SALUTUL SI INRODUCEREA

Am bucuria sa va spun pentru a treia oara pace si buna

dimineata, de aceasta data as adauga si Hristos a inviat!
Sunt bucuros pentru ocazia de a aduce inaintea
dumneavostra o parte din rodul framantarilor pe care le-am avut
in ultimele luni cu doua versete din capitolul 2 al epistolei catre
Filipeni.
Acest ultim an mi-a adus ragazul de a privi in Scriptura,
asupra unui numar restrains de cuvinte mai mult timp, chiar
foarte mult. Pana acum as fi zis: ce sa tot studiezi pe doua
versete atata vreme? Dar am descoperit personal, si apoi am si
citit intr-o carte, forta pe care o are meditatia indelungata a unei
parti subtiri din Scriptura, a adanci privirea: schimba gandirea
si faptuirea. Folosul a fost mai mare decat daca as fi trecut
fugitiv peste intreg noul testament. Cu aceasta bucurie, pe care
am avut-o pregatind acest mesaj, as dori sa va impartasesc
cateva ganduri din versetele 12 si 13 din capitolul 2 al epistolei
catre filipeni.
As vrea sa le cites casa cum stam asezati.

CITIREA TEXTULUI

La simpla citire a textului vedem conturul mai multor

elemente care par sa formeze un intreg dar imaginea acestui
intreg sau a partilor componente luate separate, ne este
insuficieta pentru a ramane cu ceva consistent. Astfel ca v-om
intoarce pe rand piesele acestui puzzle incercand sa intelegem
mai intai fiecare piesa in parte apoi relatia ei cu intregul si in
1
final imaginea de ansamblu cu o parte din greutatea ei
intentionata de autor.

Duce-ti pana la capat mantuirea voastra – explicatie

introductiva

Greutatea acestui text sta in afirmatia principala a lui

care este o porunca. Porunca de a duce mantuirea pana la capat,
sau mai exact de a lucra mantuirea. Alte traduceri spun: a lucra
mantuirea si nu neaparat a duce mantuirea. Dar nu simplu a
lucra ci a lucra pana la capat, a lucra cu sarguinta, a lucra fara
a abandona lucrul la jumatate lui. In privinta notiunii de
mantuire, termenul are mai mult aface cu intelesul lui importat
din limba greaca comuna, si nu din percepria generala actuala.
Eticheta pe care noi o lipim peste termenul mantuire atunci
cand il intalnim se rezuma la spalarea noastra de pacate, punem
egal intre cele doua. Mantuire sau salvare la acea vreme era un
termen medical care descria procesul trecerii de la starea de
boala la starea de sanatate si asta in primul rand fizic, termenul
a fost imprumutat de autorii noului testament si folosit cu
acelasi sens de insanatosire, insa raportat la planul spiritual.
Astfel porunca din text are ca si scop perseverenta noastra il a
lucra, in a ne stradui sa ne insanatosim spiritual, mai precis a
nu ne opri din acest process ci a ne da toate silintele in ducerea
lui la indeplinire.

Astfel mesajul pe care il vedem ca reiese din acest

text este unul impotriva sedentarismului spiritual. Acel pericol
in care suntem mereu, de a ne opri din lucrarea mantuirii
2
noastre, din procesul insanatosirii noastre, a deveni sedentari
spiritual si a ne anchiloza intr-un stadiu al devenirii noastre pe
care din anumite motive, constient sau nu, il consideram
suficient, cam acesta era si pericolul bisericii din filipi la 10 ani
de la infiintarea ei. Nu erau in grave probleme doctrinare sau
morale precum destinatarii altor epistole trimise de apostol ci
in biserica planau probleme mai in grnul celor care ne pasc si
pe noi azi: putina mandrie, putina lipsa de unitate, murmur si
putina cearta. Cate putin din toate, pt ca biserica era una care a
pornit cu inflacarare pe urmele apostolului Pavel, dar pe drum,
cand entuziasmul a mai scazut, cand prezenta Apostolului ca
factor motivator a lipsit, lupta pentru insanatosire, pentru
trecerea dinspre bolile sufletului nostru care ne mananca apoi
relatiile, spre sanatate si unitate in noi si in trupul bisericii.
Lucrul sarguincios pentru dobandirea acestora era amenintat.
Desi porunca in sine contine doar doua-trei cuvinte,
autorul aduna in jurul ei o intreaga suita de elemente
motivatoare pentru indeplinirea ei.

