functionald a ariilor Intr-o tablA de sah, fArd axe stra-
dale principale. Marea noutate adusA de Hippodamos a fost i capacitatea de a concepe unitar
si de la inceput schema urbane, rezervind spatii pentru viitor, nelAsInd nimic la intimplare.
/n Politica" Aristotel expune si doctrine politicA a cetAtii ideate hippodamice, cu o struc-
turA tripartite; o utopie In care Zoe Petre (intr-un articol In Studii clasice" 1970, citat
de autori) vede dorinta de a imagine o cetate a democratiei totale; un model Insa imper-
fect, deoarece duce in cele din urmA la o dorninatie a grupulul rAzboinicilor, fapt pentru
care Aristotel critia acest project.
UrmAtorul capitol se ocupd de Le citta greche nell" eta classica (p. 251 311,) epoca
In care elaborarea formei urbane ajunge la cel mai inalt nivel de desiivIrsire. Planul orto-
gonal hippodamic este aplicat In www.dacoromanica.ro
multe cazuri, atit In reconstruirea unor orase distruse, eit

728
 in ridicarea de noi cartiere. Desigur cá primul oras tratat este Miletul refAcut dupA 479
dupA un plan de perspectivA, care totusi nu-i apartine lui Hippodamos, dupA cum aratA
cercetarile. Celalalt important oras planificat este, cum se stie, Pireul, a cArui situatie anticA
e de fapt aproape necunoscuth, fiind complet suprapus de orasul modern; se poate recons-
titui insA reteaua stradall. In cursul sec. V, principiile sistematizArii ortogonale pAtrund in
diferite orase grecesti, intre care se pot mentiona Olint, Thurior, Heracleea, Naxos, Rhodos.
0 caracteristicA a sec. IV este evolutia structurilor defensive ale orasului, construindu-se
fortificatii si in teritoriu. 0 altA transformare In chora o consituie aparitia unor ferme, ceea
ce a dus la o crestere a populatiei ce locuia efectiv acolo.
Ultimul capitol, al saptelea, trateath La citta elenistica" (p. 331-373). Intercultura-
litatea greco-orientalà ce a urmat cuceririlor lui Alexandru si-a pus amprenta i pe structurile
urbane. Factura regatelor elenistice, includerea atitor barbari in grecitate erau factori incom-
patibili cu organizarea de tipul polisului clasic. Orasul se transformA deoarece in aceste
state a avut loc un amestec al modului de productie sclavagist (al polisului) i cel tributal,
intemelat pe comunitAti sAtesti i pe autoritatea despoticA. Orasul este acum centrat in ju-
rul palatului instalat pe akropole. Spre deosebire de epoca anterioarA, in elenism nu existA
un model standard de oras; structurile arhitectonice legate de viata politica sau asociativa
nu sint invariabil prezente. Totusi, ceva general existA, i anume folosirea planului hippo-
damic, ca i dispunerea teatroidA, acolo unde este cazul. Functionalitatea agorei se trans-.
formA, ea pierzindu-si rolul politic, in detrimentul celui comercial. Gimnaziul devine si el
un loc mai ales de discutii intelectuale. Sincretismul religios, impactul cultelor orientale se
reflectà si in plan urbanistic; sanctuarele acestora sint plasate de obicei in arii marginale.
Sint prezentate in lucrare orasele Pergam, Antiochia, Seleucia, Assos, Laodiceea, Damasc,
Dura Europos, etc. Cartea se incheie cu consideralli asupra difuziunii In spatiu a orasului
elenistic si a supravietuirii sale in epoca romanA.
Alexandru Madgearu

www.dacoromanica.ro
729