APLICAREA IFRS ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ:

PROVOCĂRI, AVANTAJE, RISCURI, PROBLEME

Maleca Ina, dr., conf. univ. inter. (UCCM)

À l’heure actuelle la République de Moldova est confrontée à des processus économiques,

politiques, sociaux, culturels et irréversible un grand intérêt pour la comptabilité: augmenter le
nombre et la puissance des entreprises transnationales, la mondialisation des économies, la
propension des marchés financiers, la capitalisation de marché croissante et le développement et
émergence de nouveaux produits financiers.
Dans ces conditions, la production et de la communication de l’information financière
per-tinente, crédible, comparable à d’utiliser un langage comptable commun à assurer la
communica-tion entre tous les utilisateurs de information vitale pour les affaires.
La seule solution pour ces exigences est l’harmonisation / convergence / respect de comp-
tabilité avec dispositions de l’acquis communautaire et, par conséquent, application effective des
Normes internationales d’information financière IAS / IFRS.
Les avantages de l’application des IFRS sont incomparables également se produire dans
la mise en œuvre et beaucoup de difficultés et les problèmes qui sont abordés dans l’article est.

Mots-clés: comptabilité, entreprises transnationales, mondialisation, émergence,

commu-nication.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS prove-

nit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un
set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards
Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea
denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). IAS au fost emise între anii 1973 şi
2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001,
IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă
însă denumirea de IFRS. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în
continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.
Circa 117 ţări ale lumii au decis să aplice IFRS în mod obligatoriu pentru anumite categorii de
entităţi sau să le accepte în calitate de alternativă la standardele naţionale. Printre aceste ţări se înscriu
atât ţările membre ale Uniunii Europene (UE), cât şi multe alte ţări, printre care Emiratele Arabe
Unite, Australia, Brazilia, Chile, Costa-Rica, Cipru, Ecuador, Fiji, Ghana, Guatemala, Hon-duras,
Mongolia, Namibia, Panama, Venezuela, Republica Sud-Africană, Canada, India etc.

227
 Nu întârzie la acest compartiment şi ţările fostei URSS. Sectorul bancar din Ucraina a
trecut la IFRS începând cu anul 1998, în Uzbekistan IFRS se aplică începând cu anul 2002, în
Azerbaid-jan - cu anul 2006. Băncile din Rusia au trecut la IFRS de la 1 ianuarie 2004.
Standardele Interna-ţionale de Raportare Financiară se mai aplică şi în Armenia, Kazahstan,
Kirghizstan, Tadjikistan, Georgia, Belorusia, Ţările Baltice.
În conformitate cu Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, precum şi cu Planul de
dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.1507 din 31.12.2008, modificat prin Hotărârea Guvernului nr.717 din 10.08.2010, în
vigoare din 17.08.2010, aplicarea IFRS de către entităţile de interes public este obli-gatorie pentru
situaţiile financiare întocmite pe anul 2012, cu excepţia IFRS 1 „Adoptarea pentru prima dată a
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară”, care este aplicat şi la noi înce-pând cu 1
ianuarie 2011. Primele situaţii financiare IFRS vor fi prezentate pentru anul 2012.
Aşadar, entităţile de interes public sunt cele care vor demara procesul de trecere la IFRS
de-venind mesagerii utilizării IFRS în Republica Moldova, ceea ce înseamnă că anume lor le
revine un rol decisiv în implementare.

Republica Moldova va avea de beneficiat enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din
perspectiva armonizării cu legislaţia Uniunii Europene, ci şi a faptului că entităţile din Republica
Moldova vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe conceptul de
imagine justă şi fidelă – o măsură mult aşteptată de toată comunitatea de afaceri.

