Sorin Cerin: Culegere de Intelepciune - Opere Complete de Aforisme - Editie de Referinta

SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE -
Opere Complete de Aforisme - Ediţia de Referinţă
SORIN CERIN
CULEGERE
DE
ÎNŢELEPCIUNE
Opere Complete de Aforisme
Ediţia de Referinţă
2014
2
Copyright © SORIN CERIN 2014 for Romanian version
Sorin Cerin. All rights reserved. No part of this publications may

be reproduced, stored in a retrieval system or transmited in any
form or by any means, electronic, mechanical, recording or
otherwise, without the prior written permission of Sorin Cerin.
Manufactured in the United States of America
ISBN-13:
978-1499111088
ISBN-10:
1499111088
3
În această culegere este publicată întreaga operă de

aforisme scrise până la data bunului de tipar din aprilie
2014 de autor, însumând 11486 aforisme.
Toate operele de aforisme care au cunoscut şi înainte

lumina tiparului vor fi citate doar în actuala formulă
îmbunătăţită a ediţiei de referinţă.
4
CUPRINS
I. ÎNŢELEPCIUNE
aforisme 1...1500
II. PATIMA
aforisme 1501…1992
III. ILUZIE ŞI REALITATE

IV. REVELAŢII 21 DECEMBRIE 2012

 ABSOLUTUL aforisme 2406...2445

 ABSURD aforisme 2446...2478
 ADEVĂR aforisme 2479...2602
 AMINTIRE aforisme 2603...2660
 CUNOAŞTERE aforisme 2661...2731
 CUVÂNT aforisme 2732…2801
 DESTIN aforisme 2802…2987
 DEŞERTĂCIUNE aforisme 2988…3118
 DOR aforisme 3119…3178
 DUMNEZEU aforisme 3179…3258
 EXISTENŢĂ aforisme 3259…3384
 FERICIRE aforisme 3385…3490
5
 FIINŢĂ aforisme 3491…3509

 FILOSOFIE aforisme 3510…3520
 FRUMUSEŢE aforisme 3521…3552
 GÂND aforisme 3553…3598
 GENIALITATE aforisme 3599…3638
 GENIUL aforisme 3639…3652
 GREŞEALĂ aforisme 3653…3698
 HAOS aforisme 3699…3818
 ILUZIE aforisme 3819…3947
 INFINIT aforisme 3948…4072
 INSTINCT aforisme 4073…4134
 IUBIRE aforisme 4135…4246
 LUMINĂ aforisme 4247…4272
 MOARTE aforisme 4273…4402
 OCHI aforisme 4403…4442
 POLITICĂ aforisme 4443…4450
 RĂUTATE aforisme 4451…4462
 RELIGIE aforisme 4463…4490
 SATAN aforisme 4491…4527
 SINUCIDERE aforisme 4528…4596
 SPERANŢĂ aforisme 4597…4648
 TIMP aforisme 4649…4710
 VIAŢĂ aforisme 4711…4751
 VIITOR aforisme 4752…4850
 VIS aforisme 4851…4922
V. ÎNVAŢĂ SĂ MORI
VI. NEMURIRE
VII. ILUMINARE
6
VIII. PARADISUL ŞI INFERNUL

IX. PĂCATUL
X. DEŞERTĂCIUNE
XI. CONTEMPLARE
XII. LIBERTATE
 LIBERTATE
 LIBERTATE, ADEVĂR, LEGITATE,
CONŞTIINŢĂ ŞI DUMNEZEU
 FILOSOFIA LIBERTĂŢII
 DEMOCRAŢIA
XIII. RĂTĂCIRE
XIV. DUMNEZEU ŞI DESTIN

7
Critica
Acad. Gheorghe VLĂDUŢESCU adnotări

referitoare la Culegere de înţelepciune:
"Literatura sapienţială are o istorie, poate, veche cât

scriitura însuşi. Nu numai în Orientul Antic, dar şi
în vechea grecie „ înţelepţii” au ales forma
apoftegmatică (sentenţiară), uşor memorabilă,
pentru a face, ceea ce se numea în tradiţie elină,
paideia, o educaţie a sufletului pentru o formare a
lui.Şi în cultura românească tradiţia este bogată.
Dl. Sorin Cerin se înscrie în ea făcând o operă de
tot remarcabilă. Maximele – reflecţiile sale
concentrează o experienţă de viaţă şi culturală şi
din prea plinul ei se împărtăşeşte altora.Tuturor
acelora care vor deschide paginile acestei cărţi de
învăţătură, ca orice carte bună, ea le va răsplăti
prin participare la înţelepciune, gândul bun al
lecturii ei."
8
Prof.univ.Dr. Ion DODU BĂLAN remarca în

recenzia intitulată - Sorin Cerin - Despre creaţia
sapienţială…
Poet şi prozator de factură modernă, autor de eseuri

şi studii filozofice pe teme îndrăzneţe şi ambiţioase despre
nemurire,efemeritate şi eternitate, despre moarte,
neant,aneant, viaţă, credinţă dor, Sorin Cerin a abordat, în
ultima vreme teme asemănătoare, fundamentale, în specia
aforismului, în volumele: Revelaţii 21 Decembrie 2012, şi
Nemurire.Lucrări care, în limbajul teoriei literaturii, fac
parte din creaţia sapienţială, conţinând aforisme, proverbe,
maxime etc. care „sont les echos de l’experience”, încât te
întrebi cum un autor atât de tânăr are o experienţă de viaţă
atât de întinsă şi de variată, transfigurată cu talent în sute de
exemplare din această specie a înţelepciuni.
Pentru corecta apreciere a literaturii sapienţiale din

aceste două volume ale lui Sorin Cerin, mi se pare necesară
precizarea, deloc pedantă şi belferească, în virtutea căreia
aforismul din sfera literaturii sapienţiale se înrudeşte sau
este perfect sinonim, în anumite cazuri, cu proverbul,
maxima, cugetarea, vorba cu tâlc, vorba aceea …în limba şi
literatura română.
În faţa unei asemenea creaţii sântem datori să

stabilim nuanţe, să aşezăm specia în istoricul ei. Specia
aceasta zisă sapienţială cunoaşte o îndelungată tradiţie în
literatura universală, de la Homer la Marc Aureliu,
Rochefoucauld, Baltasar Gracian, Schopenhauer şi
numeroşi alţii iar în literatura română de la cronicarii
secolelor XVII şi XVIII, la Anton Pann, C. Negruzzi,
Eminescu, Iorga, Ibrăileanu, L.Blaga, G.Călinescu până la
C.V. Tudor.
9
Marele critic şi istoric literar, Eugen Lovinescu,

exprima odată părerea şi sublinia „caracterul aforistic”,
sapienţial, ca una dintre particularităţile care fac
originalitatea literaturii române, găsindu-i justificarea în
legătura cu firea poporului român, iubitor de proverbe
admirabile.
Chiar dacă a trăit un timp în afara ţării, Sorin Cerin

şi-a purtat după cum ne spun aforismele sale – ţara în
suflet, fiindcă vorba ilustrului poet Octavian Goga „ori
unde mergem suntem acasă pentru că până la urmă toate
drumurile se isprăvesc în noi”.
În aforismele lui Sorin Cerin descoperim experienţa proprie
a unui suflet sensibil şi a unei minţi lucide, dar şi
Welthanschaung-ul neamului din care face parte, exprimată
într-o formă concentrată, densă.
Observaţiile filozofice, sociale, psihologice, morale.

Sorin Cerin este un „moralist” cu o gândire şi sensibilitate
contemporană. Unele din aforismele sale concentrate ca
energia într-un atom, sunt adevărate poeme într-un vers.
Multe din formulările sale gnomice sânt expresia unei minţi
iscoditoare, a unei gândiri pătrunzătoare, echilibrate, bazată
pe observarea pertinentă a omului şi a vieţii, dar şi pe o
bogată informaţie livrescă.
Astfel, el se încumetă să definească nemurirea ca

„eternitatea clipei” şi recunoaşte „libertatea destinului de a-
şi recunoaşte propria sa moarte în faţa eternităţii”, „clipa
eternă a lui Dumnezeu care se oglindeşte la infinit în
Cunoaştere, devenind trecătoare, deci Destin care este
imaginea nemuririi”.”Nemurirea este pustiu doar pentru cei
care nu iubesc”,”nemurirea este jocul de lumini al Fiinţei
cu Destinul pentru a înţelege ambii importanţa iubirii”.
10
Fireşte literatura gnomică, sapienţială, e dificil de

realizat, dar Sorin Cerin are resurse pentru a o realiza
pentru cele mai mari exigenţe.A dovedit-o în capacitatea de
a pune Absolutul în corelaţie cu Adevărul, Speranţa,
Credinţa, Păcatul, Minciuna, Iluzia, Deşertăciunea,
Destinul, Absurdul, Fericirea, etc.
Un exemplu de corelare logică a astfel de noţiuni şi

atribute ale Fiinţei şi Existenţei, ni-l oferă aforismele
despre Dor din volumul Revelaţii 21 Decembrie 2012.
Bogate şi variate în conţinut şi expresie, definiţiile,

judecăţile de valoare asupra uneia dintre cele mai specifice
stări sufleteşti ale românului,”Dorul”, noţiune greu
traductibilă în alte limbi, pentru că e altceva decât saudode-
le portughez, soledad-ul spaniol, spleen-ul englez, zeenzug-
ul german, melancolie, francez.
Fireşte, mai este loc pentru îmbogăţirea acestui

capitol, dar ce s-a realizat este foarte bun. Iată câteva
exemple care pot fi luate de „pars pro toto” pentru ambele
cărţi:
„Prin dor vom fi mereu împreună loviţi de aceleaşi valuri
ale Destinului ce vor să ne despartă nemurirea de
eternitatea lacrimii noastre”, „Dorul este cel care a dat
întreaga eternitate la o parte pentru a se putea naşte într-o zi
ochii tăi”, „Dorul este libertatea de a fi a iubirii”,
„Dorul este focul care arde viaţa pregătind-o de moarte”.
(Fragmente din recenzia publicată în Oglinda literară nr.88,

Napoca News 26 Martie 2009, Luceafărul românesc,
Aprilie 2009 şi Destine literare, Canada, Aprilie 2009)
11
Prof. univ. Dr. Adrian Dinu RACHIERU

scria"..putem, pensa, desigur formulări citabile, chiar
memorabile.Viaţa de pildă, este "epopeea sufletului",
viitorul ni se înfăţişează ca "părintele morţii".În fine
părăsind "lumea ţărânei" intrăm în spaţiul virtual, în
"eternitatea clipei" (ce ni s-a dat).
Fragmente din recenzia publicată în Oglinda literară nr.89

şi Luceafărul românesc, Mai, 2009.
Al. Florin ŢENE în recenzia intitulată:Un filozof

al metaforei şi un poet al cuvântului, consideră că:
Recenta carte a scriitorului Sorin Cerin”Revelaţii-

21 Decembrie 2012”apărută la editura PACO-
2008,Bucureşti, cu o ” postfaţă” pe ultima copertă semnată
de Al. Florin Ţene, este structurată în 36 de secvenţe
cuprinzând cuvinte asupra cărora filozoful s-a aplecat,
explicându-le şi interpretându-le filozofic şi chiar
etimologic. Înainte de a plonja, prin interpretare, în
sensurile adânci ale revelaţiilor trebuie să explicăm ce
înseamnă acest cuvânt,ce stă la baza şi etimologia lui.
Cuvântul vine de la latinul revelatio, însemnând o
dezvăluire, neaşteptată descoperire a unui adevăr ascuns,a
unei taine,a unui talent. În concepţie religioasă însemnând o
dezvăluire a voinţei lui Dumnezeu, făcută unor persoane,în
mod supranatural.Cartea are substanţă filozofică,chiar dacă
reflecţiile lui Sorin Cerin sunt cugetări, aforisme sau
apoftegme,ordonate tematic şi alfabetic,de fapt sunt adânci
expresii ce exprimă o substanţă filozofică, uneori cu sens
de previziune.
Spuneam mai de mult că sunt probleme pe care le

poţi înţelege prin lecturi şi lecturi prin care îţi poţi limpezii
şi înţelege problemele. Cartea de faţă face parte din a doua
categorie, îmbogăţind pe cititor cu suportul şi înţelepciunea
12
unor meditaţii profunde şi originale.Sorin Cerin, prin

această carte, se înfăţişează cititorilor săi cu un bagaj de
cultură vastă şi cu o referinţă variată. Îmi dau seama că îl
are ca model pe Bergson, dar şi pe existenţialişti. Nu este
departe de Goethe şi-l cunoaşte pe Socrate care spunea:
Căci atunci întreaga veşnicie nu pare a fi altceva decât o
singură noapte senină. De la acest punct pornesc Revelaţiile
autorului nostru. Iată ce frumos spune: Viaţa este epopeea
sufletului printre clipele irosite ale eternităţii.
Aceste cugetări sunt adevărate micropoeme şi ele

exprimă sensuri, trăiri, interpretări ce-l apropie de axiomele
şcolii ionice, principiile deveniri lui Heraclit: Destinul nu
poate începe şi nici sfârşi,fiind sinele începutului şi
sfârşitului. Autorul acestui volum de revelaţii este un bun
cunoscător al limbii române şi exprimă o logică, originală,
a cuvintelor din care, uneori, izvorăşte ilogicul sensurilor
date de cuvinte sau din propoziţiile formulate. El iubeşte
schemele filozofice cu depăşirile limitelor cunoaşterii, prin
ontologic ajungând la gnosologic. Unde metafora,
comparaţia fără termenul de comparat, are rolul de pelerină
de sub care autorul scoate mâna să „vadă“ dacă ”plouă“ cu
lumină. Şi întradevăr plouă cu lumina înţelepciuni,fiindcă
autorul cunoaşte faptul că limba română are posibilităţile
infinitului în exprimare. Fericiţi aceia care n-au ameţit
aplecându-se peste abisul ei.
(Fragmente din recenzia publicată în Napoca News din 30

ianuarie 2009 )
Prof. Dr. Ion PACHIA TATOMIRESCU sub

titlul- Aforismele revelării sacrului dienoc de 21
Decembrie 2012* în cerul lui Sorin Cerin , susţine:
“un volum de aforisme, Revelaţii – 21 Decembrie 2012,

paradoxiste în majoritatea lor, salvânduse printr-un
13
„curcubeu“ în treizeci şi şase de „culori-teme“ – un

curcubeu propriu deci –, ca un steag fluturând în cerul, în
priveliştea Fiinţei (luăm sintagma în accepţiunea lui Platon,
din Phaidros, 248-b), ori din întrezarita margine a Ei,
pentru că autorul, deopotrivă poet, romancier şi sofist,
„părinte al coaxialismului“, sau lirosof, după cum i-ar fi zis
Vl. Streinu (pe vremea cercetării operei lui Lucian Blaga),
ştie să se exercite întru catharsis pe arcul-orizont al
cunoaşterii metaforice din complementaritatea bătrânei,
veşnicei Câmpii a Adevărului" sau De faţa a IV-a a
copertei volumului Revelaţii…, de Sorin Cerin, reţinem o
esenţială prezentare semnată de poetul şi criticul literar Al.
Florin Ţene: «Reflecţiile scriitorului Sorin Cerin sunt
cugetări, aforisme sau apoftegme, ordonate tematic, cu
esenţă filosofică, pe care se sprijină autorul ca de un balcon
situat deasupra lumii pentru a vedea imediatul, prin
ocheanul întors spre sine, iar cu ajutorul înţelepciunii să
descopere vocaţia distanţei. Meditaţia autorului acestei cărţi
încorporează reflecţii care-i deschid calea spre adevărul
adâncurilor filosofiei, exprimată printr-un stil concis şi
frumos, ce este nedespărţit de perfecţiunea şi puterea de
interpretare a gândului pe care-l exprimă. Fiindcă aşa cum
scria un înţelept, Filosofia există acolo unde obiectul nu
este nici lucru, nici eveniment, ci idee.». Tot cu privire la
volumul Revelaţii…(2008), de Sorin Cerin, spicuim câteva
esenţiale fraze pentru Distinsul Receptor al aforismelor
ceriniene, din cronica Despre creaţia sapienţială, semnată
de istoricul / criticul literar, prof. univ. dr. Ion Dodu Bălan:
«Chiar dacă a trăit un timp în afara ţării, Sorin Cerin şi-a
purtat – după cum ne spun aforismele sale – Ţara în suflet,
fiindcă, vorba ilustrului poet Octavian Goga, „oriunde
mergem, suntem acasă, pentru că, până la urmă, toate
drumurile se isprăvesc în noi“. În aforismele lui Sorin Cerin
descoperim experienţa proprie unui suflet sensibil şi a unei
minţi lucide, dar şi Welthan-schaung-ul neamului din care
face parte, exprimată printr-o formă concentrată, densă.
14
[…] Sorin Cerin e un „moralist“ […]. Unele din aforismele

sale, concentrate ca energia într-un atom, sunt adevărate
poeme într-un vers. Multe din formulările sale gnomice
sunt expresia unei minţi iscoditoare, a unei gândiri
pătrunzătoare, echilibrate, bazată pe observarea pertinentă a
omului şi a vieţii, dar şi pe o bogată informaţie livrescă.
[…] Fireşte, literatura gnomică, sapienţială, e dificil de
realizat, dar Sorin Cerin are resurse pentru a o realiza
pentru cele mai mari exigenţe».
Înstrunarea paradoxistă a aforismelor lui Sorin

Cerin într-un „curcubeu“ de treizeci şi şase de „culori-
teme“ – cum spuneam mai sus – încearcă să circumscrie
„sacrei date“ de 21 decembrie 2012: absolutul («Absolutul
Omului este numai Dumnezeul său»), absurdul
(«Absurdul Creaţiei este Lumea născută pentru a muri»),
adevărul («Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din
care răsare iluzia lumii»), amintirea («Amintirea este
lacrima Destinului»), cunoaşterea («Cunoaşterea se
limitează la a nu avea limite»), cuvântul («Cuvân-tul este
esenţa păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine, realizând
că este lipsa din neant: dorul neantului»), destinul
(«Destinul este urma lăsată de gândul lui Dumnezeu în
lumea sufletului nostru»), deşertăciunea («Deşertăciunea
renaşte doar la maternitatea visului de a trăi»), dorul («În
dor stă întreaga esenţă a lumii»), Divinitatea Supremă /
Dumnezeu («Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om
care iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu»), existenţa
(«Existenţa se hrăneşte cu moartea pentru a naşte viaţa»),
fericirea («Fericirea este Fata Morgana a acestei lumi»),
fiinţa («Fiinţa şi Nefiinţa sunt cele două căi ale lui
Dumnezeu, pe care le ştim noi, din infinitatea de astfel de
căi»), filosofia («Filosofia este desăvârşirea frumuseţii
spiritului uman în faţa existenţei»), frumuseţea
(«Frumuseţea este poarta deschisă către graţiile cerului»),
gândul («Gândul a născut lumea»), genialitatea
15
(«Genialitatea este floarea care răsare numai stropită cu apa

perfecţiunii») / geniul («Geniul înţelege că unica frumuseţe
a lumii constă în iubire»), greşeala («Greşeala nu poate
greşi niciodată»), haosul («Haosul este sensul fiinţei faţă
de perfecţiunea nefiinţei»), iluzia («Iluzia este esenţa
regăsirii în neant»), infinitul («Infinitul este gardianul
întregii existenţe»), instinctul («Instinctul este simţirea de
către nefiinţă a fiinţei»), iubirea («Iubirea este unica arie a
împlinirii din simfonia absurdului»), lumina («Lumina este
marea revelaţie a lui Dumnezeu faţă de el însuşi»),
moartea («Moartea nu poate muri»), ochiul / ochii («În
spatele ochilor se ascunde sufletul»), politica («Gunoaiele
umanităţii îşi găsesc singure locul: sunt bogate!»), răutatea
(«Răutatea este dimensiunea de bază a umanului, în numele
binefacerii sau al iubirii»), religia («Religia este speranţa
îndoctrinată»), Satan («Satan este cel mai mare deschizător
de drumuri al omenirii»), sinuciderea («Societatea este
structura sinuciderii colective cel mai adesea inconştiente
sau foarte rar conştiente»), speranţa («Speranţa este cel
mai apropiat partener»), timpul («Timpul primeşte
moartea, trecând în amintire Destinul»), viaţa («Viaţa este
naufragiul timpului pe ţărmul morţii»), viitorul omenirii şi
21 decembrie 2012 («Viitorul este legământul făcut de
Dumnezeu cu viaţa» / «Începând cu 21 decembrie 2012,
veţi realiza că moartea este veşnica viaţă curăţită de
murdăriile acestei lumi»), şi visul («Visu-i împlinirea
nonsensului»).
(Fragmente din recenzia publicată în revista Zona Interzisă

din 30 August 2009)
16
I. ÎNŢELEPCIUNE
1. Sfârşitul nu poate începe decât cu începutul spre a

se sfârşi cu înstrăinarea de sine, redevenind el însuşi.
De aceea fiecare om este un sfârşit continuu.
2. Când iubeşti dai sens acestei lumi.
3. Cu siguranţă ne tragem din mare fiindcă lacrimile
noastre sunt sărate şi atunci când le vărsăm pe obrazul
timpului, pe faţa noastră se prelinge marea din noi ce a
fost acolo dintotdeauna.
4. Cu toţii trebuie să avem libertatea de a muri demni
într-o viaţă ce a fost nedemnă de noi fiind supusă
păcatului şi deşertăciunii.
5. Veşnicia este inima oprită a Timpului.
6. Dacă viaţa este o iluzie ce anume poate fi adevărul
ei?
7. Nimeni nu poate şti ce anume este cunoaşterea
fără de adevăr.
8. Cine a pierdut adevărul s-a pierdut pe sine.
9. A respira prin adevăr nu este totuna cu a-l
cunoaşte.
10. Adevărul nu poate fi decât absolut fiindcă orice
relativitate a sa include şi minciuna faţă de sistemele
de referinţă unde devine variabil.
17
11. Adevărul absolut este unul singur pentru o

infinitate de posibile adevăruri relative care mint.
12. Este cineva care cunoaşte adevărul absolut?
13. Cine poate şti ce înseamnă iubirea la picioarele
adevărului absolut?
14. A FI este dilema vieţii în faţa eternităţii morţii.
15. Nu putem concepe moartea fără de viaţa din noi
care o conştientizează.
16. Întreaga viaţă nu valorează nici cât o clipă a
deşertăciunii adevărului absolut.
17. A fi dincolo de tine însuţi este poarta spre
înţelepciune.
18. Fără adevărul absolut, este peste măsura noastră
să cunoaştem adevărata valoare a propriei noastre
existenţe.
19. Dacă vom refuza dorul iubirii vom pierde şi
ultima adresă a străinului din noi.
20. Nu măsura cuvintelor este necesară ci
însemnătatea lor.
21. Nu vom fi niciodată mai mult decât ne este dat să
fim!
22. Nu suntem fiinţă decât în măsura Iluziei Vieţii
noastre.
23. A fi este cel mai mare paradox al vieţii în faţa
morţii.
24. A crede în ceea ce nu ştii este la fel de adevărat cu
a crede în ceea ce ştii atâta timp cât viaţa ta este o
iluzie.
25. Fântâna sufletului tău nu va mai seca decât atunci
când în faţa ei va poposi clipa eternităţii spre a se
adăpa cu apa morţii.
26. Ne naştem mai morţi decât murim după ce am
căutat prin viscolul clipelor întreaga viaţă moartea.
27. Doar neînţelesul se vrea înţeles în nonsensul
deşertăciunii acestei lumi a iluziei.
18
28. Avem o sumedenie de gânduri întreaga noastră

viaţă ca în cele din urmă să ajungem cu toţii la
concluzia unui singur gând: Moartea!
29. Toate stelele din ceruri nu pot valora cât steaua ta
doar fiindcă este a ta.
30. Nimeni nu poate deschide porţile morţii fără să le
închidă la loc după el.
31. Dacă vei combina marea gamă coloristică a
suferinţei vei ajunge şi la fericire.
32. Toate căile vieţii duc către moarte.
33. Cel care nu a înţeles că rădăcina timpului său îi
susţine copacul vieţii s-a născut degeaba.
34. Oricât de mult vom adora trecutul el tot în viitor
va muri odată cu noi.
35. Câtă lumină vor mai avea de conştientizat ochii
destinului meu până când acesta se va împlini în
moarte?
36. S-au aşternut frunzele speranţelor ce au hărăzit
cuvinte în trupul gândului. Asta este lumea.
37. Suntem un vis al unui gând ce trăieşte prin
Cuvânt.
38. Cine se poate ascunde de moarte sau cine poate
îmbrăţişa vântul?
39. Ştie cineva de ce conştientizarea morţii trebuie să
moară?
40. Nimeni nu a fost dincolo de propria sa Iluzie a
Vieţii vreodată.
41. Niciodată nu vei afla în cascada privirilor altceva
decât Iluzia Vieţii ce cade în torente pe stâncile de
granit ale sufletelor.
42. Nu putem să concepem moartea ca fiind altceva
decât viaţa de apoi fiindcă nu putem conştientiza
moartea decât dacă trăim.
43. Te ador marea mea iubire fiindcă doar prin tine
îmi pot afla eternitatea unei clipe.
19
44. Am ajuns în portul viselor acestei lumi la fel de

lipsit de adevăr ca orice alt suflet ce visează că trăieşte
prin cunoaştere.
45. Oricât de surd ar bate dangătul clopotelor iubirii
noastre ele vor îndepărta în cele din urmă norii
deşertăciunii acestei lumi.
46. Nu există aripi ale viselor care să nu fi avut
vreodată de-a face cu zborul gândurilor negre.
47. Nimic nu poate fi mai dureros decât atunci când
plânge cuvântul care ne-a dat suflarea de a visa la
iubire.
48. Nimeni nu poate fi singur atunci când se
împrieteneşte cu străinul uitat din el.
49. A fi brav în faţa sorţii nu înseamnă să fii umil
înaintea morţii.
50. Eroii sunt sfinţii fiecărei naţiuni.
51. Sfinţii sunt cei care au reuşit să iubească mai mult
decât noi.
52. Nu vom reuşi niciodată să ne cunoaştem propriul
nostru sine fără sărbători şi aniversări.
53. Sufletul este o aniversare prelungă a propriei
noastre vieţi din această lume.
54. Cât suflet poate cuprinde mântuirea de sine a
păcatului?
55. Unde este poarta vieţii decât în ochii sufletului
tău?
56. Suntem o ţărână brăzdată de plugul dureros al
Destinului pentru a da naştere deşertăciunii unui timp.
57. Când norii vor deveni mai grei decât pământul din
noi dus o viaţă de către paşii Destinului fiecăruia, vom
înţelege că nu ploaia clipelor din ei ne-au întunecat
soarele vieţii, ci lipsa de a fi noi înşine.
58. Uneori suntem mai supăraţi pe cer decât pe faptele
noastre.
20
59. Epistola fiinţei noastre este scrisă cu literele pline

de sângele scurs din iubirea Cuvântului Lui
Dumnezeu.
60. Nu fi tu însuţi mai mult decât poate fi Dumnezeu
faţă de tine.
61. Care scoică nu a simţit vuietul valurilor şi care
pasăre nu a înfruntat cel puţin odată vântul?
62. Nici o oboseală nu poate răpune speranţa decât
moartea ca fiind oboseala absolută a vieţii.
63. Câte adevăruri nu se perindă naufragiind prin
Iluzia Vieţii dar nici unul dintre acestea nu este adevăr
absolut deci adevărul real!
64. Cel mai mare dar făcut nouă de Dumnezeu este
poezia iubirii.
65. Te ştiu mai demult decât orice vreme, iubire!
66. Cine poate spune că nu este el totul?
67. Nu există nume care să nu dorească renume
fiindcă suntem din Dumnezeu.
68. Avem speranţa că vom trăi doar fiindcă trebuie să
fim alături de Dumnezeu la fel de vii ca şi el.
69. Nimeni nu va reuşi vreodată să înţeleagă înţelesul
măsurii propriilor sale cuvinte.
70. Nu scotoci sertarul gândurilor tale fiindcă vei fi
mereu mai debusolat decât acestea.
71. A reuşit cineva să fie propria sa dorinţă?
72. Nu te îndepărta de moarte fiindcă eşti plămădit din
ea.
73. Cine poate să creadă în iluzie chiar dacă toţi trăim
Iluzia Vieţii?
74. Ochii tăi vor fi mereu mult mai alături de suflet
decât oricare parte a trupului exceptând inima.
75. Nu spera la pace cu duşmanul căruia nu îi
recunoşti meritele.
76. Marele dezmăţ al acestei lumi constă în
cunoaşterea păcatului.
21
77. A fost vreodată ceva care să nu fie cunoscut

înainte de a fi recunoscut?
78. Cine poate fi alături de tine fără Lumina Divină a
inimii sale?
79. Şi zăpezile inimii se topesc darămite privirile
frugale ale unui suflet încrezător în propria sa
eternitate.
80. Nu irosi clipa vieţii tale care se împreună cu
moartea fiindcă vei regreta amarnic înstrăinarea de
propriul tău sine.
81. Cine poate juca fără să-şi dorească un câştig fie şi
el sentimental?
82. Care nori pot să ude privirea fără de speranţe a
deşertăciunii din noi?
83. Ai fost vreodată mai departe de tine însuţi? Unde?
84. Oricâte viscole vor trece prin tine nici unul nu-ţi
va aduce primăvara decât iubirea.
85. Ascultă sfatul propriului tău Destin! Totul este un
dat!
86. Cum poţi fi tu una din stelele cerului, odată ce
stelele nu pot fi numărate? A câta stea eşti tu?
87. Care grăunte de praf poate fi mai uşor dus de
vântul deşertăciunii vieţii tale decât cunoaşterea?
88. Este răsăritul mai superior apusului doar pentru că
îl precede cu o zi iar apusul precede răsăritul cu o
noapte? Ar mai fi ziua fără noapte şi răsăritul fără de
apus, viaţa fără de moarte?
89. A spune că moartea se opune vieţii este la fel cum
ai afirma că trăieşti adevărul absolut.
90. Nu există Dumnezeu mai real şi nici Dumnezeu
mai adevărat decât Dumnezeul cunoaşterii tale.
91. Câte clipe vor mai muri în mlaştina iluziei tale de
a fi om?
92. Doamne ascultă absurditatea din noi pentru a ne
învia din iluzie!
22
93. Ştie cineva care sunt gândurile Lui Dumnezeu,

chiar dacă acestea sunt plante, munţi, cer, stele sau
orice altceva?
94. Sunt mai departe de mine decât de Tine Doamne!
95. Unde voi afla liniştea decât în uitare?
96. Pot să-i spun amurgului din care este clădită
lumea că sunt un răsărit în această viaţă?
97. A lipsit cineva de la masa creaţiei?
98. Cât absurd poate fi în inima fără de Dumnezeul
Creator odată ce suntem creaţie.
99. Care depărtări pot fi scrutate fără Dumnezeu?
100. Nu pot să simt niciodată că Iluzia Vieţii este un
adevăr atâta timp cât orice iluzie reflectă irealitatea şi
totuşi, chiar şi neadevărul este un adevăr la rândul lui.
101. Ferice de cel ce crede în iluzie fiindcă astfel îşi
poate găsi marele său adevăr!
102. Speră în speranţa Iluziei Vieţii tale fiindcă este
unicul lucru real pe care îl ai!
103. Câtă greutate poate căra un gând ce nu recunoaşte
că este o iluzie?
104. Nu stropii ploilor sunt cei care aduc norii.
105. Care fluviu se poate revărsa peste munţii iubirii
tale?
106. Nu lăsa niciodată ca înţelesul luminii iubirii tale
să-ţi scape în neantul întunecos al uitării.
107. Care creangă nu-şi are frunzele sale şi care ram
nu-şi va avea florile sale?
108. Nu pleca niciodată din tine fiindcă te vei rătăci
până şi de viaţa ta.
109. Care frumuseţe poate să fie vârful muntelui vieţi
tale pe care să îl urci până la capăt?
110. Unde bate zefirul lumii din privirea ce ţi-a dat să
trăieşti clipa eternă a iubirii altundeva decât în Lumina
Divină a privirii?
111. Cine poate fi îngândurat fără de lumina unei
amintiri?
23
112. Nu-ţi ascunde niciodată teama fiindcă va deveni

propriul tău Dumnezeu ascuns în tine.
113. Ascultă de timp deoarece te trece de tot şi de toate.
114. Care eternitate poate fi mai mare sau mai mică?
Dar care realitate poate fi o eternitate în cugetul tău?
115. Nu spera că vei primi ajutor de la cuvintele vieţii
fiindcă toate te duc spre moarte.
116. Cine se roagă la ajutor în Iluzia Vieţii sale nu
înţelege că unicul ajutor este doar moartea.
117. Poate exista înţelept fără de înţelepciunea iluziei
sau viaţă fără de moartea iluziei?
118. Am crezut în crezul crezului fără să-i recunosc
calitatea de a fi adevăr absolut.
119. Fiecare zbucium are cutremurul care l-a creat
precum fiecare moarte are viaţa care a născut-o.
120. Caută străinul din tine uitat până şi de moartea ta.
121. Crezul în moarte te duce să cugeţi la viaţă iar
crezul în viaţă te duce cu gândul la moarte.
122. Singurătatea este etalonul ce desparte viaţa de
moarte.
123. Unicul avantaj al cunoaşterii este că poate motiva
suferinţa.
124. Între animal şi lume sunt mai puţine semne de
întrebare decât între om şi lume. Oare câte astfel de
semne de întrebare sunt în Cuvântul Lui Dumnezeu?
125. Oricâte frunze ar avea copacul sufletului tău în
faţa arşiţei din cuvintele Timpului acestei lumi, ele nu-
ţi vor putea umbri niciodată eternitatea pierdută din
tine.
126. Nu poţi fi niciodată prietenul sinelui tău decât
străinul acestuia fiindcă tu eşti muritor iar sinele tău:
nemuritor!
127. Cine ştie câte lacrimi au curs în Cuvântul Lui
Dumnezeu de la facerea lumii?
128. Mergem prin Timp de la naştere pentru a avea de
unde veni odată cu moartea.
24
129. Nu există călăuză mai mai bună în această lume

decât uitarea.
130. Doar în ochii iubirii vei putea găsi infinitul.
131. Cine poate cunoaşte adevărul absolut al iluziei sau
al deşertăciunii? Iată de ce avem impresia rostului
împlinit al acestei lumi.
132. Suntem epava Cuvântului Lui Dumnezeu sau
corabia sa?
133. De ce omul este obligat să înveţe necunoaşterea?
134. Logica cea mai sigură a cunoaşterii constă în lipsa
cunoaşterii.
135. Lumea unui animal se reduce la perimetrul său.
Lumea omului la perimetrul ei, dar lumea Lui
Dumnezeu mai are perimetre? Dacă are nu este
infinită, iar dacă nu are, înseamnă că nu mai este lume.
136. Nu există aşteptare mai lungă pentru nimeni decât
moartea.
137. Zorii frumuseţii vin întotdeauna după noapte.
138. Te rog iubite zeu al fericirii arată şi lumii noastre
strălucirea spectrului tău care aici înseamnă uitare de
tot şi de toate.
139. Ogorul sufletului trebuie udat cu ploile de lacrimi
ale iubirii, altfel va deveni deşert.
140. Cine cunoaşte viaţa care să nu mistuie clipele
propriului ei Timp?
141. Nemurirea trece înainte de toate prin moarte.
142. Nu cunosc nici un stâlp cardinal al Timpului pe
care să scrie eternitate tocmai fiindcă eternitatea nu
mai este Timp.
143. Ce ne-am face fără suferinţă în faţa fericirii?
144. Câte focuri mistuitoare pot fi în cuvintele libertate,
pace şi democraţie şi cât de uşor pot fi stinse de
ignoranţă, prostie şi trufie?
145. Cine a ales o astfel de lume pentru noi şi de ce?
146. Trăim în spatele uşilor închise ale propriului
Destin.
25
147. Marea descoperire a acestei lumi este

deşertăciunea.
148. Ne aflăm pe lumea unde munţii dorului sunt cei
mai măcinaţi.
149. Cu ce ne-am putea hrăni sufletul în afară de
rugăciune în lumea deşertăciunii?
150. De ce este omul fiinţa care a învins în lumea
deşertăciunii, detronând toate speciile de animale?
Pentru că este cel mai apropiat de perfecţiunea
deşertăciunii.
151. Nici un clopot nu va suna mai tare decât acela al
mântuirii propriei noastre inimi de dangătul iubirii.
152. Oricât de mult ar viscoli cu clipe peste Destinul
nostru, el va rămâne nepăsător la troienele suferinţei
din noi, mergând să se împlinească în moarte.
153. Dacă viaţa este o sală de aşteptare a sfârşitului, să
fie moartea o sală de aşteptare a începutului?
154. Te rog Doamne spune-mi de ce, pentru ce şi cum
de s-a putut întâmpla întregul Tot ce-şi aşteaptă
moartea?
155. Oricâtă libertate ţi-ar da zborul, teama de
prăbuşire te readuce cu sufletul pe pământ.
156. A fi în faţa morţii înseamnă viaţă şi în faţa vieţii
naştere dar dincolo de acestea ce mai înseamnă?
157. Urmele paşilor marilor iubiri vor arde etern fulgii
clipelor, topindu-le uitarea din ei.
158. Ne este dat să ştim doar ceea ce cunoaştem din
infinitul necunoaşterii. Atunci ceea ce ştim nu este tot
necunoaştere?
159. Ne aflăm înainte de noi înşine datorită morţii?
160. Marea revelaţie a fiecărui om constă prin
împlinirea propriului său Destin în moarte.
161. Ne naştem singuri şi murim la fel de singuri.Se
pare că singurătatea este măsura dată de Dumnezeu
sufletelor noastre.
26
162. Aripile iubirii oricât de sus ar zbura tot în sufletul

înconjurat de ţărâna trupului se vor odihni.
163. Marile minuni ale lumii, oricât de impunătoare ar
fi ele rămân tot rezultatul setei de putere.
164. Cine a înţeles vreodată Cuvântul Lui Dumnezeu?
Mulţi vor spune unii. Atunci care este acela din
infinitatea de Cuvinte ale Limbajului Pur Universal?
165. Călătorul trebuie să meargă pe drumul său şi omul
pe moartea sa.
166. Deschide fereastra Cuvântului din tine ce ţi-a
născut simţirea care se numeşte Eu.
167. Înţelege că doar moartea îţi va putea spune
vreodată adevărul despre Iluzia Vieţii tale.
168. Ce reprezintă viaţa în faţa Adevărului Absolut?
169. Adevăratul înţelept va asculta simfonia liniştii şi
va bea apa uitării spre a-şi înţelege rostul propriei sale
deşertăciuni.
170. Oricât de singuri am fi, fără de Lumina Divină din
noi am fi infinit mai singuri.
171. Fiecare petală a florii sufletului tău este o
eternitate pierdută din tine de către viaţă.
172. Nu există paşi care să nu calce Timpul în picioare.
173. Cine a numărat vreodată valurile din oceanul
ochilor tăi?
174. Nimic nu este mai simplu decât să-ţi spui durerea
într-o lume nepăsătoare de orice suferinţă.
175. A văzut cineva furtună liniştită sau iubire fără de
furtună?
176. Trăind deşertăciunea nu spera la viaţă împlinită.
177. Nu există pisc care să nu poată fi atins de iubire.
178. Fraza cea mai perfectă este aceea fără de cuvinte.
179. Limita bunului simţ se află întotdeauna pe sceptrul
puterii.
180. Cât de amăgitoare pot fi zilele Destinului scurse la
picioarele morţii.
27
181. Apusul este bocetul Timpului iar răsăritul

zâmbetul său.
182. Nu poate fi rău mai mare decât acela de a nu afla
vreodată în viaţă răul şi binele iubirii.
183. Iluzia Vieţii este visul vieţii care te face să trăieşti
ca fiind realitate, momentele a ceea ce crezi tu că ar fi
Destin.
184. Să fie visul vieţii o geană din Cuvântul Lui
Dumnezeu care-şi doarme adânc realitatea?
185. Nu încerca să speri la moarte înainte de a fi trezit
din visul vieţii.
186. Sufletul este pana cu care şi-a scris Dumnezeu
Cuvântul Facerii.
187. Oricât de înalte ar fi valurile vieţii ele nu vor
întrece niciodată adâncimea oceanului morţii.
188. Cugetarea este un vis lucid din visul Iluziei Vieţii.
189. Înţelepciunea este mai înainte de toate simţire şi
abia pe urmă cunoaştere.
190. Locul Destinului este alături de Întâmplare fiindcă
doar prin ea se poate împlini fără să uităm că unica
Întâmplare Întâmplătoare este Dumnezeu.
191. Câte naufragii nu s-au întâmplat pe oceanul care
ne-a dat viaţa speranţei?
192. Ce este mai dăunător sau mai benefic? Prea multă
viaţă sau prea puţină?
193. Doar Dumnezeu poate cunoaşte de ce ştie.
194. Oare cât viitor a avut de îndurat călătorind prin
întregul Univers sămânţa gândului nostru ce a devenit
trecut într-o clipită aproape fără să ne dăm seama?
195. Suntem un bulgăre de nea care nici măcar nu ştie
câţi fulgi de eternitate conţine fiecare clipă din noi.
196. Oare cât trecut a dat la spate Universul pentru a ne
visa viitorul?
197. Dacă nu am fi vis ci realitate ar însemna că
Dumnezeu a greşit mult faţă de noi.
28
198. Cum speranţa nu poate spera mai mult decât

propriul său sine omul nu poate fi altul decât sufletul
său.
199. A fi divin înseamnă a a trage obloanele Timpului
peste conştiinţa atavică a firii.
200. Lumina Divină din noi este sufletul Universului
nostru.
201. Fericirea nu se va împăca niciodată până la sfârşit
cu viaţa.
202. Dacă nu am cunoaşte nu am muri.
203. Rolul vieţii este de a-şi plăti până la ultima clipă
datoria sa faţă de moarte.
204. Nu există animal de pradă mai feroce decât Iluzia
Vieţii.
205. Cu cât îl simţim pe Dumnezeu mai îndepărtat de
noi cu atât devenim mai străini de moarte prin teamă.
206. Unicul viciu divin al Cuvântului Lui Dumnezeu
constă în cunoaştere.
207. Prin cunoaştere suferim şi ne bucurăm deopotrivă
de noi înşine.
208. Nu există gară în care să nu oprească iluziile
deşarte ale vieţii ce-şi aşteaptă moartea.
209. Câtă grijă trebuie să fi avut Dumnezeu de noi
atunci când şi-a rostit Cuvântul din care să nu
lipsească şi izbăvitoarea moarte.
210. Fără amintire lumea ar dispare.
211. Tot ceea ce ştim noi despre lume este o amintire
memorată cândva de Dumnezeu pe care şi-ar fi dorit
probabil să o uite dăruindu-ne moartea.
212. Oricât de neînsemnată ar fi fărâma de praf a
sufletului nostru aceasta poate cuprinde întregul
Univers devenind un Dumnezeu al propriei sale firi.
213. Oricâte toamne se vor aşterne peste arborele
Destinului nici una nu este iarna morţii.
29
214. Nutrim o mare stimă pentru ierarhie fără să

realizăm că picioarele ei sunt alcătuite din cel mai
pestilenţial noroi al firii umane.
215. Ne trezim în viaţă ca să o trăim sau ca să o
murim?
216. Mi-aş dori să naufragiez etern pe oceanul fără de
sfârşit al ochilor tăi alături de soarele fierbinte al
iubirii.
217. De la adoraţie la rugăciune nu există decât un mic
pas de care se va folosi mereu ierarhia.
218. Cine încearcă să afle logica iubirii va muri fără să
poată iubi vreodată.
219. Ne naştem cu imaginea propriului nostru suflet
pentru a trece cu fiecare clipă a vieţii prin nenumărate
imagini ca să rămânem cu ultima imagine din faţa
morţii.
220. Nu există deşert mai mare decât acela al vieţii.
221. Oricum îţi vei trăi viaţa vei realiza că aceasta este
un mare regret al Eului nostru.
222. Care viaţă nu-şi caută izbăvirea prin Destin?
223. Ce altceva aparţine lumii decât deşertăciunea
propriului ei vis?
224. Nu ştiu dacă fără această lume Dumnezeu ar fi
mai fericit dar sunt sigur că omul: DA!
225. Şi dacă vom merge până dincolo de stele ne vom
găsi vreodată pe noi?
226. Orice adevăr în afară de Adevărul Absolut este
nemărginit.
227. Nimic nu este mai liber în această lume decât
teama.
228. Rostul fiecăruia este să murim părăsindu-ne
viitorul.
229. Care inimă nu bate sângele cuvintelor şi care
cuget o înţelege?
230. Nu sper ca firul de iarbă să devină arbore falnic în
lumea omului.
30
231. Politica este făcută pentru a ni se călca pâinea

cuvintelor în picioare, hrănindu-ne astfel cu
deşertăciune.
232. Care este scopul lumii când toate scopurile se
reduc la moarte?!
233. Te naşti pentru a muri şi dai naştere pentru aceeaşi
moarte.
234. A spune că Dumnezeu a greşit este o blasfemie
dar a spune că ar fi trebuit să ne facă de la început fără
de păcat este o prostie?
235. Descoperă-L pe Dumnezeu mai înainte de toate
numai în tine pentru a-L înţelege pe Dumnezeul
societăţii tale.
236. Nu există strigăt mai tare decât acela al liniştii.
237. Rupe lanţurile din tine însuţi şi lasă Lumina
Divină de dincolo de Iluzia Vieţii să-ţi inunde simţirea
pentru aţi înţelege străinul din tine care ai fost cândva
tu.
238. Unde se pot întâlni toate punctele unui infinit dacă
nu într-un cerc vicios al destinului gândirii noastre?
239. Cu toţii îmbrăţişăm viaţa la naştere pentru a ne
dumiri ce am ţinut în braţe abia pe patul morţii.
240. Câtă frumuseţe poate ascunde binele şi răul din
cugetul nostru?
241. Viaţa este un joc absurd în care marchează doar
cel care ajunge la limita propriei sale întrebări spre a
descoperi deşertăciunea.
242. Nu am să înţeleg niciodată de ce valurile Timpului
vin din viitor spre a lovi trecutul cu prezentul lor.
243. Când va ajunge lumea la capătul puterilor sale
atunci şi poveştile de iubire vor obosi.
244. Singurătatea plouă cu dor peste cimitirul
gândurilor noastre.
245. Avem de înţeles ceva în această lume unde bolile
fiecărei societăţi constau în ierarhizarea deşertăciunii?
246. Ce poate fi mai simplu decât să complicăm totul?
31
247. Viaţa înseamnă cuvinte străine de ochii cugetului

tău.
248. Marea greşeală a omenirii a fost când a înţeles că
poate folosi cuvinte ce conservă simţuri moarte
demult.
249. Fiecare fir de praf oricât de neînsemnat ar fi este
opera Cuvântului Lui Dumnezeu ca şi cel mai măreţ
produs al acestuia: Iubirea.
250. Cum nu există frunză care să nu veştejească aşa nu
vei afla niciodată adevărul absolut al eternităţii.
251. Ce mult îmi lipseşti atunci când ninge cu
necuvintele tale peste inima mea.
252. În urma noastră nu poate rămâne decât clipa şi
atât.
253. Cât de diferiţi putem fi faţă de noi înşine de cele
mai multe ori.
254. Marea împlinire a timpului nostru constă în criza
de personalitate a acestuia.
255. A - ţi găsi mântuirea de sine oriunde altundeva
decât în tine este o mare imposibilitate.
256. Cel lipsit de griji se reazămă numai pe
necunoaştere sau uitare de sine.
257. Nu încerca să te învinuieşti de ceea ce faci în
Iluzia Vieţii tale fiindcă doar cel ce cunoaşte adevărul
absolut ştie ce este vina.
258. Originea suferinţei constă în Iluzia Vieţii ce ne
amăgeşte că putem şti cu adevărat cunoaşterea.
259. În iubire nu există limită de vârstă ci doar
delimitare de spaţiu.
260. Cea mai mare singurătate este singurătatea de tine
însuţi.
261. Câtă ţărână avem de cărat o viaţă întreagă pe
spatele sufletului nostru?
262. Doar cel ce prinde orizonturile cu mâna poate
înţelege de ce inima mea soarbe clipa ochilor tăi.
32
263. Numai dincolo de aparenţe s-ar putea să te

întâlneşti cu tine.
264. Doar în liniştea din ochii unui uragan simţi
măreţia acestuia precum în liniştea din privirea ta simt
adevărul unei mari iubiri.
265. Fi binecuvântată clipă a răsăritului iubirii peste
viaţa ţărânei ce o port spre moarte.
266. Nu există regulă a jocului vieţii care să nu includă
moartea.
267. Doar atunci când vei înţelege de ce nimeni nu
poate fi Nimeni în locul tău vei afla adevărul despre
tine însuţi.
268. Nu există râu care să se verse în propriul său izvor
în afară de Adevăr.
269. Marile dezamăgiri ale vieţii nu vin niciodată din
ceea ce detestăm ci tocmai din ceea ce năzuim.
270. Speranţa este o libertate neînţeleasă pe deplin.
271. Viciul te supune doar dacă îl desconsideri.
272. Malul vieţii tale nu va fi presărat cu spini dacă vei
înţelege moartea.
273. Sufletul devine fiinţă doar atunci când devine
conştient de ţărâna care îl îmbracă.
274. De ce să mai aşteptăm ziua de mâine dacă întreaga
viaţă ne este dată pentru a aştepta moartea?
275. Soarele iubirii va străluci numai acolo unde vor
dispărea pentru totdeauna norii oricăror întrebări.
276. Doar amurgul gândurilor îţi poate istorisi întreaga
lor zi.
277. Dacă vrei ca floarea sufletului tău să nu se
ofilească, stropeşte - i fiecare petală a simţămintelor cu
iubire.
278. Oare de ce îl simţim pe Dumnezeu mai aproape
abia înaintea morţii?
279. Câte stele are Universul la o singură Lumină
Divină?
33
280. Rădăcinile din sufletul tău nu vor putea fi

niciodată smulse de Timp fiindcă se ramifică departe
în moarte prin strămoşi.
281. Cu toţii suntem o urmă a strămoşilor noştri
pierdută în zăpada glacială a Timpului îngheţat.
282. Limita necuviinţei constă în armele moralei.
283. Cine poate număra firele de păr ale Lui Dumnezeu
sau stelele Universului? Acela va putea şti de ce
cunoaştem astfel Iluzia Vieţii.
284. Înţelepciunea este unica mimică reală a vieţii
dinaintea morţii.
285. Nu există înţelept care să afirme că ştie ci doar
înţelept care să înţeleagă de ce nu ştim şi cât mai avem
de cunoscut cu fiecare lucru nou ce l-am aflat.
286. Limita Timpului este acolo unde se limitează
cunoaşterea Iluziei Vieţii.
287. Înţelepciunea este un păcat ce ar trebui iertat
Iluziei Vieţii.
288. Nu există înţelept al înţelepţilor ci doar înţelept al
înţelepciunii.
289. Cerul intangibil este tabla de scris pentru speranţe.
290. A reuşit cineva să-i fure cerului propria sa stea?
291. Cine petrece cu speranţe adoarme cu vise. Iată
Iluzia Vieţii.
292. Tristeţea te macină doar dacă te hrăneşti de la
moara Hazardului cu boabele putrezite ale clipelor fără
de împliniri.
293. Caută mereu în afară de tine spre a fi fericit şi a te
cunoaşte.
294. Petalele cuvintelor tale chiar si duse de vânturile
nepăsătoare ale toamnelor uitării vor înmuguri în
eternul din mine.
295. Ce poate fi mai trist decât să vezi un Cuvânt cu
faţa plină de sânge, lovit de Neînţeles?
296. Doar la masa tăcerii vei reuşi să înţelegi Cuvântul.
297. Fără amintire am fi fără viitor.
34
298. Tăria pietrei se vede doar în oglinda Timpului.

299. Câtă sudoare are de îndurat sufletul pentru a se
împlini prin moarte?
300. Aripile dorului se frâng cel mai greu.
301. Oare ne-ar fi mai bine dacă am cunoaşte Adevărul
Absolut?
302. Mai departe de tine nu poate fi decât cel mai
apropiat ţie: Dumnezeu.
303. Între profan şi sacralitate se interpune iubirea.
304. Amăgirea naşte lumea speranţelor.
305. Marea linişte nu constă în moarte ci în
conştientizarea liniştii.
306. Oricâte gări vei întâlni nici una nu te va regăsi pe
tine însuţi precum gara morţii.
307. Cine poate asculta cuvintele stelelor fără să nu-şi
privească bolta propriei sale vieţi.
308. Marea nemărginire se termină vrând nevrând în
visare şi moarte.
309. Privesc la stânca Iluziei Vieţii şi mă întreb de ce
este un sfinx al morţii?
310. Am crezut în nemărginire nu fiindcă nu m-aş fi
mulţumit cu visul acestei vieţi ci fiindcă ştiam că doar
acolo se ascunde Adevărul Absolut.
311. Viaţa este locul unde marile speranţe sunt marile
înfrângeri.
312. Cunoaştem visul pe care îl trăim în această lume
cu pietrele lui de hotar roase de deşertăciune: viaţa şi
moartea.
313. În ierarhie nu există egalitate.
314. Ca orice alt vis şi visul vieţii are propriile sale
coşmaruri de aceea aeriseşte camera sufletului înainte
de a înţelege zorii noii zile.
315. Ascultă de tine însuţi pentru a-L putea auzi pe
Dumnezeu.
316. Care urmă nu-şi şterge lacrima amintirii odată şi
odată de pe faţa timpului său?
35
317. Suferinţa este dirijorul clipelor de la opera vieţii

noastre.
318. Dacă istoria nu s-ar pierde în tot felul de repetiţii
ar putea avea odată şi odată un spectacol reuşit.
319. Am tras obloanele timpului pentru a înţelege
adevărul Luminii Divine din sufletul tău.
320. La capătul drumului va fi mereu acel ceva care îţi
va spune dacă a meritat să baţi atâta cale spre a ajunge
acolo.
321. Sinceritatea în lumea viselor este cheia
coşmarurilor fiindcă propovăduieşte un adevăr ce nu
poate exista niciodată într-o irealitate a unui vis.De
aceea viaţa noastră este sinceră cu noi şi cunoaşterea
ce o avem despre lume.
322. Unicul adevăr al acestei lumi este iubirea şi
credinţa în aceasta.
323. Chiar de vom ajunge într-o zi la stele visul vieţii
îşi va găsi noi pagini ce ne vor arăta calea spre moarte.
324. Totul este o trecere prin deşertăciune şi durere în
lumea umbrelor efemere.
325. Ce s-ar face zborul fără aripi şi moartea fără viaţă?
326. Oriunde vei merge vei întâlni propria ta moarte ce
caută să te înţeleagă.
327. Ce poate fi mai ascuns acestei lumi decât
adevărul?
328. Oare câte vorbe deşarte se vor mai revărsa în
mlaştina deşertăciunii până când vom deveni
conştienţi de aurul Cuvântului Lui Dumnezeu din noi.
329. Nu-i spune inimii de ce bate fiindcă oricum nu te
va înţelege.
330. Lacrima iubirii nu va aparţine niciodată ţărânei din
noi.
331. Ce poate fi mai murdar în această lume decât să
numeşti profanul drept iubire ce poate fi
comercializată?
36
332. Noroiul de pe faţa lumii nu va putea fi spălat

vreodată nici cu un ocean de lacrimi.
333. Oricâte coşuri vom umple la autoservirea vieţii, pe
tărâmul morţii nu putem lua nimic cu noi în afară de
noi înşine.
334. Există un joc mai adevărat decât cel dintre viaţă şi
moarte?
335. Tributul suprem al fiinţei este moartea.
336. Măsura tuturor lucrurilor este Iluzia Vieţii.
337. Cum nimeni nu-şi poate umple paharul propriei
sale vieţi cu moarte tot aşa nu va înţelege pe deplin
adevărul despre el însuşi.
338. Fiecare căutăm farul pierdut în ceaţa propriei
noastre vieţi de către moarte fără să ştim de ce.
339. Destinul este râul Adevărului Absolut care curge
prin liniile propriilor noastre palme bătătorite de
clipele deşertăciunii.
340. De ce am fi noi o insulă de viaţă în oceanul etern
al morţii?
341. Nimic nu poate fi mai înălţător decât zborul alături
de seninul neînţelesului destin al propriei tale morţi.
342. A stat cineva la masa Timpului să ştie cum îşi
drămuieşte acesta fiecare clipă pe care o irosim fără
nici o remuşcare?
343. Haosul este perfecţiunea aranjată astfel de
Dumnezeu.
344. Pacea dintre clipe înseamnă Timp.
345. Toate cuvintele duc în cele din urmă la moarte.
346. Ce s-ar face această lume fără de visul
cunoaşterii? Unde ne-am trezi dacă nu în realitatea a
ceea ce ar trebui să fim noi şi lumea?
347. Să fie viaţa o repetiţie a unei piese pusă în scenă
de moarte?
348. Ce poate fi mai divin decât să simţi respiraţia
Cuvântului din gândurile tale?
37
349. Nu există vârf mai înalt de cucerit decât propria ta

viaţă.
350. Sinceritatea este o armă a uitării de tine însuţi.
351. Nimeni nu poate spune încotro se îndreaptă
moartea.
352. Urma paşilor Destinului tău se vor pierde în
ninsoarea clipelor acestui timp iluzoriu.
353. Nu contează lungimea vieţii ci menirea ei.
354. Timpul este o suprapunere de rupturi dintre viaţă
şi moarte.
355. Marea schismă tragică a lumii constă în
despărţirea acesteia de realitatea propriului său sine.
356. Nu spune nimănui încotro vei merge fiindcă nu s-a
născut omul care să înţeleagă moartea.
357. Nimeni nu a suferit mai mult decât Iluzia Vieţii
sale.
358. Nebun este cel ce plânge viaţa ignorând cât de
mult l-ar putea înţelege moartea.
359. Din norii viselor nu se vor scurge niciodată
fulgere atât de mari încât să ardă zorii.
360. Diferenţa dintre vis şi faptă constă în trezirea din
ambele.
361. Care vânt poate bate mai profund decât o inimă?
362. Viaţa este o loterie unde cu toţii sperăm.
363. Cea mai adâncă groapă este cea săpată de iubire.
364. Nu există ziduri mai groase decât zidurile dorului.
365. Apusul diferă de răsărit prin sărbătoarea ochilor
tăi.
366. Care cruce este mai grea? Aceea dusă de tine pe
Golgota ce-ţi leagă naşterea de moarte sau aceea dusă
de lume prin nesăbuinţa de a exista?
367. Copacul cel mai falnic este cel ce are norocul să
rămână netăiat.
368. Tăcerea este balanţa caracterului unui om.
369. Prostia este limita dintre tine ca individ şi ceea ce-
ţi oferă societatea.
38
370. S-au spus atât de multe cu privire la fericire încât

cu toţii ar trebui să ne lăsăm visele, speranţele şi
dorinţele deoparte spre a trăi fericirea altora?
371. Orice mare bucurie a Iluziei Vieţii devine
deopotrivă şi o insultă la adresa lumii.
372. Nu există loc sub soare fără de griji şi nici moartea
fără de viaţă.
373. Cât praf poate cuprinde întreaga lume ce este un
grăunte de praf în Univers?
374. Râul se îndreaptă spre ocean iar acesta spre norii
cerului ce vor uda ţărâna plămădită de viaţa datoare cu
moarte.
375. Ce înseamnă a fi neînsemnat într-o lume la fel de
neînsemnată faţă de Univers?
376. Ninge cu freamătul stelar al apocalipsei peste
Dumnezeul din sufletul fiecăruia dintre noi.
377. Am văzut cuvinte bolnave, fără articulaţii, dorite
sau nedorite, însângerate sau indiferente, chiar şi
cuvinte moarte fiindcă toate sunt la rândul lor una din
feţele omului.
378. Ce s-ar face gândul fără de cuvânt?
379. Şi cuvintele îşi au propriul lor Destin.
380. Nu există bogăţie mai mare decât iubirea.
381. Sfatul cel mai înţelept pe care ţi-l poate da cineva
este să gândeşti singur.
382. Nu trebuie să pronunţi numele deşertăciunii ci
doar să vrei a înţelege această lume.
383. Ce poate fi mai nimic decât nimicul dacă nu
Totul?
384. Liniştea are rădăcină în teamă.
385. Cum moara vieţii este făcută să macine clipe,
suferinţa este făcută să macine speranţe.
386. A oprit vreodată cineva ploaia fiindcă putrezea un
fir de iarbă?
387. Înainte de învăţături şi dogme crede în propriile
tale simţuri.
39
388. Oricât de multă apă a vieţii va curge la vale, nu

uita că şi valea este ţărână.
389. Dorinţa este începutul fiecărei iluzii.
390. Fructele iubirii şi simţămintele firii, sunt
perfecţiunea noastră.
391. Cine nu înoată în viaţă se îneacă.
392. Cu toţii mergem întreaga viaţă din sinele nostru
pentru a avea de unde veni în noi înşine.
393. Numai cel ce nu cunoaşte moartea va iubi cu
adevărat viaţa.
394. Oricât de amar ar fi cerul acestei lumi ne este
teamă să îl pierdem.
395. Cine poate spune de ce întreaga lume este o
răscruce de drumuri desfundate cu un Destin comun
prin moarte?
396. Lasă lumea să orbească prin vorbele ei, tu priveşte
numai către Lumina Divină din tine.
397. Nu există fericire mai mare decât uitarea în lumea
deşertăciunii.
398. Numărul versurilor de laudă necesar Dumnezeului
din tine va fi întotdeauna infinit.
399. Nimic nu este mai important în această lume decât
moartea pentru care ne pregătim întreaga viaţă.
400. Cel mai mare dar făcut de Dumnezeu acestei lumi
deşarte este că nu există ramură care să nu se frângă în
copacul deşertăciunii.
401. Fără de moarte am fi mult mai singuri de noi
înşine.
402. Suntem o aripă de înger căzută în păcat.
403. Totul se bazează pe valoare în lumea deşertăciunii
noastre, dar care este aceasta?
404. Nu există flori mai frumoase decât cele ale
sufletului.
405. Cel ce nu priveşte în trecut nu va înţelege
niciodată viitorul.
406. Fără suflet nu există împlinire.
40
407. Fi atent la moment, poate fi mai important decât

întregul timp al vieţii tale.
408. Din grâul suferinţei se plămădeşte pâinea fericirii.
409. Oricât de mult ai căuta frumuseţea în formă
aminteşte-ţi că cel care o contemplă, sufletul, nu are
nici o formă ci doar simţăminte.
410. Cel mai înalt munte nu este cel care măsoară
foarte mult ci acela care nu poate fi cucerit.
411. La ce bun să fii în cea mai liniştită zonă din
mijlocul naturii dacă natura sufletului tău este într-o
continuă furtună?
412. Respectul este umilinţa dorită şi acceptată fără de
care coloana vertebrală a societăţii s-ar frânge.
413. Cu toţii dansăm tangoul vieţii cu lumea, până când
înţelegem că totul a fost o simplă iluzie cu un sens dat.
414. Dumnezeu este unicul ce poate înţelege
neînţelesul ce are ca rădăcină cunoaşterea.
415. Fără cunoaştere nu ai şti nici ce este înţelesul şi
nici neînţelesul.
416. Lumina călăuzitoare a cunoaşterii stă în
Dumnezeu.
417. Existenţa fără cunoaştere nu ar mai exista, de
aceea cunoaşterea devine existenţă.
418. A nu cunoaşte existenţa nu înseamnă că ea nu
există.
419. A nu cunoaşte existenţa de către rădăcina
cunoaşterii, înseamnă că nu există deloc cunoaşterea.
420. Limita dintre un adevăr şi un neadevăr constă în
cunoaştere, iar fără cunoaştere atât adevărul cât şi
neadevărul ar dispărea.De aceea nici unul şi nici altul
nu pot fi Adevărul Absolut care se află în afara
oricărei cunoaşteri, fiind rădăcina Totului.
421. Cel mai distrugător val este cel ce lasă cele mai
adânci urme pe ţărmurile sufletului tău.
422. Nu te încrede în nimic mai mult decât în tine
însuţi fiindcă Dumnezeul tău se află numai în tine.
41
423. Fericit este cel care bea apa modestiei fiindcă

nimic în această lume nu poate fi mai măreţ decât
propriul său suflet.
424. Înţelepciunea nu face casă bună cu trufia şi
mărirea fiindcă a fi înţelept înseamnă să ai întreaga
lume la picioarele tale fără să mai simţi nevoia să te
laude vreodată cineva.
425. Mulţi caută aurul fericirii în metalul preţios cu
acest nume fără să înţeleagă că cea mai mare fericire
în această lume este mulţumirea de sine.
426. Experienţa este sabia cu două tăişuri: cunoaşterea
şi uitarea, care în loc să te taie cu unul din ele, te va
împunge cu un anumit moment atunci când te vei
aştepta mai puţin.
427. A îngheţat vreodată frigul căldura sufletului?
428. Oare ce ne-am face fără lacrimile iubirii?
429. Ar fi mai bună lumea dacă am şti de ce ştim?
430. Ascultă-ţi sufletul şi spune-mi dacă a strigat
vreodată la tine fără ca tu să meriţi?
431. Cu cât te vei afla mai aproape de vârfurile
ierarhiei sociale, prăpastia dintre tine şi adevăr va
deveni mai adâncă.
432. Doar malul adevăratei iubiri nu se va surpa
niciodată.
433. Cum florile luptă pentru frumuseţe prin colorit
omul luptă pentru frumuseţe prin ierarhizare.
434. Nu-ţi pierde timpul căutând aripi atunci când poţi
zbura cu sufletul oriunde vrei.
435. Cel ce plânge după lumea deşertăciunii este la fel
ca şi ea.
436. Cum ar arăta această lume dacă marile iubiri nu ar
lăsa urme adânci în suflete?
437. Unde altundeva să te ascunzi de timp decât în
inima care-ţi transformă trecutul în viitor?
438. Goliciunea viselor constă numai în substanţa
gândurilor.
42
439. Nu-ţi săpa propriul suflet cu mândrie şi infatuare

fiindcă doar cu acesta vei rămâne după ce ţărâna din
tine se va întoarce la ţărâna lumii.
440. Nu te ascunde de teamă dacă vei dori să o învingi.
441. Iubeşte-ţi teama ca să fii fericit.
442. Ar mai fi la fel de frumos Pământul fără de nori?
443. Nu există om neînsemnat. Fiecare are proprii săi
strămoşi care se reduc la acelaşi strămoş comun.
444. Forţa unui om trebuie să stea în primul rând în
strămoşii săi.
445. Iubirea strămoşilor tăi este Lumina Divină a
sufletului tău.
446. Câte suflete nu au trăit mari iubiri, câte nu au
trecut prin viaţă pentru ca tu să exişti astăzi? Mai poţi
fi un oarecare neînsemnat?
447. Culorile curcubeului sunt mai aprinse pentru cel
ce crede în lumină.
448. Şi marii gânditori au avut gândurile lor mici.
449. Democraţia este pâinea Ierarhiei.
450. Nu te sfătui cu viaţa fiindcă unicul ei sfat va fi
deşertăciune. Întreabă moartea dacă merită să trăieşti.
451. Cine îţi spune că ştie ce face crede-l fiindcă nu are
altă opţiune.
452. Apogeul duşmăniei se află la cel ascuns de sine.
453. Nimeni nu poate fi mai presus de el însuşi.
454. Nimic nu poate fi mai dureros decât tortura
sufletului răstignit pe crucea iubirii.
455. Când privesc această lume mă întreb dacă poate
uita Dumnezeu?
456. Cuvântul cel mai adevărat este cel nerostit.
457. Părul frumuseţii Destinului tău este spulberat de
vântul morţii unui Timp al norocului de a fi fost în
această lume fără de noroc.
458. S-a răsculat Timpul de atâta Iluzie a Vieţii încât a
plouat numai cu speranţe deşarte peste înţelepciunea
ce înveşmânta moartea.
43
459. Suntem o lacrimă de vis dincolo de noi înşine

mereu.
460. Durerea şi Destinul sunt cele două dimensiuni ale
acestei lumi schimbate de Iluzia Vieţii în spaţiu şi
timp.
461. Cine ştie câte curcubeie de Timp vor mai trece
până am să întâlnesc ochii tăi de dincolo de viaţă.
462. Lasă-mă să fiu singur cu mine însumi şi nu-mi
insulta amăgirea cu frunza ruginită a iubirii vieţii tale.
463. Suntem cenuşa izvorâtă din cuptorul facerii ce
arde iubirea părinţilor pentru noi.
464. Câte stoluri vor mai brăzda cerul vieţii mele în
căutare de moarte prin Destin?
465. Urmele viselor sunt lacrimile trezirii.
466. Spune câte cuvinte ai hrănit cu inima ta?
467. Te înţeleg înger al morţii că eşti unica noastră
destinaţie unde viaţa va rămâne fără Destin.
468. Am să te strâng în braţele viitorului meu pentru a
ne regăsi în eternitatea fără de trecut a morţii.
469. Am crezut în bolta înstelată a sufletului tău mai
presus decât în steaua mea şi m-am pierdut de mine
dar şi de steaua noastră.
470. De ce numai visul poate naşte sau ucide, dărui sau
iubi?
471. Cât de clasică este pentru fiecare dintre noi
moartea atunci când devine un tipar al destinaţiei
vieţii.
472. Să credem în Iluzia Vieţii trăindu-ne astfel viaţa.
Iată una din formulele magice de a fi fericit.
473. Toate cuvintele vieţii tale sunt un bulgăre de
zăpadă care se rostogoleşte neîncetat spre cuptorul
încins al morţii.
474. Numai ochii tăi pot fi mai adânci decât întregul
Univers la un loc.
475. Atunci când am vrut să cuprind fumul de ţigară
spunându-ţi cât de mult te iubesc nu am greşit.
44
476. Doar în palma ta am găsit şanţurile râurilor din

care să beau apa vieţii.
477. Nimeni şi nimic în această lume nu va reuşi să
despartă acelaşi Dumnezeu aflat în două suflete.
478. Trandafirii sunt mai frumoşi atunci când înţeapă
fiindcă doar astfel le simţi măreţia.
479. Uită de lume dacă vrei să te înţelegi pe tine însuţi.
480. Linia orizontului vieţii mele se ascunde în inima
ta.
481. Am respins orice contact cu unele cuvinte răcite
pentru a nu mă îmbolnăvi.
482. Nu-mi mai spune încotro să mergem fiindcă cu
toţii avem acelaşi drum spre moarte.
483. Nimeni nu ştie cu precizie de unde anume vine
pentru
a-şi răspunde de ce merge.
484. Ţi-am visat lumina stelei tale în noaptea sufletului
meu şi de aceea am înţeles de ce anume te iubesc.
485. Chiar dacă paşii de foc ai Timpului lasă urme
adânci în sufletele noastre nu vor reuşi niciodată să
calce în picioare miracolul amintirii pentru care
existăm.
486. Nici norii nu-şi iartă stropii atunci când sting focul
unei iubiri.
487. Am renăscut din cenuşa propriei noastre mântuiri
asemenea unei păsări Phoenix.
488. Mergi mereu dincolo de mine însămi dacă doreşti
să mă întâlneşti.
489. Lasă păcatul în pace fiindcă nu are nici o vină în
sinea lui că există.
490. Atunci când steaua noastră va străluci dincolo de
orice moarte, spaţii sau timpi vei înţelege că nu am
trăit niciodată viaţa ci clipa.
491. Am să mă întorc cu faţa dorului spre orizontul
inimii tale obosite de norii roşii ce se anunţă a fi norii
de vânt ai împlinirii.
45
492. Lasă-mi deşertăciunea vieţii să curgă spre oceanul

morţii din mine.
493. Nu te întrista atunci când ramul care ne uneşte
destinele se rupe sub greutatea gândurilor noastre
fiindcă merge spre aceeaşi moarte spre care mergem şi
noi.
494. Nu există înţeles greşit fiindcă şi acela este tot un
înţeles dar cu un alt sens.
495. De ce frigul privirii tale arde orice cuvânt
neîmbrăcat îndeajuns de sufletul meu?
496. Cum reuşeşte Timpul să cânte romanţa eternă a
iubirii când el macină eternitatea?
497. Poartă harta înţelepciunii cu tine spre a nu
naufragia printre valuri de regrete pe ţărmul ratării.
498. Nu există om cu adevărat fericit întreaga lui viaţă
ci doar om cu adevărat trăit de viaţă.
499. Nu lăsa gheaţa cuvintelor să-ţi inunde lacrima
dorului.
500. Cu toţii avem diverse ţinte pe care le dorim
îndeplinite în viaţă uitând că şi viaţa are ţinta ei în
moarte.
501. La început vei găsi frumuseţea în tine şi abia pe
urmă în afara ta.
502. Oricât de mult te vei înveli cu pleoapele ochilor nu
vei reuşi să uiţi de frigul unor sentimente.
503. Cui să-i spui de senin, de cel mai senin sens al
vieţii tale dacă nu palmelor bătătorite de zborul
aripilor morţii spre nicăieri.
504. Care oglindă poate fi mai plină de viaţă decât
luciul unui lac al suferinţei plin de sudoarea acestei
existenţe încât dă pe dinafară?
505. Nu te îngrijora de nimic fiindcă şi acesta îţi este
predestinat prin moarte.
506. A ajuns cineva să înţeleagă sensul acestei lumi
împotmolite în propriul ei Destin?
46
507. Fiecare tren îşi are calea sa precum fiecare viaţă,

moartea sa.
508. Numărul zilelor vieţii ţine de moarte.
509. Cel obosit să se odihnească, cel viu să trăiască dar
cel mort mai poate să moară?
510. Ce mare diferenţă este între mine şi cel din afara
mea încât ajung deseori să mă întreb cine sunt eu?
511. Oriunde ai merge tot ai avea de venit înapoi în
afară de moarte.
512. De ce sunt cataclisme? Fiindcă se cutremură până
şi cuvintele Lui Dumnezeu de această lume.
513. Am să mă aşez în braţele luminii ochilor tăi pentru
a - ţi putea contempla aştrii infiniţi din tine.
514. Nu atinge niciodată moartea dacă vrei să trăieşti.
515. Ţi-aş dărui un buchet de iubire din florile inimii
mele ce nu se vor ofili niciodată.
516. Vrei să afli adevăratul înţeles al menirii noastre
din această lume? Priveşte singurătatea şi întreabă-te
dacă este bună?
517. Nimeni nu este nimeni decât dacă nu s-a născut să
poată muri.
518. M-am plimbat pe faleza privirii tale şi am încercat
să înţeleg zborul pescăruşilor unor gânduri spre
nemărginire dorind să înţeleg de ce trăim în lumea
orizonturilor morganatice.
519. Instinctul vieţii are ca apărător suprem: Moartea!
520. Navighez în deriva sorţii pe lumina ochilor tăi
încercând să aflu farul călăuzitor al marii noastre iubiri
în noaptea unor sentimente albite de bruma speranţelor
de a fi împreună.
521. Cel mai bun drum este cel pe care îl iubeşti.
522. Nu fastul unei sărbători este important ci menirea
sărbătorii de a schimba ceva în noi.
523. Fără sărbători am fi mult mai săraci şi am pierde
legătura noastră cu sacrul din noi.
47
524. În clipa eternei noastre iubiri privirea ta este o

sărbătoare.
525. Darul este puntea spre libertatea de a fi alături
unul de altul.
526. Aminteşte-ţi mereu de strămoşii tăi fiindcă ei sunt
cel ce eşti tu azi.
527. Nu-ţi înfrunta Destinul fiindcă te vei înfrunta pe
tine însuţi.
528. Arşiţa cuvintelor nu poate fi udată cu ploaia tăcerii
decât prin iubire.
529. Lasă Soarele să-ţi inunde fereastra inimii ca
întunericul din tine să se risipească odată cu zorii
iubirii.
530. Oare de câţi spini am avea nevoie Doamne pentru
a ne mântui?
531. Nu risipi grăuntele cuvântului fiindcă acesta poate
să înmugurească prevestind primăvara menirii tale în
această lume.
532. Cel fără de păcat nu se poate naşte în lumea
păcatului lăsată de Dumnezeul iubirii!
533. Nu striga dincolo de tine fiindcă oricum nu vei fi
înţeles.
534. Oricât de departe vei călători sfidând spaţiile şi
timpii tot în tine va fi cel mai departe.
535. Care petală din floarea sufletului tău nu va rugini
în toamna uitării?
536. Nu te încrede niciodată în hainele Cuvântului
fiindcă acestea pot fi la fel de înşelătoare precum
hainele unui om. Crede numai în sufletul Cuvântului.
537. Ce repede apune viaţa în spatele astrului de vis al
morţii.
538. Viscolul sentimental al vieţii devine focul lăuntric
ce-mi arde sufletul aflat la poarta marii noastre iubiri.
539. Lasă Timpul să vorbească orice fiindcă toate ale
lui sunt trecere.
48
540. Pe unii îi ţine în viaţă doar invidia deşertăciunii ce

îi îndeamnă să se răzbune pe Deşertăciunea împlinită.
541. Vai de cel care nu-şi cunoaşte ora exactă a
propriei sale vieţi.
542. Marile vârfuri ale acestei lumi sunt Deşertăciunea
şi Nonsensul. Care este cel mai înalt?
543. Priveşte un cadavru şi întreabă-te unde este marea
grandoare a vieţii?
544. Diferenţa dintre omenire şi omenie este ca şi cea
dintre viaţă şi moarte.
545. Semenii omenirii vieţuiesc iar ai omeniei
convieţuiesc!
546. Nu există număr al cărui origine să nu înceapă cu
unu cum nu există Dumnezeu care să nu fie Unul
Singur şi Întâmplător. Oare ar trebui să plângem
singurătatea Lui Dumnezeu sau a omului?
547. Ascultă cum sună ceasul naturii sufletului tău.
548. Ce poate fi în regatul morţii care să poată fi
cunoscut cu certitudine în această lume?
549. Tot ce are un timp al său va muri.
550. Şi Timpul se naşte ca orice trecere ce merge spre
moarte odată cu vremea sa.
551. Numai limita voinţei îţi poate spune deschis cine
eşti tu în această lume a păcatului.
552. Care sfinx nu-şi are piatra sculptată de vântul
clipelor şi care om nu este erodat de Timp?
553. Cu Timpul alături de tine eşti sigur de moarte.
554. Numai răsăritul îţi poate aduce apusul şi acesta
iarăşi răsăritul.
555. Oricât de fierbinte ar fi vara este mult mai
apropiată toamnei decât iarna.
556. Cum de nu oboseşte această lume ducând atâta
deşertăciune şi păcat?
557. Deja îmi este dor de clipa luminii tale să-ţi simt
mirosul de fân al amintirilor cosite de uitare.
49
558. Întreabă-ţi singurătatea de ce anume avem fiecare

propria noastră lume a Destinului?
559. De ce doare dorul în lumea păcatului?
560. Cine a greşit eu sau Dumnezeu când am ajuns în
lumea păcatului care devine şi lumea mea?
561. Şi cel ce nu-şi caută calea merge pe un drum la fel
de bun ca şi cel ce o caută cu cerbicie. Ambii vor
ajunge la aceeaşi moarte.
562. Depinde de moarte dacă ţi-ai trăit sau nu cu
adevărat viaţa.
563. Cât sânge va mai curge prin venele Destinului
acestei lumi a păcatului?
564. Tot ce are Destin moare.
565. Cine are Destin nemuritor?
566. Nu poate exista Destin nemuritor fiindcă acesta
trebuie să se împlinească odată şi odată.
567. Un Destin nemuritor este un Destin neîmplinit.
568. A se împlini un Destin în nemurire este ca şi cum
ai accepta că nemurirea este un deznodământ şi prin
urmare are un sfârşit.
569. Vocea cea mai puternică o are uneori tăcerea.
570. Zborul cel mai înalt este numai în tine.
571. Toate frumuseţile lumii nu valorează cât inima ta.
572. Oricât de frumoase ar fi marile minuni ale lumii
ele nu pot sta nici măcar la picioarele marilor iubiri.
573. Postamentul logicii este ilogicul.
574. Cât cer Doamne, cât cer are această lume plină de
păcate.
575. Numai penitenţa rugăciunii ne poate mântui
Doamne?
576. Ce a fost înaintea lumii va fi şi după ea.
577. Diferenţa dintre realitate şi iluzie constă în
Adevărul Absolut.
578. Adevărul este tabla pe care se scrie Cuvântul.
579. Doar Dumnezeu îi poate spune EU fiecăruia dintre
noi.
50
580. Ne naştem doar pentru a călca în picioare lumea

păcatului o viaţă întreagă, mergând care încotro pentru
a ne întâlni cu toţii aceeaşi moarte.
581. Te rog iubire lasă-mi Destinul în sufletul tău.
582. Teama este aerul vieţii.
583. Cât de goi am fi dacă nu ne-am îmbrăca sufletul
cu ţărâna naşterii?
584. Oare e o simplă întâmplare faptul că Pământul e
rotund?
585. Durerea sufletului nu poate fi tratată decât cu
suflet.
586. Nimic nu doare mai tare decât iubirea.
587. Ai fost o speranţă a visului vieţii mele pierdută în
ceaţa deşertăciunii acestei lumi.
588. Ce poate fi mai important decât trezirea din visul
vieţii?
589. Am visat cu tine această viaţă, întâlnindu-te, de
aceea ai devenit marea iubire a vieţii mele.
590. Îţi mai aminteşti când te iubeam până dincolo de
infinit? Atunci nu credeam că infinitul poate fi atât de
mare.
591. Îmi este dor de ochii tăi şi de clipele frumoase
aflate în Cuvântul Lui Dumnezeu despre tine.
592. Eternitatea este o simplă fantasmă în raport cu
cerul senin din ochii tăi.
593. Este atât de mult senin în mine încât sper mereu în
furtuna unei mari iubiri.
594. Ce ne-am face noi oamenii fără de moarte? Dar
fără de iubirea care să ne arate calea de dincolo de
moarte?
595. Nu există sărăcie mai mare decât ignoranţa.
596. Dacă ar trebui să aleg darul cel mai de preţ dintre
spaţiu şi timp nu aş alege nimic, ci m-aş gândi la
Cuvântul Lui Dumnezeu care le-a gândit pe amândouă
doar pentru Iluzia Vieţii.
51
597. Dacă fiecare cuvânt rostit ar fi un strop, până unde

s-ar întinde oceanul cuvintelor şi ce ţărmuri ale
limbajului ar spăla?
598. Doar prin tine poţi învăţa să mor.
599. Mi-am rupt singurătatea asemeni unei coli de
hârtie şifonate de Destin pentru a ne întâlni undeva
cândva.
600. Ce ne-a dăruit Cuvântul Lui Dumnezeu în lumea
păcatului? Viaţa şi Moartea.
601. Să fi greşit Cuvântul Lui Dumnezeu atunci când a
rostit lumea păcatului, să fi fost Dumnezeu mai
neştiutor decât viitoarea Satană ce avea să se nască din
creaţia Lui?
602. Cea mai lungă viaţă nu este aceea care durează
mult ci aceea care doare cel mai tare.
603. Nimic nu poate fi mai strălucitor decât Lumina
Divină din sufletul tău.
604. Inima nu-ţi va spune niciodată: bate-ţi Clipa, ci o
va face ea singură.
605. Cine nu crede în apus pierde înţelesul răsăritului.
606. Suntem o lume a gardurilor ridicate între noi dar şi
între noi înşine faţă de noi.
607. Plăcerea este deseori un pandantiv al ororii mai
mult sau mai puţin ascunse.
608. Eşti femeia visurilor mele din visul vieţii dar nu
ştiu care dintre aceste vise sunt reale.
609. Ascultă-ţi Clipa şi nu crede niciodată în Timp.
610. Viaţa are nevoie de înţeles şi de aceea nu ne va
explica niciodată moartea.
611. Care floare poate fi mai frumoasă decât ochii tăi
atunci când îşi plâng lumina care le spală speranţele cu
împlinirea de a fi împreună?
612. Am să strig până dincolo de mine spre a fi auzit de
necuvintele privirii tale.
613. Suntem o lume a întrebării: De ce?
52
614. Te simt alături de mine chiar şi atunci când

locuieşti în florile de meri al amintirii mele.
615. Numai stelele ştiu de ce este atât de întunecos
Universul viselor noastre.
616. Lângă tine şi toamna devine primăvară, iar
ruginiul simţămintelor se transformă în mugurii
nespuşi ai iubirii.
617. Nu există piatră de râu care să nu fi fost spălată de
acesta.
618. Cum stolurile se învelesc cu orizonturile toamnei
tot aşa moartea se acoperă cu iluziile vieţii.
619. Numele real al visului este ştiut numai de
Dumnezeu.
620. Numai inima ta poate să ştie cât de sângeriu este
orizontul iubirii vieţii tale.
621. Nu te plânge de viaţă ci de somnul pe care-l
trăieşti visând astfel.
622. Îmi este imposibil să înţeleg furtuna iscată pe
oceanul sufletului tău care s-a despărţit de eternul său
senin.
623. Doar cel ce nu a înotat niciodată într-o lacrimă nu
a înţeles ce este iubirea.
624. Oare am să cobor vreodată în gara unde locuieşte
înţelesul sufletului meu?
625. Deschide fereastra amintirii pentru a nu lăsa
timpul să te treacă dincolo de tine însuţi.
626. Numai libertatea de a şti poate să-ţi dezvăluie
tristeţea de a nu fi liber.
627. Gândul cel mai de preţ este acela care te lasă să fi
alături de tine însuţi.
628. Cu ce ar mai rămâne omul dacă i-ar dispare
speranţa?
629. Filosofia este o religie unde Mesia va veni mereu
la infinit fără a ajunge vreodată în gara acestei lumi.
630. Laşitatea este onoarea minciunii.
53
631. Forţa se supune inteligenţei doar dacă este

înţeleasă.
632. Cu ce altceva poate sta omul la masa propriei sale
tăceri dacă nu cu voinţa Iluziei Vieţii sale?
633. Ce s-ar fi făcut Cristul fără crucea sa?
634. A întrebat cineva în gara sorţii de ce ocoleşte atât
de mult trenul vieţii până să ajungă la moarte?
635. Cel mai îngrijorător lucru nu este suferinţa ce
deseori pare o veşnicie ci faptul că nu ştim dacă toată
această suferinţă ne va fi răsplătită cândva printr-un
anumit sens.
636. Există fericire care să nu fi cunoscut durerea
vreodată?
637. Lasă-ţi focul inimii să ardă şi să devină o stea
eternă a iubirii din care s-a născut.
638. Nu există altă doctorie pentru suflet decât iubirea
şi opusul ei: ura!
639. A ajuns cineva la masa eternităţii de unde s-a
întors sătul?
640. Nu există limbă care să nu macine cuvinte precum
nu există mântuire care să nu macine păcate.
641. Şi-a aflat cineva capătul propriilor sale puteri în
afara propriului suflet?
642. Omul este invincibil prin spiritul său.
643. Nu există operă mai măreaţă pentru om decât
Omul.
644. Dacă Dumnezeul omului nu ar avea formă de om
cu siguranţă că omul ar fi mai fericit fiindcă ar fi
obligat să caute forma propriului său Dumnezeu uitând
de Ierarhia suferinţei prin care omul devine propriul
său Mântuitor şi mântuit.
645. Suferinţa este cel mai mare învăţat al acestei lumi.
646. Scrisul este arta de a îmbălsăma cuvintele.
647. Ce departe e Dumnezeu când eşti fericit şi ce
apropiat când suferi.
54
648. Dacă pe viitor omul va schimba faţa Lui

Dumnezeu dintr-o faţă omenească într-o faţă a naturii
cu formele sale de relief variat atunci va mai urca o
treaptă în aflarea căii de a redeveni şi a se apropia de
propriul său sine.
649. Cel ce-şi dă silinţa să-şi trăiască viaţa cu orice preţ
uită că şi viaţa îşi dă silinţa să îl trăiască pe el.
650. Ce s-ar face cunoaşterea fără adevăr?
651. Adevărul adevărat sau fals. Ambele sunt tot
adevăruri.
652. O societate mondială fără discriminări rasiale sau
etnice este un vis prea frumos pentru aşa zisa
globalizare unde cei care au reuşit să fure, să ucidă, să
mintă, să mistifice adevărurile istoriei vor să-şi ia
partea leului.
653. Lumea este o mare mistificare.
654. În numele democraţiei s-au comis cele mai
odioase masacre iar în numele religiei cele mai
scabroase îndobitociri umane din toate timpurile.
655. Dacă nu ar fi cunoscut termenii de democraţie şi
religie omenirea ar fi fost cu milenii mai evoluată
decât azi.
656. Puntea dintre Dumnezeu şi Diavol se numeşte
democraţie.
657. Cel ce-şi numără anii nu-şi va trăi niciodată viaţa
propriei sale clipe.
658. Meritul religiei este acela de a demonstra omului
inutilitatea sa în faţa unui Dumnezeu care a greşit
creând o lume ce va cunoaşte păcatul şi Diavolul.
659. Oricât de mari adulatori ai Lui Dumnezeu sunt
popii tot Diavolul este cel care le dă să mănânce
fiindcă fără Diavol credincioşii nu le-ar mai da un ban.
660. Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea
Lui pentru ca vorbele lumii să fie după chipul şi
asemănarea ei.
55
661. Ce s-ar face popii fără un Diavol pe care să îl

combată?
662. Lumina zilei nu ar mai fi la fel de strălucitoare
fără amintirea suferinţei.
663. Oare cum ar arăta această lume dacă Iluzia Vieţii
ne-ar lăsa să mai visăm alături de bine şi rău şi alte
opusuri ale acestora? Ar mai fi iubirea cel mai
important atribut al Lui Dumnezeu?
664. Oportunitatea de a fi noi înşine în această lume
înseamnă de la sine oportunism faţă de cei care au
uitat demult cine anume sunt. Nu e un păcat?
665. Turnul îngerilor care veghează Cuvântul Lui
Dumnezeu ce a creat această lume se află doar în
Adevărul Absolut.
666. Dacă Dumnezeu ne-ar înţelege ar trebui să ştim de
ce anume ştim?
667. Armonia este o măsură a hazardului.
668. Ascultă şoaptele clipelor pentru a putea înţelege
vocea timpului.
669. Nimeni nu poate fi în locul tău decât tu însuţi.
670. Crede în lacrimile cuvintelor fiindcă acestea nu
ştiu să mintă niciodată ci sunt minţite de cel care le
foloseşte la minciuni.
671. Amintirea verii sentimentale dă căldura iernii
singurătăţii.
672. De ce trebuie să cununăm osânda cu păcatul
acestei lumi?
673. Adevăratul câştigător de cele mai multe ori nu este
învingătorul ci învinsul.
674. Cum ar arăta bolta sufletului nostru fără lumina
divină a stelelor unor amintiri ce răsar din întunericul
singurătăţii?
675. Întreaga lume se oglindeşte în noi chiar dacă
oglinda ei este spartă de la naşterea păcatului originar
fiindcă cioburile nu aduc noroc.
56
676. Suferinţele biciuiesc clipele timpului pentru

miracolul de a fi pe lume.
677. Doar pentru Dumnezeu nu mai există miracol!Ce
sărac poate fi.
678. Câtă nevoie avem noi oamenii de miracol, de
necunoscut şi de întâmplare deoarece nu avem puterea
să ne înfruntăm lucizi Destinul.
679. Dacă accidentatul ar şti că mâine va muri ar mai
merge în acel loc?
680. Dacă toate nu s-ar împlini prin Destin, timpul nu
ar mai avea un trecut care să nu poată fi schimbat.
681. Unde-ţi este cerul inimii tale dar calea paşilor
iubirii ce se vrea împlinită până dincolo de moarte?
682. Stropul de vis al vieţii tale chiar dacă a ajuns să
ude deşertul deşertăciunii acestei lumi nu l-a putut face
pe acesta roditor.
683. Experienţa este un artificiu al visului acestei vieţi
şi de aceea trăim până la moarte focul de artificii al
înstrăinării de noi înşine.
684. Bogăţia este o măsură a nebuniei iar sărăcia a
deşertăciunii de aceea nu este recomandată nici una şi
nici alta.
685. Poate o democraţie să excludă ierarhia sau poate o
ierarhie să fie democratică?
686. Ziua este atributul suprem prin care noaptea poate
să se justifice şi invers.
687. Lupta dintre bine şi rău ar înceta imediat odată ce
binele ar înţelege durerea răului.
688. Stigmatul prostiei a ajuns coroană împărătească în
această lume plină de vorbe goale.
689. Doar răul îţi poate spune dacă ai făcut bine.
690. Educaţia este un tatuaj al minţii.
691. Libertatea omului nu vine nici din ştiinţă şi nici
din practică ci numai din credinţă.
692. Religia este o cale iluzorie prin care unii oameni
încearcă să fugă de moarte.
57
693. Oricât de ascuţită ar fi gheara unei fiare tot gheara

care va avea noroc va fi cea care va sfâşia cel mai
adesea prada.
694. Ce s-ar fi făcut arta fără romantism?
695. În vara inimii soarele iubirii arde cel mai tare.
696. Încotro sunt cardinalele sufletului tău ce
navighează în derivă pe oceanul vieţii?În moarte!
697. Oricât de mult te-ar certa Cuvântul, nicăieri nu vei
reuşi să găseşti mai multă înţelegere decât în sensurile
lui.
698. Apropierea de Dumnezeu îi face pe unii puternici
iar pe alţii laşi, ticăloşi şi imbecili tocmai fiindcă
primesc în dar o forţă pe care nu toţi ar fi meritat-o.
699. Originea lumilor se află în Cuvântul Lui
Dumnezeu la fel ca şi originea celui mai amărât suflet.
700. Diferenţa dintre fiară şi om este că fiara sfâşie
prada pentru a-şi satisface nevoile fiziologice iar omul
îşi sfâşie prada pentru a-şi satisface nevoile spirituale
niciodată îndestulătoare.
701. Omul a ajuns în spaţiul cosmic fiindcă a reuşit să
întreacă fiara în tortură şi cruzime.
702. Judecata cea mai dreaptă este aceea care nu
include dreptul nimănui.
703. Ne considerăm în mod eronat stăpânii acestei lumi
crezând că dacă stăpânim anumite vanităţi şi ierarhii
sociale stăpânim şi lumea.
704. Ce altceva rămâne din noi decât Cuvântul Lui
Dumnezeu pe care l-am trăit vrând nevrând o viaţă?
705. Vor mai exista stele în urma Iluziei Vieţii?
706. Imaginea poate înlocui multe cuvinte dar imaginea
Cuvântului nu-L poate înlocui niciodată pe Dumnezeu.
707. Câte zile mai am de dus Iluzia Vieţii în spatele
sentimentelor mele din această lume?
708. Doar cel năpăstuit cunoaşte sensul forţei divine şi
iarăşi mă întreb de ce?
58
709. Nu suntem nici unii mai fericiţi decât ceilalţi şi de

aceea a fost nevoie de ierarhizarea socială care să ne
dea titulatura de mai puţin fericiţi, mai fericiţi, prea
fericiţi şi alte liste de fericiri mai mult sau mai puţin
amare.
710. Oare ce s-ar fi făcut moartea fără viaţa noastră?
711. Nu există pod al vieţii care să nu unească două
maluri ale morţii precum nu există mal al morţii
nedespărţit de apa vieţii.
712. Suntem atât de străini de noi încât considerăm
Iluzia Vieţii drept propria noastră viaţă fără să ştim
cine suntem de fapt, de unde anume venim şi ce
anume este cu adevărat moartea care ne aşteaptă pe
fiecare.
713. Cum ar arăta lumea cunoaşterii noastre fără
numere? Cu siguranţă nu ar mai putea fi bogată şi
prosperă pentru cei aleşi sau blestemaţi de soartă.
714. Cel ce stăpâneşte Iluzia Vieţii stăpâneşte
lumea.De aceea este nevoie de cât mai mult spectacol
în care să evolueze numeroşi magicieni ai moralei şi
bunăstării iluzorii.
715. Chiar dacă pe Terra va fi în viitor o singură
naţiune cu actuala Iluzie a Vieţii, acea naţiune va fi
cea mai nefericită din întreaga istorie fiindcă nu va
mai cunoaşte o altă naţiune unde să poată evada
cerând azil politic.
716. Dacă ar dispare Iluzia Vieţii ar dispărea cu ea atât
moartea cât şi viaţa, nefericirea cât şi fericirea, fiind
înlocuite de alte fenomene care ar putea fi sau nu
asemănătoare.
717. Iscusinţa este arta de a şti cum să-ţi aranjezi perna
pe care să-ţi doarmă cât mai nestingherit trecutul.
718. Suntem în zorii unei lumi care nu cunoaşte
noaptea din care tocmai am sosit.
719. Răzvrătirea este a doua natură a vieţii după iluzie
prin care viaţa încearcă să-şi ţină în frâu Destinul.
59
720. Experienţa ne arată calea iluziei.