Elementele motivatoare

Avem o inlantuire retorica de 7 elemente, foarte inteligent

selectate si ordonate. Primele 6 elemente expuse, inainte de a
enunta porunca. Pentru a te gasi dezarmat complet de toate
obiectiile care le poti ridica din ratiune sau din firea pentru a
respinge in interiorul tau porunca.

3
 Astfel dar
Prea iubitilor
Dupa cum totdeauna ati fost ascultatori
Nu numai cand sunt eu de fata
Ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea
Cu frica si cutremur

Lucrati cu sarguinta la insanatosirea voastra

complecta
Ultimul argument, cel final, strategic pus imediat dupa
porunca, este cheia de bolta a celor doua versete , care, asa cum
vom vedea este elementul care face posibila indeplinirea ei:
CACI DUMNEZEU ESTE CEL CARE
LUCREAZA IN VOI. Sau care energizeaza in voi.
Si va da si vointa si infaptuirea, dupa placerea Lui.

Sa incercam sa intelegem pe rand etalarea elementelor

motivatoare in care autorul imbraca porunca de a nu sedentariza
devenirea noastra spirituala.

Astfel dar este primul cuvant cu care incepe versetul 12 si

care ne obliga sa ne intoarcem, in sus in text, recapituland scurt
ceea ce am incercat sa intelegem in datile trecute. Ne putem
intoarce pana insepre versetul 27 din capitolul intai unde avem
un alt indemn despre care am discutat, Acela de a ne purta intr-
un chip vrednic de evanghelia lui Hristos. Putem lua porunca
4
de a lucra mantuirea pana la capat, ca o reformulare a porunci
de a ne purta vrednic de Evanghelia Lui Hristos, dar care aduna
si cele spuse ulterior, in inceputul capitolului 2 cu indemnurile
de a nu face nimic din duh de cearta ci a cauta fiecare sa
priveasca, cu smerenie, inspre nevoile celuilalt, dupa exemplul
lui Hristos, care din ascultate fata de Tatal s-a smerit, jertfindu-
se, Dumnezeu fiind, pentru folosul mantuirii noastre, a
oamenilor, dar a si fost ridicat de Dumnezeu mai presus decat
se poate spune, fiind facut obiectul plecarii genunchilor tuturor
fiintelor create. Astfel dar, spune apostolul, cu aceasta
intelegere a exemplului ascultarii de Hristos si cu intelegerea
rasplatirii ce urmeaza ascultarea, lucrati cu sarguinta la
procesul scoaterii din voi a acelor elemente bolnave prin care
se strica si sanatatea si unitatea intregi comunitatii care Hristos
a facut-o posibila.

Al doilea cuvant: Prea iubitilor aduce pe scena elementul

cald al relatiei cordiale dintre apostol si filipeni pentru a arata
ca porunca ce urmeaza sa fie data nu vine ca din partea unui
stapan de sclavi, unii dintre destinatarii fiind chiar din aceasta
categorie a sclavilor, si care au dezvoltat o repulsie fata de
porunci datorita faptului ca veneau dinspre un stapan nemilos...
Stapan care isi dorea maximizarea profitului pe spatele
sclavilor carora le porunceau aspru sa lucreaze mai cu sarg
pentru intregirea bogatiilor lor, care simteau ca niciodata nu e
intreaga, acum apostolul, ca unor preaiubiti le porunceste sa
lucreza cu sarg nu pentru el, ci pentru ei insisi si pentru a lor
mantuire. Si noua, chiar daca suntem departe de forma de
sclavie antica nu ne pica bine mandriei, orgoliului, sa ne
supunem, sa ascultam porunci sau indemnuri, chiar si pe cele

5
care sunt in beneficiul nostru. Pentru aceea este importanta
atmosfera in care primim, sau dam, daca suntem in postura de
a da indemnuri. Este importanta aceasta ambianta a dragostei
in relatia in care se da si se primeste porunca pt ca aceasta sa
nu starneasca impotrivire fata de porunca, ci dorinta de
ascultare a ei. Daca noi nu ajungem la intelegerea iubirii Lui
Dumnezeu v-om vedea in poruncile lui ceva respingator. Daca
intelegem ca Dumnezeu ne iubeste mai mult si mai adevarat
decat ne iubim noi, cu sarg v-om conlucra cu El la insanatorirea
spirituala poruncita de El, Mai ales ca El este, asa cum v-om
vedea cel ce ne da puterea sa facem asta.