Principalele provocări pentru entităţile ce vizează aplicarea IFRS ţin de:

• înţelegerea principalelor probleme şi a impactului potenţial al acestora;
• planificarea, repartizarea responsabilităţilor şi soluţionarea problemelor;
• instruirea personalului în ceea ce priveşte noile sisteme şi implicaţiile practice ale IFRS
asupra activităţii zilnice a acestora;
• sistematizarea informaţiilor noi şi asigurarea calităţii acestora;
• racordarea sistemelor informatice şi a procedurilor în funcţie de cerinţele IFRS;
• eliminarea eventualelor deficienţe ale operaţiunilor financiare din perspectiva cerinţelor
IFRS;
• elaborarea bugetelor şi previziunilor conform cerinţelor IFRS;
• dezvoltarea unei strategii de comunicare destinată să pregătească piaţa şi părţile implicate
în ce priveşte impactul potenţial asupra principalilor indicatori ai performanţei conform IFRS;
• evaluarea consecinţelor asupra datelor pentru raportarea fiscală locală şi a implicaţiilor
asu-pra preţului de transfer.
Adoptarea IFRS reprezintă mai mult decât o modificare a reglementărilor contabile. Este un
nou sistem de evaluare a performanţei, un nou sistem de proceduri, care trebuie adoptat la nivelul
întregii entităţi. Acesta va schimba modul de lucru şi, de asemenea, este posibil să impună schim-
bări decisive în ceea ce priveşte managementul strategic şi contabil.
228
 În principal, implicaţiile acestea sunt strict de natură contabilă şi se referă la:
• aplicarea noilor standarde IFRS (IFRS1 „Aplicarea pentru prima dată a standardelor internaţi-
onale de raportare financiară”);
• aplicarea integrală a anumitor standarde, care anterior erau atestate în practică (IAS 36
„Depre-cierea activelor”, IAS 39 „Instrumente financiare” etc.);
• este posibil ca reglementările fiscale să nu ţină pasul cu reglementările contabile, iar implica-
ţiile fiscale ale anumitor tranzacţii ar putea fi difuze. Ca urmare, nu sunt excluse conflictele cu
autorităţile fiscale.
Este acesta un proces complementar? Sau poate fi tratat ca un simplu exerciţiu tehnic pentru
funcţia financiară? Categoric nu, deoarece:
• Întreaga bază de raportare către părţile interesate se va modifica. Pentru multe entităţi
acest lucru înseamnă o serie de schimbări fundamentale - schimbări care pot afecta întreaga
activitate, de la relaţiile cu investitorii până la procedurile zilnice – şi care pot influenţa
viabilitatea unor produse şi chiar profitabilitatea activităţii în sine;
• Este necesar ca societatea să dispună de suficient timp ca să poată planifica şi im-
plementa modificările necesare, integrându-le la nivel de societate de o aşa manieră ca acest
proces să nu diminueze eficienţa activităţilor zilnice.
Cea mai bună modalitate de a realiza acest obiectiv e nevoie de utilizat IFRS paralel în trei
zone de activitate:
1. Modificarea cifrelor
Ea trebuie considerată una prioritară, care include: colectarea datelor, generalizarea şi în-
ţelegerea completă a cifrelor conform IFRS, prezentarea informaţiilor, raportarea pe segmente şi
evaluarea necesităţii provizionului pentru deprecierea activelor. Această activitate va permite enti-
tăţilor să întocmească situaţii financiare IFRS comparabile cu rapoartele curente şi care, eventual,
le va înlocui pe acestea.
2. Modificări în ceea ce priveşte activitatea
Concomitent, se vor puncta şi planifica modificările politicilor contabile şi a procedurilor de
raportare, sistemele informatice financiare şi de management, cunoştinţele şi competenţele perso-
nalului la toate nivelurile entităţii. Aceşti paşi trebuie trataţi ca o potenţială oportunitate de
restruc-turare şi optimizare a costurilor, de integrare şi raţionalizare, de aliniere la principiile de
calitate impuse de UE.
Un alt aspect important este cel legat de managementul percepţiei acţionarilor şi a pieţei.
3. Managementul schimbării
Entităţile vor trebui să fie pregătite să controleze aceste schimbări în timp, astfel încât să se
asigure că procedurile sunt implementate eficient, şi că, pe parcursul diverselor etape ale tranziţiei
spre adoptarea IFRS, activitatea operaţională se desfăşoară fără perturbări.
În acest proces este necesar de a defini clar rolurile, responsabilităţile şi resursele necesare, pentru
a crea un plan al proiectului pe baza căruia tranziţia spre IFRS să poată fi realizată, pentru a
controla evoluţia de o manieră pro-activă, pentru a soluţiona problemele şi a acţiona prompt când
se iau anumite decizii şi pentru a comunica eficient cu cei implicaţi în această activitate.