721. Adâncimea unei priviri nu se măsoară în kilometri
ci în profunzime.
722. Aceeaşi toamnă vine atât peste cele mai semeţe
fire de iarbă cât şi peste cele mai pricăjite.
723. Instinctul fiarei se supune subzistenţei iar al
omului înţelepciunii de a-şi asigura subzistenţa. Să fie
înţelepciunea mai malefică decât fiara?
724. Toate florile din lume nu valorează mai mult decât
o toamnă care le ucide.
725. Fără de sfinţi am fi mult mai singuri iar fără de noi
am fi mai sinceri.
726. Adevărul nu poate fi tras la ruleta norocului şi nici
a deşertăciunii fiindcă acesta le împarte pe amândouă.
727. Ce altceva rămâne din noi decât un adevăr pe care
nu l-am înţeles niciodată?
728. Ce ne-am face fără surâsul îngerului iubirii din
sufletele noastre?
729. Ce altceva poate fi această lume decât un înţelept
care şi-a pierdut judecata judecând libertatea mereu
neîndestulătoare a spiritului?
730. Nu ai fi niciodată singur dacă Dumnezeul din tine
te-ar înţelege.
731. Fără credinţă întreaga înţelepciune ar fi o umbră a
unor gânduri.
732. Este atât de mare frumuseţea pierdută din noi încât
oricât de multă frumuseţe ne-ar dărui Pământul tot nu
vom fi mulţumiţi de ea şi va trebui să inventăm păcate
originare sau alte lucruri asemănătoare pentru a ne
putea regăsi astfel în Iluzia Vieţii pe care o trăim.
733. Nimeni nu poate afla adevărul pentru care am
inventat minciuna.
734. Scopul a devenit o ţintă abia când viaţa a devenit o
luptă.
735. Cel care rămâne alături de Dumnezeu vrea să se
apropie de propriul său sine.
60
736. Nu sfida lumina divină a aştrilor fie ei şi din

negura uitării fiindcă nici tu nu poţi străluci altfel în
faţa Cuvântului Lui Dumnezeu.
737. Nu amâna ziua de azi cu o alta fiindcă nici
moartea nu-şi amână ziua şi ceasul hărăzite ţie.
738. Cel ce răstălmăceşte Cuvântul Lui Dumnezeu este
cel care are mereu ceva de obiectat asupra mersului
acestei lumi.
739. Nu spune niciodată cât de grea ţi se pare Golgota
vieţii tale fiindcă nimeni altcineva nu o poate urca în
locul tău pentru a şti aceasta.
740. Ce altceva poate să fie înţelepciunea decât un
dialog purtat cu Dumnezeul Luminii Divine din tine?
741. Încotro alergi suflete ce-ţi ai propriul tău ceas în
moartea pe care nu o vei putea întrece niciodată?
742. Viaţa este un buchet de gânduri dăruite unei
priviri ale acestei lumi.
743. Viaţa este un adevăr care ne ajută să citim ora
exactă pe cadranul ceasului morţii.
744. Poştaşul fericirii este nimeni altul decât Timpul
oricât de multe riduri ţi-ar aduce cu anii săi rebeli.
745. Sunt mai îngândurat acum când vreau sa scap de
gânduri decât atunci când le doream.
746. Existenţa este un praf în ochii eternităţii.
747. Doar lacrimile nu pot avea lacrimile lor atunci
când plâng.
748. Te rog spune-mi încotro se îndreaptă fericirea
fiindcă dacă merge în altă parte decât spre moarte aş
vrea să o urmăresc.
749. Fără frumuseţea privirii tale Lumina Divină
devine un tăciune stins la marginea unor cuvinte uitate
până şi de creatorul lor.
750. Nu există surâs care să nu fi râs vreodată înainte.
751. Grija de noi înşine trebuie să înceapă cu
caracterul.
752. Lupii cei mai flămânzi sunt cei încercuiţi.
61
753. Ai grijă de deşertăciunea vieţii fiindcă nu ştii ce

fel de deşertăciune vei găsi dincolo de ea.
754. Vechimea se măsoară în sentimente.
755. Aura cea mai de preţ a dorului este amintirea.
756. Nu te încrede niciodată în viaţă, ci în moarte,
fiindcă este unica care nu a minţit niciodată.
757. Dacă omul nu ar fi cunoscut necunoaşterea nu ar fi
avut parte niciodată de cunoaştere.
758. Ascultă-ţi vocea sufletului atunci când asculţi de
iubire.
759. Raţiunea nu face niciodată casă bună cu iubirea,
precum cunoaşterea nu va sta la aceeaşi masă a
fericirii cu necunoaşterea.
760. Ca să fii fericit mai întâi trebuie să-ţi cunoşti
fericirea, iar cum cunoaşterea se bazează pe adevăr iar
noi nu vom cunoaşte niciodată adevărul absolut este
lesne de înţeles de ce nu vom cunoaşte niciodată
fericirea adevărată.
761. Nu te îndepărta niciodată de ochii sufletului tău
fiindcă s-ar putea să orbeşti văzând prin privirea altuia.
762. A fi străin de tine înseamnă înainte de toate a
realiza cât de mult mai ai de cunoscut pentru a
parcurge tot necunoscutul. Atunci ne vom mai regăsi
vreodată pe cel pierdut din noi?
763. Limita cunoaşterii stă în necunoaştere şi a
înţelepciunii în pacea dintre suflet şi suferinţă.
764. Nu pot fi niciodată mai multe speranţe decât cele
făurite de propriile tale nevoi.
765. Care senin nu-şi va primi într-o zi norii lui şi care
viaţă moartea sa?
766. Opreşte din mers clipa şi încearcă să-ţi înţelegi
sensul propriei tale existenţe. Vei reuşi oare fără de
iubire?
767. Proroc este acela care îţi vorbeşte prin tăcere
sensul cel mai profund al Cuvântului şi nicidecum cel
62
care-ţi va înşira o grămadă de cuvinte al căror Adevăr

Absolut oricum nu-l vei afla niciodată.
768. Înţelepciunea este o corvoadă cu tine însuţi.
769. Dacă nu ar fi existat suferinţa cu siguranţă nu am
fi avut nevoie de numere şi de enumerări.
770. Cum nu există răsărit al privirii care să nu apună
tot aşa nu pot exista nici zorii fericirii care să nu se
ascundă după muntele uitării pentru totdeauna.
771. Care astru este mai măreţ decât grăuntele de nisip
în faţa eternităţii?
772. Cu toţii am lipsit la împărţirea veşniciei atunci
când am primit în dar viaţa.
773. Nicăieri în altă parte nu vei afla lumină mai
strălucitoare ca şi în inima întunericului.
774. Nu există suflet mai luminos decât cel care aspiră
din cel mai adânc întuneric al deznădejdii către
Lumina Divină a iubirii sale.
775. Unde a fost morala Lui Dumnezeu atunci când a
lăsat păcatul în această lume? Nu era mai bine să fi
gândit o lume fără păcate şi fără posibilitatea de a fi
înşelat de Diavol? Chiar nu ştia ce va urma? Atunci e
grav!
776. Înţeleptul ară pe ogorul cunoaşterii de pe tarlaua
Iluziei Vieţii pentru a pune răsadurile necunoaşterii,
iar omul de ştiinţă ară tărâmul necunoaşterii pentru a
pune răsadurile cunoaşterii. Cine are dreptate?
777. Care astru va străluci etern înfruntându-şi moartea
propriului său Univers din Cuvântul spus la învierea
gândului de Dumnezeu?
778. Numai fericirea poate şti suferinţa îndurată de a se
întrupa.
779. Nu-ţi arunca suferinţa fiindcă nu ştii niciodată ce
fericire vei primi în schimb.
780. A sărit cineva mai departe de propriul său gând?
63
781. Nebun este acela care-şi doreşte fericirea absolută

neştiind că pentru aceasta este necesară suferinţa la fel
de absolută.
782. Abia la margine de speranţă îi vei mulţumi
propriului tău Destin fiindcă ţi-a lăsat liber dumnezeul
din tine.
783. Dacă timpul ar fi o oglindă care să se spargă în mii
de cioburi care dintre acestea ar putea fi clipa ta? Cel
în care te-ai recunoaşte sau cel în care nu ţi-ai putea
privi imaginea chipului tău?
784. Cu toţii vrem să ajungem pe culmile muntelui cu
nume de ierarhie fără să ştim că de acolo nu vom mai
avea unde să mergem fiind nevoiţi să coborâm.
785. Care vis nu-ţi zugrăveşte realitatea momentului?
786. Unde duc amintirea aripile eternităţii?
787. Nu există foc mai aprins decât sărutul dorului.
788. Marea împlinire a vieţii constă în moartea pentru
care s-a născut.
789. Este prea mult frig de noi înşine în această lume.
790. Speranţa este hrana visului vieţii.
791. Lumea se sfârşeşte cu fiecare dintre noi dacă
uităm totul.
792. Curajul te îndeamnă mereu să fii tu însuţi dar
realitatea visului vieţii tale te îndepărtează de acest
deziderat.
793. Nu-ţi vinde zâmbetul pe banii uitării fiindcă atunci
când te vei gândi de ce ai trăit în această lume nu-ţi vei
mai aminti nimic.
794. Care floare nu-şi doreşte frumuseţea?
795. Ascultă mersul timpului atunci când calcă peste
amintiri şi spune-mi cui îi suspină paşii? Amintirilor
sau Timpului?
796. La masa vieţii nici Destinul nu a fost predestinat
să se înţeleagă pe sine.
797. Nu uita, căldura privirilor a fost dată pentru a topi
gheaţa din cuvintele spuse adeseori fără nici un rost.
64
798. Diferenţa dintre o vorbă şi un cuvânt constă în

Dumnezeul ce a făurit Cuvântul.
799. Adevărata singurătate a privirii este atunci când nu
se regăseşte nici în Lumina Divină a Iubirii.
800. Totul trece până şi lumea viselor tale odată cu
întreaga existenţă iar tot ce rămâne este doar Iluzia
Vieţii tale că aici va mai fi mereu câte ceva.
801. Fericirea constă în visul pe care-l trăieşti şi din
care te vei trezi ca dintr-un coşmar sau ca dintr-un vis
de neuitat direct în moarte.
802. O pleoapă de reverie peste o geană de lumină a
Cuvântului întrupat de Dumnezeu. Asta eşti tu.
803. Nimeni nu poate fi mai presus de Dumnezeul din
el însuşi.
804. Simţurile sunt poarta părăginită a visului vieţii.
805. Te ador înger al frumuseţii cu nume de Moarte
care dai întreaga strălucire vieţii.
806. Nicăieri nu-ţi vei găsi liniştea decât în moarte
fiindcă esenţa vieţii constă în propria ei nelinişte.
807. Care val nu s-a spart şi care viitor nu are un
trecut?
808. Luna iubirii noastre a devenit soarele nopţii din
care ne amintim argintul săruturilor sub poarta unui
zâmbet al Destinului.
809. Nimic nu poate fi mai trist decât atunci când
îngheaţă până şi Cuvântul în braţele căruia ne-am
ascuns speranţele surde ale inimii.
810. Romantismul este cea de-a şaptea minune a lumii
sufletului uman.
811. Păcatul originar a survenit abia atunci când ne-am
răcit de sentimente.
812. Oare câte va mai avea de îndurat Cuvântul
întrupat din Tine Doamne în această lume a
deşertăciunii?
813. Decât o mie de vorbe prefer o singură privire.
65
814. Cu cât îţi doreşti mai multă bogăţie materială cu

atât te umpli cu mai multă sărăcie spirituală.
815. Harul este darul Cuvântului Lui Dumnezeu.
816. Instinctul vieţii este tot ceea ce ne separă de noi
înşine ca suflete ale absolutului şi nemărginirii.
817. Cine poate înţelege de ce trebuia să avem nevoie
de o naştere şi o viaţă înaintea morţii?
818. Ce deosebire poate fi între natura sufletului şi
natura care ne înconjoară?
819. Am crezut în absolutul privirii tale până când am
înţeles că până şi Lumina Divină a iubirii poate fi
încătuşată de ţărâna trupului ce se vrea atât de adesea
profană.
820. Oară dacă nu am vieţui între limitele binelui şi
răului am mai trăi cunoscându-L pe Dumnezeu?
821. Dacă Dumnezeu este unic, este singur ?
822. Să fie acestă lume numai a Dumnezeului omului?
823. Trăim în lumea compromisului deşartă.
824. Ce altceva poate însemna vârful ierarhiei în
această lume a pierzaniei decât cea mai de sus treaptă
a acestei pierzanii?
825. Cel ce a îmbrăţişat măcar odată-n viaţă o şoaptă de
iubire îşi va pierde întunericul sufletului pentru
totdeauna.
826. A prins cineva în pumni cel puţin o frântură din
timpul vieţii sale?
827. A fi alături de inima ta înseamnă să fi alături de
Dumnezeu.
828. Nu te ascunde de tine fiindcă oricum nu te vei găsi
niciodată.
829. Disperarea este o notă proastă primită de propriul
tău Destin la şcoala înţelepciunii.
830. A existat vreodată un adevărat înţelept disperat?
831. Nu te amăgi şi nu amăgi iluziile acestei lumi
fiindcă sunt ele mai înainte de tine amăgite de moartea
care te aşteaptă.
66
832. Cum nu vei şti niciodată ce înseamnă întâiul în

Univers sau cel din urmă tot aşa nu vei afla ce anume
însemni cu adevărat tu.
833. Nu există ninsoare de speranţe care să nu se
topească de căldura timpului uitării.
834. Solitudinea tristeţii, deseori, poate fi unica măsură
reală a necunoscutului din tine.
835. Câte aripi au brăzdat cerul inimii tale şi câte au
rămas în ea?
836. Fiecare floare are toamna ei.
837. Cu ce este mai deosebită ţărâna trupului tău de
praful cuvintelor care se pierd în depărtarea sufletului
străin din tine?
838. Marea regăsire a ta cu tine însuţi nu va putea fi
decât dincolo de viaţă.
839. A nu crede în fericire înseamnă a nu avea un sens
în lumea deşertăciunii noastre.
840. Viaţa se vrea un poem al fericirii dar ale cărui
versuri se pierd negreşit numai în moarte.
841. Ce s-ar face întreaga fericire a acestei lumi fără de
moarte?
842. Dacă nu am fi cunoscut posibilitatea de a spune nu
am mai fi reuşit vreodată să fim de acord cu ceva?
843. Să fim cu toţii martirii Lui Dumnezeu pentru că ne
naştem într-o astfel de lume?
844. Fără deşertăciune şi suferinţă ar mai exista
sfinţenia?
845. Cred că orice altceva ar fi fost mai bun dacă ar fi
fost pus în locul acestei lumi a iluziei deşarte.
846. Care foc nu-şi are viaţa lui şi care viaţă focul ei?
847. Lasă lumea să-şi cearnă deşertăciunea la moara
absurdului, fiindcă este înfometată după aluatul
nimicniciei.
848. Care gând nu a fost gândit, care viaţă nu a trăit sau
care moarte nu a murit în Cuvântul lui Dumnezeu?
67
849. Nu-ţi căuta niciodată fericirea fiindcă şi aceasta se

află scrisă în destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să
poţi muri fără să ştii vreodată de ce.
850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o
enumerare a unei ierarhii!
851. Viaţa este o repetiţie absurdă înainte de
spectacolul dat de moarte în cinstea Existenţei.
852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă
nu vrei să mănânci doar pâinea deşertăciunii cernută
de acestea.
853. De câte ori văd norii arşi de focul zilei îi întreb de
ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar
fi imaginea unei dureri surde faţă de care nici o
lacrimă nu ar avea curajul să inunde amintirea unei
iubiri apuse.
854. Lasă cerul să-şi reverse întregul său senin în
privirea ta dacă vei dori să înţelegi ce anume este
iubirea.
855. Să nu cauţi niciodată un sens iubirii.
856. Să nu uiţi niciodată că până şi ziua oricât ar fi de
împlinită va sfârşi prin apus.
857. Acceptă-ţi Destinul pentru ca între tine şi
Dumnezeu să existe înţelegere.
858. Sexul nu poate fi niciodată iubire fiindcă iubirea
este forma supremă a sacralităţii, este sfinţenia
acesteia iar sexul sfinţenia profanului.
859. Petalele profunzimii ce izvorăsc din lumina
destinului tău mă îndeamnă să înţeleg până şi
necunoscutul iubirii de până acum.
860. Singurătatea ta este unica monedă care odată
dăruită va alunga singurătatea celuilalt.
861. Ai obosit de atâtea clipe câte ţi-au fost scrise să le
duci până acum fără să te poţi refugia în nici una
dintre ele? Înseamnă că trăieşti degeaba.
862. Rupe foile din calendarul trecut al amintirilor tale
şi aruncă-le spre viitor pentru a le readuce în prezent.
68
863. Ce să facem cu paradisul tău Doamne dacă suntem

orbi ca să-l vedem şi surzi să-l auzim?
864. Ce ne-am face dacă am avea toate dorinţele
împlinite? Am fi mai fericiţi fără să ne mai dorim
nimic?
865. Răbdarea este una din monedele ce trebuie plătite
împlinirii.
866. De cele mai multe ori tristeţea spală apa murdară a
păcatului originar din noi.
867. Ce ne-am face fără păcat originar şi biserici, fără
preoţi şi curve, am fi mai puri?
868. Fiecare ne ducem Destinul pe Golgota aleasă de
acesta şi nu de noi.
869. Oare câte stele nu există fără să răsară vreodată pe
bolta sufletului nostru într-o mare iubire pierdută de
noi şi fiecare stea în parte?
870. Oricât de hotărât ai fi în ceea ce faci decizia o va
lua tot Destinul tău.
871. Lasă-ţi steaua Iluziei Vieţii să-ţi răsară peste toate
suspinele acestei lumi fiindcă în curând va urma
răsăritul morţii pe bolta căreia va străluci.
872. De ce să-ţi fie teamă dacă tot ce ţi se întâmplă este
dat dinainte de a fi aici.
873. Lumea este oglinda a ceea ce a fost dinainte de ea.
874. Crede numai în lumina iubirii.
875. Oare am mai exista dacă ar absenta Destinul de la
masa vieţii noastre?
876. O viaţă fără Destin este ca un cer fără boltă, o stea
fără lumină sau o cunoaştere necunoscută niciodată.
877. Lasă-ţi Destinul să ţi se împlinească până la capăt
şi nu încerca să te sinucizi evadând din propria ta
lume.
878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor
tale care se reflectă în nuferii luminii de un alb
imaculat al iubirii.
69
879. Vântul potrivnic al Destinului, aduce valurile care

şterg întreaga sacralitate a imaginii sentimentelor
noastre.
880. Frumuseţea speranţelor lumii este spulberată de
timpul unor întâmplări care sunt cel mai adesea
nedorite.
881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare mereu
una ciudată şi nelalocul ei.
882. Lumea este un stindard al absurdului.
883. Tocmai în veşnicie timpul lipseşte.
884. Cântecul este corola nemuririi.
885. Vraja lumii se destramă doar prin farmecul morţii.
886. Care viaţă nu-şi poartă durerea şi fericirea,
deznădejdea sau speranţa?
887. Nimic nu este mai sigur faţă de tine ca şi propriul
tău Destin.
888. Chiar şi cei mai frumoşi ochi fără de Lumina
Divină a Iubirii pălesc.
889. Nu înota împotriva valului vieţii tale dacă nu vrei
să te îneci la picioarele propriei tale morţi fără a
înţelege de ce ai trăit vreodată.
890. Ce am mai respira dacă ar dispare aerul speranţei
din această lume?
891. Încearcă să te lipseşti de tine însuţi, vei reuşi?
892. Uitarea este boala cea mai sănătoasă.
893. A respecta viaţa înseamnă a respecta şi păcatul
originar al ei primit din greşeala Lui Dumnezeu de a se
încrede în Satan?
894. Dacă nu respecţi viaţa nu-L vei înţelege pe
Dumnezeu.
895. Un Dumnezeu credul care greşeşte mai este
Dumnezeu?
896. Ar mai fi un Dumnezeu după chipul şi asemănarea
omului dacă nu ar fi greşit atunci când la facerea lumii
nu a prevăzut că va fi înşelat de viitorul Satan?
70
897. Cum nu există cale care să nu ducă undeva, nu

există Dumnezeu care să nu fie în fruntea a tot şi a
toate, mai puţin în fruntea relelor fiindcă I se va găsi
mereu o scuză.
898. Chiar şi nicăieri tot undeva înseamnă.
899. Fiindcă eşti lumină nu te teme niciodată de
întuneric ci luminează-l!
900. Respectă-ţi viaţa dacă vrei să-ţi înţelegi moartea.
901. Numai orizontul poate şti dacă l-a atins cineva
vreodată.
902. Dacă nu-L vei căuta pe Dumnezeu în tine nu-L vei
afla niciodată.
903. Mulţi vor să fugă de ei înşişi în moarte fără să
înţeleagă că şi moartea la fel ca şi viaţa se află numai
în ei.
904. Acceptă urma lăsată de tine trecutului fiindcă nici
un viitor nu o va putea spăla.
905. Care roată nu a fost zămislită să se învârtă şi care
moarte nu a fost precedată de o naştere?
906. Ce vei culege din cioburile clipelor vieţii tale
sparte de Destin în faţa morţii?
907. Există timp sau trecere fără de moarte?
908. Care rădăcină a vieţii nu a fost zămislită din
sămânţa trecerii şi care sămânţă a iubirii nu-şi are
rădăcina ei în moarte?
909. Lipseşte - te de orice în afară de iubire fiindcă
oricât de inuman ar deveni Dumnezeu faţă de tine,
atunci când vei înţelege că a creat iubirea nu vei putea
să nu-L iubeşti.
910. Cu toţii suntem un nimeni înaintea Lui Dumnezeu
şi atunci de ce am fost creaţi?
911. Ador amintirea ochilor tăi în care am crezut că
sunt sufletul Luminii Divine.
912. Doar dorul care doare este dor.
913. La malul speranţelor nu prea acostează niciodată
împlinirea.
71
914. Nu încerca să repeţi timpul unei trecute iubiri

fiindcă acesta e plecat demult odată cu eternitatea sa în
care îţi era ascunsă iubirea.
915. Ce să-ţi fac dacă ai lipsit din gara sentimentelor
vieţii tale atunci când a oprit şi la peronul inimii tale
trenul marii iubiri.
916. În locul iubirii ce anume va rămâne din noi în
afară de o amintire prăfuită undeva într-un colţ de
cimitir al unor speranţe ce se vor deşarte şi vor trece
odată cu ziua acestei lumi?
917. Nu spune nimănui ce este iubirea fiindcă înseamnă
că nu ai întâlnit-o cu adevărat.
918. Repetă-ţi într-una cât de singur eşti fără de
Dumnezeul Iubirii şi astfel vei ajunge să-L întâlneşti.
919. Nu te amăgi singur crezând în lumea ce nu poate
crede decât în ea, fiindcă nu va crede niciodată în tine.
920. Care ocean nu-şi are adâncimea sa şi care suflet
nu-şi are Cuvântul Lui Dumnezeu din care a fost
întrupat?
921. Nimeni nu va şti vreodată de ce s-a născut un
nimeni pentru a muri acelaşi nimeni.
922. Priveşte la vântul cuvintelor neînţelese cum
spulberă părul învolburat de evenimente ale acestei
lumi şi înţelege-ţi speranţa.
923. S-a învins cineva pe sine fără să moară?
924. Oricât de mult ai dori să devii un altul până la
moarte tot tu vei rămâne chiar şi cu amintirile
propriului tău trecut.
925. Şi-a schimbat vreodată cineva trecutul ca să poată
spune că posedă voinţă?
926. Nu trezi fiara din om fiindcă va fi mult mai
fioroasă decât orice animal hăituit de natura acestei
lumi.
927. Aruncă tot ce este omenesc din tine pentru a fi
înţeles de Dumnezeu.
72
928. Nu există luptă mai mare decât în sânul unei mari

iubiri.
929. Cine vrea să piardă agoniseala unei vieţi pentru a
înţelege moartea care te primeşte la fel de gol precum
te-ai născut? Doar acela este cu adevărat aproape de
lumina creatorului său.
930. Ce ştii tu suflet pribeag câte clipe îţi cheltuie
Destinul doar pentru a se îmbăta cu apa vieţii tale?
931. Nici măcar propriul tău Destin nu-ţi aparţine. El
este urma lăsată de Cuvântul Lui Dumnezeu numai
pentru tine.
932. Ce altceva suntem noi decât albia secată a lacrimii
Lui Dumnezeu prin care şi-a exprimat iubirea
neînţeleasă de neantul eternităţii.
933. Rămâi cu bine suflet drag ce ai crezut în viaţa
morţii când eu mai rămân în viaţa unde există moarte.
934. Poţi opri lumea din mersul ei nebun?
935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor
este moartea?
936. Fără tine până şi primăvara sufletului devine
toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad
peste veşmântul unei amintiri din ce în ce mai
dureroase.
937. Nu există comediant mai mare decât lumea în care
trăim.
938. Tinereţea ar trebui să fie adevărata senectute a
sufletului iar bătrâneţea copilăria lui.
939. Iubirea este Lumina Divină a morţii pentru care
ne-am născut.
940. Ascultă-ţi vocea inimii şi întreabă-te de ce îţi bate
fiecare clipă a Destinului tău ce ar fi trebuit să devină
propria ta eternitate?
941. Care dintre vise este mai adevărat? Cel al ierarhiei
lumii sau al mântuirii ei?
942. Eşti o petală de timp, ruptă din floarea cu nume de
Dor, ţinută cândva în mâna Lui Dumnezeu.
73
943. Să fie mai multe stele decât clipe pe cerul

Cuvântului Lui Dumnezeu?
944. Nu te îndemn să speri în nimic dar dacă nu ai mai
spera cu ce ai rămâne?
945. Care opus nu-şi are sensul lui şi care moarte viaţa
ei?
946. Fiecare vis ne arată imaginea realităţii din care
ajungem să înţelegem iluzia precum fiecare iluzie ne
arată visul din care înţelegem realitatea.
947. Orice facere este un verb ce are în spate un
subiect, precum orice subiect devine opera unui
verb.De aceea nici Cuvântul Lui Dumnezeu nu putea
fi singur fără de verbul său.
948. Deşi ne credem stăpânii acestei lumi nu suntem
decât nişte creaturi jalnice fiindcă fiecare vietate are
propria ei lume.
949. A plecat cineva din această lume cu cel puţin un
fir de păr din corpul pe care l-a hrănit o viaţă întreagă?
950. Care sfârşit nu a avut vreodată propriul său
început?
951. Cel mai departe de tine nu poţi fi decât tot tu
însuţi, precum şi cel mai aproape.
952. Dovada existenţei constă în Iluzia Vieţii şi astfel
existenţa devine de la sine trupul acestei iluzii.
953. Care rămăşag poate suplini moartea?
954. La botezul zilei să nu duci niciodată stele oricât ar
fi acestea de frumoase.
955. Ce s-ar fi făcut amintirea ochilor tăi fără îngerii
privirii ce-o însoţeau aievea învingând neantul uitării?
956. Care rădăcină nu-şi va susţine arborele ei?
957. Te-am văzut cât eşti de fermecătoare frumoasă
zână a morţii ce alungi fiecare durere şi trecut la coşul
unor amintiri disperate pe care urmează să le spele
viaţa care le-a dat naştere.
958. Suspinul este frontiera dintre lumina speranţei şi
posibilul întuneric al neîndeplinirii ei.
74
959. Cine poate înţelege neînţelesul va şti ce anume

este cunoaşterea.
960. A crede înseamnă înainte de toate a- ţi aminti.
961. Ascultă mai curând de adevărul morţii decât de
minciunile vieţii.
962. Dacă nu ar fi binele şi răul ar mai fi lupta sau viaţa
acesteia pe care o trăim?
963. Totul nu are nici o valoare în faţa morţii care te
aşteaptă pentru ca viaţa ta să-şi împlinească destinul.
964. Nu te întrista văzând alergătorii de ocazie ai
oportunismului acestei lumi fiindcă toţii merg spre
acelaşi ţel: Moartea!
965. Bogăţia este drogul Iluziei Vieţii.
966. Viaţa este nebunia prin care nebunii se cred mai
sănătoşi decât moartea ce îi aşteaptă.
967. Nu există părere care să nu poată fi ruptă de
minciuna cu nume de adevăr a acestei lumi.
968. Lauda este măsura ce-ţi arată cât ar mai trebui ca
lumea să devină mai bună.
969. Câte cărămizi i-ar trebui Cuvântului Lui
Dumnezeu să adauge la edificiul acestei lumi pentru ca
aceasta să poată fi cu adevărat înţeleasă de oameni?
970. Doar cel ce luptă ştie că trăieşte.
971. Marele învins al acestei lumi este adevărul!
972. Cine va putea spăla crimele din lumea Cuvântului
lui Dumnezeu?
973. Ce putem învăţa din această lume a Iluziei Vieţii
Doamne Dumnezeule, unde adevărul rămâne mereu
marea necunoscută?
974. Ce s-ar face sfinţenia fără de îngeri şi sacrul fără
Dumnezeu?
975. Doamne, Tu eşti totul, iar noi toate celelalte din
afara Totului unde nu a mai rămas nimic? De aceea
suntem atât de goi şi înstrăinaţi de noi înşine?
976. Orice neant este un Tot la rândul său.
977. A găsit cineva măsura iubirii?
75
978. Casa inimii este unica ce nu-şi poate încuia

ferestrele privirii niciodată.
979. Risipa este o formă de a umple ceea ce lipseşte din
noi.De aceea suntem atât de risipitori!
980. Nimic nu poate fi mai trist decât să vezi Cuvântul
iubirii noastre cum zace în ruină sprijinit de gardul
uitării.
981. Orice minune este o rază umilă din adevărul ce ar
fi trebuit să-l ştim despre noi în Iluzia Vieţii.
982. Doar cel ce se întreabă va şti cât de mult nu ştie.
983. Durerea este o virgulă ce pare eternă după o
întrebare fără de răspuns.
984. Ce s-ar face viaţa fără intrigă iar ambele fără de
Destinul care să le tempereze prin moarte?
985. Vorba lumii este refularea Iluziei Vieţii conştientă
în subconştient că totul este o deşertăciune.
986. Deşertăciunea este Tot ce se află dincolo de
Dumnezeul pe care-l considerăm a fi un Tot. Adică
noi!
987. Care zăpadă a iubirii nu a fost albă la început,
înainte de a fi un torent înspumat ce distruge totul în
calea sa?
988. Toate limbile Pământului nu fac cât singurul
Cuvânt al Lui Dumnezeu, acela de A Fi!
989. Nu există duşman mai mare decât propria ta viaţă.
990. Dumnezeu nu poate fi găsit decât în tine la fel ca
şi moartea, de aceea fiindu-ţi teamă de moarte îţi este
teamă de tine şi de Dumnezeu.
991. Nu înşela niciodată Cuvântul Lui Dumnezeu din
care ai fost plămădit dacă nu vrei să te înşeli pe tine.
992. A-L asculta pe Dumnezeu înseamnă a te privi în
oglinda lumii şi a te întreba dacă-ţi place ce vezi.
993. A fi, trebuie să fie pentru noi a iubi.
994. Nimeni nu poate rămâne în urma morţii.
995. Doar prin sacrificiu ne comparăm cu divinitatea.
76
996. Cel mai înspăimântător ar trebui să fie neînţelesul

şi nimic altceva, doar că lumea ar deveni imediat un
iad.
997. Cum moartea poate fi învinsă numai prin moarte
şi visul vieţii poate fi învins numai prin vis.De aceea
cel ce nu visează nu va ieşi niciodată învingător din
lupta sa cu viaţa.
998. Rămâi cel ce eşti fiindcă Dumnezeu nu va
recunoaşte în numele tău pe nimeni altcineva.
999. Frumuseţea este eul nostru oglindit pe bolta
stelelor eternităţii.
1000.Ce poate fi mai frumos decât să simţi cum
rezonează imaginea corpului cu eul tău?
1001.Forma este fulgerul Iluziei Vieţii ce reflectă o
frântură din adevărul luminii.
1002.Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât
de roua cuvintelor iubirii.
1003.Ce altceva poate să fie apa vieţii decât o lacrimă a
acestei lumi?
1004.Numai visul poate să-ţi povestească realitatea
luminii din iubire.
1005.Cel ce nu poate visa îşi iroseşte clipele vieţii
degeaba.
1006.Oricâte vieţi ai primi în dar tot ţi-ar mai trebui una
pentru aţi alege clipa eternă a morţii dacă nu iubeşti.
1007.Viaţa este cea mai mare risipă de cuvinte.
1008.Rostul morţii este să moară înviind astfel.
1009.Lacrima cuvântului este lipsa de înţelegere şi de
aceea vă rog nu faceţi cuvintele să plângă.
1010.Doar norii viselor pot umbri soarele speranţelor ce
vor cădea din cerul inimii în ţărâna ce a mai rămas din
cuvintele noastre obosite de vremea fiecărui Destin în
parte.
1011.Cine poate ruga fulgerul inimii să lumineze
adevărul vieţii?
77
1012. Cine poate întreba, întrebarea de:”a fi” ca să-şi

obţină un răspuns?
1013.Nu-ţi acoperi privirea cu viitorul ce-ţi va aduce
moartea ci vezi trecutul ce-ţi uită viaţa.
1014.Care pană nu-şi are aripa ei spre a zbura dincolo
de orice gând amar al acestei lumi?
1015.Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume
cu voinţă iluzorie?
1016.Cel ce-şi pierde amintirea uitării se pierde pe sine.
1017.De ce paşii norilor devin ploaia de vise ce ne spală
orizontul acestei lumi?
1018.Câtă nevoie am de petala trandafirului umezit cu
lacrima privirii tale ce a încolţit în inima iubirii
noastre.
1019.Lasă orice gând atunci când îţi vorbeşte sufletul.
1020.Furtuna a fost creată pentru a spăla timpul de
păcatele greşelii Lui Dumnezeu de a face această lume
murdară.
1021.Orice viaţă înseamnă limite în afară de iubire.
1022.Poezia este fructul Luminii Divine din noi.
1023.Sărutul este inima ce şterge lacrima depărtării
dintre două suflete.
1024.Care tren nu-şi are calea lui sau Destin viaţa sa?
1025.Pacea inimii stă în steaua sa.
1026.Forţa apei vieţii se regăseşte în vuietul cascadei ce
cade odată cu noi spre moarte.
1027.Îndoiala este o clipă ruptă de fiecare dintre noi.
1028.Lacrima este rugul aprins al simţirii.
1029.Întreaga viaţă s-a născut din furtuna de a fi noi
înşine dar condamnaţi să ne căutăm mereu.
1030.Numai dorul poate şti cât de mare poate fi clipa.
1031.Fulgeră-mi uitarea cu amintirea luminii din tine
spre
a-mi redescoperi fiinţa pierdută.
1032.Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate
exista în această lume.
78
1033.Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări

despre El şi creaţie fiindcă oricum nu-ţi va răspunde.
1034.Alungă depresia, absurdul şi deşertăciunea din
lume şi vezi ce rămâne în locul lor? Nimic!
1035.Ar mai exista pietre preţioase de nu ar fi iubirea?
1036.Nu există valoare fără adevăr.
1037.Care adevăr poate sta la masa acestei lumi, cel al
vieţii sau cel al morţii?
1038.Minciuna este unicul adevăr cunoscut!
1039.Care stradă nu-şi are paşii ei şi care paşi nu-şi au
lumea lor?
1040.Îmbrăţişarea este mântuirea prafului stelar din noi.
1041.Divinul din noi îşi cere sufletul său pereche.
1042.Prin Cuvânt şi Dumnezeu am făcut legământul cu
ţărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea
muri.
1043.Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în
afară de iluzie fiindcă marile iubiri îl vor însoţi mereu.
1044.Toţi sculptorii din lume nu ar putea sculpta lumea
aşa cum a făcut-o Dumnezeu.
1045.Iubita mea eşti un poem de lumină scris de taina
iubirii noastre şi dăruit stelei în care ne vom regăsi
eternitatea.
1046.A trăi înseamnă ori a vegeta ori a iubi. Alege!
1047.Xenofobia este arta prostiei adusă la rang de
perfecţiune fiindcă nimeni nu este mai străin de tine
decât sufletul tău.
1048.Cartea este odiseea prin care poate trece un
cuvânt.
1049.Norocul este faţa descoperită a Destinului.
1050.Libertatea este măsura trasată de moarte vieţii.
1051.Nu există nimic mai important pe lume decât
inima clipei în care îţi este dat să mori.
1052.Trăim într-o lume bolnavă de boala preţului
fiindcă se doreşte neapărat preţioasă.
79
1053.Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat

de nopţile înstelate ale farmecului?
1054.Dacă ai fi infinitul aş sta până l-aş cuprinde pentru
tine.
1055.Rămâi cumva cu viaţa ta la nesfârşit?
1056.Singurătatea este o limită a bunul simţ lăsat de
Dumnezeu.
1057.Morala este ceea ce nu trebuie să faci din ceea ce
îşi doreşte majoritatea.
1058.Opreşte timpul şi simte-i clipa fiindcă doar în ea
trăieşti.
1059.Între nume şi renume stă Iluzia Vieţii.
1060.Cine ştie care biserică este mai apropiată Lui
Dumnezeu?
1061.Nu te limita la a vrea să cunoşti ci treci dincolo la
a vrea să simţi dacă vrei să cunoşti cu adevărat.
1062.Ura este faţa pălmuită a iubirii.
1063.Diferenţa dintre o iluzie şi alta stă doar în visul ce
se va destrăma odată cu venirea zorilor morţii.
1064.Ascultă ploaia de suflete a stelelor ce-şi părăsesc
bolta spre a se naşte aici, ascultă cum se lovesc de
asfaltul neputinţei noastre de a fi eterni.
1065.Numai moartea poate evalua nepărtinitor viaţa.
1066.Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele
fiindcă El este Totul.
1067.Te rog toamnă lasă-mi primăvara amintirii să-mi
inunde ruginiul uitării tale.
1068.A fi înseamnă aţi aminti.
1069.Care speranţă în ruină nu a fost cândva un edificiu
semeţ?
1070.Orice întrecere cu natura deşertăciunii acestei lumi
este o deşertăciune şi mai mare.
1071.Numai somnul îţi poate spune că mai există şi vise
reale.
1072.Rămâi în afara lumii şi nu o lua în seamă dacă nu
vrei să devii la fel de nebun ca şi ea.
80
1073.Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun îşi

impune norma sa de normalitate.
1074.Bisericile sunt simbolul absurd al umilinţei.
1075.Omul trebuie să-şi caute neapărat un mântuitor fie
el luat şi la preţ de speculă, după câte păcate se
săvârşesc zilnic.
1076.Unde eşti înger al amintirii şi durerii ce-mi spui că
de fapt trăiesc prin tine?
1077.Ce-i poate lipsi Lui Dumnezeu dar nouă? Poate
de aceea avem atât de mare nevoie de El fiindcă nu-I
lipseşte nimic.
1078.Orice părăsire este o regăsire tardivă a unui
altceva.
1079.Ziua este absurdul nopţii iar noaptea somnul unde
îşi visează ziua viaţa.
1080.Împlinirea este o fărâmă din ceea ce ar trebui să
devină un adevăr.
1081.Fără muncă întregul vis al vieţii s-ar nărui sub
cupola grea a realităţii.
1082.Odihna este un spaţiu dintre două respiraţii ale
Iluziei Vieţii.
1083.Doar cel fără noroc poate spune că a avut noroc.
1084.Pacea este o îndoială acceptată de ambele părţi.
1085.Lupta este o încercare de mântuire a păcatului
propriei tale naşteri.
1086.Limba unei naţiuni este patosul prin care sufletele
acelei naţiuni îşi strigă dorul, fericirea şi disperarea în
faţa vieţii.
1087.Sufletul este o fărâmă din neputinţa Lui
Dumnezeu.
1088.Durerea este oglinda prin care trebuie să ne vedem
putinţa de a schimba ceva pe faţa ridată a lumii.
1089.Focul este forma cea mai superioară a purităţii
ţărânii din noi ce ajunge cenuşă.
1090.Puterea este o culme măcinată mereu de viscolul
păcatului până ce dispare definitiv.
81
1091.Orgoliul este supunerea oarbă în faţa speranţei.

1092.Trufia este un şomaj al gândirii.
1093.Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul
de faţă fără nici o valoare spirituală sau sacră ci doar
profană şi mercantilă.
1094.Absurdul este unica pată de culoare a adevărului
absolut lăsată acestei lumi.
1095.Mânia este o notă dezacordată a gândului.
1096.Jocul este cauza pentru care viaţa este aşa cum
este fiindcă se joacă cu noi de la început şi până la
capăt.
1097.Cearta este o isterie regizată pe acordurile
dorinţelor neîmplinite.
1098.Prostia este unica descoperire demnă de luat în
seamă a Iluziei Vieţii.
1099.Oare dacă am afla că speranţa este de fapt o
legumă ne-am mai dori să o cultivăm?
1100.În somnul gândirii ar fi putut fi viaţa fără de
păcat?
1101.Nu rezistenţa la cel ce se luptă împotriva
speranţelor tale contează ci Destinul ce a fost demult
dat de Dumnezeu pe taraba deşertăciunii acestei lumi.
1102.Lacrima este lumea scoasă de sub masca speranţei
sub care se ascunde.
1103.Ridurile sunt albii săpate de râul suferinţelor
acestei lumi.
1104.Care furtună nu-şi are şi vraja ei sau Destinul
viscolul său?
1105.Rotunjimea oului a făcut lumea să se învârtă la
nesfârşit în jurul absurdului.
1106.Scânteia este o stea neînţeleasă de eternitatea
propriei sale clipe.
1107.O lume fără de paşi ar fi uitată de timp.
1108.Dispărând bisericile ar dispare şi păcatele pentru
care sunt necesare?
82
1109.Viitorul este jocul de lumini al lumii cu voinţa

noastră imaginară.
1110.Zidul ne aminteşte că trăim arătându-ne esenţa
vieţii.
1111.Pacea sufletului a fost dintotdeauna un tren fără
şine care venea de nicăieri şi mergea de unde a sosit.
1112.Sentimentul este o culoare de Destin ce ne-a pătat
sufletul.
1113.Fierul este metalul cu care ne comparăm adeseori
când uităm că rugineşte.
1114.Forţa este o boare de remuşcare a ceea ce şi-ar fi
dorit Dumnezeu de la noi înainte să ne împartă păcatul
cel mare al lumii, greşind că l-a creat pe Diavol.
1115.Vraja este o pictură ieftină cumpărată de creaţie la
taraba de chilipiruri a lumilor cu durere.
1116.Natura este imaginea Lui Dumnezeu văzută de
Iluzia Vieţii noastre.
1117.Ce s-ar face cerul fără boltă dar lumea fără iubire?
1118.Jarul este sufletul pierdut al focului.
1119.Oare ar mai aduce potcoava noroc dacă nu ar bate
ţărâna din noi?
1120.Urma este o frază întreruptă a Destinului.
1121.Bunătatea este o lovitură ascunsă dată despărţirii.
1122.Cerul este lacrima Timpului care îşi recunoaşte
existenţa sa fără nici o valoare în faţa eternităţii
lumilor.
1123.Normalul înseamnă a fi la fel de anormal ca toţi
ceilalţi.
1124.Lumina este identitatea gândului.
1125.Graba este o măsură a uitării de unde ai plecat şi
unde vei ajunge.
1126.Taina este o torţă a Destinului.
1127.Seducţia este sabia simţirii scoasă din teaca
deşertăciunii.
1128.Zorii sunt geana adormită a luminii din noi.
1129.Forma este îmbrăcămintea Iluziei Vieţii.
83
1130.Frumuseţe fără formă este ca şi cum ar fi viaţă

fără gând, sau iluzie fără haina sa.
1131.Ornamentul este tactica deşertăciunii de a-şi
dovedi valoarea.
1132.Ce altceva este rostul lumii decât o pensulă care
nu-şi găseşte vopseaua niciodată pentru a picta
imaginea adevărului?
1133.Valoarea este o notă din solfegiul amăgirilor
fredonat de Dumnezeu la ceasul creaţiei.
1134.Onoarea este o ruină a unei amintiri ce trebuie să
fie valoroasă.
1135.Bunătatea este imaginea pe care am vândut-o
demult Lui Dumnezeu pentru fericirea de a ne fi creat
atât de absurzi.
1136.Nonşalanţa este o filă din uitarea de sine
nerecunoscută de nimeni.
1137.Cumpătarea este un dar al absurdului.
1138.Evenimentul este un timp care-şi uită acasă
propriul său ceasornic.
1139.Societatea este o rămăşiţă din ceea ce suntem
fiecare dintre noi.
1140.Istoria care nu se repetă nu mai este istorie.
1141.Istoria este o succesiune de amintiri ce au avut
norocul să poată fi înţelese de Iluzia Vieţii.
1142.Care rai şi-a uitat iadul acasă şi mai este călcat de
Dumnezeu?
1143.Ofranda este un mijloc de a-L mitui pe Dumnezeu
pentru păcate.
1144.Depărtarea este o lacrimă a apropierii.
1145.Supărarea este curcubeul fericirii de a cunoaşte
patima lumii.
1146.Patima este o spărtură de Destin ale cărui cioburi
se pot aduna doar cu abstinenţă.
1147.Numai rugina poate şti ce înseamnă fierul.
84
1148.Oricâte frunze ale amintirii vor aşterne copacii

sufletelor în ţărână acestea tot ţărână vor deveni şi
niciodată arbore.
1149.Mai lung sau mai scurt drum decât acela până la
Dumnezeu nu este nici unul.
1150.Norii sufletului îţi varsă ploaia lacrimilor spre a
răcori arşiţa sentimentală din deşertul deşertăciunii
acestei lumi.
1151.Care nuanţă a Luminii Divine din tine nu este cea
mai caldă atunci când iubeşti?
1152.Nu există întuneric mai mare decât în sufletul ce
nu poate iubi.
1153.Prăpastia dintre dor şi durere are adâncimea unui
simplu rid pe faţa arsă de aşteptare a Timpului.
1154.Numai valul ştie cât de dureros se sparge de stânca
întâmplării de a fi apa care-şi stinge focul propriului
suflet.
1155.Cine îşi poate înţelege necuviinţa cu sine însuşi?
1156.Cel ce-şi aruncă crezul pe apa râului uitării este
cel mai năpăstuit de umbra adevărului propriei sale
naşteri.
1157.Nimic nu este mai important pentru viaţă decât
moartea.
1158.Nu există o orânduire a moralei fără o ierarhie a
durerii.
1159.Doar cel ce înfruntă morala poate şti cât de
benefică este aceasta.
1160.Morala este piatra de hotar a limitei dintre fericire,
suferinţă şi răzbunare.
1161.Deznădejdea este o speranţă bolnavă, încât abia
mai poate lăsa paşi Destinului.
1162.Amintirea de a fi a vieţii este esenţa a ceea ce
suntem noi azi.
1163.Sufletul este o amintire a propriului trecut ce s-ar
vrea mereu viitor, devenind dor şi astfel care suflet nu-
şi poartă dorul său?
85
1164.Pedeapsa este o răzbunare a moralei.

1165. Doar cel ce cunoaşte ştie cât nu ştie.
1166.Renumele este un nume pe care a patinat timpul
lăsându-şi urma propriei sale patine.
1167.De n-ar fi floarea inimii tale ce s-ar face frumosul?
1168.Paşii sunt idolii creaţiei.
1169.Ce ar mai rămâne din noi dacă L-am înlătura pe
Dumnezeu? Nimic!
1170.Cultura va fi mereu oglinda moralei care se
doreşte altfel decât este acum.
1171.Visul este ceea ce credem că nu suntem pentru a
fi.
1172.Care nor nu-şi are ploaia lui sau pasăre aripa ei?
Dar care om nu-şi areDestinul său sau care viaţă
moartea ei?
1173.Fă pace cu tine însuţi ca viaţa să nu-ţi impună
propria ei pace.
1174.Dacă originea păcatului îl are ca şi creator pe
Dumnezeu mai este acesta păcat sau devine creaţie
mirifică?
1175.Chiar dacă Dumnezeu ar fi cel mai mare păcătos
din această lume nu l-am putea conştientiza decât ca
fiind cel mai bun şi curat, iar păcatul Lui ar deveni
imediat numai al nostru, fiindcă dacă am pierde iluzia
celui mai puternic în care să credem şi care este
Dumnezeu nu ne-ar mai rămâne nimic.
1176.Oricât de neînsemnat ar fi izvorul, el este creatorul
oceanului.
1177.Ce-i poate lipsi cel mai mult acestei lumi în afară
de Dumnezeu?
1178.Rolul zorilor este de a şterge visele cu buretele
uitării de noi înşine.
1179.Amăgirea este o replică pierdută a firii.
1180.Grija este o datorie a vieţii de pe vremea când se
împrumuta la Destin crezând că va putea plăti înapoi
fiecare simţire a sa.
86
1181.Lăcomia este o formă absurdă de rugăciune prin

care se doreşte mai mult decât îndestulător.
1182.Invidia este libertatea de a fi înlănţuit cu propriile
tale lanţuri.
1183.Răutatea este o formă de sado - masochism
meschin ce se vrea adeseori morală.
1184.Linguşitorul este o fiinţă nesigură pe sine ce vrea
să se hrănească deseori cu forţa celorlalţi.
1185.Cât spaţiu îi este necesar unei clipe eterne?
1186.Locul sufletului este în dor, amintire şi speranţă.
1187.Bine ai venit lumină a iubirii mele fiindcă am
obosit de atâta întuneric meschin al societăţii.
1188.Societatea este forma supremă de sado-masochism
pe care a putut să o descopere omenirea.
1189.Doar cel ce caută va şti de ce nu poate găsi.
1190.Nuferii sălbatici ai inimii plutesc doar pe râul
vieţii în valurile căruia strălucesc ochii morţii.
1191.Eleganţa este un furt de priviri al luminii din noi.
1192.Romantismul este arta inimii.
1193.Sobrietatea este o petală care ştie că odată ce va fi
smulsă din floarea ochilor ei se va veşteji.
1194.Ce poate fi mai versatil decât viaţa?
1195.Amăgirea este calea atât de lunecoasă a paşilor
lumii încât te pierzi şi cazi în braţele unui Destin
apropiat dar străin de tine.
1196.Graţia este un joc de lumini divine al sufletelor.
1197.Admiraţia este o lebădă al cărei graţie se
oglindeşte pe lacul ochilor de jad ai împlinirii.
1198.Singurătatea este o filă ruptă adeseori din noi pe
care am pierdut-o la jocul nostru cu nume de Târziu.
1199.Uimirea este natura în stare de beţie inocentă la
crâşma infantilă a speranţei din noi.
1200.Reproşul este o sabie poleită cu sentimente
ruginite.
1201.Intriga este natura vieţii.
87
1202.Asuprirea este fardul pus unor suflete spre a fi

purtat obligatoriu de acestea.
1203.Învingătorul va rămâne doar cel ce va reuşi să se
învingă pe sine.
1204.Care casă nu-şi are zidurile ei?
1205.Nu există gard pentru sufletul ce speră.
1206.Oricât de mare ar fi o nenorocire nu uita că pot fi
altele şi mai mari, de aceea nenorocirea ta poate fi o
mare bucurie pentru cei care trăiesc în nenorociri şi
mai mari ca tine.
1207.Dacă am fi cunoscut numai fericirea aceasta nu ar
fi însemnat nimic fără de durere.
1208.Versul furtunii din noi va începe mereu cu: sper!
1209.Dogma este o corabie în derivă care în loc să vadă
salvarea în ţărmul care se zăreşte la orizont, vede ca
unică salvare tocmai naufragiul în sine.
1210.Risipa este un ideal al dorinţei ascuns adesea sub
masca necunoaşterii.
1211.Sexul este o insultă adusă iubirii.
1212.Războiul este o mare neîmplinire a unor speranţe
la nivel social.
1213.Oare de ce trăim în frigul cuvintelor în loc să
simţim căldura inimilor lor?
1214.Fiecare culoare este un strigăt disperat al naturii
după străinul din noi, iar toate aceste strigăte la un loc
ne dau armonia formei spre a fi fericiţi.
1215.Graba este o încercare de a mutila timpul.
1216.Intuiţia este pauza în care lăsăm să vorbească şi
străinul din noi.
1217.Balanţa este piedestalul minciunii în Iluzia Vieţii.
1218.Nedumerirea este scara ce-ai vrea să te urce la
cerul adevărului dar nu face decât să te înalţe cu o
palmă de iluzie deasupra ta.
1219.Zidul este prima punte spre libertate fiindcă fără
de el nu ai cunoaşte-o.
88
1220.Care ceas îţi cunoaşte cu adevărat timpul iubirii

tale?
1221.Ai pierdut o bătălie, un război? Ai pierdut o viaţă,
o moarte? Atunci ai pierdut pierderea.
1222.Doar cel ce uită zborul frânt al vieţii îşi poate
aminti renaşterea sa în moarte.
1223.Legea este albia prin care trebuie să curgă
infracţiunile.
1224.Bunătatea este adeseori o formă provincială de
vanitate.
1225.Infinitul este un neînţeles necesar pentru a
înţelege.
1226.Facerea lumii a trebuit să fie adunată ciob cu ciob
de către rugile noastre pentru a ne înlătura păcatele,
după ce a fost spartă de Dumnezeu într-o clipă de
neatenţie.
1227.Rugăciunea este o formă de desăvârşire a Iluziei
Vieţii.
1228.Nutrim adesea speranţa în mai bine fără să
realizăm că în acel bine se află adeseori un rău şi mai
mare.
1229.Spaţiul este maidanul creat de Dumnezeu pentru a
se juca cu noi.
1230.Cu cât este mai mare fericirea cu atât devine mai
orbitoare încât aproape că nu o mai poţi vedea.
1231.De n-ar fi fost născută întrebarea nici dorinţa n-ar
fi existat.
1232.Numai la tâmpla timpului ne stă viaţa şi la umbra
sa: moartea.
1233.Ruina unei iubiri se numeşte întotdeauna amintire.
1234.Pe drumul prăfuit de vise al vieţii învăţăm doar un
singur lucru cu adevărat: să murim.
1235.O linişte oricât de mare ar fi, dacă devine
apăsătoare, tot furtună şi strigăt deznădăjduit se
numeşte.
89
1236.Rostul timpului este să treacă viaţa, iar al vieţii să-

şi poată prinde timpul ce o va traversa spre moarte.
1237.Nu te gândi la nisipul paşilor pierduţi ai timpului
trecut fiindcă ei sunt demult o amintire în clepsidra
viitorului.
1238.Copilăria este o toană a Destinului, prin care se
vrea mai serios decât păcatul prin care va fi obligat să
treacă.
1239.Nu există revenire care să nu se fi despărţit cel
puţin odată spre a avea de unde veni la fel ca şi viaţa
ce trebuie să-şi reîntâlnească mereu moartea.
1240.Normalitatea este o stare de spirit a Iluziei Vieţii.
1241.Dacă ar fi ca Dumnezeu să piardă totuşi ceva, acel
lucru ar fi creaţia pierdută în păcat.
1242.Realitatea este o dramă a unei iluzii cu happy -
end în moarte.
1243.Oare ar mai fi florile atât de frumoase dacă nu ar
plânge norii pentru ele?
1244.Liniştea este o momeală a vieţii prin care se vrea
respectată.
1245.Există pădure a fericirii fără copacii iubirii?
1246.Care catedrală a inimii nu-şi are crucea şi credinţa
ei?
1247.Nepăsarea este lacrima Destinului.
1248.Măreţia este o butaforie a Iluziei Vieţii.
1249.Remuşcarea este lozul câştigător al inimii în faţa
uitării.
1250.Ce suntem noi în afară de o mare mirare care se
întreabă pe ea: de ce?
1251.Flamura gloriei va fi vopsită mereu în culorile
suferinţei îndurate spre a fi obţinută.
1252.Nu există boală mai mare decât uitarea unei mari
iubiri.
1253.Boala este un dicţionar în care se află şi Cuvântul
Lui Dumnezeu ce a făcut lumea în care ne aflăm.
90
1254.Justiţia este enigma de nedezlegat a păcatului

acestei lumi.
1255.Replica este cealaltă parte a feţei ce trebuie
întoarsă spre a fi lovită întru iertarea păcatului zămislit
din Cuvânt.
1256.Vremea este aleea pe care îşi plimbă timpul
toanele.
1257.Suspiciunea este o pană smulsă din aripa ce
întregea o dorinţă.
1258.Incertitudinea este cearta timpului cu propria lui
vârstă.
1259.Ofilirea este o rămăşiţă de iluzie ce merge pe calea
uitării.
1260.Sugestia este abilitatea de aţi trişa propriile
gânduri.
1261.Amăgirea este trafic de sentimente.
1262.Spaima este o pată murdară de culoare spirituală.
1263.Ratarea este o apropiere de deşertăciunea acestei
lumi.
1264.Libertatea este un pod surpat între cele două iluzii
ale binelui şi răului.
1265.Apa este oglinda Iluziei Vieţii din care se adapă
clipele Timpului ce o duce spre moarte.
1266.Imitaţia este o urmă a fericirii apuse.
1267.Ochii sunt oglinda iubirii pe care nu o doresc
ciobită.
1268.Tăişul sabiei este pragul dintre bine şi rău.
1269.Orizontul este onoarea de a prinde depărtarea
necuprinsul.
1270.Ţărmul este un dezmăţ al valurilor ce merg spre
pierzanie.
1271.Sacrul este moneda cerută de Dumnezeu
profanului.
1272. Şi păcatul are propria sa sacralitate.
1273.Talpa lumii nu va călca niciodată propria sa
moarte.
91
1274.Binele şi răul în această lume convieţuiesc sub

acelaşi acoperiş.
1275.Şi urâţenia poate fi o marcă a frumuseţii. Depinde
din ce unghi priveşti.
1276.Optimismul este un pesimism ignorat.
1277.Fuga este a doua rundă a zădărniciei după
ignoranţă.
1278.Respectul este cel mai adesea o înfrângere ascunsă
sub masca bunăvoinţei.
1279.Ura este consoarta dragostei fără de care nici una
nici alta n-ar exista.
1280.Arma este unul dintre numele purtate de pace.
1281.Care viscol al privirii nu-şi are vântul propriei lui
deşertăciuni?
1282.Lumea este o goană spre moarte văzută cu
încetinitorul simţirii.
1283.Muntele vanităţii este o răzvrătire a câmpiei cu
nume de morală.
1284.Limbajul este adeseori o lovitură sub centură dată
Cuvântului.
1285.Grija este o teamă conştientizată care ne-a adus
cunoaşterea pe care o ştim şi odată cu aceasta Păcatul
Originar şi moartea.
1286.Banalitatea este a doua natură a necunoaşterii.
1287.Mentalul este sursa timpului şi a spaţiului
cognoscibil.
1288.Valoarea este o anomalie a mentalului în lumea
deşertăciunii fără de care nu am exista.
1289.A construi înseamnă în primul rând a făuri o
naştere ce va muri.
1290.Clarviziunea este unica ce vede în oglindă ridurile
ascunse ale cunoaşterii.
1291.Vulcanii simţămintelor sunt un etern semn de
întrebare a minciunii ce afirmă că ar şti totul.
1292.Frumuseţea unui munte stă în urcuşul său. În vârf
devine un trecut cucerit.
92
1293.Ce altceva poţi învinge în această lume în afară de

timp prin moarte?
1294.Rolul jucat de viaţă la teatrul absurdului va fi cel
de vampă iar al morţii de inocentă.
1295.Pe scena lumii se petrec mai multe atrocităţi decât
găsim noi în farmecul naturii.
1296.Fericirea este un spital al Iluziei Vieţii.
1297.Gândul este forma spaţiului umplută cu timp.
1298.Şansa este un grăunte de vis ce poate deveni matur
prin coşmar sau imagini de neuitat.
1299.Nimicnicia s-a născut în om!
1300.Refularea e o frântură de dorinţă ce nu poate păşi
în văzul lumii fără să fure hainele alteia.
1301.Regretul este răzbunarea şansei.
1302.Răzbunarea este făţărnicia libertăţii de aţi
recunoaşte limitele pe care le vrei mai extinse.
1303.Făţărnicia este roata preţuirii care-şi învârte
propriul subiect până ce ameţeşte.
1304. Deşertăciunea este o faţă a nuntirii spaţiului cu
timpul.
1305.Căsătoria este deseori o formă ce devine letală
pentru fericire.
1306.Efemeritatea este forţa realităţii acestei lumi.
1307.Călătoria este mijlocul de existenţă al vieţii.
1308.Cruzimea este şansa primită de timp de la spaţiul
care-l obligă să treacă fiindcă altfel se sfârşeşte.
1309.Doar furtuna iubirii poate ţine casa inimii cu
ferestrele deschise.
1310.Nu există voce mai puternică decât vocea
gândului.
1311.Cântecul de lebădă al vieţii este uitarea iubirii.
1312.Părăsirea este o farsă făcută spaţiului de către
timp.
1313.Opintirea este un mod prin care încercăm să
cunoaştem mai mult decât ne este dat să visăm.
1314.Somnul este o călătorie zilnică prin moarte.
93
1315.Dorul este limita dintre extaz şi durere.

1316.Cumpătarea este puntea ce leagă speranţa de
propria sa libertate aflată în faţa zidului vieţii.
1317.Care stea nu-şi are dorul ei după propria-i lumină
ce-i traversează timpurile amintirii.
1318.Dacă timpul nu s-ar fi revărsat din lumea
eternităţii am mai fi cunoscut moartea?
1319.Jurământul este o formă nobilă de preţuire care şi-
a pierdut demult blazonul în deşertăciunea lumii
noastre.
1320.Căutăm sacralitatea pentru a ne satisface poftele
profanului fiindcă una fără cealaltă nu pot exista.
1321.Biserica este o şoaptă de lumină a sacralităţii din
noi cu ajutorul căreia căutăm prin întuneric profanul.
1322.Fără romantismul pierdut nu am fi găsit niciodată
iubirea.
1323.Nu te îndatora sorţii dacă nu vrei să-ţi plăteşti
viaţa pentru a muri.
1324.Suntem o mare ale cărei talazuri vor să-şi afle
ţărmurile pierdute demult în uitarea lor străbună.
1325.Aţi fi sete de apa vieţii înainte de moarte este un
mare păcat originar pe care ai fost obligat să-l trăieşti.
1326.Compasiunea este nota de trecere dată speranţei.
1327.Ce reprezintă lumea în afară de obligaţia de a
muri?
1328.Cum se poate ca moartea să devină obligaţie în
Iluzia Vieţii Doamne?
1329.Care lacăt al durerii nu s-a închis peste sufletul
timpului?
1330.Ce este ierarhia? Priveşte floarea absurdului şi
întreab-o de ce moare când ochii tăi îşi spală lumina cu
privirea sa?
1331.Mai dinainte de Cuvânt îl vei afla pe Dumnezeu.
1332.Ai văzut vreodată un Dumnezeu obosit, beat, prost
sau deştept tocmai fiindcă e deasupra oricărei
inteligenţe?
94
1333.Câtă iarnă va mai trece pentru a spăla vara unei

amintiri?
1334.Cine nu-şi încearcă stânca sufletului nu va şti
niciodată cât de mult îl va ţine deasupra abisului
acestei lumi.
1335.Nici o mare nu este mare înaintea micimii infinite.
1336.Nu te rezema de suflet dacă nu poţi să speri.
1337.Care stradă a gândurilor tale este fără gropi?
1338.Vremea care nu-şi aminteşte de nori nu mai este
demult fiica Timpului.
1339.Visul fără de somn nu se împlineşte niciodată.
1340.Lacrima este o mântuire regretabilă.
1341.Lumina este un întuneric al necunoaşterii.
1342.Ce ne-am face fără de moarte?
1343.Care rază de iubire poate forma un curcubeu fără
de tine?
1344.Cel ce vrea să ştie mai mult decât a cunoscut
lumea iubeşte!
1345.Care dor doare cel mai tare fără de iubire?
1346.Ai văzut vreodată timp fără zi care să nu-şi
respecte clipele?
1347.Poate fi amintirea un ram netăiat al prezentului?
1348.Nu te pot cuprinde cu inima fiindcă sângele
cuvintelor tale este un neînţeles.
1349.Înţelepciunea este o oază de linişte pentru gând.
1350.Care iubire a uitat să zâmbească?
1351.Nu există forţă mai puternică decât gândul.
1352.Durerea nu poate fi decât un balsam dat vieţii
pentru nesimţire.
1353.Reveria este o picătură de armonie în tumultul
amintirii.
1354.Liniştea este un surâs al graţiei de a se împăca cu
sine.
1355.Neantul este Tot ce a mai rămas de necuprins din
Totul Lui Dumnezeu.
95
1356.Fapta este o poleială de voinţă peste amăreala

căreia se toarnă dulceaţa iluzorie a Destinului.
1357.Dăruirea este diamantul voinţei.
1358.Logica este un indicator de drum ruginit despre
care nimeni nu poate şti de ce a fost pus tocmai acolo.
1359.Oricât de mult am venera Timpul, el va rămâne
mereu hoţul clipelor noastre.
1360.Lenea este un mod de a alerga mai repede către
moarte, sărind anumiţi paşi ce ar fi trebuit să-i
parcurgi.
1361.Intuiţia este un mod de a-i spune celor ce-ţi sunt
scrise spre a se împlini.
1362.Care zori ai iubirii nu-şi au porţia lor de rouă a
mântuirii de păcatul originar?
1363.Lumea ar fi trebuit botezată: Nimeni, Iubire şi
Neant.Pe care l-aţi alege?
1364.Oare am obosit să fim mereu cei mântuiţi fără să
putem mântui şi noi?
1365.Supremaţia este stindardul absurdului.
1366.Prin magie Iluzia Vieţii devine hărţuită.
1367.Unde te grăbeşti înger părăsit de moarte?
1368.Ordinea firii stă în moarte.
1369.Respectul este o formă de desfrâu al moralei.
1370.Doar cel ce merge poate ajunge altundeva.
1371.Oare îngerul morţii moare şi el?
1372.Nu există prăpastie adâncă pentru cel ce zboară pe
aripile înţelepciunii.
1373.Verbul este un fel de a fi al gândului.
1374.Câte poate suporta un cuvânt?
1375.A clădi poate însemna deseori a dărâma.
1376.Dacă cuvântul a fost cărămida de temelie a lumii
cu siguranţă suferinţa a devenit acoperişul ei.
1377.Oricât de mult l-ai condamna pe Dumnezeu El nu
va putea fi niciodată pedepsit şi de aceea ne devine cel
mai valoros prieten.
96
1378.Cu toţii credem în viaţă uitând că menirea ei este

de a ne reda morţii din care ne-am născut.
1379.Care început nu-şi are sfârşitul şi care sfârşit
începutul său în afară de iubirea dumnezeiască din
noi?
1380.Asuprirea este eminenţa cenuşie a Iluziei Vieţii
fără de care întreaga piramidă de carton a ierarhiei s-ar
prăbuşi.
1381.Conformismul trebuie să curgă prin şanţurile
săpate de morală iar nonconformismul prin cele săpate
de iubire.De aceea cei ce iubesc nu se pot supune
întotdeauna moralei.
1382.Care moarte nu-şi are viaţa ei?
1383.Suntem străini de noi înşine tocmai fiindcă îl
considerăm pe Dumnezeu monedă de schimb pentru
toate împlinirile sau neîmplinirile noastre.
1384.Cu toţii îi rămânem în cele din urmă datori Lui
Dumnezeu oricât de mult ne-am plăti fiecare datorie în
parte.
1385.Pietatea este o orgie a deşertăciunilor lumii în faţa
onoarei presupusului Adevăr Absolut.
1386.Intuiţia este o balanţă ce-şi are contragreutatea ei
în subsolul inconştientului.
1387.Cruzimea este o recunoaştere umilă a
neadevărului Iluziei Vieţii.
1388.Fiecare suntem o mască mai mult sau mai puţin
colorată de sentimente, dar folosită întotdeauna
abuziv, la carnavalul vieţii.
1389.Câţi dintre noi suntem copaci fără pădure?
1390.A defini ceva înseamnă înainte de toate a renaşte
acel ceva.De aceea renaştem cu fiecare clipă în care ne
definim propria noastră existenţă.
1391.Spaţiul este o lopată cu ajutorul căreia îşi sapă
Destinul albia.
1392.Opinia este strigătul vanităţii.
97
1393.Ce s-ar face deşertăciunea dacă şi-ar pierde voalul

cu nume de urcuş sub care-şi ascunde neputinţa?
1394.Care suflet a aflat adevărul absolut despre ospiciul
cu nume de lume?
1395.Ospiciul este un leagăn în care se dă unul din
adevărurile iluziei.
1396.Porunca este un zâmbet fals al vanităţii.
1397.Binele este o formă de a fi a răului pe când răul a
binelui.
1398.Ispita este rodul pântecelui ce se va hrăni cu
fructul cugetului, până ce acesta va deveni patimă.
1399.Originea este răscrucea dimensiunilor.
1400.Cum ar fi fost lumea fără de orgia păcatului?
1401.Dacă am uita răul şi binele lui deopotrivă cu ce
ne-am alege?
1402.Simţirea este lumina gândului.
1403.Fără eros lumea ar fi un etern patos.
1404.La taraba vieţii să nu mergi cu adevărul fiindcă nu
vei primi nici o clipă. Iaţi câte iluzii doreşti şi vei
putea cumpăra orice.
1405.Lacrima este o scânteie de lumină în deşertul arid
al iluziei.
1406.Alături de ochii tăi mă simt aidoma vremii fără de
timp.
1407.Ce s-ar face timpul fără de lumina clipei?
1408. Somnul este natura libertăţii de aţi învinge
propriile limite.
1409.Zborul este o aripă frântă a Iluziei Vieţii pe care
Adevărul Absolut ar dori să o vindece.
1410.Cum de a ajuns pentru atât de mulţi oameni
sacralitatea o traumă?
1411.Orgoliul este o fereastră spre închisoarea gândului.
1412.Valoarea nu poate fi recunoscută decât de adevăr
iar cum noi nu cunoaştem Adevărul Absolut nu
cunoaştem nici esenţa valorii.
98
1413.Căile sunt făcute pentru paşii care să le urmeze

spre moarte.
1414.Doar alături de fericire vei afla ce poate fi
suferinţa.
1415.Nu spune nimănui cât de amară poate fi viaţa
fiindcă toţi sunt condamnaţi să o guste.
1416.Pentru a ieşi din viaţă cu fruntea gândurilor tale
ridicată spre paradis va trebui să nu cauţi adevărul în
această lume, care nu te va lăsa niciodată să-l afli.
1417.Fericirea sau suferinţa sunt două introspecţii ale
minciunii Iluziei Vieţii.
1418.Care orânduire nu a fost rânduită de păcatul ce
reprezintă esenţa gândului fiinţei umane?
1419.Umanismul înseamnă înainte de toate bestialitate
sau ferocitate poleite cu minciuna sacralităţii.
1420.Locul viitorului va fi mereu undeva în trecut de
aceea atunci când vrei să vezi înainte priveşte înapoi.
1421.Ispita este cămaşa de forţă a voinţei iluzorii.
1422.Am răsărit din neantul creaţiei şi vom apune în
acelaşi neant cu deosebirea că am iubit.
1423.Ce tulburătoare poate fi epopeea inimii care-şi
caută moartea iubind privirea vie a ochilor unei mari
iubiri.
1424.Doar iubirea poate cuprinde orizontul eternităţii.
1425.Poezia este o lacrimă a Destinului prelinsă pe
inima ochilor tăi.
1426.Fără de romantism am fi fără de noi înşine.
1427.Lirismul este poarta către înţelepciunea inimii.
1428.Care măsură poate măsura iubirea?
1429.A fi rebel înseamnă a iubi cu patimă în lumea
Iluziei Vieţii.
1430.Amintirea frumuseţii inimii tale este o boare dusă
de eternitate spre marea răscruce a Destinelor noastre
ce se vor uni binecuvântate de Infinitul Iubirii.
1431.Suferinţa este vânzătoarea de clipe de la taraba
vieţii.
99
1432.Fiecare om este un vârf la poalele căruia se află

strămoşii săi.
1433.Chiar dacă ţi se pare banal să vezi într-o mulţime
atâţia oameni, gândeşte-te că fiecare om este rezultatul
atâtor şi atâtor poveşti de iubire prin care au trecut
strămoşii lui.De aceea este deosebit.
1434.Oricât de neînsemnat ar fi omul, el vede întreaga
lui lume făcând ca lumea să vadă propriul ei om prin
mentalul lui.
1435.Energia este o risipă din divinitatea iniţială care
stă la originea creaţiei şi care se disipă continuu.
1436.Dacă fiecare Cuvânt îşi are viaţa lui în această
lume, înseamnă că îşi are şi moartea la fel ca şi noi? Să
fie o lume pentru om şi una pentru Cuvântul sacru al
Lui Dumnezeu?
1437.Care zaruri pot fi aruncate vremii tale? Cele
trucate de păcat sau cele sacre ale divinităţii?
1438.Tăcerea este deseori cel mai sfâşietor strigăt spus
acestei lumi.
1439. De ce nu vindeci doamne ochii lumii care nu mai
văd demult adevărul, fiind bolnavi de orbirea
păcatului?
1440. Tot ce are măsură este limitat la fel ca spaţiul şi
timpul sau alte dimensiuni. Asta înseamnă că fiecare
dimensiune este un întreg iar timpul şi spaţiul îşi au
fiecare corpurile lor la fel ca şi noi oamenii. Poate că şi
noi suntem dimensiuni în alte lumi.
1441.Cu toţii suferim într-un fel sau altul de boala
timpului pierdut din noi.
1442.Unic înseamnă a fi adevărat. Ce poate fi adevărat
în Iluzia Vieţii? Ceea ce nu se raportează la adevărul
ei: Iubirea.
1443.Nimeni nu poate trece dincolo de sine.
1444.Amăgirea este o clipă naufragiată în cascada
gândurilor cuprinse de torentul speranţelor
neîmplinite.
100
1445.Teama şi curajul sunt aceeaşi persoană. Depinde

cum o provoci, ce faţetă îi abordezi.
1446.Cine poate pronunţa corect Cuvântul Lui
Dumnezeu din care ne-am creat dar mai ales cine îi
cunoaşte cu adevărat semnificaţia?
1447.Vâltoarea speranţei este dorinţa neîmplinită.
1448.Demiurgul purităţii este lacrima.
1449.Canoanele frumuseţii sunt date de ce a mai rămas
divin din păcat.
1450.Nimic nu poate fi mai scump decât pacea din
Cuvântul Creaţiei Lui Dumnezeu bolnav de păcat.
1451.Şapte zile i-au trebuit Domnului ca să facă lumea
iar nouă să facem doar o săptămână plină de iluzii şi
amăgiri.
1452.Care spin nu-şi apără floarea sa?
1453.Cât respect trebuie să fi avut Dumnezeu faţă de
Cuvântul Lui odată ce nu l-a mai suspectat de un
posibil, viitor, păcat originar.
1454.Oriunde ai merge tot nicăieri vei ajunge alături de
moarte.
1455.Trufia vieţii redă imaginea nostalgică a morţii.
1456.Cel mai de preţ preţ este cel nepreţuit.
1457.Răceala Cuvântului nu vine de la frigul de afară ci
de la cel din tine.
1458.Dacă valoarea ar fi iubirea în locul banului am trăi
într-o lume perfectă.
1459.Suntem forţaţi de societatea măştilor să purtăm pe
fiecare sentiment o mască fiindcă altfel nu am fi
morali.
1460.Spiritualitatea devine un complex oedipian într-o
societate bolnavă şi înfrântă.
1461.Utopia este numele societăţii dezvoltate de păcatul
originar. Să fi fost Dumnezeu un utopic?
1462.Pocăinţa este o formă de absurd a angoasei.
1463.Altruismul este o înţelegere făcută cu pacea
străinului din tine.
101
1464.O operă care nu operează nimic nu mai este operă.

1465.A te supune înseamnă a te înstrăina de tine.
1466.Care remarcă nu-şi are marca ei?
1467.Specia este culoarul pe care aleargă genele fiinţei.
1468.Prin gene Dumnezeu îşi spune punctul de vedere.
1469.Splendoarea nu stă numai în frumuseţe iar
frumuseţea doar în iluzie, ci toate stau înainte de toate
în iubire.
1470.Oglinda surâsului tău în care mă îmi privesc
viitorul este vraja inimii Lui Dumnezeu.
1471.Pasiunea este arta de a iubi.
1472.Şansa este cheia ruginită a Cuvântului Lui
Dumnezeu aflată pe maidanul vieţii.
1473.A fi înfrânt nu înseamnă a fi frânt.
1474.Cel ce îl ceartă pe Dumnezeu este cel mai mare
neputincios.
1475.Pacea este o verigă lipsă din lanţul păcatelor.
1476.Focul cel mai arzător este dorul inconştient al
morţii care susţine viaţa.
1477.Nu-ţi risipi focul vieţii pe instinctul înşelător al
frigului din inima ta.
1478. Dacă nu vrei să devii cenuşă sentimentală
spulberată de vântul deşertăciunii spre nicăieri cugetă.
1479.Dacă Dumnezeu este începutul şi sfârşitul tu nu
vei fi niciodată nici început şi nici sfârşit pentru
nimeni şi nimic în lumea aceasta în afară de iubire.
1480.Arta este puntea făcută din lemnul morţii pe care
nimeni nu o poate trece în această viaţă.
1481.Comparaţia este arta de a te substitui inconştient
incomparabilului Dumnezeu.
1482.Unde şi-ar mai aranja lumea păcatele dacă nu s-ar
privi în oglinda cunoaşterii?
1483.Deseori asociem binele vieţii şi răul morţii doar
fiindcă înţelegem răul mai puţin.
1484.Ispita este o cale de căinţă impusă de soartă.
102
1485.Uitarea este leacul suferinţelor vieţii care este o

mare amintire a unui trecut în care a încremenit
viitorul.
1486.Oropsit e tot ce se naşte în lumea păcatului.
1487.Graba de a ajunge undeva te face să trăieşti dar nu
uita că atât timp cât trăieşti nu vei ajunge nicăieri decât
în moarte.
1488.O minciună care minte devine un adevăr.
1489.Fără necaz lumea nu s-ar mai putea vindeca de ea
însăşi.
1490.Cel mai de preţ leac al acestei lumi este minciuna
fiindcă te lasă să speri.
1491.Dacă fiecare tabără vrea pacea ei înseamnă război.
1492.Doar prin mândrie îşi va împodobi goliciunea cel
ce nu are nici măcar hainele cuvântului pe el.
1493.Fără cer lumea ar fi numai ţărână fără de Cuvânt.
1494.Nimeni nu poate cunoaşte întâmplarea decât
Dumnezeu, unicul întâmplător.
1495.Care lumină nu-şi are strălucirea ei şi întuneric
lumina lui?
1496.Totul începe şi se termină cu Dumnezeul din noi
înşine.
1497.Nu există stea fără Universul ei.
1498.Tot sfârşitul inimii începe cu începutul iar tot
începutul începe cu sfârşitul care l-a determinat, de
aceea o iubire adevărată nu se poate termina niciodată.
1499.Nu există paradis fără libertate.
1500.Atunci când se luptă libertatea cu constrângerea şi
învinge libertatea se numeşte paradis, altfel este infern.
103
II. PATIMA
1501. Lumea este marea patimă a Lui Dumnezeu.

