Paralizia de nerv facial

DEFINIŢIE ŞI GENERALITĂŢI
Nervii faciali sunt nervi micşti, care au următoarele funcţii:
 asigură sensibilitatea gustativă,
 inervaţia musculaturii mimicii,
 secreţia glandelor salivare sublinguale şi submaxilare
 secreţia glandelor lacrimale.

La periferie, nervul facial se divide în două ramuri:

 una superioară sau temporo-mandibulară, din care ia
naştere o ramură intermediară care se anastomozează cu
ramura inferioară formând plexul naso-genian;
 ramură inferioară sau cervico-facială.

Paralizia facială periferică este caracterizată de o atingere totală

sau parţială a musculaturii hemifeţei.
Paralizia facială “a frigore” are următoarele caracteristici:

 Este cea mai frecventă dintre paraliziile faciale, având o incidenţă

de 23 cazuri la 100.000 persoane/an.
 Îmbolnăvirile sunt mai frecvente toamna şi primăvara (după
expuneri la curenţi de aer).

ETIOLOGIE
Cele mai frecvente cauze sunt:
Afectarea facială uni- sau bilaterală prin leziune supranucleară
poate fi expresia unui:
 accident vascular cerebral (ischemic sau hemoragic),
 a unei tumori primitive sau secundare,
 infecţii,
 traumatism
Lezarea în apeduct se produce în:
 tumori
 traumatisme
 accidental operator,
 paralizia facială “a frigore”
Extracranian nervul poate fi interesat în cursul tumorilor sau
infecţiilor parotidiene sau de vecinătate, rar comprimat prin
aplicare de forceps (paralizie obstetricală).
Afectarea bilaterală a VII poate fi:
 congenitală (sindrom Moebius)
 în sarcidoză (sindrom Heerford)
 scleroza laterala amiotrofică
Paralizii faciale mai pot apărea într-o serie de boli:
 cardio-vasculare (HTA),
 boli metabolice (diabet, porfirie, uremie)
 stări caşectice
 boli musculare

CLINIC
Înainte cu 2/3 zile de la debut pot apărea dureri auriculare
după care paralizia se instalează rapid, în decurs de câteva ore sau
zile. Apar :
 dispariţia ridurilor frontale,

 coborârea vârfului sprâncenei,

 devierea nasului spre partea sănătoasă,

 dispariţia şanţului naso-genian,

 dispariţia şanţului naso-labial,

 deviaţia şi ştergerea comisurii labiale,

 buza superioară coborâtă,

 buza inferioară coborâtă,

 obrazul căzut.

Semnele clinice sunt de tip motor, senzitiv, senzorial şi

parasimpatic.

Pentru funcţia motorie se va avea în vedere aspectul static şi

dinamic al feţei (mişcări voluntare, involuntare, reflexe).
În repaus se observă de partea paraliziei o asimetrie, cu:
 ştergerea pliurilor feţei (datorită hipotoniei musculare),
 lărgirea fantei palpebrale (lagoftamia),
 coborârea şi îngustarea comisurii bucale,
 turtirea narinei ce nu se mişcă în respiraţie,
 uneori secreţie lacrimală abundentă (epifora)
 absenţa clipitului favorizează iritarea corneană şi declanşarea
reflexului lacrimal.

În dinamică, semnele menţionate mai sus se accentuează.

Bolnavul
 nu mai poate încreţi fruntea,
 nu poate închide ochiul
 nu poate arăta dinţii.
 la privirea în sus, datorită lagoftalmiei ochiul pare mai mare
(semn Neero).
 Suflatul, fluieratul, pronunţarea labialelor (m, b, p) se face cu
dificultate.
Afectarea funcţiei senzoriale se traduce prin tulburări de auz
(hiperacuzie dureroasă) şi gustative (hipognezie) în cele 2/3
anterioare ale linibii.

Tulburări de sensibilitate: dureri retroauriculare, hipoestezie în

concă.

Prin afectarea parasimpatică se diminuă (dar nu se suprimă)

secreţia lacrimală, nazală, sudorală şi salivară.

EXAMENE PARACLINICE
Cele mai utilizate teste sunt:

 Examenul electric clasic.

 Electromiografia (EMG)

 Măsurarea timpului de latenţă a conducerii nervoase

 Electroneurografia

 Computer - tomografia craniană este un examen de mare valoare

diagnostică.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Diagnosticul diferenţial se va face cu:
 Paraliziile celorlalţi nervi cranieni

 Paralizii ale nervului facial, dar cu altă etiologie (metabolică,

toxică, vasculară, tumorală, infecţioasă)

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Evoluţia este în general favorabilă şi, în 70-80% din cazuri,

bolnavul se ameliorează în 1-3 luni.
Prognosticul este favorabil atunci când ameliorarea
fenomenelor se face repede (1 – 2 săptămâni). În paraliziile totale,
persistente peste 3 luni, refacerea va fi cu defect.

TRATAMENT

Obiectivul principal este înlăturarea cauzei. Tratamentul va avea

în vedere posibilităţile existente:
 medicale,
 chirurgicale
 fizioterapice.

Tratamentul medical este eficace în paralizia “a frigore” şi

constă în:
 administrarea de prednison

 Cu rezultate favorabile se mai pot folosi şi antiinflamatoare

nesteroidiene
 Neuroprotectoare (vitamina B, piracetam) şi vasoactive în doză

moderată au efect benefic.

Pentru complicaţiile oculare se recomandă:
 coliruri antiseptice,

 instilaţii cu Vitamina A,

 aplicarea de leucoplast,

 blefarorafie (după caz).

Tratamentul chirurgical se poate face în scop de decompresiune a

nervului (mastoidectomia). Intervenţiile chirurgicale estetice
încearcă anastomoza VII cu alţi nervi (IX, X) sau grefe de nerv sural.

TERAPIA FIZICALĂ ŞI DE RECUPERARE

TERMOTERAPIE
ELECTROTERAPIE