Facultatea de Matematică

Anul I, Aritmetică

Curs 11
Ecuaţii diofantice. Legea de reciprocitate pătratică

O ecuaţie diofantică este o ecuaţie polinomială

F (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0,

unde F este o funcţie poinomială cu coeficienţi ı̂ntregi şi indeterminatele x1 , x2 , . . . , xn ,

pentru care căutăm soluţii ı̂n Zn .

1 Ecuaţii diofantice de gradul I cu două necunoscute.

Congruenţe de gradul I
O ecuaţie diofantică de gradul I cu două necunoscute are forma

ax + by = c , a, b, c ∈ Z. (1)

Exemplul 1. Ecuaţia 3x + 6y = 18 are soluţii: (4, 1), (−6, 6), (10, −2).
Ecuaţia 2x + 10y = 17 nu are soluţii (membrul drept este impar, pe când cel stâng
este par oricare ar fi x, y ∈ Z).

Propoziţia 1. (i) Ecuaţia diofantică ax + by = c , (a, b, c ∈ Z) are soluţii dacă şi numai
dacă d = (a, b)|c
(ii) Dacă (x0 , y0 ) ∈ Z2 este o soluţie particulară a ecuaţiei diofantice ax + by = c,
atunci orice altă soluţie (x, y) verifică
b a
x = x0 + t , y = y0 − t t ∈ Z.
d d

Demonstraţie. (i) ,,⇒”: Dacă (x0 , y0 ) ∈ Z2 este o soluţie a ecuaţiei 1, atunci d =

(a, b)|(ax0 + by0 ), deci d|c.
,,⇐”: Deoarece d = (a, b), există u, v ∈ Z astfel ı̂ncât d = au + bv. Cum d|c, există
c1 ∈ Z astfel ı̂ncât c = dc1 . Atunci

c = dc1 = c1 (au + bv) = a(c1 u) + b(c1 v),

deci perechea (c1 u, c1 v) este o soluţie a ecuaţiei 1.

(ii) Dacă (x0 , y0 ), (x1 , y1 ) ∈ Z2 sunt soluţii ale ecuaţiei 1, atunci

x0 a + y0 b = x1 a + y1 b ⇒ a(x1 − x0 ) = b(y0 − y1 ).

1
Pe de altă parte, deoarece d = (a, b), există r, s ∈ Z astfel ı̂ncât a = rd, b = sd, (r, s) = 1.
Obţinem deci

r(x1 − x0 ) = s(y0 − y1 ) ⇒ s|(x1 − x0 ) ⇒ ∃ t ∈ Z, x1 − x0 = st

deci
b
x1 = x0 + st = x0 + t
d
şi
a
y1 = y0 − rt = y0 − t.
d
b a
in plus, perechea (x0 + d t, y0 − d t) satisface ecuaţia 1 oricare ar fi t ∈ Z.

Exemplul 2. Fie ecuaţia

172x + 20y = 1000.
Atunci (172, 20) = 4|1000, deci ecuaţia are soluţii. Pentru a găsi o soluţie particulară,
pornim de la egalitatea (obţinută cu Algoritmul lui Euclid) 4 = 2 · 172 + (−17) · 20.
Inmulţind cu 250 rezultă că

1000 = 500 · 172 + (−4250) · 20,

deci (x0 = 500, y0 = −4250) este soluţie a ecuaţiei. Toate celelalte soluţii sunt de forma

x = 500 + 20
4
t = 500 + 5t
172
y = −4250 − 4 t = −4250 − 43t.

Dacă dorim soluţiile pozitive, din condiţiile 500 + 5t > 0, −4250 − 43t > 0 obţinem
36
−98 − 43 > t > −100, deci t = −99 şi unica soluţie pozitivă x1 = 5, y1 = 7.

Propoziţia 2. Fie n ∈ N, n > 1 şi a, b ∈ Z. O soluţie a congruenţei liniare ax ≡

b (mod n) determină o soluţie a ecuaţiei diofantice ax + ny = b şi reciproc.

Demonstraţie. ...