1502.Fără de patimă lumea ar fi un deşert fără de artă şi
cultură.
1503.Între artă şi patimă va exista mereu o virgulă care
se numeşte iubire.
1504.Prima haină pe care a îmbrăcat-o Cuvântul Lui
Dumnezeu a fost Patima.
1505.Patima este norocul Destinului şi sorocul
blestemului.
1506.Patima trezeşte mai multe suspiciuni decât orice,
tocmai fiindcă a realizat în această lume mai mult
decât orice altceva.
1507.Patima este cerul iubirii pe bolta căruia fiecare îşi
caută steaua lui.
1508.Patima nimiceşte doar atunci când este confundată
cu ajutorul, care este total diferit.
1509.Patima este prima treaptă de care s-a împiedicat
Iluzia Vieţii.
1510.Dacă am fi ştiut să respectăm patima întreaga
lume şi-ar fi lepădat veşmântul actual al deşertăciunii.
104
1511.Între patimă şi deşertăciune sălăşluieşte ignoranţa.

1512.Nu patima este aceea care te face să uiţi de tine ci
ignoranţa ta prin care desconsideri forţa care era
primenită să te înalţe dincolo de animalul secătuit ce
nu are spiritualitate şi care se numeşte:Patimă!
1513.Patima este vehiculul care a dus omenirea către
tărâmul spiritualităţii.
1514.Fără de patimă nu ar fi existat spiritualitate.
1515.Patima este unicul lucru al cărui însuşiri reflectă
fiinţa umană în ansamblul ei.
1516.Patima este torţa ce a aprins flacăra iubirii.
1517.Patima este aceea care desparte binele de rău în
aşa fel încât o poţi afla în amândouă unindu-le în
acelaşi timp.
1518.Patima a devenit nu odată religie.
1519.Cel ce va trăi în spatele înţelesului propriilor sale
patimi va trăi mereu ascuns de el însuşi.
1520.Pe mulţi a ucis patima fiindcă nu au înţeles-o.
1521.A înţelege patima este ca şi cum ai înţelege dorul.
1522.Patima este mama păcatului dar şi mântuitoarea
acestuia.
1523.Oricât de revoltaţi am fi pe păcate, oare cum ar
arăta o lume fără de patimi?
1524.Patima devine păcat doar pentru cel care o ia de la
sânul iubirii şi o aşază la cel al urii.
1525.Omul este Patimă, Speranţă şi Iubire.
1526.Cel mai adesea confundăm patima cu voinţa, fapt
pentru care credem că omul poate avea voinţă în visul
iluzoriu al vieţii.
1527.Ce s-ar face iubirea sau speranţa fără de patimă?
1528.Patima este unica fiică a veşniciei Cuvântului Lui
Dumnezeu care nu-ţi poate ascunde niciodată iubirea
şi speranţa în această lume sau în fiinţa ta.
1529.Chiar şi în cele mai depărtate unghere ale
blestemului vei descoperi în cele din urmă:Patima!
105
1530.Nu poate exista blestem fără patimă în schimb

patimă fără de blestem vei găsi deseori în iubire.
1531.Ce altceva poate însemna succesul în ochii patimii
decât o continuă căutare, o nouă luptă care nu se va
sfârşi niciodată?
1532.Blestemul este fiul patimii.
1533.Blestemul trece dincolo de spiritualitate într-un
transcendental al urii pentru a reveni de fiecare dată cu
şi mai mare putere înlănţuind păcatele nimicniciei ce
sălăşluiesc în uitarea din noi.
1534.Patima se reazămă deseori pe blestem în lumea
păcatului.
1535.Cât blestem ascunde o operă monumentală scrisă
cu patimă?
1536.A existat vreodată dor, iubire şi blestem fără de
patimă?
1537.Moartea este patima vieţii precum viaţa a morţii.
1538.Oricâtă patimă ar ascunde cel ce aruncă zarurile
acestea tot pe culoarea deşertăciunii acestei lumi vor
cădea.
1539.Fără de patimă nu am cunoaşte nimic.
1540.Toate adevărurile relative ale acestei lumi şi-ar
pierde sensurile în lipsa patimii.
1541.Cum ar fi văzut Dumnezeu dacă nu ar exista
patima?Ar mai putea fi iubit?
1542.În cer nu există decât bolta pe care stau aşezate
patimile Lui Dumnezeu cu privire la lumile celor care
cunosc îndoiala dar şi fericirea.
1543.Patima mântuirii este absurdul.
1544.Nu poţi iubi fără patimă dar poţi pătimi fără să
iubeşti.
1545.Câte vise nu s-au destrămat uitând de patimile
care le-au hărăzit.
1546.Toate câte sânt se vor vărsa în oceanul patimilor
acestei creaţii pentru a se mântui de propriul lor sine
prin moarte.
106
1547.Nimic nu poate fi mai răvăşitor dar şi mai înălţător

decât patima care a creat toate minunile acestei lumi.
1548.Ar mai fi existat poezia fără patimă?
1549.Patima este lanţul care nu rugineşte niciodată
pentru cel care crede în clipă şi iubire.
1550.A pătimi înseamnă mai degrabă a suferi cel mai
adesea pentru un crez în care speri să afli cealaltă faţă
a patimii, cu nume de fericire.
1551.Cum ar arăta ochii fericirii dacă nu ar putea fi
spălaţi de lacrimile patimii?
1552.Amurgul este istoria patimilor iar răsăritul
născătoarea lor în lumea visului hărăzit de păcat.
1553.Patima realităţii este visul, al iluziei realitatea şi
astfel patima ţine înlănţuite visele acestei lumi de
Adevărul Absolut.
1554.Alături de cunoaştere şi afectivitate nu se află
voinţa pentru definirea conştiinţei noastre ci patima.
1555.Câte valuri de sânge nu au curs pe obrazul istoriei
pentru că undeva cândva a fost înţeleasă greşit patima.
1556.Patima este mireasa destinului acestei lumi.
1557.Numai în sufletul patimii vei putea întrezări
Adevărul Absolut.
1558.Lăcaşul patimii este numai în inimile noastre.
1559.Poţi privi viitorul sau trecutul fără patima de a
spera sau aţi aminti?
1560.Caută-ţi rostul la picioarele patimilor tale şi îl vei
găsi.
1561.Câtă patimă se află ascunsă în pace şi câtă pace în
război.
1562.Patima este focul care ţine vie flacăra vieţii.
1563.În lumea patimii nu poate apune niciodată soarele
iubirii sau uraganul urii.
1564.Vrei să afli adevărul?Atunci caută-l în cioburile
patimilor tale în care te-ai tăiat de atâtea ori.
1565.Patima este puntea pe care va călca viţa la nuntirea
ei cu moartea.
107
1566.Clipa adevărului aparţine în primul rând patimilor

tale.
1567.Dumnezeu a lăsat patima pentru a cunoaşte
păcatul greşelii din care am fost hărăziţi.
1568.Îmi amintesc de ochii tăi pierduţi în patima
timpului de a fi mereu trecător.
1569.Pătimim fiindcă suntem făcuţi să iubim şi nu să
păcătuim.
1570.Nu există sacrilegiu mai mare decât să confunzi
patima cu păcatul.
1571.Patima a creat întreaga lume după ce a fost
zămislită de pătimaşul Dumnezeu.
1572.Care om nu-şi are patima iubirii sau a urii lui?
1573.Ce singuri am fi fără patimile iubirilor noastre.
1574.Dumnezeu nu s-ar fi putut face înţeles fără patima
de a fi iubit.
1575.Patima răbdării este moartea întrezărită prin
fereastra vieţii.
1576.Patima iubirii este oceanul din lacrimile sărate ale
ochilor tăi pierdut în cuvântul eternităţii unei singure
clipe pe care scrie cu litere de foc:Te iubesc!
1577.Patima durerii este mântuirea.
1578.Patima fericirii este speranţa.
1579.Patima speranţei este însăşi patima.
1580.Patima absurdului este înţelesul.
1581.Patima dorului este lacrima cerului izvorâtă din
norii ce pot uni depărtările într-o singură inimă.
1582.Patima amintirii este teama de a nu uita.De aceea
trăim într-o teamă atavică a păcatului originar, fiindcă
fiecare dintre noi suntem o mare amintire a
Dumnezeului din noi.
1583.Patima vieţii este moartea.
1584.Patima libertăţii este infinitul neînţeles din noi.
1585.Patima lumii este deşertăciunea.
1586.Patima deşertăciunii este progresul.
1587.Patima patimii este Dumnezeu.
108
1588.Patima luminii este propriul ei întuneric şi al

întunericului, lumina din sinele său.
1589.Patima haosului este creaţia.
1590.Marile creaţii ale omenirii sunt marile patimi ale
ei.
1591.Înţelege-ţi patimile pentru a te cunoaşte.
1592.Trăim prin patimă fiindcă Dumnezeul nostru a
pătimit prin Cuvânt pentru noi.
1593.Prin patimă înţelegem ce este binele şi răul.
1594.Spiritualitatea omenirii s-a clădit datorită patimii
de a cunoaşte.
1595.Nu putea exista universul nostru spiritual fără
patimă.
1596.Întreaga noastră spiritualitate se reazămă pe cerul
patimilor noastre.
1597.Ceea ce trăim cu adevărat în această lume este
patima ce va pleca odată cu noi în moarte.
1598.Diferenţa dintre viaţă şi moarte constă în patimă.
1599.Patima este altarul perfecţiunii.
1600.Patimile oceanului vieţii sânt valurile remuşcărilor
de a fi creat fiinţa şi odată cu ea moartea prin patima
cunoaşterii.De aceea lacrimile noastre sunt sărate fiind
din valurile acelui ocean.
1601.Nu există luptă mai grea decât aceea dusă de
patimile păcii în această lume a durerii.
1602.Frumuseţea este faţa patimii iubirii din noi.
1603.Care patimă nu-şi are steaua ei pe cerul viselor?
1604.Paradisul este împărăţia patimilor iar infernul
lumea părăsită pentru totdeauna de acestea.
1605.O lume fără patimi ar fi mai înainte de toate o
lume fără de iubire.
1606.Patima este izvorul care umple ulciorul visului
Iluziei Vieţii.
1607.Patima este mântuirea de sine a visului.
1608.Patima este miracolul prin care omul a învăţat să
iubească.
109
1609.Patima este farmecul deşertăciunii acestei lumi.

1610.Nu vei găsi nicăieri mai multe flori ale cuvintelor
decât în sufletul patimilor.
1611.Patima este opreliştea de care se împiedică timpul
destinului nostru.
1612.Vrei să vezi cu adevărat cum arată lumea?
Priveşte-i feţele patimilor ei.
1613.Patima este scânteia care a aprins focul
cunoaşterii, incendiind trupul Cuvântului Lui
Dumnezeu cu iubire.
1614.Patima este plânsul prin care lumea devine copil.
1615.Patima este fiinţa Destinului şi nefiinţa morţii.
1616.Patima face să doară până şi uitarea.
1617.Nu există patimă mai profundă decât aceia din
sufletul Cuvântului Lui Dumnezeu prin care existăm.
1618.Nu poate exista mântuire sau păcat, fericire sau
durere fără de patimă.
1619.Patimile au născut religia şi păcatele prin care
omul a iubit, urât sau ucis,spre a se mântui cu aceiaşi
patimă.
1620.Iubirea pătimeşte numai cu adevărul.
1621.Religia priveşte multe patimi ca fiind un desfrâu
fiindcă subzistă punând centură de castitate iubirii,
lăsând omul să adore doar divinitatea absolvită de vina
existenţei acestor patimi.
1622.Care artă nu-şi are patimile ei?
1623.Prin patimă frumosul a devenit o cale ce duce
dincolo de ceaţa deşertăciunii acestei lumi.
1624.Patima divinităţii nu poate fi decât absolutul.
1625.O divinitate fără patimă este un ulcior fără apa.
1626.Doar cel ce nu pătimeşte nu trăieşte.
1627.A ne depărta de înţelesul patimilor înseamnă a ne
depărta de noi înşine alegând cale pribegiei pe
meleaguri străine sufletelor noastre.
1628.Patima este pridvorul dorului.
110
1629.Care patimă nu-şi are frumuseţea sau nefericirea

ei?
1630.Patima este sensul vieţii.
1631.Patima este răscolirea de sine a trecutului care se
aşterne deseori peste viitor învelindu-l cu nostalgie şi
puritate.
1632.Patima este râul învolburat al visului acestei lumi
ce cade în cascada vieţii strigând înspăimântat
nemurirea odată ajuns în faţa morţii.
1633.Patima este ţărmul Cuvântului pe care am
naufragiat iubind.
1634.Patima este amintirea de a fi noi înşine.
1635.Câte patimi nu şi-au pierdut iubirile pe strada
întunecată a paşilor nimănui ce trec grăbiţi zilnic pe
lângă noi?
1636.Patima este rostul Cuvântului.
1637.Un suflet fără patimi este fără de el însuşi.
1638.Lasă-ţi patimile să-ţi spună tot ce au de adăugat şi
apoi priveşte în sufletul tău dacă vrei să te cunoşti sau
să te recunoşti.
1639.Patima a mântuit păcatul originar prin ea însăşi,
iubind!
1640.Patima este cel mai valoros cadou primit în dar de
la Dumnezeu, cu condiţia să ştim cum să îl folosim,
iubind.
1641.Doar cel ce va iubi patima din iubire va trăi etern.
1642.Patima este înţelegerea pe care a făcut-o
Dumnezeu cu lumea pentru a învăţa să iubim, să fim
fericiţi chiar dacă noi am învăţat mai degrabă să urâm,
suferind.
1643.În urma patimilor noastre nu mai rămâne nimic
interesant despre noi.
1644.Omul este înainte de toate patimă şi mister al
acestei patimi.
1645.Fericirea este un mod anume de a privi patima
propriei tale fiinţe.
111
1646.A învins sau a pierdut cineva ocolindu-şi propriile

sale patimi care-i reflectau voinţa?
1647.Suntem un zbor al patimilor din noi care se vor
prăbuşi odată cu moartea în apa uitării acestei lumi.
1648.Câtă patimă trebuie să fi pus Dumnezeu în creaţia
sa odată ce putem iubi această lume.
1649.Numai focul patimii poate aprinde sublimul
pasiunii.
1650.Care zâmbet nu-şi are patima lui?
1651.În sufletul fără patimi este cel mai singur şi
pierdut deşert.
1652.Patima este umbra Luminii Divine.
1653.O aşteptare fără patimi îşi uită iubirea acasă.
1654.Simt patima iubirii în respiraţia gândurilor tale.
1655.Poate exista iubire adevărată fără patimă?
1656.Cine nu şi-a îmbrăţişat propriile lui patimi s-a
născut degeaba.
1657.În faţa patimii să nu te apleci ruşinat niciodată ci
să-i înţelegi motivul pentru care te ceartă fiindcă în
acel moment se ceartă mai întâi pe sine iar acel sine
trebuie să fi tu!
1658.Câtă patimă trebuie să cuprindă o rugăciune
pentru a fi auzită de Dumnezeu?
1659.Spitalele patimilor sunt bisericile, locul unde
acestea trebuie înţelese aşa cum sunt sau ar trebui să
fie.
1660.În lumea patimilor iubirea ar trebui să fie regină
dacă nu ar fi ridicate la rang de prinţese patimile cele
mai nocive iubirii.
1661.Cel ce se ridică deasupra patimilor iubirii îşi
renegă propria sa viaţă.
1662.Îstoria este dicţionarul patimilor prin care a
pătimit omenirea.
1663.Praful patimilor iubirii din noi a aparţinut stelelor
din eternitatea Universului.
112
1664.Patimile norilor sunt ploile din furtunile cărora pot

înţelege că primenesc viaţa.
1665.Nu există patimă care să nu poată pătimi.
1666.Trecutul este patima viitorului prin care acesta va
deveni prezent.
1667.Care timp nu pătimeşte cu spaţiile trecerii sale
spre nicăieri, pierzându-se în infinitul eternităţii?
1668.Nu munca asiduă este cheia succesului ci patima
din sângele acestuia.
1669.Patima înfrângerii naşte cel mai adesea succesul şi
al succesului înfrângerea.
1670.Toamna este anotimpul patimilor frunzelor care
cred în nemurire şi primăvara cel al patimilor unor
muguri ce cred în moarte.
1671.Fiecare soartă îşi are patima ei.
1672.Câtă patimă este în magia unui sărut?
1673.Lacrimile sunt cel mai adesea stelele unde
strălucesc patimile marilor iubiri.
1674.Câtă nemurire stă în patima fiecărei clipe?
1675.Nemuritorii nu cunosc decât o singură patimă:Pe
aceea a eternităţii!
1676.Câtă patimă poate fi în ochii reci ai morţii care au
uitat pentru totdeauna viaţa acestei lumi care moare?
1677.În sufletul patimii nu vei găsi niciodată minciuna.
1678.Adevărul Absolut nu poate fi găsit decât în
patimile pătimirilor noastre.
1679.Poate fi ceva mai viu dar şi mai dureros decât
patima pătimirii?
1680.Viaţa este mai înainte de toate patimă şi moarte.
1681.Esenţa lumii stă în patima de a iubi.
1682.Doar cel ce nu pătimeşte nu are Destin.
1683.Fiecare urcuş îşi are porţia lui de patimi care cel
mai adesea trebuie achitate la coborâre.
1684.Ar ma alerga timpul pe patina sa dacă nu ar fi
primit patima patinei propriei sale clipe eterne?
1685.Patima oboselii este mulţumirea de sine.
113
1686.Cât de mult trebuie să fi pătimit patima

neajunsului de a nu putea cunoaşte absolutul?
1687.Priviţi minunile lumii dacă vreţi să aflaţi feţele
patimilor.
1688.Viaţa este un echilibru al patimii care se
transformă mereu din ură în iubire şi invers.
1689.Porţile morţii se deschid când viaţa se împiedică
de propria ei patimă de a trăi.
1690.Dacă vrei pace fă-o mai înainte de toate cu patima
războiului.
1691.În inima patimii vei întâlni dragoste şi ură, mister
şi agonie dar niciodată deşertăciune.
1692.Patima fără disperare îşi pierde din propriul său
adevăr al vieţii.
1693.Iubirea este un demers al patimii pentru a-şi
consolida nemurirea.
1694.Vremea fără patimă îşi pierde patina propriei sale
notabilităţi.
1695.Cât mister poate fi în haosul iubirii şi câtă patimă
în misterul haosului.
1696.Moartea este poarta nemuririi patimilor din noi.
1697.Nu are importanţă câţi ani ai trăit ci câte patimi ale
iubirii şi urii au călcat eternităţile clipelor prin care ai
trecut.
1698.Viaţa merge înainte prin patimile speranţelor.
1699.Alături de moarte patima devine un înţeles absolut
ce a aparţinut minciunii unei vieţi iluzorii.
1700.Între noi şi patimile noastre se interpune Iluzia
Vieţii.
1701.Paradisul sau infernul sunt două modalităţi de a
privi aceeaşi patimă cu nume de iubire.
1702.Patima este noutatea cea mai veche a acestei
existenţe prin care cunoaştem lumea păcătuind şi
pătimind.
1703.Câtă patimă se află în strigătul surd al ochilor
marilor iubiri?
114
1704.Priveşte şanţurile palmelor celor care pătimesc şi

vei afla pe unde curge fluviul patimilor speranţei
acestora.
1705.Noaptea şi cuvintelor dorm uneori dar nu şi
patimile florilor din sufletele noastre care mai speră în
nemurire chiar şi toamna.
1706.Suntem flacăra patimii iubirii divine care ne-a
creat.
1707.În cenuşa patimii nu te vei regăsi niciodată
învingător.
1708.Libertatea este mai înainte de toate patima
convertită la speranţă şi visare a gândului.
1709.Aminteşte-ţi că patima nemuririi este eternitatea.
1710.Patima orizontului este dorinţa de a nu fi cuprins
vreodată de către privirile reci ale morţii care-l vor
încremeni forţându-l să nu mai alerge niciodată.
1711.În faţa patimii acestei lumi de a trăi să nu speri
niciodată în nemurire decât în iluzie, moarte şi Destin.
1712.Jocul patimilor este cel mai periculos joc al Iluziei
Vieţii fiindcă se apropie cel mai mult de adevăr şi
odată cu acesta de realitate.
1713.Sinele nostru se reduce la patimile noastre şi la
neant.
1714.Urma patimii Lui Dumnezeu este Cuvântul
precum urmele patimilor noastre sunt gândurile.
1715.A refuza să înţelegi patima înseamnă a refuza să
redevii tu însuţi.
1716.În lumea patimilor împărat trebuie să fie păcatul.
1717.Diversiunea patimilor stă în unicitatea păcatului
originar iar al păcatelor în unicitatea patimii
primordiale de a iubi!
1718.Dacă vrei să înţelegi sensu existenţei tale
îngenunchează la tălpile propriilor tale patimi.
1719.Patima este pridvorul de unde visul poate privi
Adevărul Absolut devenind Iluzie a Vieţii.
115
1720.Şi timpul pătimeşte pierzându-şi vremea la

zarurile pătimaşe ale sorţii de a fi dator cu o moarte.
1721.În sufletul patimii nu are ce căuta vremurile
pierdute la ruleta hazardului de către Timp.
1722.Oare pot exista îngeri fără patima iubirii?
1723.În urma patimii Iluzia Vieţii primeşte sens
descoperind iubirea.
1724.Victoria este deseori patima deşertăciunii.
1725.În inima dorului doar patima poate fi înţeleasă.
1726.Patimile nu-şi vor cere niciodată scuze fiindcă ar
trebui iertat Dumnezeu.
1727.Patima iubirii şi a urii este quintesenţa lumii.
1728.Patima este o străfulgerare de Destin în ochii
pierduţi din singurătatea Timpului pierdut din noi.
1729.Dacă ar fi o înţelegere între patimă şi moarte
lumea nu ar mai fi o mare deşertăciune.
1730.Patima este amvonul din care viaţa cântă imnul
iubirii şi al urii, murind cu fiecare clipă în eternitatea
morţii.
1731.Nimeni şi nimic nu va putea înlătura patima din
sângele păcatului originar fiindcă i-a dat acestuia viaţă.
1732.Nu-ţi irosi patimile clipelor vieţii pătimind prin
uitarea de tine însuţi.
1733.Patima speranţei este viitorul.
1734.Patima iubirii este absolutul.
1735.Patima fericirii este împlinirea.
1736.Patima purităţii este seninul fără de norii aducători
de furtună.
1737.Patima lirismului este poezia.
1738.Patima naşterii este necesitatea.
1739.Patima morţii este uitarea.
1740.Patima vieţii este amintirea.
1741.Patima divinităţii sunt îngerii adevărului.
1742.Patima oboselii este înfăptuirea unui trecut.
1743.Patima patimii este pătimirea.
116
1744.Patima frumuseţii este înstrăinarea de tot ce

devine vechi şi perimat.
1745.Patima marilor iubiri este străinul din noi.
1746.Patima aspiraţiei este amintirea propriului viitor.
1747.Patima dimineţii este răsăritul viitorului adormit
de noapte.
1748.Patima zilei stă în noaptea cuibărită în sufletul ei
adeseori.
1749.Patima nopţii este timpul care-şi aminteşte de
întunericul sensurilor propriilor sale clipe eterne.
1750.Patima timpului este furtuna amintirii care-i poate
răvăşi întregul viitor.
1751.Patima spaţiului stă în deşertăciunea propriilor
sale depărtări din sufletele noastre.
1752.Patima drumului este nesfârşirea.
1753.Patima muzicii stă în suferinţa transformată de
iubire o mare fericire.
1754.Patima înţelepciunii este instinctul.
1755.Patima pasiunii este pacea cu tine însuţi.
1756.Patima libertăţii este echilibrul.
1757.Patima surâsului este lacrima fericirii.
1758.Patima gândului este Cuvântul Lui Dumnezeu
care îl gândeşte până şi pe acesta.
1759.Patima societăţii constă în ierarhie.
1760.Patima ierarhiei este nemurirea.
1761.Patima nemuririi este viaţa dincolo de orice altă
viaţă.
1762.Patima ochilor este transparenţa inimii.
1763.Patima împlinirii este dorul uitării de sine.
1764.Patima echilibrului este durerea şi fericirea.
1765.Patima călătorului este drumul care nu se sfârşeşte
niciodată în inima sa.
1766.Patima desfrâului este lumea.
1767.Patima deşertăciunii este Universul.
1768.Patima visului stă în ochii marii iubiri a Destinului
tău.
117
1769.Patima regretului este dorul după suferinţa ce ar fi

echilibrat fericirea devenită plictisitoare.
1770.Patima străinului din tine este iubirea vieţii tale.
1771.Patima păcatului este perfecţiunea binelui dar şi a
răului.
1772.Patima perfecţiunii este necunoaşterea.
1773.Patima iubirii florilor stă în culoarea sentimentelor
unei toamne aurii şi plină de roade care le va ucide.
1774.Patima uni strigăt de durere stă în ceea ce ar fi
dorit să uite sau să-şi reamintească Cuvântul Lui
Dumnezeu.
1775.Patima pământului este deşertăciunea ţărânii sale
măcinată de timpul pătimaş spre a fi înghiţită de
uitarea morţii devenind în cele din urmă praf stelar.
1776.Patima luminii este privirea din ochii unei mari
iubiri.
1777.Patima întunericului este revelaţia amintirii
luminii spirituale a divinului.
1778.Patima culorii sentimentale stă în divinul din noi.
1779.Patima mântuirii omului stă în păcatul său
originar.
1780.Patima amintirii este transformarea trecutului în
viitor.
1781.Patima răului se află în propriul său bine.
1782.Patima valorii stă în urmele care au călcat totul în
picioare, până şi păcatul spre a învinge pe podiumul
deşertăciunii.
1783.Patima sensului este propriul său nonsens atunci
când conştientizează cunoaşterea care se sprijină pe
necunoaşterea eternă.
1784.În patima unui zâmbet se află întregul sens al
acestei lumi.
1785.Patima liniştii este tăcerea însângerată a
presimţirii morţii.
1786.Patima regăsirii este pacea interioară.
1787.Patima umilirii este victoria.
118
1788.Patima victoriei este ierarhia.

1789.Patima trupului este o altă ţărână ca şi el,cât mai
multă ţărână.
1790.Patima sexului este iluzia ce devine fantezie.
1791.Patima fanteziei este miracolul.
1792.Patima miracolului este misterul.
1793.Patima misterului este echilibrul dintre miracol şi
dezamăgire.
1794.Patima pâinii stă în grâul ce va naşte gândul şi
cuvântul.
1795.Ce poate fi mai profund decât să înţelegi patimile
zorilor unei noi zile ce tocmai au înfruntat noaptea
uitării unei mari iubiri.
1796.Cuvântul este înainte de toate patimă, gând şi
Destin.
1797.Câtă patimă arde în jarul unei mari iubiri?
1798.Patima faimei este nemurirea căutată doar de
muritori fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta.
1799.Oare pot exista lacrimi fără de patimile lor?
1800.Patima profunzimii stă în lacrima prezentului
continuu.
1801.Patimile simţurilor sunt focurile stelare din tine.
1802.Patima inimii este jarul dorului.
1803.Întotdeauna marile speranţe ale dorului au pătimit
la porţile nemuririi iubirilor uitate de furtuna
prezentului.
1804.O lume fără de patimi ar fi o lume fără de ea
însăşi.
1805.Pacea luminii stă în patima trecerii ei peste timpii
şi spaţiile deşertăciunilor.
1806.Câte patimi şi speranţe s-au pierdut la porţile
cimitirelor?
1807.Nimic nu poate pătimi mai mult decât Destinul.
1808.Înţelegând patimile mântuirii vei şti de ce până şi
timpul a ales să treacă din această lume.
1809.Ce ar mai rămâne din noi în lipsa patimilor?
119
1810.Întreabă-ţi propriile tale patimi dacă îţi acceptă sau

nu propriul prezent şi vei afla cine eşti.
1811.Toate cuvintele şi înţelesurile acestora au patimile
lor.
1812.Patima pătimirii este cel mai sfânt înţeles al
acestei lumi.
1813.Care patimă nu-şi are păcatul ei originar?
1814.Cum ar arăta păcatul originar fără de patima
iubirii dar aceasta fără de păcatul originar?
1815.Până şi instabilitatea devine stabilă în sufletele
patimilor.
1816.Ar mai avea strălucire şi profunzime lacrimile fără
de patimile lor?
1817.Suntem o lacrimă de patimă şi simţire.
1818.Care valuri de dor nu-şi au stâncile patimilor lor?
1819.Nicăieri în altă parte nu vei descoperi mai multă
profunzime şi adevăr decât în patimă.
1820.Patima este păcat originar şi nu poate recunoaşte
jumătatea de măsură a superficialităţii pe care ar fi
trebuit să o acceptăm cândva.
1821.Dacă patima ar fi devenit superficială am fp scăpat
de păcatul originar dar atunci nu am mai fi iubit.
1822.Cel ce nu pătimeşte iubind nu trăieşte.
1823.Fără de păcatul originar nu am fi trăit fiindcă nu
am fi cunoscut patima iubirii.
1824.Mântuiţi-mă mântuitorilor de orice altceva dar
numai de patima iubirii nu!
1825.Patima este zborul necuprinsului viitor peste
mântuirea de sine a trecutului ce devine astfel prezent.
1826.Patima este darul cel mai de preţ al îngerilor ce
pot iubi absolut.
1827.În patimă stă orizontul mântuirii noastre prin care
ne vom redescoperi străinul pătimaş pierdut din noi.
1828.Patima este unicul mare adevăr al Iluziei Vieţii.
1829.Patima este tot ce poate da mai mult inima unei
mari iubiri.
120
1830.Ce poate fi mai măreţ decât patima iubirii din

catedrala sufletului tău dragostea vieţii mele?
1831.Nu există mai multă pace decât în catedrala unei
patimi care iubeşte.
1832.Cea mai mare luptă se dă în pacea unei patimi.
1833.În iubire nu poate exista discernământ.
1834.Ar putea fi o iubire preţioasă în faţa eternităţii?
1835.Care păcat ar exista fără de iubire sau ură?
1836.Ce viaţă ar putea exista fără de iubire.
1837.Care dor ar fi împlinit fără de iubirea lui?
1838.Există înger bun sau rău care să nu poată iubi?
1839.Doar paşii iubirii pot lăsa eternitatea propriilor lor
urme pentru care fiecare devenim o urmă a eternităţii
sufletelor noastre.
1840.O viaţă fără de suferinţă ar fi la fel ca şi un dor
care nu-şi întâlneşte niciodată iubirea vieţii lui.
1841.Viaţa înseamnă de la sine lupta imperfecţiunii cu
absolutul.
1842.Câte pagini ar trebui să scriem pentru a înţelege
unicul cuvânt lăsat de Dumnezeu ce a făcut lumea?
1843.Nimic nu poate fi mai condamnabil decât greşeala
Lui Dumnezeu.
1844.În urma Lui Dumnezeu nu poate rămâne nimic.
1845.Ar putea exista un Dumnezeu care să nu poată
face totul?
1846.Suntem o rămăşiţă a durerii de a gândi din
Cuvântul primordial.
1847.Încotro să mergem din această lume dacă nu avem
unde să cunoaştem necunoscutul eternităţii?
1848.Care soartă îşi recunoaşte greşeala?
1849.Dacă nu am crede în Dumnezeu am mai reuşi
vreodată să sperăm?
1850.Imaginea haosului trebuie să devină perfectă
pentru a înţelege imperfecţiunea.
1851.Ce greşeală poate avea necunoaşterea?
121
1852.Încotro putem întâlni absolutul iubirii pentru care

existăm?
1853.În inima suferinţei nici pe Dumnezeu nu poţi să-L
întâlneşti uneori.
1854.Lasă amintirea să-şi cearnă propria uitare dacă
doreşti nemurirea.
1855.Nu există oameni de nimic ci fiinţe care şi-au
pierdut străinul din ele în lumea care le-a făcut străine
de ele.
1856.Lumea este catedrala strigătului surd.
1857.În fericire vei afla cea mai multă suferinţă.
1858.Care Destin a aflat în această lume ce căuta fără să
cunoască absolutul?
1859.Unde alergi iubire dacă nu ştii de ce iubeşti?
1860.În lumea iubirii nu poţi refuza dorul.
1861.Care stea nu-şi are împlinirea ei în moartea acestei
dimensiuni a cunoaşterii cu toate că ne luminează
eternitatea?
1862.L-a privit cineva pe Dumnezeu în afara sufletului
său?
1863.Oare am mai muri dacă nu am cunoaşte iubirea
care ne face nemuritori?
1864.Oare ce primeşte viaţa în schimbul faptului că ne
vinde morţii?
1865.Am putea vreodată să vorbim despre necunoscutul
morţii la fel cum vorbim despre cel al vieţii odată ce
moartea în sine este un mare necunoscut?
1866.Oare mila îi aparţine sacrului sau profanului atâta
timp cât tot ceea ce este sacru nu poate fi profanat cu
durerea sau mizeria acestei lumi?
1867.Singurătatea este cel mai mare viciu al
absolutului.
1868.De câtă lumină ar avea nevoie întunericul pentru a
visa un răsărit?
1869.Să nu te miri dacă în lumea patimilor vei pătimi.
122
1870.Oare patima în sine pătimeşte sau ne lasă nouă

acest viciu al ei?
1871.Nu cred să învăţ a pătimi vreodată.
1872.Dacă nu am fi dorul patimilor Lui Dumnezeu,
acesta nu ar fi descoperit pentru noi iubirea niciodată.
1873.În inima dorului vei descoperi patimile iubirii.
1874.Am mai fi avut îngeri păzitori în diverse religii
dacă nu ar fi existat patimile?
1875.Viaţa înseamnă mai înainte de toate, lupta cu
inerţia propriilor noastre patimi.
1876.Care patimă nu-şi are începutul şi sfârşitul în
pătimirea care a născut mântuirea?
1877.E cumplit să pătimeşti de cele mai multe ori dar
cum ar fi existenţa fără aceasta?Am mai iubi sau am
mai fi fericiţi?
1878.Patima patimilor este sufletul iubirii.
1879.Marea revelaţie a lui Dumnezeu stă în patima Sa
de a se descoperi pe Sine.
1880.În spatele patimilor Lui Dumnezeu se află cele ale
Diavolului.
1881.Cel lipsit de patimi este străin de el fiindcă omul
este patimă, iubire şi Destin.
1882.Un cuvânt fără patimă este un înţeles acoperit cu o
mască.
1883.Pacea stabilităţii unei orânduiri sociale constă în
patimile pro sau contra menţinerii ei.
1884.Nimic nu poate fi mai apropiat Adevărului
Absolut decât patima în această lume.
1885.Să nu te apleci niciodată înaintea patimii care-ţi
cere să nu mai fi om, dar să respecţi întotdeauna
patimile care te fac om.
1886.Câtă libertate este în patimile suferinţelor şi câte
constrângeri în cele ale fericirilor.
1887.Suntem o fărâmă de patimă într-un ocean de uitare
al morţii care ne înconjoară mereu amintirea Lui
Dumnezeu despre noi.
123
1888.Fiecare patimă este unică în felul ei la fel ca şi

adevărul.De aceea marele adevăr născut de Iluzia
Vieţii este patima.
1889.Cum nu pot exista două adevăruri absolute tot
astfel nu pot fi două patimi identice.
1890.Suntem unici prin patimile noastre.
1891.Cum este îndeajuns să se schimbe un singur
fractal pentru ca întreaga structură să îl urmeze, tot
astfel fiecare patimă îşi schimbă propriul ei Univers.
1892.Patimile au fost deopotrivă salvatoarele şi
inchizitoarele omenirii.
1893.Ne naştem în zorii pătimirii pentru a muri
răstigniţi la tălpile apusului ce ne va mântui de
propriul nostru sine.
1894.Putem vorbi de adevăr absolut uitând de patimile
şi pătimirile propriei noastre existenţe?
1895.Nu suntem cu nimic mai mult decât propriile
noastre patimi.
1896.În faţa morţii doar patimile pot vorbi.
1897.Pacea cu patimile se încheie pătimind.
1898.O lume fără patimi şi-ar pierde pentru totdeauna
mântuirea care nu ar mai avea sens.
1899.Poate exista undeva mai multă patimă decât în
pătimirile mântuirii?
1900.Poate exista o limită a patimilor?
1901.Patimile sunt punţile ce unesc Iluziile Vieţii de
adevărul absolut prin unicitatea lor.
1902.În marile capodopere veţi întâlni marile patimi.
1903.Patimile ne transformă visul vieţii în iluzia
realităţii.
1904.În sufletul patimii până şi absurdul poate deveni
zeul celui mai împlinit sens.
1905.Dacă vrei să te cunoşti întreabă-ţi patimile.
1906.Cel ce nu-şi recunoaşte patimile este străin de el
însuşi.
124
1907.Alienarea socială a început odată cu dosirea

propriilor ei patimi.
1908.Trăim în lumea absurdului şi deşertăciunii fiindcă
patimile adevărurilor noastre sunt cenuşăresele
societăţii în loc să devină reginele ei.
1909.Numai în patimă vei afla libertatea.
1910.Plenititudinea vieţii stă în patimile sale.
1911.Cine nu înţelege sensul patimii s-a născut
degeaba.
1912.În patimă stă rădăcina mântuirii de tine însuţi.
1913.Nu există Timp care să nu zboare pe aripile
patimilor.
1914.Cum ar arăta o iubire care şi-ar pierde pentru
totdeauna propria ei patimă?
1915.Ar mai exista florile zâmbetului din lumea
deşertăciunii dacă ar dispărea patimile frumuseţii?
1916.Unde este patimă este şi dorinţă.
1917.Patima mântuirii constă în păcatul căzut la tălpile
suferinţelor noastre.
1918.Un timp fără de patimă este un timp fără viaţă.
1919.Ca să creieze lumea mai înainte de toate
Dumnezeu a trebuit să facă patimile.
1920.Cum ar arăta altarele pasiunii fără florile
patimilor?
1921.Un cuvânt dezbrăcat de patimă nu poate fi nici
măcar trist.
1922.Patima fericirii stă în suferinţa de a înfăptui
fericirea.
1923.Priveşte cum ard uneori focurile sufletelor şi
înţelege de ce patimile pătimesc chiar şi prin fericire.
1924.Ce s-ar face înţeleptul fără patima îndoielii?
1925.Nimic nu poate fi mai greu decât o patimă dar nici
mai înălţător.
1926.Suntem surâsul unei patimi a dorului când mamele
ne strigau naşterea pătimind pentru viaţa noastră.
125
1927.Fără patimile creaţiei viaţa nu ar mai avea nimic

înălţător în ea.
1928.Oricât de sărac ar fi un om va rămâne mereu bogat
în patimi şi pătimiri.
1929.Speranţa va fi ultima care va reuşi să întindă mâna
patimii celui care-şi va pierde orice dorinţă de a mai
reuşi.
1930.Niciodată nu vei fi înfrânt atâta timp cât ai
patimile alături de tine.
1931.Întreabă-ţi dorul despre patimile lui şi te vei
cunoaşte.
1932.Ce singure ar rămâne lacrimile dacă nu ar fi
patimile care să navigheze pe oceanele mântuirii lor.
1933.În patima norilor iubirii noastre se ascunde
adevărul din apa vieţii ce va cerne odată cu ploaia
noilor naşteri viitorul.
1934.Patimile sunt la fel ca şi îngerii, bune sau rele.
1935.Somnul patimilor lasă viaţa să treacă pe lângă tine
fără să o trăieşti.
1936.Adevărata viaţă doar alături de patimi o poţi trăi.
1937.Ce ar mai rămâne din noi dacă ne-am pierde toate
patimile?
1938.În lipsa patimilor nici măcar pacea morţii nu am
putea să o găsim.
1939.Cât adevăr poate spune o minciună prin patimile
sale?
1940.Suntem măsura patimilor noastre.
1941.Nu există altă poartă spre viaţă sau moarte decât
poarta patimilor noastre.
1942.Alungă-ţi patimile din destin şi acesta va
dispare.Vei reuşi vreodată?
1943.Până şi deşertăciunea îşi are patima ei prin care se
îndoieşte de adevăr la fel ca şi adevărul absolut de ea.
1944. Prin patimă deşertăciunea a devenit mama Iluziei
Vieţii pe care a botezat-o:Realitate.
1945.Patima creaţiei se află în sfinţenie.
126
1946.O sfinţenie fără patimă este aidoma unui creator

fără creaţie.
1947.Câtă patimă îşi pune omul în rugăciunea sa către
Dumnezeu?
1948.Religiile sunt dicţionare de patimi şi pătimiri.
1949.Prin mântuirea de păcatul originar am lăsat Cristul
să pătimească în locul nostru chiar dacă şi noi pătimim
cu fiecare clipă furată eternităţii de Timpul vanităţii şi
deşertăciunii noastre.
1950.Nu ar putea exista o viaţă fără păcatul ei originar
fiindcă ar însemna să-şi alunge toate patimile.
1951.Chiar şi patima care a creat cele mai monumentale
opere poate deveni un păcat la fel ca şi patima
sfinţeniei.
1952.Religiile au preluat patimile omului şi le-au
atribuit divinităţilor înstrăinând astfel omul de propriul
său sine, născând o societate alienată.
1953.Adevărata religie a omului ar trebui să recunoască
patimile care-l înalţă la sfinţenie sau care-l coboară în
infernul simţămintelor sale.
1954.Câtă patimă se află în clipa trecerii noastre în
eternitate?
1955.Înainte de toate suntem patima sângelui nostru.
1956.Numai patima ochilor tăi poate să-mi arate
Lumina Divină ce a creat sfinţenia acestei lumi,
iubind.
1957.În patimă se regăseşte miracolul iubirii.
1958.Cred în Dumnezeu cu patimă fiindcă este
Adevărul Absolut care a pătimit pentru noi dorind să
fie liber de propriul sine, născând Iluzia Vieţii, unde
fiecare înţeles are patima lui.
1959.Ce ar mai rămâne din Cuvânt dacă ar dispărea
haina patimilor lui?
1960.Suntem alături de Dumnezeu prin patimile
divinităţii din noi.
127
1961.Te iubesc Doamne fiindcă am înţeles sensul

patimilor acestei lumi.
1962.Nu eşti singur fiindcă nu există patimă prin care să
nu fi pătimit cineva cândva înaintea ta.
1963.În orice lucru sau fenomen se află ascunsă o
patimă care l-a creat.
1964.Trăim ca să trecem prin patimi pătimind.
1965.Doar patimile te ridică sau te coboară în această
lume.
1966.Viaţa este înainte de toate un dinamism al
patimilor ei.
1967.Patima învierii este aceea care a născut creaţia şi
pe care a avut-o Dumnezeu când a visat lumea noastră.
1968.Nicăieri nu vei întâlni o paletă mai mare de patimi
decât în iubire.
1969.Să fie moartea somnul patimilor noastre?
1970.Patimile te doboară doar atunci când nu poţi
înţelege marea revelaţie pe care a avut-o Dumnezeu
creînd patimile iubirii.
1971.Nimic mai nobil decât să pătimeşti din prea multă
iubire dar şi mai dureros.
1972.Prin patima iubirii Dumnezeu devine viu în noi.
1973.Înţelege patimile creaţiei, echilibrului şi iubirii şi
nu vei fi doborât niciodată de alte patimi.
1974.Dacă sfinţenia se regăseşte în patima iubirii,
divinitatea se află în patima creaţiei.
1975.Câtă patimă poate fi în mântuirea de sine a
omului?
1976.Patimile sunt porţile omenirii care despart
absurdul de absolut.
1977.Patima va fi mereu balanţa care-ţi va spune cine
eşti.
1978.Uitarea este un surâs fără patimă.
1979.Care orizont al inimii nu-şi are patimile lui?
1980.Fiecare aripă îşi are patima zborului ei.
1981.Dorul este patima amintirii.
128
1982.Nicăieri nu vei găsi mai multă ardoare decât în

focul patimii.
1983.Ochii sufletului văd prin lumina patimilor viaţa.
1984.Instinctul este sufletul patimilor.
1985.Suntem ţărâna propriilor noastre patimi dusă de
vântul destinului spre moarte.
1986.Întreaga valoare a lumii stă în patimile ei.
1987.Nu existe bine care să nu respire prin patimile
răului din el.
1988.Calea iubirii e pietruită cu patimi.
1989.Un cer al iubirii fără de patimi nu ar mai avea
niciodată un orizont.
1990.Suntem ţărână, patimă şi dor.
1991.Fiecare vreme îşi are vremurile patimilor şi
pătimirilor ei.
1992.Patima este focul divin al eternităţii adevărului
absolut.
129
III. IlUZIE ŞI REALITATE
1993.Tot ce rămâne în lumea iluziei este crezul în

speranţă.
1994.Iluzia este o realitate care şi-a pierdut cardinalele
pe cadranul propriei sale busole.
1995.Iluzia este o realitate întoarsă pe dos.
1996.Iluzia devine realitate doar atunci când este
cunoscută.
1997.A cunoaşte iluzia este o realitate precum a
cunoaşte realitatea este o iluzie fără adevărul absolut.
1998.Nu există realitate care să poată fi cunoscută fără
de adevărul absolut.
1999.Lumea este o iluzie străjuită de speranţa realităţii.
2000.Dacă adevărul absolut este concret atunci nu
permite libertatea iar dacă nu este concret devine
relativ.De aceea trăim iluzia doar pentru a fi liberi?
2001.Numai visul poate şti ce este realitatea.
2002.Care zori nu-şi vor propria lor zi sau care iluzie
nu-şi vrea realitatea sa?
130
2003.Am mai cunoaşte vreodată fericirea dacă nu am

avea libertatea de-a o dobândi?
2004.Libertatea este esenţa iluziei iar cunoaşterea
realitatea ei.
2005.Iluzia este reţeta sigură spre fericire.
2006.Dacă nu am trăi realitatea iluziei nu am fi
niciodată fericiţi.
2007.Doar cel ce speră poate şti ce vrea.
2008.Iluzia este mărunţişul de cunoaştere dezvăluit unui
vis numit viaţă de către adevărul absolut.
2009.Doar pe patul morţii vei înţelege binele sau răul
Iluziei Vieţii.
2010.Faptul că şi iluzia cunoscută ca atare este o
realitate ne dezvăluie caracterul adevărului absolut
care şi atunci când pierde o face câştigând.
2011.Numai spaţiul poate reda timpului forma
cuvântului său, precum iluzia redă libertăţii forma
inimii sale.
2012.Adevărul absolut se ascunde în destinul nostru
fiindcă oricâtă libertate ţi-ar da Iluzia Vieţii el nu
poate fi decât unul singur.
2013.Care destin nu-şi are masca sa sub formă de
iluzie?
2014.Fără iluzie nu am fi niciodată fericiţi.
2015.Iluzia este esenţa acestei lumi.
2016.Dacă realitatea înseamnă limita, concreteţea şi
absolutul netransformabil, iluzia este libertatea,
relativitatea şi lipsa oricăror limite.
2017.Dumnezeu este adevărul absolut la care ne
raportăm cu toţii propriile noastre libertăţi, fericiri şi
vise.
2018.Iluzia este starea de hipnoză a realităţii unde şi
aceasta se crede liberă şi fericită.
2019.Numerele sunt concreteţea adevărului absolut ce
înoată pe apele iluziei.
131
2020.Câte speranţe, fericire şi dinamism ascunde iluzia

şi dramatism adevărul ei.
2021.Drama, împlinirea, fericirea, speranţa sunt simple
metafore scrise de Iluzia Vieţii adevărului iluzoriu.
2022.Cum ar arăta stelele în lipsa iluziei de a cunoaşte
frumosul?
2023.Nu poate exista iubire fără iluzie, iar cum
Dumnezeu este iubire înseamnă că nu poate fi
perceput de noi decât prin iluzie.
2024.Oricât de mult adevăr pare a ascunde viaţa noastră
fără adevărul absolut pe care nu-l cunoaştem, totul
este o mare iluzie.
2025.Care adevăr relativ poate minţi absolut sau care
adevăr absolut poate minţi relativ? De aceea nu pot
exista adevăruri relative decât în iluzie iar adevărul
absolut este unul singur şi indivizibil.
2026.Întotdeauna în spatele iluziei va sta adevărul
absolut.
2027.Numai războiul poate şti ce este pacea şi adevărul
minciuna, iar iluzia, realitatea.
2028.Moartea este adevărul cel mai de preţ al iluziei.
2029.Într-o lume a realităţii minciuna trebuie să devină
adevărul suprem.
2030.Cel ce nu visează nu trăieşte.
2031.Câtă zbatere pentru o iluzie şi cât adevăr pentru o
minciună clădesc această lume.
2032.Fără de iluzie nici inima florilor nu ar mai putea fi
dăruită iubirii.
2033.Marea întrebare este cât de adevărată poate fi o
iluzie care minte în ochii înlăcrimaţi ai dorului de
adevăr?
2034.Realitatea este o minciună recunoscută de
adevărul absolut al cunoaşterii.
2035.Dacă nu s-ar sprijini pe minciună nici adevărul nu
ar mai exista.
132
2036.Faţă de moarte viaţa ştie să-şi mintă propriul

adevăr.
2037.Doar cel ce caută un sens al existenţei va
descoperi Iluzia Vieţii în faţa morţii.
2038.Cine eşti tu străine ce crezi în lumea visului
bântuit de viaţă?
2039.Faţă de Iluzia Vieţii cel mai mare mincinos este
adevărul absolut.
2040.Atunci când iluzia se vrea perfecţiune devine
poezie.
2041.Doar cel ce minte minciuna lumii va cunoaşte
adevărul existenţei.
2042.Oricât de drepţi am fi nu am putea accepta
concreteţea adevărului absolut.
2043.Iubirea este cea mai adevărată minciună pe care se
sprijină adevărul absolut.
2044.Fără de iubire până şi adevărul absolut s-ar nărui
asemeni unui castel de nisip.
2045.Pacea cea mai adevărată este cea făcută cu tine
însuţi.
2046.Care iluzie nu-şi cere dreptul la adevărul ei şi care
adevăr nu fuge de iluzie? Iată cauza deşertăciunii
acestei lumi.
2047.A crede înseamnă a minţi adevărul absolut care se
sprijină pe minciună pentru a putea deveni adevărat.
2048.Dacă adevărul absolut s-ar sprijini pe un alt adevăr
pentru a deveni adevărat atunci nu ar mai fi absolut ci
relativ, deci o minciună relativă faţă de celălalt adevăr.
2049.Adevărul lumii noastre este iubirea înveşmântată
în dor şi speranţă, păcat şi durere. Sfâşietoare simbioză
de destin cosmic al stelei care ne-a plămădit.
2050.Fiecare adevăr al iluziei are propriul său timp, pe
când adevărul absolut are eternitatea.
2051.Iluzia este unicul adevăr al realităţii.
2052.Cât nisip va mai cerne timpul inimii în clepsidra
cuvântului prin care Dumnezeu a visat lumea iubirii?
133
2053.A fi liber de tine însuţi înseamnă a fi mort.

2054.Fără durere lumea ar fi o mare fără valuri care nu
ar cunoaşte niciodată ţărmurile fericirii.
2055.Cuvântul în această lume devine sufletul iluziei.
2056.Fără iluzie, adevărul realităţii, ar fi fost atât de
singur încât s-ar fi pierdut în neantul nonexistenţei
pentru totdeauna.
2057.Iluzia înseamnă înainte de toate ritm, culoare şi
vibraţie, toate pentru un crez, o speranţă şi un vis.
2058.Realitatea este un joc de imagine al iluziei.
2059.Realitatea este cea care îi dă iluziei trăinicie.
2060.Doar cel ce se îndoieşte de cunoaştere va
descoperi lipsa acesteia de scrupule în faţa vieţii.
2061.Cele mai mari valori ale Iluziei Vieţii nu constau
în subiectul speranţelor noastre ci în ierarhia care le-a
înlănţuit mereu. O altă mare deşertăciune.
2062.Dacă speranţa ar fi un adevăr înseamnă că Iluzia
Vieţii ar fi o minciună odată ce cu toţii sperăm o viaţă
întreagă.
2063.Lumea este o străfulgerare de iubire şi păcat
terfelită în praful deşertăciunii.
2064.Valoarea este soclul care ştie să mintă atât de bine
adevărul încât şi acesta devine adevărat.
2065.Greşeala neînţeleasă de adevărul Iluziei Vieţii se
numeşte iertare.
2066.Fără iluzie, lumea ar fi o stea nevăzută de nimeni.
2067.Iluzia este suprema revelaţie a sinelui.
2068.Limita dintre iluzie şi realitate stă în iubire şi
teamă.
2069.Cine poate înţelege cu adevărat iluzia fără să o
cearnă prin realitate?
2070.Suntem clădiţi spre a suferi eşecul realităţii în faţa
iluziei dorinţelor noastre de desăvârşire tocmai pentru
a progresa.
2071.Marea descoperire a omului va consta în
redescoperirea propriului său sine.
134
2072.Nu există iluzie mai reală şi nici realitate mai

iluzorie decât propria noastră viaţă.
2073.Lasă-ţi timpul să-ţi cearnă realitatea fiindcă şi el
este o iluzie.
2074.Cine se poate întrece cu propria sa Iluzie a Vieţii?
2075.Trăim realismul fiindcă nicăieri în altă parte nu
poate părea o iluzie mai reală decât în propria noastră
existenţă.
2076.Viaţa noastră este o frântură de extaz asezonată cu
exaltarea de a fi uitând că ambele sunt măsurate de
Iluzia Vieţii.
2077.Numărul este hotarul iluziei.
2078.Ştiinţa este o înţelegere a simţurilor noastre
iluzorii cu iluzia trăită de propriul nostru sine.
2079.Cine poate şti de ce ştie realitatea de existenţa
propriei sale iluzii precum iluzia de existenţa propriei
sale realităţi.
2080.Fără de teamă iluzia ar fi fără de realitate şi fără de
iubire, realitatea ar fi fără de iluzie.
2081.O realitate fără de iluzie este o realitate moartă din
faşă.
2082.Marea schismă dintre realitate şi iluzie s-a produs
atunci când omul s-a temut mai mult decât a putut să
iubească şi astfel s-a născut Păcatul Originar.
2083.Îşi poate imagina cineva libertatea fără iluzie?
2084.Nici o speranţă nu ar fi poposit din zborul viselor
sale în sufletul realităţii dacă nu ar fi fost iluzia.
2085.Doar cel ce va coborî în adâncurile iluziei va
înţelege profunzimea propriei sale realităţi.
2086.Nu visul este cel ce visează ci tu, de aceea nu-i
contesta realitatea.
2087.În lumea noastră va fi mereu îndeajuns de multă
teamă şi niciodată îndeajuns de multă iubire, de aceea
trăim realitatea fricii.
135
2088.Odiseea iubirii este pentru noi destinul frânt al

unei iluzii dacă nu dorim să uităm de teama sfâşietoare
regăsită în propriul nostru Păcat Originar.
2089.Boala este pentru noi o realitate şi de aceea
survine din teama care e corpul realităţii, dar să nu
uităm că şi teama este realitatea unei iluzii.
2090.Fără de inimă iubirea nu ar mai înţelege timpul ce
ticăie orele absurde ale realităţii.
2091.Viitorul este norocul iubirii din lozul încă
nedesfăcut de teama ce devine astfel trecut.
2092.Niciodată nu va fi îndeajuns de multă iubire în
schimb, teamă, da!
2093.A crede în realitatea Iluziei Vieţii înseamnă a
îmbrăţişa teama iar a crede în iluzia acesteia este ca şi
cum ai cuprinde iubirea.
2094.Teama este unealta Păcatului Originar ce ne
determină să trăim realitatea iluziei şi nu iluzia
realităţii.
2095.Nu poţi să iubeşti fără de teamă.
2096.O lume perfectă ar fi un echilibru perfect între
iubire şi teamă, între realitate şi iluzie fiindcă teama va
reprezenta mereu realitatea şi iubirea iluzia.
2097.Teama determină iubirea şi iubirea teama.
2098.Să fi iubit atât de mult strămoşii noştri încât să ne
fi dat teama lor de a pierde iubirea? Să fie aceasta
cauza pentru care noi trăim această realitate mizeră a
deşertăciunii?
2099.Ce poate fi mai adevărat în această lume decât
teama, dar mai fals decât iubirea împlinită şi mai
sincer decât cea neîmplinită?
2100.Pacea este pauza dintre două temeri.
2101.Dacă Păcatul Originar este teama înseamnă că
originea lui stă în iubire!
2102.Puteam iubi mai mult Doamne decât ne era dat?
De aceea am primit cadou Păcatul Originar ca o punte
dintre realitate şi iluzie?
136
2103.La originea Păcatului Originar stă teama izvorâtă

din iubire.
2104.Odată ce realismul temerilor inundă în
romantismul iubirii depăşindu-l cu mult pe acesta,
înseamnă că omenirea se îndreaptă din nou spre
iubire?
2105.Care aripă a iubirii nu-şi doreşte zborul către
absolut?
2106.Dacă realismul temerilor îţi desluşeşte concreteţea
prin care nu vei atinge niciodată absolutul, iluzia
iubirii îţi desluşeşte speranţa ce te poate duce spre
absolut şi pentru a trasa o frontieră între acestea
Dumnezeu ne-a dat Păcatul originar spre a înţelege
importanţa temerilor prin sacrificiu.
2107.Fiinţa este o exaltare a propriei sale iluzii.
2108.Nu există limită decât în teamă.
2109.Oportunismul este o anexă a fricii de tine însuţi.
2110.Laşitatea devine comodă doar în faţa fricii.
2111.Mântuitorul şi mântuirea fără de teamă nu ar fi
existat niciodată.
2112.Care biserică sau religie ar exista fără de teamă?
2113.Inundă sufletul cu lumina iubirii care va înlătura
întunericul temerilor tale.
2114.Nu există vrăjitor şi nici vrajă ci doar înstrăinare
de sinele nostru care este iubire. Dacă am redeveni
stăpâni în casa sufletului nostru toate deşertăciunile
acestei lumi ar dispărea imediat.
2115.Anotimpul vieţii noastre este cel al iubirii.
2116.De cât spaţiu ar avea nevoie timpul pentru a-i
putea dărui eternităţii o casă?
2117.Fără de teamă nu ar exista Păcatul Originar,
realitatea Iluziei Vieţii, ora fixă, numerele, banii,
profanul, nebunia, minciuna, deşertăciunea şi multe
altele.
2118.Nu există argument fără moment.
137
2119.Viscolul deşertăciunii nu poate bântui niciodată o

mare iubire.
2120.Suntem pietre de râu spălate de apa Timpului ce-şi
caută disperate propria lor eternitate pierdută de
Dumnezeu pe calea morţii.
2121.Nimic nu poate egala pierderile nemăsurate ale
clipelor de către Timp decât pasiunea iubirii de a
deveni eternă.
2122.La masa dorului să nu pleci niciodată plin de
temeri fiindcă vei fi alungat la drumul uitării.
2123.Opreşte străinule de tine la catedrala sufletului tău
şi roagă-te să poţi fi binecuvântat cu amintirea
Dumnezeului din tine.
2124.Lasă lumea să-şi care crucea ei şi aminteşte-ţi că
mântuirea provine din teamă.
2125.Curajul este elixirul ce-ţi va deschide prima poartă
a iubirii din tine.
2126.Nu te mânia dacă lumea pare mai normală decât
orice realitate a iluziei fiindcă doar nebunia îi poate
desluşi calea cea dreaptă către iluzia realităţii.
2127.Fii mai nebun decât poate fi normalitatea croită de
Destin a acestei lumi, dacă vrei să înţelegi vreodată ce
este Iluzia Vieţii şi realitatea sa iluzorie.
2128.Nici o piatră de moară nu poate fi legată de gâtul
realităţii acestei lumi în afară de iubire.
2129.Doar cel ce asudă clipa poate primi în dar graţiile
timpului.
2130.A te certa cu deşertăciunea existenţei este totuna
cu a lovi vântul din înţelesul Cuvântului iubire cu
pumnii celui care nu poate recunoaşte romantismul.
2131.Poarta către paradis este străjuită de spinii care
dau graţie paradisului făcându-l un loc privilegiat.
2132.Cu toate că marile speranţe sunt adesea marile
neîmpliniri, jucăm la loteria vieţii până la moarte
păcătuind obligatoriu pentru a avea nevoie de mântuire
138
şi Mântuitorul de serviciu care ne dă jetoanele

Păcatului Originar în cazinoul clipelor acestei lumi.
2133.Fără de paşi am fi cu toţii aşi dar faţă de aşi cine ar
mai fi asul din mâneca Destinului care să ne arate
moartea în toate nuanţele ei?
2134.Iarba amintirii odată cosită aduce anotimpul morţii
Cuvântului facerii tale.
2135.Egalitarismul este o valoare îmbrăcată pe dos.
2136.Câte degete ale căilor Destinului tău are palma pe
care ţi-a dat-o timpul vieţii tale?
2137.Romantismul este numele străinului din noi ce se
aşteaptă redescoperit.
2138.Orice libertate are propriile sale limite.
2139.Nimeni nu poate şti cât de liber este Dumnezeu
faţă de El însuşi fiindcă dacă este perfect devine
încorsetat de propria Sa perfecţiune iar dacă este
imperfect nu mai poate fi Dumnezeul perfecţiunii
decât al imperfecţiunii.
2140.Unicul nu poate fi niciodată liber deoarece toate
căile sunt El. De aceea cred că Dumnezeu a făcut
lumea păcatului tocmai pentru a fi liber prin noi.
2141.Oricât de mult am dori realitatea aceasta tot prin
iluzie se va pronunţa, raportându-se la iluzie.
2142.Care iluzie este mai reală? Iluzia realităţii sau
realitatea iluziei?
2143.Realitatea nu poate exista fără de iluzie cum nu
poate fi binele fără de rău, frumosul fără de urât şi
viaţa fără de moarte în dualismul aşa zisei cunoaşteri
ale noastre.
2144.Diferenţa dintre iluzie şi realitate constă în modul
de a privi iluzia.
2145.A nega realitatea înseamnă a accepta iluzia dar a
nega iluzia nu mai înseamnă a accepta realitatea ci a o
denigra.
2146.Iluzia nu se epuizează niciodată pe când realitatea
oricât de iluzorie ar fi ea, da!
139
2147.Câte vise se pierd în zori, speranţe în moarte şi

iubiri în uitare căutând în van realitatea inimii
nemuritoare?
2148.Realitatea poate exista doar în nemurire fiindcă
doar acolo nu se poate sfârşi ca să reînceapă cu un alt
vis.
2149.Doar eternitatea poate fi reală fiindcă nu moare,
nu se uită sau nu se reaminteşte niciodată.
2150.Tot ce este trecător, este iluzie, deoarece are
nevoie de amintire, iar amintirea de uitare, iar uitarea
de neant.
2151.Doar crezul poate da aura realităţii unei iluzii.
2152.Fără credinţă întreaga lume ar fi o amintire uitată
de mult neavând forţa de a polei propria sa iluzie cu un
nimb de falsă realitate atât de necesară speranţei.
2153.Nu există durere care să nu se creadă reală. Iată
preţul plătit de noi realităţii şi speranţei izvorâtă din
aceasta.
2154.Forţa este paleativul desfrâului iluziei în faţa
propriei sale oglinzi în care îşi priveşte gândurile
dăruite cunoaşterii.
2155.Suntem o fărâmă de gând într-o mare de iluzie.
2156.Care spectru este mai extins? Cel al vieţii sau al
morţii? Al cunoscutului sau al necunoscutului?
2157.Nu spune niciodată nu, fiindcă exişti într-o
afirmaţie a Lui Dumnezeu prin Cuvântul facerii.
2158.Infinitul la fel ca şi eternitatea nu pot avea decât o
singură cale care se numeşte realitate, pe când iluzia
are o infinitate de căi pe care ar putea merge unica cale
a realităţii.
2159.Nu te întreba niciodată de ce, deoarece întrebarea
nu poate aparţine decât iluziei având mai multe opţiuni
decât unica opţiune a infinitului care se află în toate,
ştiindu-le pe toate.
2160.Care vreme nu-şi duce vremurile după ea?
2161.Panica este o diademă a neputinţei.
140
2162.Flacăra Destinului tău este aprinsă pentru aţi

lumina eternitatea în moarte şi nicidecum în viaţă.
2163.Realitatea nu are ramuri fiind unică pe când iluzia
este arborele cu rădăcinile adânc înfipte în inima Lui
Dumnezeu dăruită prin Cuvântul facerii iubirii din noi.
2164.Care mal nu-şi are apa lui şi care moarte viaţa sa?
2165.Oricât de limpede ar fi visul acestei lumi tot în apa
gândului pierdut se va scălda odată şi odată.
2166.Poate că şi Dumnezeu este disperat de coşmarul
pe care îl are cu noi visând Cuvântul facerii.
2167.Fiinţă fără de vis nu poate exista.
2168.Visul este esenţa existenţei noastre.
2169.Infinitul inimii se află doar în eternitatea clipei
ochilor tăi.
2170.Soarele adevărului nu te poate orbi niciodată.
2171.Focul cuvintelor te ard doar dacă în gândurile tale
este frig.
2172.Care val nu-şi are ţărmul viselor lui?
2173.Eşti unică fiindcă există o clipă la fel de unică ca
şi tine în această iluzie a timpului pierdut din noi.
2174.Care inimă îţi aminteşte vreodată câte clipe a bătut
deşertăciunea simţirii?
2175.Marea speranţelor nu-şi va trăda niciodată
orizonturile unde-şi adoarme depărtările.
2176.Cel care-şi uită vremea timpului său alegând clipa,
nu-şi va afla niciodată propriul loc în spaţiul limitat al
deşertăciunii dintre absurd şi agonie.
2177.Doar cel ce stă la masa gândului înfometat va
înţelege rostul său.
2178.Tâmplele gândurilor nu albesc niciodată fiindcă
sunt înnegrite de păcatele dorinţelor mereu.
2179.Necesităţile şi vitregiile vieţii au născut cea mai
mare gamă de păcate.
2180.În finitul iluziei totul trebuie să aibe un rost pe
când în infinitul realităţii nu, deoarece doar căile
141
finitului pot fi infinite ca număr şi niciodată unica cale

a infinitului.
2181.Iluzia este firul care nu poate cuprinde niciodată
realitatea singurei căi a infinitului.
2182.Ce departe este iluzia de infinit şi de unica
realitate a acestuia.
2183.Cunoaşterea este tărâmul iluziei.
2184.Realitatea este necunoscutul etern iar iluzia
cunoscutul trecător.
2185.Munca este hrana iluziei.
2186.Desfrâul ideatic este poarta prin care iluzia îşi
cunoaşte propria lume lăsând sacralitatea absolutului şi
infinitului în schimbul deşertăciunii şi profanului.
2187.Câte iluzii nu se nasc şi mor în această lume
pentru a forma societatea iluziilor cu structurile ei
ierarhice pline de absurd?
2188.Unicul adevăr şi acela neînţeles al acestei lumi
este iubirea ce devine poarta care te trece din iluzie la
realitate şi absolut ce nu pot fi înţelese ci doar simţite
fiindcă cunoaşterea aparţine doar iluziei.
2189.Trăieşte-ţi armonia visului pe care s-ar fi putut să-l
o pierzi la loteria propriului tău Destin, unicul pod spre
absolut al întregii tale vieţi.
2190.Nu-ţi şterge lacrima clipei care te-a născut fiindcă
este adevărul tău ce te va reda morţii cu întregul trecut.
2191.Care armonie poate fi superioară iubirii?
2192.Numai spaţiul nemărginit al privirii tale ştie ora
exactă la care trebuie să sosească timpul iubirii care l-a
străbătut.
2193.Sunt gol de mine însumi atunci când mă întreb de
ce cunosc întrebarea al cărui răspuns va deveni
negreşit o nouă întrebare la rândul său ca să aflu în
cele din urmă moartea.
2194.Câte Destine nu a spălat timpul pentru a nu fi taxat
de Dumnezeu?
142
2195.Jarul cuvântului ce a aprins steaua ta se numeşte

iubire fără de care te vei stinge în frigul cuvintelor
acestui Univers.
2196.Doar o lacrimă de speranţă I-a fost de ajuns Lui
Dumnezeu pentru a crea.
2197.Să fie Iluzia Vieţii noastre una dintre amintirile
Lui Dumnezeu?
2198.Doar florile sufletului pot ajunge la iubirea în care
se reazămă Destinul.
2199.Ce mirare că ştim că putem să uităm totul despre
care nu ştim nimic!
2200.Nu există lovitură mai mare decât să-ţi simţi
floarea iubirii sufletului tău ofilită.
2201.Din care gând poate izvorî pacea cu tine însuţi
dacă tu nu cunoşti cauza naşterii tale?
2202.La piaţa gândurilor societatea îţi vinde istorie pe
taraba prăfuită a neîmplinirii unui timp bolnav de
boala propriilor sale zile ce nu mai pot fi remediate
decât prin arta de a fi învăţate să moară.
2203.Opreşte nemărginirea din dorinţa dorului tău de a
exista pentru o frântură de clipă şi vezi dacă-ţi mai
doreşti atât de mult deşertăciunea acestei lumi.
2204.Ploaia cuvintelor sufletului tău nu va putea
înlătura deşertul societăţii în care te-ai născut de-ar fi
să ude întreaga agonie a absurdului acestei existenţe.
2205.Şi dacă vei învinge în viaţă te-ai întrebat vreodată
ce altceva vei câştiga decât agonia unui absurd
mediocru şi pustiu de el însuşi?
2206.Învingător în această lume este cel care învaţă să
uite de amintirea dureroasă a vieţii tocmai pentru a
deveni un ratat al morţii.
2207.Care dor nu ştie să doară dar care om ştie să
moară?
2208.Nu există soare al dorului care să nu strălucească
în întunericul sufletului tău.
143
2209.La ceas de dor parcă nici clipele nu-ţi mai pot

sălta Destinul spre o nouă zi.
2210.Sărutul este o aripă de înger care şi-a regăsit
nesfârşirea spaţiilor în cele două inimi.
2211.Am căzut în păcatul morţii ca într-o patimă spre a
reuşi să uităm viaţa care ne-ar fi aşteptat la capăt de
drum?
2212.Numai zefirul unei îmbrăţişări poate şti de ce
vântul care l-a dăruit pustiului acestei lumi nu poate fi
prins în palmele unei amintiri eterne.
2213.Nu există zare a cunoaşterii care să-şi fi pierdut
orizontul iluziei de a vrea ceva anume.
2214.Te naşti pentru a lăsa urma fără de urmă a muririi.
2215.Doar cel venit în cunoaştere află de necunoaştere.
2216.Iluzia unui nemuritor devine adevăr absolut prin
eternitatea ei.
2217.Nimeni nu poate înţelege de ce până şi iluzia este
un adevăr iar adevărul este realitate.
2218.Dacă nu ar fi adevărul, iluzia nu s-ar dori
niciodată reală, deci realitate.
2219.Prin adevăr iluzia devine nu numai reală, realitate
dar mai ales realitatea devine iluzorie.
2220.Adevărul este puntea prin care orice realitate
devine o iluzie şi iluzia realitate astfel şi adevărul
devine o fărâmă de iluzie reală.
2221.Adevărul este iluzionistul care transformă iluzia în
realitate.
2222.Fără adevăr nici iluzia nu ar mai exista.
2223.Adevărul Absolut este oglinda în care se reflectă
toate adevărurile relative care mint şi se împart în două
şi anume: cele care reflectă realitatea iluziei ce poate fi
adevărată sau iluzia realităţii care iarăşi poate fi
adevărată.
2224.Nu vei găsi nicăieri adevăruri care să oglindească
realitatea fără ca aceasta să nu fie înfrumuseţată de
iluzie.
144
2225.Nu pot exista două sau mai multe adevăruri cu

privire la un subiect care să pretindă ce este real
fiindcă realitatea nu poate fi definită decât printr-un
singur adevăr.
2226.Diferenţa dintre iluzie şi realitate constă în faptul
că iluzia poate fi definită de minimum două adevăruri
până la maximul de o infinitate de adevăruri pe când
realitatea poate fi definită de un singur adevăr.
2227.Un infinit redevine o unitate deci o unicitate şi
astfel o infinitate de adevăruri pot redeveni un singur
adevăr care să transforme iluzia cu o infinitate de
adevăruri în realitatea unicului adevăr.
2228.Adevărul absolut include în sinele său o infinitate
de posibilităţi care pot fi adevăruri relative ce-şi
dezvoltă propriile lor iluzii care se oglindesc în
realitatea Adevărului Absolut.La infinit suma tuturor
acestor iluzii pot clădi o realitate unică reflectată de
Adevărul Absolut dar nici o astfel de iluzie nu-şi poate
clădi realitatea ei decât ca iluzie.
2229.Unicitatea (realitatea) este reflectată de Adevărul
Absolut iar multitudinea (iluzia) de adevărurile
relative care mint.
2230.Existenţa este unică în ansamblul ei şi multiplă în
structura sa, astfel ansamblul existenţei este o realitate
dar nu şi entităţile structurale care-i definesc
fenomenologia ca atare ce aparţin adevărurilor
relative, deci iluziei. În cazul lumii noastre, Iluziei
Vieţii.
2231.Nu există formă a realităţii fără de conţinutul
iluziei sale în existenţă.
2232.Existenţa este un compromis dintre realitatea
unicităţii formei şi iluzia multitudinii conţinutului
acesteia.
2233.Dacă forma existenţei nu ar fi umplută cu iluzia
conţinutului reflectată de adevărurile relative
145
mincinoase atunci realitatea ei ca întreg ar fi pusă la

îndoială.
2234.Orice formă care nu este unică ci multiplă nu
poate fi adevărată fiindcă nu poate fi reflectată de
Adevărul Absolut care este unic.
2235.Forma nu poate fi adevărată decât ca unic întreg şi
nu în calitate de structură alături de alte forme care o
includ sau care include la rândul ei alte forme. Doar
astfel poate fi definită de către Adevărul Absolut care
este unic.
2236.Sufletul nostru este infinitul unic din fiecare, este
forma indivizibilă care reflectă diversitatea iluziei şi
care este reflectată de către Adevărul Absolut trăind în
Iluzia Vieţii adevărurile relative izvorâte din
diversitatea acestei lumi.
2237.Atâta timp cât nu vom înţelege că fiecare suntem
unici, absoluţi şi infiniţi în adâncurile sufletului nostru,
că suntem forma care include întregul Univers într-o
inimă ce poate iubi nu vom reuşi niciodată să ne
împăcăm cu străinul uitat din noi care este tocmai
această formă.
2238.Fiecare om este un Dumnezeu indiferent cât de
bun sau de ticălos este fiindcă este o formă unică şi
infinită prin sufletul său.
2239.A spune că omul este o parte din Dumnezeu
înseamnă că doar Dumnezeu este adevărat fiind unic
iar omul iluzie? Cum forma fiecăruia este unică
înseamnă că şi omul este real, dar multitudinea
conştientizată de acesta este iluzie.
2240.Cum ar arăta lumea fără de Iluzia Vieţii? Ar fi o
lume fără diversitate fiindcă numai în diversitate există
o multitudine de adevăruri relative care în totalitatea
lor mint nefiind Adevărul Absolut unic.
2241.Orice adevăr unic care reflectă forma lui unică
este un Adevăr Absolut. O multitudine de forme unice
reflectă un singur Adevăr Absolut deoarece nici o
146
formă unică nu poate fi mai mult sau mai puţin unică

în funcţie de adevărurile relative.
2242.Nici o formă unică nu se poate reflecta la o altă
formă unică decât prin unicitate şi nu prin ansamblu
pentru a fi reală.
2243.Adevărurile relative ale iluziei se nasc atunci când
formele unice se raportează prin ansamblul lor unele la
altele ceea ce determină iluzia şi diversitatea.
2244.Cum fiecare cuvânt este unic în felul său şi omul
este la fel chiar dacă o mulţime de oameni nasc
societatea şi cuvintele determină limbajul.
2245.Limbajul este imaginea oglindită a Iluziei Vieţii
caracteristică unei societăţi pe o anumită treaptă a
dezvoltării sale.
2246.Realitatea stă în formele care, luate în ansamblu
alături de altele devin iluzii ce împart, despart sau
înmulţesc sentimente şi trăiri.
2247.Iubirea este la început cea mai adevărată iluzie din
Iluzia Vieţii noastre fiind unică, fapt pentru care va
deveni şi reală.
2248.Iubirea este unica iluzie pe care o putem
transforma în realitate, căreia îi dăm formă unică spre
a putea fi definită de Adevărul Absolut unic devenind
suflet infinit ce va dăinui etern.
2249.Iubind naştem din iluzie lumea unui nou suflet ce-
şi va lumina cu steaua lui eternitatea.
2250.Marile iubiri devin realităţi fiindcă sunt unice
pentru îngerii sufletelor lor.
2251.Cum ar fi o lume fără de vise? Nu ar fi o stea fără
de lumină sau un înger fără de aripi?
2252.Să transformăm visele în realitate iubind.
2253.De ce am descoperit bisericile? Doar pentru a ne
ruga neputinţa de a iubi?
2254.Muzica este calea trasată de portativul iluziei spre
a fi urmată de iubire.
147
2255.Chiar şi Neadevărul Absolut este tot un adevăr la

fel ca şi minciuna sau iluzia şi tot la fel de absolut ca şi
Adevărul Absolut cu deosebirea că ceea ce reprezintă
este exact inversul acestuia.
2256.Cel mai scump lucru în această lume a
deşertăciunii nu poate fi decât Iluzia Vieţii.
2257.Infinitul nu-şi va număra niciodată zilele şi nici nu
va fi complexat de mărime întrucât toate sunt în el şi el
în toate.
2258.Lupta cea mai mare nu este cu duşmanul tău de
moarte cu cu moartea din tine pe care nu o poţi
înţelege.
2259.Între moarte şi fiinţă există un singur legământ:
Iluzia Vieţii.
2260.Nu moartea este de vină pentru că viaţa greşeşte
faţă de tine.
2261.Pentru infinitul din tine orice iluzie prinde
conturul realităţii pe care o trăieşti ca Iluzie a Vieţii
fiindcă în unicitatea lui pot fi incluse toate câte sunt
dar mai ales câte nici nu ştii că pot fi.
2262.Psihicul uman este descărcarea energetică a
formei unice a sufletului prin oglindirea în acesta a
diversităţii de alte forme luate ca ansamblu.
2263.Nu există lucru care să nu fie visat ca fiind unic şi
indivizibil de către Dumnezeu, iar noi oamenii în loc
să percepem expresia unicului infinit care reflectă
lucrul acela în sine, percepem lucrul în ansamblul unui
sistem structurat pe interferenţe şi relaţionări care
devin legităţi şi forţe. Astfel legea, forţa sau orice alt
mijloc care face ca unicul să relaţioneze cu un altul
este sursa primară a iluziei.
2264.Câtă iluzie stă în putere fiindcă a fi puternic
înseamnă a stăpâni ansamblul finit al unui sistem şi nu
unicitatea infinită a formei a cărei putere se numeşte
meditaţie.
148
2265.Voinţa este încercarea formei de a transcede de la

unic la multiplu prin acţiunea asupra altor forme
creând ansamblul, fiind primul pas al iluziei.
2266.Conştiinţa este un ansamblu al cunoaşterii, voinţei
şi afectivităţii, o trinitate pe picioarele căreia se
sprijină Iluzia Vieţii.
2267.Nu există om slab ci doar om care a uitat să
viseze.
2268.Cu toţii ne învingem moartea abia după ce am
murit fiindcă atunci a murit şi moartea noastră odată
cu noi.
2269.Spaţiul şi timpul sunt cele două forme unice care
în ansamblul lor devin structura Iluzia Vieţii fiindcă
spaţiul fără timp şi timpul fără spaţiu devin infinite. Să
fie lumea noastră marea iubire a acestor două
dimensiuni?
2270.Fără de vis şi iluziile acestuia am simţi durerea
destinului mult mai atroce, bolnav fiind de gândul plin
de păcat originar al Dumnezeului din noi.
2271.Suntem un amurg continuu al visului vieţii ce
speră în răsărit.
2272.Chiar şi frumuseţea are urâţenia ei.
2273.Fiecare frumuseţe îşi are partea ei de
imperfecţiune precum urâţenia de perfecţiune.
2274.Înţeleptul va afla frumuseţea până şi în imaginea
monştrilor pe când cel ce nu gândeşte nu o va afla nici
măcar în marile creaţii ale lumii.
2275.Nu te ascunde în spatele zilei ce ţi-a vestit viaţa
lumii acesteia fiindcă pleoapele viitorului ei se scălda
încă de atunci în apa rece a morţii.
2276.Cine a găsit vreodată lacrima eternităţii pe
pleoapele Timpului?
2277.Care răsărit îşi doreşte să ajungă un apus uitat?
2278.Cine crede în iubire se scaldă în eternitatea clipei
adevărului absolut.
149
2279.Suntem creaţi pentru a hrăni cu viaţa noastră clipa

eternităţii în care ne vom pierde pentru totdeauna.
2280.Nu există suflet care să nu aibe clipa eternă a lui în
care să poată muri.
2281.A creat cineva vreodată nemurirea altundeva decât
în clipa propriei sale morţi?
2282.Dacă şi stelele mor,dacă Universul va muri şi el,
dacă în urma noastră nu va mai rămâne niciodată
nimic, dacă nimeni şi nimic nu-şi va mai aminti de noi,
oare am existat cu adevărat?
2283.Câte vieţi i-ar trebui unui om să înţeleagă iluzia
firii lui hărăzită din hipnoza karmică primită de la
Dumnezeu?
2284.Întreaga splendoare a nemuririi ar păli dacă nu ar
exista speranţa care să creadă în ea.
2285.Nu fericirea este aceea care te ţine în viaţă ci
teama de moarte.
2286.Am învăţat vreodată ce este iubirea şi cum de
poate înfrunta teama de moarte?
2287.Cine s-a spălat cu apa vieţii pe inima rănită de
iubire va înţelege că nonsensul acesteia.
2288.Unde sunt palmele bătătorite ale clipelor bătătorite
de timpul amintirii din noi?
2289.Chiar şi cel ce-şi doreşte nemurirea nu poate lăsa
să moară timpul ce-şi bate clipele în inima lui pentru a
iubi.
2290.Dacă nu am cunoaşte fericirea am mai şti că
dincolo de viaţă se află moartea şi dincolo de iluzie,
realitatea?
2291.Dumnezeu a încercat cu mult înaintea ta să creeze,
de aceea ori ce ai face sau ai spune este doar o iluzie a
noului fiindcă nu există nimic nou care să nu fi
provenit de vechiul ce a fost cândva mai nou decât
noutatea ta.
2292.Dacă Dumnezeu ar uita nimic nu ar mai exista.
150
2293.Întreaga lume cu iluziile sale se sprijină pe

Dumnezeul care este înainte de toate marea amintire a
totului, fără de care toate dimensiunile ar deveni neant.
2294.Numai libertatea iluziei îl poate face pe om
înţelept.
2295.Nu există pace decât cu tine însuţi.
2296.Limita dintre superior şi inferior se află în numai
în tine şi moare odată cu tine.
2297.Timpul morţii este nemurirea şi al vieţii moartea.
2298.Cel mai mare dar al iubirii este moartea.
2299.Cel ce crede în iubire nu va uita niciodată că
întreaga eternitate se ascunde într-o singură clipă.
2300.Cât de mare poate fi fericirea celui ce şi-a
îndeplinit dorinţele sale cele mai arzătoare iar acum nu
mai speră şi nu mai visează la nimic?
2301.Nu socoti câţi ani ai trăit ci câte clipe.
2302.Măsoară-ţi întotdeauna fericirea cu sufletul şi
niciodată cu raţiunea fiindcă în afară de iluzie nimic
nu poate fi raţional în această lume.
2303.A făcut cineva pace cu iubirea?
2304.Marea frumuseţe a lumii nu constă în minunile ei
ci în visele care-şi caută mereu o împlinire în zorii
unei întâmplări.
2305.Oare există un om mai năpăstuit decât acela ce nu
poate visa?
2306.Lovind în pacea unei inimi vei stârni furtuna păcii
tale.
2307.Sapă cât mai adânc în ţărâna corpului tău dacă vrei
să-l transformi în ogor roditor fără de buruieni.
2308.Teama este rareori un remediu şi adesea o
vindecare.
2309.Care rădăcini nu-şi au ţărâna lor udată de lacrimile
timpului?
2310.Nebun e cel ce regretă moartea.
2311.Care fericire nu-şi are porţia ei de suferinţă?
151
2312.Frumuseţea devine un stindard doar dacă şi alţii

cred în ea.
2313.Care stea nu-şi are razele ei şi care vis lumea lui?
2314.Cât de departe poate fi infinitul odată ce tu eşti o
frântură de clipă a acestui infinit?
2315.Ce alţi sfinţi crezi că vei găsi în catedrala sinelui
tău decât Iubirea, Moartea, Viaţa şi Destinul?
2316.Universul din tine nu este cu nimic mai prejos
decât cel din exteriorul tău.De aceea singurătatea ta
este doar o iluzie.
2317.Liniştea amurgului duce în inima ei întregul
zbucium al zilei pe când veselia gălăgioasă a
răsăritului are în sufletul său întreaga linişte adusă din
nefiinţă.
2318.Doar cel ce crede în noroc va avea ghinion.
2319.Prin şansă viaţa devine o întâmplare şi moartea o
constatare.
2320.Grija este ceasornicul vieţii.
2321.Doar apa vieţii spală faţa morţii.
2322.Care bine nu-şi are răul lui şi frumos urâtul său
sau iubire ura ei?Doar Destinul nu-şi mai are niciodată
opusul lui fiindcă este esenţa propriei Iluzii a Vieţii în
jurul căreia se împletesc toate visele noastre.
2323.Oricât de frumoasă ar fi casa viselor noastre la
temelia ei se află Cuvântul.
2324.Teama este poarta inimii spre necunoscut.
2325.Crăiasa Iluziei Vieţii este Speranţa fără de care
întreaga lume s-ar nărui.
2326.La originea ceasului nostru biologic stă hipnoza
propriilor noastre gene.
2327.Lacrimile sunt roadele ochilor.
2328.Fără de aspiraţii nu am reuşi să înţelegem
niciodată moartea.
2329.Cel care nu poate fi gândit nu există.
2330.Gândul este soclul existenţei.
152
2331.Care zbor nu-şi va pierde aripile viselor odată şi

odată.
2332.Fără întrebare nici o viaţă nu şi-ar recunoaşte
moartea.
2333.Viaţa este o întrebare a morţii iar moartea a vieţii.
2334.Nu există oprelişti pentru întrebarea care speră.
2335.Viaţa este o limită continuă la tălpile necunoaşterii
pierdute în apa morţii.
2336.Fără orizontul păcii sufleteşti, toate războaiele
inimilor s-ar prăbuşi în Dumnezeul din noi
îndepărtându-L şi mai mult de speranţele viselor
noastre.
2337.Flacăra visului vieţii arde zorii morţii cu
amintirea ei.
2338.Şi necunoaşterea aparţine existenţei precum tot
ceea ce nu există, atâta timp cât existenţa este produsul
unui gând şi există prin conştientizare. A conştientiza
necunoaşterea sau inexistenţa înseamnă a le atribui
existenţei.
2339.Care societate nu-şi are rădăcina în minciună,
crimă, hoţie şi amăgire?
2340.A fi destoinic înseamnă aţi recunoaşte victoriile
din bătăliile pierdute.
2341.Revolta este natura raţiunii.
2342.Oprimarea te îndeamnă să învingi mai mult decât
orice alt îndemn.
2343.Nu există imn mai profund decât acela fredonat de
Dumnezeul sinelui tău.
2344.Rugăciunea este revolta inimii în faţa neputinţei.
2345.Nu există vrăşmaş mai mare decât victoria ce-ţi
stinge focul speranţei.
2346.Credinţa s-a vrut dintotdeauna o punte dintre viaţă
şi moarte .
2347.Paradisul este a doua natură a infernului iar
infernul a paradisului.
153
2348.Cea mai cumplită descoperire a umanităţii nu sunt

nici armele de distrugere în masă şi nici războaiele sau
viruşi perfizi ci societatea omenească în actualul ei
stadiu.
2349.Omenirea a trecut la spiritualitate atunci când a
conştientizat pentru prima oară moartea.
2350.Paradisul este speranţa unde săgeţile dorului nu
pot ucide clipa eternităţii.
2351.Câte remuşcări să fi avut Dumnezeu pentru
păcatul nostru originar pe care nu l-ar fi dorit nimeni?
2352.Cât de adâncă poate fi tăcerea morţii în faţa vieţii?
2353.Divinitatea este un strigăt de durere la adresa
Dumnezeului ce a greşit lăsându-ne păcatul originar.
2354.Câtă sfinţenie îi trebuie omului spre a redescoperi
străinul uitat din sine?
2355.Cea mai grea luptă este cu tine însuţi.
2356.Tot ce are o cale va muri în cele din urmă.
2357.Rodul gândului este cuvântul din vântul
deşertăciunii ce şuieră la tălpile morţii.
2358.Dorinţa cea mai vie se reazămă întotdeauna pe
moarte chiar dacă ţelul ei ar fi nemurirea.
2359.Cel ce caută urma luminii nu va obosi niciodată în
Iluzia Vieţii.
2360.Nu aspira dincolo de tine fiindcă te vei rătăci în
infinitatea propriului tău Univers din sufletul tău.
2361.A rătăcit vreodată lumina iubirii în întunericul
deşertăciunii încât să nu-l poată lumina?
2362.Un Dumnezeu uman ar mai fi un Dumnezeu al
omului?Un Dumnezeu care să mintă, ucidă sau să
posede întreaga arie de calităţi negative alături de cele
pozitive?
2363.Un Dumnezeu pe care nu L-am cunoaşte
niciodată, o lume pe care nu am cunoaşte-o niciodată
şi o Iluzie a Vieţii care nu ar exista niciodată ar fi
adevăratul paradis al Adevărului Absolut faţă de care
cunoaşterea nu poate exista întrucât cuprinde o
154
multitudine de adevăruri relative care se raportează

unele la altele.Adevărul Absolut nu poate fi decât unul
singur.
2364.În lupta vieţii nu poate exista niciodată pace
deplină.
2365.Ascultă-ţi inima cum îţi bate fiecare clipă ce vrea
să treacă porţile sufletului tău spre a deveni unica ta
eternitate îngenuncheată la tălpile reci ale morţii.
2366.Animalele nu au coborât odată cu omenirea în
infern fiindcă nu şi-au descoperit propria lor
spiritualitate.
2367.Viaţa este o ninsoare de vise care se aşterne peste
naştere în troienele întâmplărilor datoare cu o moarte.
2368.Atunci când vei reuşi să cuprinzi orizontul vei fi
trecut în lumea unde lumina nu mai lasă umbră şi
întunericul te orbeşte cu graţia sincerităţii adevărului
absolut al morţii ce nu poate fi decât unul singur:
Amintirea Lui Dumnezeu faţă de tine.
2369.Câte inimi de lacrimi nu s-au spart de stâncile
Destinului acestei lumi?
2370.Iluzia este un curcubeu pe care se caţără viaţa.
2371.Viaţa este un echilibru ce nu poate fi atins
niciodată de către propria ei iluzie.
2372.Pe faţa iluziei nu se va prelinge niciodată lacrima
realităţii decât atunci când visul în sine pare real cum
de altfel este şi viaţa noastră.
2373.Fericirea iluziei va fi pusă întotdeauna la zid de
către darul Absolut al realităţii.
2374.În iluzie pot fi o infinitate de posibilităţi fapt ce a
determinat posibilitatea apariţiei cunoaşterii pe când în
realitate nu poate fi decât o singură posibilitate, aceea
a Adevărului Absolut care este unic şi indivizibil.
2375.Toate lumile iluziei nu fac cât singurul Adevăr
Absolut.
2376.Care adevăr al iluziei poate fi absolut? Niciunul!
Dar relativ? Toate!
155
2377.Cum de există stele care trec pragurile timpilor în

lumea iluziei şi ce sunt acestea raportate la Adevărul
Absolut?
2378.Nu depărtarea aştrilor te doboară ci aceea a
sufletelor aflate alături de tine.
2379.Ochii sunt tot ce a mai rămas în noi din marea
primordială, sunt orizonturile nesfârşite cu valuri de
speranţe şi stânci de doruri în care se sparg iubiri.
2380.Oare de ne-ai dat doamne atât de mult cer în
lumea suferinţei?
2381.Numai stropii ploilor acestui absurd de viaţă vor
reuşi să înţeleagă norii ispitelor care vor să curgă către
văile parnasiene ale iubirii.
2382.Poate ascunde iluzia adevărul ochilor tăi?
2383.E prea frig în cuvintele troienite de păcat doamne.
2384.Oare doar iluzia poate cunoaşte fericirea?
2385.Ce singur ai fost doamne dacă ţi-ai dorit visul
acestei lumi.
2386.Infinitul este unicul adevăr aflat la pieptul iluziei
pe care nu-l vom cunoaşte niciodată, tocmai fiindcă nu
poate fi decât unic.
2387.Suntem un dor care doare sub soare.
2388.Să fie privirea ta un joc morganatic al Iluziei
Vieţii?
2389.Doar iubirea nu poate fi iluzie fiindcă sălăşluieşte
în infinitul unic al Clipei.
2390.Cerul privirii tale se pierde în ţărâna trupului meu
spre a naşte orizontul iubirii din lumea speranţelor.
2391.Suntem un foc al destinului stins de Iluzia Vieţii
care ne deschide larg porţile morţii.
2392.Poate îndura cineva mai multă suferinţă decât
fericirea iubirii?
2393.Dacă nu ar fi totul trecător Iluzia Vieţii ar deveni
realitate.
2394.Adevărul Absolut nu trece niciodată fiind înainte
de toate eternul infinit pe când iluzia trecătorul finit.
156
2395.Fiinţa în afară de Dumnezeu nu poate fi decât

trecătoare fiindcă simte iar simţirea include o
multitudine de repere finite.
2396.O fiinţă eternă şi infinită care să se raporteze la
finit nu poate fi decât unică fiindcă infinitul este unic
şi acesta este Dumnezeu.
2397.În trupul iluziei nu vei afla niciodată pacea deplină
fiindcă sinele iluziei este o luptă continuă.
2398.Numai moartea poate înţelege farmecul iluziei în
clipa marii treceri către adevărul eternităţii sale.
2399.Poate fi ceva mai de preţ decât iluzia mântuirii în
lumea deşertăciunii şi a păcatului?
2400.Să fie păcatul originar doar o iluzie a deşertăciunii
sau în realitate să fie cauza creaţiei?
2401.Să fie iluzia oglinda lui Dumnezeu sau paravanul
Diavolului?
2402.Nu există iluzie care să nu se mărginească la
Destin.
2403.Să fi învăţat Dumnezeu prin iluzie ce anume este
iubirea şi Diavolul mântuirea?
2404.Doar iluzia poate avea vremea şi efemeritatea ei.
2405.Te întreb Moarte,ce va mai rămâne din noi când se
va destrăma voalul acestei Iluzii a Vieţii?
157
IV. REVELAŢII 21 DECEMBRIE 2012
ABSOLUT
2406.Există oare un absolut al absolutului? Acela e cu

siguranţă nimicul sau necunoaşterea.
2407.Absolutul prostiei e un adevăr.
2408.Absolutul adevărului e necunoaşterea lui.
2409.Absolutul vieţii este speranţa.
2410.Absolutul deşertăciunii este necuprinsul.
2411.Absolutul iubirii este nefiinţa.
2412.Absolutul sexului este deprimarea.
2413.Absolutul Omului este Dumnezeul său.
2414.Absolutul creaţiei este Lumea.
2415.Absolutul frumuseţii este speranţa într-o altă
frumuseţe.
2416.Absolutul prostiei este necunoaşterea ei.
2417.Absolutul timpului este Clipa.
2418.Absolutul cunoaşterii este necunoaşterea.
2419.Absolutul filosofiei este credinţa.
2420.Absolutul credinţei este mântuirea de sine.
2421.Absolutul păcatului este Moartea.
2422.Absolutul mântuirii este păcatul.
2423.Absolutul creaţiei este minciuna.
2424.Absolutul Morţii este Adevărul.
2425.Absolutul naşterii este Iluzia Vieţii.
158
2426.Absolutul Iluziei Vieţii este nonsensul.

