Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
ASA
Luarea-aminte, adică trezvia, şi rugăciunea sint deci „poarta vieţii şi a morţii“ 38.
După cuvîntul de mvaţatura al aceluiaşi părinte al Bisericii, „luarea-aminte şi
rugăciunea adevărată şi neînşelătoare constă în aceea, ca mintea să pazeasca inima
în vremea rugăciunii şi să se întoarcă neîncetat înăuntiul ei şi din acel adine să-şi
înalţe cererile către Domnul“39.
Kefermdu-se la modul cum trebuie să ne rugăm, în starea aceasta de priveghere,
patriarhul Calist II (1397), în ale sale „Capete despre rugăciune“, ne spune: „De
voieşti să afli cum trebuie să te r^gj> priveşte la sfîrşitul luării-aminte şi al
rugăciunii şi nu vei rătăci. Căci acest sfîrşit este, iubitule, străpungerea continuă,
zdrobirea inimii, iubirea faţă de aproapele, iar contrariul este, în chip vădit, gîndul
poftei, şoaptă a bîrfelii, ura faţă de aproapele CELE MAI
DFUNAMNXNZCDBKJSA90I23JHJK.SDF
ASXASBDJASB89234
32ASJCXBKSJABCDJKSABCFDJKSBFJKDSBFCDS
rugăciunea este de trei feluri: a) de laudă (doxologică); b) de mulţumire: c) de
cerere. Prin
mhhvhjvv
mjcvng
După învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, rugăciunea creştină trebuie să fie de
preamărire a lui Dumnezeu, de mulţumire pentru binefacerile primite şi de căinţă
pentru păcatele noastre42. în general, se cunosc două feluri de rugăciuni. e
mulţumire arătăm aducerea asa a,m gfdghyfyut87tutdygh
âghfxgfxgf
t4re4hghghhh
587574
jjhjajajajuyhfv
gda
â
Una, prin care cerem de la Dumnezeu împlinirea dorinţelor noastre, şi alta prin
care cerem ca voia lui Dumnezeu să fie satisfăcută în firea şi existenţa noastră.
După cuprinsul ei, rugăciunea doxologică, binecuvîntăm şi preamărim pe
Dumnezeu pentru slava Sa cea mare (Psalmul 144, 2 ; Isaia 6 3 ; Luca 2, 14). Prin
rugăciunea d
9llșk,
asa se afzscaghvsjkaskl;d
Asas
tind face singura acest
VIII. Felurile rugăciunii.
5r
7
lucru“37.
şi toate cele asemenea acestora“.40.
Sfinţii Părinţi ne învaţă ca în vremea rugăciunii, atunci cînd plecăm
genunchii noştri, să nu lăsăm să intre în sufletul nostru nici măcar gîndul bun, fie
aflat el într-o carte sau împărtăşit de la cineva, ci să avem în minte şi să ne
concentrăm doar asupra cererii ce-o adresăm lui Dumnezeu 41.
Timpul potrivit pentru rugăciune este întreaga noastră viaţă, ca să nu
intrăm în ispită (Matei 26, 41). Trebuie deci să priveghem, în toată vremea,
rugîndu-ne (Luca 21, 36), aşa cum ne-a poruncit Mîntuitorul Iisus Hristos.
aminte de toate binefacerile primite de la Dumnezeu. „Neîncetat vă rugaţi,
86 MITROPOLIA MOLDOVEI Şl SUCEVf,