Al treilea element care vine in sprijinul motivatiei de a

indeplini porunca de a nu ne opri din devenirea noastra
spirituala este Acela al precedentului : Dupa cum totdeauna ati
fost ascultatori.
Nefiind o biserica-problema precum cea din Corint sau
Galatia, ei aveau o obijnuinta in a asculta de Dumnezeu, nu erau
la inceputul drumului ascultarii sau pe drumul razvratirii. Ei
aveau avantajul, in indepliniriea poruncii ce urmeaza sa fie
date, ca doar trebuiau sa continue a lucra, continuand sa fie
ascultatori, dupa cum au fost totdeauna. Sa nu cadem in
sedentarism spiritual, din oboseala, gandindu-ne ca oricum am
ajuns mai departe duhorvniceste decat altii, mai sanatosi
spiritual decat ei, nu altii sunt modelul dupa care am fost creati
si chemati sa semanam, ci Hristos este, dupa cum au aratat
versetele dinaintea celor puse azi in discutie modelul de om
sanatos care prin ascultare de Dumnezeu a patimit ca un rob, sa
fim si noi ascultatori, caci prin ascultare l-a pus Dumnezeu
nespus de sus, nu impotrivirea.
6
 Elementul numarul 4 : Nu numai cad sunt eu de fata. Vine
sa contracareze un pericol care ne paste tare mult si pe noi, din
mai multe directii. Evlavia credinciosilor din Filipi fata de
Dumnezeu isi avea baza intr-o masura mai mica sau mai mare
si in Apostolul Pavel si in prezenta lui. Fapt care are aspect
aspectele lui pozitive pe care Apostolul le exploateaza in
parcursul epistolei in beneficiul lor. Chiar si in textul nostru
avem sintagma: preaiubitilor, ca motivatie a ascultarii de
porunca ce urmeaza sa fie data. Nu e rau sa avem inaintasi
spirituali de dragul carora sa ravnim spre cele de sus.
Pericolul e ca atunci cand elementul pe care te bazezi in
dedicarea ta lui Dumnezeu iti este taiat de sub picioare, daca nu
esti sufficient de ancorat in Dumnezeu insusi vei fi rasturnat din
ascultarea ta fata de Dumnezeu. Daca ascultarea filipenilor de
Dumnezeu era prea legata de prezenta fizica a lui Pavel intre
ei, ce ar insemna martirizarea Apostolului pentru ei? La
inceputul credintei, aceasta vine cu un entuziasm extraordinar,
mai ales in prezenta elementului care a insuflat-o: o persoana,
o conjuncture, o relatie, o situatie politica, etc.. ce se intampla
atunci cand lucrurile pe care iti bazezi motivatia ascultarii de
Dumnezeu cad si nu ai dezvoltat in paralel o motivatie care tine
de Dumnezeu insusi, care nu se schimba? Credinta in sine iti e
in mare pericol. La acest punct al epistolei, intr-un mod
extraordinar apostolul Pavel, impuscand mai multi iepuri dintr-
o data face ceea ce un indrumator spiritual bun ar trebui sa faca,
ii impinge mai mult spre Dumnezeu ca fundament, ca element
motivator, al credintei si ascultarii lor de Dumnezeu insusi, pt
ca daca el nu mai apare, relatia lor cu Dumnezeu sa ramana
intacta, pt ca la urma urmei, asa cum v-a afirma si in versetul