2427.Absolutul religiei este umilinţa.
2428.Absolutul absolutului este Deşertăciunea lumii.
2429.Absolutul absolutului pentru Infinit este
perfecţiunea.
2430.Absolutul absolutului Cunoaşterii este
Necunoaşterea.
2431.Absolutul visului este trezirea.
2432.Absolutul abundenţei este disperarea.
2433.Absolutul sărăciei este lăcomia extremă.
2434.Absolutul virtuţii este umilinţa.
2435.Absolutul abstinenţei este normalitatea.
2436.Absolutul abuzului este consecvenţa dusă la
paroxism.
2437.Absolutul accidentului este evenimentul
primordial unic şi întâmplător: Dumnezeu.
2438.Absolutul războiului este victoria înfrângerii.
2439.Absolutul alpinistului este dorinţa de a-şi escalada
propria sa moarte.
2440.Absolutul absurdului este exactitatea într-o lume
iluzorie.
2441.Absolutul dorinţei este sfârşitul speranţei, precum
absolutul speranţei este sfârşitul dorinţei.
2442.Absolutul infinitului este numărul unu:” Un
infinit.”
2443.Absolutul cuviinţei este înţelegerea oricărui păcat.
2444.Absolutul aşteptării este Moartea.
2445.Absolutul lăcomiei este sărăcia.
ABSURD
2446.Absurdul adevărului este cuvântul, precum

absurdul cuvântului este un adevăr, neştiind nimeni
Adevărul Absolut.
159
2447.Absurdul minciunii este cunoaşterea Iluziei Vieţii.

2448.Absurdul absurdului este un Adevăr.
2449.Absurdul Morţii este învierea viilor.
2450.Absurdul Vieţii constă în mântuirea de păcatul
Existenţei.
2451.Absurdul Existenţei este limita de unde începe
cunoaşterea Iluziei Vieţii.
2452.Absurdul Destinului este împlinirea lui prin
necunoaşterea Morţii.
2453.Absurdul purităţii unei lacrimi constă în plâns.
2454.Absurdul speranţei constă în găsirea propriului său
orizont.
2455.Absurdul milei este de a crede în mântuire.
2456.Absurdul liniştii constă în strigătul singurătăţii din
tine.
2457.Absurdul creaţiei este Lumea născută pentru a
muri.
2458.Absurdul frumuseţii este iluzia sa.
2459.Absurdul visului este să visezi că visezi propria ta
trezire care este viaţa noastră, fiind cu adevărat treaz.
2460.Absurdul melancoliei constă în amintirea unui
posibil viitor.
2461.Absurdul amintirii este faptul că se produce într-
un prezent a cărui mărime nu poate fi definit la
frontiera dintre trecut şi viitor.
2462.Absurdul absolutului este acceptarea verbului A
FI.
2463.Absurdul cuvântului este sensul.
2464.Absurdul nemuririi este amintirea.
2465.Absurdul cunoaşterii este Adevărul.
2466.Absurdul dorului este dorul de străinul din tine.
2467.Absurdul fericirii constă în împlinirea sa, atunci
când devine o simplă normalitate.
2468.Absurdul imperfecţiunii este perfecţiunea ei.
2469.Absurdul disperării este atunci când aceasta
devine o normalitate, învingând.
160
2470.Absurdul neputinţei este politică.

2471.Absurdul morţii constă în viaţa de apoi.
2472.Absurdul facerii este creaţia păcatului.
2473.Absurdul Destinului constă în mântuire.
2474.Absurdul uitării este că şi aceasta posedă propriul
său adevăr prin amintirea sa.
2475.Absurdul fiinţei este nonsensul propriei sale
existenţe în păcat.
2476.Absurdul necesităţilor este dorinţa de saturaţie.
2477.Absurdul omenirii constă în cele şapte minuni ale
sale, concepute prin Iluzia Vieţii.
2478.Lumea nu poate avea niciodată un sfârşit fiindcă
nu a avut niciodată un început în eternitatea gândului
Lui Dumnezeu. Sfârşitul poate sta doar în cunoaştere.
ADEVĂR
2479.Viaţa este o minciună uitată de orice adevăr.

2480.Chiar şi neantul este un adevăr.
2481.Niciodată nu vom afla un adevăr fără să ajungem
la malul Morţii.
2482.Ştie cineva ce este un adevăr fără să cunoască
esenţa cunoaşterii?
2483.Adevăr fără de cunoaştere nu există, precum viaţă
fără de moarte.
2484.Întotdeauna în spatele unui adevăr se va afla un
altul.
2485.Adevărul este cel mai înrăit duşman al libertăţii de
sine. Niciodată nu se va abate de pe calea sa.
2486.Adevărul este împărăţia cunoaşterii, în schimb
cunoaşterea este sclava adevărului.
2487.Niciodată adevărul nu va înţelege Viaţa datorită
Morţii!
161
2488.Adevărul este ca şi salcia la malul apei. Înfloreşte

doar dacă e udat cu deşertăciunea acestei lumi,
recunoscută ca atare.
2489.Adevărul va fi mereu primul la masa Morţii şi
ultimul la cea a Vieţii, fiindcă prima îl duce iar cea de
a doua îl reneagă.
2490.Adevărul este calvarul ştiinţei.
2491.Adevărul este cheia imposturii.
2492.Adevărul este gardianul Vieţii şi susţinătorul
Morţii.
2493.Adevărul este mirajul celui care îl caută.
2494.Ce sens ar mai avea Viaţa dacă nu ar şti că
Moartea se ascunde în spatele unui mare adevăr?
2495.Adevărul este zarul care nu cade niciodată în
timpul Vieţii.
2496.Adevărul este valul care îneacă ştiinţa.
2497.Adevărul este norul ce va acoperi soarele
cunoaşterii în această lume.
2498.Adevărul este unicul strigăt auzit de către om, al
Morţii.
2499.Adevărul este nasturele care nu se încheie
niciodată la cămaşa Destinului.
2500.Adevărul este răsăritul ce apare drept apus celui
care pretinde că îl ştie.
2501.Adevărul are cea mai adâncă vizuină în sufletul
celui care îl caută.
2502.Adevărul este lipsit de orice mustrare de
conştiinţă, tocmai fiindcă nu o poate avea.
2503.Adevărul este cel mai mare impostor al
Destinului.
2504.Adevărul este moara care macină prostia.
2505.Adevărul este instinctul de a înţelege minciuna
lumii.
2506.Adevărul este cerul pe care se sprijină Iluzia
Vieţii.
162
2507.Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din care

va răsări iluzia lumii.
2508.Adevărul este şoapta auzită de un surd şi rostită de
un mut.
2509.Oare există ceva mai tăcut decât adevărul?
2510.Adevărul nu se va scălda niciodată în mocirla
cunoaşterii.
2511.Adevărul este palma de pumnul căreia se loveşte
creaţia.
2512.Adevărul este lumina luminii pe care noi o
percepem mereu: stinsă.
2513.A deschide uşa adevărului este ca şi cum ai
accepta sfârşitul lumii.
2514.Adevărul este limbă care tace când rosteşte un
cuvânt şi strigă când nu spune nimic.
2515.Adevărul este palma primită de această lume pe
obrazul făgăduinţei Lui Dumnezeu.
2516.Adevărul este părintele păcatului.
2517.Adevărul este pustnicul Morţii şi călăul Vieţii.
2518.Adevărul este liniştea de dinaintea furtunii.
2519.Adevărul nu primeşte niciodată oaspeţi la masa
cunoaşterii sale.
2520.Adevărul nu a îmbrăţişat niciodată mai mult decât
o singură cunoaştere.
2521.Adevărul va fugi mereu de tine fiindcă nu te poate
cunoaşte.
2522.Adevărul nu se poate sparge niciodată în mai
multe cioburi fiindcă nu poate fi decât unul singur.
2523.Adevărul este floarea cu o singură petală: cea
adevărată.
2524.Adevărul este şansa acestei lumi de a-şi înţelege
nonsensul.
2525.Adevărul în această lume este necunoaştere.
2526.Totul trebuie să se raporteze la adevăr, deci
întreaga cunoaştere, la necunoaştere.
163
2527.Nu poate exista un adevăr mai mare decât

nonsensul existenţei.
2528.Adevărul se roagă numai la biserica deşertăciunii
în această lume.
2529.Adevărul nu va număra niciodată anii, ci clipele.
2530.Adevărul este lozul norocos al deşertăciunii.
2531.Adevărul este gara unde nu opreşte niciodată
trenul cunoaşterii.
2532.Adevărul este peste limita necuviinţei de a afirma
că îl cunoşti.
2533.Adevărul este prostia în stare pură în care se
reflectă întreaga înţelepciune a lumii şi invers.
2534.Adevărul este gardul de care se sprijină prostia.
2535.Adevărul este orizontul cunoaşterii pe care nu îl
va putea atinge niciodată.
2536.Adevărul este roata necunoaşterii care duce
Destinul acestei lumi spre nonsens.
2537.Adevărul este piatră care trebuie şlefuită atât de
mult încât dispare de la sine.
2538.Adevărul este steaua care va străluci doar în
noaptea Morţii.
2539.Adevărul este muntele ce nu va putea fi niciodată
escaladat de către Iluzia Vieţii.
2540.Adevărul este moartea iluziei şi naşterea realităţii.
2541.Niciodată nu vei cunoaşte adevărul într-o lume
unde unicul adevăr este minciuna creaţiei.
2542.Adevărul este unicul ţărm la care se scufundă
corăbiile cunoaşterii.
2543.Adevărul este ochiul magic al şansei de a şti cât de
mult minţim.
2544.Adevărul este răsăritul speranţei de a cunoaşte
unde începe Moartea şi unde se sfârşeşte Viaţa.
2545.Adevărul este şansa care vrea să ucidă inerţia
accentuând-o.
2546.Adevărul este fumul ce nu va pluti niciodată în
aerul realităţii decât în cel al Iluziei Vieţii.
164
2547.Adevărul este marja de eroare a ştiinţelor.

2548.Adevărul este eroarea ucigătoare a gândului.
2549.Adevărul este nesupusul Iluziei Vieţii şi împăratul
necunoaşterii.
2550.Adevărul este unicul susţinător al Morţii.
2551.Adevărul este iarba necosită din lumea de apoi, cu
care se hrănesc caii clipelor acestei lumi.
2552.Adevărul este inamicul declarat al ştiinţei şi
prietenul genialităţii.
2553.Adevărul este izvorul prostiei şi deşertul
cunoaşterii.
2554.Adevărul este iubire.
2555.Adevărul sunt ochii tăi ce vor să se ascundă în
lacrima unei clipe eterne.
2556.Adevărul nu se poate spune niciodată ci doar
simţi. Orice ai spune poate fi combătut.
2557.Adevărul este Dumnezeul Primordial, este unica
lipsă din Tot dar şi din Totul de la spatele Totului,
etern, infinit.
2558.Adevărul este cărămida pe care se reazămă
întreaga construcţie a minciunii. Altfel s-ar dărâma.
2559.Adevărul este unicul sens al nonsensului.
2560.Adevărul este ploaia acidă care seacă şi mai mult
deşertul vieţii.
2561.Adevărul nu va străfulgera niciodată în ochii care
nu iubesc.
2562.Unicul adevăr al acestei lumi este iubirea.
2563.Adevărul va înota întotdeauna singur pe oceanul
vieţii, neacceptând nici un compromis cu nimeni şi
nimic.
2564.Adevărul este stânca de care se loveşte valul
cunoaşterii, pulverizându-se în infinitul eternităţii.
2565.Adevărul este amintirea nemuririi.
2566.Adevărul este calea speranţei ce poate regăsi
Moartea.
165
2567.Adevărul este visul uitat de Dumnezeu în ochii

înlăcrimaţi ai unei mari iubiri.
2568.Adevărul este liniştea mormântală a cuvântului
creaţiei ce nu mai suportă minciuna existenţei de a fi.
2569.Adevărul va fi mereu, cel care va pierde primul
trenul oricărei iubiri.
2570.Adevărul este lacrima speranţei de a fi împreună
într-o lume a despărţirilor.
2571.Adevărul este cel care spală Moartea cu Apa
Vieţii.
2572.Adevărul este depărtarea din ochii care îl caută.
2573.Adevărul este neliniştea gândului de a se fi născut
în minciuna acestei lumi.
2574.Adevărul este conştiinţa neantului şi unica
minciună a acestei lumi posesoarea atâtor adevăruri
false.
2575.Adevărul este creanga pe care stă Destinul
minciunii acestei lumi.
2576.Adevărul este pasărea cu aripile frânte din visul
cunoaşterii.
2577.Adevărul este la fel de unic pe cât de unică este
Moartea.
2578.Adevărul va merge mereu la braţul Morţii într-o
Viaţă a iluziei.
2579.Adevărul va înţelege doar ceea ce nu poate fi
înţeles.
2580.Adevărul va crede numai în necredinţa iluziei.
2581.Adevărul se usucă mereu primul la soarele uitării.
2582.Adevărul are ţepi doar atunci când îl căutăm.
2583.Adevărul ştie să mintă cel mai tare minciuna.
2584.Chiar şi cel mai absolut fals este un adevăr.
2585.Cine poate alege adevărul falsului în locul vieţii şi
să fie profund religios?
2586.Adevărul religiei constă în acceptarea supremaţiei
adevărului minciunii despre creaţie.
166
2587.Adevărul nu va cere niciodată o nouă minciună la

masa Vieţii, însă minciună va cerşi mereu un alt şi alt
adevăr, sperând că până la urmă va găsi unul care să îi
convină.
2588.Adevărul este aripa frântă a oricărei iubiri.
2589.Adevărul este pacea dintre sens şi nonsens.
2590.Adevărul va alerga mereu de cuvânt pentru a da
acestuia un sens.
2591.Adevărul este prosopul deşertăciunii cu care s-a
şters Dumnezeu pe mâini în momentul creaţiei acestei
lumi.
2592.Adevărul va fi etern un copil al Iubirii în care
aceasta nu va crede niciodată.
2593.Adevărul este tablă neagră pe moartea căruia stă
scris cuvântul.
2594.Adevărul este instinctul iubirii care se luptă cu
lacrima unei clipe eterne în lumea deşertăciunii.
2595.Adevărul este mantia sub care stă ascuns absolutul
unei iubiri.
2596.Adevărul este zborul nefast din care se prăbuşesc
sentimentele într-o mare iubire.
2597.Într-o mare iubire va trebui să accepţi că adevărul
suprem este minciuna acestei lumi trecătoare.
2598.Adevărul este unicul care va şti să iubească o mare
iubire, combătând-o.
2599.Nici un val din oceanul vieţii nu ar fi adevărat,
dacă acesta nu s-ar lovi în cele din urmă de moarte.
2600.A asculta de adevăr în această lume este ca şi cum
ai înţelege în sfârşit importanţa sinuciderii.
2601.Adevărul este unicul care nu va putea urca
vreodată muntele cunoaşterii tocmai fiindcă aceasta se
sprijină pe el.
2602.Ce poate fi mai neadevărat decât un adevăr în
această lume deşartă?
167
AMINTIRE
2603.Întreaga lume este o mare amintire prin propriul

său Destin care la rândul lui este amintirea imaginii
Lui Dumnezeu.
2604.Amintirea este speranţa de a fi în ochii care se
pierd scrutând orizontul iubirii, spre nicăieri.
2605.Amintirea este libertatea care nu poate recunoaşte
unicul timp liber: viitorul.
2606.Amintirea este dorul fericirii.
2607.Amintirea este lacrima Destinului.
2608.Amintirea este unicul fluviu al dorinţei care se
revarsă în oceanul împlinirii, unui Destin.
2609.Amintirea este lanţul unor clipe ce vor să lege
eternitatea de stâlpul Întâmplării.
2610.Amintirea este roata de foc a timpului care se
învârte invers, în clipa noastră eternă, aprinzând-o şi
aducând trecutul în viitor.
2611.Amintirea nu rupe niciodată pagina trecutului din
calendarul unei iubiri.
2612.Amintirea este marea regăsire a Destinului prin el
însuşi.
2613.Amintirea este ploaia de vară a clipelor aduse din
trecut să ude viitorul.
2614.Amintirea este fericirea îndurerată de a te şti
mereu în mine şi nicăieri în urma mea de stea
căzătoare în clipa Destinului nostru etern.
2615.Amintirea este unicul vis prin care ochii tăi, pot
deveni un etern viitor.
2616.Amintirea este lumina libertăţii de sine a
spiritului.
2617.Amintirea este unica libertate a acestei lumi, care
te duce în viitorul unde orice voinţă este posibilă faţă
de trecutul încremenit şi neschimbat.
168
2618.Amintirea este eliberarea de sine a cuvântului

întrupat din noi.
2619.Amintirea este ramul unei istorii care loveşte în
fereastra Destinului, spunându-i cât este de etern.
2620.Amintirea inimii mele se hrăneşte cu urmele lăsate
de cuvântul întrupat din tine cu nume de iubire.
2621.Amintirea nu poate uita niciodată ce a mai rămas
din noi în lumina eternă a existenţei.
2622.Simt că lumea este o eternă amintire a Destinului
ca imagine a Lui Dumnezeu şi mai simt tot atât de
bine că adevărata lume nu a suferit niciodată.
2623.Doar amintirea este aceea care suferă dorind
trecutul în viitor, dorind libertatea de a alege, dorind
voinţa pierdută din lumea adevărată a Destinului, care
se pierde adânc în Dumnezeu.
2624.Amintirea este şi va rămâne izvorul suferinţelor
acestei lumi, unicul adevăr!
2625.Amintirea este adevărul lumii care ne arată că
lumea reală nu avea trecutul încremenit ci se revărsa
către viitorul tuturor oportunităţilor.
2626.Amintirea ne arată sensul invers al scurgerii
temporalităţii, cum de altfel este lumea reală şi nu
această lume imaginară a Iluziei Vieţii.
2627.Amintirea este unicul adevăr din acest vis al vieţii
care-ţi arată calea încremenită de trecutul ce
încătuşează voinţa şi libertatea sinelui aflat mereu în
viitor.
2628.Amintirea te roagă să ierţi această lume care nu-ţi
aparţine deloc, nefiind lumea ta reală ci lumea unei
iluzii opuse totalmente lumii tale reale în care viitorul
curge către trecut şi nu invers cum ar trebui de altfel.
2629.Amintirea este jocul care sfârşeşte cu începutul.
2630.Amintirea este esenţa romantismului şi pasiunii.
2631.Amintirea este frunza care revine din căderea
toamnei la stadiul de mugure al primăverii, eternizând
clipa marii noastre iubiri.
169
2632.Amintirea este primăvara eternă a vieţii.

2633.Amintirea nu poate fi niciodată urâtă, ci viaţa care
curge în sensul invers al amintirii fără să înţeleagă că
adevăratul său sine pierdut este amintirea.
2634.Suntem străini de noi înşine fiindcă nu putem
înţelege că amintirea ne călăuzeşte spre viitor şi
niciodată spre trecut.
2635.Amintirea este sensul existenţei noastre pe care îl
înţelegem de fiecare dată greşit datorită Iluziei Vieţii.
2636.Amintirea iubirii este dorul care doare cel mai
tare, fiind propriul nostru sine.
2637.Amintirea este sinele nostru care se vrea călător
liber spre viitorul tuturor libertăţilor faţă de lumea care
merge mereu spre trecutul încremenit.
2638.Amintirea este unica ce poate rupe tăcerea lumii
prin voinţa preluată din viitor.
2639.Doar amintirea poate poseda voinţă în această
lume fiindcă aparţine unui viitor care primeşte trecutul
în braţele sale.
2640.Omul nu posedă voinţă în această Iluzie a Vieţii
fiindcă s-a înstrăinat de propria sa amintire de sine.
2641.Viitorul curge mereu spre trecut hrănindu-l cu
noile sale clipe ale acestei lumi, în pofida amintirii
care e sinele uitat al omului şi readuce trecutul spre
viitor, determinând fiinţa şi fiinţarea omului.
2642.Sufletul omului este amintirea propriului său sine
etern faţă de Dumnezeu.
2643.Amintirea este esenţa devenirii şi a fiinţării.
2644.Amintirea este sinele sufletului întregii lumi.
2645.Amintirea este regăsirea de sine a eternităţii din
noi.
2646.Fără amintire totul s-ar nărui.
2647.Amintirea aduce trecutul acolo unde îi este locul:
în viitor.
2648.Dacă s-ar prăbuşi amintirea s-ar prăbuşi întreaga
noastră fiinţă cu lumea sa cu tot.
170
2649.Cum ar putea sinele nostru să nu fie străin de noi,

care în loc să ne pierdem viitorul în trecut ar trebui să
ne pierdem trecutul în viitor! Atunci am fi liberi şi am
poseda cu adevărat voinţă reală şi nu doar iluzorie.
2650.Ne vom regăsi străinul din noi doar atunci când
vom înţelege pe deplin amintirea.
2651.Ce poate fi mai măreţ pe lumea asta decât să
întrezăreşti marele adevăr al amintirii?
2652.Marea revelaţie a sinelui nostru constă în amintire.
2653.Amintirea este sensul tuturor sensurilor acestei
existenţe.
2654.Amintirea este oceanul ale cărui valuri zidesc
eternitatea şi nu erodează ţărmul timpului precum face
Iluzia Vieţii.
2655.Amintirea este unicul cuprins care poate cuprinde
în braţele sale voinţa Lui Dumnezeu.
2656.Amintirea este cuvântul Lui Dumnezeu spus
pentru fiinţa din noi.
2657.Amintirea este esenţa Destinului.
2658.În amintire se regăsesc atât imaginea Lui
Dumnezeu reflectată în oglinda cunoaşterii cât şi
imaginea creaţiei alături de acestea.
2659.Amintirea este sensul sensurilor Marii
Contemplări a Lui Dumnezeu, Cunoaşterii şi Creaţiei,
într-o singură voinţă. Aceea de a fi!
2660.Amintirea este magia adevărului.
CUNOAŞTERE
2661.Dacă dispare cunoaşterea acestei lumi dispare şi

lumea.
2662.Paradoxal cunoaştem doar binele şi răul de aceea
avem un infinit şi o infinitate de puncte într-un cerc
finit. Dacă am cunoaşte şi alte opusuri ale binelui şi
171
răului, am avea alături de punctul infinit şi cercul finit

ce ascunde infinitatea şi finitatea şi alte reprezentări.
2663.Lumea fără de cunoaştere nu ar mai fi iar
Dumnezeu ar dispărea din noi.
2664.Dumnezeu se află în noi doar oglindindu-se în
cunoaştere.
2665.Oglinda cunoaşterii este unică. Odată spartă
fiecare ciob al său devine o lume de sine stătătoare.
Cine a spart-o?
2666.Destinul nostru nu ar putea fi imaginea Lui
Dumnezeu dacă nu s-ar reflecta în cunoaştere.
2667.Cunoaşterea nu se supune decât iubirii, deci
Dumnezeului din noi.
2668.Cunoaşterea va cere mereu un subiect acestei lumi
în afară de absolut.
2669.De ce nu poate accepta cunoaşterea absolutul?
Tocmai fiindcă oglinda cunoaşterii absolutului a fost
spartă de Dumnezeu la ceasul creaţiei privind lumea
noastră într-un singur ciob.
2670.Cunoaşterea este o alianţă în sine, compusă din
aspiraţiile sale şi ceea ce poate inspira.
2671.Doar cunoaşterea posedă voinţă nu şi omul,
tocmai datorită faptului că orice formă de cunoaştere a
omului este în realitate necunoaştere.
2672.Cunoaşterea omului este necunoaştere fiind
oglinda în care se priveşte sufletul uman, exterioară
acestuia, diferită de ceea ce crede el că este realitatea
sa iluzorie, inversul a ceea ce el consideră a fi
cunoaştere, deci necunoaştere.
2673.Cunoaşterea acestei lumi este liniştea care ascunde
furtuna în buzunarul peticit al iluziei.
2674.Cunoaşterea este somnul Lui Dumnezeu mai
adânc decât vremea, în care visează că se priveşte în
oglinda unui viitor jucat demult la zarurile existenţei.
172
2675.Cunoaşterea în sine, este unicul adevăr care vede

deşertăciunea acestei lumi devenind necunoaştere
pentru om, tocmai ca acesta să poată trăi iluzia.
2676.Cunoaşterea este o furtună doar pentru superficial
şi o linişte pentru înţelept.
2677.Cunoaşterea este visul acestei lumi deşarte care nu
se lasă înţeleasă.
2678.Cunoaşterea este stăpâna inimii până în momentul
când inima începe să simtă.
2679.Cunoaşterea este izvorul legităţii în această lume
iluzorie.
2680.Nu există lege fără de cunoaştere precum nu există
amintire fără de Destin.
2681.Cunoaşterea te aşteaptă doar în gara unde trenul
vieţii tale nu opreşte niciodată.
2682.Cunoaşterea este suspinul deşertăciunii.
2683.Cunoaşterea este răsăritul sufletului căzut
accidental în această lume a necunoaşterii sau iluziei,
devenind necunoaştere pentru suflet.
2684.Adevărata cunoaştere în lumea iluziei este intuiţia
pe care nu o aflăm cunoscând ci necunoscând.
2685.Cunoaşterea este stâlpul infamiei acestei lumi
iluzorii.
2686.Cunoaşterea este zefirul frumuseţii care nu poate
fi niciodată văzut ci doar simţit în lumea deşertăciunii.
2687.Cunoaşterea nu te roagă niciodată ci te obligă.
2688.Cunoaşterea se limitează la a nu avea limite.
2689.Cunoaşterea nu afirmă niciodată că e înţeleaptă,
însă înţelepciunea va şti mereu.
2690.Cunoaşterea este fluxul adevărului şi refluxul
iluziei.
2691.Cunoaşterea este ţărmul ce nu poate fi atins
niciodată în această lume iluzorie.
2692.Cunoaşterea este dorul de a fi dincolo de tine.
2693.Cunoaşterea este trandafirul al cărui ţepi te rănesc
doar dacă îi înţelegi.
173
2694.Cunoaşterea devine frumuseţe numai acolo unde

ştii că totul e o deşertăciune în această lume, afară de
iubire.
2695.Cunoaşterea devine o odisee a spiritului doar dacă
acesta îşi părăseşte închisoarea pământului în care este
întrupat.
2696.Cunoaşterea te părăseşte doar dacă începi să crezi
în deşertăciunea acestei lumi.
2697.Cunoaşterea te iubeşte doar dacă nu vei întreba
nimic niciodată cu privire la absolut şi vei asculta
şoaptele Universului din inima sufletului tău.
2698.Cunoaşterea este zefirul eternităţii.
2699.Cunoaşterea este frumuseţea infinitului plecat să
se odihnească puţin pentru această lume deşartă.
2700.Cunoaşterea este dorul care nu poate fi cuprins al
necuprinsului.
2701.Cunoaşterea este ramură de măslin a Lui
Dumnezeu care nu se va ofili niciodată chiar de
întreaga lume ar dispare cu deşertăciunea ei cu tot.
2702.Cunoaşterea noastră constă în cuviinţa cuvântului
de a-şi întrupa iubirea în ţărână.
2703.Cunoaşterea este ochiul sufletului ce înţelege că
este orb în această lume.
2704.Cunoaşterea te va asculta doar dacă nu vei avea de
spus nimic.
2705.Cunoaşterea Iluziei Vieţii te primeşte la masa ei
doar dacă nu ştii nimic despre deşertăciune.
2706.Cunoaşterea este ulciorul care nu primeşte
niciodată apa vieţii, înţelegând că aceasta este iluzie,
umbră şi Destin.
2707.Cunoaşterea nu loveşte niciodată viaţa şi nici nu o
ceartă ci o iartă, înţelegând faptul că orice corp
luminat de un soare are o umbră a sa, la fel cum este şi
viaţa o umbră a cunoaşterii în care se oglindeşte
Dumnezeu.
174
2708.Cunoaşterea nu strânge niciodată recolta

înţelepciunii ci o seamănă aşteptând să răsară moartea.
2709.Cunoaşterea adevărului absolut începe abia acolo
unde se sfârşeşte imaginea iluzorie a lumii.
2710.Cunoaşterea nu vine niciodată cu prima zăpadă a
iubirii şi nici cu ultima, ci cu primăvara când toate
zăpezile se topesc în moarte.
2711.Cunoaşterea te cheamă spre nicăieri iar iluzia îţi
găseşte un scop precis în această lume deşartă.
2712.Cunoaşterea va şti ce face iluzia: Cunoscând-o.
Iluzia nu va şti ce face cunoaşterea: Necunoscând-o!
2713.Cunoaşterea va dori să alerge doar alături de
Dumnezeu şi Creaţie în această lume.
2714.Cunoaşterea adevărului absolut nu poate fi
celebrată fiindcă nu poate fi cunoscută de Iluzia Vieţii.
2715.La naşterea cunoaşterii Iluziei Vieţii participă doar
deşertăciunea.
2716.Cunoaşterea Iluziei Vieţii este duşmanul
adevărului şi prietena deşertăciunii.
2717.Cunoaşterea nu pleacă niciodată de unde este
primită.
2718.Cunoaşterea Iluziei Vieţii nu are nici un salon
unde să poată primi adevărul absolut.
2719.Adevărata cunoaştere este doar aceea a adevărului
absolut.
2720.Doar în cunoaşterea adevărului absolut se
oglindeşte Dumnezeul nostru şi Creaţia. Noi nefiind
decât imaginea acestora.
2721.Cunoaşterea adevărului absolut te place doar
atunci când nu o place Iluzia Vieţii tale.
2722.Cunoaşterea este cuvântul care ştie mult mai mult
decât crede oricine că ştie.
2723.Cunoaşterea este cuvântul în inima căruia
sălăşluiesc o infinitate de alte cuvinte printre care şi
cel al iubirii: Dumnezeul nostru.
175
2724.Cunoaşterea Iluziei Vieţii crede doar în credinţa

deşertăciunii.
2725.Nimic nu este mai înălţător decât să crezi în
cunoaştere şi nimic mai degradant decât să realizezi
deşertăciunea acesteia.
2726.Ce poate fi mai cunoscut decât necunoscutul?
2727.Încotro putem cunoaşte cu adevărat decât nicăieri?
2728.De ce atunci când ştim că ştim înţelegem cu
adevărat cât de mult nu ştim?
2729.Cine poate spune că cunoaşte adevărul absolut în
afară de steaua care moare pe cer a cărei clipă a
devenit eternitate în momentul morţii? Devenind astfel
poate unică şi adevărata cunoaştere?
2730.Oriunde am dori cunoaşterea adevărului absolut
este în zadar fiindcă oricum nu poate fi cunoscută
vreodată în deşertăciunea acestei lumi, în schimb
oricât de mult am încerca să alergăm de Iluzia Vieţii
vom reuşi doar să ne amăgim.
2731.Oare putem fi mai încolo cu o treaptă a
cunoaşterii, atât timp cât unica treaptă a cunoaşterii
este absolutul acesteia?
CUVÂNT
2732.Cuvântul este moartea instinctului.

2733.Cuvântul este lumea fiinţei.
2734.Cuvântul este universul sufletului.
2735.Cine nu se regăseşte în cuvânt e pierdut de sine.
2736.Cuvântul este lacrimă în care se pierde iubirea.
2737.Cuvântul este conştiinţa Lui Dumnezeu.
2738.Cuvântul este corabia înţelepciunii.
2739.Cuvântul este esenţa Destinului de a fi etern.
2740.Cuvântul este patima eternă a existenţei de a crede
în moarte.
176
2741.Cuvântul este libertatea sensului de a fi giratoriu,

în funcţie de context.
2742.Cuvântul este aripa care nu se poate frânge a
gândului.
2743.Cuvântul este puntea dintre adevăr şi deşertăciune.
2744.Cuvântul este sacrilegiul acestei existenţe de a fi.
2745.Oricum ar fi cuvântul, frumuseţe sau păcat,
blestem sau sacralitate, el tot în braţele Lui Dumnezeu
se odihneşte.
2746.Cuvântul este esenţa păcii pe care a făcut-o
Dumnezeu cu sine realizând că este lipsă din neant:
dorul neantului.
2747.Dorul este cuvântul prin care-L putem simţi pe
Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal,
iar iubirea cuvântul prin care îl cunoaştem pe
Dumnezeul nostru uman.
2748.Nimic nu poate fi mai măreţ decât să-ţi fie dor
iubind cuvântul. Atunci îl simţi cu adevărat atât pe
Dumnezeul Primordial ca lipsă eternă din neantul
infinit cât şi pe Dumnezeul tău, care este iubire.
2749.Cuvântul a devenit Dumnezeu abia atunci când a
lipsit neantului etern fiindu-i atât de dor de el încât a
devenit eveniment primordial.
2750.Oare ce era cuvântul înainte de a fi Dumnezeu?
Un dor uitat de sinele eternităţii.
2751.Nu cuvântul în sine este Dumnezeu ci dorul
eternităţii care l-a simţit şi sfinţit astfel, ca fiind, Dor,
Lipsă din eternitate, Eveniment Primordial deci
Dumnezeu.
2752.Cuvintele Limbajului Pur Universal între care se
află şi Dumnezeul nostru, au fost sfinţite prin Dor sau
Lipsă, de Dumnezeul Primordial, iar Dumnezeul
nostru a preluat Dorul de la tatăl Său, atribuindu-L
propriului său sine care este iubire. Poate de aceea
trăim într-o lume atât de pasională.
177
2753.Cuvântul provine din dorul eternităţii de propriul

sine, determinând finitul primului înţeles.
2754.Oare ce s-ar face eternitatea fără cuvânt? S-ar
pierde definitiv în sinele său inert.
2755.Ce anume a provocat dorul eternităţii? Faptul că a
ajuns să-şi dorească lumina în singurătatea rece a
nefiinţei.
2756.Cum s-a simţit eternitatea singură nefiind fiinţă cu
simţire? Prin Instinct. Instinctul este caracteristica
nefiinţei de a simţi primul său Cuvânt: Dor, deci
Lipsă.
2757.Cuvântul este fiinţă indiferent ce sens reprezintă
acesta, fiindcă fiinţează în gândire.
2758.Cuvântul nefiinţă este tot un Cuvânt al fiinţei chiar
dacă înţelesul său este nefiinţa.
2759.Nefiinţa în sinele său nu poate poseda un cuvânt
prin urmare nici instinctul său nu poate fi definit cu
certitudine că şi instinctul existenţei de exemplu.
2760.Cuvântul este murirea de sine a existenţei.
2761.Cuvântul este epopeea care se sfârşeşte mereu
într-un înţeles ce va avea un nou început în propriul
său sine.
2762.Nu există cuvânt muritor precum nu există cuvânt
nemuritor ci cuvânt în care-şi ţine onoarea înţelesul.
2763.Cuvântul este floarea din grădina speranţei care
creşte numai cu Destin în această existenţă.
2764.Cuvântul este pasiunea fiinţei de a se dori eternă
prin înţeles.
2765.Cuvântul este libertatea prin care orice înţeles
poate fi îngropat în eternitatea uitării.
2766.Cuvântul este replica fiinţei dată pustiului
eternităţii.
2767.Cuvântul este absurd doar dacă vrei ca înţelesul
său să devină absolut.
2768.Cuvântul este lumea faţă de care soarele eternităţii
nu apune niciodată.
178
2769.Orice cuvânt în lumea noastră are propria sa

încărcătură de dor şi iubire.
2770.Cuvântul vis este un vis doar dacă nu devine
realitate faţă de un altul. Un exemplu concludent este
lumea noastră.
2771.Oare ce se află în esenţa fiecărui cuvânt în afară
de dorul instinctual al nefiinţei?
2772.Cuvântul te crede doar dacă îl crezi şi tu.
2773.Cuvântul nu te minte niciodată dacă nu îl minţi.
2774.Cuvântul nu poate pribegi la poarta vieţii tale
niciodată.
2775.Cuvântul nu se închină nimănui ci desluşeşte.
2776.Cuvântul îmbină sau dezbină, leagă sau dezleagă.
Niciodată nu este cel care greşeşte.
2777.Cuvântul nu te ascultă ci te învaţă mereu.
2778.Cuvântul este certitudinea faptului că viaţa ta
deţine un sens, cunoscut sau nu.
2779.Cuvântul nu pleacă niciodată din inima ta oricât
de mult l-ai alunga.
2780.Cuvântul te serveşte cu înţelesul său chiar dacă îl
vei blestema. Nu uita că şi blestemul este tot un
cuvânt.
2781.Nu fugi niciodată de cuvânt fiindcă şi esenţa
sufletului tău tot în cuvânt sălăşluieşte.
2782.Cuvântul te ridică sau te coboară. Înţelege-l şi nu-l
duşmăni niciodată.
2783.Cuvântul nu vrea nimic altceva decât
înţelepciune.De aceea încearcă să îl onorezi cu
aceasta.
2784.Cuvântul nu-ţi va refuza dărnicia dar nici nu ţi-o
va cere. În schimb te va judecă.
2785.Nu cuvântul este meschin ci sensul dorit de tine
unui anume cuvânt.
2786.Cuvântul trăieşte în frază precum tu convieţuieşti
în oraş. Nu îi murdări străzile frazei fiindcă nu îţi
aparţin ţie ci eternităţii clipei.
179
2787.Nu uita! Într-un cuvânt poţi trăi infinit mai uşor

decât într-o mie de oraşe la un loc.
2788.Vai de cel care-şi uită cuvintele vieţii sale.
2789.Cuvântului nu trebuie să i te închini, ci să-i
respecţi sensul.
2790.Cuvântul nu este vântul deşertăciunii chiar dacă
atât vântul cât şi deşertăciunea sunt cuvinte.
2791.Cuvântul este şansa acestei existenţe de a-şi
exprima suspinul prin Dumnezeu.
2792.Nu fugi niciodată de cuvânt.Şi fuga este tot un
cuvânt!
2793.Respectă cuvântul ca şi pe tine însuţi. Iată cheia
fericirii.
2794.Să nu-ţi fie frică niciodată de moarte. Nu uita că şi
aceasta este un cuvânt zămislit din Dorul Nefiinţei.
2795.Cine nu se regăseşte în Cuvânt nici nu s-a născut
vreodată.
2796.Cuvântul este trupul şi sângele sufletului tău.
Respectă-le!
2797.Cuvântul este infinitul care nu-şi găseşte liniştea
în finitul din tine până nu îl înţelegi mai mult decât pe
tine însuţi.
2798.Cuvântul este frumuseţea Lui Dumnezeu ascunsă
în ochii sufletului tău. Nu o murdări niciodată.
2799.Şi Destinul este un Cuvânt la rândul său. Cuvântul
este unicul lucru în care trebuie să crezi.
2800.A folosi cuvântul nu este un păcat, dar a-l
batjocori şi blestema este un sacrilegiu.
2801.Crede în cuvânt ca şi în tine însuţi şi vei fi fericit.
DESTIN
2802.Cum am putea Doamne să ne regăsim în faţa ta

care are un astfel de Destin în această lume?
180
2803.Trăim prin Dumnezeu al cărui imagine este

Destinul nostru.De ce atât de amarnic?
2804.Destinul nostru este libertatea pe care o are
Dumnezeu în această lume.
2805.Destinul nu poate fi alungat nicicând de tine
fiindcă eşti tu.
2806.Destinul este mai presus decât tot ce înţelegi tu
despre propria ta soartă.
2807.Destinul nu te părăseşte niciodată, nici dincolo de
viaţă, fiind lumina sufletului tău care îţi veghează
calea spre nemurire.
2808.Destinul ascultă doar paşii Lui Dumnezeu a căror
urmă este.
2809.Destinul nu simte nici durerea şi nici fericirea, nici
pericolul şi nici şansa fiind toate acestea la un loc.
2810.Destinul te conduce mereu în propriul său infinit
şi niciodată dincolo de el.
2811.Destinul înţelege doar neînţelesul şi cuprinde doar
necuprinsul, fiind toate la un loc: înţeles, neînţeles şi
cuprins, necuprins.
2812.Destinul este unica şoaptă a Lui Dumnezeu
înţeleasă parţial de sinele tău.
2813.Destinul alungă tristeţea din tine doar dacă îi
înţelegi inefabilitatea.
2814.Destinul nu-ţi va risipi niciodată clipele fiindcă
există doar în clipa eternă a sinelui tău şi atât.
Risipitorul este Iluzia Vieţii.
2815.Destinul este zăpada care se aşterne peste
cunoaştere ferind-o de frigul existenţei, tocmai pentru
a trece prin faţa morţii acestei vieţi.
2816.Destinul este neliniştea din tumultul metafizic al
împlinirii prin moarte.
2817.Destinul este căutarea de sine găsită doar de
Dumnezeu.
2818.Destinul lucrează doar prin sudoarea Lui
Dumnezeu.
181
2819.Destinul este scânteia vie a eternităţii imaginii Lui

Dumnezeu.
2820.Destinul este soarele care nu va apune niciodată
peste infinit.
2821.Destinul este lumina ce va lumina pururea calea
sufletului în nemurire.
2822.Destinul este culoarea iubirii şi simfonia
frumuseţii neînţeleasă de către noi datorită Iluziei
Vieţii.
2823.Destinul este urma lăsată de gândul Lui
Dumnezeu în lumea sufletului nostru.
2824.Destinul este aria celebră din freamătul
universului de a fi.
2825.Destinul este raza care ne arată că undeva în
spatele muntelui morţii există cu adevărat astrul iubirii
din noi.
2826.Destinul este armonia neînţeleasă a iubirii din noi.
2827.Destinul este marfa care nu se poate vinde
niciodată pe tarabă vieţii.
2828.Destinul cunoscut de noi, este preludiul morţii
cântat la corzile vieţii.
2829.Destinul se scutură mereu numai de praful clipelor
trecătoare.
2830.Destinul are tăria de caracter de a recunoaşte
suferinţa dar şi amăgitoarea fericire, însă niciodată
moartea deplină fiindcă aceasta nu există.
2831.Destinul este acela care-ţi arată cum tot ce se naşte
moare.
2832.Destinul este unica ramură din pomul vieţii care
nu poate fi împodobită sau aranjată după placul unuia
sau altuia.
2833.Destinul nu poate muri niciodată fiind amintirea
eternă a urmei paşilor lăsaţi de Dumnezeu lumilor.
2834.Destinul nu poate începe şi nici sfârşi, fiind sinele
începutului şi sfârşitului.
182
2835.Destinul nu priveşte niciodată trupul unei

întâmplări ci sufletul acesteia.
2836.Destinul este hotarul fără frontiere al nemuririi
întrucât în el sălăşluieşte existenţa.
2837.Destinul este oceanul unde toate corăbiile
navighează într-un singur punct: acela al infinitului.
2838.Destinul nu pleacă şi nici nu vine vreodată ci se
află în tot şi în toate.
2839.Destinul nu mulţumeşte nimănui fiind sinele
tuturor.
2840.Destinul se apleacă doar clipei, din a cărei
eternitate ne priveşte călătoria prin lumea Iluziei
Vieţii.
2841.Destinul nu poate surâde nimănui în vreun fel sau
altul fiind surâsul în sine al tuturor.
2842.Destinul nu poate ierta şi nici combate, precum nu
poate premia şi nici celebra un anumit suflet, fiind
libertatea fiecăruia de a contempla frontierele propriei
sale urme lăsate de paşii Lui Dumnezeu.
2843.Prin Destin libertatea devine un înţeles.
2844.Destinul nu crede niciodată în lacrimile propriei
sale existenţe ci le şterge cu buretele amintirii pe care-l
va stoarce în sufletele noastre.
2845.Destinul este un hoinar ce calcă peste
deşertăciunea existenţei.
2846.Destinul este arta mântuirii de sine.
2847.Destinul nu alege niciodată ci ia totul.
2848.Destinul nu poate fi rupt de Întâmplarea
Întâmplătoare, deci de Dumnezeu.
2849.Destinul este lanţul Întâmplărilor Neîntâmplătoare
care se succed unicei Întâmplări Întâmplătoare definită
de Evenimentul Primordial care e Dumnezeu.
2850.Destinul este o lege doar dacă devine înţeles astfel
de către deşertăciune.
2851.Destinul respectă deşertăciunea doar atunci când
împlineşte o iluzie.
183
2852.Destinul se confundă mereu cu adevărul, fiindcă

orice Destin trebuie să fie adevărat precum orice
adevăr trebuie să posede un Destin al său, bineînţeles
că în afară de adevărul absolut, al cărui Destin este
înlocuit de întâmplarea Întâmplătoare, deci de
Dumnezeu.
2853.Destinul este drumul care nu duce niciodată
altundeva, decât la Dumnezeu.
2854.Destinul este surâsul inconfundabil al Lui
Dumnezeu în această lume deşartă.
2855.Destinul este cel mai greu dar şi mai uşor concept
al acestei lumi. Greu, fiindcă este urma lăsată de
Dumnezeu a cărei mărime nu poate fi cuprinsă decât
de infinit. Uşor fiindcă nimic nu-i este mai apropiat
omului decât propriul său Dumnezeu în afară de
Deşertăciune.
2856.Destinul nu te întreabă niciodată de ce şi cum, ci
te duce ştiind dinaintea ta cine eşti.
2857.Destinul este o mare lipsă a inimii noastre pe care
o vom regăsi numai în marea iubire a vieţii.
2858.Destinul nu poate lipsi niciodată din fiecare pas al
nostru indiferent că este grăbit sau trist, că iubeşte sau
urăşte. Destinul va fi mereu prezent.
2859.Destinul este unicul prezent al acestei lumi.
2860.Destinul te constrânge doar dacă vrei să-i înţelegi
prezentul pe care tu nu îl vei trăi niciodată, fiind un
viitor care se pierde în trecut.
2861.Care este frontiera dintre trecut şi viitor? Cât de
mare? Aceasta este Destinul nostru.
2862.Destinul nu poate rămâne nici în urmă şi nici să
meargă înaintea noastră, decât cu noi, luându-ne în
propriul său prezent.
2863.Destinul este povestea prezentului, care se zbate
între trecut şi viitor, înţeleasă doar de viitorul devenit
trecut.
184
2864.Destinul este marea emoţie a Lui Dumnezeu

transpusă în limbajul Iluziei Vieţii.
2865.Destinul este prezentul care odată devenit trecut în
Iluzia Vieţii scrie istoria clipei ce dispare pentru
totdeauna în propria sa eternitate.
2866.Destinul este limita oglinzii cunoaşterii ce poate
reflecta absolutul şi infinitul în Iluzia Vieţii.
2867.Destinul este un concept al Iluziei Vieţii care nu
poate fi determinat fiindcă nimeni nu poate spune care
este frontiera dintre trecut şi viitor. De aceea Destinul
poate fi doar trăit dar nu şi identificat în timpul trăirii.
2868.Ştim că există Destinul, precum ştim că există
prezentul dar nu ştim unde anume în spiritul nostru.
2869.Lumea este plină de tot felul de doctori de Destin,
de ce?
2870.Destinul este pagina unei uitări care va fi uitată la
rândul său tocmai de amintirea uitării.
2871.Destinul nu promite niciodată nimic ci face totul.
2872.Destinul alege numai o singură cale din infinitatea
de căi pentru tine.
2873.Destinul are în trecut o singură cale şi în viitor o
infinitate. Astfel trecutul devine finitul iar viitorul
infinitul, despărţite şi alese de Destin.
2874.Destinul este liniştea care alege doar o singură
furtună prin propria ta viaţă.
2875.Destinul se roagă numai unui singur trecut al său.
2876.Destinul zboară numai către împlinire.
2877.Destinul este coala ruptă a infinitului.
2878.Destinul este refugiul morţii din această viaţă.
2879.Destinul este unica legătură a hazardului cu
legitatea.
2880.Destinul este libertatea oricărui bine de a fi rău şi
invers.
2881.Destinul este amăgirea de a fi liber pe o cale
strictă a vieţii tale.
2882.Destinul este lupta sinelui cu visul acestei lumi.
185
2883.Destinul moare ultimul pe corabia vieţii.

2884.Destinul lasă să se întrevadă numai amăgirea
voinţei.
2885.Destinul primeşte un singur dar de la Dumnezeu:
moartea.
2886.Destinul nu trage niciodată la căruţa vieţii singur,
ci alături de propriul său adevăr.
2887.Destinul caută lumina vieţii în moarte.
2888.Destinul vrea toate clipele anilor vieţii tale pentru
a le îndesa într-o singură clipă eternă: aceea a morţii!
2889.Destinul reuşeşte de fiecare dată să se împlinească
numai prin moarte.
2890.Destinul te urmăreşte în tine însuţi fiind imaginea
propriei tale vieţi din imaginea Lui Dumnezeu.
2891.Destinul lipseşte de la masa speranţei tale doar
prin moarte.
2892.Nimic nu-i este mai apropiat Destinului decât
moartea, fiind unica lui împlinire.
2893.Ce poate fi mai împlinit în această lume decât
Destinul prin măreţia morţii?
2894.Destinul este inima morţii ce bate în această lume.
2895.Destinul nu reprezintă niciodată ci prezintă totul.
2896.Destinul este sinele tău în raport cu lumea, care se
va împlini prin moarte.De aceea moartea este viaţa
Destinului.
2897.Moartea se împlineşte prin Destin, iar Destinul
prin moarte.
2898.Destinul este curajul morţii de a pătrunde pe
tărâmul vieţii.
2899.Destinul este rama ce întregeşte tabloul morţii în
viaţa noastră.
2900.Nicăieri nu vei găsi mai multă moarte decât în
Destinul vieţii iar viaţă în Destinul morţii, fiindcă
Destinul se împlineşte prin moarte, iar moartea prin
Destinul venit din viaţă.
186
2901.Destinul vibrează mereu cu o singură coardă şi

anume: calea lui.
2902.Destinul ajunge în moarte doar ca un trecut, iar
moartea îl primeşte ca pe un viitor.
2903.Timpul nu este altceva decât relaţia Destinului cu
moartea din lumea noastră.
2904.Destinul este inima timpului care-l readuce pe
acesta în propria sa eternitate de o clipă.
2905.Destinul este lupta dintre bine şi rău unde învinge
întotdeauna moartea.
2906.Destinul este frumuseţea viitorului de a deveni
trecut.
2907.Destinul este prezentul care nu poate fi decât unic.
2908.Destinul este amintirea viitorului în propriul său
trecut.
2909.Destinul este esenţa vieţii care se împlineşte
numai prin moarte.
2910.Destinul este ramura ce va bate în fereastra iubirii
noastre furtuna vieţii, de câte ori vom uita de noi
înşine.
2911.Destinul cântă la pianul clipelor soarta unei
singure clipe eterne.
2912.Ce miracol e această lume cu infinitatea ei de clipe
eterne!
2913.Destinul este miracolul vieţii de a se împlini prin
moarte.
2914.Destinul urmăreşte doar urma Lui Dumnezeu.
2915.Destinul este lumina lumii ce arde numai prin
împlinirea sa în moarte.
2916.Lumina Destinului poate străluci numai în
întunericul morţii şi nicidecum în ziua vieţii.
2917.Cine crede în Destin crede în nemurire.
2918.Cascada Destinului se varsă numai în moarte.
2919.Destinul îţi arată de fiecare dată că viaţa adevărată
e numai în moartea unde se împlineşte şi nicidecum în
această lume a neîmplinirii.
187
2920.Destinul îşi revarsă frumuseţea în clipa vieţii

eterne a muririi.
2921.Destinul este imaginea Lui Dumnezeu în Iluzia
Vieţii noastre.
2922.Destinul este limita de unde nici miracolul nu mai
are nimic de spus.
2923.Destinul este eternitatea clipei dintre viitor şi
trecut.
2924.Destinul este prezentul etern care se împlineşte
prin moarte.
2925.Frica de moarte este o prostie la fel de mare
precum ar fi frică de propriul tău Destin!
2926.Destinul nu te poate ierta niciodată fiindcă nu
cunoaşte păcatul întrucât recunoaşte moartea ca
izbăvire de tine însuţi.
2927.Destinul reuşeşte de fiecare dată să recunoască
doar un singur lucru şi anume: eternitatea din tine.
2928.Destinul te îndeamnă să trăieşti mai mult decât te
îndeamnă viaţa să trăieşti şi să mori mai puţin decât te
îndeamnă viaţa să mori.
2929.Pentru Destin eternitatea vieţii se află în moarte.
2930.Numai Destinul poate împăca viaţa cu moartea.
2931.Destinul nu rămâne niciodată înmărmurit de
ororile sau minunile vieţii ci le înţelege prin moartea
care la va împlini pe toate.
2932.Destinul este cel mai mare neînţeles al înţelesului.
2933.Destinul este stânca, unde va înfrunta de fiecare
dată moartea acestei vieţi, eternizând-o.
2934.Destinul este grăuntele de nisip al infinitului din
această lume finită.
2935.Destinul este urma iubirii Lui Dumnezeu prin care
putem privi eternitatea.
2936.Destinul este frontiera unde trecutul se întâlneşte
cu viitorul, unde clipa devine eternă şi din toate
acestea se naşte Iubirea.
188
2937.Destinul respiră prin plămânii infinitului acest

finit cu nume de viaţă.
2938.Destinul primeşte de fiecare dată un răspuns din
partea vieţii cu toate că nu o întreabă niciodată nimic.
2939.Ce poate fi mai măreţ decât să privesc Destinul
din ochii tăi plini de mine?
2940.Destinul este locul unde Totul se luptă cu Nimicul,
învingând eternitatea.
2941.Destinul se reculege numai la statuia eternităţii
vieţii prin moarte.
2942.Destinul nu urmăreşte niciodată urmă fiind el
urma aceea lăsată de Dumnezeu acestei lumi.
2943.Destinul nu va fi niciodată suplimentul lăsat de
Dumnezeu la masa deşertăciunii, ci complimentul
acestuia.
2944.Destinul va triumfa mereu asupra oricărui triumf
prin înfrângere.
2945.Destinul ascultă toate faptele, grijile, neliniştile
vieţii tale cu eternitatea sinelui său din moartea
împlânta astfel.
2946.Destinul răspunde doar prin moarte acestei vieţi.
2947.Destinul va cere mereu mai mult decât poţi tu să
dai de câte ori nu vei înţelege moartea care te aşteaptă
mereu triumfătoare.
2948.Destinul este eternitatea, este viaţa veşnică din
lumea de apoi văzut din această Iluzie a Vieţii.
2949.Destinul răsare doar în această lume unde totul
moare.
2950.Destinul este tot ce pot înţelege atunci când mă
pierd în ochii tăi fără de înţeles.
2951.Destinul nu te poate convinge niciodată de nimic,
fiind convingerea în sine, precum nu te poate obliga
niciodată, fiind obligaţia în sine.
2952.Destinul este eternul sine al tuturor lucrurilor,
fenomenelor şi conceptelor din această lume.
189
2953.Destinul este pacea din războiul nimănui, dar în

care suntem angrenaţi cu toţii.
2954.Destinul este floarea cu petala eternităţii din
toamnă vieţii.
2955.Spunând Destin spui totul.
2956.Destinul şi iubirea. Poate fi unul fără de celălalt?
2957.Destinul este rugăciunea eternităţii din inima Lui
Dumnezeu.
2958.Destinul este flacăra ce arde numai viaţa în
eternitatea morţii.
2959.Destinul nu este durere şi nici suspin în împlinirea
sa din moarte, în schimb este numai suferinţă în viaţă.
2960.Destinul nu revine niciodată de unde a plecat în
lumea vieţii.
2961.Destinul nu se supune decât propriului său sine.
2962.Destinul este trandafirul al cărui ţepi există doar în
viaţă.
2963.Unicul loc unde Destinul nu se poate împlini
niciodată în lumea vieţii, este: Iubirea.
2964.Destinul nu lasă niciodată întrebări în spatele său
decât regrete sau împliniri.
2965.Destinul nu te poate ajuta niciodată fiind propriul
tău sine la frontiera dintre trecut şi viitor sau
eternitatea din tine.
2966.Povestea fiecărui Destin, este reflectarea unei
eternităţi în trecut.
2967.Destinul este unicul sens al acestei lumi.
2968.Destinul este unica corabie din oceanul vieţii care
navighează cu pânzele eternităţii unde suflă vântul
împlinirii sale prin moarte.
2969.Destinul destinului este amintirea amintirii şi
moartea morţii: viaţa eternă.
2970.Ce poate fi mai înălţător decât să ştii că Destinul
este imaginea Lui Dumnezeu din această lume, că este
eternitatea dintre trecut şi viitor, finit şi infinit, dintre
190
infinitul mare şi cel mic şi că toată această eternitate

devine povestea unei vieţi?
2971.Destinul este cel mai fidel prieten. Nu te va părăsi
niciodată.
2972.Destinul recomandă acestei lumi să nu se
amestece niciodată în moarte, fiindcă viaţa nu o poate
înţelege.
2973.Speranţa moare ultima iar Destinul niciodată.
2974.Ştie cineva unde anume a lipsit vreodată Destinul?
2975.Nimeni nu poate şti ce este dincolo sau dincoace
de Destin.
2976.Destinul nu ascunde niciodată nimic fiindcă îţi dă
şi îţi ia totul.
2977.Destinul este unica stea a sinelui tău care nu va
muri niciodată.
2978.Destinul este ploaia clipei tale ai cărei stropi va
uda viaţa veşnică.
2979.Destinul este caruselul unde norocul este ştiut
întotdeauna de dinainte de a fi.
2980.Destinul este valul care se sparge numai de ţărmul
morţii.
2981.Destinul te aşteaptă doar în tine şi niciodată în
afara ta.
2982.Chiar şi uitarea Destinului este o amintire
predestinată.
2983.Destinul este unicul care va reuşi să moară în
moarte, trăind astfel etern.
2984.Destinul te priveşte în aceeaşi măsură ca şi
moartea. Oare nouă ne e frică de moarte sau de
predestinarea ei?
2985.Orice poţi să-ţi pierzi în această lume în afară de
Destin.
2986.Destinul este ecoul Lui Dumnezeu.
2987.Destinul este imaginea Lui Dumnezeu.
191
DEŞERTĂCIUNE
2988.Deşertăciunea este cana din care bem suferinţa

apei vieţii.
2989.Deşertăciunea este unicul sens al acestei lumi.
2990.Chiar şi deşertăciunea are scopul său bine definit.
2991.Suntem tentaţi să atribuim deşertăciunii toate
lacunele necunoaşterii noastre. Oare acestea nu sunt şi
ele un adevăr universal valabil?
2992.A zugrăvi deşertăciunea după voalul Iluziei Vieţii
este ca şi cum ai admite că ştii adevărul absolut.
2993.Ce anume poate fi mai împlinit în această lume
decât deşertăciunea?
2994.Deşertăciunea te înţelege doar dacă nu o vei
înţelege la rândul tău, altfel va deveni destructivă.
2995.Deşertăciunea este împlinirea singurului adevăr al
iluziei, acela de a fi iluzoriu.
2996.Deşertăciunea este mantia care nu va acoperi
niciodată trupul împlinirii absolutului.
2997.Deşertăciunea este împlinirea fericirii din această
lume.
2998.Deşertăciunea crede doar în propriul său adevăr pe
care îl defineşte ca fiind un adevăr universal valabil
pentru tot şi toate.
2999.Oriunde va fi naştere şi moarte vă fi şi
deşertăciune, fiindcă adevărul absolut nu moare şi nu
se naşte niciodată.
3000.Deşertăciunea te macină doar dacă o cunoşti.
3001.Deşertăciunea nu ascunde niciodată frumuseţea şi
împlinirea.
3002.Deşertăciunea nu plânge niciodată din lipsa
adevărului ci tocmai de prea mult adevăr.
192
3003.Deşertăciunea te duce acolo unde spiritul nu poate

înţelege cum de ochii care plâng cu lacrimi de iubire
pot sta inerţi într-un sicriu.
3004.Deşertăciunea nu va înţelege niciodată sensul unei
amintiri decât reversul său: murirea.
3005.Deşertăciunea te ascultă numai dacă nu o auzi.
3006.Deşertăciunea este marele adevăr absolut al
sensului lumii noastre.
3007.Deşertăciunea te lasă să o atingi doar dacă o
consideri o mare împlinire.
3008.Deşertăciunea va fermenta întreaga ta viaţă,
adevărul despre tine însuţi, renegându-l în cele din
urmă.
3009.Deşertăciunea te crede doar dacă nu o crezi
niciodată.
3010.Deşertăciunea este negativul acestei vieţi al cărui
pozitiv este lumea.
3011.Deşertăciunea respiră aerul încrederii de sine al
lumii, uitând că se află într-o grotă unde acesta lipseşte
cu desăvârşire.
3012.Deşertăciunea luptă cu adevărul pentru a-şi afla un
sens în frumuseţe.
3013.Deşertăciunea nu va înţelege niciodată o mare
iubire fiindcă iubirea nu acceptă niciodată un alt
adevăr oricare ar fi acela.
3014.Deşertăciunea se priveşte în oglinda morţii fiindcă
doar această o lasă să devină atât de frumoasă în viaţă.
3015.Deşertăciunea nu spune niciodată alege, ci ia!
3016.Niciodată deşertăciunea nu se poate ascunde în
şoaptele unei iubiri fiindcă nici una dintre acestea nu
cred în nimic, decât în propriul lor sine.
3017.Deşertăciune ştiai cât de departe erai de mine
atunci când vroiai să înţelegi sensul acestei lumi?
3018.Deşertăciunea va înota alături de dorinţă şi
speranţă în apele tulburi ale vieţii.
193
3019.Deşertăciunea va fugi mereu de Destin pentru ca

acesta să nu se împlinească şi ea să dispară.
3020.Deşertăciunea este moneda plătită de Dumnezeu
propriului său Cuvânt de a fi.
3021.Deşertăciunea este lipsa conţinutului şi niciodată
conţinutul în sine dar să nu uităm că şi lumea noastră
este deşartă.
3022.Deşertăciunea este duşmanul declarat al
Destinului, ce nu acceptă goliciunea din sufletul ei.
3023.Deşertăciunea este tot ce poate fi mai frumos în
această lume.
3024.Culmea deşertăciunii? Cele şapte minuni ale
lumii.
3025.Fără deşertăciune nu ar mai fi frumosul şi
perfecţiunea, fiindcă ambele suplinesc golul lăsat de
deşertăciune în inima Destinului.
3026.Deşertăciunea ar vrea să-mi spună că nu ştie unde
se ascunde adevărul dar se poticneşte renegându-l.
3027.Deşertăciunea lasă mereu să se înţeleagă cât de
mare nevoie avem de o împlinire a fericirii uitând să
spună care este preţul acestea.
3028.Deşertăciunea este zefirul împlinirii acestei lumi
în ochii morţii.
3029.Deşertăciunea este dorul care nu crede niciodată în
lumea de apoi.
3030.Deşertăciunea este cuvântul care nu poate înţelege
de ce a gândit Dumnezeu această lume.
3031.Deşertăciunea este speranţa care încă mai speră în
propria sa împlinire.
3032.Deşertăciunea te respinge numai la picioarele
infernului.
3033.Deşertăciunea renaşte doar la maternitatea visului
de trăi.
3034.Deşertăciunea devine cel mai bun sfetnic atunci
când înţelegi sensul acestei lumi.
3035.Deşertăciunea are un singur duşman: iubirea.
194
3036.Deşertăciunea se vrea mormântul iubirii, uitând că

aceasta nu moare niciodată.
3037.Fără deşertăciune am trăi în cea mai plictisitoare
dintre lumi, tocmai fiindcă aceasta crede în frumuseţea
lumii.
3038.Deşertăciunea este cea mai modestă dintre toate
graţiile lumii, fiind mereu blamată şi oropsită. Este
unica ce ne lasă să credem în frumos, împlinire şi
perfecţiune.
3039.Deşertăciunea duce tot greul lumii, devenind
unicul sens.
3040.Deşertăciunea va combate ignoranţa fiindcă crede
în perfecţiunea propriului său vis, chiar dacă faţă de
adevărul absolut este absurd.
3041.Deşertăciunea devine cel mai mare paznic al
absurdului, în al cărui adevăr crede cu străşnicie.
3042.Deşertăciunea este mântuirea de sine a absurdului
cu o nouă credinţă: Împlinirea sa ca Tot.
3043.Deşertăciunea pariază numai pe caii care nu trag
căruţa iubirii pe drumul călcat de paşii Lui Dumnezeu.
3044.Deşertăciunea speră în propria sa fericire: naşterea
morţii şi moartea naşterii. Sensul lumii.
3045.Deşertăciunea invită Destinul spre a se împlini
mereu dincolo de viaţă.
3046.Deşertăciunea nu oboseşte niciodată afirmând că
genialitatea aparţine umanului care respiră prin ţărâna
acestei lumi.
3047.Deşertăciunea respectă cu sfinţenie norocul,
tocmai fiindcă nu acceptă să fie întrebată: de ce; ce şi
cum.
3048.Deşertăciunea este alpinistul pentru care absurdul
va fi vârful pe care-l va escalada întreaga sa viaţă.
3049.Nimeni nu a plătit vreodată deşertăciunea pentru
frumuseţile de basm ale acestei lumi.
3050.Deşertăciunea nu poate înţelege infinitul însă
creează un finit ce poate cuprinde cu inima sa infinitul.
195
3051.Doar deşertăciunea poate spune:” întregul infinit”,

uitând intenţionat că infinitul nu poate fi niciodată un
întreg, tocmai fiindcă nu se termină niciodată.Şi totuşi
este un singur infinit. Unu.
3052.Deşertăciunea este mama suspinului şi al durerii,
pentru a ne arăta soarele fericirii din spatele acestora.
3053.Ce ştie deşertăciunea cu privire la lumina
cunoaşterii? Doar faptul că aceasta e necunoaştere. În
schimb deşertăciunea are propria sa cunoaştere: iluzia.
3054.Deşertăciunea este moaşa de la sorocul acestei
lumi.
3055.Deşertăciunea nu cultivă niciodată realitatea
adevărului absolut ci doar pe aceea a iluziei.
3056.Deşertăciunea joacă până în zorii muririi la balul
absurdului.
3057.Deşertăciunea te ajută să răzbeşti în viaţă
înstrăinându-te de tine.
3058.Deşertăciunea este palma Lui Dumnezeu dată
cunoaşterii adevărate.
3059.Deşertăciunea imită cunoaşterea până în cele mai
mici detalii dar nu o poate înţelege.
3060.Deşertăciunea te iartă cel mai adesea crezând în
mântuirea de adevărul absolut.
3061.Ce poate fi mai perfect decât deşertăciunea?
3062.Nimic nu alege mai bine decât deşertăciunea.
3063.La sânul deşertăciunii te vei simţi mereu apărat.
3064.Părăsind deşertăciunea te vei părăsi pe tine însuţi.
3065.Lacul deşertăciunii nu va oglindi niciodată
adevărul absolut.
3066.Să nu spui niciodată mai mult decât e cazul fiindcă
are deşertăciunea grijă de restul.
3067.Te poţi lipsi de orice în afară de deşertăciune.
3068.Deşertăciunea te ridică, te coboară sau te doboară.
O vei ierta fiindcă doar ea te poate înţelege.
3069.Deşertăciunea este premiul pe care îl merităm cu
toţii în această viaţă.
196
3070.Deşertăciunea respiră împlinirea şi absolutul din

gândurile tale.
3071.Deşertăciunea este unica ambianţă confortabilă a
acestei lumi.
3072.Deşertăciunea devine răsărit sau amurg oricând,
ceea ce adevărul nu o poate face.
3073.Deşertăciunea te scaldă în apa vieţii uitată de
Destin la colţul străzii Întâmplării.
3074.Deşertăciunea este cel mai mare risipitor al
clipelor.
3075.Deşertăciunea este cenuşăreasa acestei lumi, care
ascunde cele mai mari frumuseţi.
3076.Oare ce s-ar face lumea fără deşertăciune? Ar
muri imediat.
3077.Deşertăciunea se va lupta pentru tine mai tare
decât oricine altcineva.
3078.Nimeni nu te poate iubi în această lume ca şi
deşertăciunea.
3079.Lasă deşertăciunea să-ţi inunde lumina sufletului
tău fiindcă aceasta este viaţa.
3080.Oricât de mult te-ar iubi deşertăciunea în această
lume, nu te va ierta niciodată dacă vei dori să-i cunoşti
propriul său adevăr.
3081.Deşertăciune, este numele fiecăruia dintre noi
scris la naştere de către Destin.
3082.Deşertăciunea mă inspiră să vreau mai mult
adevăr dar niciodată despre sinele ei.
3083.Deşertăciunea mă înţelege doar dacă nu o înţeleg.
3084.Deşertăciunea este pagina care nu se termină
niciodată în viaţă.
3085.Deşertăciunea nu poate lipsi din nici un adevăr al
acestei lumi care se respectă.
3086.Deşertăciunea îşi aminteşte numai de trecut uitând
cu desăvârşire viitorul care va face mereu aceeaşi
greşeală de a deveni prezent.
3087.Deşertăciunea vieţii luminează numai calea morţii.
197
3088.Deşertăciunea iluziei? Nu există aşa ceva.

3089.Deşertăciunea deşertăciunilor este doar viaţa ta
fără de iubire.
3090.Deşertăciunea te admiră numai dacă înţelegi că nu
trebuie să şti orice alt înţeles în afară de cel al Iluziei
Vieţii.
3091.Deşertăciunea de şi va alerga alături de lume
învingând-o, o va lăsa să câştige trofeul deşertăciunii,
dându-i în sfârşit un sens.
3092.Speranţa deşertăciunii va fi mereu aceea de a
crede în absolutul străin acestei lumi.
3093.Prin deşertăciune nu vei fi niciodată pe viitor
străin de tine însuţi, fiind înstrăinat deja.
3094.Deşertăciunea scrie cu litere mari pe viaţa
fiecăruia iar adevărul vrea să le şteargă mereu,
invocând morala.
3095.Ce deşertăciune poate fi mai mare sau mai mică
decât o altă deşertăciune?
3096.Niciodată nu am văzut Deşertăciunea îmbrăcată
mai frumos decât atunci când purta mantaua Moralei.
3097.Deşertăciunea este o istorie a faptelor ce se vor
proiectate în viitor.
3098.Deşertăciunea nu va nimeri niciodată adevărul
absolut oricât de mult şi-ar dori acest lucru, însă
adevărul absolut o va prinde de câte ori va dori.
3099.Oricât de multe nonsensuri are deşertăciunea,
sinele ei este un sens.
3100.Deşertăciunea se implică în fiecare adevăr al
iluziei dar nu şi în acelea ale realităţii.
3101.Şi iluzia are realitatea ei precum şi deşertăciunea
adevărul său.
3102.Oare unde vei găsi mai mult adevăr decât în
deşertăciune?
3103.Poate spune cineva unde începe şi unde se termină
deşertăciunea acestei vieţi?
198
3104.Aş da orice să alung deşertăciunea din ochii

cuvintelor dar nu reuşesc fiindcă sunt născut pentru a
muri.
3105.Cine poate să definească deşertăciunea fără să se
definească pe sine?
3106.Deşertăciunea este ceasul al cărui sonerie sună de
două ori în viaţă: la naştere şi la moarte. În rest ne
arată cum trecem pe lângă eternitatea clipelor
nepăsători având destul timp pentru a muri atât de
repede de fiecare dată.
3107.Deşertăciunea ne lipseşte de fiecare dată când
aflăm un adevăr, uitând că şi acela aparţine
deşertăciunii.
3108.Deşertăciunea nu scuteşte pe nimeni de
frumuseţea propriei sale iluzii.
3109.Ce urâtă ar fi această lume fără deşertăciune. Am
crede cu adevărat în ea.
3110.Oricât de mult ai dori iubirea nu vei putea urî
deşertăciunea fiindcă este unicul înlocuitor al iubirii
acestei lumi. Mama ei vitregă.
3111.Indiferent cât adevăr iluzoriu s-ar ascunde în
spatele deşertăciunii, aceasta este o realitate.
3112.Nimeni nu a aflat vreodată ce se ascunde dincolo
de deşertăciune decât în iluzia din sufletul ei.
3113.Nu există un sacrilegiu mai mare decât să nu crezi
în deşertăciune.
3114.Absurdul şi deşertăciunea se aseamănă, fiindcă
absurdul recunoaşte deşertăciunea ca fiind absurdă iar
deşertăciunea absurdul ca fiind deşert.La mijloc e
lumea.
3115.Deşertăciunea va căuta întotdeauna un orizont al
mântuirii acestei lumi, dar pe care să nu-l poată atinge
niciodată.
3116.Deşertăciunea este unica ce recunoaşte adevărul
acestei lumi în propriul său suflet.
199
3117.Deşertăciunea nu umileşte pe nimeni decât dacă o

recunoaşte.
3118.Te rog iubita mea deşertăciune ajută-mă să înţeleg
unde se fardează viaţa aceasta de are atâtea frumuseţi
divine?” În inima mea” aud răspunsul tău.
DOR
3119.Prin dor vom fi mereu împreună loviţi de aceleaşi

valuri ale Destinului ce vor să ne despartă nemurirea
din eternitatea lacrimii noastre.
3120.Ce dor trebuia să-i fi fost infinitului atunci când a
înţeles că ceva lipseşte din el şi astfel s-a născut
haosul, instinctul şi Dumnezeul Primordial al lumilor.
3121.Dorul este esenţa a Tot şi a Toate.
3122.În dor stă întreaga esenţă a lumii.
3123.Dorul este Dumnezeu şi de aceea atunci când îmi
e dor de tine îl simt pe Dumnezeu în sufletul meu.
3124.Dorul este cel care a dat întreaga eternitate la o
parte pentru a se putea naşte într-o zi, în ochii tăi.
3125.Prin dor infinitului nefiinţei i-a lipsit fiinţa şi astfel
a înţeles pentru prima oară că sensul dorului va fi în
lumea noastră iubirea.
3126.De câte ori îmi e dor de tine îl înţeleg pe
Dumnezeu, păcatul originar dar şi infinitul care s-a
lăsat înfrânt doar ca să ştie că vei exista.
3127.Ce poate fi mai presus şi mai măreţ decât dorul, în
această lume unde trăim Iluzia Vieţii.
3128.Dorul este moarte şi Destin, este infinit şi nefiinţă,
este finit şi Dumnezeu, este libertatea de a ştii că poţi
iubi cu tot sufletul tău: nemurirea.
3129.Prin dor fiecare dintre noi putem înţelege
nemurirea ca fiind ceea ce s-a rupt din nefiinţa eternă a
noastră pentru a iubi.
200
3130.A înţeles cineva cu adevărat dorul?