Teorema 3. (1) Congruenţa ax ≡ b (mod n) are soluţie dacă şi numai dacă d = (a, n)|b.
(2) Dacă ax ≡ b (mod n) are soluţia x0 , atunci există exact d = (a, n) soluţii distincte,
modulo n, ale acestei congruenţe:

x0 , x0 + n1 , x0 + 2n1 , . . . , x0 + (d − 1)n1 ,

unde n = dn1 .

Demonstraţie. ...

2
Corolarul 4. Dacă (n, a) = 1, atunci congruenţa liniară ax ≡ b (mod n) are soluţie
unică.

Observaţia 1. Dacă (a, n) = d|b, a = da1 , b = db1 , n = dn1 , (a1 , n1 = 1) atunci oricare
dintre cele d soluţii ale congruenţei ax ≡ b (mod n) furnizează, prin reducere modulo n1 ,
unica soluţie a congruenţei liniare a1 x ≡ b1 (mod n1 ).

Ne propunem acum să rezolvăm sistemul de congruenţe liniare



 a1 x ≡ b1 (mod m1 )
a2 x ≡ b2 (mod m2 )


 ...
ar x ≡ br (mod mr ) ,


unde (mi , mj ) = 1 oricare ar fi i, j ∈ {1, . . . , r}, i 6= j. Pentru ca sistemul să aibă

soluţii, este necesar ca fiecare ecuaţie să aibă soluţii deci, oricare ar fi i, ∈ {1, . . . , r},
di = (ai , mi )|bi . Dacă a0i , b0i , ni sunt astfel ı̂ncât ai = di a0i , bi = di b0i , mi = di ni atunci
(a01 , ni ) = 1 şi ecuaţia respectivă se reduce succesiv
a0i x ≡ b0i (mod ni ) ⇐ x ≡ (a0i )−1 b0i = ci (mod ni ).
Am redus deci sistemul iniţial la sistemul


 x ≡ c1 (mod n1 )
x ≡ c2 (mod n2 )

(∗)

 ...
x ≡ cr (mod nr ) ,


unde (ni , nj ) = 1 oricare ar fi i, j ∈ {1, . . . , r}, i 6= j.

Teorema 5 (Lema chineză a resturilor). Fie n1 , n2 , . . . , nr ∈ N∗ , (ni , nj ) = 1 oricare ar

fi i, j ∈ {1, . . . , r}, i 6= j. Atunci sistemul (∗) are soluţie, iar aceasta este unică modulo
N = n1 n2 . . . nr .

Demonstraţie. Pentru fiecare i ∈ {1, . . . , r} fie Ni = N/ni . Atunci (Ni , ni ) = 1, deci

există ui , vi ∈ Z astfel ı̂ncât ui Ni + vi ni = 1. Rezultă că
ui Ni ≡ 1 (mod ni ) , ui Ni ≡ 0 (mod nj ) , j 6= i.
Atunci r
X
x= ci ui Ni
i=1
este soluţie a sistemului (∗).
Dacă x şi y sunt două soluţii ale sistemului, atunci, oricare ar fi i ∈ {1, . . . , r}, ni |(x −
y), deci N |(x − y) deoarece numerele ni sunt prime ı̂ntre ele două câte două. Altfel spus,
x ≡ y (mod N ).

3
2 Resturi pătratice. Legea de reciprocitate pătratică
Fie p ∈ N un număr prim, p > 2. Considerăm congruenţa pătratică
ax2 + bx + c ≡ 0 (mod p),
unde (a, p) = 1. Atunci (4a, p) = 1 şi ecuaţia se scrie succesiv
4a(ax2 + bx + c) ≡ 0 (mod p) ⇔ (2ax + b)2 − (b2 − 4ac) ≡ 0 (mod p) ⇔ y 2 ≡ d (mod p)
unde am notat y = 2ax + b, d = b2 − 4ac.
Dacă p|d obţinem soluţia unică y ≡ 0 (mod p), deci x ≡ −(2a)−1 b (mod p).
Presupunem ı̂n continuare că p - d. Observăm că dacă ecuaţia y 2 ≡ d (mod p) are
soluţia y0 , atunci şi −y0 ≡ p − y0 (mod p) este soluţie şi acestea sunt singurele soluţii
modulo p. In plus, deoarece p > 2, ele sunt distincte.

