MONITOARE HARDWARE

GULEȘ VALENTINA AMALIA GEORGIANA

IGAȘ TABITA LANIANA

GRUPA 1741 A
 Un sistem de calcul este reprezentat de o structura destinata
prelucrarii informatiilor. Din punct de vedere a legaturii cu celelalte
componente ale ansamblului sistemul de calcul este un suport
pentru sistemul de operare.

Un sistem de calcul poate fi privit ca un ansamblu de trei tipuri

de resurse :

- fizice : procesoare, memorii si periferice

- logice : sisteme de operare, programe utilitare si aplicatii

- informationale : dispozitive de memorare externa.

Totalitatea componentelor fizice formeaza partea

HARDWARE a sistemului in timp ce totalitatea componentelor
logice formeaza partea SOFTWARE a sis 16516e415q temului.
Cele doua componente asigura :

- introducerea datelor,

- memorarea, stocarea, conservarea datelor,

- prelucrarea propriu zisa a datelor,

- transmiterea informatiilor,

- regasirea informatiilor.

Performantele unui sistem de calcul sunt conturate de catre o

serie de proprietati ale sistemului, si anume :

- viteza de calcul - numarul de operatii executate in unitatea

de timp,
- fiabilitatea - numarul defectiunilor hard sau soft care apar
intr-un timp fixat,

- timpul de acces la memorie - intervalul de timp necesar

prelucrarii unei informatii din memorie,

- capacitatea memoriei - numarul de unitati informationale

(octeti) care pot fi memorati in intregime in sistemul de calcul
respectiv

Componentele unui sistem de calcul

Un sistem de calcul din punct de vedere fizic este un

ansamblu de componente bine interconectate intre ele. Partea
principala a sistemului este Unitatea Centrala, componenta la care
sunt conectate alte dispozitive numite periferice. Unitatea Centrala
are ca suport o carcasa construita din plastic si metal, carcasa
prevazuta si cu o sursa de alimentare care poate fi de 250W,
300W, 350W, 400W. Unitatea Centala mai contine :

- placa de baza (MAIN BOARD)

- microprocesorul ( mP )

- memorie

- hard disk (HDD)

- floppy disk (FDD)

- cd-rom, cd-rewritable, dvd-rom

- placa video, placa de sunet, placa de retea

Perifericele unui sitem de calcul pot fi clasificate in doua grupe

si anume periferice de intrare si periferice de iesire.

Perifericele de intrare sunt :

 - tastatura

- mouse

- scanner

Perifericele de iesire sunt :

- monitor

- imprimanta

- plotter

Monitorul este dispozitivul standard de iesire, de afisare a datelor,

si este conectat la sistem printr-un contoler grafic (placa grafica,
accelerator grafic). Monitorul suporta doua moduri de lucru : text si
grafic. In modul grafic ecranul trebuie privit ca o matrice de pixeli.
Numarul maxim de pixeli care pot fi luminati pe o linie si pe o
coloana reprezinta rezolutia ecranului grafic. Placile video mai
recente pot avea rezolutii de pana la 1600x1200 la 32 de milioane
de culori. Un controler grafic poate fi de urmatoarele tipuri :

- CGA (Color Graphic Adapter) - apare in 1981, admite 4

culori, iar rezolutia maxima este de 320x200 pixeli,

- EGA (Enhanced Graphic Adapter) - apare in 1985, are o

rezolutie maxima de 640x350 pixeli cu 16 culori,

- VGA (Virtual Graphic Adapter) - apare in 1987, impune un

nou standard grafic avand posibilitati superioare, iar rezolutia
poate fi de 640x480 pixeli cu 16 culori sau 320x200 pixeli cu 256
culori,

- SVGA (Super Virtual Graphic Adapter).

De asemenea controlerele grafice dispun de o memorie proprie ce

poate fi de la 1-2Mb pana la 128Mb.
Plotter - este un periferic de prelucrare a informatiilor din sistemul
de calcul, asemanator imprimantelor, si este destinat aplicatiilor
grafice si a celor de desen tehnic, putand printa pe hartie de
dimensiuni mari (A2, A1, A0).

Scanner - este un periferic de intrare, complementar imprimantelor

si ploterelor, care permite operatorului sa introduca in calculator
imagini, acte sau alte documente sub forma de imagini digitale.

În domeniul programării, un monitor este o metodă de

sincronizare a două sau mai multe sarcini ce folosesc o resursă
comună, de obicei un dispozitiv hardware sau o mulțime de
variabile. În concurența pentru
monitor compilatorul sau interpretorul introduce cod, în mod
„transparent” (automat și neexplicit), pentru blocarea sau
deblocarea unor proceduri specificate, fără a fi nevoie ca
programatorul să acceseze explicit elementele de sincronizare.
A fost inventat de Per Brinch Hansen, implementat pentru prima
dată în limbajul Concurrent Pascal și folosit pentru a structura
comunicarea între procese in sistemul de operare Solo.
Un monitor este compus din:

 un set de proceduri ce permite interacțiunea cu o resursă

comună
 un mecanism sau „lacăt” de excludere mutuală (reciprocă)
 variabilele asociate resursei comune
 un invariant al monitorului ce definește condițiile necesare
evitării unui conflict de acces.
O procedură a monitorului ori obține mai întâi lacătul și-l ține până
când procedura se termină, ori așteaptă după un conflict de
acces. Dacă fiecare procedură asigură că invariantul este
adevărat înainte de eliberarea lacătului, atunci nicio sarcină nu va
găsi resursa comună într-o stare ce ar putea duce la un conflict
de acces.
Monitoarele software apar mai frecvent, uneori ca parte a unui
motor widget. Aceste sisteme de monitorizare sunt adesea
utilizate pentru a urmări resursele sistemului, cum ar fi utilizarea
CPU-ului și frecvența sau cantitatea de RAM liberă. Ele sunt de
asemenea folosite pentru a afișa elemente cum ar fi spațiul liber
pe unul sau mai multe unități de hard disk, temperatura
procesorului și alte componente importante, precum și informații
despre rețea, inclusiv adresa IP a sistemului și ratele curente de
încărcare și descărcare. Alte afișări posibile pot include data și
ora, ora de funcționare a sistemului, numele computerului,
numele de utilizator, hard diskul S.M.A.R.T. datele, vitezele
ventilatorului și tensiunile furnizate de sursa de alimentare.
Bibliografie
www.scritub.com/stiinta/informatica/Sisteme-de-calcul
www.rasfoiesc.com/educatie/informatica/calculatoare/SISTEME-
DE-CALCUL
www.wikipedia.org/wiki/Monitor_(sincronizare)