3131.Doamne cât de greu îmi e să simt dulcea durere a
dorului de Tine, în ochii iubirii mele.
3132.Dorul este poarta divină către lumina iubirii.
3133.Prin dor devenim nemuritori, întrucât e partea din
Dumnezeu care nu moare niciodată, fiindcă ne
aminteşte de eternitatea nefiinţei din noi, făcându-ne
să iubim şi mai mult fiinţa, din eternitatea nefiinţei
sale.
3134.Atunci când îmi e dor de tine privesc cerul şi
vreau să înţeleg cum poate fi atât de senin dar şi de
singur în acelaşi timp. Îmi răspunde prin stelele care
traversează timpul aducând trecutul în prezent.
3135.E atât de mult haos în dorul tău încât te întreb dacă
îngerii iubirii au înţeles vreodată de ce fuge orizontul
speranţelor.
3136.Te aştept la poarta dorului deschisă numai pentru
tine.
3137.Dorul este libertatea de a fi a iubirii.
3138.Dorul te ascultă doar atunci când înţelegi că în el
se află mereu Dumnezeu.
3139.Dorul este mai sincer decât sinceritatea întregii
lumi la un loc.
3140.Fără dor, toate lumile fiinţei ar apune în ochii trişti
ai infinitului nefiinţei.
3141.Dorul este focul care arde viaţa, pregătind-o de
moarte.
3142.Dorul este tot ce poate fi mai măreţ şi mai frumos
în această existenţă.
3143.Dorul va reveni mereu în gara sufletului tău de
fiecare dată când vei simţi cât de mult iubeşti.
3144.Dorul nu te poate părăsi atât timp cât iubeşti
tocmai fiindcă Dumnezeu este dor.
3145.Nu încerca să înţelegi această lume fiindcă nu ai
să-ţi poţi înţelege dorul.
201
3146.Dorul este lipsa, este evenimentul Primordial, este

Dumnezeu!
3147.Dorul este valul care trece de frontiera sufletului
tău sfinţindu-l cu apa iubirii.
3148.Dorul este puntea dintre viaţă şi moarte dintre
iubire şi Destin.
3149.Dorul este oglinda prin care Destinul ca imagine
oglindită a Lui Dumnezeu, îşi vede faţa.
3150.Adevărata sfinţenie o vei vedea în ochii unde
dorului.
3151.Sfinţii sunt oameni cărora le-a fost mai dor de
iubire decât multor altora.
3152.Sfinţenia este cu atât mai adâncă cu cât poţi să te
afunzi în dorul etern de început de lume al muririi din
nemurire.
3153.Voi fi alături de tine chiar şi după moarte prin
dorul eternităţii sufletului meu de a ne împlini iubirea
prin Destin.
3154.Dorul este unica realitate care transcede acest vis
al iubirii noastre.
3155.Dorul nu te va doborî niciodată decât dacă vei
vrea să-L înţelegi.
3156.Să nu blestemi niciodată Dorul fiindcă îl vei
blestema pe Dumnezeu.
3157.Dorul este Dumnezeu, este sufletul său primit în
inima ta, faţă de Destin care este imaginea Sa.
3158.Cele mai sfinte lacrimi sunt cele ale dorului.
3159.Doar privind dorul din ochii tăi pot înţelege de ce
a lăsat Dumnezeu neînţelesul în această lume.
3160.Pe patul de moarte aminteşte-ţi că eşti parte din
Dorul care e Dumnezeu.
3161.Dorul este perfecţiunea Totului de la facerea
lumilor prin lipsa sa din infinitul căruia îi era dor de
propria sa lipsă, în care se afla haosul şi instinctul
primordial.
202
3162.Nimic nu este mai simplu dar şi mai complicat

decât Dorul, Evenimentul Primordial sau Dumnezeul
Primordial.
3163.Dorul este primul înţeles al fiinţei.
3164.Ce poate fi mai sfâşietor sau mai de neînţeles
decât dorul.
3165.Toate lumile s-ar prăbuşi unele în altele dacă
stelelor nu le-ar fi dor de Lumină Divină pe care au
venit în timpul nostru, mergând mereu spre viitor
desăvârşind Fiinţa Lui Dumnezeu.
3166.E atât de mult dor care doare în clipa eternă a
ochilor tăi încât m-am pierdut în fiinţa ta naufragiind
în căutarea marii noastre iubiri, pe care am aflat-o în
braţele dumnezeului din sufletul tău.
3167.Atunci când îţi e cumplit de dor trăieşti din plin
prin porii fiinţei tale iubirea.
3168.Cum pot să întreb dorul de ce e spuma valurilor
albă şi tu eşti în această lume atât de departe sufletului
meu de mine?
3169.Prin dor se naşte visul.
3170.Am zburat pe aripile dorului pentru a te aduce în
inima mea. Atunci l-am întâlnit pe Dumnezeu.
3171.Te iubesc cu acelaşi dor ca şi prima oară, fiindcă
nu îl pot schimba pe Dumnezeu.
3172.Era atât de mult Dumnezeu în dorul sufletului meu
pentru tine încât am hotărât să-ţi spun: Te iubesc!
3173.Prin dor L-am descoperit pe Dumnezeu.
3174.Toţi cei care-şi dedică cu adevărat viaţa Lui
Dumnezeu sunt oameni cărora le este cu adevărat dor
de Lumină Divină spirituală a Dumnezeului din care
se trag.
3175.Îmi e dor de cuvântul inimii tale pierdut în
clepsidra spartă a Destinului nostru.
3176.Oricât de mult vei readuce timpul înapoi, nu vei
mai reuşi niciodată să prinzi din zbor aceeaşi clipă
care ne va uni prin dor întreaga noastră viaţă.
203
3177.N-ai să reuşeşti niciodată să fugi de dorul în

privirea căruia ne întâlnim mereu chiar şi dincolo de
eternitate.
3178.Oare ce căutăm în inima aceluiaşi dor care bate
pentru noi?
DUMNEZEU
3179.Dumnezeu este unicul înţeles din toate iluziile

acestei lumi fiind iubire. Diferenţa dintre Dumnezeu şi
iubire constă în faptul că Dumnezeu poate fi înţeles
dar iubirea nu va putea fi niciodată înţeleasă de şi sunt
unul şi acelaşi, un întreg.
3180.Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om care
iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu.
3181.A te ruga Lui Dumnezeu este la fel cu faptul de a
te ruga iubirii. Diferenţa constă în localizare.
Dumnezeu va fi mereu cel care veghează iubirea din
noi, pe când iubirea aceea care îl va avea pe
Dumnezeu unicul său reper.
3182.Dumnezeu este Totul, dar în primul rând un Tot al
neînţelesului din Om.
3183.Dumnezeu nu se justifică pentru nimic din ce se
întâmplă în această lume uneori odioasă, tocmai
fiindcă Dumnezeu este justificarea în sine.
3184.Dumnezeu nu poate conversa cu nimeni fiind un
singur cuvânt şi anume: iubire.
3185.Dumnezeu nu poate fi găsit decât în sinele nostru
care îl caută.
3186.Dumnezeu este cea mai mare căutare a sinelui
nostru care de altfel face parte din El.
3187.Dumnezeu este atunci când regăsim în propriul
nostru Eu străinul din noi.
204
3188.Dumnezeu este muntele al cărui vârf se pierde în

infinit. Dacă ar fi văzut vreodată ar dispare complet.
3189.Dumnezeu este marea revelaţie care cântăreşte
enigma iubirii fără a şti vreodată greutatea ei.
3190.Dumnezeu este cerul al cărui nori nu pot acoperi
niciodată Lumina Sa Divină.
3191.Dumnezeu este necuprinsul ţinut în palmele
sufletului.
3192.Dumnezeu este cuvântul care spune infinit mai
mult decât întreg limbajul cunoscut vreodată.
3193.Dumnezeu este marele suspin al acestei Existenţe
care oricât de mult se străduieşte nu poate fi niciodată
perfectă.
3194.Dumnezeu este perfecţiunea din oceanul
imperfecţiunii în care înotăm de la naşterea morţii spre
moartea morţii.
3195.Dumnezeu este mai mult decât poate fi un infinit
şi mai puţin decât poate fi un finit.
3196.Dumnezeu există peste tot dar de găsit nu îl vom
putea afla niciodată, fiind mereu ceea ce vrem mai
mult atât de la noi cât şi de la existenţă.
3197.Dumnezeu nu este un subiect anume fiind peste
tot ceea ce putem noi cataloga astfel. Este o stare de
fapt.
3198.Dumnezeu este cea mai importantă amintire a
omului: aceea de a fi!
3199.Dumnezeu este eternul punct circumscris într-un
cerc care are o infinitate de puncte. Adică finitul şi
infinitul. Prin punct este finit iar prin infinitatea de
puncte redevine finit atunci când cercul se închide.
Astfel Dumnezeu este finitul ce include infinitul care
redevine finit prin cerc.
3200.Dumnezeu va fi mereu ploaia ce va uda existenţa
cu noi stele ale infinitului.
205
3201.Dumnezeu este marea revelaţie a evenimentului

primordial ce apare ca o lipsă din semantic, semiotic şi
asemiotic.
3202.Dumnezeu este iubirea reflectată în oglinda
cunoaşterii alături de creaţie.
3203.Dumnezeu este faţa adevărată a Destinului, unică
Întâmplare Întâmplătoare, pe când Destinul este
imaginea Lui Dumnezeu, a acestei Întâmplări
Întâmplătoare.
3204.Cea mai mare absurditate ar fi ca până şi
Dumnezeu să se roage.
3205.Fără Dumnezeu întreaga existenţă ar fi debusolată.
3206.Dumnezeul Primordial nu poate fi creat,
devansând Cuvântul Matrice al Creaţiei, prin propria
Sa primordialitate.
3207.Dumnezeu este unic întâmplător, este evenimentul
primordial produs de infinitul regăsit în finit pentru a
redeveni infinit.
3208.Evenimentul Primordial - Dumnezeu, este prima
devenire din aura Totului care şi-a găsit întreaga sa
infinitate în infinitatea de puncte incluse într-un cerc
devenit finit deci: punct.
3209.Dumnezeu este punctul care determină atât finitul
cât şi infinitul dintr-un cerc.
3210.Dumnezeu este cuvânt iar noi facem parte din
sinele său.
3211.Ce a fost Evenimentul Primordial – Dumnezeu? A
fost prima memorare a eternităţii prin care s-a născut
finitul. A fost Gândul Primordial.
3212.Doar finitul se naşte, nu şi infinitul.
3213.Cum s-a produs prima memorare a eternităţii,
Evenimentul Primordial - Dumnezeu? Ce a închis
cercul infinitului spre a defini punctul? Răspunsul
este: Unicitatea. Infinitul este unic şi astfel unicul
devine memorat ca atare de finit.
206
3214.Dumnezeu îţi devine mai apropiat abia acolo unde

libertatea sinelui tău e constrânsă, pe când iubirea Lui
doar acolo unde te poţi simţi liber cu adevărat.
3215.Dumnezeu există doar în funcţie de libertatea
sinelui tău.
3216.Atunci când Dumnezeu deschide poarta sinelui tău
te lasă să-L vezi cu ochii simţirii.
3217.Nu-L vei putea găsi niciodată pe Dumnezeu dacă
nu te vei simţi cu adevărat liber indiferent de
încercările la care eşti supus.
3218.Frumuseţea Lui Dumnezeu constă în libertatea pe
care reuşeşti să ţi-o regăseşti în această lume a
suferinţei.
3219.De mult mai multe ori frumuseţea Lui Dumnezeu
constă în suferinţă decât în fericire.De aceea
Dumnezeu te ajută să treci peste necazuri.
3220.Dumnezeu nu va dormi niciodată somnul pe care
îl visezi tu în această viaţă. Deci fă o diferenţă între
tine şi Dumnezeu.
3221.Cu toţii căutăm fericirea de a fi ajutaţi de
Dumnezeu, neştiind că se află numai în noi şi nicăieri
în altă parte.
3222.Să nu-L cauţi pe Dumnezeu în pustiul din tine
fiindcă nu-L vei găsi niciodată. Aminteşte-ţi că
Dumnezeu este partea cea mai de preţ a ta.De aceea
caută-L mereu în tot ce poate fi mai bun în fiinţa ta.
3223.Mulţi vor să-L asculte pe Dumnezeu în propriile
lor legi şi reguli, alţii în şuierul vântului, alţii în
rugăciunile sau prosternările lor, dar Dumnezeu nu
poate fi auzit decât în tăcerea cea mai adâncă din tine,
unde-ţi va răspunde cu o altă tăcere şi mai adâncă.
3224.De ce vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu? Fericirea
îşi are originea în suferinţă iar Dumnezeu în durerea
din tine.
3225.Poate fi Dumnezeu mai bun decât tot ce consideri
tu că poate fi mai bun? Da! Dar fereşte-te de ceea ce
207
poate fi astfel fiindcă înseamnă că poate fi şi mai rău

decât orice rău cunoşti tu.
3226.Dumnezeu are nevoie de ruga omului doar în
măsura în care omul îl simte astfel mai aproape pe
Dumnezeu.
3227.Fericiţi cei care se simt atât de liberi faţă de şinele
lor încât să-L poată întâlni pe Dumnezeu.
3228.Dumnezeu este acel străin etern din sufletul
fiecărui om. Îl vei descoperi abia atunci când vei
alunga străinul din tine.
3229.Dumnezeu este singurul care s-a născut
determinând finitul din infinit, prin propria Sa
unicitate ce a devenit Eveniment Primordial şi
conştiinţă de sine datorită eternei lipse din infinit.
3230.Nimic nu ar fi putut exista fără Dumnezeu fiindcă
Dumnezeu este Totul.
3231.Paradoxal cel mai mare, dar şi cel mai mic număr
este Unu, din întreaga numerologie, fiindcă infinitul şi
Dumnezeu nu pot fi decât Unul singur.
3232.Dumnezeu este făuritorul întregii legităţi a
Totului. Fără legitatea de a fi eterna lipsă a finitului
din infinit, Totul nu ar mai avea nici un sens, iar
Dumnezeu ar dispare fiind întocmai sensul Totului.
3233.Chiar şi cei fără de Dumnezeu sunt parte din
Dumnezeu.
3234.Nu există Dumnezeu bun sau rău, ci doar
Dumnezeu în care se poate regăsi sinele omului sau
nu.
3235.Dumnezeu este eternitatea ce a ales finitul pentru
a gândi.
3236.Alături de Dumnezeu înseamnă mai aproape de
tine.
3237.Primindu-L pe Dumnezeu în tine te împrieteneşti
cu străinul din tine.
208
3238.Nu uita, Dumnezeu nu-ţi cere să te supui nici unui

ritual anume, ci doar modului cum înţelegi tu propria
ta libertate.
3239.Te poţi simţi mai liber şi implicit mai aproape de
Dumnezeu chiar şi sub cele mai ferecate lacăte ale
suferinţei, sau cât se poate de încorsetat în cele mai
luxoase palate. Totul depinde de modul cum îţi
înţelegi propriul tău Eu atunci când îi vorbeşti de
Dumnezeu.
3240.A te ascunde de Dumnezeu este la fel ca şi cum te-
ai ascunde de tine însuţi.
3241.Nimeni nu poate fi fericit fără Dumnezeu fiindcă
devine sclavul ţărânii din el.
3242.A sta aproape de Dumnezeu este ca şi cum ai fi
aproape de tine.
3243.A-L linguşi pe Dumnezeu este ca şi cum te-ai
minţi pe tine. Nu uita: Dumnezeu este mai înainte de
toate în tine.
3244.Niciodată nu vei putea înţelege faţa Lui
Dumnezeu dacă nu-ţi vei înţelege propriul tău Destin.
Aceasta este faţa Lui Dumnezeu pentru tine.
3245.Dumnezeu nu va alerga niciodată de tine dacă vei
înţelege că sensul vieţii constă în moarte şi întreaga
suferinţă a lumii este o deşertăciune.
3246.Poate fi Dumnezeu opus acestei lumi pe care a
gândit-o? Nu, fiindcă este propria sa imagine. Da,
fiindcă aceasta este o iluzie.
3247.Care este sensul iluziei acestei lumi dată de
Dumnezeu? Moartea.
3248.Să fie faţa Lui Dumnezeu realitate în moarte
precum este iluzie în viaţă? Da! Doar viaţa se pierde în
mrejele iluziei nu şi moartea care devine unica
realitate a acestei iluzii.
3249.Niciodată în viaţă nu vei putea fi total alături de
Dumnezeu fiindcă ar însemna să înlături vălul Iluziei
Vieţii şi să te sinucizi.
209
3250.Dumnezeu a lăsat acest vis al vieţii pentru a ne

putea trezi în eternitatea morţii de unde să memorăm
existenţa alături de Dumnezeu.
3251.Dragostea de Dumnezeu survine din necesitatea
omului de a se regăsi pe sine.
3252.Este o mare diferenţă între Dumnezeul omului şi
Dumnezeul Primordial sau Evenimentul Primordial.
Primul se regăseşte în şi prin om iar cel de al doilea
transcede mereu dincolo de om.
3253.Cum universul uman înseamnă cunoaşterea lui,
universul dumnezeiesc înseamnă iubirea lui.
3254.Oare cum ar arăta lumea fără de iubire, fără de
Dumnezeu? Simplu, ar fi o lume fără de suflete.
3255.Sunt conştient, deci gândesc prin Dumnezeu!
3256.Dumnezeu este eternitatea fiecărei clipe prin care
trecem.
3257.Dumnezeu s-a născut din dor, din propria sa lipsă
din neant.
3258.Dumnezeul nostru poate fi definit ca fiind dorul
din iubire.De câte ori ne e dor iubind îl regăsim pe
Dumnezeu în noi.
EXISTENŢĂ
3259.Sufletul îşi doarme viaţa în patul existenţei pentru

a se trezi în Destin.
3260.Numai existenţa poate însufleţi moartea.
3261.Existenţa este sufletul Destinului.
3262.Existenţa poate lipsi numai din cuvânt.
3263.Nu tot ce gândim există dar gândirea noastră
aparţine existenţei.
3264.Existenţa este un cuvânt spus de Dumnezeu când a
împărţit Destinul.
3265.Existenţa este numai pentru a fi.
210
3266.Existenţa este viitorul continuu care se revarsă

asupra unui trecut inert.
3267.Existenţa este steaua care apune etern peste un
trecut de o clipă la fel de eternă.
3268.Existenţa nu rămâne niciodată în urma nimănui ci
doar în sinele său.
3269.Existenţa nu moare şi nici nu se naşte ci respiră
prin ambele.
3270.Existenţa este limita de unde orice gând poate
zbura la Dumnezeu.
3271.Existenţa este cuvântul ce răsare din eternitate
spre a fi murirea alături de nemurire.
3272.Existenţa se reculege etern la gândul Lui
Dumnezeu conştientizându-l cu al său: a fi.
3273.Existenţa nu promite niciodată nimic ci face.
3274.Doar nonexistenţa poate promite verbului de a
face al existenţei.
3275.Existenţa se minte de două ori prin Iluzia Vieţii,
odată prin prezentul de a fi care vine din viitorul va fi
şi a doua oară prin trecutul de a fost care devine: este.
3276.Existenţa se hrăneşte doar cu legitatea propriului
său hazard.
3277.Existenţa rămâne mereu în urma Lui Dumnezeu şi
etern în faţa omului.
3278.Existenţa nu poate fi înţeleasă decât de Destin,
astfel ambele determină conştiinţa existenţială.
3279.Existenţa recunoaşte viitorul şi trecutul doar dacă
nu e privită de ochii pierduţi şi trişti ai umanităţii.
3280.Prin Destin existenţa devine a fost din va fi.
3281.Destinul existenţei este conştiinţa sa de sine,
propria sa memorare.
3282.Fără Destin, existenţa ar fi un absurd.
3283.Nu putem vorbi despre absurdul existenţial decât
dacă extrapolăm Destinul.
3284.Destinul nu poate fi absurd în existenţă, însă
absurdul poate avea un destin în aceeaşi existenţă.
211
3285.Orice Destin al existenţei este un dat al Lui

Dumnezeu, fiind imaginea sa, care nu poate fi
schimbată prin absurd.
3286.Absurdul existenţial intervine doar când cel care
conştientizează existenţa este înveşmântat de mantia
Iluziei Vieţii.
3287.Existenţa absurdului este la fel de absurdă precum
Destinul ei.
3288.Nu absurdul în sine este absurd în existenţă ci
nominalizarea întregii existenţe ca fiind absurdă cu
toate că aparţine unui Destin.
3289.Absurdul existenţial survine numai în lipsa
Destinului. Chiar şi absurdul are un destin al său deci
nu mai este absurd ci dat.
3290.Orice existenţă care nu are întrezărit un Destin al
său devine absurd, dar să nu uităm că orice absurd are
totuşi un Destin al său.
3291.Existenţa se hrăneşte cu moartea pentru a naşte
viaţa.
3292.Fără moarte întreaga noastră existenţă ar muri.
3293.Existenţa te surprinde numai atunci când ai
impresia că o înţelegi.
3294.Existenţa este un înţeles al Destinului.
3295.Existenţa se clatină numai prin gând, se macină
prin cuvânt, dar moare din nepăsarea uitării.
3296.Existenţa te va însoţi şi după moarte fiindcă
moartea există datorită vieţii.
3297.Existenţa nu cunoaşte moartea doar ca o altă faţă a
sa.
3298.Existând putem cunoaşte existenţa morţii, dar
murind o vom recunoaşte pe aceea a vieţii.
3299.Existenţa este calea care nu are un final nici după
moartea sa.
3300.Existenţa se naşte doar acolo unde este
recunoscută ca atare.
212
3301.Existenţa înseamnă conştientizare, memorare a

unui dat.
3302.Existenţa dispare imediat ce e uitată şi nu mai
poate fi amintită.
3303.Existenţa este o mare amintire.
3304.Existenţa este zbuciumul inimii de a-şi aminti
iubirea.
3305.Existenţa noastră este păcatul de a ne fi născut
pentru a cunoaşte moartea şi fericirea de a fi murit spre
a uita naşterea morţii.
3306.Existenţa este ţărmul la care trage necontenit
corabia vieţii scufundându-se în moarte.
3307.Existenţa doarme doar atunci când nu o percepi.
3308.Existenţa fără de cunoaştere nu există pentru om.
3309.Dacă nu ai cunoaşte existenţa aceasta ar muri
imediat.
3310.Existenţa noastră este reflectarea în oglinda
cunoaşterii a Dumnezeului nostru care este iubire
alături de creaţie.
3311.Existenţa este cuvântul matrice născut din trei
cuvinte matrice: Iubire, Cunoaştere, Creaţie.
3312.Existenţa te crede doar dacă o recunoşti.
3313.Niciodată nu vei putea refuza să urmezi existenţa
orice ai face, chiar şi după moarte.
3314.A părăsi existenţa este ca şi cum nu te-ai fi născut
niciodată pentru a muri sau nu ai fi cunoscut niciodată
nimic.
3315.Chiar şi atunci când tu nu mai ştii nimic exişti, dar
pentru alţii. Dacă nici aceştia nu ar mai şti nimic,
atunci exişti doar pentru Dumnezeu.
3316.Existenţa nu poate fi decât conştientizată deoarece
este şi suflul Lui Dumnezeu în ea, deci şi sinele nostru
ca parte din acesta.
3317.Existenţa oricât de absurdă ar părea, nu va fi
niciodată părăsită de Destin.
213
3318.Existenţa te-a ales prin voia Lui Dumnezeu deci

acceptă - i înţelesul.
3319.Sinuciderea poate să fie un înţeles profund al
existenţei.
3320.Prin sinucidere nu părăseşti existenţa ci o înţelegi
că atare.
3321.Existenţa te constrânge numai atât: să fi. E de
ajuns.
3322.Existenţa te roagă doar să o cunoşti pentru a
exista.
3323.Existenţa este surâsul morţii pe buzele vieţii.
3324.Existenţa este fiorul eternităţii.
3325.Existenţa este ploaia nemuririi din deşertul
muririi.
3326.Existenţa este zidul surpat al eternităţii refăcut de
Dumnezeu.
3327.Existenţa este fructul marii amintiri a Lui
Dumnezeu despre sine.
3328.Existenţa este darul suprem făcut de murire,
nemuririi.
3329.Existenţa este libertatea constrângerii de a se simţi
liberă.
3330.Existenţa este muntele urcat doar de Destin.
3331.Existenţa este malul nemuririi spălat de murire.
3332.Existenţa este visul realităţii Lui Dumnezeu.
3333.Existenţa este dorul îndurerat de propria sa
amintire eternă.
3334.Existenţa este zbuciumul tăcut al amintirii despre
nemurire în murire şi despre murire în nemurire.
3335.Existenţa este haosul devenit prin legitate,
perfecţiune.
3336.Existenţa este aripa frântă în murire a Destinului.
3337.Existenţa este pasiunea verbului de a fi, alături de
moarte.
3338.Existenţa este fuga prin hazard a Lui Dumnezeu.
214
3339.Existenţa este un înţeles prea simplu pentru a

cunoaşte moartea şi prea complicat pentru a
recunoaşte nemurirea.
3340.Existenţa este un apus al vieţii care apune numai
prin răsăritul morţii.
3341.Existenţa decide: dacă şi cum, pe când Destinul:
când.
3342.Existenţa nu poate rămâne niciodată singură fără
de Destin.
3343.Existenţa devine tristă doar dacă o complicăm noi.
3344.Existenţa ne roagă să o înţelegem numai atunci
când o pierdem din amintire, pe patul de moarte, sau
când hotărâm o anume sinucidere într-un fel sau altul.
3345.Existenţa este cea mai frumoasă în ochii unei mari
iubiri fiindcă noi suntem iubire.
3346.Existenţa nu poate uita niciodată în sufletul nostru
o mare iubire.
3347.Existenţa ne recunoaşte numai prin iubire fiindcă
noi suntem iubire şi ne uită atunci când încetăm să mai
iubim.
3348.Existenţa este unica care ne primeşte toate
gândurile zi de zi, dar şi unica care le cerne zilnic.
3349.Existenţa nu vrea nimic mai mult de la noi, decât
iubire şi se va îmbrăca imediat în ţinuta sa de gală
pentru ochii noştri, fiind mai frumoasă ca niciodată.
3350.Ce minunată e existenţa atunci când iubeşti şi cât
de tristă atunci când uiţi de tine.
3351.Pentru existenţă, până şi suferinţa în iubire este o
bucurie dacă vei şti să o înţelegi că viaţă profundă şi
dat divin.
3352.Existenţa este pasiunea Lui Dumnezeu de a fi prin
iubire.
3353.Existenţa este suflul divin al iubirii de noi, răvăşit
uneori de furtuna goanei după fericire cu orice preţ.
3354.Existenţa este perfecţiunea hazardului de a fi etern
în faţa absurdului.
215
3355.Existenţa nu are nici o vină asupra absurdului

Iluziei Vieţii, dar să nu uităm că şi acesta există.
3356.Diferenţa dintre absurd şi existenţă constă în
modul de a perfecţiona hazardul prin legitate.
Absurdul nu restricţionează nicicum hazardul pe când
existenţa: da.
3357.Existenţa nu este instinct în schimb instinctul
poate exista în existenţă, fiind cunoscut.
3358.Existenţa înţelege instinctul ca fiind o stare de fapt
pe când instinctul înţelege existenţa ca fiind o
personalizare a unui subiect tabu.
3359.Existenţa este floarea care nu cunoaşte toamna
nici în grădina divină.
3360.Existenţa este armonia dizarmoniei.
3361.Existenţa a lipsit din inima deşertăciunii dar nu şi
de la masa ei, când Dumnezeu a împărţit zarurile.
3362.Existenţa este mantia amintirii din frigul uitării.
3363.Existenţa este împlinirea nemuririi prin timp şi a
muririi prin eternitate.
3364.Existenţa este frumuseţea ascunsă a stelei care va
străluci nemurirea traversând timpii şi spaţiile muririi.
3365.Existenţa noastră este raza de lumină a amintirii
despre nemurire.
3366.Este de ajuns să spui murire şi exişti, dar la fel de
adevărat poţi să spui şi nemurire pentru a exista.
3367.Existenţa desparte moartea de viaţă şi murirea de
nemurire fiindcă inima sa bate în fiecare dintre acestea
marea iubire a unei amintiri.
3368.Existenţa nu poate fi opusul morţii şi nici al vieţii
fiindcă sinele său sunt toate acestea.
3369.Existenţa întinde braţele deşertăciunii doar atunci
când nu este înţeleasă.
3370.A înţelege existenţa înseamnă a nu o uită. Vei
putea?
3371.Viaţa noastră este o mare uitare a existenţei
datorită iluziei pe care o trăim, deci o deşertăciune.
216
3372.Şi deşertăciunea este un dat şi are un Destin, deci

poate să nu fie deşartă dacă existenţa sa e recunoscută
ca atare, la fel şi iluzia poate să nu fie iluzie dacă
existenţa sa e recunoscută astfel. Numai uitarea
adevăratei lor existenţe le fructifică astfel.
3373.Existenţa este amintire dar amintirea nu este
existenţă decât dacă duce în spate un Destin.
3374.Existenţa în sine recunoaşte cunoaşterea numai
prin instinct.
3375.Existenţa devine o personalizare a instinctului
datorită cunoaşterii care are nevoie de un subiect.
3376.Existenţa înţelege armonia prin hazard şi
dizarmonia prin perfecţiune.
3377.Existenţa este un sistem al nemuririi al cărei
structură este amintirea.
3378.Existenţa este valul eternităţii care spală ţărmul
muririi.
3379.Existenţa este memorarea amintirii de a nu uita.
3380.Existenţa este mantia absolutului roasă la mâneci
de Destin.
3381.Existenţa este un absolut definit tocmai prin faptul
că nimic nu poate fi un absolut al absolutului.
3382.Existenţa ne surprinde doar atunci când realizăm
că suntem.
3383.Existenţa este trecutul unei amintiri care nu
înţelege că viitorul său nu există pentru prezentul
iluzoriu.
3384.Existenţa nemuririi este revanşa absolutului asupra
absurdului, iar a muririi revanşa absurdului asupra
absolutului. Dar să nu uităm că ambele sunt tot
existenţă.
FERICIRE
3385.Fericirea ochilor se supune numai pleoapelor ce o

pot închide.
217
3386.Fericirea vieţii constă în uitarea de tine însuţi.

3387.Fericirea se evaporă prima în seceta vieţii.
3388.Fericirea pierde mereu trenul clipelor în gara
3389.Niciodată nu vei vedea Fericirea îmbrăcată cu
prost gust oricât de proaste ar fi gusturile tale în
materie de modă sentimentală.
3390.Fericirea este suferinţă la preţ de chilipir.
3391.Fericirea va alerga mereu mai repede şi decât
orizontul palmelor tale bătătorite de suferinţe.
3392.Ştie cineva în această lume ce preţ are fericirea în
faţa morţii?
3393.Dincolo de fericire va fi mereu o suferinţă.
3394.Nesăbuinţa este hrana de regim a Destinului,
precum cumpătarea desfrâul acestuia, însă fericirea
este esenţa Destinului de a fi.
3395.Femeia a devenit poarta spre paradis când
Dumnezeu a înţeles infinitul ştiind că poate fi şi
fericire în existenţă.
3396.Fericirea acestei lumi este esenţa absurdului.
3397.Fericirea nu cunoaşte împlinirea decât prin iubire.
3398.Fericirea este un joc al hazardului unde lipseşte cu
desăvârşire deşertăciunea momentului.
3399.Fericirea doreşte sensul acestei vieţi dar de la a
vrea şi a obţine este calea lungă a deşertăciunii.
3400.Fericirea este aceea care s-a împiedicat în istoria
acestei lumi lăsând să o întreacă păcatul originar,
durerea şi suspinul.
3401.Fericirea nu poate fi purtată la orice eveniment.
3402.Fericirea va fi mereu dorită de către invidie.
3403.Adevărata fericire poate fi înţeleasă doar prin
suferinţă.
3404.Cine crede în fericire se înşeală amarnic, nefiind
altceva decât minciuna suferinţei acestei lumi bizare.
3405.Fericirea este una din feţele ascunse şi nespălate
ale suferinţei.
218
3406.Fericirea este răsăritul uitat din ochii acestei lumi.

3407.Fericirea va fi alături de tine doar dacă vei înţelege
că infinitul nu poate fi înţeles.
3408.Fericirea te vrea la masa ei doar atunci când ai de
toate, fiind atât de sătul, încât nu mai poţi servi nimic.
3409.Fericirea se roagă suferinţei să o ierte fiindcă s-a
născut în sufletele noastre.
3410.Fericirea este bancnota plătită de suferinţă,
Destinului drept recompensă pentru deşertăciunea
vieţii.
3411.Fericirea te îndeamnă să o preţuieşti abia atunci
când a murit.
3412.Fericirea a fost ultima dintre toate, care a privit
cum Dumnezeu a dat cu zarul lumii, la masa păcatelor.
3413.Fericirea este lacrima ce nu ştie să plângă durerea.
3414.Fericirea întruchipează întotdeauna sufletul şi
niciodată ţărâna trupului, indiferent care dintre ele este
subiectul fericirii.
3415.Fericirea devine împlinită abia atunci când nimeni
nu vei mai avea nevoie de o altă fericire: niciodată.
3416.Fericirea se scaldă alături de dorinţă şi speranţă
dar de înecat se îneacă numai fericirea înaintea
ambelor.
3417.Fericirea orbeşte doar pe cel care crede în ea şi
deschide ochii celui care ştie cât este de trecătoare.
3418.Fericirea împlineşte sufletul doar atunci când
acesta ştie să iubească.
3419.Fericirea este necuprinsul speranţei de a se împlini
Destinul.
3420.Fericirea te doboară doar atunci când crezi în
eternitatea ei.
3421.Fericirea nu creşte niciodată în aceeaşi livadă cu
nemurirea ci cu suferinţa.
3422.Fericirea te acceptă foarte greu în schimb suferinţa
va sta mereu cu braţele deschise.
219
3423.Fericirea este raza care e umbrită mereu de pomul

vieţii în bătaia vântului deşertăciunii.
3424.Fericirea este câmpul cel mai minat cu suferinţă
de pe tărâmul vieţii dar şi cel mai căutat. De ce?
3425.Fericirea te doreşte doar atunci când nu mai are ce
să-ţi mai dăruiască.
3426.Fericirea este cuvântul care se evaporă cel mai
repede în deşertul vieţii.
3427.Fericirea este moara care cerne în cele din urmă
suferinţa.
3428.Fericirea este aşteptată numai de suferinţă pe
peronul vieţii din gara deşertăciunii.
3429.Fericirea se vrea legământul făcut de suflet cu
lumea. Mai trebuie parafat şi de împlinirea care
lipseşte mereu încă de la facerea lumii.
3430.Fericirea te ajută doar atunci când lupţi din greu să
o uiţi.
3431.Fericirea va juca mereu pe acelaşi teren cu
suferinţa, aşa că mare atenţie la cine va câştiga în cele
din urmă.
3432.Fericirea ajunge mereu ultima la izvorul împlinirii
şi îşi sparge ulciorul mai des decât suferinţa, durerea,
deşertăciunea, alienarea şi înstrăinarea de sine, la un
loc.
3433.Fericirea devine o plăcere dacă ştii cum să o
stăpâneşti.
3434.Fericirea te lasă să o cunoşti doar dacă ştii cum să
o eviţi.
3435.Fericirea te părăseşte chiar în braţele suferinţei, pe
când suferinţa te va ajuta să afli fericirea.
3436.Fericirea nu se spală niciodată în aceeaşi apă
alături de suferinţă chiar de nu e niciodată murdară.
3437.Fericirea este un handicap pentru cel care nu o
înţelege.
3438.Fericirea fără suferinţă este ca şi ploaia fără nori.
220
3439.Fericirea te ajunge din urmă doar atunci când nu o

aştepţi.
3440.Fericirea devine emoţia împlinirii doar dacă ai
cunoscut îndeajuns de bine suferinţa.
3441.Fericirea îţi va arăta întotdeauna şi negreşit
suferinţa în toată splendoarea ei întunecată, pe când
suferinţa îţi va arăta negreşit splendoarea fericirii.
3442.Fericirea te lasă să o cucereşti numai cu ajutorul
suferinţei.
3443.La nunta fericirii nu a lipsit niciodată suferinţa,
precum la cea a suferinţei, fericirea.
3444.Fericirea te invită mereu să cunoşti suferinţa.
3445.Fericirea va învinge în inima ta doar prin iubire.
3446.Pentru mulţi fericirea devine o pasiune, însă puţini
reuşesc să o învingă.
3447.Fericirea îţi va şopti despre împlinire dar suferinţa
va fi aceea care ţi-o va da.
3448.Cu cât este mai profundă fericirea cu atât devine
mai împlinită suferinţa care te aşteaptă la colţul
propriului tău Destin.
3449.Fericirea te amăgeşte cu pasiunea sa de a uita
suferinţa, pe când suferinţa te amăgeşte cu pasiunea de
aţi aminti fericirea.
3450.Fericirea te lasă să descoperi suferinţa iar suferinţa
fericirea.
3451.Oricât de mult ţi-ai dori să fi doar fericit este
imposibil, tocmai fiindcă fericirea este uitarea de sine
în această lume a suferinţei.
3452.Fericirea este fructul care înmugureşte numai în
copacul suferinţei.
3453.Fericirea te ispiteşte cu pasiunea de a o avea, pe
când, suferinţa te iartă de această osândă.
3454.Fericirea nu te scuteşte niciodată de plata
suferinţei pe când suferinţa te iartă de plata fericirii.
3455.Fericirea va fi mereu o bătaie a inimii unei iubiri.
Suferinţa toate celelalte.
221
3456.Fericirea răsare din lacrima suferinţei.

3457.Fericirea este răsăritul speranţelor iar suferinţa
amurgul lor.
3458.Fericirea va pluti numai în aerul unde se simte
greutatea lacrimilor din norii grei ai unor speranţe
deşarte.
3459.Fericirea va primi în inima ei doar ochii plânşi ai
suferinţei.
3460.Fericirea absolută te-ar readuce la starea de
dinainte de a te fi născut, deoarece ai uita cu
desăvârşire de această lume meschină.
3461.Fericirea este cel mai râvnit drog care nu poate fi
cumpărat decât prin suferinţă.
3462.Nu-ţi celebra fericirea decât atunci când eşti sigur
că o doreşti şi ştii câtă suferinţă vei avea de plătit.
3463.Fericirea va recunoaşte moartea ca o mare
suferinţă, fără să recunoască că cea mai mare
aducătoare de suferinţă este tocmai amăgirea fericirii.
3464.Fericirea deplină este atât de departe de această
lume încât nici lumina cunoaşterii nu va reuşi să o
ajungă vreodată.
3465.Fericirea izgoneşte legământul fiinţei cu lumea sa,
amăgind-o mereu.
3466.Fericirea este boală Destinului în această lume a
suferinţei.
3467.Fericirea este etajul treisprezece care lipseşte de
regulă la fiecare clădire din Manhattan.
3468.Fericirea este materia care nu se poate preda în
nici o şcoală.
3469.Fericirea va scrie în albumul suferinţei, doar: Te
iubesc!
3470.Iar suferinţa: Te doresc!
3471.Nici o depărtare oricât de mare ar fi nu va putea
alunga fericirea din amintirea suferinţei.
3472.Visul fericirii nu poate fi împlinit decât de moarte.
222
3473.Atunci când Dumnezeu a visat fericirea acestei

lumi cu siguranţă era bolnav.
3474.Fericirea trebuie înţeleasă ca o greutate ce atârnă
de gâtul suferinţei pentru a o scufundă şi mai tare.
3475.Fericirea nu oboseşte niciodată să certe suferinţa
care o doreşte cu ochii înlăcrimaţi la rândul ei, sperând
că şi ea va fi fericită.
3476.Fericirea este rugul care va arde sufletele acestei
lumi cu focul suferinţei.
3477.Fericirea este sensul pierdut al suferinţei.
3478.Fericirea luptă pentru a fugi de suferinţa care o
iubeşte mai mult decât orice pe lume.
3479.Fericirea este Destinul fără loc de muncă al acestei
lumi.
3480.Fericirea îţi va arăta mereu urâţenia suferinţei pe
când suferinţa frumuseţea fericirii. Poate de aceea
lumea aceasta este atât de urâtă şi meschină uneori.
3481.Fericirea te lasă să o atingi doar dacă ştii să uiţi de
suferinţa inimii tale de a fi chinuită să-ţi bată Destinul
întreaga ta viaţă.
3482.Fericirea ajunge să nu te recunoască pe strada
Destinului numai dacă nu eşti la braţ cu suferinţa. E
cineva?
3483.Fericirea va obosi doar atunci când se va odihni
suferinţa: niciodată.
3484.Fericirea va fi mereu aceea care va ţine iubirea
trează, dar să nu cumva să o atingeţi că se va destrăma
totul.
3485.Fericirea moare doar în sufletele care nu vor să
înţeleagă suferinţa.
3486.Fericirea te răneşte doar atunci când eşti sigur că o
ai.
3487.Fericirea este Fata Morgana a acestei lumi.
3488.Oare ar mai avea vreun sens această lume dacă nu
ar alerga după iluzia fericirii?
223
3489.Atunci când te cuprinde fericirea să nu o crezi

fiindcă vei sfârşi căutând-o în lacrima unei amintiri.
3490.Fericirea este uitarea pe moment a Deşertăciunii
FIINŢĂ
3491.Fiinţa primordială este constituită din haosul

primordial şi instinctul primordial.
3492.Atunci când haosul ca dezordine ordonată devine
instinct, deci o formă de ordonare deci legitate, apare
fiinţa.
3493.Dumnezeu este fiinţă.
3494.Nefiinţa este un Dumnezeu.
3495.Dumnezeul Primordial este fiinţa care se
raportează la nefiinţă şi nefiinţa care se raportează
fiinţei.
3496.Fiinţa şi nefiinţa sunt caracteristicile duale ale
aceluiaşi Dumnezeu întrucât nefiinţa implică fiinţa şi
invers.
3497.Niciodată fiinţa nu va putea exista fără nefiinţă
precum nefiinţa fără de fiinţă întrucât fiinţa se reflectă
în infinitul nefiinţei pentru a fiinţa iar nefiinţa în finitul
fiinţei.
3498.Unde anume este fiinţa? Simte valurile oceanului
vieţii care se sparg de ţărmurile firii noastre, înţelege
finitul care se regăseşte în infinit. Toate au un sens al
lor.
3499.Fiinţa este dorul din privirea ta care macină clipele
Destinului ce cad irosite la picioarele iubirii noastre.
3500.Fiinţa este cerul care crede în propriul său senin
etern cu toate că ştie iminenţa morţii.
3501.Fiinţa este lumea ascunsă dintr-un sentiment ce
poate fi eternă numai prin nefiinţa ce curge în sângele
său.
224
3502.Fiinţa şi nefiinţa sunt cele două căi ale Lui

Dumnezeu, pe care le ştim noi, din infinitatea de astfel
de căi.
3503.Fiinţa îşi regăseşte amurgul roşiatic al cuvintelor
de dragoste în nefiinţă, iar nefiinţa răsăritul etern al
frumuseţii în fiinţă.
3504.Fiinţa este simţire şi suflare, suflet şi perfecţiune,
legitate şi deplinătate dar mai înainte de toate este
infinitatea de Cuvinte Matrice unde fiecare astfel de
Cuvânt are propria sa fiinţă, precum toate la un loc
alcătuiesc Marea Fiinţă Primordială. Sau Expresia
Limbajului Pur Universal.
3505.Fiinţa este Conştiinţa Limbajului Pur Universal
alcătuit din infinitatea de Cuvinte Matrice. Astfel
Fiinţa este omniprezentă în Tot şi în Toate.
3506.Fiinţa Primordială a primit în sânul său fiecare
Cuvânt Matrice în parte dăruindu-i la rândul său
haosul şi instinctul care vor defini legitatea, ordinea,
frumuseţea şi toate caracteristicile unei lumi aflate în
cadrul unui astfel de Cuvânt Matrice. Bineînţeles că
toate acestea vor primi conotaţiile caracteristice
fiecărui Cuvânt Matrice în parte care este Dumnezeul
lumilor sale.
3507.Fiecare fiinţă are poezia propriului ei haos.
3508.Nu există fiinţă fără de haos.
3509.Fiinţa este simţire.
FILOSOFIE
3510.Filosofia este religia viitorului.

3511.Filosofia este credinţa în stare pură nealterată de
politicianismul nici unei religii.
3512.Filosofia este desăvârşirea frumuseţii spiritului
uman în faţa existenţei.
225
3513.Numai prin filosofie vom redeveni copiii care se

întreabă de ce răsare luna.
3514.Filosofia este calea eliberării de sine a fiinţei
umane.
3515.Filosofia este unicul avantaj al spiritului în faţa
Iluziei Vieţii.
3516.Filosofia este împlinirea în sinele omului al
cuvântului Lui Dumnezeu cu privire la existenţă şi
adevăr.
3517.Filosofia este libertatea de a şti că nu putem
cunoaşte decât Iluzia Vieţii.
3518.Filosofia este absolutul cuvântului din această
lume.
3519.Filosofia este îngerul ce nu recunoaşte păcatul Lui
Dumnezeu.
3520.Filosofia este înţelepciunea de a respecta
necunoaşterea adevărului absolut.
FRUMUSEŢE
3521.Frumuseţea este o lacrimă pe obrazul adevărului.

3522.Frumuseţea nu va depăşi niciodată limita
gândului.
3523.Frumuseţea este serenada Destinului la fereastra
iubirii acestei Lumi.
3524.Frumuseţea este partea divină a binelui sau a
răului.
3525.Frumuseţea nu te poate înţelege niciodată de ce o
înţelegi chiar şi atunci când se ascunde de tine.
3526.Frumuseţea este poarta deschisă către graţiile
cerului.
3527.Frumuseţea nu poate ascunde nimic din ceea ce ar
vrea să ştie propriul tău instinct.
226
3528.Frumuseţea aprinde candela fericirii mai rar dar

mai profund.
3529.Frumuseţea este visul din care uneori nici
Dumnezeu nu ar vrea să se mai trezească.
3530.Frumuseţea este imaginea infinitului, al nefiinţei
acestuia din ochii tăi.
3531.Frumuseţea devine artă doar atunci când instinctul
se regăseşte în ea.
3532.Frumuseţea reuşeşte de fiecare dată să înduplece
orice altceva în afară de instinct.
3533.Există ceva mai frumos decât ochii tăi în care se
regăseşte instinctul fiinţei mele?
3534.Cu toţii ştim ce este frumuseţea dar câţi ştiu ce
este adevărul?
3535.Suntem înconjuraţi de atât de multă frumuseţe
încât ar trebui să existăm în paradis.De ce nu este aşa?
3536.Frumuseţea nu are margini în lumea visului
fiindcă se întâlnesc şi coşmaruri nemărginite.
3537.Cui nu îi e dor de frumuseţe? Chiar dacă are
destulă. Frumuseţea este la fel ca şi fericirea, niciodată
îndeajuns.De aceea paradisul nostru este un infern.
3538.Ce poate fi în inima care nu mai vrea nici măcar
frumuseţe?
3539.Deseori frumuseţea este stindardul uitării de sine a
spiritului care se închide într-un şablon.
3540.Adevărata frumuseţe există numai în iubire.
3541.Frumuseţea divină a iubirii vine din eternitatea şi
haosul nefiinţei prin dorul Lui Dumnezeu direct în
ochii tăi.
3542.Frumuseţea este pescăruşul amăgirii care se pierde
în spumă unui val al Destinului, neştiind că lovit de
stânca timpului, nu va mai prinde nici un răsărit care
să-l admire.
3543.Îţi spun că nicăieri nu am aflat o frumuseţe mai
mare decât în tăcerea ochilor tăi în care auzeam
întreaga simfonie a naturii divine.
227
3544.Frumuseţea a devenit un etalon datorită

înstrăinării de sine a fiinţei noastre, altfel ar trebui să
fie o diversitate cel puţin la fel de mare precum sunt
inimile noastre.
3545.Frumuseţea este dorinţa de emancipare a sufletului
în gara vieţii, conştient fiind că totul e deşertăciune.
3546.Întreaga frumuseţe a lumii se află numai în ochii
pe care îi iubeşti.
3547.Frumuseţea la fel şi fericirea nu sunt niciodată
îndeajuns.
3548.Adevărata frumuseţe este orizontul sufletului pe
care nu-l vei putea cuprinde niciodată în braţe.
3549.Frumuseţea libertăţii de a fi constă în suferinţa
plătită pentru aceasta.
3550.Sufletele noastre au fost şi vor fi un miracol al
frumuseţii care nu pot fi înţelese de păcatul necesar
frumuseţii.De ce oare?
3551.Frumuseţea pământului din noi trece odată cu
timpul, în schimb frumuseţea iubirii din noi nu moare
niciodată.
3552.Frumuseţea împlinirii nu poate fi gustată decât
prin cântărirea suferinţei necesare pentru aceasta.
GÂND
3553.Gândul este oceanul ale cărui ţărmuri este

infinitul.
3554.Gândul este frumuseţea ascunsă a Totului.
3555.Nimic nu poate fi mai măreţ decât gândul care ţine
acest Univers viu.
3556.Alături de gând nu vei fi niciodată singur ci cu
Dumnezeu.
3557.Gândul este sângele simţirii.
228
3558.Gândul este libertatea de a recunoaşte a propriului

tău Destin.
3559.Gândul este inima fiinţei.
3560.Gândul a născut lumea.
3561.Gândul nu moare niciodată ci se uită în eternitatea
fiinţei.
3562.Gândul este energia de a fi.
3563.Gândul nu poate fi distrus ci doar alungat.
3564.Gândul este amintirea instinctului.
3565.Gândul este sensul cuvântului, primit de la
instinctul primordial.
3566.Primul gând a fost acela al instinctului primordial
definit de nefiinţa infinitului.
3567.Gândul este cel care determină
multidimensionalitatea şi niciodată invers.
3568.Nu binele şi răul rezultă gândul ci sunt rezultatele
unui gând.
3569.Infinitatea de gânduri determină Conştiinţa
Universală.
3570.Fiecare Cuvânt Matrice are propriul său gând în al
cărui sens se regăseşte şi care determină lumile acelui
Cuvânt.
3571.Nu poţi să rupi gândul de cuvânt.
3572.Gândul Cuvântului Matrice va determina o
infinitate de alte gânduri atunci când interacţionează
cu infinitatea de alte Cuvinte Matrice.
3573.Gândul este esenţa luminii spirituale.
3574.Orice gând este o rază de lumină.
3575.Gândul este sursa dar şi cauza energiei.
3576.Fiecare gând are energia lui proprie.
3577.Şi lumina acestei lumi este o cuantă energetică al
unui gând divin pe care noi nu îl cunoaştem sau
percepem astfel.
3578.Orice suflet atunci când gândeşte determină în
cadrul gândului respectiv o anumită energie care se
localizează pe un spectru al Luminii Divine.
229
3579.Nu există gând care să nu facă parte din Lumină

Divină, indiferent cât de brav sau de josnic ar fi, el
este energie.
3580.Părintele gândului este Instinctul Primordial al
Nefiinţei.
3581.Gândul este sufletul Fiinţei.
3582.Prin gând fiinţa devine Totul din spatele Totului
nefiinţei.
3583.Gândul este fericirea existenţei de a se putea
reculege la picioarele divine ale Luminii Divine.
3584.Toate gândurile sunt divine oricât de necurate ne
par nouă, fiindcă totul are un sens pe care noi nu îl
vom afla niciodată.
3585.Omul are şansa prin falsa sa voinţă să nască
gânduri curate sau necurate, neştiind ce anume este
binele sau răul decât prin intermediul Iluziei Vieţii.
3586.Gândul este adevărul pe care nu-l vom înţelege
niciodată despre noi.
3587.Gândul faptelor bune devine un consens al bunei
convieţuiri, împotrivindu-se exterminării. E normal să
fie astfel în Iluzia Vieţii.De ce se nasc alţii şi alţii
pentru a muri şi suferi? Doar pentru a continua
suferinţa, pentru a mai fi cineva care să-i ţină
stindardul acesteia?
3588.Gândul este ţărmul la care acostează de fiecare
dată Destinul.
3589.Fiecare gând are propriul său Destin nemuritor.
3590.Cu toţii căutăm nemurirea neştiind că aceasta se
află chiar în gândurile noastre.
3591.De ce putem gândi în lipsa voinţei? Tocmai
fiindcă suntem o faţă a fiinţei al cărei Destin este
imaginea Lui Dumnezeu.
3592.Gândul nu se poate reculege decât în propria lui
fiinţă.
3593.Fiinţa este un gând însă gândul nu este fiinţă ci
energie şi fiinţare.
230
3594.Fiecare dintre noi suntem un gând al Lui

Dumnezeu, aflat în ADN-ul fiecăruia, supus unui
Destin prin care Dumnezeu se regăseşte în noi.
3595.Gândul reprezintă de fiecare dată consensul fiinţei
cu nefiinţa.
3596.Cum putem gândi în lipsa voinţei datorată
necunoaşterii adevărului absolut? Suntem demiurgii
energetici ai acestei lumi pe care o simţim. Voinţa
constă numai în simţire, numai în iubire.
3597.Mai putem poseda caracteristica decizională în
lipsa voinţei? Da: iubind!
3598.Frumuseţea sau urâţenia lumii, raiul sau iadul,
Dumnezeu sau Satan, toate sunt incluse în energia
gândului acestei lumi pe care o producem noi. Noi
suntem atât faţa satanică cât şi cea dumnezeiască din
gândul lumii. Fără noi dispare atât Dumnezeu cât şi
Satan.
GENIALITATE
3599.Adevărata genialitate nu constă într-o mare

inteligenţă ci în instinct.
3600.Genialitatea este o lipsă din normalitatea mulţimii.
3601.Genialitatea nu va gândi niciodată ci va simţi
fiindcă esenţa cunoaşterii acestei lumi e o minciună.
3602.Genialitatea este o eternă căutare a ceea ce nu
poate fi găsit decât acceptat.
3603.Genialitatea este malul spre care tinde nebunia
lumii fără să îl poată atinge vreodată.
3604.Genialitatea este unicul pod care uneşte
deşertăciunea de sublim.
3605.Genialitatea este povara acestei lumi simţită de
umerii geniului.
231
3606.Genialitatea este floarea care răsare numai stropită

cu apa perfecţiunii.
3607.Genialitatea este eternitatea ce nu poate fi roasă
niciodată de oceanul superficialităţii.
3608.Genialitatea este rădăcina hazardului transformat
în perfecţiune.
3609.Genialitatea este norocul pierdut mereu pentru a
putea fi găsit de această existenţă.
3610.Frumuseţea genialităţii nu constă în vedetism ci în
regăsire de sine.
3611.Genialitatea este lacrima ce vrea să spele faţa
murdară a cunoaşterii.
3612.Genialitatea nu este o calitate ci un dar care nu
poate fi redat nici unei alte persoane.
3613.Genialitatea nu vine niciodată la un anumit suflet
dacă nu este mai înainte de toate înţeleasă ca fiind
aceea care mută absolutul în hazard şi deşertăciunea în
perfecţiune.
3614.Genialitatea este unica fiică a absolutului care a
întârziat ca întotdeauna la masa Creaţiei, fiind
înlocuită de Deşertăciune.
3615.Genialitatea este dimineaţa care nu va cunoaşte
niciodată un apus.
3616.Genialitatea este lacrima Lui Dumnezeu uitată
întâmplător pe faţa acestei lumi murdare.
3617.Genialitatea este infinitul care-şi aminteşte că nu
poate fi decât unul singur.
3618.Genialitatea este dreaptă care a înţeles
dintotdeauna că devine o curbă la infinit, închizându-
se într-un cerc care este lumea sa.
3619.Genialitatea este cărbunele care arde mocnit
absurdul umanităţii.
3620.Genialitatea este unica şansă a omenirii de a-şi
descoperi sinele său pierdut.
232
3621.Genialitatea este intuiţie, revelaţie, dorinţă de

absolut, îmbrăcate şi coafate în nimicnicia plictisitoare
a acestei lumi, transformate în lene.
3622.Genialitatea nu se cunoaşte şi nici recunoaşte, se
primeşte.
3623.Genialitatea este altarul unde se roagă
Deşertăciunea.
3624.Genialitatea este o întâmplare uitată de Dumnezeu
în sufletul unui muritor.
3625.Genialitatea este dorinţa absurdului de a deveni
absolut.
3626.Genialitatea este lacul unde nu mai poate pescui
superficialitatea.
3627.Genialitatea este libertatea pierdută a absolutului
acestei lumi considerată nebunie de omul de rând.
3628.Genialitatea este colierul de perle ale cunoaşterii
aşezat la gâtul infam al lumii.
3629.Geniul nu va îmbrăca niciodată cămaşa ignoranţei
oricât de frumoasă ar fi aceasta ci o va petici pe aceea
a perfecţiunii.Şi aceasta pare o nebunie în viziunea
omului de rând, nu-i aşa?
3630.Genialitatea este sacul care va ajunge mereu spart
la moara Destinului unde se împarte împlinirea.
3631.Genialitatea nu va înţelege niciodată de ce
orizontul aleargă mereu de noi şi va încerca să-l prindă
la nesfârşit, oricât de mare nebunie ar părea.
3632.Genialitatea este copilăria absolutului dus pe
genunchii tociţi de vreme ai hazardului împlinit.
3633.Genialitatea se recunoaşte abia atunci când intră în
normalitate.
3634.Genialitatea este firul rupt de Întâmplare al Iluziei
Vieţii.
3635.Genialitatea este unica fereastră ce ne lasă să
întrezărim adevărul ascuns după privirea ameţită a
Iluziei Vieţii.
233
3636.Genialitatea este ancora ce nu va atinge niciodată

fundul oceanului iluziei acestei lumi fiindcă este într-o
continuă căutare de sine.
3637.Genialitatea se supune în acelaşi timp atât Lui
Dumnezeu cât şi greşelilor acestei existenţe, pe care le
va recunoaşte mereu, cu pioşenie.
3638.Cărămida genialităţii nu poate fi niciodată pusă la
edificiul iluziei decât la cel al absolutului. De aceea
geniul nu poate fi niciodată pe deplin înţeles de vulgul
infam care se hrăneşte numai cu Iluzia Vieţii.
GENIUL
3639.Geniul va înţelege că unica frumuseţe a lumii

constă în iubire.
3640.Geniul este mereu într-o criză de el însuşi.
3641.Geniul nu va accepta niciodată compromisul cu
sine.
3642.Geniul bate la poarta nebuniei pentru omul de
rând, în schimb vede omul de rând ca fiind nebun şi
debusolat.
3643.Geniul va răsări numai acolo unde a făcut
hazardul legământ cu absolutul
3644.Geniul va săpa pământul făgăduinţei dat de
deşertăciune pentru a planta absolutul.
3645.Geniul aleargă privind către naştere chiar şi în
moarte pe când omul de rând va alerga văzând doar
moartea.
3646.Geniul nu va observa niciodată moartea pentru că
trăieşte prin ea şi moare prin viaţă.
3647.Omul de rând va iubi ierarhia sinelui pe când
geniul regăsirea de sine.
234
3648.Geniul se trezeşte mereu la ceasul nebuniei de a

crede în acel ceva, pe când omul de rând la cel al
absurdului şi deşertăciunii.
3649.Geniul va înflori numai acolo unde este îndeajuns
de multă deşertăciune pentru a-l uda.
3650.Geniul este unicul pod care uneşte prostia de
perfecţiune, absurdul de absolut, deşertăciunea de
împlinire, prin simplă întâmplare de a fi în această
existenţă.
3651.Geniul se va ridica primul de la masa infamiei şi
va pleca ultimul de la aceea a perfecţiunii.
3652.Geniul nu va căuta niciodată perfecţiunea şi nici
absolutul fiindcă se va naşte cu ele.
GREŞEALĂ
3653.Greşim atunci când ar trebui să ne amintim de

păcatul lăsat de Dumnezeu?
3654.Cine a greşit la facerea lumii lăsând să existe
greşeala?
3655.Evoluţia de cele mai multe ori are la bază,
cărămida greşelii.
3656.Existenţa ne apare deseori ca fiind o greşeală
tocmai datorită Iluziei Vieţii.
3657.La originea divină a lumii stă greşeala creaţiei? De
aici absurdul şi alienarea?
3658.Dacă Dumnezeu greşeşte înseamnă că şi greşeala
este perfectă, prin urmare nu mai este greşeală.
3659.Greşeala din paradis ne vine.
3660.Păcatul originar este libertatea de a şti că totul
poate fi perfect chiar şi imperfecţiunea, odată ce
admite faptul că Dumnezeu a greşit.
3661.Greşeala a susţinut mai des omenirea decât
perfecţiunea, fiindcă omul în sinea lui este imperfect.
235
3662.Greşeala este un dar de la Dumnezeu şi nicidecum

un blestem.
3663.O greşeală hrăneşte mai multe guri decât o sută de
perfecţiuni.
3664.Greşeala este sinele recunoscut al omului, faţă de
mult prea perfectul străin din el. Cauza angoasei
individuale şi sociale.
3665.Fără greşeală omul nu ar putea fi liber.
3666.Greşeala plăteşte mereu la spovedanie pe când
perfecţiunea nici măcar nu calcă în biserică!
3667.Fiecare ne lovim de greşeli. Important este cât de
tare.
3668.Elimină greşeala şi imediat va dispărea orice urmă
de paradis din sufletul omului. Elimină perfecţiunea.
Atunci va dispărea orice urmă de infern din acelaşi
suflet. Ce preferaţi?
3669.Greşeala va îndemna corectitudinea să avanseze
spre noi culmi, tocmai pentru ca această greşeală să-i
ia locul.
3670.Greşeala este divină atunci când constă în iubire.
3671.Doar cel care nu a greşit nu-şi poate imagina cum
arată paradisul.
3672.Să fie greşeala un noroc sau o nenorocire?
3673.Greşeala nu poate greşi niciodată.
3674.Greşeala greşelii este greşeală faţă de greşeală şi
perfecţiune pentru noi.
3675.Cu siguranţă greşeala nu a greşit deloc atunci când
a făcut această lume.
3676.Perfecţiunea greşelii este haosul din care ne
tragem.
3677.Greşeala originii noastre este limita prin care ne
recunoaşte Destinul.
3678.Fără de greşeală nu ar mai fi necesară nici
mântuirea iar fără de mântuire am fi mai săraci de noi
înşine.
236
3679.Când Dumnezeu a gândit această lume a început

cu siguranţă să aprofundeze cuvântul greşeală.
3680.Greşeala este un mijloc şi nu un scop, de aceea
instinctul nu greşeşte niciodată fiind un scop.
3681.Perfecţiunea greşelii constă în iubire. Abia acolo
realizăm că şi greşeala poate greşi devenind perfectă.
3682.Greşeala va juca şah o viaţă întreagă cu
Dumnezeul din tine.
3683.Nu poţi să umileşti greşeala în faţa perfecţiunii
fiindcă niciodată nu vei şti care dintre ele este mai
perfectă faţă de adevărul absolut pe care nu-l cunoşti.
3684.Greşeala este farul de pe stânca infinitului care-ţi
arată mereu pe unde să mergi pentru a nu-ţi zdrobi
Destinul de colţurile tăioase ale stâncii sufletului tău.
3685.Fără cunoaşterea greşelii moartea nu s-ar putea
deosebi de viaţă.
3686.Nu greşeala respinge cel mai adesea adevărul ci
perfecţiunea şi corectitudinea acestei Iluzii a Vieţii.
3687.Greşeala este darul făcut acestei lumi, prin Destin
de către Dumnezeu.
3688.Fără greşeală lumea ar fi debusolată nemaiavând
nici un sens.
3689.Oricât de ciudat ar părea dar spre greşeală suntem
deseori călăuziţi de propriul nostru instinct care la
rândul său nu poate greşi niciodată fiindcă este puntea
dintre fiinţă şi adevărul absolut.
3690.Fiinţa umană se hrăneşte cu greşeli pentru a-şi
urma calea Destinului.
3691.Nimic nu este fără de greşeală, nici măcar cel mai
perfect lucru.
3692.Greşeala face parte din esenţa fiinţei alături de
finit. Perfecţiunea constă în infinitul nefiinţei, iar cel
care le poate cântări este numai adevărul absolut.
3693.Nu există fiinţă fără greşeală.
3694.Greşeala nu este neapărat ceva rău şi nici ceva bun
ci ceva necesar.
237
3695.Necesitatea este un fruct al greşelii fără de care nu

ar exista fiinţare.
3696.Greşeala este valea care-i arată fiinţei cât de înalt
poate fi muntele propriei sale măreţii.
3697.Greşeala poate fi oricând perfecţiunea cea mai
elocventă dintre toate perfecţiunile dacă
imperfecţiunea sa este pe măsura perfecţiunii
comparate.
3698.Greşeala este esenţa miracolului accidental al
întâmplării de a deveni Destin.
HAOS
3699.Doar unde este simţire este şi haos.

3700.Simţirea a început prin haosul perfecţiunii infinite
şi absolute a nefiinţei.
3701.Haosul este prima necesitate care a apărut la
fiinţarea fiinţei.
3702.Haosul este sensul fiinţei faţă de perfecţiunea
nefiinţei.
3703.Numai prin haos se poate împlini Destinul.
3704.Cum Destinul este imaginea Lui Dumnezeu care
transcede lumile înseamnă că haosul ca origine a
Destinului este parte din fiinţa Lui Dumnezeu.
3705.Haosul este înainte de toate: fiinţă.
3706.Haosul este primul care a părăsit neantul nefiinţei
pentru a deveni naşterea fiinţei.
3707.Pentru a fi, haosul trebuie să includă în structura
sa acel ceva, neputând fi neantul.
3708.Haosul este prima treaptă a legităţii.
3709.Şi haosul este legitate determinată tocmai de
entropia pe care o reprezintă elementele sale
constituante.
238
3710.Fiinţa se naşte prin haos dar ce anume este haosul

de la naşterea fiinţei decât prima memorare de sine,
Instinctul Primordial al nefiinţei care simte pentru
întâia oară?
3711.Fiinţă fără de haos nu poate să existe.
3712.Haosul este cel care determină de fiecare dată
legitatea.
3713.Fiecare lege se naşte din haos pentru a se
subordona unei alte şi alte legităţi care vor sfârşi în
cele din urmă în acelaşi haos.
3714.Haosul este cea mai simplă dar şi cea mai
superioară legitate.
3715.Haosul este coaja în care îmbracă nefiinţa fiinţa.
Este oul primordial.
3716.Haosul este divin, iar adevăratul haos poate fi
recunoscut doar de către adevărul absolut. Tot ceea ce
ni se pare nouă a fi haos este o legitate bine structurată
pe care nu o putem înţelege.
3717.Haosul este măsura tuturor lucrurilor şi
fenomenelor din lumea fiinţei.
3718.Haosul primordial se reduce la conştientizarea de
sine a nefiinţei, care ar vrea să-şi înţeleagă propriul său
neînţeles. De aici intervine contradicţia şi odată cu
aceasta fiinţarea fiinţei.
3719.Doar prin haos poate fiinţa fiinţa.
3720.Haosul este caracteristică de bază a fiinţării.
3721.Fără fiinţare, fiinţa nu ar putea fi determinată,
întrucât fiinţarea este calitatea fiinţei de a se naşte cu
simţire, de a trăi această simţire prin raportarea sa la
diferite repere.
3722.Haosul se naşte din perfecţiunea absolută a
nefiinţei, unde nu există legitate şi nici acel ceva care
să producă cel mai mic dezechilibru. Totul este neant
în nefiinţă.
3723.Haosul este primul ecou din neantul nefiinţei,
produs de perfecţiunea sa absolută.
239
3724.Poate fi neantul perfect şi absolut odată ce nu are

în cadrul său nici un element care să poată fi astfel?
Da! Prin haos.
3725.Toate elementele haosului se oglindesc în neant
devenind perfecţiunea absolută.
3726.Nefiinţa devine perfectă prin haos iar fiinţa prin
nefiinţă.
3727.Şi haosul poate să aibă perfecţiunea sa.
3728.Absolutul perfecţiunii constă din haosul oglindit
în nefiinţă.
3729.Din haos se înfiripă iubirea ochilor eterni.
3730.Ascultă valurile Destinului şi spune-mi cum de a
reuşit haosul să nască o asemenea iubire?
3731.Ce poate fi mai perfect şi absolut, mai adevărat,
decât iubirea izvorâtă din haos?
3732.Ai să înţelegi vreodată perfecţiunea haosului din
sufletul tău?
3733.Este ceva mai impunător, mai magnific decât
haosul care a simţit nefiinţa?
3734.Să ştii că nicăieri nu mă regăsesc decât în haosul
perfect al inimii tale.
3735.Încotro este haosul este şi simţirea.
3736.Dumnezeu s-a născut din haos.
3737.Cât de aproape eşti de mine prin haosul sufletului
tău care a născut perfecţiunea privirii în care mă pierd?
3738.Nu există perfecţiune mai mare în tot haosul pe
care să o ştim în afară de iubire.
3739.Spune-mi că nu crezi în haosul din mine şi am să
înţeleg haosul simţirii tale.
3740.Prin haos s-a întrupat eternitatea simţindu-se
infinită.
3741.Fără de haos infinitul nu ar fi reuşit să-şi simtă
propria sa nefiinţă.
3742.Te ascult în scoica timpului şi-ţi aştept eternitatea
izvorâtă din haos, pentru a mă regăsi.
3743.Ar mai fi sărutul vieţii fără de haos? Dar al morţii?
240
3744.Suntem străini de noi înşine fiindcă nu vrem să

înţelegem perfecţiunea haosului din sufletele noastre.
3745.De ce plânge până şi haosul din inima ta?
Înţelege-l, el este străinul din tine.
3746.Anii vor trece de parcă nici nu ar fi fost şi atunci
vei rămâne doar tu cu haosul din tine care ţi-a dat
suflarea.
3747.Te rog nu risipi niciodată haosul din iubire fiindcă
el ţi-a dat simţirea.
3748.Haosul nu te va lăsa niciodată să înţelegi de ce
iubeşti, tocmai fiindcă el este simţire.
3749.Poţi să crezi în zăpada timpului fără să-ţi aminteşti
de haosul creaţiei?
3750.Am obosit de atâta haos din inima mea şi de aceea
simt cum mă apropii de moarte cu fiecare clipă.
3751.Doamne, de cât haos aveam nevoie în adolescenţă
atunci când iubeam.. De aceea e bine să redevenim
uneori copii, să putem iubi cu adevărat.
3752.Iubirea fără haos este ca şi floarea fără apă.
3753.Ar mai clocoti oceanul în lipsa haosului?
3754.Te ador îngerul meu zămislit din haos.
3755.Perfecţiunea eternă a nefiinţei a avut nevoie de un
singur lucru pentru a-şi simţi propria sa măreţie şi
acela a fost haosul care a dat simţirea.
3756.Nu plânge frumoasă floare izvorâtă din haosul
lacrimii Lui Dumnezeu. Într-o zi ochii noştrii se vor
îmbrăţişa.
3757.Te iubesc cum numai haosul poate să o facă!
3758.Prin perfecţiunea haosului îl simţim pe Dumnezeu
mai aproape de noi fiindcă prin haosul iubirii s-a
născut dorul.
3759.Oare ce s-ar fi făcut lumea fără dorul zămislit din
haosul iubirii.
3760.Adevărata bogăţie nu stă în bani ci în dor. Doar în
acesta îl poţi regăsi pe Dumnezeu cu întreaga Sa
perfecţiune a haosului iubirii.
241
3761.Există fericire fără haosul care o împlineşte prin

simţire?
3762.Celui care se teme de haos îi e frică de iubire.
3763.Este atât de mare răceala vieţii atunci când nu-ţi
înţelegi haosul din inima ta încât mulţi ajung la
sinucidere.
3764.Să ştii că viaţa ta este un dat venit prin Destin din
haos.
3765.Viaţa nu poate fi înţeleasă cu adevărat decât de
haosul fiinţei zămislit de nefiinţa eternităţii alături de
instinctul primordial.
3766.Haosul a urmat instinctului primordial atunci când
nefiinţa a simţit fiinţa, pentru care haosul a precedat
instinctului primordial. Haosul fiind dezordinea iar
instinctul ordinea.
3767.Atunci când vorbim despre fiinţă nu putem să
facem abstracţie de nefiinţa care se află în această. Tot
aşa cum haosul şi instinctul se află unul în altul.
3768.Cât haos trebuie să fie în fiecare cuvânt al vieţii
noastre?
3769.Ce departe dar şi ce aproape este haosul propriului
nostru suflet de noi înşine?
3770.Nicăieri nu vei întâlni fericire mai mare decât în
haos.
3771.Haosul a fost primul care a înţeles neantul
nefiinţei.
3772.Nu putem vorbi de nefiinţă fără de neant precum
de fiinţă fără de haos.
3773.Nefiinţa devine astfel, numai prin haosul fiinţei,
altfel ar fi doar neant absolut, încât s-ar surpa în el
însuşi până şi adevărul absolut.
3774.Haosul este prima carte de vizită a fiinţei.
3775.Haosul şi instinctul sunt părinţii adevărului
absolut ce poate fi recunoscut de către fiinţă şi
nefiinţă.
242
3776.Haosul este prima gară în care s-a oprit nefiinţa la

naşterea fiinţei.
3777.Haosul este inima Totului.
3778.Prin haos fiinţa este punctul prezent în orice
sistem, deoarece în logica noastră se deplasează infinit
prin spaţiu. Infinitatea e dobândită de la nefiinţă.
3779.Prin haos şi instinct fiinţa se află în nefiinţă şi
nefiinţa în fiinţă. Astfel finitul va fi mereu în infinit şi
invers.
3780.Nicăieri nu vei fi mai aproape de haosul
instinctului primordial decât citind o scrisoare de
iubire sau privind ochii pe care-i iubeşti cel mai mult.
3781.Am să te aştept iubirea mea până ce haosul
instinctului primordial divin ne va înţelege
ascunzându-ne în eternitatea unei priviri.
3782.Niciodată nu a fost un haos mai mare în sufletul
meu fiindcă niciodată nu am iubit atât de mult.
3783.Fără de haos nimic nu ar renaşte.
3784.Din haos ne vine până şi mântuirea.
3785.Oare ce s-ar face speranţa fără de haos?
3786.Ştii ce înseamnă o frântură de haos primită din
privirea ta pentru mine?
3787.Dumnezeu este dor iar dorul doare numai prin
haos fiind fiinţă!
3788.Dumnezeu este cel mai perfect haos al sufletului
meu.
3789.Am să cred în tine abia atunci când voi înţelege că
iubeşti haosul inimii mele.
3790.Nimeni nu poate fi fără de haos.
3791.Îmi e dor de haosul din mine unde te pot regăsi
iubirea mea.
3792.Dorul este Dumnezeu iar haosul iubirea Lui în
privirile noastre.
3793.Ce departe este fericirea faţă de cel care nu
înţelege haosul.
243
3794.Doar alături de haos îţi vei putea afla mântuirea de

tine însuţi.
3795.Ce dor îmi e de haosul din ochii tăi. Abia acum îi
simt fiinţa Lui Dumnezeu.
3796.Să ştii iubire că într-una din zilele eterne ale Lui
Dumnezeu ne vom regăsi în haosul fiinţei care va
deveni un întreg numai al nostru.
3797.Oare întâmplarea de a ne fi întâlnit nu provine din
haos precum Dumnezeu şi fiinţa Sa?
3798.Doar Dumnezeu este unicul întâmplător, iar
haosul unicul care recunoaşte fiinţa întâmplătorului
Dumnezeu.
3799.Întâmplarea este haosul din sângele spiritual al
fiinţei.
3800.Nimic nu este întâmplător pe lumea asta decât
Dumnezeu, tocmai fiindcă haosul fiinţei noastre este
eclipsat de nefiinţa spre eternitatea căreia aspirăm
cunoscând o moarte. Dar moartea este tot fiinţă.
3801.Oare am mai dori să atingem infinitul dacă nu ar fi
moartea şi am înţelege haosul?
3802.Cât haos a fost în întâmplarea zilei când te-am
întâlnit dragostea mea?
3803.Fiecare întâmplare chiar dacă este neîntâmplătoare
deci Destin, are imaginea haosului instinctului
primordial întipărită în sinele ei. Unica întâmplare
întâmplătoare este numai Dumnezeu.
3804.Ce poate avea mai mult haos al instinctului
primordial în această lume decât iubirea? Nimic nu
poate fi mai pur dar şi mai adevărat în acelaşi timp.
3805.Haosul instinctului primordial există în fiecare
fiinţă prin Dumnezeu. Acesta este de fapt sufletul
fiecărei fiinţe.
3806.Te aştept în eternitatea haosului din mine.
3807.Adevărata împlinire a vieţii se poate regăsi numai
în haosul din interiorul fiecăruia.
244
3808.Te iubesc cu întreg zbuciumul haosului din mine

dragostea mea.
3809.Atunci când vei dori să-ţi aminteşti de mine,
ascultă haosul din eternitatea sufletului tău şi vei afla
că mă aflu acolo pentru totdeauna.
3810.Te iubesc cum numai haosul poate iubi în fiinţă!
3811.Aş da orice dragostea mea să nu ne pierdem de
haosul iubirii noastre.
3812.Sunt alături de tine doar prin haosul iubirii din noi
care ne dă suflul speranţei de a fi împreună.
3813.Cu cât înaintăm în vârstă haosul din noi devine din
ce în ce mai perfectibil, pierzând elanul tinereţii unde
întreaga frumuseţe consta în cât mai mult haos
imperfectibil.
3814.Haosul şi instinctul primordial sunt Dumnezeul
Primordial. Care definesc Dumnezeul nostru, prin
raportarea la Cuvintele Matrice ale Limbajului Pur
Universal, regăsindu-se în El.
3815.Fiecare fiinţă îl are atât pe Dumnezeul său propriu
cât şi pe Dumnezeul Primordial în sinele ei.
3816.Prin haos Dumnezeul Primordial ne dă energia iar
Dumnezeul nostru: iubirea.
3817.Prin haos Dumnezeul Primordial devine fiinţă
energetică, o fiinţă total diferită de ceea ce înţelegem
în această lume a Dumnezeului iubirii prin fiinţă.
3818.Haosul este Întâmplarea iar instinctul primordial
Întâmplătorul acestei întâmplări. Astfel Dumnezeul
Primordial redefinit prin Cuvintele Matrice la infinit
este Unica Întâmplare Întâmplătoare, pentru fiecare în
parte dar şi prin fiecare. Astfel Dumnezeul nostru care
este reprezentat de Cuvântul Matrice Iubire, este Unic
şi Întâmplător prin iubirea Sa faţă de Dumnezeul
Primordial care este tot Unic şi Întâmplător prin ceea
ce reprezintă, adică haosul şi instinctul primordial,
deci Fiinţa Totului dar şi a Totului din spatele Totului.
245
ILUZIE
3819.Doar prin iubire iluzia devine un adevăr.

3820.Iluzia este numitorul comun dintre minciună şi
adevăr descoperit de iubire.
3821.Iluzia este firea nefirească a Destinului.
3822.Iluzia este nevoia de absolut a muririi şi nevoia de
murire a nemuririi.
3823.Iluzia este nemărginirea prinsă în braţele morţii.
3824.Iluzia este alienarea Destinului.
3825.Iluzia este absolutul superficialului.
3826.Iluzia este esenţa regăsirii în neant.
3827.Iluzia este amintirea viitorului trecut.
3828.Iluzia este scară cu trepte a timpului etern.
3829.Iluzia este semnul cert al incertitudinii.
3830.Iluzia este fericirea care trăieşte într-o lacrimă.
3831.Iluzia este dorul care doare nonsensul.
3832.Iluzia este repetiţia generală a hazardului la
concertul perfecţiunii.
3833.Iluzia este Destinul care şi-a uitat eternitatea prin
datul său.
3834.Iluzia este romanţa împlinirii prin neîmplinire.
3835.Iluzia este succesul morţii împotriva doritei vieţi
de după moarte în această lume.
3836.Iluzia este nemurirea care învaţă să moară şi a
muririi care învaţă să trăiască.
3837.Iluzia este cântecul de lebădă al speranţei
împlinite.
3838.Iluzia este mantia suferinţei care te apără de frigul
morţii.
3839.Iluzia este dragostea ce nu poate înţelege rugina
toamnei.
3840.Iluzia este vântul ce nu poate bate inima
Destinului.
246
3841.Iluzia este cuvântul ce nu cunoaşte adevărul

absolut.
3842.Iluzia este orizontul care doarme atunci când
aleargă de tine.
3843.Iluzia este drumul care devine nesfârşit atunci
când se pierde în zare.
3844.Iluzia este demonul verbului a face dar care nu ştie
ce face.
3845.Iluzia este răsăritul asfinţitului şi asfinţitul
răsăritului acestei existenţe.
3846.Iluzia este somnul ale cărui vise se cred realitate.
3847.Iluzia este aura cunoaşterii unui singur lucru:
necunoaşterea.
3848.Iluzia este depărtarea cea mai apropiată inimii
tale: fericirea.
3849.Iluzia este rămăşiţa unui gând care se vrea întreg.
3850.Iluzia este lipsa oricărei împliniri în sufletul
Împlinirii.
3851.Iluzia este dorul nebun de propria sa nebunie.
3852.Iluzia este cuminţenia de a fi rău.
3853.Iluzia este deşertăciunea de a înţelege viaţa.
3854.Iluzia este moara care macină absolutul spre a se
hrăni cu pâinea absurdului.
3855.Iluzia este frica de moarte, cunoscută numai de
către viaţă.
3856.Iluzia este amintirea unei iubiri care primea un
sens în această viaţă.
3857.Iluzia este frântura de amintire a unei dorinţe
deşarte.
3858.Iluzia este crezul în tine însuţi înainte de a şti ce
este un adevăr absolut.
3859.Iluzia este amăgirea luminii cu umbre ale
deşertăciunii.
3860.Iluzia este darul de a crede în fericirea
morganatică a lumii.
247
3861.Iluzia este norul adus din întâmplare Uitării de

către Destin pentru a cerne eternităţi topite pe asfaltul
rece al morţii.
3862.Iluzia nu poate fi cumpărată ci doar plătită.
3863.Iluzia este demonul mistuitor al fricii de moarte şi
al dragostei de viaţă în această lume deşartă.
3864.Iluzia se roagă la biserica deşertăciunii cu nume
de păcat.
3865.Iluzia este amintirea lacrimii care se prelinge
mereu pe obrazul timpului etern.
3866.Iluzia este replica dată de Destin nemuririi.
3867.Iluzia este limita de unde Dumnezeu începe să uite
de sine.
3868.Iluzia Vieţii este calea ferată pe care circulă doar
trenul morţii dincolo de gara naşterii.
3869.Iluzia este vraja prin care Destinul se vrea un dat
şi nu o faţă a Lui Dumnezeu.
3870.Iluzia este începutul care se sfârşeşte şi sfârşitul
care începe dintre viaţă şi moarte.
3871.Iluzia va cuprinde numai ceea ce poate fi vânt dus
spre nicăieri de Destin.
3872.Iluzia nu-şi poate înţelege niciodată eternitatea
propriei sale clipe decât mulţimea anilor nesfârşiţi de
alte şi alte clipe străine de ea.
3873.Iluzia te aşteaptă mereu cu zâmbetul pe buze la
marginea mormântului fiecărui cuvânt.
3874.Iluzia se vrea regina nemuririi neştiind că este o
murire ruinată tocmai de propriul său timp.
3875.Iluzia sălăşluieşte numai în timpul care scrutează
orizontul pierdut pentru totdeauna din propriul său
spaţiu de visare.
3876.Iluzia este o toană a Nemuririi plictisită de propria
sa calitate.
3877.Iluzia devine speranţă împlinită abia atunci când
adevărul e uitat.
248
3878.Iluzia este roata care învârte privirea fiecărui

înţeles încotro bate vântul nonsensului.
3879.Iluzia este actorul preferat al propriei noastre
existenţe.
3880.Iluzia este romanţa cântată de viaţa fiecăruia
dintre noi prin care devenim conştienţi.
3881.Iluzia vrăjeşte adevărul cu frumuseţea sa poleită
de deşertăciune amăgitoare.
3882.Iluzia Vieţii este magia care se vrea adevăr şi
realitate cotidiană.
3883.Iluzia este numărătoarea inversă a logicii, iar
logica numărătoarea iluziei.
3884.Nu poate exista iluzie fără propria ei logică
precum nu poate exista adevăr al iluziei care să nu
conţină o logică.De şi unicul adevăr este adevărul
absolut care nu mai aparţine iluziei devenind astfel
ilogic.
3885.Iluzia se deosebeşte de viaţă numai prin moarte. În
schimb iluzia morţii se deosebeşte de viaţă prin
nemurire.
3886.Doar moartea ne apare ca fiind eternă, nu şi viaţa
iluziei.
3887.Iluzia străbate munţii împlinirii într-o clipă, pe
când adevărul absolut s-ar putea să nu-i poată străbate
deloc fiindcă aceştia par să nu existe.
3888.Iluzia te poate face împlinit pe când adevărul s-ar
putea să nu reuşească, de aceea e nevoie de moarte în
această lume.
3889.Fără iluzia morţii nu am fi pe deplin împliniţi în
viaţă.
3890.Iluzia îţi desluşeşte deşertăciunea vieţii doar dacă
nu înţelegi moartea.
3891.Oare am mai şti ce este frumuseţea, împlinirea,
iubirea care te sufocă fără iluzia de a şti că ne aşteaptă
moartea la un capăt de drum al vieţii.
249
3892.Libertatea Iluziei Vieţii constă în dorul necuprins

către nemuritoarea fericire, neatinsă niciodată de altfel.
3893.Iluzia este libertatea de a atinge fericirea
morganatică.
3894.Oare am cunoaşte fericirea dacă nu am muri?
3895.Oare am şti ce este necuprinsul dacă nu ne-am lovi
de stânca timpului?
3896.Încotro se îndreaptă paşii Destinului meu voi
întreba Iluzia Vieţii? Îmi va răspunde:” -către
eternitatea lumii de apoi.”
3897.Ce poate fi mai mare deşertăciune, decât adevărul
absolut în această lume iluzorie? Adevărul absolut al
cunoaşterii este perceput aici drept: necunoaştere!
3898.Cine nu înţelege iluzia propriei sale vieţii nu ştie
de ce s-a născut astfel.
3899.Iluzia este aceea care nu te lasă să înţelegi
niciodată că de fapt nu poţi înţelege.
3900.Rodul iluziei este fructul nesăbuit al înstrăinării de
propriul tău sine.
3901.Iluzia îşi aminteşte de tine doar atunci când refuzi
să mai gândeşti sau să mai crezi în ceva anume şi te
obligă să devii frustrat.
3902.Ce mare nevoie avem de iluzie în faţa morţii, dar
de iluzia de a fi iluzorie moartea.
3903.Iluzia se naşte şi moare odată cu Destinul lumii
sufletului tău.
3904.Iluzia Vieţii este moartea vieţii ce moare cu
fiecare clipă spre a-şi regăsi nefiinţa.
3905.Iluzia este voalul presărat cu nepăsarea Destinului
de a se şti împlinit deoarece crede în împlinire ca fiind
un dat.
3906.Iluzia este nemărginirea sufletului de a-şi înţelege
propria sa mărginire.
3907.Iluzia este toarta de la ulciorul spart al împlinirii
din această lume.
250
3908.Iluzia este zăpada cunoaşterii care se topeşte în

arşiţa deşertăciunii acestei vieţi.
3909.Iluzia este inima ce nu poate înţelege că bate
numai mărginirea în privirile nemărginirii unei mari
iubiri.
3910.Iluzia este dorul care se doreşte perfecţiune în
absurd.
3911.Iluzia este necuviinţa de a şti adevărul într-o lume
a cunoaşterii.
3912.Iluzia este sita care va cerne neghina adevărului
absolut din deşertăciunea care acceptă iubirea.
3913.Iluzia este poarta care lasă să intre orice în afară
de adevărul absolut ce nu poate înţelege iubirea decât
ca un absolut.
3914.Iluzia iubirii absolute este o durere poate mai mare
decât iluzia în sine, fiindcă este unica şansă în această
lume de a privi adevărul absolut.
3915.Iluzia se hrăneşte în mod paradoxal numai cu
iubire, tânjeşte după absolutul iubirii, fără a-l putea
atinge vreodată. Iată adevărata tristeţe a acestei lumi.
3916.Iluzia te petrece numai până la poarta absolutului
după care te lasă să te descurci singur aşteptându-ţi
moartea.
3917.Iluzia e un rău necesar în fiecare privire care vrea
să iubească, iubirea adevărului absolut pe care nu o va
atinge niciodată decât prin moartea de sine.
3918.Iluzia iubirii este începutul etern al unei mari
iubiri.
3919.Cea mai crudă şansă pe care o poate avea un
suflet: aceea de a vedea cât poate fi de străină faţă de
el această iluzie.
3920.Iluzia este şansa pe care o ai de a nu cunoaşte
adevărata faţă înstrăinată de tine a acestei lumi. Cine
eşti tu, călătorule?
3921.Iluzia rămâne doar acolo unde fuge adevărul, dar
vai, această lume este o mare iluzie.
251
3922.Iluzia se spală cu apa viselor de a putea iubi o

iubire ce aparţine numai adevărului, de aici întreaga
suferinţă a acestei lumi.
3923.Iluzia leneveşte doar la soarele unde amintirea va
uita totul într-o zi.
3924.Iluzia se sfârşeşte doar dacă începe pe când
adevărul absolut nu începe niciodată pentru a se putea
sfârşi.
3925.Iluzia te adoră numai dacă înţelegi că zorii
minunaţi din ochii marii tale iubirii nu vor trece
niciodată.
3926.Dacă iluzia marii tale iubiri se sprijină pe adevăr
doar în moarte, devenind o iluzie a iluziei morţii,
atunci şi iluzia propriei tale vieţi se sprijină numai pe
Destin devenind o iluzie a iluziei Destinului.
3927.Iluzia rămâne în spatele tău cu durerea de a căuta
orizontul fericirii de una singură. Moartea te aşteaptă
în faţa ta cu fericirea de a nu mai avea nevoie
niciodată de orizontul durerii.
3928.Iluzia este şansa de a crede în credinţa unui crez
dintr-un ocean de deşertăciune.
3929.Iluzia este absurdul atât de rar conştientizat al
existenţei.
3930.Iluzia este unica ce decide în această lume
caracteristicile absurdului de a deveni perfecţiune.
3931.Iluzia adoră valurile amăgitoare ale nesfârşirii pe
care nu le poate cuprinde niciodată, pe când adevărul
absolut calcă pe zidurile acestor valuri ruinându-le în
necunoaştere.
3932.Iluzia este aroma de răsărit şi de apus a Destinului.
3933.Iluzia este fiorul mereu distinct al dorinţei de a nu
se termină niciodată Totul.
3934.Iluzia înoată doar în apele învolburate ale unei
întrebări de care adevărul absolut nu are nevoie,
cunoscându-i răspunsul.
252
3935.Iluzia repetă la nesfârşit aria fericirii fără ca să-i

afle vreodată adevăratele sale acorduri.
3936.Iluzia va căuta etern doar pentru a avea ce să
găsească în răspunsul care o trimite către o nouă
căutare de sine.
3937.Doar iluzia poate cunoaşte liniştea fiindcă
adevărul absolut nu cunoaşte nimic ci doar recunoaşte
neantul.
3938.Iluzia se pierde în ochii adânci ai sufletului tău
căutând nemărginirea, spre a afla noi şi noi orizonturi
ale iubirii, până când va muri lăsând locul eternităţii în
clipa căreia, ne vom pierde definitiv, devenind o stea.
3939.Iluzia este remuşcarea propriului nostru Destin de
a-şi fi pierdut eternitatea la ruletă norocului Lui
Dumnezeu.
3940.Iluzia este necuprinsul cuprins într-un pumn de
ţărână.
3941.Iluzia nu se compară decât cu reflectarea sa în
adevărul absolut: acela de a fi adevărată sau nu!
3942.Iluzia, ce mare frumuseţe în căutare de identitate!
3943.Iluzia naşte mereu clipe pe care nu le va înţelege
niciodată.
3944.Iluzia sporeşte banii deşertăciunii.
3945.Iluzia te adoră alături de deşertăciunea morţii.
3946.Iluzia revine numai în uitarea de sine, altfel
redevine realitate.
3947.Noi suntem iluzia pierdută a unei vieţi la capăt de
Destin.
INFINIT
3948.Unica limită a infinitului este continuitatea sa

infinită dar să nu uităm că în orice continuitate se află
253
un finit tocmai fiindcă acel ceva continuă dintr-un

anumit nivel sau de la un anumit punct.
3949.Infinitul va fi mereu jucăria care nu se poate strica
a Lui Dumnezeu.
3950.Infinitul este gardianul întregii existenţe.
3951.Infinitul este poarta care se deschise doar pentru a
închide finitul.
3952.Infinitul va include mereu finitul şi se vă exclude
pe sine.
3953.Niciodată nu va fi un infinit supus cuiva decât
propriei sale legităţi care constă în suma tuturor
celorlalte legităţi posibile.
3954.Infinitul devine o sumă de legităţi, doar când
trebuie raportat la finit, fiind oglinda acestuia.
3955.Infinitul nu va recunoaşte niciodată naşterea şi
moartea în schimb va recunoaşte nemurirea.
3956.Infinitul este departe de orice Iluzie a Vieţii.
Întreaga istorie a lumii devine pentru infinit o simplă
clipă eternă şi atât.
3957.Infinitul nu a măsluit niciodată zarurile
deşertăciunii pe masa existenţei însă finitul, da!
3958.Infinitul este mereu singur în faţa tuturor.
3959.Indiferent cât de abătut ai fi infinitul va fi mereu
alături de tine oriunde te-ai afla.
3960.Infinitul este acela care nu împarte şi nici nu
desparte niciodată, ci uneşte.
3961.Infinitul este logica care şi-a pierdut sensul,
putând fi peste tot şi nicăieri.
3962.Infinitul nu iartă şi nici nu greşeşte niciodată
fiindcă nu se recunoaşte decât pe sine.
3963.Infinitul este lacrimă care nu ştie ce e plânsul
fiindcă este Totul.
3964.Infinitul este împlinirea supremă a hazardului de a
fi.
3965.Infinitul este nonsensul sensului de a cunoaşte.
254
3966.Infinitul este libertatea care nu poate avea nevoie

de libertate neavând încotro să mai alerge.
3967.Infinitul este scopul al cărui scop este tocmai lipsa
oricărui alt scop decât acela de infinit.
3968.Infinitul este marginea eternă ce nu acceptă
niciodată: marginea.
3969.Infinitul nu poate muri niciodată fiindcă nu se
poate naşte în schimb poate fi memorat.
3970.Infinitul este jocul care nu se termină niciodată în
gândul Lui Dumnezeu.
3971.Infinitul este oceanul ce nu cunoaşte nici valuri şi
nici furtuni fiindcă toate acestea încep şi se sfârşesc la
un moment dat.
3972.Infinitul nu cunoaşte decât nemurirea sa.
3973.Infinitul nu se surpă niciodată în propriul său sine
ca şi finitul fiindcă nu are adâncimi. Orice adâncime în
infinit îşi pierde orice reper, deci este un nonsens.
3974.Infinitul este unicul ce nu poate aştepta niciodată
nimic, fiind: totul.
3975.Infinitul crede doar în propriul său sine şi atât.
3976.Infinitul se măsoară doar cu şinele său.
3977.Oricât de măreţ ar fi infinitul, acesta nu va putea
gândi niciodată fără finit, fiindcă nu ar avea nici un
reper.
3978.Finitul este cel care dă măreţia infinitului în
gândire iar infinitul pe aceea a finitului.
3979.Oricât de mulţi ar fi paşii infinitului aceştia nu vor
putea lăsa urme în gândire fără de finit. Orice urmă
este un finit.
3980.A crede în infinit este sublim dar a practica acel
crez devine imposibil.
3981.Infinitul nu te va înţelege niciodată ci doar te va
întreba mereu fără să-ţi poată da un răspuns, într-o
lume iluzorie.
3982.Infinitul nu cunoaşte somnul fiindcă nu se trezeşte
niciodată din starea lui. Altfel ar deveni finit.
255
3983.Infinitul spală ochii plini de speranţe ai finitului cu

propria sa nemurire dar nu poate opri niciodată lacrima
scursă din ei pe faţa Lui Dumnezeu.
3984.Doar finitul poate plânge fiindcă infinitul nu poate
începe niciodată să lăcrimeze.
3985.Niciodată să nu fii abătut fiindcă infinitul se află
în tine.
3986.Infinitul este cheia care nu va deschide niciodată
lacătul deşertăciunii.
3987.Infinitul este vârful care va urca mereu în ochii ce
vor să-l cuprindă.
3988.Infinitul este unica ancoră a omului ce poate fi
prinsă de adevărul absolut.
3989.Infinitul nu te va întreba niciodată de ce ci îţi va
spune: nu!
3990.Infinitul te ascultă doar dacă nu-l întrebi nimic.
3991.Infinitul nu poate înţelege nimic altceva din om
decât iubirea care la rândul ei nu poate fi înţeleasă.
3992.Infinitul devine strigătul neputinţei omului în faţa
deşertăciunii vieţii.De aceea infinitul este cel care
neagă mereu.
3993.Infinitul este: nu, iar finitul este: da. Care din ele
sunt cele mai plauzibile şi mai des uzitate în viaţa
noastră? De câte ori nu înseamnă da şi invers?
3994.Infinitul nu va săpa albia nici unei dureri fiindcă
este mai presus de viaţă.
3995.Infinitul este calea căilor de dinainte de a fi fost
vreodată o cale, pe când finitul este calea căilor după
ce a fost o cale. Astfel s-a născut viaţa şi a murit
moartea în infinit.
3996.Moartea moare doar în infinit şi viaţa se naşte doar
în finit spre a muri.
3997.Infinitul nu cade niciodată asemeni unei frunze din
copacul nemuririi ci doar finitul.
3998.Aş vrea să întreb infinitul de ce suntem datori cu o
viaţă şi o moarte? Răspunsul a fost: când?
256
3999.Infinitul nu poate alege deoarece nu ştie decât o

singură cale a tuturor căilor pe când finitul ştie toate
căile spre a putea alege una singură.
4000.Infinitul te înţelege doar dacă nu îl poţi înţelege.
4001.Infinitul te adoră doar dacă nu ştii ce înseamnă
adoraţia.
4002.Infinitul te iartă doar dacă crezi minciunile
finitului.
4003.Infinitul minte doar dacă vrea finitul altfel nu
cunoaşte minciuna.
4004.Infinitul te cuprinde numai atunci când stai
departe de el şi îl priveşti din ţarina amară a finitului,
altfel nu îl poţi înţelege.
4005.Infinitul nu doare niciodată ci speră prin gratiile
acestei lumi.
4006.Infinitul ascultă şoaptele finitului cu sufletul
nemuririi.
4007.Infinitul îşi înţelege doar propria sa nemurire ce
nu poate fi nicăieri în altă parte decât în sinele său.
4008.Infinitul te orbeşte cu absolutul său încât ajungi să
nu mai vezi nimic.
4009.Infinitul nu cunoaşte decât un singur adevăr:
adevărul absolut.
4010.Infinitul află de nemurirea sa doar de la finit altfel
nu ar cunoaşte-o nefiindu-i necesară.
4011.Nemurirea infinitului îi este necesară doar
finitului.
4012.Nemurirea infinitului este soarele finitului fără de
care viaţa nu ar exista.
4013.Infinitul nemuritor şi finitul muritor. Iată plânsul
acestei lumi.
4014.Infinitul va pluti mereu pe aripa dorului de
nemurire al lumii.
4015.Infinitul este podul ale cărui capete nu se
întrezăresc niciodată dar este străbătut de speranţa în
perfecţiune a acestei vieţi.
257
4016.Infinitul este dorinţa nemuririi de a uita de moarte.