Definiţia 1. Fie p un număr prim, p > 2, şi a ∈ Z∗p . Dacă ecuaţia x2 ≡ a (mod p) are
soluţii, atunci a se numeşte rest pătratic modulo p.

Problema pe care o vom aborda ı̂n continuare este de a decide dacă un element a ∈ Z∗p
este rest pătratic.

Exemplul 3. Fie p = 13. Elementele 1, 3, 4, 9, 10, 12 ∈ Z13 sunt resturi pătratice, iar
2, 5, 6, 7, 8, 11 nu.

Observaţia 2. Dacă a ∈ Z∗p , conform Teoremei lui Fermat ap−1 ≡ 1 (mod p), deci
p−1
a 2 ≡ ±1 (mod p).

Teorema 6 (Criteriul lui Euler). Fie p un număr prim, p > 2. Elementul a ∈ Z∗p este
rest pătratic dacă şi numai dacă
p−1
a 2 ≡ 1 (mod p).

Demonstraţie. ...

Exemplul 4. Pentru p = 13 şi a = 2,

13−1
2 2 = 26 = 64 ≡ 12 6= 1 (mod 13),
deci 2 nu este rest pătratic modulo 13.

Definiţia 2. Fie p ∈ N∗ un număr prim şi a ∈ Z. Numărul


   0 , dacă p|a
a
= 1 , dacă (a, p) = 1 şi a este rest pătratic modulo p
p
−1 , dacă (a, p) = 1 şi a nu este rest pătratic modulo p


4
se numeşte simbolul lui Legendre.

Observaţia 3. Conform Criteriului lui Euler,

 
a p−1
=a 2 .
p

Următoarele proprietăţi sunt consecinţe imediate ale definiţiei:

Propoziţia 7. Fie p ∈ N∗ un număr prim şi a, b ∈ Z∗ .

   
a b
1. a ≡ b (mod p) ⇒ = .
p p
 2 
a
2. = 1.
p
    
ab a b
3. = .
p p p
    
1 −1 p−1 1 , dacă p ≡ 1 (mod 4)
4. = 1, = (−1) 2 = .
p p −1 , dacă p ≡ −1 (mod 4)

Fie p un număr prim, p > 2. Atunci

p  
X a
= 0.
p
a=1

Teorema 8 (Lema lui Gauss). Fie p un număr prim, p > 2. Fie a ∈ Z, (a, p) = 1. Fie

S = a, 2a, 3a, . . . , p−1


2
a
n =  x ∈ S | x mod p > p2  .
 

Atunci  
a
= (−1)n .
p

p−1
Exemplul 5. Pentru p = 13 şi a = 5 avem 2
= 6 şi

S = {5, 10, 15, 20, 25, 30} ⇒ S mod p = {5, 10, 2, 7, 12, 4}.

Dintre aceste numere, 3 sunt mai mari decât p2 , deci

 
5
= (−1)3 = −1.
13

5
   
2 1 , dacă p ≡ ±1 (mod 8)
Corolarul 9. = .
p −1 , dacă p ≡ ±3 (mod 8)

Teorema 10 (Legea de reciprocitate pătratică). Fie p, q ∈ N∗ două numere prime, p, q >

2. Atunci   
p q p−1 q−1
= (−1) 2 · 2 .
q p
  
q
, dacă p ≡ 1 (mod 4) sau q ≡ 1 (mod 4)
  

p p 

Corolarul 11. = .
q q
 − , dacă p ≡ q ≡ 3 (mod 4)


p
  
3 1 , dacă p ≡ ±1 (mod 12)
Corolarul 12. = .
p −1 , dacă p ≡ ±5 (mod 12)
            
29 53 24 2 3 4 2 3
Exemplul 6. = = = = =
   53  29 29 29 29 29 29 29
29 2
− =− = 1.
3 3