229
 Adoptarea IFRS reprezintă o schimbare importantă pentru majoritatea entităţilor. Pentru ca
acest proces să aibă sorţi de izbândă, conducerea de vârf trebuie să se implice direct. Entităţile
vor avea în derulare mai multe proiecte. Iată de ce este necesară implicarea personalului de la
nivelul întregii societăţi.
Printre avantajele aplicării IFRS putem menţiona:
1. Asigurarea la nivel internaţional a comparabilităţii informaţiilor din situaţiile financiare
ale entităţilor. Concomitent cu aplicarea IFRS, entităţile vor adopta un limbaj global de raportare
financiară, care le va permite sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor. O parte
dintre societăţile europene au constatat deja că, prin adoptarea IFRS, au acces la pieţele internaţi-
onale de capital şi chiar îşi pot reduce cheltuielile, tranzacţiile internaţionale derulează liber şi
fără dificultăţi.
2.Accesibilitatea liberă a utilizatorilor la informaţia financiară. Este imposibil ca o raportare
financiară care nu este pe înţelesul tuturor utilizatorilor să ofere unei entităţi oportunităţi noi de afa-
ceri sau capital suplimentar. Acesta este şi motivul pentru care unele entităţi aplică benevol IFRS.
3.Crearea condiţiilor favorabile pentru atragerea investiţiilor străine. Pe pieţele cu un nivel
concurenţial avansat, aplicarea IFRS dă posibilitate entităţilor să se raporteze la alte entităţi
simila-re de la nivel mondial, permiţându-le investitorilor şi altor utilizatori interesaţi să compare
perfor-manţa entităţii cu competitori de la nivel global.
4.Asigurarea transparenţei şi sporirea gradului de dezvăluire a informaţiilor financiare. Co-
municarea efectuată în/şi pe baza unui limbaj cunoscut de toţi asigură un nivel mai mare de în-
credere şi duce la creşterea posibilităţilor de acces la piaţa de capital. De asemenea, ea permite
grupurilor multinaţionale să aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt
care poate optimiza atât comunicarea internă, cât şi cea externă.
În acelaşi timp, aplicarea IFRS poate facilita procesele de achiziţii şi vânzări prin
asigurarea unui nivel mai mare de încredere, relevanţă şi consecvenţă a interpretării contabile.
5. Modernizarea procesului de învăţământ şi pregătirea specialiştilor pentru certificarea pro-
fesională. Încadrarea instituţiilor de învăţământ universitar în procesul de la Bologna.
6. Atragerea asistenţei financiare şi tehnice externe pentru dezvoltarea contabilităţii şi audi-
tului.
Totodată, la implementarea IFRS apar şi o mulţime de dificultăţi şi probleme, precum inter-
pretări greşite ale standardelor, deficienţe legate de utilizare terminologiei, de etimologia,
termeni-lor din domeniul dreptului etc.
Relaţia dintre standarde şi reglementări. Standardele, în general, au caracter de
recomandare, nu sunt imperative şi sunt emise de organisme neguvernamentale, pe când
reglementările au carac-ter imperativ şi sunt emise de instituţii guvernamentale. Intervine
problema implementării IFRS în sistemul naţional de reglementări ale administraţiei. Această
situaţie nu are o finalizare exactă generând destule confuzii.
De multe ori, survin întrebări de tipul: cum se înregistrează în contabilitate faptele descrise
de IFRS sau acestea sunt standarde de raportare şi nu de ţinere a contabilităţii.

230
 O problemă esenţială, care, uneori, special se omite, dar care se referă la IFRS, este aplica-
bilitatea acestora. Adică ele sunt făcute să fie aplicate de entităţi şi nu la nivel guvernamental să
se facă din ele o altă contabilitate.

O altă categorie de dificultăţi se referă la precondiţii. În toate cazurile ar trebui să existe

nişte condiţii explicite asigurate atât la nivel instituţional, cât şi politic. Or, anume la acest capitol
ates-tăm o serie de neconformităţi. Nu există un model clar al IFRS: în unele ţări sunt adoptate
IFRS ca atare, în altele la elaborarea de standarde internaţionale bazate pe principiile IFRS.
Moldova temporar face parte din prima categorie de ţări. Totodată, conform Planului de
dezvoltare a conta-bilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014 se preconizează
elaborarea reglemen-tărilor contabile naţionale în conformitate cu cerinţele Directivelor UE şi
IFRS. Reglementările contabile naţionale cuprind Cadrul general de raportare financiară, SNC
noi, Planul general de conturi contabile şi alte reglementări contabile.