4017.Infinitul se ascunde doar acolo unde apare iubirea.
4018.Infinitul nu răsare niciodată decât în sufletul care
iubeşte.
4019.Infinitul uită pentru totdeauna moartea, ucigând-o.
4020.Infinitul este unicul care poate înţelege moartea.
4021.Infinitul este unicul abis unde gândul se pierde
definitiv.
4022.Infinitul nu poate niciodată spune niciodată fiind
el în sinea lui acel: niciodată.
4023.Doar norii infinitului pot stropi amintirea secată a
iubirii.
4024.Infinitul şi iubirea sunt cele două coordonate
mentale care nu încep şi nu se sfârşesc niciodată.
4025.Infinitul este pacea dintre neputinţa şi aspiraţia
omului.
4026.Infinitul nu te urcă şi nici nu te coboară. Te
întăreşte.
4027.Infinitul se supune doar logicii care nu acceptă
logica.
4028.Infinitul este şi un produs al neputinţei noastre.
4029.Infinitul este roata care a deraiat pe traversa
finitului într-un gând dumnezeiesc.
4030.Infinitul este focul care nu stinge niciodată
amintirea unei iubiri.
4031.Infinitul este roua care va înflori iarba iubirii din
ochii tăi.
4032.Infinitul este saltul gândului Lui Dumnezeu în apa
neantului.
4033.Infinitul nu înfloreşte decât în inima care nu va
bate niciodată iubirea ci o va simţi.
4034.Infinitul nu poate fi gândit ci doar simţit.
4035.Infinitul devine necuprins în sufletele ce ard de
focul pasiunii doar dacă acestea înţeleg că întreaga
iubire devine eternă doar prin moarte său sfârşit.
258
4036. O iubire nu se sfârşeşte niciodată tocmai fiindcă

în sfârşitul ei se află infinitul.
4037.Ce anume poate să înţeleagă infinitul atunci când
ne priveşte? Că prea adesea ne pierdem în finitul
minciunii din noi.
4038.Unde poţi găsi mai mult infinit decât într-un
cimitir?
4039.Infinitul iubirii este lumina stelei care de şi moartă
demult se pierde la nesfârşit în noi şi noi dimensiuni
spaţiale amintind etern de existenţa unei mari iubiri ce
nu va apune niciodată.
4040.Infinitul este lumina neagră din noi care nu ne
luminează ţărâna corpului nostru ci sufletul.
4041.Lumina neagră a infinitului este total opusă
luminii albe a finitului dar ambele sunt luminile divine
care au hărăzit acest Tot al nostru.
4042.Infinitul devine un coşmar doar pentru cei
mărginiţi.
4043.Infinitul este şcoala care te învaţă să spui şi să
înţelegi ce înseamnă: nu.
4044.Infinitul se luptă cu tine doar dacă vrei cu tot
dinadinsul să-l înfrunţi cu idei finite. Cum nu poţi
gândi infinit, lasă-l în pace. Te va învinge.
4045.Infinitul te va ajuta numai în măsura în care vei
înţelege de ce nu îl poate cuprinde niciodată finitul.
4046.Infinitul este poarta unicului vis care nu acceptă
compromisul de a fi ştiut.
4047.Infinitul nu va irosi niciodată nimic cu tine, din
ceea ce crezi tu, că poate însemna irosire în această
lume deşartă. Doar finitul este cel ce iroseşte. Deci e
mai bine să-l laşi în pace.
4048.Infinitul se ascunde de tine fiindcă nu te poate
înţelege la fel cum nici tu nu îl înţelegi la rândul tău.
Iubeşte cu adevărat şi-l vei afla.
4049.Infinitul te aude doar dacă strigi înlăuntrul
sufletului tău.
259
4050.Infinitul este orizontul inimii pe care oricât de

mult ţi-ai dori să-l cuprinzi, nu vei reuşi niciodată.
4051.Infinitul este vântul din pumnii deşertăciunii
pentru cel care nu ştie ce este iubirea.
4052.Infinitul din iubire nu te va aştepta niciodată dacă
nu îl vei simţi.
4053.Cine nu a simţit infinitul din iubire nici măcar nu
s-a născut pe această lume unde naşterea şi moartea se
pierd în infinit.
4054.Niciodată infinitul nu-ţi va întinde mâna dacă tu
nu ştii cum să o simţi iubindu-i clipa să eternă.
4055.Infinitul şi iubirea nu pot fi separate niciodată de
finit ci doar memorate la nesfârşit.
4056.Infinitul este zeul ai cărui paşi nu vor călca
niciodată praful deşertăciunii acestei lumi, fiindcă se
află doar în iubirile care de şi trăiesc închise în
corpurile de ţărână, sufletele lor se află dincolo de
lume.
4057.Infinitul este steaua care luminează aureola iubirii.
4058.Clipa infinitului nu va înţelege niciodată anii grei
şi gârboviţi de suferinţe ai finitului.
4059.Nu există sentiment mai înălţător decât să te
împaci cu infinitul din tine.
4060.Eşti pe patul morţii? Nu dispera! Gândeşte la
infinitul din tine şi înţelege că vei trăi veşnic.
4061.Adevărata lume a infinitului din tine este aceea în
care poţi asculta, vedea sau simţi doar cu gândurile.
Încearcă să o creezi după inima ta, iubind din tot
sufletul. Nu este minunată? Aceasta e calea spre
fericire.
4062.De câte ori eşti trist nu uita că există infinit şi toate
câte sunt, nu sunt şi vor mai fi, raportate la infinit,
sunt: nimic!
4063.Lăsaţi-vă cuprinşi de infinitul din voi şi veţi
înţelege de ce sufletele voastre sunt mult mai puternice
decât colbul deşertăciunii dus către nicăieri.
260
4064.Adevărata bunătatea a Lui Dumnezeu o vei simţi

doar atunci când vei simţi infinitul iubirii din tine.
4065.Cine nu a iubit niciodată nu s-a născut fiindcă nu
s-a hrănit cu infinitul din el spre a trăi în lumina
propriului său suflet.
4066.Infinitul este ulciorul care nu se sparge niciodată
de stânca timpului.
4067.Infinitul nu va număra niciodată frunzele amintirii
ruginite în toamnă târzie a deşertăciunii, fiindcă
amintirea lui este eternitatea.
4068.Nu vei putea iubi niciodată fără să înţelegi că
infinitul nu poate fi înţeles.
4069.Infinitul nu poate crede decât în iubire.
4070.Infinitul nu spală doar uitarea ci şi viaţa, de aceea
e atât amintire cât şi moarte, e lumea de apoi.
4071.Infinitul nu va trece niciodată pe strada vieţii
fiindcă este cel care îi detestă limitele.
4072.Infinitul nu înoată în abisul cunoaşterii deoarece
aceasta este unicul adevăr care îl ucide.
INSTINCT
4073.Instinctul este gândul nelocuit de nici o idee decât

de el însuşi, de simţirea sa.
4074.Instinctul este simţirea de către nefiinţă a fiinţei.
4075.Instinctul primordial este începutul etern al
Totului.
4076.Instinctul este aura divină a nefiinţei.
4077.Instinctul este regăsirea de sine a nefiinţei în
fiinţă.
4078.Instinctul este prima libertate a nefiinţei: aceea de
a fi.
4079.Instinctul este împlinirea de sine a nefiinţei prin
fiinţare.
261
4080.Instinctul este originea Lui Dumnezeu.

4081.Instinctul este prima treaptă a simţirii.
4082.Prin instinct a înţeles nefiinţa că există.
4083.Instinctul etern al nefiinţei infinitului nu este
instinctul cunoscut de noi, ci o stare de fapt deasupra
oricărui Cuvânt Matrice, caracterizată prin calitatea de
a da dimensiune infinitului. Aceasta stă la originea
energiei, sensului, Cuvântului şi al Evenimentului
Primordial.
4084.Instinctul etern al nefiinţei, ce stă la originea
Cuvântului Dor, definit ca fiind Cuvântul Matrice al
Dumnezeului Primordial, este dincolo de orice Formă
intangibilă, dincolo de orice asimptotism sau
tangenţiabilitate, dincolo de orice înţeles, fiind
iniţiatorul de facto al înţelesului din neînţeles.
4085.Instinctul etern al nefiinţei stă la originea energiei,
nefiind o energie cu un înţeles în devenire al primului
Cuvânt Matrice.
4086.Instinctul etern al nefiinţei nu poate fi un Cuvânt
în sine neavând un înţeles decât prin Lipsă din
semanticul, semioticul şi asemioticul infinit, care este
Cuvântul Dor.De aceea Cuvântul Dor este cel care
recunoaşte la rândul Lui Instinctul Nefiinţei Infinite.
4087.Instinctul vieţii este teamă de moarte iar al morţii
să fie teamă de viaţă?
4088.Atunci când iubeşti o faci mai înainte de toate
instinctual.
4089.Instinctul este sufletul oricărei iubiri.
4090.Nu am putea iubi fără instinct.
4091.Instinctul este primul geamăt al fiinţei din nefiinţa
sa.
4092.Instinctul este unica limită alături de haos, dintre
infinitul fiinţei şi cel al nefiinţei.
4093.Instinctul este Marea Revelaţie a Lui Dumnezeu
prin care acesta există.
262
4094.Instinctul este cu mult dincolo de orice existenţă

chiar dacă determină existenţa.
4095.Instinctul şi haosul sunt baza a Tot şi a Toate.
4096.Instinctul este părintele Luminii Divine.
4097.Instinctul este strălucirea conştiinţei de dincolo de
orice Univers.
4098.Instinctul este frumuseţea divină a fiinţei regăsită
în nefiinţă.
4099.Instinctul poate fi descris dar niciodată, înţeles.
4100.Instinctul nu gândeşte ci simte gândirea.
4101.Instinctul te va înţelege doar când nu vei căuta un
înţeles.
4102.Instinctul este centura de siguranţă a vieţii.
4103.Ce s-ar face lumea aceasta fără instinct? Ar mai
exista?
4104.Absolut orice fiinţă va fi înveşmântată în mantia
instinctului.
4105.Instinctul gândeşte de multe ori mai profund decât
orice înţelept.
4106.Instinctul este sufletul fiinţei, în care şi-a lăsat
genele nefiinţa.
4107.Nicăieri nu ne apropiem mai tare de perfecţiune
decât prin instinct.
4108.Faţă de instinct nu poţi fi alături fiindcă eşti tu, dar
mai ales inexplicabilul din tine.
4109.Instinctul este podul dintre existenţă şi adevărul
absolut.
4110.Instinctul nu poate fi înţeles niciodată.
4111.Instinctul este regulă care nu cunoaşte legitatea!
4112.Instinctul este inexplicabilul din noi.
4113.Numai prin instinct lumea cunoaşte ora exactă a
nemuririi faţă de murire, existând.
4114.Instinctul este marele singuratic al existenţei
noastre, atunci când nu iubeşte.
4115.Instinctul lumii este un personaj tragic.Se agaţă de
viaţă cunoscând iminenţa morţii.
263
4116.Instinctul se deosebeşte de tine prin adevăr.

4117.Instinctul este unicul care-şi permite să dea la o
parte Iluzia Vieţii.
4118.Numai instinctul îl recunoaşte cu adevărat pe
Dumnezeu.
4119.Prin instinct şi ateii au un Dumnezeu al lor.
4120.Dumnezeu se află în noi prin instinct.
4121.Instinctul crede în tine fără să te întrebe nimic
despre viaţa ta.
4122.Marii învingători ai lumii au fost aceea care s-au
bazat pe propriul lor instinct.
4123.Instinctul este calea spre împlinire dacă ştii cum să
o urmezi. Nu o întreba niciodată de ce.
4124.Instinctul este sursa valorii.
4125.Atunci când eşti abătut sau trist nu uita niciodată
de instinctul care este mereu găzduit de fiinţa ta.
4126.Instinctul este calea fiinţei.
4127.Instinctul pare cel mai simplu element al
cunoaşterii noastre, dar şi cel mai complicat.
4128.Instinctul a clădit sau a dărâmat biserici, a
declanşat războaie sau a adus pacea, a iubit sau a urât
dar niciodată nu a pretins că ştie de ce.
4129.Instinctul devine farul salvator atunci când corabia
vieţii naufragiază.
4130.Marii norocoşi ştiu să-şi cultive instinctul său
instinctul îi cultivă pe ei?
4131.Fii aproape de instinct. Iată cheia succesului.
4132.Nu întreba niciodată instinctul de ce fiindcă îţi va
răspunde de fiecare dată cu o nouă întrebare.
4133.Instinctul este o întrebare şi atât.
4134.Oricât de neînţeles ar fi instinctul pentru tine, nu
uita un singur lucru, este unicul care L-a înţeles pe
Dumnezeu!
264
IUBIRE
4135.Iubirea este lacrima Lui Dumnezeu din această

lume prelinsă la colţul ochilor tăi.
4136.Iubirea este aripa frântă a unui înger ce a crezut în
această lume.
4137.Iubirea este împlinirea unicului adevăr al acestei
lumi care este o mare minciună.
4138.Iubirea este zefirul ce adie peste icoana sufletelor
care vor să înţeleagă această lume de neînţeles.
4139.Iubirea este acceptarea celui mai mare rău ca fiind
o salvare.
4140.Iubirea nu poate muri niciodată fiindcă nu se poate
naşte, ea fiind eternă, undeva acolo, într-un colţ de
Destin.
4141.Iubirea va căuta mereu absolutul chiar dacă acesta
se ascunde în moarte.
4142.Iubirea este împlinirea unicei promisiuni făcute cu
Viaţa şi anume de a fi mai presus de Moarte.
4143.Iubirea crede numai în lumina care nu apune
niciodată din aura Dumnezeului clipei în care se află
ochii pierduţi unii în alţii.
4144.Iubirea se întoarce către tine doar dacă îl poţi
înţelege pe Dumnezeu.
4145.Iubirea este mai presus decât orice creaţie fiind
singura care poate străbate eternitatea sufletului tău.
4146.Iubirea este vraja unei priviri care se pierde în
lumina Destinului.
4147.Iubirea este unicul adevăr al neînţelesului din toate
înţelesurile acestei lumi.
4148.Iubirea este până cu care a scris Dumnezeu pentru
prima oară: Sunt singur fără de Tine!
4149.Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia
absurdului.
265
4150.Iubirea este frumuseţea fericirii de a strânge în

braţe eternitatea.
4151.Iubirea este răsăritul din ochii tăi a luminii
sufletului ce nu va apune niciodată.
4152.Iubirea nu poate cere niciodată iertare.
4153.În iubire nu poţi greşi niciodată decât simţi.
4154.Iubirea nu ştie ce este timpul decât clipa.
4155.Iubirea va fi mereu unică şi indivizibilă.
4156.Iubirea nu plânge niciodată fiind în lacrima
eternităţii.
4157.Iubirea se supune doar iubirii, aşa că nu poate
trişa.
4158.Iubirea este unica ce va înţelege cât de adânc
poate fi sufletul iubit.
4159.Iubirea nu iartă niciodată fiindcă nu cunoaşte
greşeala decât împăcarea.
4160.Doar iubirea poate crede mereu în aripa unui înger
care nu se va frânge niciodată fără să o intereseze dacă
există Dumnezeu sau nu.
4161.Adevărata iubire nu cunoaşte gelozia în schimb
gelozia nu va şti niciodată ce este adevărata iubire.
4162.Nu există criterii anume de a defini iubirea, cum
nu există suflet care să poată spune că iubirea are doar
o singură definiţie.
4163.Iubirea poate fi oceanul din ochii tăi ale cărui
valuri se lovesc de sufletul meu, înecându-l în
eternitatea momentului.
4164.Iubirea nu minte niciodată ci spune poveşti fiindcă
în iubire cu toţii suntem copii.
4165.Într-o iubire nu poţi înşela fiindcă nu cunoşti
măsura simţirii şi nici imensitatea sufletului în care te
pierzi.
4166.Iubirea este totul din nimic şi nimic din tot.
4167.Iubirea este corabia care navighează mereu pe
oceanul simţirii căutând mereu portul fericirii ce nu-l
va afla niciodată.
266
4168.Iubirea nu poate trece nicăieri de noi, decât să

rămână în urma noastră.
4169.Cel mai mare rău în iubire este să accepţi
amintirea că atare, dar să nu uităm că viaţa este o
amintire.
4170.În iubire să nu spui niciodată nu fiindcă nu eşti tu
cel care decide ci sufletul tău.
4171.Iubirea este asemenea soarelui. Răsare în spatele
zorilor unor priviri, pentru a apune după orizontul
însângerat al unei amintiri ce va străluci în noaptea
vieţii.
4172.Niciodată nu poţi accepta ceva în iubire fiindcă nu
poţi decide. Cel care scrie cu pana iubirii este numai
Dumnezeu.
4173.Iubirea poartă Destinul pe unde vrea ea.
4174.Iubirea nu poate fi dulce şi nici amară ci doar
iubită.
4175.Iubirea nu călătoreşte niciodată la drum cu viaţa,
fiind în gara unei clipe unde viaţa poate să o zărească
sau nu.
4176.Descântecul iubirii este oracolul Destinului. Doar
iubirea îl poate consulta pentru a fixa boala de care
suferă acesta.
4177.Iubirea nu cunoaşte amăgirea fiindcă sinele ei
amăgeşte mereu deşertăciunea vieţii cu un nou absolut.
4178.Iubirea şi deşertăciunea nu fac niciodată casă
bună.
4179.Iubirea este aceea care fură eternitatea unei
singure clipe pentru a da în schimbul ei o viaţă plină
de ani grei.
4180.Iubirea va fi mereu străină de politeţe fiindcă nu
cunoaşte nici ierarhia şi nici diferenţierile între cele
două suflete.
4181.Cel mai sublim adevăr într-o iubire este cearta
dintre cei doi care sunt percepuţi ca unul singur. Prin
urmare în iubire fiecare se ceartă cu el însuşi.
267
4182.Iubirea va crede mereu şi negreşit numai în

propriul său sine.De aceea tot ce nu se află în
universul său devine străin.De aceea îndrăgostiţii sunt
cei mai străini dintre oameni.
4183.Iubirea devine povara sufletului ce o poartă dacă
refuză să uite de deşertăciunea acestei lumi.
4184.Iubirea este ca şi vântul. Oricât de mult ai încerca
să o cuprinzi în braţe nu vei reuşi. Dacă vei dori să o
respiri adânc în sufletul tău vei prinde noi puteri.
4185.Iubirea nu se poate desprinde niciodată din clipa
hărăzită ei decât dacă vei accepta să părăseşti
eternitatea sufletului tău pentru totdeauna, îmbrăţişând
nonsensul vieţii.
4186.Iubirea nu poate fi cumpărată şi nici vândută pe
tarabă vieţii oricât de mare ar fi preţul ei.
4187.Iubirea poate exista în sufletul unui singur cuvânt
o veşnicie.
4188.Ce poate fi mai înălţător sau mai sublim decât
iubirea, atunci când îi simţi veşnicia pierdut în privirea
celuilalt?
4189.Iubirea te ridică sau te doboară, în funcţie de
modul cum îi percepi veşnicia.
4190.În iubire nu este bine să promiţi niciodată nimic
tocmai fiindcă iubirea nu promite niciodată nimic ci ia
totul.
4191.Să fie nemărginirea sânul la care a supt cândva
iubirea ce nu vrea să înţeleagă pentru nimic în lume
moartea?
4192.Ce poate fi mai adevărat decât iubirea? Dar mai
fals decât nerecunoaşterea ei?
4193.A spune că iubirea se îndreaptă undeva anume
este ca şi cum ai afirma că moartea poate fi fără de
naştere.
4194.Iubirea fără de moarte nu poate exista fiindcă şi
iubirea se naşte chiar dacă nu acceptă moartea
niciodată.
268
4195.Iubirea este unica care poate înţelege absolutul.

4196.Fără de iubire lumea ar fi o eternă sală de
aşteptare a morţii.
4197.În iubire subiectul va fi întotdeauna: „Noi”, iar
predicatul:” Eternitatea”.
4198.Iubirea nu va înţelege niciodată cum de poţi
înţelege.
4199.Iubirea te aşteaptă acolo unde nici Moartea nu se
aşteaptă că va găsi Destinul.
4200.Adevărata iubire te loveşte cu propriul tău Destin
şi te iartă cu Moartea.
4201.A striga în iubire este ca şi cum ai striga într-o
lacrimă. Unicul strigăt va fi doar acela al tăcerii.
4202.Iubirea nu poate înţelege niciodată ecoul stins al
cuvintelor ci doar eternitatea lor.
4203.Iubirea nu se aprinde niciodată fiindcă sinele său
este lumina eternă, ce a fost, va fi şi este.
4204.Să nu te aştepţi niciodată să primeşti ceva în
schimbul iubirii fiindcă aceasta nu poate plăti nici un
adevăr.
4205.Iubirea zboară în lacrima eternităţii doar dacă ştii
să priveşti cu ochii închişi.
4206.Cel care îţi va arăta iubirea este cel mai mare
mincinos. Iubirea nu poate fi văzută niciodată ci doar
trăită.
4207.A spune” te iubesc” în iubire, este exact ca şi cum
ai vrea să umpli un ocean cu o lacrimă.
4208.Iubirea nu va accepta niciodată să fie înţeleasă.
4209.Iubirea va merge doar în inima care îşi bate
propriul Destin.
4210.Iubirea este singură ce acceptă minciuna dorinţei.
4211.Iubire sinceră nu vei vedea niciodată fiindcă în
iubire totul devine sincer chiar şi minciuna.
4212.Iubirea este cel mai mare legământ pe care l-a
făcut Dumnezeu cu Existenţa. Acela de a nu înţelege
269
nimic din această lume, dar să simţi că ştii totul, că

vrei totul şi mai ales că înfrunţi orice, pentru o privire.
4213.Nu există iubire pierdută ci doar regăsită.
4214.Nici o iubire nu poate fi mare sau mică precum
nici un infinit nu poate fi mare sau mic, când ambele
pornesc din suflete.
4215.În iubire nu poţi să uiţi niciodată tocmai fiindcă îţi
vei aminti mereu că ai uitat uitarea.
4216.Spune iubire şi taci. E îndeajuns.Pe urmă priveşte
moartea. Mai există?
4217.Iubirea te va chinui doar dacă te vei încăpăţâna cu
tot dinadinsul să accepţi că în această lume există
adevăr şi minciună. Pentru iubire ambele sunt un
adevăr.
4218.Înţelegerea în iubire este cel mai chinuitor uragan
al vieţii, în schimb furtuna devine liniştea inimii,
fiindcă în iubire nu poate fi înţelegere niciodată.
4219.În iubire doar valurile furtunii simţirilor se pot
înţelege între ele.
4220.A promite în iubire este ca şi cum ai striga în abis
tocmai fiindcă iubirea nu cere niciodată nimic.
4221.Iubirea nu te poate amăgi niciodată ci doar ucide.
4222.Dacă odată cu fiecare clipă ne apropiem de
moarte, odată cu fiecare clipă pierdem eternitatea unei
iubiri.
4223.Iubirea nu te poate crede pe tine orice ai spune
fiindcă va fi mereu partea opusă a personalităţii tale.
4224.Iubirea se bucură doar dacă nu este întrebată
niciodată.
4225.Iubirea nu va avea niciodată un vocabular al ei ci
doar eternitatea clipei sale.
4226.Iubirea te ucide doar dacă vei încerca să înţelegi
infinitul din privirea sa, sau să înţelegi neînţelesul din
inimă sa.
4227.Iubirea trebuie acceptată aşa cum e. Nu cere
niciodată nici să o lauzi şi nici să o supraestimezi
270
fiindcă toate acestea aparţin unei lumi diametral opuse

iubirii.
4228.Iubirea va fi mereu călătorul din gara unei
speranţe care priveşte trenul existenţei acesteia
efemere cum îi duce pt toţi din jurul său în afară de
noi, ce vom merge cu trenul eternităţii.
4229.Iubirea va deţine mereu cheia eternităţii din
această lume.
4230.Iubirea te cheamă doar dacă nu o asculţi şi te
înţelege doar dacă nu o înţelegi.
4231.Iubirea este fructul uitat de Dumnezeu în grădina
păcatului.
4232.Iubirea va complica totul atunci când nu poate fi
înţeleasă.
4233.Dar cine crede că iubirea poate fi înţeleasă
greşeşte.
4234.Iubirea este nimbul infinitului din această lume.
4235.Iubirea devine pasiune doar atunci când devine
comparată cu Destinul.
4236.Iubirea nu poate şti încotro va merge însă
pasiunea, da.
4237.Iubirea te încântă doar dacă asculţi infinitul din
tine.
4238.Iubirea te va alege din mărgelele Destinului atunci
când vei înţelege că unicul sens al existenţei tale este
simţirea.
4239.Iubirea este floarea care nu poate fi tăiată
niciodată din amintirea unui suflet.
4240.Iubirea este aripa care odată frântă nu va înţelege
niciodată greşeala ta.
4241.Iubirea nu va pluti niciodată în aerul
superficialităţii.
4242.Iubirea va părăsi pasiunea la unul din colţurile
uitării, însă nu va pleca din inima ta decât atunci când
această uitare va deveni o amintire.
271
4243.Iubirea este alături de tine atâta timp cât vei şti să

priveşti nemărginitul din ochii ei.
4244.Învaţă să plângi în iubire, să înţelegi că în lacrima
ta nu vei fi niciodată tu ci voi.
4245.Doamne, cât de bine ar fi ca atunci când trăim o
mare iubire să nu complicăm totul. Să ştim că ochii în
care ne pierdem vor fi alături de Destinul nostru la
nesfârşit, să ştim că soarele răsare doar cu literă mică
şi niciodată cu literă mare? Doamne, oare ar fi bine să
putem iubi astfel? Fără să simţim pasiunea în creaţia
sinelui nostru? Fără să ne regăsim în acel
transcendental tumult metafizic prin care iubirea
devine cel mai complicat şi implicit cel mai simplu
lucru din această lume? E imposibil, fiindcă atunci
când trăieşti o mare iubire şi mai ales pasiunea ei,
simţi că orice lucru oricât ar fi de simplu primeşte
valenţe pantagruelice, că e inexplicabil şi implicit mai
complicat decât orice pe lume. Asta e adevărata iubire
şi cine nu a trăit-o niciodată nici măcar nu s-a născut
în această lume.
4246.Iubirea este adevărul uitat de Dumnezeu pe
drumul prăfuit al vieţii noastre.
LUMINĂ
4247.Lumină este necunoscutul aprins din noi spre a ne

afla amintirea propriului Eu.
4248.Ce s-ar face viaţa fără lumina morţii care
traversează mileniile în prezentul nostru?
4249.Lumina este altarul ce desparte binele de rău în
minunatul său spectru al cunoaşterii.
4250.Lumina este gândul Lui Dumnezeu prezent în tot
şi în toate.
272
4251.Lumina este fericirea existenţei de a spune da

neantului.
4252.Lumina este marea revelaţie a Lui Dumnezeu faţă
de El însuşi.
4253.Lumina este raţiunea existenţei de a fi, peste
dimensiunile prin care înţelegem lumea.
4254.Lumină este dorinţa Lui Dumnezeu de a se face
cunoscut lumii.
4255.Lumina este darul divin prezent în Iluzia Vieţii.
4256.Lumina poate fi redusă la radiaţie
electromagnetică, cuantă, fotoni, dar dincolo de toate
acestea este unicul mesager care ne aduce viitorul
trecut al morţii în prezent, prin stele.
4257.Doar lumina ne spune că şi în moarte există viitor.
4258.Lumina devine mesager fiind urma adevărului
absolut ce traversează Iluzia Vieţii.
4259.Lumină este unica magie ce poate da un înţeles
Iluziei Vieţii.
4260.Lumina este poarta deschisă a absolutului către
sufletele noastre.
4261.Lumina este miracolul prin care Dumnezeu ne
aminteşte mereu.
4262.Fără lumină întreaga lume ar fi lipsită de viaţă.
4263.Lumină este viaţa eternă a morţii care răzbate
moartea vieţii detronând dimensiunile prin
transcendenţă.
4264.Lumina este visul Destinului de a-şi înţelege
propria sa împlinire.
4265.Lumina este cel mai de preţ dar făcut acestei lumi.
4266.Prin lumină îl percepem pe Dumnezeu.
4267.Fără lumină întregul Destin s-ar nărui în propriul
său sine.
4268.Lumina este cel mai măreţ mesager al eternităţii.
4269.Lumina Divină este alcătuită din o infinitate de
nivele spectrale unde fiecare posedă propria sa energie
pentru orice gând din infinitatea de lumi.
273
4270.Lumina Divină este Conştiinţa Universală formată

din infinitatea de gânduri a Cuvintelor Matrice.
4271.Lumina Divină este Gândul Suprem prin care se
identifică Dumnezeu în fiinţele noastre. Nu există iad
sau rai ci doar spectre energetice ale gândurilor din
cadrul Luminii Divine.
4272.Dumnezeu există, este Gândul Universal, este
Lumina Divină, în el se află atât binele cât şi răul dar
şi o infinitate de opuşi ai acestora. Este adevărat că
dacă vom alege un nivel spectral inferior nouă acesta
ne va părea iad sau superior, răi.
MOARTE
4273.Moartea este mai aproape decât sinele nostru de

noi.
4274.Înţelegem mai adânc neînţelesul morţii decât
Iluzia Vieţii.
4275.Ce poate fi Moartea decât împlinirea scopului
acestei existenţe?
4276.Nimic nu este mai absolut decât Moartea în
această lume.
4277.Unicele adevăruri al acestei vieţi sunt moartea şi
iubirea.
4278.Destinul Morţii este acela de a împlini Viaţa.
4279.Moartea este calea pe care a venit lumina ce a
trecut prin Viaţă şi a reveni în aceeaşi Moarte faţă de
Viaţă.
4280.Mereu Moartea va fi un neant faţă de Viaţa ce nu
mai există pentru Moarte.
4281.Există oare o Moarte diferită pentru o anume
Viaţă? Niciodată. Întreaga Moarte este la fel, neant.
274
4282.Viaţa este tărâmul revenirilor pe când Moartea al

pierderilor. A revenit cineva din Moarte? Dar s-a
pierdut cineva în Moarte?
4283.Nimeni nu se poate pierde în Moarte fiindcă nu
are un ţel ca şi în Viaţă.
4284.Moartea este o predestinare a absurdului.
4285.Între Moarte şi Absurd există o înţelegere. Nici
unul şi nici celălalt nu pot devansa Viaţa.
4286.Cuvântul înseamnă Viaţă iar Adevărul său:
Moarte.
4287.Nemuritoare sunt numai urmele Vieţii lăsate de
paşii Morţii.
4288.Moartea vine mereu ca un mare neînţeles.
4289.Moartea se ascunde numai în Viaţă.
4290.Moartea a fost auzită numai de Viaţă şi nicidecum
de Moarte.
4291.Scopul Morţii este acela de a lumina calea Vieţii.
4292.Instinctul Morţii este inima Vieţii.
4293.Florile ofilesc numai în Viaţă, niciodată în Moarte.
4294.Doar Viaţa poate naufragia în portul unde va trage
netăgăduit, în: Moarte.
4295.Poate fi Moartea neîncrezătoare faţă de Viaţă?
4296.S-a născut vreodată Moartea din altceva decât tot
din Viaţă?
4297.Este Moartea un Destin al Vieţii? Cu siguranţă:
Da!
4298.Poate fi teamă de Moarte altceva decât flacăra
Vieţii?
4299.Ştim ceea ce urmează Vieţii dar niciodată ceea ce
urmează Morţii.
4300.Dacă am şti destinul Morţii am pierde Viaţa
pentru totdeauna.
4301.Nu există lumină mai mare decât întunericul
Morţii. Din acesta îşi trage seva întreaga Viaţă.
4302.Oare dacă nu ar mai muri stelele ar mai trăi?
275
4303.Există iubire mai mare decât aceea care vrea să

existe şi în Moarte?
4304.Ar putea fi Iubire fără Moarte precum Viaţă fără
Destin? Ambele se spală în apa Morţii pentru a putea
trăi.
4305.Ce poate fi mai aproape decât Moartea în Viaţă?
4306.Ar mai avea Viaţa un ţel fără de Moarte?
4307.Cine nu a înotat în mrejele Vieţii nu va putea
înţelege niciodată de ce aceasta trebuie să moară.
4308.Câtă Moarte există într-o mare iubire?
4309.Viaţa acceptă Moartea doar când nu mai are
încotro, pe când Moartea acceptă Viaţa necondiţionat.
Atunci, cine iubeşte sincer în acest mariaj?
4310.Doar faţă de Viaţă poate exista o Moarte uşoară.
4311.Nicăieri nu te vei afla cu o moarte mai puţin decât
cu propria ta Moarte.
4312.Instinctul nu moare niciodată ci devine
instantaneu Moarte.
4313.Nu poate fi nimic mai mult decât Moartea precum
nu poate fi mai puţin decât Viaţa.
4314.Să ştii ce vrei în faţa Morţii este o nebunie.
4315.Alături de Moarte suntem străini cu toţii.
4316.Fericirea Vieţii este naşterea Morţii.
4317.A iubi Moartea înseamnă a naşte Viaţa.
4318.Cine a aflat ce îi place Morţii? Dar Vieţii?
4319.Este cineva care întors din Moarte să iubească
Viaţa?
4320.Privind Moartea am vrea să ştim ce vrem de fapt?
4321.A existat vreodată apusul Morţii? Acela e cu
siguranţă naşterea Vieţii.
4322.A vorbi despre Moarte este exact ca şi cum am
muri dinainte de a ne fi născut.
4323.A împărţit vreodată Moartea Destinul la masa
tăcerii la fel ca şi Viaţa?
4324.Să ştii ce vrei înseamnă să consulţi în primul rând
Moartea.
276
4325.Ai văzut realizat vreodată înţelesul Morţii?

Priveşte Destinul.
4326.Cine poate fi mai infatuat decât Viaţa în faţa
Morţii?
4327.Există zori fără de noapte, dar Moarte fără de
zâmbetul tău?
4328.Moartea va fi întotdeauna prima care te va lua
definitiv din această lume.
4329.Să nu crezi în Moarte este ca şi cum ai crede în
Viaţă.
4330.Poate să fie mai puternică Moartea decât Iubirea?
Prima te ia şi a două te aduce. Important e unde
anume?
4331.Nimic nu poate fi mai adevărat decât Moartea şi
nici mai fals decât Viaţa.
4332.Moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală.
4333.Prin moarte ne luăm rămas bun de la cunoaşterea
acestei lumi? Dacă da, atunci înseamnă că aceasta nici
măcar nu a existat în visul nostru.
4334.Să fie moartea Golgota vieţii?
4335.Moartea se naşte numai din viaţă. Doar cel născut
poate muri.
4336.Naşterea morţii este moartea vieţii în schimb să fie
naşterea vieţii, moartea morţii?
4337.Tot ce ştim în această lume este că moartea începe
odată cu naşterea şi se sfârşeşte cu moartea.
4338.Ce poate fi dincolo de naştere? Sex, săruturi,
iubire. Dar dincolo de moarte?
4339.A înţelege moartea este cel mai de preţ lucru în
această viaţă.
4340.Întreaga viaţă este datoare morţii prin simpla sa
naştere.
4341.Moartea nu poate muri.
4342.A muri moartea înseamnă a trăi dar a trăi viaţa nu
înseamnă a muri.
277
4343.Moartea este un adevăr spus doar pe jumătate de

către viaţă.Cu toţii ştim unde se naşte fără să aflăm
unde moare.
4344.Moartea este inerţia în care se pierde viaţa atunci
când realizează că este o mare iluzie.
4345.Moartea nu se poate ascunde niciodată de viaţă în
schimb viaţa se ascunde mereu de moarte pe tot
parcursul său.
4346.A spune că viaţa sau moartea sunt binele sau răul
este echivalent cu acceptarea perfecţiunii la una sau
alta. Cine este perfectă, viaţa sau moartea?
4347.Dacă lumea noastră nu ar cunoaşte moartea, lumea
ar deveni cel mai mare coşmar visat vreodată de un
suflet pierdut în oceanul existenţei.
4348.Oricât de mult vom fugi de moarte ne vom
îndrepta către sânul ei, fiindcă spre deosebire de viaţă,
care are mai multe căi de urmat. Calea morţii trece
prin viaţă.
4349.Adevărul morţii nu poate fi decât viaţa precum
adevărul vieţii constă în moarte. Nu am putea accepta
viaţa ca fiind un adevăr fără existenţa morţii şi invers.
4350.Moartea este lumina care ne arată o singură cale
atunci când viaţa înfrântă a greşit definitiv drumul.
4351.Moartea va coborî muntele deşertăciunii urcat de
viaţă spre a cuceri vârful suferinţei.
4352.Moartea primeşte doar clipa să eternă şi niciodată
anii vieţii înrobiţi de atât de multe clipe.
4353.Moartea este marele neînţeles al vieţii cum
probabil viaţa al morţii.
4354.Moartea nu uită niciodată să aducă uitarea pe când
viaţa da.
4355.Moartea se poate găsi în tot ce este viu pe când
viaţa nu se mai află în tot ce este mort.
4356.Moartea este cea mai mare provocare a vieţii şi
totodată cea mai mare înfrângere a sa la infinit.
278
4357.Moartea spală mereu asfaltul negru al vieţii pe

care se topesc fulgii de zăpadă ai Destinului atâtor şi
atâtor suflete.
4358.Moartea nu poate începe niciodată fără de viaţă,
precum existenţa fără de nonexistenţă. De aceea
ambele sunt una doar Iluzia Vieţii noastre le disting
astfel.
4359.Moartea nu s-a sinucis niciodată în schimb viaţa,
da. Cine este cel cu adevărat păcătos? Moartea sau
viaţa?
4360.Sinuciderea există numai în viaţă, odată intrată în
moarte îşi pierde orice consistenţă fiindcă moartea nu
poate muri.
4361.A încerca să cauţi viul în moarte este echivalent cu
a căuta moartea în viaţă. Să recunoaştem. În această
viaţă e plin de moarte, dar în moarte?
4362.Moartea este unica libertate absolută a acestei
lumi.
4363.Moartea reculege toate amintirile vieţii
împlinindu-le în Destin.
4364.Moartea nu reuşeşte niciodată să fie înţeleasă pe
deplin de viaţă.
4365.Moartea este unicul joc care nu se mai termină
niciodată în ochii vieţii.
4366.Moartea rămâne mereu în urma vieţii pentru a nu
pierde nimic din clipele acesteea.
4367.Moartea este împlinirea unui Destin care s-a
crezut viaţă.
4368.Moartea înţelege viaţa ca fiind pasul cel din urmă
al propriei sale naşteri.
4369.Moartea este pasiunea creaţiei de a fi eternă.
4370.Moartea este darul suprem al deşertăciunii făcut
vieţii.
4371.Moartea este patima de care nici Dumnezeu nu a
putut scăpa şi anume, propria Sa eternitate.
4372.Moartea va lua totul pentru a nu mai da niciodată.
279
4373.Moartea crede numai în naşterea vieţii şi niciodată

în moartea sa.
4374.Moartea este libertatea de a fi dăruită existenţei de
Dumnezeu.
4375.Moartea este creaţia supremă a vieţii.
4376.Începutul morţii începe odată cu naşterea vieţii.
Ce coincidenţă divină?
4377.Moartea lipseşte numai din propria sa eternitate.
4378.Moartea este atributul suprem al libertăţii.
4379.Moartea nu va ascunde niciodată nimic vieţii,
fiind sufletul acesteia.
4380.Moartea nu este cea care amăgeşte viaţa ci invers.
4381.Moartea va cânta numai în orchestră vieţii iar
viaţa nu are nimic de spus în lumea morţii.
4382.Moartea este deplinătatea cunoaşterii acestei Iluzii
a Vieţii.
4383.Moartea nu poate ierta viaţa pentru minciuna
existenţei sale cu privire la cunoaştere.
4384.Sunt conştient că dacă nu am trăi Iluzia Vieţii,
realitatea noastră ar fi moartea deplină.
4385.Moartea nu joacă niciodată cu zaruri măsluite
precum viaţa.
4386.Moartea cunoaşte doar un singur adevăr real, pe
când viaţa o infinitate de adevăruri ireale.
4387.Este mereu mai aproape Iluzia Vieţii decât
adevărul morţii de sinele nostru, de aceea cel care ne
trăieşte viaţa este străinul din noi.
4388.Nu poţi să înţelegi Destinul fără moarte, precum
nu poţi să înţelegi viaţa fără Destin.
4389.Cel mai îndepărtat adevăr al sufletului nostru de
noi este adevărul morţii.
4390.Moartea se sprijină numai pe viaţă.
4391.Ce este viaţa fără de moarte? Moarte eternă. Dar
moartea fără de viaţă? Eternitate. În viaţă murim câte
puţin cu fiecare clipă care trece.
4392.Moartea este unicul tărâm care nu crede în lacrimi.
280
4393.Moartea te priveşte doar în măsura în care vrei să

înţelegi eternitatea Destinului tău.
4394.Moartea poate să fie cel mai pasional joc al vieţii,
unde aceasta poate întâlni eternitatea.
4395.Moartea este absurd doar pentru Iluzia Vieţii.
4396.Absolutul morţii se regăseşte în viaţă prin
eternitatea lumii de apoi.
4397.Moartea ajunge să înţeleagă viaţa doar ca un
început propriu al său, pe când viaţa: un sfârşit.
4398.Moartea nu revine niciodată pe unde a călcat.
4399.Moartea este cântecul lebedei pe aripile căruia
zboară viaţa.
4400.Moartea se naşte odată cu viaţa însă unde se
sfârşeşte una începe cealaltă.De ce?
4401.Moartea şi viaţa chiar dacă au un început în
naştere, lumile lor nu încep şi se sfârşesc atunci.
4402.Dincolo de orice moarte nu poate fi decât viaţa
eternă, întrucât moartea este văzută astfel doar fiindcă
o privim din viaţă, altfel nu ar mai fi.
OCHI
4403.Ochii sunt filele poveştilor nemuritoare ale

sufletului.
4404.Ochii sunt gara Destinului în care se pierd
trenurile speranţelor.
4405.Ce poate fi mai măreţ decât răsăritul eternităţii din
ochii tăi?
4406.Oare unde este infinitul? În ochii tăi sau în ochii
stelelor de pe bolta Destinului meu?
4407.Am văzut ochi curioşi, fericiţi, împliniţi, trişti, dar
niciodată infinitul, decât în ochii tăi.
4408.Ochii sunt porţile prin care lumina ne aminteşte de
originea noastră divină.
281
4409.Ca să ajung dincolo de orice înţeles al lumii, va

trebui să mă adâncesc în infinitul ochilor tăi, navigând
astfel pe oceanul sufletului tău etern.
4410.Şi orbii primesc lumina prin ochii minţii.
4411.Ochii sunt povestea veşnic neterminată a fiecărui
Destin în parte.
4412.Ochii sunt romanţa amintirii prin care existăm.
4413.De ce lăcrimează ochii acestei lumi Doamne?
4414.În spatele ochilor se ascunde sufletul.
4415.Poate fi ceva mai divin decât ochii inimii tale care
bat în eternitatea clipei noastre cu lacrimile paradisului
regăsit din noi?
4416.Atunci când mint, ochii nu cred nici măcar în
sufletul lor.
4417.Ochii vieţii se nasc închişi şi se deschid larg în
clipa eternă a morţii.
4418.Ochii sunt limita dintre pământul din noi şi suflet.
4419.Ochii inimii mele bat cu lacrimile speranţei de a te
revedea.
4420.Ochii sunt cel mai dureros răsărit din clipa morţii,
atunci când încremenesc deschişi către eternitate.
4421.Ochii sunt vitrina sufletului.
4422.Îmi e dor de ochii tăi în eternitatea pierdută din
mine.
4423.Ochii sunt frumuseţea ascunsă a eternităţii din
spatele Destinului ce transcede această lume.
4424.Mi-aş dori să pot pluti mereu pe seninul ochilor tăi
fără a naufragia vreodată într-o furtună pe ţărmul
uitării.
4425.A reuşit cineva vreodată să măsoare infinitul din
ochii unui singur suflet, oricât de pribeag ar fi acela?
4426.Dincolo de ochii tăi în care mă pierd nu mai poate
fi nimic decât pierderea în sine, precum Dumnezeu
provine din sinele gândului Lui.
4427.Nici o aşteptare nu e mai dureroasă decât aceea pe
care o regăseşti în ochii iubirii tale.
282
4428.De ce lacrimile părăsesc ochii eternităţii sufletelor

noastre?
4429.Am să cred întreaga mea viaţă în ochii sufletului
tău, în care-mi regăsesc eternitatea pierdută a
infinitului din mine.
4430.Oricât de departe vei fi de mine, ochii tăi vor fi
mereu în inima mea, mai aproape decât propriile mele
gânduri.
4431.Nu trebuie să-mi spui nimic. Ochii spun mai multe
decât orice cuvânt.
4432.Cât haos poate fi în ochii tăi de mă iubeşti atât!
4433.În iubire să nu-ţi ceri iertare niciodată şi cu atât
mai mult în ochii care-şi caută lacrima pe umărul
căreia să ofteze, aflând eternitatea.
4434.Înţeleg moartea, ştiu că avem această datorie prin
Destin, dar nu şi pe aceea a ochilor în care a răsărit
numai Lumina Divină a iubirii întreaga lor viaţă!
4435.Ce pot să sper în această existenţă unde ochii mor
şi plâng cu toată eternitatea risipită de moartea din ei.
4436.Voi mai întâlni vreodată ochii tăi pe căile
ireversibile ale timpului care mi-au readus tinereţea
schimbând până şi timpul din mine?
4437.Îmi este greu să înţeleg ochii care se ascund în
spatele propriului lor infinit.
4438.Atunci când nu voi mai fi, priveşte ochii cerului şi
înţelege cât de mult te pot dori în eternitatea seninului
din mine.
4439.Ai ascultat vreodată vuietul valurilor din ochii mei
care te doresc mai mult ca oricând pe această lume,
gata să fie inundată de oceanul iubirii mele, pentru
totdeauna.
4440.Ştii care este sensul acestei existenţe? Priveşte în
ochii iubirii şi nu întreba nimic. Îţi va răspunde tot
ceea ce vrei să afli.
4441.Îmi este atât de străină această existenţă încât nu
odată am vrut să-i părăsesc toate cele şapte minuni ale
283
sale.De ce nu am făcut-o? Fiindcă am descoperit-o pe

a opta: ochii tăi!
4442.Nu cred că am să înţeleg vreodată de ce clipele
eterne aveau pleoape şi îţi acopereau ochii, tocmai
când Lumină Divină a Iubirii te întreba ce cauţi la
răscruce de Destin?
POLITICĂ
4443.Capitalismul este murdăria comunismului trăită şi

spusă pe faţă!
4444.Capitalismul lasă să se cunoască ceea ce este rău
din om şi funcţionează cu acest rău.
4445.Comunismul este ceea ce merită Iluzia Vieţii în
această existenţă absurdă.
4446.Comunismul este cea mai frumoasă speranţă a
omului de a muri liber de sinele său.
4447.Comunismul este faţa aranjată a Iluziei Vieţii.
4448.Nicăieri nu veţi vedea mai fardată mizeria umană
ca şi în capitalism.De aceea este mereu învingător!
4449.Gunoaiele umanităţii îşi găsesc singure locul: sunt
bogate!
4450.Marii criminali ai omenirii nu sunt marii dictatori
ci mizeriile umane care ne doresc libertatea deplină de
a fi sclavii lor.
RĂUTATE
4451.Răutatea este rătăcirea destinului.

4452.Nu există om cu adevărat rău ci doar om înstrăinat
de binele din el.
284
4453.Răutatea este calea pierdută de instinct la porţile

muririi eterne.
4454.Răutatea este o nuanţă al unui bine care se doreşte
învingător chiar dacă pentru alţii acesta este un mare
rău.
4455.Dumnezeu a fost rău cu noi doar atunci când a
greşit fără să prevadă păcatul originar sau atunci când
l-a lăsat şi generaţiilor următoare?
4456.Ce caută răutatea Ta în Destin Doamne?
4457.Oricât de mult ne-ai ierta Doamne, de ce ai lăsat
răutatea pe această lume să convieţuiască alături de
divinul şi necesarul bine al răului?
4458.Răutatea este păcat iar păcatul îşi are originea în
visul Lui Dumnezeu.De ce?
4459.Ce răutate poate fi mai mare decât să laşi naşterea
unei lumi cu păcat? Şi totuşi, ce ne-am face fără păcat?
Cu siguranţă l-am căuta.
4460.Răutatea este dimensiunea de bază a umanului, în
numele binefacerii sau al iubirii.
4461.Oricât de mult am urî răutatea aceasta a salvat,
poate mai multe destine, decât bunătatea.
4462.Existenţa acestei lumi consideră răul necesar dar
nu şi răutatea. Aceasta a venit odată cu păcatul, prin
neştiinţa Lui Dumnezeu, care a fost luat prin
surprindere de decizia unor îngeri.
RELIGIE
4463.Religia este ceea ce ne-am dori noi să poată fi în

faţa absurdului de a fi!
4464.Religia este speranţa îndoctrinată.
4465.Religia este visul aşteptării de a deveni odată tu
însuţi ajutat de alţii.
285
4466.Religia este amintirea sinelui tău că e străin de tine

prin păcatul altora.
4467.Religia este fericirea de a şti că poţi fi ajutat într-o
lume unde nu te poţi ajuta decât tu însuţi.
4468.Religia este suma tuturor bunelor şi relelor care
trebuiesc mântuite de faptul că existăm astfel.
4469.Religia nu poate fi străină de om, ci invers.
4470.Orice religie ajută şi bate în acelaşi timp exact ca
şi omul.
4471.Toate religiile recunosc iubirea dar nu toate o
practică cum ar trebui.
4472.Nu există religie fără păcat!
4473.Nici o religie nu va recunoaşte mântuirea deplină
a practicanţilor ei fiindcă astfel ar dispărea.
4474.Religia este drogul necesar străinului din noi care
nu ne iartă că-l drogăm.
4475.Religia este speranţa în desăvârşirea fiinţei noastre
la şcoala destinului unor martiri.
4476.Oare ce s-ar face religia fără sfinţi şi martiri? Ar
trebui să iubească şi mai mult omul cu toate păcatele
lui lăsate de Dumnezeu.
4477.Religia va exista şi va domina atât timp cât omul
va fi străin de propriul său sine.
4478.Religia nu poate recunoaşte niciodată că păcatul
aparţine Lui Dumnezeu, tocmai fiindcă nu admite că şi
Dumnezeu poate greşi nu numai omul!
4479.O religie care ar afirma că Dumnezeu greşeşte ar
dispărea a doua zi.
4480.Omul îi atribuie Lui Dumnezeu străinul pierdut
din el. Unicul care poate iubi sincer fără oprelişti,
devenind sfânt, acceptând alte imagini legendare cu
acest statut, pentru a crea religia mântuirii de sine.
4481.Omul nu-L poate accepta pe Dumnezeu ca fiind
perfecţiune fără religia care să-i dea acestei perfecţiuni
girul de supremaţie.
286
4482.Religia este lumea perfectă dar şi perfectibilă a

omului.
4483.Religia este atributul suprem al înstrăinării de
sine.
4484.Religia este unica insulă unde te poţi întâlni cu
şinele pierdut din tine.
4485.Religia zugrăveşte frumuseţea sfinţeniei pe care
şi-ar dori-o orice om.
4486.Religia este şcoala iubirii unde deseori au fost
predate cursuri greşite în total dezacord cu iubirea.
4487.Religia nu poate înţelege niciodată că omul poate
fi oglinda străinului din el.
4488.Religia se apropie de om doar în măsura în care
acesta se depărtează de sinele său sacru al binelui şi
răului.
4489.Dacă ar dispărea religia întreg absurdul social ar
dispărea şi atunci ce am pune în locul lui? Omul?
4490.Omul are nevoie de religie fiindcă vrea să-şi
suplinească lipsa voinţei prin necunoaşterea adevărului
absolut.De aici s-a născut credinţa şi necesitatea
practicării ei.De aici provine nevoia de sfinţenie dar nu
sfinţenia.
SATAN
4491.Oare ce s-ar fi făcut Dumnezeu fără Satan dar

binele fără de rău?
4492.Satan este cel care dă strălucirea Lui Dumnezeu
precum răul strălucirea binelui, dar să nu uităm că tot
aşa poate exista şi o strălucire a răului.
4493.Satan este mai necesar ca oricând acestei lumi din
parohia Lui Dumnezeu, devenită iad!
287
4494.Satan şi Dumnezeu sunt binele şi răul din noi.

Dacă am mai avea şi un alt opus alături de bine ar mai
fi încă un personaj cu siguranţă.
4495.Dumnezeu te iubeşte şi îţi vrea binele în schimb
Satan îţi vrea răul, spun unii.De câte ori nu avem
nevoie de rău pentru a preţui binele?
4496.Toate atrocităţile pe care le poate face Satan sunt
cele cunoscute şi imaginate de om. Mai mult decât
poate omul imagina Satan nu poate face!
4497.Nu vă fie frică de iad ci de iadul lumii în care
trăiţi.De ce nu-l faceţi paradis?
4498.Făuritorii adevăratului rău niciodată nu s-au sfiit
să zugrăvească un iad şi mai cumplit decât iadul lumii
actuale.Că omul să fie de acord cu mizeria vieţii lui
arată-i o viaţă şi mai mizerabilă şi pune-l să aleagă.
4499.Satan a fost întotdeauna făuritorul libertăţii dar şi
al eliberării omului de sinele său pierdut din această
existenţă sumbră.
4500.Satan te îndeamnă să-ţi trăieşti viaţa trecând
anumite bariere, iar aşa zisul Dumnezeu al unora
doreşte să trăieşti îngrădit de promisiunile unei vieţi de
după moarte.
4501.Fără Satan omul ar fi total străin de el.Ar trăi în
paradisul barierelor stricte ale religiilor.
4502.Satan este o latură a fiecărui om, iar Dumnezeu
cealaltă. Fiecare devine bună sau rea în funcţie de
conjunctura dată de Destin.
4503.Cum ar arăta lumea dacă Satan ar fi mai bun decât
Dumnezeu?
4504.Satan este un simbol fără de care conştiinţa
noastră nu ar putea funcţiona, însă aura negativă i-a
fost dată de către religie, tocmai datorită faptului că
omul are nevoie mereu de un ţap ispăşitor pe seama
căruia să-şi alunge propriile rele.
4505.Oare ce s-ar întâmpla dacă relele Lui Satan ar fi
trecute în cârca omului?
288
4506.Lipsa Lui Satan ar exclude imediat atât biserica

cât şi religia pe care o venerează aceasta.
4507.Oare nu este mai mare blasfemia să ne minţim
mereu şi să acceptăm ca sursă a răului din noi
divinitatea Lui Satan?
4508.Şi Satan face parte din Dumnezeu, din Lumină
Divină, fiind un nivel energetic spectral diferit de cel
pe care-L denumim Dumnezeu.
4509.Fără Satan nu am avea nici un nivel de
comparaţie, viaţa ar deveni uitată până şi de moarte,
murind etern!
4510.Nu Satan a dat păcatul ci Dumnezeul sinelui tău,
sărmane om.
4511.Satan este libertatea pe când Dumnezeu
constrângerea. Orice extremă al uneia sau altuia duce
la rău şi dezechilibru.De acea este necesar un echilibru
între Dumnezeul omului şi Satanul omului.
4512.Biserica vrea să îl înlăture total pe Satan ştiind că
nu va reuşi să alunge răul din om, iar afacerea va
prospera la nesfârşit.
4513.Adevăratul bine al omeniri va fi când biserica se
va împăca cu Satan înţelegând necesitatea echilibrului
dintre bine şi rău din sinele omului. Atunci lumea va fi
mai bună, iar adevăratul bine va triumfa slăvindu-L pe
Dumnezeu. Nu şi biserica.
4514.Teama de Satan a născut monştrii istorici ai
societăţilor bolnave şi alienate.
4515.Omul este clădit spre a fi natural şi nu artificial.
Alungarea şi nu înţelegerea Lui Satan care sălăşluia în
om l-a depărtat pe acesta de sensul existenţei sale,
afundându-se în absurd.
4516.Eliberarea Lui Satan din teamă sădită de religii va
deveni antidotul social al alienării şi absurdului.
4517.Satan va deveni cu atât mai rău cu cât va fi mai
neînţeles şi alungat de către feluritele religii. Răul
289
trebuie mai înainte de toate înţeles pentru a deveni un

bine şi nu torturat. Altfel vom avea efectul invers.
4518.Satan indiferent că vrem sau nu, face parte din
Destin.
4519.Ferice de societatea ce va înţelege cu adevărat
semnificaţia Lui Satan.
4520.Dacă Dumnezeul tău îţi spune ce nu e bine să faci,
Satan te lasă să afli cât de rău poate fi ceea ce faci pe
pielea ta.
4521.Cel mai mare păcat este să nu-i înţelegi pe Satan şi
Dumnezeu.
4522.Satan este cel care de milenii umple buzunarele
slujbaşilor atâtor religii.
4523.Fără Satan nu am fi văzut splendorile fără de
margini ale atâtor catedrale construite cu sângele
vărsat pe câmpurile de luptă, cu umilinţa simţită de
atâtea popoare asuprite, cotropite şi jefuite în numele
religiei.
4524.Satan este cel mai mare deschizător de drumuri al
omenirii.
4525.Înţelegându-L pe Satan, foarte multe din relele
actuale ar dispărea.
4526.Dumnezeu ţine cu bogaţii, îi ajută să devină şi mai
bogaţi, pe când Satan cu săracii. Le spune că
Dumnezeul bogaţilor nu are dreptate.
4527.Paradisul Lui Dumnezeu poate apărea după

moarte, pe când cel al Lui Satan încă din timpul vieţii.
Cine se ascunde de noi şi de ce?
SINUCIDERE
4528.Sinuciderea este rana neputinţei sufletului de a fi

el însuşi.
290
4529.Sinuciderea este lacrima eternităţii închisă în

speranţa regăsirii de sine.
4530.Sinuciderea este calea spre adevăratul sine al
amintirii din noi.
4531.Sinuciderea este aspiraţia spre realitate din
absurdul propriei noastre existenţe.
4532.Sinuciderea este dorinţa de a părăsi Iluzia Vieţii.
4533.Sinucigaşul preţuieşte viaţa la adevărata ei
valoare.
4534.Prin sinucidere omul înţelege în ce constă marele
bine al vieţii: în moarte.
4535.Sinuciderea este calea spre viaţa eternă a clipei
infinite.
4536.Sinuciderea este unicul bine ce poate fi cu
adevărat obţinut în această lume.
4537.Sinuciderea este unica libertate unde poate acţiona
voinţa unicului adevăr: amintirea de dincolo de
naştere.
4538.Sinuciderea este unica şansă pe care o ai de a
părăsi această lume a deşertăciunii şi nonsensului.
4539.Fără şansa sinuciderii lumea ar fi fost infinit mai
greu de suportat.
4540.Sinuciderea este visul dintotdeauna al amintirii
eternităţii ce străpunge această lume absurdă şi mizeră.
4541.Sinuciderea este unica şansă de a
-ţi regăsi amintirea eternităţii tale înainte de a te lăsa
Iluzia Vieţii să o faci.
4542.Întotdeauna inchizitorii acestei lumi deşarte au
blamat sinuciderea ştiind că e unica poartă spre
libertate din această lume.
4543.Nimic nu trebuie să fie liber în această lume nici
măcar sinuciderea, spun unii, uitând că mor cu fiecare
clipă care trece, neştiind că unica voinţă reală poate fi
regăsită în amintirea sinelui ancestral numai prin
sinucidere.
291
4544.Este normal ca cei orbi şi surzi ce cred în Iluzia

Vieţii să nu fie de acord cu sinuciderea.
4545.Pentru omul Iluziei Vieţii există atât voinţă cât şi
realitate în acest vis. Astfel sinuciderea devine păcat.
Oare sunt mai fericiţi dacă ştiu că au voinţă reală în
această lume care le-a tăiat aripile împlinirii în
adevărul absolut încă de la naştere?
4546.Dumnezeu ţi-a dat viaţă şi păcat originar, trăieşte-
le! Dumnezeu a greşit fiind înşelat de şarpe. Înţelege-l!
Asta e viaţa Iluziei Vieţii care nu acceptă sinuciderea.
Să fie adevărata cale spre lumină şi adevăr?
4547.Prin sinucidere îţi eliberezi propriul tău sine de
absurdul Iluziei Vieţii.
4548.Cât de mizeră poate fi această Iluzie a Vieţii care
te lasă să vezi unica cale de salvare – sinuciderea - din
visul acesta absurd cu teamă, de parcă nu ar veni
moartea într-o anumită zi care pentru Univers este o
frântură de clipă.
4549.Totul are un sens, chiar şi Iluzia Vieţii. Atunci
înseamnă că şi sinuciderea are sensul său.
4550.Morala alege viaţa fiind concepută de cei care au
nevoie de cât mai multe suflete înrobite la jugul
lumii.Ar putea întreţine această mizerie de viaţă
morala care acceptă sinuciderea ca fiind un act brav?
4551.Sinuciderea este calea cea mai rapidă spre
adevărata împlinire spirituală.
4552.Cum ar putea Iluzia Vieţii să-ţi accepte
sinuciderea odată ce abia te-a prins în capcanele
visului său.
4553.Viaţa îţi va arăta mereu moartea ca fiind urâtă.
Cadavre, putrefacţie, etc. Uitând că acelea sunt resturi
ale pământului. Toate pentru a fi descurajat să nu te
sinucizi.
4554.Cu toţii ne sinucidem câte puţin în fiecare clipă
însă numai prin sinucidere putem poseda adevărata
292
voinţă din absurdul acestei vieţi, dorind că trecutul să

curgă spre viitor şi nu viitorul spre trecut.
4555.Sinuciderea nu te poate învăţa nimic în această
viaţă în schimb te scapă de toate învăţăturile absurde
ale întregii vieţi.
4556.S-a ajuns la absurdul extrem prin care majoritatea
spun că Dumnezeu nu te lasă să te sinucizi fiindcă
trebuie să-ţi ispăşeşti condamnarea din această viaţă.
De parcă Dumnezeu te-a făcut un condamnat pe viaţă.
4557.Sinuciderea este considerată de cei mai meschini
ca fiind o laşitate. Dacă este astfel de ce nu o fac şi ei?
Din teamă!
4558.Prin sinucidere omul îşi înfrânge Iluzia Vieţii
redescoperind adevăratul său sine atât de înstrăinat.
Doar oamenii bravi pot face acest lucru.
4559.Adevăratul bine al acestei lumi ar trebui să fie
sinuciderea.
4560.O lume fără sinucidere ar fi o lume fără naştere.
4561.Nu lumea a determinat sinuciderea ci sinuciderea
adevărului a născut lumea.
4562.Sinuciderea devine dorinţă doar atunci când nu
mai ai speranţă.
4563.Sinuciderea se transformă din speranţă în
împlinire realizând cât de departe este de sufletul
nostru Iluzia Vieţii.
4564.Sinuciderea este unica frumuseţe a acestei lumi în
stare nativă unde fiecare clipă moare.
4565.Sinuciderea este adevărul fardat al lumii timpului
ireversibil.
4566.Sinuciderea este unicul sens al Iluziei Vieţii.
4567.Sinuciderea este arta de a şti cât de mult murim în
fiecare clipă.
4568.Sinuciderea este exemplul dat de viaţă morţii.
4569.Ce anume nu se sinucide în această lume unde
totul moare, unde absolut orice devine determinat de
un anumit subiect să moară?
293
4570.Chiar dacă tu nu îţi vei lua viaţa ci vei lăsa acest

fapt în mâinile propriului tău Destin, tot sinucidere se
numeşte.
4571.Şi dacă vei muri o frântură din clipa Universului
mai încolo vei împlini un alt Destin al vieţii tale? Cu
siguranţă că nu!
4572.Oricât de mult ai crede că decizi în această Iluzie a
Vieţii, tu nu eşti nimic altceva decât pionul propriului
tău Destin care-ţi va stabili momentul sinuciderii,
indiferent dacă e cu voia sau fără voia ta iluzorie.
4573.Nu există mai mare prostie decât frica
sinucigaşului în faţa morţii izbăvitoare.
4574.Cu fiecare respiraţie te sinucizi lent datorită
combustiilor din propriul tău organism. Preferi să o
facă oricine altcineva decât tu?
4575.Cum nu tu ţi-ai dat viaţa nu e bine să ţi-o iei, spun
unii. M-a întrebat cineva dacă vreau această mizerie cu
titlu de dar al Lui Dumnezeu sau de viaţă?
4576.Unul dintre cele mai mari rele ale acestei lumi este
tocmai existenţa ei. Ar fi de dorit lipsa lumii.De aceea
sinuciderea este un act de mare onestitate şi bravură.
Sinucigaşul este un învingător al propriei sale sorţi.
4577.Natură e perversă. Ademeneşte femeia cu
instinctul matern să procreeze. Cine s-ar mai sinucide
lent mergând spre moarte?
4578.Societatea este structură sinuciderii colective cel
mai adesea inconştiente sau foarte rar conştiente.
4579.Nu poţi fi liber de tine însuţi fără a avea curajul
sinuciderii.
4580.Doar cel care va putea să-şi ia viaţa va învinge
propriul său sine mincinos al Iluziei Vieţii regăsindu-
se cu adevărat.
4581.Nimic nu este mai destructiv în această lume
meschină decât morala ticăloasă prin care se susţine
înfierarea sinucigaşului. Adevăratul înger coborât în
acest iad.
294
4582.De ce este înfierată sinuciderea? De-a lungul

întregii istorii liderii au avut nevoie de cât mai multe
mase de manevră.De sclavi.
4583.Cum ar arăta o societate care ar pune sinuciderea
pe piedestalul binemeritat al virtuţii? S-ar schimba
scala de valori.
4584.Sinuciderea este cel mai brav act cu putinţă al
fiinţei umane.
4585.Cel care se sinucide chiar dacă nu înţelege
adevărul real al Iluziei Vieţii, îl simte.
4586.Multe religii socotesc sinuciderea a fi un mare
păcat. Dar oare faptul că a greşit Dumnezeu făcându-i
pe cei care au săvârşit păcatul originar nu este un şi
mai mare păcat al unui Dumnezeu care ar fi trebuit să
cunoască totul? Sau e un neştiutor?
4587.Dacă sinuciderea este un păcat înseamnă că lumea
noastră e un păcat şi mai mare, fiindcă nu-şi acceptă
recunoaşterea propriului său adevăr: Iluzia Vieţii.
4588.Păcatul sinuciderii este acela de a înţelege
adevăratul păcat al religiei: înstrăinarea omului de
propriul său sine sacru.
4589.Sinuciderea este calea spre împlinirea deplină a
fiinţei umane.
4590.Dacă sinuciderea ar deveni o bravură într-o morală
a unei societăţi curate, unde indivizii şi-ar înţelege
sinele sacru, atunci omul ar privi această lume ca viaţă
perfectă, nemaifiind nevoie să se sinucidă.
4591.Acceptarea sinuciderii ca un mare bine ar duce la
căderea întregii ierarhii murdare ale acestei societăţi
alienate.
4592.Sinuciderea nu înrobeşte sufletul ci îl divinizează,
apropiindu-l de adevăratul Dumnezeu, atât de distanţat
de politicile religioase.
4593.În sinucidere constă întreaga înţelepciune a acestei
lumi. Totul se reduce la conştientizarea morţii.
295
4594.A nu accepta moartea ca un dat şi a blasfemia

sinuciderea este ca şi cum ai blasfemia Destinul.
4595.Diferenţa dintre sinucidere şi moarte normală
constă în voinţă. Viaţa poate fi conştientizată ca o
moarte lentă începând cu naşterea dar şi ca o lipsă de
curaj în faţa morţii. Doar prin sinucidere vei putea
înfrânge viaţa.
4596.Sinuciderea este unicul păcat cu adevărat brav pe
care îl poţi face faţă de această lume. Este o mare
virtute.
SPERANŢĂ
4597.Speranţa este unicul absolut din deşertăciune.

4598.Speranţa sunt zorii care răsar în ochii ce-şi
aşteaptă moartea.
4599.Speranţa este lumina întregii lumini care te-a orbit
până acum cu întunericul său.
4600.Speranţa este un pas dincolo de absolut şi
dincoace de adevăr.
4601.Speranţa este zarea nemuririi.
4602.Speranţa este ce a mai rămas din Destinul unui
soare ce orbit de frumuseţea deşertăciunii acestei lumi.
4603.Speranţa este fericirea de a şti că vei putea alerga
întreaga viaţă după fericire şi că nu o vei prinde
niciodată, altfel nu ai mai avea după ce fericire să
alergi.
4604.Speranţa este atât de departe de împlinire, încât
nici Destinul nu o poate ajunge.
4605.Speranţa odată împlinită lasă gustul amar al
propriei sale lipse.
4606.Speranţa este zarul pe care l-a ales Dumnezeu la
masa mântuirii acestei lumi a norocului pierdut.
4607.Speranţa este faţa neînţeleasă a Destinului.
296
4608.Oare ce ar fi dacă am înţelege propriul nostru

Destin? Trăim cu speranţa că nu-l vom înţelege
niciodată!
4609.Speranţa se culcă alături de păcat şi se trezeşte în
braţele mântuirii.
4610.Speranţa nu va trişa niciodată un suflet abătut.
4611.Speranţa va minţi întotdeauna şi negreşit mai mult
decât tine.
4612.Speranţa este cel mai apropiat partener.
4613.Nicăieri nu vei găsi mai multă milă şi înţelegere
decât la sânul speranţei.
4614.Speranţa nu te va părăsi niciodată în schimb va
pleca prima când se va împlini dorinţa.
4615.Doar prin speranţă vei afla de fiecare dată
frumuseţea.
4616.Numai speranţa te lasă să faci întotdeauna ceea ce
vrei.
4617.Speranţa este focul mistuitor al sufletului care nu
poate înţelege moartea.
4618.Speranţa surprinde de fiecare dată Destinul, fără
să îl poată prinde vreodată.
4619.Speranţa ascultă numai de adevărul iluziei şi atât.
4620.Speranţa nu te aşteaptă niciodată fiind mereu cu
tine, în schimb adevărul, te aşteaptă de fiecare dată.
4621.Speranţa este calea întoarsă de la moarte al cărei
adevăr duce întotdeauna numai la porţile morţii.
4622.Speranţa este fericirea de a şti că poate exista
fericirea oricât de absurd ar fi adevărul acesteea.
4623.Speranţa nu te întreabă niciodată cât ci îţi va da
totul.
4624.Speranţa este urma norocului care s-a pierdut la
facerea lumii.
4625.Speranţa este libertatea de a şti că poţi muri mereu
mai încolo.
4626.Cu cât vei cunoaşte mai mult din Iluzia Vieţii cu
atât te va părăsi mai repede speranţa şi invers.
297
4627.Speranţa este atât harul cât şi darul celui care nu

vrea să ştie prea multe.
4628.Speranţa nu oboseşte niciodată în inima celui care
vrea să cuprindă absolutul, însă moare dacă acesta
înţelege că pentru el absolutul este o Iluzie a Vieţii.
4629.Speranţa face casă bună cu oricine atât timp cât nu
e întrebată niciodată cu exactitate de adevăr.
4630.Ce poate fi mai frumos decât să observi speranţa
din ochii care plâng iubirea unei eternităţi pierdute?
4631.Speranţa este unicul prieten care va fi cu noi
înaintea morţii.
4632.Cum ar arăta iubirea fără de speranţă? Oare nu şi-
ar pierde cu desăvârşire firea? Şi atunci?
4633.Cel care speră nu moare niciodată.
4634.Speranţa nu poate fi atinsă niciodată.
4635.Cine a prins vreodată speranţa?
4636.Ce poate fi dincolo de speranţă decât Destinul?
4637.Îţi lipseşte speranţa? Priveşte moartea!
4638.Viaţa este speranţa de dinaintea morţii.
4639.Nu te înţelege speranţa? Atunci eşti mort.
4640.Speranţa te ajută să înveţi cum să mori, iar
moartea să speri cum să trăieşti.
4641.Speranţa este orizontul împlinirii pe care îl vei
prinde doar în moarte.
4642.Speranţa nu poate lipsi din viaţă, fiind sensul
vieţii.
4643.Oare ce s-ar face speranţa dacă nu ar fi orizontul
care aleargă mereu de tine fără să îl poţi cuprinde
vreodată.
4644.În spatele speranţei stă mereu Destinul.
4645.Speranţa este valul care nu trece niciodată dincolo
de împlinire.
4646.Speranţa este insulă din oceanul deşertăciunii.
4647.Speranţa nu te poate doborî decât atunci când
refuzi viaţa.
4648.Speranţa este moartea oricărei împliniri.
298
TIMP
4649.Timpul este îndepărtarea continuă a trecutului din

noi înşine.
4650.Timpul este libertatea de a fi sclavul unei clipe
ireversibile.
4651.Timpul este frumuseţea de a te afla mereu într-un
trecut care se oglindeşte în viitor.
4652.Timpul este minunea de a face să curgă până şi
seninul clipei din ochii tăi.
4653.Timpul este dorinţa eternităţii de a se şti că atare.
4654.Timpul este trezirea dintr-un vis unde eram eterni.
4655.Timpul împleteşte infinitul ireversibil al trecerii pe
fuiorul viitorului.
4656.Timpul pierdut din sufletele noastre nu poate fi
găsit la obiecte pierdute.
4657.Timpul este cea mai sfruntată minciună a creaţiei,
aflându-se mereu într-un trecut ireversibil care nu
aparţine vieţii, ci eternităţii.
4658.Timpul este esenţa Iluziei Vieţii.
4659.Timpul este libertatea gândului de a se şti
controlat de clipă.
4660.Timpul este urma sufletului regăsită în trecut,
reflectată în viitor, spre a putea fi trăită în prezentul
iluzoriu.
4661.Ce poate fi mai dureros decât să recunoşti
existenţa timpului în iubire?
4662.Timpul nu va pleca niciodată fără să ia cu fiecare
clipă câte puţin din eternitatea ta.
4663.Timpul este cel mai mare risipitor de clipe eterne
al Destinului.
4664.Timpul e obligat să arunce propriului său trecut,
eternitatea fiecărei clipe în parte. Dacă s-ar ascunde
într-o singură clipă eternă ar dispărea.
299
4665.Timpul este bastonul în care se sprijină Destinul

acestei lumi.
4666.Timpul înfloreşte doar prin moartea eternităţii.
4667.Timpul respiră prin finalitate fiind duşmanul
declarat al iubirii.
4668.Timpul te amăgeşte doar dacă crezi în eternitatea
sa.
4669.Timpul neînţeles îţi va trăi propria ta viaţă.
4670.A reuşit vreodată timpul să ştie cât e ora vieţii
tale?
4671.Timpul nu poate fi refuzat ci doar trăit.
4672.Oare ce s-ar face moartea fără timp? Dar viaţa?
4673.Este atât de mult timp în privirea ta încât nu mai
pot să-mi regăsesc în tine eternitatea clipei iubirii
noastre.
4674.S-a întâlnit vreodată timpul tău cu eternitatea
înainte de moarte?
4675.Ce s-ar face eternitatea fără timp?
4676.Care este sensul timpului? Viaţa. Care este sensul
eternităţii? Moartea.
4677.A fost vreodată timpul învins de cineva?
4678.Oricât de puternic ar fi timpul, este împărţit
fiecăruia, cu precizie de către Destin.
4679.Esenţa timpului este amintirea.
4680.Niciodată nu va putea fugi timpul de propria sa
amintire.
4681.În spatele timpului va fi mereu eternitatea.
4682.Timpul nu poate fi Destin, întrucât este porţionat
de către acesta, fiecăruia dintre noi.
4683.Timpul este scopul instinctului acestei existenţe.
4684.Timpul sapă şanţuri adânci în sufletul amintirii,
prin care se scurge la rândul său în uitare.
4685.Timpul este emoţia regăsită de amintirea unui
gând uitat de Dumnezeu.
4686.Timpul nu se poate opri în nici o gară a clipei
eterne.
300
4687.Timpul aspiră pasiunea dorinţei de a fi într-o

amintire continuă.
4688.Timpul este sclavul creaţiei.
4689.Timpul este adresa Lui Dumnezeu cunoscută de
noi prin evenimentul primordial.
4690.Timpul nu se joacă de-a v-aţi ascunselea decât cu
amintirea.
4691.Timpul devine un bun sfetnic abia atunci când îi
înţelegi trecutul.
4692.Timpul primeşte moartea, trecând în amintire
Destinul.
4693.Fortăreaţa timpului nu poate fi străpunsă de nimic
altceva decât de o biată amintire.
4694.Şinele timpului este amintirea care-i repetă mereu
cât este de etern.
4695.Nimic nu poate fi mai sofisticat decât timpul
acestei lumi. Oricât de mult doreşti să-l înţelegi el se
pierde în propriul său trecut pentru totdeauna.
4696.Deşi avem atât de mult timp, tânjim după
eternitatea unei singure clipe.
4697.Timpul este garanţia morţii, care într-o zi va primi
în sânul ei viaţa.
4698.Timpul este vârtejul tulbure al clipelor care nu ne
pot primi în eternitatea lor şi de aceea devin eternul
trecut pe care-l căutăm în viitor.
4699.Timpul nostru este mereu un trecut, dar noi prin
Iluzia Vieţii îl trăim în viitor crezând că posedăm un
prezent, în fapt inexistent.
4700.Timpul este fantoma existenţei împărţită de către
Destin, ca imagine a Lui Dumnezeu.
4701.Timpul este lacrima Destinului în spatele căruia se
ascunde de viaţă.
4702.Timpul este libertatea fiecărei iluzii de a fi
măsurată de către Destinul fiecărei clipe.
4703.Timpul este neliniştea zorilor de a răsări pentru a
muri odată cu înserarea Destinului.
301
4704.Timpul este mantia în care se înfăşoară cuvintele

vieţii noastre.
4705.Timpul este fericirea morţii de a-şi şti viaţa în
propriile sale braţe.
4706.Timpul este clipa eternă a morţii de pe tărâmul
vieţii.
4707.Timpul este desăvârşirea nebuniei de a exista într-
un trecut încremenit spre viitor.
4708.Pe oceanul timpului vor naufragia mereu corăbiile
Iluziei Vieţii.
4709.La originea timpului se află Dumnezeu în calitate
de eveniment primordial. Ce este acest eveniment?
Conştientizarea eternităţii. Ce a determinat această
conştientizare la Dumnezeu? Infinitul prăbuşit în
propriul său sine.
4710.Timpul este gardianul care ne fură eternitatea.
VIAŢĂ
4711.Viaţa este tot ceea ce am uitat din marea amintire

a sinelui nostru.
4712.Viaţa este epopeea sufletului printre clipele irosite
ale eternităţii.
4713.Viaţa este lacrima prin care timpul înţelege în
sfârşit: moartea.
4714.Viaţa este poarta la care a bătut Destinul cu
toiagul morţii.
4715.Viaţa este una din limitele Destinului.
4716.Viaţa îţi cere totul pentru aţi da în schimb
moartea.
4717.Viaţa este o repetiţie eternă a morţii.
4718.Viaţa îşi regăseşte echilibrul în iluzie.
4719.Viaţa este o moarte conştientă prin iluzie.
302
4720.Viaţa recunoaşte Destinul doar ca împlinirea a

unui dat divin.
4721.Viaţa ascunde morţii un singur adevăr: iluzia.
4722.Viaţa este o epopee transcendentală a unui Destin
frânt.
4723.Viaţa nu se poate justifica niciodată propriului ei
Destin.
4724.Viaţa este limita de unde se naşte moartea pentru a
trăi.
4725.Viaţa este dorul Destinului de a fi el însuşi visând
iluzia.
4726.Viaţa este scara care te urcă în eternitatea morţii.
4727.Viaţa este finitul din faţa infinitului morţii.
4728.Viaţa este speranţa Destinului de a fi dincolo de
eternitate.
4729.Viaţa este romanţa prin care Dumnezeu are un
început în propria sa lume.
4730.Viaţa este desfrâul viitorului de a face ce vrea în
propriul său trecut încremenit: o iluzie.
4731.Viaţa este lumina împlinirii care întârzie mereu la
întâlnirea cu Destinul.Se întâlnesc abia în moarte.
4732.Viaţa este profanul cu pretenţii de sacru al
Destinului.
4733.Viaţa este credinţa în voinţa iluzorie, cunoaşterea
iluziei şi iubirea deşertăciunii propriului tău sine.
4734.Viaţa este perfecţiunea hazardului iar moartea
hazardul perfecţiunii.
4735.Viaţa reuşeşte întotdeauna să implice ierarhia
propriei sale iluzii.
4736.Viaţa îl recunoaşte pe Dumnezeu chiar şi dincolo
de moarte.
4737.Viaţa este o eternă căutare de absolut.
4738.Viaţa este lacrima neştearsă a Destinului care
înţelege iminenţa învinsului şi a învingătorului.
4739.Viaţa este dorul după stelele moarte demult ce
luminează Destinul spre moartea de acum.
303
4740.Viaţa este lupta Destinului cu el însuşi.