7
13 Dumnezeu este cel care lucreaza si energizeaza mantuirea
lor independent de prezenta sau absenta Apostolului.
Consider important acest punct si i-as intarii legatura cu
memoria noastra si print-un exemplu din Vechiul Testament.
Cartea Cronici dezvolta istoria succesiunii la tron a
descendentilor lui David in regatul lui Iuda. In timp ce regatul
de nord a avut multe dinastii cu sfarsit sangeros, in Iuda toti
regi pana la ducerea in robia Asiriana a regatului, timp de 350
de ani au fost toti descendenti a lui David. Exemplul pe care
vreau sa-l dau pentru a arata importanta de a lega motivatia
ascultarii de Dumnezeu nu de un om sau o conjuncture ci de
Dumnezeu insusi se refera la un moment foarte vulnerabil, in
care genealogia davidica a fost intr-un mare pericol. Unul
dintre regi si-a luat o sotie straina care a adus o prigoana
cumplita cultului lui Iahve si dinastiei davidice in Iuda. Atalia
a ucis tot neamul imparatesc al casei lui Iuda. A scapat doar un
micut sugar de un an ajutat de sora lui si de marele preot
Iehoiada stand ascuns 6 ani in templul Lui Dumnezeu, timp in
care in tara domnea cumplita Atalia. Printr-o conspiratie a
marelui preot domnia genealogiei davidice este restabilita prin
acest micut de 7 ani sub indrumarea lui Iehoiada si Atalia
omorata. Crescut sub indrumarea marelui preot tanarul rege isi
propune restaurarea Templului punandu-I pe responsabilii cu
templul, pe leviti, sa staranga de la popor bani pentru asta, si
zice el sa-I stranga repede. Dupa toata perioada neagra spiritual
dinainte de domnia lui, regi luptau impotriva cultului lui Iahve,
partca ti se lumineaza sufletul cand il auzi pe tanarul rege Ioas,
fiind, cum zicem noi acum, mai catholic decat papa, certandu-l
cumva pe mare preot care i-a salvat viata ca de ce nu se fac
strangerile de bani suficient de repede. Un comentariu editorial

8
facut la inceputul domiei lui de 40 de ani ne lasa sa intrevedem
ca finalul nu a fost la fel de fericit precum inceputul. Capitolul
24 versetul 2 din cronici scrie asa: “Ioas a facut ce este bine
inaintea Domnului in tot timpul vietii preotului Iehoiada.” Dar
oare ce a fost dupa moartea lui Iehioiada. Versetele 17 la 22 din
acelasi capitol 24.
Citire din scriptura.
Vedem ca din cauza inselaciunii inimii care vrea sa se tina
de lucruri palpabile sit e lasa sa te simti mare credincios putem
sfarsi departe de Dumnezeu cand aceste lucruri palpabile si
trecatoare ne sunt luate. Marturisesc ca imi e de mare folos
spiritual tot timpul anului scolar partasia pe care o avem
miercurea dupamasa, trebuie sa marturisesc insa si o racire ce
se produce in suflet peste vara cand nu ne intalnim, toamna
parca nici nu mai vreau sa merg, acest verset m-a facut sa imi
doresc sa lucrez mai cu sarg la insanatosirea mea sufeteasca si
sa ma leg, cu motivatia ascultarii mele de Dumnezeu, mai mult
de El insusi decat de o persoana sau un context.
Ma gandesc cum la revolutie se rugau oamenii Tatal
Nostru in public si era cumva o mandrie sa fii crestin, acum a
venit dictatura corectitudini politice si ne e rusine sa mai ne
aratam crestinismul nostru care nu e “correct politic”, si
entuziasmul pentru Dumnezeu a si scazut odata cu asta.
Poate suntem dependenti in inchinarea noastra Lui
Dumnezeu de atmosfera dintr-o biserica anume. Ce se intampla
daca in biserica respective apar rupturi durereoase intre grupuri
de frati si atmosfera e de acum apasatoare? Acea credinta
sustinuta de sentiment, acea ascultare si evlavie fata de
Dumnezeu, acea lupta cu sarg pentru desavarsirea sanatatii

