Bullyingul in Romania

Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta între 11 și 15
ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% – au fost la un moment
sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți.[35] În perioada octombrie
2011–octombrie 2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat 2.907 cazuri de bullying în România,
45,72% din cazuri vizând violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24% abuzul emoțional și 14,28%
abuzul relațional. Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat: depresii și tulburări de
comportament (33,15%), excludere și dificultate în relaționare (procentaj de 29,78%), gânduri suicidare
(15,17%), frică și anxietate (12,92%), criză de identitate și singurătate (4,49%).

Un studiu comprehensiv al organizației „Salvați Copiii” cu privire la fenomenul de bullying în școlile

românești relevă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor.[36] Mai mult, 4 din
10 copii au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi. Un alt lucru scos
la iveală de studiul „Salvați Copiii” este că elevii răspândesc zvonuri umilitoare și denigratoare cu privire
la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit astfel zvonuri în
școală despre ei.[36] 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un
altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un
copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.[36] De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost
martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria
clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.[36] Potrivit studiului, cei mai vulnerabili sunt
copiii de etnie rromă, cei cu dizabilități, cu probleme de greutate, ori mai timizi de fel.

Excluderea şi mai ales umilirea reprezintă o lovitură psihologică foarte mare, cu efecte pe termen
lung, precum pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi, introversie, alienare, teamă, depresie, retragere,
furie, chiar şi răzbunare. Momentul în care am realizat mai mult ca niciodată că un astfel de proiect
este vital a fost acela în care prima tentativă de suicid, prima spitalizare a unui copil şi primul abandon
şcolar al unui copil premiant au fost cazuri preluate la 116 111, în legătură cu fenomenul «bullying».
Aşadar, consecinţele sunt dramatice, iar ceea ce este şi mai dramatic este faptul că nimeni nu
vorbeşte despre asta.

Unul din trei copii e victima bullying-ului la şcoală, arată cele mai recente date. Frecvent, agresorii se
leagă de aspectul fizic, de statutul social, dar sunt şi situaţii când copiii sunt hărţuiţi pentru că învaţă
bine la şcoală şi au note bune. Specialiştii spun că, de cele mai multe ori, copiii-victime tac, pentru a se
integra în grup.
Curtea școlii este acest micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei.
Vorbim despre validare, acceptare, empatie…dar din păcate vorbim și despre teamă. Rușine. Respingere.
De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală reverberează și acoperă emoțiile pozitive, ambiția
și potențialul copiilor.