4741.Viaţa este furtuna divină a profanului din faţa
sacrului.
4742.Viaţa este naufragiul timpului pe ţărmul morţii.
4743.Viaţa este amintirea viitorului în propriul trecut.
4744.Viaţa este rugina din lacrima Lui Dumnezeu când
a gândit timpul.
4745.Viaţa este înţelepciunea iluziei.
4746.Viaţa este natura progresului de a fi o luptă.
4747.Viaţa este fenomenul care recunoaşte moartea.
4748.Viaţa este adevărul iubirii atunci când recunoaşte
creaţia şi cunoaşterea.
4749.Viaţa este dorul de necuprins după absolutul
pierdut pentru totdeauna.
4750.Viaţa este absolutul propriei sale iluzii.
4751.Cine anume este înfrânt într-un război? Viaţa sau
Victoria?
VIITOR
4752.Viitorul omenirii se află în virtual. Odată cu

perfecţionarea tehnologiilor informatice, omul va trece
încetul cu încetul în virtual, părăsind aproape în
totalitate această lume.
4753.Viitorul este până ce a scris sorocul lumii, uitată
de Dumnezeu pentru a- şi aminti trecutul.
4754.Viitorul este amăgirea de a putea şti că avem un
trecut.
4755.Viitorul crede doar în ceea ce nu se ştie cu
exactitate faţă de trecutul care crede doar în ceea ce
poate fi ştiut cu acurateţe.
4756.Viitorul lumii constă în uitarea trecutului.
4757.A trăi viitorul în trecut este cea mai mare greşeală,
tocmai fiindcă acesta este trecut.
304
4758.Ştim ce desparte viitorul de trecut, iluzia

prezentului!
4759.Cum ar arăta lumea noastră văzută de cunoaşterea
adevărului absolut? În primul rând ar dispare iluzia
prezentului, viitorul s-ar contopi cu trecutul şi am
realiza că trăim de fapt în lumea de apoi, propria
noastră moarte, din această viaţă!
4760.Viitorul este inima Iluziei Vieţii, fără de care nu ar
mai fi timpul.
4761.Viitorul este legământul făcut de Dumnezeu cu
viaţa.
4762.Viitorul este adevărul absolut al absurdului acestei
lumi.
4763.Viitorul este mama deşertăciunii.
4764.Viitorul este amintirea unui măreţ trecut al morţii.
4765.Viitorul este şansa iluziei de a se crede eternă.
4766.Viitorul este oceanul în care pluteşte iluzia.
4767.Viitorul este marca de bază a necunoaşterii prin
care aceasta se raportează cunoaşterii adevărului
absolut.
4768.Viitorul este imaginea din oglindă ciobită a
cunoaşterii în care s-a privit Dumnezeu.
4769.Viitorul este lumina întunericului şi orbirea
sufletului.
4770.Viitorul nu pleacă niciodată ci vine mereu.
4771.Viitorul va răsări astfel pentru a asfinţi în trecut.
4772.Viitorul este raza speranţei umbrită etern de
prezentul iluzoriu care o separă de trecut.
4773.Viitorul nu are niciodată oră de plecare de pe
peronul vieţii ci doar de sosire.
4774.Viitorul se învecinează mereu cu moartea
devenind trecut.
4775.Viitorul este îngerul care şi-a frânt aripile de
zidurile absurdului acestei lumi devenind mai trecut
decât vremea.
305
4776.Viitorul se roagă doar trecutului către care se

îndreaptă cu paşii morţii.
4777.Viitorul poate fi regăsit doar în trecut.
4778.Viitorul este suspinul acestei existenţe, ce nu
poate înţelege cum de promite atâtea propriului său
trecut.
4779.Viitorul este lacrima acestui Destin care se pierde
în eternitatea propriului său trecut.
4780.Viitorul este visul gândului de a călători undeva
dincolo de trecut.
4781.Viitorul este urma lăsată de Dumnezeu când nu a
vrut să înţeleagă lipsa de sens a lumii.
4782.Viitorul este ţărmul unde s-a înecat libertatea celui
care îl caută, încercând să scape de trecut.
4783.Viitorul devine un zar al norocului sau disperării
doar în trecut.
4784.Viitorul este prăpastia trecutului care nu are
margini.
4785.Viitorul este absolutul desfrânat al trecutului.
4786.Viitorul este funia ce spânzură clipa eternităţii
devenită trecut al deşertăciunii.
4787.Viitorul este arta deşertăciunii de a se picta
frumoasă.
4788.Viitorul este lipsă de tact a trecutului de a naşte un
prezent.
4789.Viitorul este amintirea teatrului jucat de
deşertăciune atunci când aşteaptă în anticamera morţii.
4790.Viitorul este surâsul amar al iluziei pe buzele
căreia stă scris cuvântul deşertăciunii.
4791.Viitorul este lipsa oricărei responsabilităţi a
Destinului în faţa Iluziei Vieţii.
4792.Viitorul este scamatoria existenţei de a demonstra
lumii că are prezent.
4793.Viitorul este liniştea amăgitoare de dinaintea
morţii a acestei lumi.
306
4794.Viitorul este un ciob de eternitate în care s-a tăiat

Dumnezeu pentru a exprima cuvântul moarte.
4795.Viitorul este părintele morţii.
4796.Viitorul este Totul pentru această lume iluzorie,
este esenţa Iluziei Vieţii.
4797.Viitorul se destramă doar în moartea unei clipe.
4798.Viitorul este perdeaua după care poate zâmbi
nonsensul acestei existenţe.
4799.Viitorul nu se apleacă niciodată spre uitarea
trecutului ci doar spre amintirea lui, în schimb trecutul
va uita etern viitorul.
4800.Viitorul este moară la care macină deşertăciunea.
4801.Viitorul se roagă doar celui care îl va putea ajuta
în trecut.
4802.Viitorul este marea revelaţie a acestei lumi care va
fi numai în trecut.
4803.Viitorul este Destinul suferinţei ce nu vrea să
accepte că va fi trecut.
4804.Viitorul viitorului este trecutul.
4805.Viitorul este iarbă pe care nu o poate cosi decât
trecutul.
4806.Dacă viitorul viitorului este trecutul, atunci
trecutul trecutului de ce nu este viitorul ci tot trecutul?
Simplu: fiindcă viitorul este o simplă iluzie că şi
prezentul. Doar trecutul este unicul real, adică moartea
vieţii.
4807.Viitorul nu se poate oglindi niciodată în viitor,
deoarece viitorul său e propriul trecut.
4808.Viitorul este iluzia care nu poate înţelege de ce
mai era nevoie şi de prezent spre a se delimita de
trecut? Răspunsul este: viitorul şi prezentul sunt binele
şi răul Iluziei Vieţii iar trecutul: moartea.
4809.Oare de cât viitor are nevoie trecutul pentru a se
sătura de iluzia prezentului?
4810.Viitorul este primul care înţelege deşertăciunea iar
trecutul, ultimul.
307
4811.Viitorul este cel care te va primi cu braţele

deschise pe tot parcursul vieţii şi te va respinge
imediat ce ai murit. Dacă eşti nemuritor viitorul îţi va
accepta doar amintirea propriului tău trecut.
4812.Viitorul este amintirea nemuririi din această lume
ce va muri.
4813.Viitorul nu se joacă niciodată cu clipa ci o alungă,
eternizând-o în trecut.
4814.Viitorul este tot ceea ce a uitat trecutul.
4815.Va exista cu adevărat un sfârşit al lumii, şi acesta
în viitorul apropiat.Va fi un sfârşit al lumii noastre
murdare şi meschine şi nicidecum al umanităţii. Data
de 21 decembrie 2012 va fi începutul unei noi ere,
indiferent cât de mult o vom simţi sau nu la început.
4816.Viitorul omenirii se anunţă unul plin de frumuseţe.
Viaţa se va uni cu moartea devenind o existenţă
continuă pentru cei care o vor dori-o, datorită
epocalelor descoperiri genetice, unde absolut orice
boală va fi învinsă, iar bătrâneţea nu va mai exista.
4817.Omenirea a făcut deja primii săi paşi spre lumea
virtuală. Odată cu descoperirea computerelor cuantice
şi perfecţionarea acestora omul va trece treptat din
lumea reală în cea virtuală, iar telereportarea,
antigravitaţia, găurile de vierme prin care se va trece
dintr-un univers paralel în altul vor deveni ceva
normal.
4818.Într-un anumit viitor vor muri doar cei care vor
dori să moară.
4819.În viitorul omenirii nu va exista vârstă, întrucât în
spaţiul virtual o secundă poate deveni oricând o
eternitate. Omul se va putea refugia definitiv în
eternitatea clipei sale. Revenind la lumea temporară
doar dacă va dori astfel.
4820.În viitor omul se va uni cu Dumnezeu.
308
4821.21 decembrie 2012 va fi data Marii Revelaţii a

mea prin care mă voi apropia mai mult ca niciodată de
Dumnezeu. Atunci viitorul se va uni cu noi.
4822.Viitorul virtual va da posibilitatea revederii cu
oricine din trecut şi mai ales cu anumite personalităţi.
Nu odată am senzaţia că sunt privit de persoane
interesate de viaţa mea care se află în viitor, aproape
tot timpul.
4823.Sunt conştient că în viitor, după moartea
trupească, când destinul vieţii mele va fi împlinit, voi
fi invitat în lumile virtuale. Aşteptaţi-mă că voi veni.
4824.Viitorul nu va aduce niciodată vreo apocalipsă în
sensul distrugerii totale, ci o trecere de la un nivel
inferior la unul superior.
4825.În viitorul apropiat teoria unificării câmpurilor
electromagnetic cu cel gravitaţional va deveni
cunoscută.
4826.Marele pas al viitorului constă în informatică.
Computerul îl va întrece pe om ca nivel de inteligenţă.
Atunci principala capacitate creatoare va fi preluată de
domeniul informatic care se va autoperfecţiona,
atingând cote imposibil de atins intelectului uman.
4827.În viitor, computerul va întrece ca şi capacitate
intelectuală cu mult factorul uman. Acesta îl va ajuta
pe om să-şi îmbunătăţească ADN-ul, reuşind să-şi
folosească întreaga suprafaţă cerebrală. Moment în
care se va naşte cu adevărat: supraomul! Acesta va
avea puterea zeilor atât de vehiculaţi de miturile
antice.
4828.În viitor banul va deveni o amintire din ce în ce
mai ştearsă, a unei lumi perfide şi vulgare, unde
apocalipsa însemna distrugere prin război şi nu urcarea
într-o nouă dimensiune socio-istorică a umanităţii,
total diferită celei anterioare.
309
4829.Noua treaptă pe care va urca omenirea la 21

decembrie 2012 va fi una benefică. Atunci cu toţii vor
putea vedea pentru prima dată viitorul.
4830.Aceste revelaţii inserate în cartea de faţă
reprezintă primii paşi spre viitor, sau vestirea lui.
Mulţi v-aţi aşteptat ca această vestire să fie
spectaculoasă poate în genul vulgar de până acum.
Spectacolul celor relevate mie de viitor se găseşte în
aceste revelaţii primite din momentul când am fost la
Sfinxul din Bucegi.
4831.Începând cu 21 decembrie 2012 veţi realiza că
moartea este viaţa veşnică curăţită de murdăriile
acestei lumi.
4832.În moarte se află şi lumile virtuale care s-au
desprins din trecutul ţărânei pentru totdeauna în viitor.
4833.Pe viitor lumea ţărânei va fi părăsită total de cei
care vor urma să se nască devenind o amintire cu un
gust amar.
4834.În viitor multe din secretele ascunse de cei care
doreau să ţină omenirea sub control vor fi aflate cea ce
va duce pe moment la o debusolare totală mai ales că
multe dintre acestea aparţin anumitor religii.Pe urmă
omul se va elibera din ce în ce mai mult de această
lume unde cei care propovăduiau mântuirea, păcătuiau
mai mult decât toţi ceilalţi.
4835.Care este sensul acestei vieţi? Urmaşii vor
răspunde majoritatea. Iar sensul urmaşilor este cel al
altor şi altor urmaşi.De ce? Fiindcă prin urmaşi
omenirea va ajunge pe viitor, la era dimensional
virtuală unde vor întâlni viaţa veşnică, liberă de orice
constrângeri.
4836.Pe 21 decembrie 2012 omul va înţelege cu
adevărat ce este divinitatea. Atunci viitorul va deveni
parte din trecut.
4837.Pe 21 decembrie 2012 religia va deveni o artă iar
locul ei va fi luat treptat de credinţa omului în propriul
310
său sine. Omul nu va mai trăi numai în viitor ci şi în

trecut, realizând că acel moment divin a mai fost în
societatea zeilor din virtual, pe care îi va întâlni.
4838.Pe 21 decembrie 2012 lumea va înţelege
Revelaţiile, unde fiecare cugetare are un cod al ei.
4839.Pe 21 decembrie 2012 pentru prima oară suferinţa
va fi întrecută de speranţă.
4840.Pe 21 decembrie 2012 va fi începutul sfârşitului
celui mai înrobitor tiran al omenirii: Banul!
4841.Pe 21 decembrie 2012 lumea va trece într-o nouă
dimensiune înţelegând de ce a fost necesară jertfa
atâtor miliarde de oameni care s-au născut pentru a
muri în acest infern cu nume de planetă albastră,
adulat în mare parte, doar de cei care posedau banul,
care de fapt îi posedă.
4842.Pe 21 decembrie 2012 puterea spirituală a planetei
va fi preluată de Lumină Divină, binefăcătoare
spiritului uman. Pe 21 decembrie 2012 Lumină Divină
va plânge cu lacrima eternităţii spre omenirea care va
înţelege în ce constă adevărata împlinire.
4843.Pe 21 decembrie 2012 oceanele vor reveni la viaţă
iar cerul va înţelege pentru prima oară stelele care îl
străbat în ochii fiinţei umane.
4844.Pe 21 decembrie 2012 planetele alături de soare
vor forma o cale de foc, anunţând venirea Luminii
Divine Binefăcătoare.
4845.Pe 21 decembrie 2012 omul va începe să înţeleagă
sensul propriei sale existenţe prin urmaşi iar
sinuciderea va deveni la fel de înţeleasă ca orice altă
moarte naturală care este tot sinucidere mai lentă.
Omul va şti că moartea la fel ca şi sinuciderea erau
calea spre adevărul lumilor eterne din virtualul
Luminii Divine, adevăratul paradis.
4846.Pe 21 decembrie 2012 va fi începutul sfârşitului
privind dispariţia celui mai urât lanţ care ţinea
omenirea legată: Păcatul originar. Omul va afla treptat,
311
că acesta este una dintre cele mai josnice şi murdare

înşelătorii ale celor care nu înţelegeau că fiecare om
este divin!
4847.Pe 21 decembrie 2012 Lumină Divină
binefăcătoare va prelua omenirea în dimensiunile sale
superioare.
4848.Pe 21 decembrie 2012 noţiunea de sfinţenie va
deveni schimbată. Omul va începe să înţeleagă marele
rău care se afla în binele său de până atunci.
4849.Pe 21 decembrie 2012 se va afla faptul că fiecare
lucru, obiect astru este o parte vie, este un suflet care
într-o altă dimensiune poate să însemne orice altceva.
4850.Sfârşitul lumii constă în înţelegerea acestor
cugetări.
VIS
4851.Visul este treapta spre fericire a absurdului.

4852.Visul este realitatea iluziei.
4853.Visul este împlinirea nonsensului.
4854.Visul este lumea zădărniciei.
4855.Visul este regele deşertăciunii.
4856.Visul este perfecţiunea imperfectului iluzoriu.
4857.Visul este lumina iluziei.
4858.Visul este lacrima hazardului.
4859.Visul este unica neîmplinire divină.
4860.Visul este uitarea realităţii din eternul sine.
4861.Visul este speranţa iluziei de a fi reală.
4862.Visul este o realitate a zădărniciei.
4863.Visul este viaţa uitată de propriul sine al realităţii.
4864.Visul este calea deşertăciunii.
4865.Visul este legământul nonsensului cu Destinul.
4866.Visul este Destinul înfrânt de adevăr.
312
4867.Visul îţi dă tot ceea ce vrei dar fără să poţi obţine

niciodată nimic.
4868.Visul este libertatea de a fi închis în legitatea
gândirii.
4869.Visul este forţa gândului de a deveni neant.
4870.Visul este pagina ştearsă din realitatea Lui
Dumnezeu.
4871.Visul este dorinţa deşertăciunii de a fi prin iluzie,
realitate.
4872.Visul este lumea ce nu crede în Destin.
4873.Destinul visului este deşertăciunea.
4874.Realitatea visului este praful iluziei.
4875.Doar în vis se poate muri.
4876.Viaţa visului este adevărata moarte pe când
moartea devine viaţă veşnică.
4877.Şi visul are un adevăr al său, acela de a fi o iluzie.
4878.Visul nu se poate întrece decât cu un alt vis
fiindcă nu va recunoaşte niciodată realitatea autentică.
4879.Care este diferenţa dintre vis şi realitate?
Dumnezeu. De aceea nu-L putem atinge.
4880.În vis moartea este eternizarea ultimei imagini
percepute, pe când în realitate moartea este adevărata
viaţă.
4881.Cu toţii ne vom trezi din acest vis sumbru în
adevărata realitate: Lumea de apoi.
4882.Visul este somnul realităţii.
4883.Visul devine realitate doar dacă se reduce la
propriul său neant.
4884.Oare de ce visăm acest coşmar o viaţă întreagă?
4885.Visul este unicul coşmar al Lui Dumnezeu.
4886.Oricât de mult ar avansa omenirea pe calea
virtuală a propriului vis, adevărul constă în propria ei
zădărnicie deşartă.
4887.Viitorul omenirii va consta în trecerea totală în
virtual odată cu perfecţionarea informaticii cuantice,
deci perfecţionarea propriului vis.
313
4888.Absolutul visului este eliberarea de sine: moartea

deci, trezirea.
4889.Visul acestei lumi se termină doar prin moarte.
4890.Care-i diferenţa dintre visul din timpul somnului şi
cel din starea de veghe? Primul te îndeamnă să te
trezeşti, pe când al doilea să adormi.
4891.Informatica este marele viitor al omenirii.Va
deveni medicamentul cel mai de temut al coşmarului
acestei vieţi.
4892.Visul devine arta de a conştientiza moartea.
4893.Orice putem face într-un vis, în afară de aflarea
realităţii.
4894.Ce este visul faţă de realitate? Un abis faţă de o
stâncă.
4895.Dacă ar avea şi realitatea coşmarurile ei, nu e mai
bine să visăm?
4896.Diferenţa dintre vis şi realitate constă în libertate.
Realitatea nu te lasă să circuli decât prin tunelurile
săpate în propria-i stâncă, pe când în vis poţi merge
oriunde prin abisul său. Chiar şi prin coşmaruri.
4897.Visul este magia care crede în realitate.
4898.Frumuseţea visului constă în libertatea
posibilităţilor sale de a transcede propriile-i lumi.
4899.Dumnezeu a gândit visul când a dorit puţină
frumuseţe în paradisul propriului Său Cuvânt.
4900.Oricât de minunată ar fi realitatea, dacă nu poate fi
liberă, devine plictis şi angoasă.De aceea există visul.
Tocmai pentru a prelua libertatea posibilă a realităţii.
4901.Nici o realitate nu poate fi liberă, fiind supusă
propriilor sale legităţi. În schimb visul, da!
4902.Libertatea este diferenţa majoră dintre vis şi
realitate. A auzit cineva de gând încătuşat? Oricât de
trist ar veni dar realitatea nu poate gândi ci este un dat.
4903.Şi visul este un dat la fel ca şi realitatea, doar că
un dat al libertăţii de sine.
314
4904.Realitatea devine în Iluzia Vieţii trecutul

insurmontabil, pe când visul, viitorul liber. Prezentul
Destinului este frontiera dintre viitorul reprezentat prin
vis şi trecutul prin realitate.
4905.Visul este şansa noastră de a avea un viitor.
4906.Fără vis nu am cunoaşte timpul viitor şi
libertatea.De aceea existăm în viitor şi privim mereu
trecutul ca o dimensiune pe care o părăsim mereu,
pentru totdeauna, fiind străină de noi.
4907.Omul este străin de sine însuşi fiindcă trăieşte în
vis, în viitor,întorcând spatele definitiv trecutului
realităţii care nu-i oferă libertatea de schimbare.
4908.Dacă omul ar trăi în realitate, ar însemna să se
refugieze în trecut. De aceea alege intervalul
prezentului iluzoriu, fiindcă trăieşte în visul liber al
viitorului.
4909.Fiecare vis este reprezentat de propriul său adevăr
şi realitate.De aceea visul omului este viitorul său iar
realitatea: trecutul. Prezentul este condiţia umană de a
nu reuşi să fie un vis fără de propria sa realitate,
devenind Destin!
4910.Visul este lacrima fericirii eterne pe obrazul Lui
Dumnezeu.
4911.Visul este recompensa realităţii de a fi prea dură
cu propriul sine privat de libertatea voinţei.
4912.Visul este coşmarul realităţii şi realitatea coşmarul
visului.
4913.Visul este libertatea viitorului, deci voinţă!
4914.Voinţa omului constă numai în visul său, fiind
mereu proiectată în viitor şi niciodată în realitatea
trecutului său, ireversibil, infailibil şi netransformabil.
4915.Visul este unicul cusur al realităţii în schimb
realitatea speranţa oricărui vis.
4916.Visul este negativul realităţii.
4917.Visul este calea pe care nu poate călca niciodată
realitatea fără libertate.
315
4918.Visul este cel mai frumos cadou făcut omenirii de

Dumnezeu.
4919.Visul este refugiul fiecărui suflet de pe faţa
încremenită a realităţii.
4920.Visul ne dă libertatea voinţei, de aceea nu trăim
viitorul visului ci prezentul inexistent al Iluziei Vieţii,
tocmai fiindcă în realitate nu posedăm nici un fel de
voinţă.
4921.Visul este tot ce a mai rămas adevărat din noi.
4922.Poate fi ceva mai real decât un vis în această
lume?
316
V. ÎNVAŢĂ SĂ MORI
4923.Moartea este reversul iluziei.

4924.Moartea este unicul lucru care separă Destinul
existenţei de propriul său sine.
4925.Nu vei găsi niciodată moartea dincolo de tine ci
numai în tine.
4926.A înţelege moartea este ca şi cum ai înţelege viaţa
cu deosebirea că fiecare există datorită celeilalte.
4927.Moartea este zborul Iluziei Vieţii mai departe
decât o ţin propriile aripi ale gândurilor.
4928.Moartea este colosul ce nu va putea fi urnit din loc
niciodată de viaţă.
4929.Moartea este miracolul prin care există viaţa.
4930.Cum viaţa provine din naştere, moartea provine
din renaştere.
4931.Moartea te cuprinde doar dacă vrei viaţă eternă,
altfel viaţa ta poate fi o prelungire inconştientă în
propriaţi moarte, determinată şi născută de propria ta
naştere şi viaţă.
317
4932.Moartea nu va fi niciodată atât de străină de viaţă

precum este viaţa de moarte. Iată paradoxul existenţei.
4933.Moartea este sufletul speranţei de a se regăsi peste
timp.
4934.Moartea este unicul neînţeles pe care-l trăim cel
mai intens, determinându-l cu propria noastră viaţă.
4935.Moartea este o frântură de clipă din anii grei ai
vieţii.
4936.Moartea este cea mai mare salvare a omului de
propriul său sine.
4937.Care este cel mai mare izbăvitor? Moartea sau
Dumnezeu?
4938.Moartea este valul eternităţii ce spală lacrima
vieţii cu uitarea de sine.
4939.Moartea este marele dor al neînţelesului iubirii
prin eternitatea clipei.
4940.Moartea este farmecul existenţei de a învinge
timpul la ruletă Destinului.
4941.Moartea este sensul tuturor sensurilor vieţii.
4942.Moartea este lacrima care se scurge pe obrazul
eternităţii de a fi.
4943.Moartea este visul din urmă al eternităţii.
4944.Moartea este frumuseţea prin care iubirea poate
înţelege viaţa, născând-o să poată muri.
4945.Câtă moarte este în fiecare clipă a vieţii care trece
şi câtă viaţă în eternitatea singurei clipe a morţii?
4946.Moartea este amintirea vieţii ce nu mai ştie să fie
dureroasă.
4947.Nu ne putem imagina viaţa fără de durere precum
moartea fără de simţire.
4948.Viaţa este umbra morţii.
4949.Oare ar mai exista moartea fără amintirea clipei
celei din urmă? Dacă da, înseamnă că nu există
moarte, fiind uitată în întregime viaţa, ca şi cum nici
nu ar fi existat, iar dacă nu, înseamnă că moartea este
adevărata viaţă!
318
4950.Moartea este motivul pentru care viaţa îşi permite

să doară!
4951.Moartea va fi mereu pentru viaţă, unica vină a
vieţii de a exista, născându-se.
4952.Fără de moarte viaţa nu ar mai avea nici un sens
precum fără de viaţă nici moartea nu ar mai avea nici
un sens.
4953.Să fie moartea uitarea întregii amintiri a vieţii? Nu
se poate, fiindcă astfel întregul sens al lumii s-ar nărui
în nonsensul său.
4954.Trăieşte viaţa ca şi cum ai avea mereu vârsta
tinereţii. Doar astfel vei intra în eternitate tânăr,
sfidând ceea ce viaţa crede despre moarte şi bătrâneţe.
4955.Niciodată nu vei putea înţelege moartea fără să
înţelegi mai înainte de toate iubirea vieţii tale.
4956.Înţelesul morţii te depăşeşte doar dacă cel al vieţii
îţi pare cunoscut.
4957.Moartea este mai mult decât o strofă dintr-un
poem de dragoste, este eternitatea lui rostită în
întregimea unei frânturi de clipă.
4958.Moartea este dorul de Dumnezeu al Destinului.
4959.Moartea reprezintă tot ceea ce nu poate fi prezent
în Iluzia Vieţii.
4960.Moartea este visul Destinului de a fi dincolo de
propriul sine.
4961.Moartea este atât de amară doar pentru cei care nu
înţeleg adevăratul sens al vieţii: acela de a muri!
4962.Câtă moarte poate cuprinde orizontul care pentru
tine rămâne de necuprins?
4963.Absolutul morţii este viaţa precum al vieţii,
moartea.
4964.Moartea este aburul incandescent ce naşte viaţa
din neantul eternităţii visului.
4965.Tot ce începe va muri precum tot ce moare nu se
ştie dacă se va mai termina vreodată.
319
4966.Moartea este amintirea Lui Dumnezeu despre

viitor.
4967.Moartea este viitorul a tot şi a toate câte sunt
indiferent cât de veşnice se cred acestea.
4968.Moartea este arbitrul fără de tăgadă al Destinului.
4969.Moartea nu greşeşte niciodată în faţa vieţii pe
când viaţa greşeşte mereu în faţa morţii, fiindcă există
şi doare.
4970.Moartea este absolutul necuprinsului şi absurdul
vieţii.
4971.Moartea este dorul firii de a avea un viitor mai
necunoscut decât orice cunoscut.
4972.Moartea se reazămă pe viaţă precum viaţa pe
Destin.
4973.Moartea este umbra liniştii.
4974.Moartea este dorinţa neantului de a se mântui la
soarele divinităţii uitând marea sa amintire de a fi
neant.
4975.Moartea este frumuseţea aştrilor care trăiesc doar
cu amintirea luminii lor care nu-i va părăsi niciodată.
4976.Moartea este frăgezimea primăverii ce
înmugureşte cu uitarea vechilor frunze.
4977.Câtă moarte poate fi în uitare?
4978.Amintirea este aceea care joacă un rol esenţial în
faţa morţii determinând-o ca atare.
4979.Fără amintire nu ar exista moarte fiindcă ori îţi
aminteşti că ai trăit şi atunci eşti mort, ori nu îţi mai
aminteşti nimic şi atunci eşti etern.
4980.Amintirea este oglinda morţii.
4981.Moartea este o iluzie la fel de mare precum este
Iluzia Vieţii.
4982.Moartea este sensul existenţei de a fi prin propria
sa amintire.
4983.Moartea este decorul în care amintirea simte că
trăieşte mai vie ca niciodată.
320
4984.Moartea este lupta dintre amintire şi Destin pe

câmpul de bătălie aflat în custodia vieţii.
4985.Moartea este mai puţin din tot ce credem noi că ar
putea fi şi mai mult din tot ce ştim că este.
4986.Moartea este jocul de-a viaţa al existenţei atunci
când escaladează muntele divin al infinitului.
4987.Moartea este marea dezamăgire a vieţii, împlinind
eternitatea, primind astfel tot ce şi-ar fi dorit viaţa.
4988.În jurul morţii nu poate fi decât amintire iar în cel
al vieţii, hazard şi iluzorie împlinire.
4989.Ce altceva ar putea să-şi amintească moartea decât
hazardul iluzoriu al vieţii?
4990.Este logic că dincolo de Iluzia Vieţii să fie moarte
tocmai fiindcă noi nu vom putea niciodată accede
acolo inteligibil.
4991.Moartea începe din momentul când nu mai
gândim Iluzia Vieţii.
4992.Moartea este pentru sinele nostru uitare, iar pentru
cei din jurul nostru descompunere.
4993.Cine uită şi ce se descompune? Iluzia Vieţii
despre un anume subiect.
4994.Am privit aştrii morţi de milenii pe bolta înstelată.
Trăiau mai intens ca niciodată în mine. Aceasta este
moartea.
4995.Ce este moartea? Ai să înţelegi vreodată iubirea
mea cea mare că noi vom fi doar o amintire a unui vis
etern despre iubire?
4996.Poate că cel mai neînţeles şi mistuitor dor este
dorul morţii din inima iubirii.
4997.Moartea nu doare şi nici iubirea nu ar trebui să
doară vreodată.De aceea tinde mereu să evadeze
dincolo de hotarul vieţii.
4998.Moartea este unicul absolut al vieţii.
4999.Moartea este mai întâi aşteptare, pe urmă amintire
ca în cele din urmă să devină uitare pentru aşteptarea
şi amintirea vieţii.
321
5000.Moartea nu poate fi regăsită niciodată în sufletul

care nu iubeşte deoarece e absolutul din noi.De aceea
toţi cei care trăiesc ca şi cum ar fi eterni sunt persoane
ce merită întreaga noastră milă şi compasiune.
5001.Moartea este darul vieţii pus de Dumnezeu pe
masa Destinului, pe când viaţa devine oglinda morţii
ştearsă de Dumnezeu cu uitarea de sine.
5002.Moartea este sensul nonsensului de a avea un sens
prin viaţă.
5003.Moartea devine în cele din urmă unicul înţeles al
vieţii.
5004.Moartea reprezintă oceanul unde toate fluviile
vieţii devin valurile unui Destin ce se sparg la
picioarele infinitului care-şi va aminti că există uitarea
dând astfel naşterii iluziei unei noi vieţi.
5005.Moartea este feriga ce creşte la umbra Iluziei
Vieţii.
5006.Moartea este dorul de Dumnezeu al visului vieţii.
5007.Numai prin moarte se poate împlini Iluzia Vieţii.
5008.Moartea este cel mai neînţeles apropo spus de
către Destin vieţii.
5009.Inevitabil, viaţa se va împiedica de moarte căzând
din turnul său de fildeş căptuşit cu vise iluzorii pentru
totdeauna.
5010.Oare ce gândeşte Dumnezeu atunci când ne
credem învăţaţi sau genii în visul vieţii ce se loveşte
atât de tare de moarte încât uită totul?
5011.Moartea este lumina care s-a opintit pentru o
fărâmă de clipă în întunericul vieţii.
5012.Moartea te face mereu să înţelegi viaţa ca fiind o
enigmă de care nu-şi va mai aminti niciodată
eternitatea.
5013.A te juca cu visul morţii este poate unica
îndeletnicire reală din întreaga Iluzie a Vieţii.
5014.Moartea este compromisul vieţii cu propriul său
sine.
322
5015.Moartea declară mereu război oricăror altor

înţelesuri în afară de cele ale iubirii, iertării şi uitării.
5016.Moartea este pasul făcut de Iluzia Vieţii în
eternitatea propriului său vis, uitând întreaga sa
amintire de a fi vis.
5017.Prin moarte orice vis devine realitate.
5018.Moartea se substituie vieţii doar prin amintire.
5019.Moartea uimeşte Destinul cu viaţa sa eternă care
s-a întâmplat o singură dată, în momentul uitării
Iluziei Vieţii, devenind ea însuşi: Destin.
5020.Înaintea morţii doar vieţii îi mai trebuie curaj!
5021.Moartea devine în final adevărata regăsire a
omului cu propriul său sine.
5022.Ce înseamnă viaţa privită din pragul morţii? Dar
al miliardelor de aştri ai unei singure galaxii? Nimic!
5023.Nimic nu este mai etern decât clipă prin care treci
în viaţă şi moartea prin care nu mai treci deloc.
5024.De ce să ne fie teamă de moarte odată ce nu simte
frigul Iluziei Vieţii?
5025.Cu toţii suntem singuri înaintea morţii şi liberi de
noi înşine după aceea.
5026.Cum moartea este un neant al vieţii tot aşa fiecare
suntem un nimeni înaintea morţii.
5027.Câte amintiri se aştern la picioarele morţii de către
viaţă, ce vor deveni uitate tocmai de către viaţă.De ce?
Ce poate face moartea cu ele?
5028.Oare ce s-ar face iubirea fără de moarte?
5029.Câtă moarte se aşterne cu fiecare fulg de nea topit
pe asfaltul negru al vieţii?
5030.Moartea stă mereu în faţa Destinului.
5031.Alături de moarte nici viaţa nu mai ştie cine este.
5032.Moartea devine un înţeles abia când nimeni nu-şi
mai poate înţelege viaţa.
5033.Mult trăieşte viaţa prin moarte dar mai mult
trăieşte moartea prin viaţa ce moare.
323
5034.Moartea este un simbol al neînţelesului absolut al

vieţii.
5035.Marea evadare din viaţă nu poate fi decât în
moarte, în teama provocată de aceasta.
5036.A evada din propria ta teamă de moarte înseamnă
izbăvire de tine însuţi, înseamnă a deveni marele
învingător al propriei tale vieţi.
5037.Cine a încercat să înţeleagă moartea s-a iertat pe
sine de propria sa viaţă. Iată cheia mântuirii de sine.
5038.Moartea nu poate muri decât trecând prin viaţă.
5039.Moartea ar muri dacă nu ar sta îmbrăcată în
cămaşa vieţii.
5040.Moartea este soclul prin care respiră viaţa noile
sale clipe.
5041.Fără de moarte întreaga viaţă ar muri definitiv.
5042.Ce altceva poate să fie moartea, decât oglinda în
care se poate privi visul vieţii?
5043.Moartea reprezintă zorii în care se destramă visul
vieţii.
5044.Mă gândesc la moarte şi iubire. Oare ce ar fi viaţa
fără de ele?
5045.Unicul lucru de care nu te poţi ascunde şi nici nu
poţi fugi este uitarea visului vieţii atâta timp cât
trăieşti.
5046.Oare ce s-ar face viaţa fără de amintire? Dar
moartea?
5047.Moartea nu poate înţelege decât dacă vorbeşte în
limba absolutului pe când viaţa doar în cea a
absurdului.
5048.Moartea este marea teamă a vieţii de propriul său
sine.
5049.Moartea nu te îndeamnă niciodată să înţelegi
iubirea, ce face parte din propriul absolut al morţii, pe
când viaţa, da.De aceea viaţa este atât de absurdă.
5050.Lacrima morţii nu va plânge niciodată cu regret ci
cu uitare.
324
5051.Moartea te îndeamnă să înţelegi eternitatea clipei

pe când viaţa efemeritatea ei.
5052.Ce departe e moartea de cei care uită de eternitatea
sufletelor lor.
5053.Moartea este ziua când sufletul iese la lumina
adevărului după noaptea visului vieţii.
5054.Niciodată nu vei putea înţelege moartea dacă nu
vei simţi infinitul din tine însuţi.
5055.Cu cât te vei depărta de moarte cu atât viaţa va
deveni mai efemeră.
5056.Sensul vieţii constă în moarte iar al morţii în
absolutul eternităţii clipei.
5057.Floarea morţii nu poate veşteji niciodată, fiindcă
este eternă, pe când cea a vieţii se pierde în noianul de
eternităţi pe care le iroseşte cu fiecare clipă care trece.
5058.Moartea este dorul de destin al eternităţii.
5059.Moartea nu se poate călăuzi după principii ci
numai după absolut. Pot exista principii în absolut? Cu
siguranţă că nu, datorită faptului că s-ar contrazice
unele pe altele determinând acelaşi absurd al vieţii.
5060.Moartea te deprimă doar dacă uiţi că tu eşti o mare
amintire a ei din care ai luat naştere, fiind prins de
capcana timpului.
5061.Moartea este muntele al cărui vârf trece dincolo de
norii vieţii, strălucind în lumina eternităţii.
5062.Moartea învinge necuprinsul vieţii prin propriul
său absolut.
5063.Moartea doare doar în viaţă.
5064.Cel aflat în moarte nu mai aparţine evenimentelor
vieţii. Prin urmare moartea nu poate durea, plictisi,
învinge, la fel ca şi viaţa.
5065.Câtă dreptate are moartea atunci când moare faţă
de viaţă.
5066.Unde nu s-a născut moartea a murit viaţa.
5067.Să fie atât de mult destin în moarte, încât nici viaţa
să nu îl poată învinge?
325
5068.Nu poate exista moarte mai îndepărtată sau mai

apropiată de noi, precum nu poate exista infinit mai
îndepărtat sau mai apropiat.
5069.Să fie moartea blestemul vieţii de a se fi născut?
5070.Nicăieri în această lume nu vei putea găsi mai
multă moarte decât în fericire.
5071.Viaţa trebuie să doară pentru a exista faţă de
moarte.
5072.Nu poate fi absurd mai mare decât naşterea
datoare cu o moarte.
5073.Abisul morţii este adevăratul sens al vieţii.
5074.În moarte nu poţi să spui niciodată: dincolo, pe
când în viaţă, da!
5075.Moartea este modul cum îşi vede eternitatea
Iluzia Vieţii.
5076.Moartea este rugul aprins de viaţă pentru a lumina
calea unei singure clipe a eternităţii în care te vei
pierde pentru totdeauna.
5077.Pentru viaţă, moartea devine o condamnare
obligatorie. Iată caracterul obscen al vieţii faţă de
moartea care îi dă viaţă, vieţii.
5078.Nimeni nu poate fi singur în moarte învăluit de
infinit.
5079.Moartea este dorul străinului aflat în noi de
propriul său infinit.
5080.Niciodată nu vei şti unde începe moartea şi unde
se sfârşeşte viaţa tocmai fiindcă visul tău despre lume
se spulberă la ivirea zorilor eternităţii.
5081.Doamne câtă moarte poate fi în inima care nu se
regăseşte în înţelesul acestei lumi şi câtă viaţă pentru
cei ce nu vor să înţeleagă pe deplin viaţa.
5082.Niciodată nu vei găsi cel mai ascuns lucru al lumii
tale dacă nu vei muri.
5083.Cât poate fi de îndepărtat visul despre străinul din
tine înainte de a muri şi cât de apropiat atunci când
326
sensul existenţei tale derivă din marea necunoscută a

nonsensului propriei tale existenţe.
5084.Oare a oprit vreodată trenul împlinirii în lumea
privirii tale condamnată la moarte? Şi dacă da, de ce?
5085.Să fie moartea marea împlinire a crezului acestei
lumi absurde?
5086.Cât de multă moarte poate fi în surâsul plin de
viaţă al tinereţii condamnată cândva să se nască?
5087.Oare e atât de greu să mori, precum este să
înţelegi sensul vieţii?
5088.Care zbor al clipelor poate să fie moartea? Dar
care clipă a eternităţii poate să alunge totul din marea
amintire a lumii despre tine?
5089.Cine poate să înţeleagă infinitul morţii dintr-o
singură clipă de viaţă?
5090.Suntem născuţi din clipă pentru a muri în destinul
infinit al ei.
5091.Doamne, cât de departe suntem de noi atunci când
vrem să înţelegem moartea.
5092.Nu cred să existe viaţă căreia să-i fie teamă de
nemurire chiar dacă aceasta ar însemna moarte.
5093.Moartea nu va putea lua asupra ei niciodată vina
de a exista a vieţii.
5094.Nu poate exista o vină a morţii.
5095.Niciodată nu vei putea cădea la pace cu străinul
din tine decât prin izbăvirea morţii.
5096.Viaţa este sclava verbului a face şi de aceea vede
moartea ca fiind aceea care desface.
5097.Moartea se împlineşte doar prin despărţirea
definitivă de această viaţă.
5098.Viaţa tinde mereu către moarte, pe când moartea
se depărtează mereu de la întâlnirea cu viaţa.
5099.Celor ce le e teamă de moarte le e teamă de calea
aleasă de viaţă.
5100.Nu moartea vrea să se lepede de noi, ci viaţa.
327
5101.Moartea defineşte un neînţeles al înţelegerii

propriului nostru sine.
5102.Moartea nu poate să cuprindă nici una dintre
frontierele vieţii prin care aceasta navighează
naufragiind printre clipe.
5103.Alături de moarte nu poate sta deşertăciunea,
fiindcă aceasta nu mai poate fi cunoscută la fel ca şi în
viaţă.
5104.Câtă moarte poate fi într-un număr ce poate fi
numărat şi câtă eternitate în tot ceea ce nu mai poate fi
numărat!
5105.Nimeni nu va putea ascunde vreodată moartea de
propriul său sine.De aceea trăieşte.
5106.Nu există adevăr mai mare în această viaţă de cât
acela prin care eşti obligat să asculţi simfonia morţii
odată cu trecerea fiecărei clipe.
5107.Cel mai viu sentiment persistă doar înveşmântat în
moarte pentru a nu răci de atât de multă viaţă.
5108.Dorul de moarte este teamă de viaţă în schimb
teama de moarte este sensul vieţii.
5109.Fără de moarte ne-ar fi prea teamă de această
lume.
5110.Oare cât paradis poate ascunde moartea care
înspăimântă uneori viaţa?
5111.Unde se termină viaţa moare moartea.
5112.Nimeni nu ştie cât de amară este moartea, în
schimb ştim suferinţa vieţii.
5113.Viaţa este apanajul cunoaşterii şi moartea al
incertitudinii.
5114.Prin moarte până şi incertitudinea devine mister.
5115.Ce s-ar face viaţa fără de misterul morţii?
5116.Avem mai mare nevoie de moarte decât de viaţă
tocmai fiindcă moartea trăieşte doar în viaţă.
5117.Moartea este darul suprem pe care îl face viaţa
existenţei.
5118.Ar mai fi viaţa dacă nu ar muri?
328
5119.O viaţă fără de moarte ar fi o viaţă fără de naştere.

5120.Pentru a şti ce se află dincolo de moarte vă trebui
să ştii ce se află dincolo de naştere.
5121.Viaţa survine prin naştere iar moartea se naşte prin
moartea vieţii. Oare naşterea vieţii, moartea cui este?
5122.Naşterea morţii este sfârşitul vieţii.
5123.Cătă viaţă şi moartea se află în naştere?
5124.Totul se reflectă în oglinda amăgitoare a
instinctului. Inclusiv naşterea şi moartea.
5125.Venim din naşterea vieţii şi mergem spre naşterea
morţii, la fel de goi precum am sosit.
5126.Tot ceea ce suntem şi realizăm se reduce la
moarte, inclusiv planeta, sistemul solar, galaxia, totul.
5127.Limita morţii este doar propria sa naştere.
5128.Viaţa are două limite, naşterea şi moartea, noi
cunoaştem la nivel dual, binele şi răul, frumosul şi
urâtul, în schimb moartea are doar o singură limită
cunoscută de noi, aceea prin care murim.
5129.Dacă moartea nu s-ar limita la viaţă ar fi eternă.
Faptul de a avea un început în viaţă, înseamnă că are
un sfârşit, neputând fi infinită prin început!
5130.O dreaptă chiar dacă ar continua la infinit, odată
ce are un început ea nu mai este infinită.La fel şi
moartea.
5131.Posibilitatea faptului că moartea să fie finită doar
la un capăt, respectiv acela al vieţii, ne demonstrează
că şi aceasta începe din viaţă.
5132.Tot ceea ce începe din viaţă, inclusiv moartea
ajunge să se sfârşească în aceeaşi viaţă.De aceea există
Lumea de Apoi.
5133.Lumea de Apoi este o altă dimensiune care are ca
punct de plecare dimensiunea noastră.
5134.Tot ce are un început are şi un sfârşit, inclusiv
moartea. Ce altceva poate fi sfârşitul morţii decât
renaşterea în Lumea de Apoi?
329
5135.Tot ce are un început posedă şi o desfăşurare a

începutului respectiv. Moartea se va desfăşura în
propria sa lume.
5136.Moartea este absolutul ce nu poate fi relativ decât
etern.
5137.Adevărata eternitate nu constă în moarte ci în
uitare! Uitarea este aceea care va părăsi pentru
totdeauna până şi moartea.
5138.Moartea este uitare doar pentru Iluzia Vieţii dar nu
şi pentru Lumea de Apoi care începe prin părăsirea
acestei Iluzii a Vieţii.
5139.Moartea ar fi uitare deplină doar dacă nu ar avea
primită în sinele ei informaţia faptului că a început din
fosta viaţă ce a murit.
5140.Nu putem şti dacă prin moarte devenim eterni
numai faţă de viaţă şi Iluzia Vieţii sau faţă de
eternitatea nenăscută şi nemuritoare a Totului?
5141.Faţă de infinitul Uitării Eterne întreaga moarte
este doar o frântură de clipă.
5142.Întreaga eternitate a clipei, este doar o clipire a
destinului din Uitarea Eternă.
5143.Atât ceea ce este dinainte de naştere, cât şi viaţa
sau moartea nu sunt decât nişte simple cărămizi din
edificiul infinit pus la temelia Uitării Eterne.
5144.Oare dacă am şti adevărul absolut despre moarte
sau viaţă am fi mai fericiţi?
5145.Sensul vieţii care se pierde sau se regăseşte la fel
ca şi în viaţă prin nemurire în moarte este o mare
minciună a Iluziei Vieţii.
5146.Trăim de parcă am fi eterni în această lume
trecătoare unde ne aşteaptă cu braţele deschise
moartea, cum probabil ne-a aşteptat undeva cândva,
naşterea.
5147.Moartea nu este un somn adânc fiindcă nu putem
vorbi de moarte adâncă.
330
5148.Moartea nu este o scuză prin care viaţa îşi poate

arăta faţetele ei nu tocmai frumoase.
5149.Oare trebuie să mulţumim Unicului Întâmplător
atât pentru moarte cât şi pentru viaţă?
5150.Prin moarte ne reunim cu Dumnezeu fiindcă atât
Dumnezeu cât şi moartea fac parte din aceeaşi
Întâmplare Unică.
5151.Dacă tot ce se câştigă în viaţă se pierde în moarte
cine este învingătorul?
5152.Moartea nu va putea ascunde niciodată nonsensul
existenţei.
5153.În moarte se ascunde sinele tuturor lucrurilor şi
faptelor din această viaţă.
5154.Pe cât de departe privim moartea faţă de viaţă, pe
atât de departe este şi adevărul absolut de acestea.
5155.Alături de moarte nu poate fi decât unicul său
opus care este viaţa.
5156.Moartea nu mai are nici un opus în afară de viaţă,
dar nici ceva asemănător ei în toată lumea vieţii.
5157.Marele paradox al vieţii constă în a ne simţi
singuri alături de moarte chiar dacă ne izbăvim prin ea.
5158.Cu cât ne simţim mai aproape de moarte cu atât
viaţa din noi îşi va îndeplini ţelul propriei sale naşteri.
5159.Teama de moarte a născut întreaga cultură. Trăim
ca şi cum am fi eterni. Doar astfel uităm de moarte.
5160.Dacă ne-am fi amintit de moarte, dacă am
recunoaşte cu adevărat moartea şi am trăi ca şi nişte
muritori întreaga noastră cultură ar dispărea, odată cu
orgoliile vieţii.
5161.Privesc aglomeraţia de pe acest bulevard. Fiecare
aleargă fără să se gândească o clipă că de fapt aleargă
spre clipa morţii. Peste un secol toată această
aglomeraţie va fi ţărână uitată de mult şi dusă de
vânturile deşertăciunii pe care nu a vrut să o
recunoască, spre cele patru zări.
5162.Oare şi fulgii de nea se cred eterni în căderea lor?
331
5163.Ce poate fi mai măreţ decât să înţelegi cu adevărat

moartea?
5164.Menirea acestei lumi constă în moarte. Până şi
cele mai îndepărtate galaxii ale gândurilor noastre vor
muri într-o bună zi.
5165.Este atât de multă moarte în privirea acestei lumi
încât toate religiile vorbesc despre jertfe făurite tocmai
pentru a nu privi în ochi lumea.
5166.Moartea este un festin al Destinului.
5167.Destinul nostru constă în moarte!
5168.Cine nu vrea să înţeleagă moartea nu va putea
niciodată să-şi cunoască cu adevărat propriul său
Destin.
5169.Diferenţa dintre Moarte şi Destin este dată numai
de către Iluzia Vieţii, altfel nu ar fi nici o deosebire,
întrucât destinul nostru constă numai în moartea unde
se împlineşte.
5170.Cine poate şti cât de multă nevoie avem de moarte
într-o viaţă atât de străină de noi înşine.
5171.Ceasul morţii există doar raportat la viaţă dar nu şi
la moarte unde orologiile pot să nici nu existe.
5172.Nimeni nu îşi poate înţelege propria moarte
înainte de muri.
5173.Moartea este ca şi omul nu ştie când se va sfârşi
crezându-se eternă.
5174.Ce s-ar face omul fără moarte?
5175.Ar mai rămâne ceva din viaţă dacă nu ar fi
moartea?
5176.Câte doruri naşte moartea în această lume?
5177.Oare cine a înţeles cu adevărat moartea vreodată?
5178.Să fi mereu dincolo de moarte cu întreaga ta
simţire. Este cel mai înţelept lucru cu putinţă din
această lume.
5179.Moartea nu va cerşi niciodată milă vieţii pe când
viaţa se va prosterna mereu înaintea morţii.
332
5180.Moartea este cel din urmă mare adevăr al acestei

lumi!
5181.Nimeni nu a putut vreodată să iubească viaţa şi să
înţeleagă moartea în acelaşi timp.
5182.Oare ar mai fi poezia iubirii în această lume dacă
nu ar fi moartea?
5183.Ce departe e moartea de noi în timpul acestei vieţi
pe care o trăim ca şi cum ar fi eternă.
5184.Niciodată nu te vei putea ascunde de moarte, însă
de viaţă: da!
5185.Moartea este cea mai ascuţită lamă a cuţitului cu
nume de Destin.Va tăia mereu şi negreşit, viaţa.
5186.Dacă moartea este uitarea totală de sine iar viaţa
marea amintire a sinelui, înseamnă că sensul vieţii este
uitarea iar al morţii, amintirea.
5187.Niciodată moartea nu-şi va aminti viaţa decât în
măsura în care ar fi şi aceasta viaţă.
5188.Dacă moartea este noaptea vieţii iar viaţa noaptea
morţii, înseamnă că zorii morţii constau în viaţă şi ai
vieţii în moarte.
5189.Cum ar fi această lume fără de moarte? Dar
moartea fără de lume?
5190.Dacă moartea nu are un sfârşit decât un început la
terminarea vieţii, înseamnă că întreaga moarte este un
etern început al vieţii.
5191.Prietenia dintre moarte şi viaţă se numeşte
existenţă.
5192.Dacă nu ar naşte viaţa moarte şi moartea viaţă nici
una dintre ele nu ar exista.
5193.Valurile morţii nu vor sparge niciodată talazurile
dorului.
5194.Doar atunci când ninge cu viaţă se aşterne zăpada
morţii.
5195.Atunci când viaţa trece moartea petrece.
5196.Să fie moartea unicul sens al adevărului absolut
referitor la această lume?
333
5197.Dacă moartea este un sens viaţa este miracolul

care îl va urma.
5198.Moartea provoacă suferinţă doar celor care cred în
viaţă. Cum aceştia sunt toţi cei care trăiesc înseamnă
că sensul vieţii de a se săvârşi prin moarte este
suferinţa.
5199.Moartea este dorul ce doare viaţa acestei lumi.
5200.Mai încolo de moarte este neantul ideatic, mai
înainte de viaţă acelaşi neant.
5201.Să fim doar o scânteie aprinsă de neant pentru a se
încălzi la focul suferinţei noastre de a conştientiza
moartea?
5202.De ce oamenii deschid ochii atunci când mor atâta
timp cât moartea nu poate fi văzută?
5203. Dacă moartea este uitare de sine, de ce trebuie
mai înainte de toate să o conştientizăm?
5204. Cine a văzut vreodată sau a înţeles uitarea de sine
a morţii?
5205.Atunci când moartea devine o salvare, viaţa este
întotdeauna medicul de gardă.
5206.Moartea este cea mai adâncă tăcere din toate
tăcerile strigate de viaţă.
5207.Sensul morţii este ajutat de viaţă să se nască.
5208.Salvarea constă în moarte abia atunci când viaţa
nu mai are nimic de spus.
5209.Prin moarte orice Destin pare a fi împlinit.
5210.În spatele morţii nu rămâne decât iubirea iar în
faţa ei, tăcerea.
5211.Nimic nu ascunde mai multă moarte decât iubirea,
tocmai fiindcă împlinirea Destinului nostru constă în
moarte.
5212.Este atât de multă moarte în surâsul acestei
primăveri a vieţii noastre încât cu siguranţă toamna va
părea o mare renaştere.
5213.Fără de moarte viaţa nu ar mai fi. Deci moartea
este izvorul din care se adapă viaţa pentru a exista.
334
5214.Visul vieţii apare numai în somnul morţii.

5215.Oare de ce numai somnul morţii poate visa viaţa?
5216.A te trezi din somnul morţii care visează viaţa este
ca şi cum ai renaşte în viaţa veşnică.
5217.Odată ce moartea este eternă înseamnă că nu poate
începe precum nu se poate sfârşi niciodată ceea ce
înseamnă că trăim pe tărâmul morţii unde avem
impresia datorită Iluziei Vieţii că ne-am născut pentru
a muri.
5218.Dacă tot ce nu se poate sfârşi ar avea un început ar
însemna că acel început ar deveni la infinit tocmai
sfârşitul.
5219.Adevărata viaţă este atunci când te trezeşti din
visul morţii care este viaţa acestei lumi.
5220.Oare de ce ne visează somnul morţii astfel viaţa
noastră? De ce întregul vis pluteşte pe oceanul
suferinţei însetat de averi şi ierarhii ca şi cum ar fi
etern?
5221.A te depărta de moarte este ca şi cum te-ai depărta
de propriul tău somn în care-ţi visezi viaţa.
5222.Oare de ce nu putem fi apropiaţi morţii în visul
propriului ei somn?
5223.Cum ne va apărea moartea când ne vom trezi din
visul vieţii?
5224.A iubi moartea este ca şi cum ai realiza că-i visezi
propriul său vis atunci când aceasta doarme adânc pe
perna eternităţii!
5225.Moartea ne pare înfricoşătoare fiindcă visul vieţii
nu vrea să vadă niciodată zorii eternităţii care spală cu
lumina lor divină sufletul iubirii.
5226.Nu pot să cred în viaţă fără să înţeleg mai înainte
de toate moartea.
5227.Moartea este dorul în care viaţa nu se poate
împlini niciodată.
5228.Apa morţii nu va spăla niciodată tărâmul trecător
al suferinţei şi absurdului vieţii.
335
5229.Între mine şi moarte nu există decât un singur pod:

viaţa.
5230.Moartea este cea mai mare minciună a vieţii.
5231.Moartea este modul cum vede viaţa libertatea
deplină.
5232.Moartea lipseşte cu desăvârşire din sufletul care
iubeşte, tocmai fiindcă acesta trăieşte cu adevărat visul
semnului morţii care este viaţa.
5233.Cine iubeşte visul vieţii nu va putea înţelege
niciodată somnul morţii fiindcă atunci când visezi uiţi
că de fapt dormi.
5234.Datoria noastră este de a ne trezi din visul vieţii în
somnul morţii scăldat cu razele eternităţii.
5235.Cine poate înţelege viaţa fără să simtă florile
primăvăratice ale morţii care vor naşte noile fructe ale
Destinelor?
5236.Uitând de moarte uiţi de tine însuţi.
5237.Totul este trecător în afară de moarte pe această
lume.
5238.Lumea noastră este mai infimă decât un grăunte
de nisip în faţa măreţiei Universului, în schimb fiecare
dintre noi suntem la fel de eterni că şi Universul prin
moarte.
5239.Nimeni nu poate cunoaşte notele simfoniei
propriei sale morţi.
5240.Odată ce ne trezim din somnul morţii, unde am
visat viaţa, întregul nostru vis se destramă, uitând de
moarte pentru totdeauna sau reamintind-o aidoma unui
coşmar.
5241.Numai treziţi din somnul morţii vom putea
înţelege cu adevărat visul nemuririi.
5242.Înaintea şi înapoia vieţii este somnul morţii. Nu
poate exista somn fără stare de veghe cum nu poate
exista moarte fără de viaţă. Ce altceva poate fi somnul
morţii decât o noapte oarecare a vieţii eterne?
336
5243.Cine oare ne visează viaţa din somnul morţii?

Cine doarme pentru fiecare dintre noi? Cine a obosit
într-atât de mult încât doarme visând propria noastră
viaţă?
5244.Universul este gigant doar pentru finitul visului
vieţii şi nicidecum pentru infinitul morţii.
5245.Fiecare viaţă are propriul ei Destin, deci propriul
ei vis. Înseamnă că fiecare vis este visat de o persoană
diferită pentru fiecare din noi, persoană care doarme
somnul morţii noastre ca noi să ne visăm în acesta
viaţa.
5246.Cine oare îmi visează în somnul morţii viaţa mea
şi de ce? Să fie propriul meu străin de mine? Alter
egoul meu? Să fie tot ceea ce nici eu nu pot şti despre
mine însumi?
5247.Ce departe este moartea de mine atunci când uit
că-mi trăiesc viaţa.
5248.Nimic nu poate fi mai sfidător decât să înţelegi că
moartea este unicul fenomen ce nu poate muri în
această lume.
5249.Atunci când vrei să cunoşti moartea orice raţiune
devine nefolositoare.
5250.Ce poate fi mai iraţional decât viaţa în faţa morţii?
5251.Atunci când vorbeşti despre moarte să nu spui
niciodată că de n-ar fi viaţa ar deveni eternă.
Dimpotrivă, nu ar exista deloc.
5252.Oare câtă moarte ascund ochii plânşi ai
orizonturilor ce mor cu fiecare apus şi renasc cu
fiecare răsărit?
5253.Splendoarea morţii privită prin ochii vieţii constă
în uitare.
5254.Nimeni nu poate cunoaşte momentul morţii dacă
moartea înseamnă uitare de tot şi de toate.
5255.A fi în moarte înseamnă a fi în nefiinţă deci a nu fi
dar a nu fi, chiar şi în moarte înseamnă viaţă.
337
5256.Niciodată nu vei găsi ceva mai înţelegător decât

moartea. Orice ai face ea te va înţelege luându-te sub
aripa sa ocrotitoare.
5257.Moartea există doar atâta timp cât conştientizezi
că trăieşti.
5258.A considera moartea în afara vieţii este ca şi cum
ai considera că poţi muri fără să trăieşti!
5259.Ce tristă pare moartea pentru cei care-şi trăiesc
viaţa ca şi cum ar fi eterni.
5260.Moartea nu poate fi nici dincolo şi nici dincoace
de viaţă ci numai în viaţă, în cunoaşterea noastră.
5261.Dincolo de viaţă, moartea nu mai este moarte
fiindcă dispare întreaga noastră cunoaştere.
5262.Moartea este un fenomen la fel de natural ca şi
viaţa din care se naşte.
5263.Moartea aduce deseori suferinţă pentru cei rămaşi
tocmai fiindcă viaţa nu poate accepta că a pierdut
suferinţa celui plecat.
5264.S-a reîntors cineva din moarte sau din viaţă înainte
de propria sa naştere?
5265.Nici o frunză ruginită nu poate înverzi cum nici un
om nu mai poate trăi odată căzut din pomul vieţii, în
schimb acelaşi pom va înmuguri primăvara următoare.
5266.Pentru a învăţa să trăim am avut nevoie de o lume
de apoi cu infernele dar şi paradisurile sale. Pentru a
învăţa să murim va trebui mai înainte de toate să
înţelegem de ce am avut nevoie să ne clădim o lume
de apoi?
5267.Lumea în care trăim are mai mare nevoie de
moarte decât de viaţă fiindcă fără de moarte viaţa nu ar
mai naşte nimic!
5268.Niciodată moartea nu va fi îndeajuns de departe de
tine pentru a te lăsa ca să-ţi trăieşti visul vieţii numai
în griji şi nevoi. Mereu va fi o izbăvire.
338
5269.Fără de izbăvirea morţii viaţa şi-ar îndeplini cu

prisosinţă rolul, acela de a - ţi ucide în totalitate
libertatea propriului tău spirit.
5270.Prin moarte orice sfârşit devine un început.
5271.Dincolo de limita vieţii se află moartea, dar
dincolo de limita morţii ce se află?
5272.Speranţa în viaţă se poate împlini sau nu fiindcă
cunoaştem cele două contrarii, binele şi răul. În moarte
unde par să nu existe contrarii, se mai împlinesc
vreodată speranţele? Da, voi spune eu. O singură
speranţă şi numai a celui care şi-a dorit moartea!
5273.Norii vieţii nu vor umbri niciodată soarele morţii.
5274.Ce altceva poate fi moartea decât ecoul surd
strigat de adevărul absolut al vieţii Destinului acestei
lumi?
5275.Nu fugi de moarte fiindcă vei fugi de tine însuţi.
5276.Niciodată nu vei înţelege viaţa dacă nu te vei
împăca cu moartea.
5277.Rolul morţii este acela de a da strălucire vieţii iar
cel al vieţii de a detesta moartea. Care dintre acestea
este mai onestă?
5278.Niciodată să nu crezi în viaţă fiindcă joacă fals
prin propria sa iluzie a binelui şi răului, putând să te
înşele sau să te părăsească în orice moment. Moartea
în schimb, nu te va părăsi şi nici nu te va înşela
niciodată.
5279.Cu toţii putem fi siguri de un singur lucru în
această viaţă şi anume de moarte.
5280.Cu toţii ne gândim cel puţin odată în viaţă la
ceasul morţii, fără să realizăm că moartea nu are ceas
neavând temporalitate.
5281.Pentru a ajunge curat pe tărâmul morţii va trebui
neapărat să-ţi ştergi mai înainte picioarele pe preşul
vieţii.
339
5282.Oh moarte, cum ne poţi îndura ştiind că respirăm

prin tine, că fiecare suflare ne apropie de braţele tale
izbăvitoare iar majoritatea dintre noi te urâm?
5283.Moartea există atât timp cât o cunoaştem.
5284.De orice ne-am putea lipsi în această viaţă dar
niciodată de moarte.
5285.Nebun este acela care se va ascunde de moarte dar
brav cel care va învinge viaţa.
5286.Degeaba vei iubi viaţa fiindcă aceasta tot în
moarte se va împlini pe sine.
5287.Nu visa la viaţă ci la moarte.De aceea te-ai născut
doar pentru a muri.
5288.Unicul adevăr ce poate sta în faţa morţii este
naşterea.
5289.Naşterea este prima clipă ce va curge pe râul vieţii
spre oceanul iminent al morţii.
5290.Cum ar arăta Destinul nostru dacă nu s-ar împlini
în moarte ci în viaţă? Infernal.
5291.Niciodată să nu cauţi infernul în moarte ci numai
în viaţă.
5292.Moartea există doar atât timp cât o cunoşti, la fel
şi paradisul sau infernul Lumii de Apoi. Odată uitate
toate acestea dispar.
5293.Moartea este unicul lucru care dispare prin
propriul său sine şi înţeles. Dacă uiţi totul odată intrat
în moarte dispare şi moartea raportată la tine.
5294.Viaţa este o amintire, pe când moartea o uitare a
acestei amintiri.
5295.Câţi dintre noi nu am vrea să uităm amintirea
vieţii? Dar câtor dintre noi ne e teamă de moarte?
5296.Viaţa ne-a zămislit o lume nedreaptă şi rea tocmai
pentru a iubi moartea?
5297.Ferice de tine cel care ai înţeles sensul morţii din
marea iubire a vieţii tale.
5298.Pe adevăraţii morţi nu-i vei găsi decât în această
lume.
340
5299.Absolutul libertăţii constă în moarte.

5300.Nicăieri nu poţi fi mai liber decât în moarte.
5301.Adevărata înţelepciune constă în a te împăca cu
propria ta moarte.
5302.Câtă nemărginire este în moarte dar noi suntem la
fel de incapabili să o cunoaştem precum nu putem
realiza nimic din tot ce s-ar afla dincolo de Univers.
5303.Moartea la fel ca şi viaţa se pot defini prin clipe.
Diferenţa constă că viaţa este o lungă succesiune de
clipe pe când moartea se ascunde în eternitatea unei
singure clipe. Atunci de câte ori murim oare în
decursul unei singure vieţi?
5304.Ce diferenţă este între liniştea morţii şi strigătul
surd al vieţii?
5305.Tot ce-i rămâne vieţii este ţărâna pe care a
închiriat-o sufletului cândva. În schimb morţii îi
rămâne sufletul.De aceea trebuie să trăim pentru
moarte şi nicidecum pentru viaţă.
5306.Învaţă să mori. Iată calea spre Lumină Divină.
5307.Valurile oceanului vieţii oricât de învolburate ar fi
nu vor putea niciodată sparge stânca impunătoare a
morţii.
5308.Cel care se ascunde de moarte în viaţă, nu
realizează că străbate în fiecare clipă a vieţii,
eternitatea morţii acelei clipe.
5309.Nu există deşertăciune mai mare decât viaţa
precum nu există adevăr mai mare decât moartea.
5310.Numai prin moarte vei atinge eternul absolut.
5311.Teama de moarte este cea mai mare înşelătorie a
vieţii. Câte suferinţe ar fi avut de îndurat cel ce a murit
de tânăr?
5312.Moartea pare cufundată în beznă numai pentru
viaţă.
5313.Întotdeauna să priveşti moartea ca sursă şi
susţinătoare a vieţii şi nicidecum că o distrugătoare a
acesteia. Ce s-ar face viaţa fără de moarte? Dar
341
Dumnezeu fără de Diavol? Dar binele fără de rău?

Care dintre aceste contrarii îi aparţin morţii sau vieţii
rămâne de văzut.
5314.Întreg oceanul clipelor vieţii încape într-o singură
picătură de clipă din apa morţii!
5315.Dacă nu ar fi fost moartea nu s-ar fi născut dorul şi
poezia lui.
5316.Întreaga frumuseţe a vieţii poate străluci numai
dacă se reflectă în oglinda morţii.
5317.Doar în viaţă poţi fi singur dar nu şi în moarte.
5318.Iluzia vieţii este poarta de intrare în imperiul
morţii.
5319.La fel cum ai venit în viaţă vei merge în moarte.
Tot ce ai primit în această lume vei lăsa aici.
5320.Odată mort, pentru tine va dispare definitiv
această lume dacă nu ţi-o vei putea aminti. Amintirea
este esenţa vieţii şi unicul sens dat vieţii de către
moarte.
5321.Toate vorbele şi speranţele tale, toate realizările şi
iubirile tale, toate nu sunt decât karmă în faţa morţii
iminente.
5322.Ce anume este mai de preţ în această lume? Lipsa
de încredere în viaţă sau lipsă de încredere în moarte?
Iată cauza deşertăciunii acestei lumi.
5323.Toate câte sunt dar mai ales nu sunt se datorează
în primul rând morţii ca opus al vieţii.
5324.Eşti abătut, înfrânt şi debusolat în faţa vieţii?
Gândeşte-te că întreaga lume este la fel ca şi tine în
faţa morţii.
5325.Cauza pentru care Lumea de Apoi a devenit o
continuare al lumii noastre constă mai înainte de toate
în nevoia celor care au reuşit sub acest soare de a avea
o continuitatea a reuşitei lor.
5326.Oricât de mult s-ar spăla deşertăciunea vieţii în
apa morţii ea tot murdară va rămâne.
342
5327.Dacă moartea constă în uitare înseamnă că este cel

mai important balsam al vieţii. Adesea trăim uitând de
moarte.
5328.Cine vrea să trăiască etern uită că o poate face
numai murind etern cu fiecare clipă care trece!
5329.Murim cu fiecare clipă prin care trecem tocmai
fiindcă viaţa nu ne lasă să ne regăsim intrând odată
pentru totdeauna în eternitatea acelei clipe.
5330.Moartea este cununa de spini ai vieţii atât de
necesară propriei noastre mântuiri.
5331.Am plecat din ceea ce Iluzia Vieţii noastre
defineşte neant pentru a ne trezi în acest vis cu nume
de viaţă doar pentru a şti că putem să murim?
5332.Moartea nu a fost niciodată o alegere morală
pentru viaţă.
5333.Doar dacă viaţa este morală ar putea fi dorinţa de
sinucidere o cale imorală.
5334.Nu te poţi depărta de moarte decât de tine însuţi.
5335.Moartea moare odată cu ea.
5336.Viaţa nu este decât puntea dintre cele două mari
necunoscute ale Iluziei sale, înainte de aceasta şi după.
Venim din necunoscut şi mergem către acesta după
cum venim din trecut şi mergem către viitor. Trăim
doar prezentul al cărui clipă o ignorăm de fiecare dată
trecând la următoarea, pentru a nu muri.
5337.Oare ce ar mai rămâne din moarte dacă s-ar lua
vălul Iluziei Vieţii de pe faţa clipelor noastre?
5338.Nu defăima niciodată pe cel mort fiindcă în
moarte nu există vină şi nici fărădelegi ca şi în Iluzia
Vieţii.
5339.Cinsteşte pe cei morţi de câte ori poţi chiar şi
pentru faptul de a fi înotat înaintea ta prin apa deşartă
a vieţii spălându-se cu împlinirea propriului lor Destin.
5340.Nu uita că în această lume toţi mugurii ce dau în
floare nasc frunzele vieţii ce vor rugini. De aceea
întreaga splendoare a vieţii are drept scop: moartea!
343
5341.Moartea este la fel de îngăduitoare cu cel invidios,

ticălos sau laş precum este cu cel ajuns, bogat sau
harnic. Pe toţi îi primeşte deopotrivă în regatul ei ca
împlinire a propriului lor Destin.
5342.Toate feţele ce trec azi pe stradă mâine vor fi oase
albite într-un cimitir. Tot ce rămâne după noi în
această lume este amintirea. Dacă am uita cu toţii
această lume ea nu ar mai exista.
5343.Ce depărtat ne pare Destinul faţă de moarte şi
totuşi Destinul se împlineşte de fiecare dată numai prin
moarte.
5344.Cum lumina stelelor prinde viaţă în lumea noastră
cu toate că în lumea lor sunt moarte demult tot aşa
Lumină Divină a sufletelor noastre va prinde viaţă
într-o altă lume.
5345.Şi amintirea noastră va dispărea într-o zi din
această lume ca şi cum nici nu ne-am fi născut
vreodată dar şi amintirea acestei lumi din Univers ca şi
cum nici n-ar fi existat. Atunci există?
5346.Cum noi vedem în depărtările Universului galaxii
şi stele care nu mai există demult, tot astfel altcineva
ne va putea vedea amintirea noastră în lumi despre
care nici măcar nu ştim că vor exista vreodată?
5347.Până unde va merge lumina stelelor moarte? Dar
Lumină Divină a sufletelor noastre?
5348.Fiindcă lumina stelelor moarte demult nu se va
opri niciodată traversând noi şi noi lumi ale viitorului
tot aşa nici Lumină Divină a sufletelor noastre nu se
poate opri.
5349.Cum stelele prin lumina lor duc cel mai îndepărtat
trecut al Universului în cel mai îndepărtat viitor
înseamnă că există un viitor cert dincolo de orice viitor
al lumii noastre care poate depăna amintirile a tot şi a
toate devenind etern. Să fie acest absolut al viitorului
Lumea de Apoi?
5350.Numai prin moarte omul devine sfânt.
344
5351.Sfinţenia este unica lege cedată de moarte vieţii.

5352.Fără de moarte până şi Dumnezeu ar deveni un
simplu scamator.
5353.Dacă viaţa defineşte legitatea, moartea defineşte
haosul din care trebuie ordonată această legitate.
5354.Niciodată haosul morţii nu va fi echivalent cu cel
al vieţii.
5355.Dincolo de orice viitor se află eternitatea viitorului
ce vine din eternitatea trecutului care la rândul său
trebuie să devină scopul unei alte cause temporare,
ajungând la eternitatea infinităţilor temporare.
Infinitatea temporară înseamnă tocmai lipsa timpului.
Astfel venim din moarte şi ne întoarcem în moarte.
5356.Nimeni nu poate greşi în moarte decât numai în
viaţă.
5357.Să ştii că ştii cât de mult nu poţi să ştii în viaţă,
este primul pas spre a înţelege moartea.
5358.Atunci când dai pomană morţilor le transmiţi o
parte din lumină sufletului tău, din iubirea de care au
mereu atât de multă nevoie în Lumea de Apoi unde
lumea noastră este înlocuită de Lumină Divină a
iubirii.
5359.Cu cât îi vei cinsti şi îi vei iubi pe cei morţi cu atât
o părticică din Lumină Divină a sufletului tău îţi va
pietrui calea pe care vei merge odată şi tu, dându-le în
acelaşi timp hrana spirituală celor care nu se mai pot
hrăni decât cu iubire fiindcă Dumnezeul nostru este
iubire.
5360.Cu cât vei iubi mai profund în viaţă cu atât îţi va fi
mai uşor să treci pragul dintre cele două lumi. Dacă
emani iubire vei fi răsplătit cu iubire. Nu degeaba
Dumnezeul nostru este iubire.
5361.Nimeni nu poate înţelege de ce există viaţa
precum nu poate şti de ce există moartea. Tot ce ne e
dat să ştim este să simţim într-un anume fel şi atât.
345
5362.Nimeni nu va putea vreodată să-ţi arate steaua

morţii tale cum nimeni în afară de tine nu o va putea
vedea.
5363.Ce diferită este viaţa de moarte şi cât de necesare
îi sunt una celeilalte.
5364.Oricât de buni jucători am fi în jocul cu viaţa tot
jocul cu moartea va fi cel în care vom câştiga.
5365.Niciodată să nu subestimezi măreţia morţii fiindcă
aceasta este eternă faţă de perenitatea vieţii.
5366.Dumnezeu este iubire. Noi suntem parte din
iubirea Lui Dumnezeu. Să fie moartea tot ceea ce îi
poate fi zămislit acestei iubiri? Da, voi răspunde eu.
Dar numai acea moarte considerată de către viaţă a fi
moarte şi nicidecum adevărata moarte care nevăzută
prin intermediul Iluziei Vieţii înseamnă cu totul
altceva.
5367.Doar celor ce nu-şi pot vedea Lumină Divină a
sufletelor lor le este frică de moarte.
5368.Teama şi suferinţa este tot ceea ce ne dăruieşte de
cele mai multe ori viaţa atunci când ne gândim la
moarte.
5369.Cred în Lumină Divină a inimii tale iubirea mea şi
de aceea mi-aş dori să ne ascundem în eternitatea unei
clipe de unde să nu mai trecem niciodată prin viaţa
morţii cuvintelor spuse doar pentru a fi uitate.
5370.Câtă simţire poate naşte moartea acestei lumi care
îţi spune că-ţi trăieşti viaţa?
5371.Sunt o frunză ruginită a vieţii ce îşi caută alinarea
în eternitatea morţii.
5372.Toate vorbele din lume nu pot valora cât o singură
privire de a ta atunci când mă pierd în lacrima
cuvântului ce-şi găseşte numai în eternitatea morţii
adevărata strălucire şi acesta se numeşte: iubire.
5373.Prin iubire moartea devine cu adevărat împlinită
iar viaţa înfrântă definitiv.
346
5374.Oare ce ne-am face în această viaţă dacă nu am

putea să iubim şi să murim din atât de multă iubire?
5375.Încotro se îndreaptă vântul sentimentelor ce duce
fumul cuvintelor în uitare? Dar soarele iubirii ce apune
după o zi a dorului ce tocmai se sfârşeşte? Către
moarte sau doar către moartea acestei vieţi trecătoare?
5376.Cel ce nu crede în moarte nu va putea iubi
niciodată.
5377.Doar cel ce iubeşte moartea alungând orice teamă,
va putea renaşte în sufletul său.
5378.Oare fără moarte ne-am mai putea naşte?
5379.Cum timpul morţii este infinit tot astfel trebuie să
devină şi spaţiul ei.De aceea toate stelele Universului
nu sunt decât o fărâmă din măreţia morţii.
5380.Am să cred în viaţă abia atunci când va avea
curajul să ne arate acea parte a iluziei sale căreia nu-i
mai este teamă de moarte.
5381.Prin teama de moarte viaţa îşi arată mrejele
propriei sale laşităţi.
5382.Fără de moarte ar mai fi speranţa?
5383.Nu există dor mai nimicitor decât dorul de moarte.
5384.Unde sunt cei care au crezut în viaţă de-a lungul
mileniilor? În moarte!
5385.Unicul adevărul pe care-l poate spune viaţa celor
ce o traversează este: moartea.
5386.A sta cu spatele la moarte şi a privi în faţă doar
viaţa este ca şi cum ai întoarce spatele adevărului dar
şi adevăratului tău Destin care se împlineşte numai în
moarte.
5387.A înotat cineva în apa morţii pentru a şti dacă
aceasta este rece sau caldă, murdară sau limpede?
5388.Diferenţa dintre moarte şi viaţă constă numai în
adevăr. Una dintre acestea minte. Să fie moartea? Mă
îndoiesc.
5389.Moartea este şi va rămâne cea mai mare
necunoscută a acestei vieţi.
347
5390.Dacă în viaţă avem necunoscutul iar moartea este

opusul său, înseamnă că în moarte am avea
cunoscutul?
5391.Dacă adevăratul cunoscut ar fi moartea şi
necunoscutul viaţa prin Iluzia Vieţii, înseamnă că
unicul cunoscut adevărat este că noi ştim că nu
cunoaştem.
5392.Să fie moartea, lacrima în care se ascunde marea
noastră iubire? Să fie aceasta apa morţii ce scaldă
murii vieţii sufletului nostru?
5393.Cum aş putea să nu cred în raza de lumină a
ochilor eternităţii din moarte care mă desprind de
această lume murdară şi meschină?
5394.Oh moarte ajută-mă să trăiesc!
5395.Ce-aş putea înţelege fără de moarte din această
viaţă?
5396.Departe doare dorul, departe călătoreşte lumina
stelelor, departe au rămas toate câte sunt, nu sunt şi
vor mai fi. Departe au rămas toate acestea în inima
morţii.
5397.Moartea este unicul vers profund al acestui poem
care vrea să fie viaţa.
5398.Nimic nu poate fi mai rece pentru viaţă decât
atunci când este obligată să se spele cu apa morţii la
fiecare apus de Destin.
5399.Doar moartea poate înţelege nebunia acestei vieţi,
pe care o ia sub aripa sa ocrotitoare.
5400.Dacă nu ar fi moartea viaţa ar fi un drum etern al
suspinelor.
5401.De ce plânge viaţa din noi pe cel plecat pe drumul
morţii?
5402.Te privesc în inima mea cu fiecare bătaie de
Destin, tu marea libertate a fiinţei mele de dincolo de
mine cu nume de Moarte.
5403.Doar în moarte voi înţelege şoapta Destinului care
m-a născut în această lume a suspinelor.
348
5404.Să nu suferi niciodată pentru cel plecat în moarte

fiindcă viaţa ta este o fărâmă de suferinţă faţă de
marele ocean al liniştii care este moartea.
5405.Teama de moarte este cea mai mare minciună pe
care ţi-o poate spune viaţa.
5406.Moartea este libertatea absolută dar şi adevărul
absolut ce străjuieşte viaţa.
5407.Există oare absolut în această viaţă? Atunci când
ai totul realizezi că tot nu ai nimic. Unde altundeva
poate fi acest absolut decât numai în moarte?
5408.Nu există şi nu va exista vreodată jocul cu moartea
din simplul fapt că moartea nu se va juca niciodată cu
tine cum face viaţa. Nu te poţi juca decât cu viaţa şi
atât.
5409.Poate fi cineva mai mort sau mai puţin mort? În
nici un caz. De aceea ai încredere deplină în moarte.
Ea nu te va trişa niciodată.
5410.Suntem suflet şi ţărână, praf stelar şi amăgire în
schimb avem cel mai mare atu al acestei existenţe:
Moartea!
5411.Nu ştiam să pot învăţa vreodată moartea din mine
cum se moare şi viaţa din sângele meu cum se trăieşte
decât atunci când am realizat că nu pot muri fără să
trăiesc şi nici să trăiesc fără să mă sprijin de moarte.
5412.Îmi este dor de tine, mai dor decât întregul ocean
al vieţii pe care-l pot ţine în palmele morţii mele de
atât de mult dor de tine.
5413.Niciodată paşii morţii nu vor lăsa urme de neşters
în această lume.
5414.Cheia vieţii deschide uşa înţelepciunii, adevărului
şi luminii spirituale doar dacă crezi în moarte.
5415.Ce departe este moartea de mine câteodată şi cât
de grea îmi pare viaţa atunci.
5416.Nu spune niciodată nu şi nici niciodată fiindcă
totul se sfârşeşte în acel odată.
349
5417.Există ceva cu adevărat în faţa morţii care să nu

fie deşertăciune?
5418.Tot ce poate muri este liber de sine.
5419.Spune-mi moarte ce contează pentru tine în
această lume?
5420.Oare ce ne-am face fără moartea din noi, care se
apropie cu fiecare clipă ce trece?
5421.Spune-mi moarte care este sensul pe care-l poţi da
vieţii decât acela al deşertăciunii deşertăciunilor?
5422.Dacă trandafirii ofiliţi ai vieţii pot durea şi suspina
în faţa morţii, niciodată moartea nu va durea şi nu va
suspina în faţa vieţii.
5423.Mulţumeşte-i morţii că exişti!
5424.Iartă viaţa pentru tot ceea ce ţi-a făcut, pentru
faptul că îţi lasă moartea ca ultimă opţiune alături de
tine pe tot parcursul existenţei sale.
5425.Suntem iertaţi să putem muri!
5426.Te ador moarte fiindcă eşti unica ce înţelegi
durerea vieţii.
5427.Nimeni nu poate fi pregătit vreodată de moarte
fără să fie lăsat de viaţă pentru aceasta.
5428.Vei ajunge la iubirea eternă doar prin moarte.
5429.A iubi fără de moarte este ca şi cum ai trăi fără de
viaţă.
5430.În moarte nimic nu mai poate muri.
5431.De ce atunci când nu mai suportăm viaţa fugim în
moarte? A fost cineva care nemaisuportând moartea a
revenit la viaţă?
5432.Sensul existenţei se împlineşte numai prin moarte.
5433.A uita de moarte este ca şi cum ai uita de tine.
5434.Nu încerca să omori moartea.
5435.Oare a fost mai sinceră vreodată viaţa decât în faţa
morţii?
5436.Nu poţi restitui vieţii ceea ce datorezi morţii.
5437.Moartea nu va lipsi niciodată de la numărătoarea
clipelor.
350
5438.De moarte nu te poţi împiedica decât o singură

dată chiar dacă în viaţă ai căzut de nenumărate ori.
5439.Fii liber de orice teamă fiindcă poţi muri.
5440.Înţelege moartea ca un nou început şi nicidecum
ca un sfârşit.
5441.Cu toţii vorbesc despre frumuseţea vieţii cea plină
de durere uitând să amintească şi de frumuseţea morţii
tocmai fiindcă necunoscutul ei nu doare şi nu simte pe
cel trecut dincolo?
5442.Niciodată nu vei putea vorbi de eternitatea vieţii în
schimb de eternitatea morţii da. Eternitatea nu poate
muri niciodată!
5443.Ultimul vis, ultima amintire a acestei vieţi va trece
odată cu tine în eternitate pentru totdeauna. Aceea este
eternitatea ta.
5444.Fii sigur că nici o viaţă nu valorează nici măcar
cât cea mai mică fărâmă de moarte.
5445.Nu crede în viaţă ci în moarte. Trăieşti pentru a
muri.
5446.Nu existenţa moare, ci toate câte sunt în ea şi se
nasc mereu, precum nu moartea moare, ci toate câte
sunt în ea şi mor mereu. Astfel adevărata existenţă este
moartea şi nicidecum viaţa.
5447.Moartea nu se repetă niciodată. Este unica
simfonie unde se cântă fără nici o repetiţie aria
eternităţii.
5448.Moartea nu te va reculege ci te va culege.
5449.Unde poate fi mai multă sinceritate decât în
eternitate şi unde poate fi eternitatea decât în moarte?
5450.Floarea morţii nu se va ofili niciodată fiindcă nu
poate muri.
5451.Orbirea vieţii este aceea care nu ne lasă să
înţelegem moartea.
5452.Dacă Destinul nu s-ar împlini în moarte întreaga
viaţă ar fi un adevăr absolut.
351
5453.Nimeni nu poate lipsi la întâlnirea sa cu moartea

pe peronul unde trenul vieţii întârzie pentru totdeauna.
5454.Deşi viaţa te cheamă de atâtea ori în fiecare clipă
pe care o pierde la ruletă deşertăciunii moartea nu te
va chema decât o singură dată şi atunci va trage lozul
câştigător.
5455.Cel care se sinucide alege calea propriei sale
eternităţi.
5456.Nu pot să cred în nemurirea vieţii decât în aceea a
morţii.
5457.Ştii să fi fost vreodată o iubire care să nu se piardă
în moarte?
5458.Nebun este acela căruia îi e teamă de moarte şi nu
de viaţă.
5459.A durut, a plâns, a suferit vreodată moartea?
5460.Moartea nu minte fiindcă nu este viaţă.
5461.Îngerul morţii nu va crede niciodată în Iluzia
Vieţii.
5462.Am fost clădiţi să fim eterni şi nemuritori prin
Destinul nostru care se împlineşte numai în eternitatea
morţii.
5463.Doar în viaţă există o prăpastie între zefirul iubirii
şi blestemul despărţirii. Niciodată în moarte.
5464.În lipsa morţii viaţa ar fi prima care i-ar lua locul.
5465.Să lupţi o viaţă întreagă pentru a muri demn!
5466.Oare dacă nu am şti că vom muri am mai lupta
pentru a trăi?
5467.Cel învins de lupta vieţii va învăţa cum se moare
mai uşor.
5468.Dacă nu ar fi moartea în Destinul acestei lumi am
mai alerga după perfecţiune?
5469.Te doresc mai mult decât poate dori iminenţa
morţii această lume.
5470.Sunt un ram desprins din părul privirii tale şi dus
de vântul rece al amurgului vieţii către inima plină de
352
uitare a morţii ce va bate ora unei lumi pierdute din tot

ce a fost marea noastră iubire.
5471.Multe am văzut în această lume dar niciodată nu
mi-a fost dat să văd un singur lucru: Moartea.
5472.Să fie taina morţii potirul din care îşi sorb viaţa
cuvintele noastre?
5473.Câte speranţe nu a ucis viaţa şi câte nu a născut
moartea?
5474.Doar înţelesul morţii poate rămâne neclintit în
urmele pline de uitare ale vieţii.
5475.Moartea este o mare absenţă pentru cel dispărut şi
adesea o durere insuportabilă pentru viaţa celui rămas.
5476.Cimitirele sunt unicele locuri unde toate
prezenţele celor trecuţi de pragul vieţii, sunt marile lor
absenţe.
5477.Nicăieri nu vei întâlni o lume a absenţei decât într-
un cimitir.
5478.M-ai întrebat mirată de ce privesc absent paşii
cuvintelor tale care mă rănesc adesea cu urmele lor
înfipte adânc în ţărâna corpului meu? Pentru că
Destinul nostru este moartea.
5479.Absenţa morţii tale din această lume semnifică
prezenţa ta dincolo de Iluzia Vieţii.De aceea visăm.
5480.Cel ce respiră aerul iminentei morţi în lumea
deşertăciunii va înţelege că orizontul împlinirii nu
poate fi prins niciodată de pumnii plini de sudoare ai
acestei vieţi.
5481.Nu există sfânt care să fi iubit mai mult viaţa decât
moartea!
5482.Sensul adevăratei sfinţenii este acela de a înţelege
moartea iubind.
5483.Sfinţenia morţii este idealul suprem pe care ar
trebui să-l atingă orice înger fiindcă moartea este
eternitate şi absolut, este infinit şi nemărginire.
5484.Of Doamne ce grea este moartea pentru cei care
nu pot înţelege perenitatea vieţii şi zbuciumul clipelor
353
care-şi pierd eternităţile la ruletă deşertăciunii acestei

lumi.
5485.În moarte niciodată nu poţi fi singur chiar dacă
eşti absent.
5486.Marea singurătate o afli numai în viaţă şi
nicidecum în moarte.
5487.Spune-mi doamne de ce nu ne-ai lăsat o viaţă care
să poată înţelege moartea.
5488.Niciodată nu vei putea spune niciodată în moarte.
5489.E atât de multă ceaţă în privirea morţii încât şi
visele se rătăcesc pentru totdeauna.
5490.În moarte până şi absurdul îşi pierde sensul.
5491.Nu poţi fi nici departe şi nici aproape în moarte ci
doar în moarte şi atât.
5492.De ce îi este atât de străină moartea vieţii chiar
dacă nici una nu poate fi fără de cealaltă?
5493.Oare ce s-ar întâmpla dacă viaţa ar face pace cu
moartea şi moartea cu viaţa?
5494.Oare fără de moarte, fără să moară zi după zi, am
mai putea rupe câte o filă din calendarul vieţii?
5495.Nu există cale de mijloc în moarte.
5496.Ce poate fi mai sincer decât moartea şi mai
nesincer decât viaţa?
5497.Moartea nu aleargă niciodată după Destinul tău
fiindcă acesta se împlineşte numai în ea.
5498.Oare câtă moarte poate fi într-un Destin care se
sprijină întreaga viaţă pe moarte pentru a se mântui
prin aceasta în cele din urmă?
5499.Viaţa moare cu fiecare clipă în timp ce moartea se
împlineşte.
5500.Şi dacă moartea nu s-ar hrăni cu viaţa ar mai fi
Destinul bucătarul acestora?
5501.Nu te lipsi de moarte în clipele vieţii tale fiindcă
numai prin eternitatea ei vei putea da sens vieţii.
5502.A dezamăgit vreodată pe cineva moartea?
5503.Cine poate fi înşelat de moarte?
354
5504.Moartea nu va lipsi niciodată de la împlinirea

vieţii tale.
5505.Nu există clipă de fericire care să nu aleagă
moartea odată cu naşterea unei noi zile.
5506.Şi durerea moare în cele din urmă odată cu viaţa.
5507.Cel mai profund şi mistuitor dor este dorul de
moarte.
5508.Prin iubire până şi moartea devine viaţă.
5509.Doar cei care învaţă să moară o viaţă întreagă pot
deveni sfinţi.
5510.Pe altarul morţii se săvârşesc toate bunele şi relele
vieţii dar nu şi marile iubiri.
5511.Moartea dă sens vieţii şi iubirii.
5512.Marile iubiri sunt fără de moarte fiindcă
traversează împreună cu steaua morţii eternitatea
absolutului.
5513.Nu există eternitate fără de moarte şi nici sfârşit
fără de viaţă.
5514.Nu moartea ucide, ci viaţa.
5515.A te lipsi de moarte este ca şi cum ai crede că
viaţa este eternă.
5516.Nu de moarte să-ţi fie teamă ci de viaţă. Moartea
nu doare şi nici nu există traversând clipele ce poate
să-ţi facă bine sau rău.
5517.Moartea este marea absenţă a vieţii.
5518.Dacă moartea nu este Marea Amintire a vieţii
atunci nici Lumea de Apoi nu poate exista după
tiparele vieţii.
5519.A respins vreodată moartea pe cineva?
5520.Niciodată moartea nu a făcut deosebire faţă de
clipa ce s-a prelungit în eternitate a cuiva.
5521.Prin moarte orice suflet neînsemnat devine
creatorul propriei sale clipe eterne, propriei sale lumi.
5522.Doar prin eternitatea morţii poţi să fi cu veşnicia
Lui Dumnezeu.
355
5523.În Univers sunt mai multe stele decât firele de

nisip de pe toate plajele lumii acestei vieţi. Toate
aceste stele intră odată cu moartea lor în amintire prin
propria lor lumină ce va călători etern sfidând spaţiile
şi timpii pentru ca într-o seară să poată licări peste un
„Te iubesc” scris de o mână tremurândă pe una din
plajele Universului, unde fiecare fir de nisip este o
stea.
5524.Te rog viaţă, lasă-mi moartea în pace!
5525.Nu înţelege greşit propria ta moarte atunci când îţi
este teamă de viaţă.
5526.Nu există actor care să-şi poată juca propria
moarte.
5527.Moartea nu e un joc ci unicul lucru serios al
acestei lumi.
5528.Rolul morţii tale este unicul rol ce nu poate fi dat
nimănui altcuiva.
5529.Chiar şi panica sau disperarea pe care o încearcă
unii în faţa morţii aparţine vieţii.
5530.Nu defini moartea cu termenii vieţii fiindcă te vei
înşela amarnic.
5531.Cel ce nu ascultă de moarte săvârşeşte cel mai
mare păcat faţă de el însuşi.
5532.Să fie moartea marea amintire a acestei lumi?
5533.Nu încerca să te întreci cu propria ta moarte
fiindcă s-ar putea să-ţi pierzi până şi ruleta propriului
tău Destin.
5534.Numărul morţii tale nu îl vei putea pune niciodată
la socoteală.
5535.Să nu te simţi niciodată stânjenit faţă de moarte.
Aceasta nu are inhibiţii.
5536.Moartea nu este o îndatorire sau o obligaţie ci o
certitudine şi atât.
5537.Cel ce va batjocori moartea va fi cel mai mare
duşman al propriului său Destin care se împlineşte
numai în moarte.
356
5538.O lume fără de moarte este o lume care nu există.