9
noastre, ce va mai fi cu ea, daca o legam doar de oameni, stari
si conjuncturi, nu e ea in pericol?
Cu acestea in minte trecem spre urmatoarea motivatie cu
care Apostolul Pavel isi inboldeste cititorii la zidirea mantuirii
lor.
Aceasta se leaga de ceea ce tocmai am discutat si Autorul
le scrie ca sarguinta in lucrarea mantuirii trebuie sa fie data cu
mult mai mult acum, in lipsa mea, spune el decat atunci cand e
el de fata.
Mi-am pus intrebarea, de ce oare nu propovaduieste
apostolul Pavel o stradanie constanta de terapeutica a bolilor
spirituale? De ce efortul trebuie intensificat atunci cand
mijoacele palpabile care favorizeaza mantuirea se
indeparteaza?de ce trebuie sa creasca incordarea? Aceasta
intrebare isi gaseste respunsul abea in ceea ce am numit cheia
de bolta a pasajului, motivatia numarul 7 care face posibila
implinirea celorlalte 6 motivatii si a poruncii in sine : Caci
Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da si vointa si
infaptuirea.
In vremea in care apostolul era cu ei, el le era o calauza in
evolutia lor spirituala. Acum in lipsa lui ei ei trebuiau sa
inteleaga singuri, prin calauzire directa voia Lui Dumnezeu
pentru viata lor. Pe langa straduinta de a implini voia lui
Dumnezeu pentru ei, ei trebuia sa se sarguiasca si sa o
inteleaga, apostolul nemaifiind acolo sa le-o expuna direct.
Pe langa aceasta, acest cu atat mai mult acum in lipsa mea,
la care se refera apostolul, este dat si de diferenta infinita intre
el insusi, un om, care era ghidul lor spiritual si cel care le insufla

10
traseul vietii duhovnicesti, si Dumnezeu cu care acum, in lipsa
apostolului lucra in ei mantuirea in mod nemijocit.
Pen ultimul motiv pe care apostolul il aduce inaintea
filipenilor e Acela de a lucra la mantuirea lor, cu frica si
cutremur. Sintagma frica si cutremur, este folosita in Noul
Testament doar de apostolul Pavel, si niciodata nu o foloseste
pentru a descrie atitudinea pe care credinciosii trebuie sa o aiba
inaintea lui Dumnezeu, ci unul in fata celuilalt sau fata de cei
care conduc comunitatea. Oare ce sa insemne in acest verset
expresia?
Cele doua versete pe care le-am spusus atentiei in aceasta
dimineata apar in contextual mai larg al unui pasaj despre
unitate. Data trecuta am dezvoltat tocmai importanta unitatii in
trupul lui Hristos. Cand madularele trupului sunt sanatoase
unitatea acestuia functioneaza eficient. Trupul sanatos al
bisericii, format din madulare care inainteaza fiecare in trairea
gandului care era si in Hristos. GANDUL care ma pune in
slujba binelui aproapelui si nu ma face un concurrent al lui, in
competitie cu el. Acest mod de functionare unitar are o forta
spiritual nebanuita, este o resursa colosala pentru devenirea
spirituala, este o arma de distrugere in masa pentru imparatia
celui rau. Aceste simple relatii pe care le avem intre noi,
ridicate prin puterea lui Dumnezeu care lucreaza in noi, la
inaltimea gandului lui Hristos trebuie sa fie o realitate de care
sa ne apropiem cu frica si cutremur. Sa nu cumva sa rupem
unitatea cu fratele nostrum prin stoarcerea lui in folosul
intereselor personale si prin slava desarta sau alte boli ale
sufletului nostru. Daca facem asta pierdem potentialul
UNITATII, care inseamna mai mult decat energia mea plus
energia fratelui, unu + unu. Harul Lui Dumnezeu coboara in

11
mijlocul unitatii dintre noi, aducand mantuirea din neputintele
noastre personale. Sa nu luam, deci, in raspar felul in care ne
raportam unii la altii, ci sa o facem cu o teama sfanta, de a nu
asupri pe fratele nostru cu vre-un gand. Stiind cat de strans ne-
a legat Dumnezeu unii de altii ca madularele intr-un singur trup
sa nu ne slujim doar intereselor personale, egoului nostru
bolnav, ci sa ducem mantuirea noastra pana la capat, scapand
de bolile noastre sufletesti care ridica garduri intr-e noi
izolandu-ne de marele izvor de putere dumnezeiasca al unitatii.
Cum sa facem acest lucru? Noi care suntem in noi insine
atat de slabi si vulnerabili, cum sa ne insanatosim noi cei
bolnavi de neputinta de a ne infaptui tratamentul?

