Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Le măsuram din
ochi trupurile şi citeam limbajul neascuns al acestora.
El, imens, cu profil de vier castrat, cu ochi mici lăcrimând salivă şi şunci de Ignat
sub bărbie. Un munte de slănină din ceafă până la pubis, lesne de ghicit sub
hainele ca puse cu furca pe o căpiţă. Prototipul şefului de consiliu judeţean. Ea, o
banală mânuitoare de mop şi andrele, crezându-se – ca orice proastă –
frumoasă şi deşteaptă. Alt prototip: cel al tupeistei numite ministru, pro-
pulsate politic graţie nurilor săi plăvani, de un alt tupeist de bodegă, ajuns ceva
mai sus.
Toate îmi induceau o singură şi tristă concluzie: doi humanoizi, obezul Fleică şi
femela Bucă Blondă, decideau soarta Bucegilor. Faptul că cele două fiinţe
politice ajunseseră să hotărască mai mult şi altceva decât numărul ouălor dintr-o
omletă personală, mă umpluse de greaţă la adresa democraţiei şi – de ce nu aş
mărturisi-o? – la adresa unei populaţii vegetale. În ţara mea, România, era
posibil aşa ceva. Îmi era clar: aplicată de către şi pe nevertebraţi, libertatea şi
democraţia îşi pierduseră aici orice virtute.
Priveliştea, faptul că pot face turism de observare a animalelor, sunt specii rare
de păsări, de flori, se poate pescui. Se poate merge cu ATV-ul (...)”. Aproape că
îmi venise să îi pup pe frunte, ca pe viţel, săracu’.
Nimic mai limpede şi mai la vedere: spălăciţi şi lipsiţi de imaginaţie, cei doi
humanoizi făceau parte din categoria precarilor neumblaţi prin lume şi prin
biblioteci – atât de proprie României din nefericire – pentru care modelele
occidentale sunt fără cusur. O Românie „ca Germania” sau „ca Austria” este
pentru ei visul suprem. Neînţelegând că pe tărâmul conservării naturii „modelele
occidentale” au ratat, neinteresaţi decât de „peisajul spectaculos” şi de
„oportunităţi”, humanoizii Fleică şi Bucă Blondă nu aveau cum înţelege că prin
lucrările lor – banale imitaţii ale aşezămintelor turistice occidentale – vor stinge
bruma de farmec pe care, tocmai prin lipsa „progresului şi dezvoltării” – o mai au
locurile naturale ale Europei.
Altcumva spus, ei urma să distrugă încă unul dintre foarte puţinele atuuri ale
României: ţinutul sălbatic fără de oameni. Casa de veacuri, tot mai strâmtorată,
furată şi pângărită de om, a caprelor negre, a urşilor, a cocoşilor de munte şi a
vulturilor.