O altă problemă nerezolvată atât la nivel naţional, cât şi la nivel european este relaţia fisca-
litate–contabilitate. Sunt două probleme aici care au impact negativ asupra pieţei: în primul rând
e vorba de cost, costurile legate de ţinerea a două tipuri de contabilitate, de a face două tipuri de
raportări financiare. În al doilea rând, este vorba de credibilitate. Seturile de raportări financiare
diferite constituie, de asemenea, un impediment agravant în accelerarea procesului de
introducere a standardelor. Există o scindare totală între raportarea cu scop general şi raportarea
cu scop spe-cial, cea pe baze fiscale sau prudenţă, supraveghere. De foarte multe ori cerinţele ce
vădesc scopul special intră în contradicţie cu cele ce denotă scopul general.

O altă grupă de dificultăţi se referă la resurse, în special la cele financiare. Statul care nu vede
marele avantaj în aplicarea IFRS, niciodată nu va aloca resursele necesare implementării. În aşa
situaţie, iniţiativa ar trebui să o ia sectorul privat în ceea ce priveşte procesul de urgentare a introdu-
cerii IFRS. De exemplu, în opinia unor specialişti, în comparaţie cu avantajele implementării IFRS,
cheltuielile sunt nesemnificative – circa 20-30 mii euro pentru întreprinderile mari (500 angajaţi).
Principalele articole de cheltuieli pentru trecerea la IFRS sunt trainingul pentru personal, serviciile de
consultanţă şi dotarea întreprinderii cu un sistem informaţional performant.

O altă grupă de factori este legată de profesia contabilă, mai exact de factorul uman. În
fond calitatea angajaţilor în structura contabilă a depins şi depinde de educaţie, de etică şi de
abilităţile de a raţiona/de a reflecta. Subordonarea totală faţă de fiscalitate l-a împiedicat mereu
să-şi dezvol-te capacităţile de relaţionare/de reflectare profesională.

Rezultă, deci, că sunt foarte multe lucruri de făcut şi ne punem întrebarea: vom putea face
faţă noilor cerinţe, noilor provocări?

Este clar că deocamdată nu există o strategie bine conturată cu privire la aplicarea noilor
standarde internaţionale. Contabilitatea este în continuare un instrument prin care guvernanţii se
implică cauzând ingerinţă/imixtiune în viaţa entităţilor. Aceasta este o problemă gravă prejudici-
ind procesul de implementare a IFRS.
231
 Bibliografie:
1. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 // Monitorul Oficial, nr. 90-93/399 din
29.06.2007.
2. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, nr. 238 din 29 februarie 2008 „Privind aplicarea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară pe teritoriul Republicii Moldova” //
Moni-torul Oficial, nr. 47-48/302 din 07.03.2008.
3. Planul de dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014 aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.1507 din 31.12.2008, modificat prin Hotărîrea Guvernului, nr.717
din 10.08.2010, în vigoare 17.08.2010 // Monitorul Oficial, nr.10-11/31 din 23.01.2009.
4. Recomandări metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate la Stan-
dardele Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministerului finanţelor
nr.69 din 17.09.2009 cu modificările şi completările conform Ordinului nr.101 din 04.08.2010
//Monitorul Oficial 153-154/693 din 09.10.2009.
5. Ion Sclifos. Tranziţia la SIRF: moft sau necesitate?! // Buletinul informativ al asociaţiei conta-
bililor şi auditorilor profesionişti din Republica Moldova, nr.1, 2008.
6. Raportarea financiară în sectorul corporativ al Republicii Moldova: provocări şi consideraţii
în contextul reformelor//Buletinul informativ al asociaţiei contabililor şi auditorilor
profesionişti din Republica Moldova, nr.1, 2010.

Recenzenţi: T. Tuhari, dr. hab., prof. univ.

V. Bucur, dr. hab., prof. univ.

232