Motivatia ultima, cea mai puternica, retoric lasata dupa ce

apostolul a surpat toate posibilele contra-argumente:
Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da dupa
placerea Lui si vointa si infaptuirea. Nu suntem lasati singuri in
stradania noastra de a ne vindeca sufleteste, ba mai mult ni se
spune cumva ca nici nu suntem elementul essential, fara noi,
da, nu se poate infaptui mantuirea noastra, doctorul nu te
vindeca cu forta, dar Dumnezeu este cel care da energia
necesara mantuirii noastre. Ridicarea din bolile patimilor si
pacatelor noastre se face pe cheltuiala energiei lui Dumnezeu,
El este marele energizant al mantuirii noastre. C.s.Lews
observa cum aceste versete impletesc minunat elementul uman
cu cel divin in mantuirea noastra. Lucrati mantuirea voastra,
caci Dumnezeu este Acela care lucreaza! El face posibila
Lucrarea de catre noi a mantuirii noastre.

12
 Interesante de discutat ar fi mijloacele prin care face asta.
Textul spune ca face asta dand vointa si infaptuire. Adica
omul increstinat este cel care devine robotelul lui Dumnezeu?
Dumnezeu este cel care tine si telecomanda in mana si tot el
care alimenteaza bateriile. Ce mai am eu de facut in acest
process? sau mai e ceva de facut? Daca nu ar fi ceva de facut
nu ar fi fost porunca data noua, in jurul carea am depanat toata
discutia de azi.
Am inteles mai bine acest principiu al calauziirii si
energizarii mantuirii lui Dumnezeu in viata mea prin
extrapolarea lui la mecanismul opus al ispitirii celui Rau in
viata mea si a modului in care daca musc momeala ispitei si
consimt ca fructul interzis este bun de mancat Satana coboara
parca crengile pomului in jos, sa trebuiasca doar sa ma intind
pe varfuri ca sa apuc ceea ce mi-a starnit vointa sa doreasca.
Asa face si Dumnezeu, doar ca eu personal fiind departe
de cele desavarsite inteleg mai bine lucrurile comparand cu
ceva mai evident pentru mine, anume mecanismul ispitiri
comparat cu calauzirea Lui Dumnezeu. Acelasi process,
aceleasi instrumente scopuri diametral opuse.
Dumnezeu da mintii un gand bun si starneste in noi dorinta
de al realiza, ne “ispiteste” in ghilimele sa-I facem voia, daca
consimtim ( si aici este rolul nostru de a consimti sau nu cu cel
ce ne starneste voia intr-o directive sau alta), daca consimtim
ne apleaca crengile copacului, sau ne ridica pe umeri pana la
rodul pentru care am consimtit, il face omeneste accesibil
pentru noi. Daca e un gand bun dupa voia Lui ne mareste
detenta, saltul in inaltime, pana la atingerea rodului.

13
 Daca inlaturam gandul bun, spre exemplu de a face bine
fratelui, sau de a ne supune in fata celui ce vrea sa ne
stapaneasca prin pretentia lui de superioritate, alegem sa ne
cautam interesele noastre mai departe, dand la oparte pe
aproapele, sau raspundem raului cu aceeasi moneda, nu mai
lucram impreuna cu Dumnezeu la chipul lui Hristos in noi, care
inseamna sanatatea si viata noastra desavarsita, ci lucram
chipul celui rau, care inseamna boala si moarte.
Capitalul energetic al mantuirii noatsre vine din afara, de
la Dumnezeu, si este placerea lui Dumnezeu sa ni-l dea, dupa
cum spune versetul 13 ca el da dupa placerea Lui vointa si
infaptuirea, noi suntem cei care trebuie sa ne aliniem
consimtamantul la butoanele pe care apasa el in viata noastra si
la directia spre care ne indreapta existenta si sa nu predam
telecomanda consimtamantului nostru, pe mana celui ce
promite viata dar care ne duce la boala sufleteasca si moarte.
Dumnezeu sa ne ajute la aceasta!
Amin!

14
15