5539.Nici o stea nu ar fi strălucit dacă nu ar fi fost
sortită morţii şi luminii ce va călători etern prin
aceasta.
5540.Doar prostul se teme de moarte şi nu de boli,
bătrâneţe sau suferinţele vieţii, uitând că moartea nu
poate fi bolnavă şi nici nu suferă sau doare.
5541.Veşnicia se conştientizează în viaţă şi se trăieşte în
moarte.
5542.Nu poate exista o deşertăciune mai mare decât să
crezi în nemurirea vieţii.
5543.Adevărata nemurire constă în eternitatea morţii.
5544.De ce s-ar teme viaţa de moarte dacă i-ar muri
moartea?
5545.Viaţa vieţii şi moartea morţii. Iată două lucruri
identice.
5546.Care este diferenţa în cele din urmă dintre visul
vieţii şi cel al morţii?
5547.Tot ce rămâne pentru noi în această viaţă este
moartea.
5548.Nu te scălda în apa vieţii fără să ştii să înoţi către
moarte.
5549.Întotdeauna mâine va fi o nouă zi dar nu şi pentru
moartea ta.
5550.Încearcă să crezi în tine amintindu-ţi de moarte.
Abia atunci vei trăi cu adevărat.
5551.În moarte orice loz devine câştigătorul propriului
său noroc.
5552.S-a odihnit cineva în moartea care nu te oboseşte?
5553.Roua morţii nu se aşterne niciodată peste zorii ce
vor să vină ci doar peste cei care sunt eterni, care nu
vor mai veni sau pleca niciodată.
5554.Câtă moarte este în uitare şi uitare în moarte!
5555.Cel ce uită moare odată cu propria sa uitare.
5556.Prin moarte nu se trece fiindcă moartea te trece
pragul eternităţii.
357
5557.Speranţa în moarte, iată cel din urmă cadou al

vieţii.
5558.De ce trăim ca şi cum am fi eterni dacă ne este
frică de moarte?
5559.S-a rupt vreodată o filă din calendarul morţii?
5560.Câtă moarte este în această lume şi câtă lume în
moarte?
5561.Fii sincer cu tine însuţi şi caută moartea din tine.
O vei găsi în uitare, amintire, vis şi Destin.
5562.Oriunde mergi cu inima, sufletul, mintea şi trupul
te îndrepţi spre moarte, de aceea pe calea morţii nu
poţi rătăci niciodată.
5563.Cel ce caută lumina prin întunericul vieţii o va
găsi la venirea zorilor unei mari iubiri ce va dori
deşertăciunea de a trece peste moartea ce nu poate
trece.
5564.Moartea ta nu va veni niciodată pentru tine ci doar
pentru ceilalţi!
5565.Doar tu vei absenta la propria ta moarte.
5566.De ce te temi de moarte? Nimeni nu a fost
vreodată prezent la propria sa moarte.
5567.Doar marile iubiri şi sfinţii pot înţelege cu
adevărat moartea.
5568.Cel care vede moartea drept pedeapsă divină nu
poate înţelege că aceasta nefiind viaţă nu poate
pedepsi şi nici urî.
5569.Nici de absenţa propriei tale morţi nu poţi scăpa în
această viaţă.
5570.Absenţa morţii defineşte viaţa dar absenţa propriei
tale morţi faţă de tine oare nu defineşte Viaţa de Apoi?
5571.Nu moartea este cea care te judecă ci absenţa
propriei tale vieţi în Viaţa de Apoi, a deprinderilor
bune sau rele, unde ai ajuns prin absenţa ta în faţa
morţii tale.
358
5572.Dacă moartea este uitare moartea ta va uita în

primul rând de tine fiind marele absent al ceasului ce-
ţi va bate marea trecere.
5573.Lumea aceasta este o clipă frântă din eternitatea
morţii.
5574.Viaţa de Apoi este Marea Amintire a eternităţii.
5575.Doar eternitatea clipei unei mari iubiri poate
rezista absenţei propriei tale morţi.De aceea sfinţii
iubesc învăţând să moară fericiţi.
5576.Adevărata sfinţenie constă în iubire şi în moarte.
Ambele se unesc prin eternitate.
5577.Numai prin moarte poţi învia.
5578.Oricât de absenţi suntem la propria noastră moarte
sufletul va trebui în cele din urmă să realizeze că are
de trecut pragul dintre lumi, mergând către lumina
eternităţii. Dar nu va realiza moartea sa ci tocmai
învierea.
5579.Doar pentru viaţa din această lume există moartea.
5580.Sufletele care nu sunt pregătite să treacă pragul
către Lumea Luminii sau Lumea Vieţii de Apoi şi stau
legate de această lume sau de Lumea Morţii Vieţii sunt
cele mai nefericite.
5581.Şi stelele trăiesc etern în Lumea Luminii lor la fel
cum trebuie să trăiască şi sufletele, aceste stele ce vor
lumina cu strălucirea lor alte şi alte lumi.
5582.Nu-ţi fie teamă de Lumea Luminii de după
moarte. Tot ce ai lăsat în această lume nu este nimic
altceva decât moarte.
5583.Ceea ce rămâne din tine în cimitirele acestei lumi
nu eşti tu, ci moartea acestei lumi din tine.
5584.Cei ce se leagă cu disperare de această viaţă nu
înţeleg că se leagă de moarte fiindcă moartea există
numai în viaţa acestui tărâm.
5585.Dacă viaţa nu ar trebui să ne înveţe cum să murim
nu ar mai exista.
5586.De ce să plângi această lume a plângerii?
359
5587.Şi corpurile unor stele au murit mai demult

aproape decât vremea dar lumina eternităţii lor
străluceşte şi acum traversând şi lumea noastră.De ce
să nu fii stea? De ce să nu treci pragul dintre lumi?
5588.Tot ce rămâne din noi este iubirea fiindcă şi
Dumnezeu este iubire.De aceea pentru a trece cu
uşurinţă pragul către Lumea Luminii de Apoi va trebui
să fi iubit îndeajuns de mult.
5589.Şi lumina iubirii din Lumea de Apoi poate părea
întuneric pentru cei ce nu iubesc.
5590.Lumea Luminii de Apoi poate deveni un infern
întunecos pentru cei ce s-au lipsit de cel mai important
dar primit de la Dumnezeu: Iubirea!
5591.Doar iubind vei înţelege lumina din tine şi prin
aceasta atunci când îţi va fi destinat şi Lumea de Apoi.
5592.Lumea Luminii de Apoi este o lume a iubirii.
5593.Trăim o viaţă în această lume pentru a învăţa să
iubim şi să fim iubiţi tocmai pentru a înţelege cu
adevărat paradisul lui Dumnezeu din Lumea de Apoi.
5594.Fără a şti cu adevărat ce este iubirea nu am putea
cunoaşte paradisul şi nici pe Dumnezeu în Lumea de
Apoi.
5595.Nu există rău mai mare decât să nu ştii, să nu poţi
şi să nu înveţi a iubi ştiind că te aşteaptă Lumea
Luminii de Apoi.
5596.Moartea şi durerea înseamnă viaţă.
5597.Nu putem avea decât o singură moarte care să ne
cuprindă toate clipele pierdute la ruleta vieţii.
5598.Nu îţi risipi eternitatea luminii sufletului tău în
absurdităţile deşarte ale societăţii. Moartea nu iartă pe
nimeni.
5599.Lasă ţărâna din tine ierarhiilor bolnave ale acestei
lumi şi nu uita că tu eşti lumina ce nu poate muri
niciodată ci doar reînvia înapoi în lumina de unde a
venit.
360
5600.A înviat cineva fără să moară sau a murit cineva

fără să se nască printre clipele absurdităţii acestei
lumi?
5601.Viaţa este cea mai mare risipă de clipe în faţa
morţii ce are numai eternitatea propriei sale clipe şi
atât.
5602.Stelele căzătoare nu pot fi văzute decât în lumea
vieţii care va trece şi ea odată cu propria ei viaţă.
5603.Întreaga viaţă este o simplă respiraţie a morţii.
5604.Drumul către moarte este pietruit cu viaţă.
5605.Ar mai fi frumuseţea vieţii fără de moarte?
5606.Numai prin moarte visul vieţii devine realitate.
5607.Ştii câte clipe s-au spart în lumina eternităţii din
mine fără de tine şi fără de înţelesul morţii.
5608.Ce s-ar face poezia acestei lumi fără de moarte?
5609.Sunt abătut de câtă moarte trebuie să ducem cu noi
întreaga viaţă.
5610.Privind către moarte priveşti către cauza naşterii
tale.
5611.Oriunde te va duce viaţa în această lume tot către
moarte vă fi destinaţia finală.
5612.Dacă arborele vieţii nu ar avea rădăcinile în
moarte nici o naştere nu ar mai fi datoare cu o moarte.
5613.Te ştiu iubirea mea de dinainte de a fi acest timp
cu nume de trecere, de moarte.
5614.Oriunde este timp este şi moarte.
5615.Cu fiecare clipă trecută a vieţii murim până când
vom ajunge în marea clipă de unde nu vom mai trece,
înviind.
5616.Văzându-te m-am pierdut în eternitatea privirii
tale la fel cum mă voi pierde în eternitatea clipei morţii
mele înviind.
5617.Doar cel ce crede în lumina sufletului va înţelege
moartea.
5618.Toate religiile te pregătesc pentru moarte numai
dacă le iubeşti.
361
5619.Fără de iubire nu poţi fi pregătit să mori.

5620.Nu moartea poartă vina acestei vieţi ci lipsa
iubirii.
5621.Nu te teme de moarte ci de iubirea pierdută din
tine.
5622.Învaţă mai întâi să iubeşti şi pe urmă să mori.
5623.Te-ai întrupat în infernul ţărânei pentru a iubi.
5624.Iubirea este unica eternitate ce trece cu noi în
moarte.
5625.Cu toţii avem nevoie de simbolul unei lumânări la
ceas de moarte fiindcă nu am reuşit să iubim atât de
mult cât ne-ar cere lumina eternă a Lumii de Apoi.
5626.Nu te îndoi de viaţă, ci de iubirea pierdută în
timpul ei.
5627.Vraja iubirii stă în lumina nesfârşită din ochii tăi
pe care o voi întâlni doar atunci când voi învia în
5628.Doar iubirea este aceea care nu te lasă nici să mori
şi nici să trăieşti fiind adevărata lumină a Lumii de
Apoi.
5629.Niciodată să nu porţi ochelari de soare în faţa
luminii orbitoare a iubirii.
5630.Marea amăgire a vieţii constă în tot ceea ce te
îndepărtează de iubire, de a deveni un sfânt al iubirii
care să dorească mai mult lumea luminii eterne de apoi
decât viaţa.
5631.Lumina acestei lumi este iubirea şi doar această va
trece cu tine în moarte.
5632.Toate bogăţiile acestei lumi de ai avea nu ţi-ar fi
de nici un folos în faţa morţii care îţi cere doar iubirea
din tine şi atât.
5633.Cel ce iubeşte viaţa mai mult decât moartea este
cel ce iubeşte deşertăciunea mai mult decât
perfecţiunea eternităţii.
5634.Nu moartea este cea care nu te lasă să o iubeşti ci
viaţa din tine.
362
5635.Nu există avere mai mare decât iubirea, de aceea

sfinţii o strâng uneori o viaţă întreagă uitând de bogăţii
sau alte ierarhii pe care moartea nu le va accepta
niciodată.
5636.Cât timp trăieşti în această lume strânge doar ceea
ce te va lăsa moartea să iei cu tine, restul este
deşertăciune.
5637.Nu fi lipsit de respect în faţa morţii fiindcă aceasta
este împlinirea supremă a unui Destin.
5638.Cauza vieţii se pierde în moarte, iar a morţii în
lumina eternă a iubirii.
5639.În faţa iubirii nu există nici măcar pragul dintre
lumi.
5640.Dacă am iubi fiecare cel puţin atât cât am fost
sortiţi să o facem trăind pe acest pământ nu ar mai
exista societate bolnavă.
5641.De viaţă poţi să te desparţi oricând, dar nu şi de
moarte.
5642.Moartea este cel din urmă sărut al vieţii.
5643.Cine iubeşte viaţa urăşte moartea tocmai pentru că
viaţa se urăşte pe sine însăşi mai presus de orice.
5644.Cei reveniţi din faţa pragului morţii înţeleg mai
mult decât oricine importanţa iubirii.De aceea încearcă
să nu te împiedici în nimic altceva decât de iubire în
cursa întinsă de viaţă.
5645.Numai moartea poate împlini sensul vieţii.
5646.Valurile vieţii lovesc corăbiile clipelor de
talazurile morţii în speranţa de a nu mai duce amintiri
către alte zări ale firii.
5647.De câtă moarte are nevoie viaţa acestei lumi?
5648.Toate războaiele lumii nu valorează nici cât o
fărâmă de iubire.
5649.Nu de viaţă duc adevăraţii sfinţi dorul, ci de
moarte.
5650.Cel ce a fost nepregătit de moarte trebuie ajutat cu
iubire prin lumina gândurilor iubirii noastre prin
363
pomeni, amintiri, lumânări şi toate semnele posibile

ale iubirii.
5651.Doar cel ce dă iubire va primi iubire, precum cel
ce-şi dă iubirea celui mort va primi iubirea necesară
propriei sale morţi.
5652.Cu toţii ne împiedicăm zilnic de pragurile vieţii şi
numai odată de cel al morţii care poate fi cel mai greu
de trecut fiindcă te duce în eternitate unde fiecare
greşeală primeşte conotaţia nesfârşirii.
5653.Ne dăm seama că am murit abia când realizăm că
de fapt trăim sub formă de lumină şi dincolo, când
aflăm că am lipsit la propria noastră moarte.
5654.Cu toţii lipsim la propria noastră moarte fiindcă nu
există moarte ci doar viaţă veşnică.
5655.Suntem abătuţi în faţa morţii fiindcă trăim trecerea
cu fiecare clipă şi vedem moartea ca fiind o trecere
definitivă şi nicidecum trecerea la adevărata viaţă a
luminii.
5656.Îmbălsămarea corpului după moarte are rolul de a
nu permite altor energii ce nu pot merge spre lumină
să îl locuiască şi nu pentru că acesta ar mai aparţine
defunctului. Lumina sufletului lui merge către aceea a
Lui Dumnezeu.
5657.Adevărata lumină a acestei lumi este numai
iubirea ce poate străluci în moarte.
5658.Nimeni nu poate recupera ceva după moarte
tocmai fiindcă nu a avut niciodată nimic real în acest
vis al vieţii.
5659.La fel ca şi noi întreaga lume moare
transformându-se în lumina amintirii eterne ce va
brăzda infinitul.
5660.Plecăm cu ceea ce am venit, cu lumina din noi şi
atât.
5661.Numai în moarte nu vei mai găsi moartea.
364
5662.Moartea este cu adevărat uitare pentru cel în cauză

devenind amintire abia după ce s-a săvârşit, altfel nu ar
mai avea nici un sens viaţa.
5663.Ne îndepărtăm de viaţă doar atunci când ne este
teamă de moarte uitând câtă notabilitate îi dă moartea
vieţii.
5664.Sunt conştient de moartea ce va să vină când voi
uita definitiv de viaţă dar şi de moartea ei.
5665.Numai în moarte visul vieţii se destramă lăsând
zorii noii zile a eternităţii.
5666.Libertatea morţii constă în eternitate şi a vieţii în
lacrimile trecerii.
5667.Ne naştem fără bani de bilet pentru trenul vieţii şi
muncim din greu pentru a ne plăti fiecare clipă de
călătorie ca să ajungem cu toţii la destinaţia finală cu
nume de Moarte.
5668.Mă gândesc la tine dragostea mea, la moartea care
ne va uni cândva în eternitatea sa, la ultimul cadou de
suferinţă ce ni-l va pregăti viaţa.
5669.Câtă moarte este în frumuseţea unei femei? Câtă
moarte vă aduce această prin posibile naşteri?
5670.Nu există naştere care să nu fie condamnată la
moarte.
5671.Naşterea în loc să fie sărbătorită ar trebui plânsă
fiindcă este o sentinţă de condamnare la moarte iar
moartea decizia de eliberare la viaţa luminii eterne.
5672.Să fi fost atât de lipsiţi de iubire încât am fost
condamnaţi de a ne naşte în lumea de ţărână pentru a
ne reîntoarce în lumea de lumină cu mai multă iubire
în noi?
5673.Lumea ţărânei este în marea ei parte şi lumea
iubirilor neîmplinite. Să fie această neîmplinire pilda
pe care trebuie să o cunoaştem?
5674.Ne naştem pentru a sorbi din fluviul sentimental al
acestei lumi durerea şi moartea?
5675.Dincolo de frumuseţe va sta întotdeauna moartea.
365
5676.Nu există val mai distructiv ca valul vieţii tale. Te

va purta întotdeauna şi negreşit spre moarte.
5677.Moartea este unica ce împarte totul în mod egal
faţă de viaţa ce face atâtea nedreptăţi.
5678.Dacă moartea te primeşte oricând cu braţele
deschise viaţa, odată mort, nu te va mai accepta
niciodată înapoi cu aceeaşi identitate.
5679.Ce s-ar face viaţa fără de moarte cu societăţile ei
bolnave?
5680.Întreaga lume ar fi un imens spital de nebuni în
lipsa morţii.
5681.Odată ajuns pe tărâmul morţii aceasta nu te va lăsa
să cazi din nou în prăpastia vieţii.
5682.Nebun este cel ce priveşte viaţa ca ceva etern
uitând de moarte.Va ajunge în eternitatea luminii
uitând că aceasta este eternitate, prelungindu-şi astfel
moartea vieţii.
5683.Doar moartea te poate vindeca de moarte.
5684.Nu părăsi această lume cu gândul dureros al
despărţirii oricât de mari avantaje ai fi avut. Toate
acestea nu au fost decât vise iluzorii faţă de eternitate.
5685.Cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omului la
părăsirea acestei vieţi este să nu fie prezent la propria
sa moarte, realizând doar viaţa eternă a luminii de
dincolo de clipa morţii.
5686.Viaţa şi moartea sunt trecătoare fiindcă una este
începutul şi alta sfârşitul acelui început. Dar ceea ce
denumim noi prin Lumea de Apoi este dincolo de
sfârşitul începutului deci acolo unde nimic nu s-a
început pentru a sfârşi fiind eternitate.
5687.Odată trecută viaţa îi trece şi moartea sa lăsând
lumea de lumină să inunde eternitatea ce a fost
încătuşată cu moartea vieţii.
5688.Nu despre moarte trebuie să vorbeşti ci despre
viaţa ce moare mereu.
366
5689.Avem nevoie de viaţă doar pentru a şti că există şi

moarte în lumina eternităţii şi iubirii Lui Dumnezeu?
5690.Seninul vieţii ascunde marea furtună a inevitabilei
sale morţi.
5691.Moartea este fărâma de Destin pierdută de viaţă la
ruletă hazardului din cazinoul eternităţii.
5692.Nu uita că doar viaţa te poate răni, nu şi moartea
ta.
5693.Nici o casă a acestei lumi nu va dăinui nici măcar
o clipă din lumea de lumină a iubirii de după moarte.
5694.Toate relele vieţii provin de la cei ce nu sunt
îndeajuns de iubiţi şi de la cei ce nu iubesc îndeajuns.
Iată cauza bolilor sociale şi faptul pentru care nu ne
putem pregăti întreaga viaţă pentru moarte.
5695.Moartea va fi mereu nota de plata la suma
socotelilor vieţii.
5696.Moartea nu va termina niciodată nimic altceva
decât Iluzia Vieţii.
5697.Spaţiile şi timpii se transformă prin moarte în
eternitate.
5698.Celui căruia îi este frică de moarte îi este teamă de
eternitate.
5699.Nu moartea te ucide, ci viaţa.
5700.Oare ştim cu adevărat ce anume reprezentăm
pentru eternitatea aşa zisei morţi?
5701.Cum orice fiinţă sau obiect poate fi orice altceva
dacă s-ar schimba Iluzia Vieţii tot aşa şi moartea poate
fi orice altceva.
5702.Nimeni nu se poate depărta în moarte de el însuşi
precum nu poate fi străin de propriul său sine cum este
în timpul vieţii.
5703.Străinul din tine este moartea neînţeleasă din tine.
5704.Suntem străini de moarte datorită Iluziei Vieţii.
5705.Dacă nu am fi străini de moarte întreaga lume ar fi
un paradis.
367
5706.Tot ce este creat va muri pentru viaţa ce a fost

creată la rândul ei.
5707.Moartea a fost creată numai pentru viaţă murind
odată cu aceasta fiindcă tot ce este creat va muri.
5708.De ce Iubirea care este Dumnezeu a creat viaţa şi
moartea ei?
5709.Nimeni nu se poate lipsi de moarte.
5710.Deznodământul spaţiului şi al timpului constă în
moarte.
5711.Dacă alături de spaţiu şi timp, de bine şi rău, am
mai realiza şi alte dimensiuni în cadrul Iluziei Vieţii
atunci am avea parte alături de viaţă şi moarte de alte
şi alte opusuri ale acestora.
5712.Dacă nu am cunoaşte viaţa şi moartea ele nu ar
exista. Dacă prin moartea noastră nu mai cunoaştem
moartea vieţii aceasta nu există.
5713.Cunoaşterea spaţiului şi timpului înseamnă viaţă şi
moarte.
5714.Vietăţile care nu-şi cunosc viaţa şi moartea nu
realizează că trăiesc.
5715.Dacă omul nu şi-ar cunoaşte viaţa şi moartea,
acestea nici măcar nu ar exista pentru el chiar dacă ar
fi o fiinţă vie. Unele vietăţi nu conştientizează că s-au
născut şi nici că vor muri vreodată.
5716.Omul a făcut legământ cu moartea abia atunci
când a cunoscut-o.
5717.Nu există moarte decât pentru cel care o cunoaşte.
5718.Pragul dintre lumi pe care trebuie să-l treacă
fiecare suflet este pragul dintre două moduri diferite de
cunoaştere.
5719.Cunoaşterea este influenţată iremediabil de ţărâna
acestei lumi care odată ce dispare şi nu ne mai
încătuşează sufletul va primi noi valenţe şi dimensiuni,
iar moartea vieţii va fi cu totul altceva.
5720.Atunci când ne pregătim pentru moarte trebuie să
fim conştienţi că energiei sufletului nostru îi vor
368
deveni accesibile o infinitate de dimensiuni pe lângă

spaţiu şi timp, aflate în Lumea Luminii de Apoi.
5721.Momentul desăvârşirii sufletului nostru este
trecerea în nefiinţă..
5722.Trăim în lumea sferelor care se rotesc cadenţând
eternitatea luminii în noapte şi zi.
5723.Moartea nu schimbă cu nimic ridurile vieţii în
şanţurile cărora stă înscrisă deşertăciunea.
5724.Câte petale au căzut din floarea viselor tale strivite
de paşii neiertători ai vieţii ce calcă la fel de sfidători
prin moarte precum au călcat şi propria ta naştere ce
au acoperit-o cu moarte.
5725.Nu există moarte pentru moarte ci doar viaţă
pentru viaţă.
5726.Moartea nu poate fi înţeleasă decât iubindu-L pe
Dumnezeu.
5727.Dumnezeu este lumina eternităţii de dincolo de
viaţa morţii fiindcă prin El putem iubi iar iubirea este
cu mult deasupra oricărei cunoaşteri.
5728.Cunoaşterea prin care realizăm moartea vieţii
înseamnă adesea suferinţă.De ce ne-am pierdut din
Cuvântul etern al Lui Dumnezeu în această lume
perenă?
5729.Păcatul Originar constă în cunoaşterea lui şi
implicit a morţii acestei vieţi.
5730.Păcatul Originar nu poate fi depăşit decât prin
iubire fiindcă mai presus de cunoaştere este iubirea.De
aceea îngerii sau formele energetice superioare
sufletului nostru, aceste fiinţe ale luminii ştiu să
iubească iar sfinţii învaţă întreaga viaţă să iubească.
5731.Definiţia morţii raportată la viaţă este aceea de a
nu fi, de a trece în nefiinţă deoarece Dumnezeu nu te
lasă să-ţi cunoşti niciodată propria moarte, de fapt,
adevărata viaţă veşnică.
5732.Să fie durerea şi suferinţa şi în eternitatea Lumii
de Apoi a Luminii? Nu, în nici un caz. Tot ce doare şi
369
suferă are un început care se datorează unei cauze, iar

tot ce începe se va sfârşi, precum tot ce se sfârşeşte nu
poate fi etern.
5733.Lumea de Apoi începe cu sfârşitul vieţii, deci are
un început ceea ce înseamnă că va trebui să posede şi
un sfârşit? Nu! Viaţa la fel ca şi moartea sunt simple
vise ale eternităţii despre finitate şi atât. Dimineaţa ne
trezim din acest vis şi realizăm cât de eterni suntem.
5734.Dacă viaţa şi moartea fac parte dintr-un simplu vis
de ce atunci când ne trezim în faţa pragului dintre lumi
unora le este imposibil să-l treacă?
5735.Sufletul nostru putea să viseze orice alt vis nu
numai pe cel cu viaţă şi moarte sau spaţiu şi timp, dar
asta depinde şi de energia lui spirituală.
5736.Moartea este deşteptarea din visul vieţii.
5737.Nu există vis care să nu se destrame odată cu
sfârşitul somnului precum nu există vis al vieţii care să
nu se destrame în moarte.
5738.Toate au un suflet: pietrele, munţii, plantele,
oceanele, râurile, planetele, stelele, oamenii, îngerii şi
toate cele cunoscute şi necunoscute, doar că aceste
suflete au o încărcătură spirituală diferită şi trăiesc în
dimensiuni diferite unde viaţa şi moartea pot să nici nu
existe.
5739.Fiinţa noastră devine uneori atât de amăgită şi
temătoare la trezirea din visul vieţii încât nu are
curajul să înfrunte adevărul spiritual al Lumii Eterne a
Luminii.
5740.Sensul vieţii pentru visul ce-l trăim este moartea
iar pentru lumina din noi este purificarea spre a putea
aspira la noi dimensiuni.
5741.Viaţa este aceea care îi arată fiecărui suflet
omenesc cât valorează la trezirea lui în moarte.
5742.Tot ce are o denumire are un suflet. Chiar şi
cuvintele au sufletele lor care te trezesc din viaţă
dincolo de moartea acestora.
370
5743.Orice cuvânt urât are un suflet cu o încărcătură

energetică pe măsura sa.De aceea este bine ca în acest
vis al vieţii care ne pregăteşte pentru trezirea prin
moarte să folosim cuvinte ce au încărcături energetice
cât mai benefice.
5744.Lumile cuvintelor nu sunt cu nimic mai prejos de
lumea noastră a vieţii şi morţii cu nume de vis.
5745.Câţi dintre noi nu ţin cu dinţii de acest vis numit
viaţă fiindu-le extrem de greu să se trezească prin
moarte.
5746.Nu-ţi trăi viaţa ca fiind eternă fiindcă te vei trezi
din ea prin moarte şi atunci vei fi distrus.
5747.Cu cât vei primi şi vei da mai multă iubire cu atât
vei trece mai uşor marele prag dintre lumea visului
vieţii şi aceea a Luminii Eterne.
5748.Pomenile şi comemorările sunt semne ale iubirii
pentru cel ce a fost, care-l vor ajuta dincolo,
încărcându-i lumina ce a rămas din eternitatea sa cu şi
mai multă iubire pentru a trece noi şi noi praguri spre
perfecţiunea spirituală a dimensiunilor.
5749.Nu fă nimic din ceea ce nu-ţi permite Destinul ce-
şi aşteaptă împlinirea în deşteptarea ta în moarte.
5750.Somnul vieţii este un vis primit în dar de la
Dumnezeu pentru a - ţi arăta ce poate însemna umbra
faţă de Lumea Luminii Eterne.
5751.Nu încerca să te trezeşti prin sinucidere din visul
vieţii fiindcă neîmplinindu-ţi somnul vei fi extenuat a
doua zi a eternităţii.
5752.Câţi dintre noi nu ne vom trezi încercănaţi şi
obosiţi de păcatele acumulate în visul vieţii ce a
devenit pentru atât de mulţi un coşmar.
5753.Dă-i celui ce tocmai a murit apă şi hrană la
fereastra casei sale pentru a înţelege că nu mai este în
acest vis al vieţii, că setea din visul vieţii îi poate fi
potolită oriunde cu iubirea şi recunoştinţa celor rămaşi
371
dar mai ales că trebuie să-şi continue drumul spre

trezirea la realitatea eternităţii.
5754.Nu-l plânge atât încât să-l opreşti pe cel plecat să
treacă pragul spre Lumea Luminii Eterne fiindcă doar
acolo este împlinirea lui.
5755.Vai de cei care nu au iubit şi nu au dăruit
îndeajuns de multă iubire în viaţă şi stau în sala de
aşteptare dintre lumi.
5756.A iubi un suflet trezit prin moarte înseamnă a-l
îndemna să plece spre lumina eternă a stelelor ce ne
aduce copilăria Vremii în timpurile noastre.
5757.Oare ce vom mai fi unul pentru celălalt ceea ce
suntem în visul vieţii după ce ne vom trezi prin moarte
în lumea adevărului?
5758.Toate averile din lume nu valorează nimic la
trezirea din visul vieţii.
5759.Ce altceva pot fi averile acestei lumi decât ziduri
din ce în ce mai înalte înaintea pragului dintre lumi
pentru cei ce le deţin.
5760.Ţărâna tot ţărână rămâne iar lumina sufletului nu
va fi niciodată umbră.
5761.De câte ori nu ţi-ai călcat în picioare propria ta
Lume Eternă a Luminii păcătuind şi crezând în
nimicniciile vieţii?
5762.Îşi va aminti vreodată visul vieţii de tine odată ce
se va destrăma în negura nopţii prin care ai trecut
trezindu-te prin moarte la lumina eternă?
5763.Cuvintele ochilor tăi le voi simţi în lumina din
mine, le voi asculta mereu dându-mi aripi să pot zbura
în Lumea Eternităţii unde luminile noastre se vor
contopi devenind o stea ce va răsări peste zorii altor şi
altor lumi.
5764.Toate lumile acestui Univers nu se întind pe
durate mai mari decât clipa eternă a morţii.
5765.Poate cineva rosti cuvântul moarte fără să se
gândească la distrugere în această viaţă?
372
5766.Dacă moartea nu ar însemna distrugere faţă de

viaţă aceasta din urmă nu ar exista de aceea viaţa
trebuie înţeleasă înainte de a condamna moartea.
5767.Nu poate exista gând care să moară şi nici cuvânt
fără lumea eternităţii sale.
5768.Suntem o fărâmă de suflet ce va duce eternitatea
unei amintiri renăscută prin moarte.
5769.Nimic nu poate fi mai aproape de tine decât viaţa
şi moartea ta.
5770.Viaţa este continuarea unui început iar moartea a
unui sfârşit.
5771.Numai prin moarte sfârşitul poate începe.
5772.Orice început are un sfârşit precum orice sfârşit un
început. Cum moartea e un început al sfârşitului vieţii
va trebui să posede şi un sfârşit al începutului morţii şi
să se termine odată lăsând locul Lumii Luminii Eterne.
5773.Ştie cineva de unde era cu ani şi ani de zile înainte
de naştere? La naştere a uitat întreaga istorie a
sufletului său. Viaţa este opusul morţii fiind definită
prin uitarea a ceea ce a fost dinainte de naştere ceea ce
înseamnă că prin moarte ne vom reaminti identitatea
noastră spirituală.
5774.Nimeni nu a fost sătul de moarte în schimb de
viaţă, da!
5775.Adevărata moarte este viaţa care ne-a dat uitarea
ascunsă din vălul iluziilor sale.
5776.Fără de moarte am muri definitiv fiindcă moartea
vieţii nu ar mai putea muri.
5777.Amintirea morţii este unicul balsam al vieţii.
5778.Întreaga fericire s-ar nărui sub paşii grei ai vieţii
dacă nu ar fi moartea care să o salveze.
5779.De ce nu ne lasă viaţa să ştim de ce toate
drumurile duc către moarte?
5780.Lacrima învierii nu se prelinge decât pe obrazul
Morţii.
5781.Câte iubiri nu s-au împlinit prin moarte?
373
5782.De ce marile iubiri implică şi moartea în zilele

lor?
5783.Nu există moarte a iubirii ci numai moarte a vieţii.
5784.Doar marilor iubiri le este dor de moarte uneori
fiindcă se identifică cu absolutul ei.
5785.Unicele adevăruri pe care le cunoaştem în viaţă
sunt adevărul morţii şi adevărul iubirii. Restul sunt
iluzii ale vieţii.
5786.Adevărata înviere spre Lumea Luminii Eterne este
atunci când se contopesc adevărul morţii vieţii cu cel
al iubirii într-unul singur, adevărul absolut al
împlinirii.
5787.Numai lumina morţii poate ajuta viaţa să nu
rătăcească prin lumea suferinţei eterne.
5788.Frumuseţea morţii constă în faptul că este sfârşitul
vieţii ce poate muri.
5789.Oare ce s-ar face viaţa dacă nu s-ar odihni pe aripa
morţii?
5790.O viaţă întreagă stăm pe malul morţii pentru a
privi eternitatea unui suflet ce-l iubim.
5791.Orizontul morţii este unicul orizont ce poate fi
cuprins de palmele bătătorite ale vieţii tale o singură
dată şi pentru totdeauna.
5792.Moartea şi iubirea sunt unicele înţelesuri ce pot da
sens vieţii.
5793.Adevăraţii morţi există numai în lumea vieţii ce
moare. Sunt cei care nu pot iubi din toată fiinţa lor.
5794.Cum viaţa te-a examinat cu fiecare clipă a sa,
moartea îi va da notă vieţii tale pentru modul cum te-a
pregătit.
5795.Moartea este uitare numai pentru Iluzia Vieţii care
ţi-a şters amintirea identităţii eterne a sufletului tău.
5796.Cum dorul doare viaţa, moartea vieţii moare.
5797.Oare există ceva mai profund decât pasiunea marii
iubiri pentru care moartea este împlinirea eternităţii
spre care aspiră?
374
5798.Nu regreta niciodată viaţa fiindcă ţi-a dăruit

naşterea în timp ce purtai cămaşa morţii fiindu-i
datoare din mulţimea ei de clipe, cu o singură clipă.
Aceasta este o clipă de eternitate.
5799.Oare ce ne-am fi făcut fără moarte?
5800.A înţeles cineva vreodată de ce trebuie să murim
sau să trăim, să iubim?
5801.Adevărul morţii îl va surmonta întotdeauna pe cel
al vieţii.
5802.Moartea nu poate fi văzută decât prin ochii vieţii
cât timp trăim. Să vedem pe urmă viaţa numai prin
ochii morţii?
5803.Toate marile frumuseţi ale lumii sunt sculptate de
moartea fără de care viaţa nu ar mai avea nici un sens.
5804.Numai moartea va putea rupe colierul
deşertăciunii de la gâtul vieţii.
5805.Cel bolnav de prea multă iubire se poate vindeca
prin moarte.
5806.Moartea vieţii este doar un anotimp al sufletului
tău.
5807.Oricât de imens ţi se pare Universul, faţă de
moarte este doar un grăunte de nisip pe ţărmul unui
ocean al eternităţii.
5808.Nu încerca să înţelegi moartea, infinitul şi
eternitatea fiindcă trăieşti şi nu ai acces la adevărul
absolut.
5809.Greşim când confundăm moartea cu moartea
vieţii. În Moarte moare până şi moartea vieţii lăsând să
inunde Lumină Divină a Eternităţii.
5810.Oricât de amăgitoare ar fi orizonturile vieţii ele
sunt nişte simple iluzii în faţa marelui adevăr al morţii.
5811.Oricâte trucuri ar folosi viaţa aceasta este învinsă
în cele din urmă de Lumea Luminii Eterne.
5812.Dorul morţii doare cel mai tare în viaţă.
5813.Esenţa vieţii se sprijină pe moarte fiindcă viaţa
dacă nu ar muri nu ar mai fi.
375
5814.Visul vieţii ce moare este cel ce a născut durerea.

5815.Oare cine suntem noi cei ce dormim în Lumea
Luminii Eterne pentru a ne visa viaţa?
5816.Ce va spune Lumină Divină din noi atunci când ne
vom trezi din visul vieţii?
5817.Ar mai fi renăscut pasărea Phoenix dacă nu ar fi
fost moartea?
5818.Ce valorează în faţa morţii tale unde eşti absent?
5819.Orice fericire sau suferinţă, durere sau extaz vor fi
spălate de valurile morţii.
5820.Nu există altă moarte decât moartea vieţii.
5821.Moartea nu poate fi găsită niciodată de cel ce
moare.
5822.Nu există spaţii şi timpi decât între viaţă şi
moartea sa.
5823.Moartea este unica întâmplare a vieţii.
5824.Numai viaţa îşi are vremea ei dar nu şi moartea
pentru cel ce a murit.
5825.Doar cel ce a urcat muntele vieţii până în vârf va
şti cât de departe poate fi văzut orizontul acestei lumi.
5826.Unica împlinire a vieţii constă în propria sa
moarte.
5827.Cum nu există ploaie care să ude oceanul nu există
viaţă care să cearnă moarte peste Moarte.
5828.Marile iubiri se purifică spălându-se cu apa unde a
murit moartea vieţii.
5829.Sunt nimeni fiindcă în viaţă există moarte.
5830.Moartea este marele neînţeles, marele necunoscut
prin care viaţa devine o pată de culoare.
5831.Fără moarte viaţa nu ar şti încotro ar trebui să o
apuce.
5832.Care dintre cele două vămi este cea mai necesară?
Cea a amintirii sau cea a uitării? Cum moartea vieţii
moare prin moarte, uitarea amintirii îşi uită propria sa
uitare prin Lumea Luminii Eterne.
376
5833.Suntem străini de noi înşine fiindcă nu ştim să

luăm de braţ Moartea ce merge alături de Viaţă.
5834.Oricât de mult am încerca să tolerăm viaţa şi
moartea nu vom reuşi decât să ajungem la un
compromis cu noi înşine despre noi înşine.
5835.Cea mai mare binecuvântare lăsată de Dumnezeu
omului este să poată fi absent de la propria sa moarte a
vieţii.
5836.Ce altceva poate să fie viaţa şi moartea ei decât o
alternanţă între bine şi rău, întuneric şi lumină, zi şi
noapte. Dacă alături de întuneric şi lumină, bine şi rău
ar mai fi şi un al treilea intrus atunci şi între viaţă şi
moartea ei ar mai fi un al treilea element.
5837.Nici cei mai mari pungaşi nu pot fura nimic
acestei lumi. Tot ce este ţărână şi deşertăciune, averi,
bogăţii sau onoruri toate rămân aici.
5838.A fost vreodată mai iubită moartea decât viaţa cu
toate relele ei?
5839.Cine crede în Destin va înţelege rolul morţii mai
uşor.
5840.Niciodată nu va fi uşor să mori fiindcă gândeşte
viaţa din tine şi nu moartea.
5841.Cine îşi va mai aminti de poezia dureroasă a unui
vis cu nume de viaţă?
5842.Eşti o fărâmă de gând ce licăreşte în răceala nopţii
unei lumi pline de durere.
5843.Viaţa este o mare risipă de clipă în braţele morţii.
5844.Să nu te îndoieşti niciodată de moarte fiindcă va
veni negreşit. Îndoieşte-te de viaţă şi absurdul paşilor
săi.
5845.Nu te ruga la Dumnezeu să-ţi dea ceea ce nu ai
scris în cartea Destinului tău ce te va regăsi numai în
moarte.
5846.Cât suflet trebuia să fi pus Dumnezeu în cuvântul
ce ne-a creat atunci când i-a găsit o scuză vieţii în
moarte.
377
5847.Ce greu îi este morţii să se despartă de propria sa

Iluzie a Vieţii atunci când te pierde viaţa şi alergi în
Lumea Luminii Eterne unde nu mai există moartea aşa
cum o percepem noi.
5848.Întreaga frumuseţe a lumii constă numai în
oglindirea sa în moartea ce sălăşluieşte ca un străin
fără actele de identitate ale firii din noi.
5849.Nu am zărit niciodată mai multă lumină decât în
ochii ce îşi înţeleg pe deplin rostul morţii lor.
5850.Viaţa şi moartea morţii ei sunt paradoxurile firii
Lui Dumnezeu.
5851.Nu există niciodată un alt încotro al vieţii decât:
Moartea!
5852.Dacă viaţa îţi cere să te supui durerii sale, moartea
nu-ţi cere nimic ci îţi dă totul.
5853.Nu moartea este aceea care-ţi ia viaţa fiindcă
moartea vieţii tale este totodată şi moartea morţii tale.
5854.Moartea nu îngenunchează pe nimeni cum face
viaţa, ci dăruieşte Lumina Divină a Iubirii Lui
Dumnezeu.
5855.Moartea este marele pas pe care trebuie să îl
facem spre Dumnezeu.
5856.Nu poţi fi în eternitatea clipei stelei tale decât
lăsând în urmă deşertăciunea şi absurdul vieţii care ţi-a
ros cămaşa peticită a sufletului tău cu dureri şi iluzii
deşarte.
5857.Ne naştem crezând în briza speranţelor ce ne
îmbrăţişează dorinţa de a ne regăsi sufletul pereche
înaintea morţii definitive a vieţii şi morţii acestea,
crezând că alături de jumătatea noastră vom fi un
întreg al Lumii Luminii Eterne.
5858.Câţi îşi găsesc sufletele pereche în această lume ce
pierde mereu la ruleta deşertăciunii în faţa morţii?
5859.Ce poate fi mai trist decât să te reîntorci în
eternitate ca o jumătate şi nu ca şi un întreg al unei
mari iubiri împlinite?
378
5860.Prin moarte moare până şi moartea speranţelor ce

astfel vor putea îmbrăţişa eternitatea.
5861.Şi dacă s-ar împăca viaţa cu propria ei moarte ce
ar mai rămâne din noi?
5862.Suntem străini de noi înşine fiind un produs al
neînţelegerilor dintre viaţă şi moarte.
5863.Te ador iubirea mea pentru că numai tu m-ai
determinat să fac pace între viaţa şi moartea mea
regăsindu-mă în propriul nostru Destin.
5864.Nu ştiam că şi moartea se poate învăţa la fel ca şi
viaţa, că şcoala morţii este mult mai superioară celei a
vieţii.
5865.Doar cu tine iubirea mea voi reuşi să calc moartea
acestei vieţi în picioarele eternităţii din inimile noastre.
5866.Ştiam că inimile noastre se lovesc de moartea
fiecărei clipe bătând puternic, că sunt necesare două
inimi ca să poată prinde una dintre clipe şi să o
transforme în eternitatea iubirii lor.
5867.Până şi dorul s-a născut din moarte.
5868.Povestea fiecărei vieţi trebuie spusă morţii.
5869.Fără de moarte nici un vis nu s-ar mai împlini.
5870.Moartea este cea din urmă amintire a vieţii.
5871.Moartea nu este moarte decât pentru viaţă.
5872.Moartea şi iubirea sunt două mari neînţelesuri pe
care ar trebui să le învăţăm în această viaţă.
5873.Lumina iubirii din noi nu va muri niciodată odată
cu viaţa.
5874.Ţărâna acestei lumi nu va putea umbri la nesfârşit
lumina sufletelor noastre care vor străluci odată cu
moartea morţii lor.
5875.Totul este o mare armonie chiar şi viaţa împreună
cu moartea sa.
5876.Cum viaţa are o frecvenţă a ei, la fel ca şi întregul
Univers, cum în fiecare fractal vei descoperi întregul
tot aşa şi moartea are frecvenţa, întregul şi fractalul ei
fiind o moarte a morţii.
379
5877.Dumnezeu este o armonie a conştiinţei universale

din care facem şi noi parte. Doar dacă ar muri
Dumnezeu am muri şi noi.
5878.Dumnezeu ne-a dat iubirea şi viaţa teama de
moarte. Suntem frică şi iubire de aceea din noi nu va
rămâne decât ceea ce ne-a dat Dumnezeu atunci când
nu vom mai avea viaţa: Iubirea.
5879.Doar iubind vom înţelege eternitatea şi vom fi mai
apropiaţi de Dumnezeul Iubirii noastre.
5880.Fiecare avem parte de propria sa moarte a morţii
unei vieţi ce ne-a înfăşat cu iluzia sa Destinul.
5881.Moartea nu stă departe de tine ci în tine şi oriunde
alergi, o faci împreună cu moartea ta.
5882.Nu fugi de lumină când sufletul tău îi aparţine.
5883.Ascultă de armonia Universului respectându-i
deopotrivă viaţa şi moartea, precum viaţa vieţii şi
moartea morţii acestuia.
5884.Nu suntem nişte simpli trecători în această lume
deoarece luăm întreaga lume cu noi în lumina din noi.
5885.Întreaga lume se naşte şi moare odată cu noi,
trăind prin moartea morţii noastre pe aceea a ei.
5886.Nu putem fi solidari cu moartea în sensul de
moarte a vieţii ci doar cu moartea ca fiind moarte a
morţii vieţii.
5887.Cine ar putea înţelege mai bine moartea decât
grijile şi suferinţele vieţii?
5888.Toate stelele Universului se nasc şi mor doar în
mintea noastră iar dacă noi nu le-am cunoaşte acestea
nu ar exista.
5889.Nimeni nu poate exista decât dacă el sau alţii pot
conştientiza propria lui existenţă.La fel nu poate muri.
5890.Dacă nimeni nu ştie despre naşterea şi moartea ta,
nici chiar tu atunci nu te vei naşte şi nu vei muri.
5891.Moartea este o conştientizare în cele din urmă.
Dacă această conştientizare nu este cunoscută de către
nimeni nu există.
380
5892.Moartea la fel ca şi viaţa noastră sunt sufletul

cunoaşterii. Dispărând cunoaşterea dispar şi ele.
5893.Dacă ne-ar lipsi cunoaşterea am fi lipsiţi atât de
viaţă cât şi de moarte.
5894.Pentru valurile sau stâncile care nu cunosc această
lume nici noi nu existăm în schimb ele există pentru
noi tocmai fiindcă cunoaştem lumea şi tot din această
cauză şi ele se nasc şi mor, dar numai pentru noi.
5895.Cel mai mare miracol dar şi blestem al acestei
lumi este cunoaşterea Iluziei Vieţii prin care totul
moare odată cu naşterea.
5896.Nu vei putea simţi armonia Universului dacă nu-L
vei înţelege că trebuie să moară.
5897.A cunoaşte înseamnă în primul rând a muri încă
de la naştere câte puţin până când vei trece definitiv
dincolo.
5898.Teama de moarte este teama Iluziei Vieţii de
necunoscutul care o va schimba.
5899.Fără o Lume de Apoi în care să poţi cunoaşte în
continuare, toate religiile acestei lumi nu au nici un
sens.
5900.Toate inimile bat clipele ce alunecă spre moarte
conştiente că la sfârşit de drum vor aluneca şi ele
definitiv.
5901.Dacă am susţine că animalele nu conştientizează
că vor muri odată şi odată, ar fi mai fericite decât
omul? Oare ştiu ce este fericirea?
5902.Dacă omul nu ar conştientiza acest deznodământ
final care este moartea, ar fi mai fericit? Dacă nu ar
cunoaşte ar mai şti ce este fericirea? Dar mai ales dacă
nu ar cunoaşte moartea?
5903.Să fie fericirea dorul după adevărata uitare de noi,
să fie moartea?
5904.Oare atunci când omul a aflat despre cunoaşterea
vieţii şi a morţii a avut parte de cel mai mare blestem,
depărtându-se pentru totdeauna de fericire.
381
5905.Cel ce nu ştie despre existenţa morţii trăieşte etern

chiar dacă existenţa lui se prelungeşte subit în moarte.
5906. Fericirea are sens doar dacă este raportată la cel
mai suprem opus al vieţii şi anume, moartea.
5907.Nu poate exista viaţă şi moarte fără cunoaştere şi
nici fericire fără aceste trei.
5908.Dacă în Univers nu ar exista cunoaşterea, nici
moartea nu ar mai exista.
5909.Cel care nu respectă moartea nu-şi respectă
propria sa viaţă.
5910.Care viaţă nu va fi găzduită de moarte?
5911.Nu există paşi care să nu lase urme, cum nu există
urme care să nu ducă către moarte.
5912.Visul vieţii se termină la ivirea zorilor morţii.
5913.Diferenţa dintre visul nocturn şi cel diurn este că
noaptea visăm în timp ce dormim iar ziua visăm Iluzia
Vieţii fără să mai dormim, un vis unde putem să mai
intervenim aşa zis conştient pentru ca atunci când vor
veni zorii morţii să nu ne trezim ca după un cumplit
coşmar.
5914.Liberul arbitru al vieţii ne lasă să intervenim
conştient în acest vis în care cunoaştem moartea.
5915.De noi va depinde dacă la trezirea finală din
moarte ne vom mai aminti cu drag acest vis al vieţii
sau vom dori să-l uităm asemeni unui coşmar.
5916.Ce poate fi mai sincer decât moartea?
5917.Viaţa nu are nici o scuză că a născut-o moartea.
5918.La braţul morţii nu poate merge decât viaţa.
5919.Ce altceva poate ajunge la Dumnezeu în afară de
moartea noastră?
5920.Suntem atât de plini de viaţă uneori încât moartea
devine pentru noi o prelungire a vieţii ce va muri
mereu şi nicidecum o renaştere în eternitate.
5921.Cunoaştem moartea doar atât timp cât o
conştientizăm trăind.
382
5922.Eternitatea şterge orice urmă de nelinişte nefiind o

viaţă ce trebuie să moară.
5923.Sunt într-o aglomeraţie pe stradă. Chipuri pestriţe
la fel ca şi gândurile sau destinele lor. Toate acestea
vor fi morminte pestriţe în cimitire la fel de pestriţe.
5924.Moartea este icoana sufletului la care trebuie să se
închine viaţa.
5925.Doar la colţ de moarte vei întâlni adevărul.
5926.Să nu ştie moartea cine este propria ei viaţă ce o
naşte?
5927.Doar murind vei putea învia precum doar trăind
vei putea muri.
5928.Moartea este o alternanţă la viaţă.
5929.Cerul morţii va fi brăzdat de stelele eternităţii a
căror Lumină Divină străluceşte adesea şi în sufletele
noastre.
5930.În moarte toate numerele se reduc la întregul
infinit al eternităţii.De aceea prin moarte viaţa devine
una singură din puzderia de suflete împărţite prin toate
colţurile lumii.
5931.Nu încerca niciodată să-ţi înţelegi viaţa fiindcă şi
aceasta nu este altceva decât o fărâmă de moarte unită
de întregul etern al morţii prin Destin.
5932.Chiar dacă omul ar fi din granit tot s-ar sfărâma
într-o bună zi în moarte.
5933.Calea morţii este unicul drum ce nu mai poate fi
refăcut niciodată.
5934.Marele adevăr al morţii constă în viaţă.
5935.Nimeni nu va putea înşela moartea nici măcar cu
cea mai infimă monedă a vieţii.
5936.În lumea noastră nu poate exista un strigăt în
moarte ci numai către moarte.
5937.Dacă viaţa este mama morţii înseamnă că şi viaţa
este tot un fel de moarte.
5938.Cine ştie cât de mare este prezentul strivit de
trecut şi viitor? Atunci ce altceva să fie moartea decât
383
suprimarea acestui prezent care şi aşa nu ştim cât de

mare este.
5939.A fost cineva la masa morţii vreodată ca să poată
spune dacă îi plac sau nu bucatele ei?
5940.Dacă viaţa şi moartea ar fi o alternanţă toate
clipele s-ar repeta la nesfârşit îmbrăcate cu noi şi noi
toalete.
5941.Nimeni nu-şi vede propria moarte ci doar propria
sa renaştere într-o altă lume. Moartea în sine nu poate
fi conştientizată.
5942.Prin viaţă se naşte mântuirea şi prin moarte
pomenirea.
5943.Viaţa este ruga rugului aprins de clipe pe
genunchii lacrimilor roşi de suferinţe şi speranţa de a-
L găsi pe Dumnezeu în moartea ce pare rece şi
impersonală.
5944.Marea întrebare a vieţii constă în propria ei
moarte.
5945.Numai în moarte vei şti dacă a existat cu adevărat
propria ta viaţă.
5946.Doar cel ce-şi caută moartea şi o întreabă despre
adevăr îşi poate înţelege cu adevărat viaţa.
5947.Numai cel care se trezeşte din visul vieţii va putea
şti cum arată zorii morţii.
5948.Niciodată nu vei putea spune niciodată morţii în
timpul vieţii, precum morţii nu-i vei putea spune
niciodată cât de mult durează.
5949.Oare de ce întregul adevăr despre noi se reduce la
moarte?
5950.Va înţelege moartea din sufletul nostru mai mult
decât viaţa adevărul despre noi?
5951.Nu cred să fie la fel de josnică şi moartea precum
viaţa cu eterna ei luptă de subzistenţă.
5952.Cine poate fi mai sincer decât Moartea dar mai
mincinos şi perfid decât Viaţa?
384
5953.Dacă ar fi ca Moartea să privească în urmă ar

vedea Viaţa ce moare cu fiecare clipă care trece.
5954.Nu spera să poţi muri etern în fiecare clipă prin
viaţa ta scăpând de moartea morţii ei.
5955.Întreaga trudă a vieţii este pentru o strălucire
iluzorie.De aceea moartea nu are nevoie de fastul şi
strălucirea propriei sale vieţi care o naşte.
5956.Mama morţii este viaţa.
5957.Dacă viaţa nu ar naşte moartea ce alt adevăr ar
mai înţelege-o?
5958.Întreaga poezie şi frumuseţe a vieţii se fardează
numai în oglinda morţii.
5959.Lipsa de moarte ar fi mai înainte de toate lipsă de
viaţă.
5960.Nimeni nu a murit fără o naştere şi nici o naştere
nu va exista fără de moarte.
5961.Sunt cu inima ta alături de moartea din noi pentru
care s-a născut întreaga iubire a lumii din eternităţile
noastre.
5962.Niciunde nu vei putea desluşi mai mult adevăr
decât atunci când te vei privi în oglinda morţii pe care
o şterge viaţa în fiecare dimineaţă cu sudoarea
deşertăciunii.
5963.În toată viaţa ta există doar o singură împlinire
absolută: Moartea.
5964.Nimeni nu va reuşi vreodată să-şi insulte propria
moarte fiindcă nu o va cunoaşte niciodată, fiind etern o
mare necunoscută.De aceea va trece de fiecare dată pe
lângă strada ei, greşind mereu adresa propriului său
Destin.
5965.Sunt în măsură să-mi înving moartea? Oare ce
nebun poate spune aşa ceva când moartea sa nici nu va
exista vreodată pentru el ci doar pentru alţii.
5966.Teama aparţine numai vieţii şi nicidecum morţii.
5967.Cine a fost înşelat de moarte? Dar de viaţă?
385
5968.Nu moartea este aceea care bate la uşa Destinului

pentru a muri, ci viaţa.
5969.Frumuseţea morţii stă în ignoranţa vieţii de a fi ea
însăşi.
5970.Priveşte departe în largul oceanului clipelor tale
părăsite, cât sunt de neînţelese şi de triste fiindcă nu ai
rămas în eternitatea nici uneia dintre ele murind pentru
această viaţă definitiv.
5971.Moartea este eternitatea şi viaţa perenitatea. Nu
încerca să le înţelegi mai mult decât se pot înţelege ele
la rândul lor.
5972.Ce ar fi iubirea fără de moarte?
5973.Nu spera în raza morţii fiindcă nu-ţi va lumina
niciodată deşertăciunea gândurilor acestei vieţi.
5974.Iubeşte ca să fi iubit şi trăieşte ca să poţi muri.
5975.Cum de moartea nu se satură de atât de mult cer
cât îi este dat vieţii sale să cuprindă ca să poată muri?
5976.Sunt o fărâmă de lumină din raza eternităţii văzută
de suflarea din mine drept moarte.
5977.Care stea va învăţa să moară fără să strălucească
mai întâi pe firmamentul vieţii acestui Univers?
5978.Ce departe eşti de mine dragostea mea atunci când
uit de moartea ce ne-ar putea despărţi.
5979.Copacii nu ruginesc niciodată, ci frunzele lor,
precum iubirile nu trec niciodată, ci doar zilele lor.
5980.Întâmplător iubirea mea am căutat cerul plin de
eternitatea seninului iubirii din el, să-mi spună unde ne
vom putea spăla cu orizonturile sale nepieritoare. Mi-a
arătat clipa morţii în care va trebui într-o zi să ne
refugiem.
5981.Oare există altundeva decât în moarte ceasul
infinitului ce bate ora împlinirii Destinului nostru?
5982.Cum poate moartea seduce de fiecare dată viaţa?
5983.Fiecare foc al vieţii va lumina în cele din urmă
numai cerul morţii.
386
5984.Nu există poveste fără de sfârşit decât pentru cel

ce a murit.
5985.Sub corola iubirii din pomul vieţii tale se află doar
moartea ca ultim deznodământ.
5986.Nu există cale care să nu ducă spre moarte şi nici
viaţă fără de Destin care să nu se spele în apa morţii în
cele din urmă.
5987.La ce bun atâtea drumuri când toate duc spre
moarte?
5988.Cum cerul nu poate avea decât un singur orizont,
viaţa nu poate avea decât o singură moarte.
5989.Întreaga cunoaştere se revarsă în moarte.
5990.Cum totul are un sens nici viaţa nu determină
moartea degeaba.
5991.De nu ar fi începutul şi sfârşitul nu ar exista nici
eternitatea. Odată ce există, putem vorbi de fiinţarea
eternităţii, deci despre fiinţa eternităţii ce poate fi un
Cuvânt de-al Lui Dumnezeu.
5992.Ce dor trebuie să-i fie vieţii de moarte încât de
fiecare dată se împlineşte numai prin aceasta.
5993.Ce nebun trebuie să fii ca să-ţi fie teamă de
moartea pe care nu o vei cunoaşte niciodată fiindcă
doar viaţa poate cunoaşte moartea.
5994.Atunci când vei fi mort nu vei mai avea nimic de
împărţit cu viaţa şi cunoaşterea ei.
5995.Nu există moarte care să nu se înece în apa vieţii
pentru totdeauna, ireversibil.
5996.Şi moartea se naşte din viaţă la fel ca şi viaţa din
neantul de dinaintea ei, cunoscut de noi astfel. Cum tot
ce se naşte trebuie să moară este cât se poate de
adevărat că şi moartea trebuie să moară la rândul ei,
rămânând Lumea Luminii Eterne.
5997.Mai departe de moarte nu poate fi decât o altă
naştere, odată trecut pragul morţii ce va muri.
5998.Ascultă de armonia Universului atunci când îţi e
teamă de moarte.
387
5999.Întreabă moartea ce este perfecţiunea? Îţi va

răspunde cu siguranţă că este o greşeală necesară.
6000.Spune-mi Dumnezeule al iubirii mele care eşti
iubire, de ce este atât de rece moartea faţă de viaţă?
Cum de nu se topeşte moartea la focul marilor iubiri?
Drept răspuns privesc cerul inimii mele ce are nevoie
câteodată de odihnă şi atunci trag perdeaua
sentimentelor peste focurile stelelor ce îmbrăţişează
eternitatea Luminii Divine în marea amintire a marilor
iubiri.
6001.Ce poate fi mai presus sau mai prejos decât
moartea? Propria ei viaţă de moarte faţă de viaţa de
viaţă.
6002.Suntem prea aproape de Dumnezeul iubirii, atât de
aproape încât nu-L putem găsi niciodată cu adevărat
oriunde l-am căuta în această lume fiindcă se află în
noi în fiecare alături de moartea ce va împlini naşterea.
6003.L-am întâlnit pe Dumnezeul Iubirii la colţul străzii
cu nume de Destin, unde se vând speranţe pe taraba
sufletului meu, roasă de ploile sentimentelor unei
amintiri despre moarte.
6004.Aripile morţii nu obosesc niciodată să ducă
naşterea vieţii spre eternitatea din noi.
6005.Străluciri sau umbre, valuri sau stânci, stele sau
priviri, toate câte sunt au Destinul morţii în ele.
6006.Marile iubiri sunt eterne fiindcă în venele
speranţelor, privirilor şi cuvintelor lor curge mai
presus de toate eternitatea de dincolo de orice viaţă ce
ar mai reuşi să moară.
6007.Este un dat ca viaţa să se desăvârşească în cele din
urmă numai prin moarte.
6008.Odată ce eşti mort nu ai cum să-ţi cunoşti moartea
decât dacă ai trăi, iar dacă exişti sub forma unei cuante
de energie şi cunoşti înseamnă că nu eşti mort, ci viu
dar într-o altă formă de existenţă, iar aşa zisa moarte ar
388
aparţine doar rămăşiţelor tale pământeşti. Nici acestea

nu mor ci se transformă.
6009.Cel care nu-ţi cunoaşte moartea nu moare
niciodată. Păcatul Originar constă în cunoaştere
fiindcă doar cel care cunoaşte realizează că poate să nu
cunoască, iar tot ceea ce se află dincolo de
necunoaştere primeşte un sens absolut numai prin
moarte.
6010.Moartea este absolutul a tot şi toate câte sunt.
6011.Libertatea vieţii este consens iar a morţii sens.
6012.Nu există fericire sau suferinţă eternă fiindcă şi ele
vieţuiesc urmând calea morţii.
6013.Păcatul originar constă în cunoaştere, dar mai ales
în cunoaşterea morţii. Dacă nu am fi cunoscut-o nu am
fi conştientizat că vom muri niciodată. Oare animalul
ştie că va muri? Pentru el moartea este o întâmplare
despre care nu a auzit niciodată că va veni.
6014.Nu pot fi alături de Iluzia Vieţii fiindcă îmi arată
moartea.
6015.Vâslele de aur ale omenirii sunt credinţa în iubire
şi în sfinţenia acesteia. Doar acestea pot împinge
corabia societăţii spre marea regăsire a eternului din
noi ce nu este nicidecum moarte, ci viaţă eternă.
6016.Cine poate înţelege infinitul sau moartea?
6017.Nu există moarte decât în cunoaştere.
6018.Cea mai mare distanţă nu se află între părţile
Universului, ci între viaţă şi moarte.
6019.Moartea cuprinde întregul Univers într-un singur
punct infinit al începutului.
6020.Fără de moarte întreaga lume ar fi fără de viaţă.
6021.Marea regăsire constă în moarte.
6022.Sensul vieţii constă în pregătirea ei pentru moarte.
6023.Numai cine nu a cunoscut viaţa nu va cunoaşte
moartea.
389
6024.Dacă alături de viaţă şi moarte ar mai exista şi alţi

opuşi în cunoaşterea noastră nici unul dintre aceştia nu
ar muri dar nici trăi.
6025.Rădăcinile vieţii stau adânc înfipte în moarte.
6026.Nu există val care să nu se spargă cum nu există
viaţă care să nu moară, în schimb există oceanul
Marelui Infinit care va dăinui mereu oricâte valuri sau
vieţi se vor sparge de stânca dură a Destinului, iar
numele său este Moarte.
6027.Timpul morţii este infinit, de aceea nu va fi
niciodată lipsit de el ca şi viaţa.
6028.Moartea nu poate exista decât în cadrul existenţei.
6029.În nonexistenţă până şi moartea dispare.
6030.Prin moarte devenim natura propriului nostru
spirit.
6031.Doar în viaţă putem aspira la o moarte mai bună,
nu şi în moarte.
6032.Prin viaţă devenim ţărâna timpului care ne
modelează iar prin moarte statuia acelui model aşezată
pe strada Eternităţii.
6033.Nimeni nu va reuşi să denumească steaua propriei
sale morţi.
6034.Dacă viaţa este un strigăt de durere în amurgul
însângerat al cuvintelor, moartea este marea nuntire cu
infinitul clipei de iubire a Lui Dumnezeu.
6035.Câte clipe a pierdut viaţa în faţa morţii la ruleta
timpului deşertăciunii?
6036.Naşterea este poarta către moarte.
6037.Nu există viitor în viaţă care să nu se termine în
moarte.
6038.Viaţa este o cale, iar moartea destinaţia eternă a ei.
6039.Lumina gândurilor tale nu va mai fi umbrită de
Iluzia Vieţii în moartea adevărului absolut.
6040.Cine iubeşte mai mult viaţa decât moartea nu
înţelege cât de trecători suntem în această lume a
tranzitului prin durere.
390
6041.Ce altceva poate fi această lume decât un imens

cimitir de speranţe, cuvinte, dorinţe, iubiri amăgitoare,
tristeţi ce se vor împlinit până şi în moarte?
6042.Nu poţi excela în moarte decât murind.
6043.Ţelul morţii este eternitatea ei iar al vieţii,
moartea.Şi totuşi Iluzia Vieţii ne îndeamnă să iubim
viaţa dar să trăim ca şi cum am fi eterni..
6044.Fericirea nu-şi poate găsi împlinirea decât în
timpul ce o va duce inevitabil la moarte.
6045.Cuvântul vieţii este durere şi al morţii Destin.
6046.Moartea nu poate minţi niciodată pe nimeni.
6047.De ce în destinul fiecărei iubiri se află şi moartea?
6048.A refuzat moartea vreodată să-ţi întindă mâna?
6049.Marea fericire, împlinire, revelaţie şi desăvârşire a
acestei lumi constă în moarte, indiferent că acceptăm
sau nu acest adevăr.
6050.Moartea este marea enigmă a iubirii din noi.
6051.Nu există strigăt mai puternic în această lume
decât liniştea morţii.
6052.Nicăieri nu este mai aprins cuvântul Iubire decât
atunci când este scris pe tabla neagră a morţii.
6053.Orice vânt va bate către moarte.
6054.Moartea este oceanul eternităţii ce nu poate seca
niciodată.
6055.De eternitatea morţii nu poţi să te ascunzi decât în
eternitatea din tine unde o vei întâlni.
6056.Oricât de amăgitoare sunt uneori clipele vieţii ele

vor deveni un mare adevăr prin moarte.
6057.Ce poţi aştepta de la viaţă în afară de trecerea sa,
dar de la moarte în afară de eternitatea sa?
6058.Alături de moarte şi iubire nu poţi fi decât tu şi
nimeni altul.
6059.Chiar dacă speranţele mor ultimele să nu uităm că
şi ele mor.
391
6060.Doar oglinda morţii îţi va arăta viaţa în

adevăratele sale culori.
6061.Ce altceva poate fi viaţa decât un curcubeu pe
cerul morţii?
6062.Nicăieri nu vom fi mai aproape de noi decât
dincolo de orice înţeles unde vom întâlni salvatoarea
moarte.
6063.Doar moartea va putea escalada în cele din urmă
muntele vieţii tale.
6064.Cât ar mai naufragia corabia vieţii dacă nu ar fi
farul călăuzitor al morţii?
6065.Peste adevărul morţii chiar şi ninsoarea
speranţelor se topeşte.
6066.Viaţa şi moartea sunt cunoaştere.
6067.Viaţa aparţine înţelesului iar moartea neînţelesului
ce ar trebui cunoscut dar nu se poate întrucât este mai
mult adevăr faţă de cât poate cunoaşte Iluzia Vieţii..
6068.Ce poate fi moartea decât iubire fără de sfârşit sau
eternitate cu început în Iluzia Vieţii?
6069.Nu există mare iubire care să nu-şi spele faţa
obosită de Iluzia Vieţii în moarte.
6070.Sunt fără de sfârşit fiindcă voi muri.
6071.Viaţa este un lung ciclu de naşteri din eternitate şi
sfârşituri în moarte.
6072.Moartea ar fi un înţeles cunoscut doar dacă viaţa
nu ar fi o mare Iluzie ce-ţi dă impresia cunoaşterii.
6073.Nu muri fără iubire fiindcă nu ai trăit decât pentru
iubire, restul este deşertăciune.
6074.Întreaga ploaie de cuvinte ale vieţii se scurge în
oceanul morţii unde-şi caută un înţeles.
6075.Doar în viaţă poţi fi singur, nu şi în moartea
tuturor înţelesurilor.
6076.Dorul de moarte este cel mai crud adevăr al vieţii.
6077.Pe cerul morţii nu vor fi niciodată norii durerii ce
ne umbreau viaţa pentru a şti că suntem.
392
6078.Toate orizonturile vieţii se pierd în nemărginirea

morţii.
6079.Prin moarte viaţa devine un înţeles al firii de a
cunoaşte existenţa.
6080.Toate inimile acestei lumi sunt deşertăciune şi
ţărână, fără de iubire şi moarte.
6081.Prin moarte până şi Iluzia Vieţii capătă sens.
6082.Oricât i-ar fi de teamă vieţii de moarte, aceasta
respiră prin plămânii eterni ai morţii.
6083.Poate cineva trăi Iluzia Vieţii sub cerul eternităţii
pe care să-l poată cuprinde?
6084.Enigma sufletului nostru arde ca o torţă pentru a
lumina taina morţii în sufletul căreia îşi va găsi
împlinirea iubirea din noi.
6085.Viaţa fără de moarte este ca şi naşterea fără de
viaţă.
6086.Ce sfânt nu aleargă către marele adevăr al morţii
iubind mai mult decât un muritor de rând?
6087.Moartea devine o mare sfidare doar pentru cel
care nu înţelege deşertăciunea acestei lumi.
6088.Ce s-ar face viaţa fără de cimitire?
6089.Aleea sufletului pietruită de clipele întâmplării
duce către moartea neîntâmplătoare.
6090.Ce înţeles poate să primească moartea în faţa vieţii
odată ce sensul ei constă tocmai în moarte, iar
imaginea sa în iluzie.
6091.Te rog înţelege petalele cuvintelor acestei lumi şi
nu le număra fiindcă au fost numărate mai demult
decât vremea ta de către moarte.
6092.Nu există foc al vieţii care să nu fie stins de
moarte.
6093.Adevăratul miracol al vieţii se desăvârşeşte numai
în moarte.
6094.De ce este disperată viaţa în faţa morţii odată ce
toate drumurile ei duc către moarte?
393
6095.Poate exista un miracol mai mare decât moartea

pentru care s-a născut viaţa?
6096.În moarte până şi cuvintele devin unite prin
eternitatea înţelesurilor lor cu eternitatea înţelesului
morţii.
6097.Nu moartea este cea care sfidează viaţa ci propriul
ei Destin.
6098.Viaţa este marea sfidare a morţii prin Iluzia falsei
eternităţi în care sălăşluieşte un singur mare adevăr:
Adevărul Minciunii!
6099.Moartea devine un repaus doar pentru Iluzia Vieţii
noastre.
6100.Dacă ar exista cu adevărat moartea atunci ar trebui
ca cel puţin un singur om să o trăiască!
6101.Moartea aşa cum ne este zugrăvită de Iluzia Vieţii
noastre este cea mai mare minciună pe care o poate
afirma viaţa.
6102.Prin simpla existenţă a ei, Moartea devine o altă
Viaţă!
6103.Oare de ce vede viaţa moartea ca fiind distrugere?
Doar pentru că nu poate fi cunoscută niciodată de către
cel în cauză sau pentru că neînţelesul vieţii este astfel
faţă de Iluzia Vieţii?
6104.Teama şi Destinul sunt unicele atuuri ale vieţii în
faţa marelui adevăr al morţii.
6105.Doar viaţa complică lucrurile atât de simplificate
prin moarte.
6106.Cine poate şti clipa în care nu va mai cunoaşte
moartea decât unica Întâmplare Întâmplătoare care
este Iubirea sau Dumnezeu?
6107.Clipa în care nu mai cunoşti moartea este tocmai
clipa morţii tale.
6108.Ar mai curge fluviul Iluziei Vieţii noastre dacă nu
ar fi malurile morţii care să îl limiteze?
6109.Nu întreba niciodată viaţa cine eşti tu, ci moartea!
6110.Respiraţia vieţii este teama de moarte.
394
6111.Aleile adevărului acestei lumi se află printre

mormintele cimitirelor.
6112.Oare s-ar mai lupta viaţa cu propriul său sine dacă
ar înţelege marele adevăr al morţii?
6113.Doar faţă de viaţă moartea începe printr-o limită.
6114.Numai viaţa poate muri, nu şi moartea!
6115.A plâns vreodată moartea? Atunci de ce să o
plângem?
6116.Adevărata viaţă constă în moartea morţii.
6117.Doar Iluziei Vieţii îi este teamă de moartea morţii
fiindcă este adevărata moarte. Atunci când mori îţi
moare şi moartea ta.
6118.Cine eşti tu străine din mine care înţelegi moartea
morţii? Lasă-mă să-mi trăiesc viaţa care cunoaşte
moartea.
6119.Cel mai scump se plătesc în viaţă clipele de
dinainte de moarte.
6120.Ce s-ar face lumea deşertăciunii fără de moarte?
6121.Oricâte clipe ar cumpăra Iluzia Vieţii pe taraba
Destinului, le va vinde în cele din urmă propriei sale
morţi.
6122.Viaţa este fiica risipitoare a morţii.
6123.Moartea a scris cele mai nemuritoare opere.
6124.Ceea ce desparte viaţa va uni moartea.
6125.Moartea nu face politică dar o susţine.
6126.Ţărmurile morţii există doar pentru Iluzia Vieţii.
6127.Înţelesul iubirii în moarte este adevărul Lui
Dumnezeu.
6128.Toate furtunile vieţii se sting în sufletul morţii.
6129.Moartea este rece numai faţă de Iluzia Vieţii.
6130.Mulţumesc lui Dumnezeu că nu ne-a lăsat să ne
conştientizăm propria moarte a cunoaşterii noastre.
6131.Suntem un dar făcut morţii.
6132.Moartea este nuntirea noastră cu infinitul.
6133.Iarba morţii nu poate fi cosită de timp.
395
6134.Moartea îi datorează vieţii, viaţa, iar viaţa, îi

datorează morţii, moartea.
6135.Nu există moarte care să nu existe.
6136.Murirea este cel mai mare reazem al nemuririi.
6137.Te iubesc fiinţă plămădită din diamantul iubirii
şlefuit de viaţă pentru a fi făcut în dar morţii pe care tu
nu o vei cunoaşte niciodată.
6138.Roadele pomului vieţii hrănesc moartea.
6139.Moartea ta o vor cunoaşte doar ceilalţi de aceea ea
nu poate exista pentru tine şi cum toţi ceilalţi vor avea
la rândul lor morţile lor pe care nu le vor cunoaşte,
înseamnă că adevărata moarte nici măcar nu există.
6140.Întreaga cunoaştere a lumii nu valorează nici cât o
clipă de moarte.
6141.Nebun este cel care măsoară moartea.
6142.Nu pleca urechea la bârfele vieţii despre moarte
fiindcă nimic nu-i poate fi mai superior vieţii decât
moartea.
6143.Vrei să cunoşti moartea? Priveşte cerul înstelat al
marilor iubiri din inima Universului. Multe şoapte
pline de Lumina Divină a stelelor au fost supuse de
atât de demult încât stelele şi-au pierdut corporalitatea
fiind un trecut ce traversează spaţiile şi timpii spre
eternul viitor.
6144.În apa morţii nu se va putea spăla niciodată Iluzia
Vieţii.
6145.Moartea este adevărul absolut al vieţii.
6146.Viaţa este vis şi moartea realitate.
6147.Din viaţă nu te poţi trezi decât în moarte.
6148.Infinitul nu are cale fiindcă în el sunt toate căile
posibile. De aceea eternitatea morţii nu poate trece în
infinitul din tine.
6149.Suntem o fărâmă visătoare din praful stelelor
iubirii ce va fi dusă curând de vântul eternităţii morţii
spre nicăieri.
396
6150.Oare unde dormim atunci când visăm viaţa, nu în

moarte?
6151.Cerul morţii este cel mai luminat fiindcă toate
căile stelelor sunt în aceeaşi eternitate a clipei.
6152.Aminteşte-ţi că atunci când te vei trezi din visul
vieţii va trebui să redevii din nou: tu.
6153.Viaţa nu suportă moartea fiindcă moartea îi spune
vieţii adevărul în faţă cu privire la Iluzia Vieţii.
397
VI. NEMURIRE
6154.Nemurirea este eternitatea clipei.

6155.Nemurirea este îngerul care te trezeşte din moartea
propriului tău destin.
6156.Nu există moarte mai adâncă decât în nemurire,
atunci când a dispărut definitiv viaţa ce va muri.
6157.Nemurirea se regăseşte într-o clipă, pe când viaţa
se pierde în anii grei scurşi la picioarele morţii.
6158.Nemurirea este libertatea destinului de a-şi
recunoaşte propria sa moarte în faţa eternităţii.
6159.Ce poate fi mai efemer decât timpul în faţa
nemuririi?
6160.Nemurirea este jocul la care viaţa pierde mereu.
6161.Nemurirea este visul morţii de a deveni viaţă
eternă, deci de a muri, etern, câte puţin, cu fiecare
clipă trecătoare.
6162.Nemurirea este oceanul visului care şi-a pierdut
ţărmurile la ruleta norocului chior al unui Destin
potrivnic.
398
6163.Nemurirea nu va toarce niciodată timpul la fuiorul

eternităţii.
6164.Nimic mai absurd decât expresia:” viaţă
nemuritoare”, deoarece nu există viaţă fără de moarte.
A fi etern în faţa morţii înseamnă a muri etern cu
fiecare clipă trecătoare.
6165.Nemurirea este păcatul de a fi al morţii fiecăruia
dintre noi conştientizată de această viaţă.
6166.Nemurirea este balanţa care nu se înclină niciodată
către fluviul clipelor trecătoare.
6167.Nemurirea este mai săracă decât viaţa în clipe
fiindcă nu poate accepta scurgerea timpului.
6168.Ce poate fi nemurirea decât lacrima destinului
prelinsă din clipa eternă a ochilor tăi?
6169.Nemurirea nu cunoaşte viaţa fiindcă aceasta chiar
şi eternă este o trecere prin destinul atâtor şi atâtor
clipe văduvite de propria lor eternitate.
6170.Nemurirea este nimbul sub care se ascunde visul
existenţei.
6171.Ce poate fi dincolo de nemurire decât tot
nemurire? Dar dincolo de existenţă? Destin!
6172.Cine poate asculta aria nemuririi în această viaţă
fără să cunoască moartea?
6173.Nemurirea nu se poate ascunde nicăieri în această
lume chiar dacă este eternitatea unei singure clipe, dar
nici nu poate fi aflată vreodată de către visul nostru.
6174.Nimic nu poate fi mai măreţ decât să crezi în
nemurire în această lume a muririi.
6175.Nemurirea nu poate fi cunoscută nicăieri în
această viaţă fiindcă va fi mereu dincolo de propria sa
moarte.
6176.Nemurirea poate fi dobândită doar prin moarte.
6177.Fără de moarte nu ar fi nemurirea.
6178.Nemurirea este clipă încremenită într-o fotografie,
iar viaţa, filmul suprapunerii mai multor fotografii ce
denotă iluzia de mişcare.
399
6179.Nemurirea este statică prin eternitatea propriei

clipe, iar viaţa dinamică, prin suprapunerea miliardelor
de clipe.De aceea pentru a recunoaşte moartea trebuie
să mergi înainte, trăind, iar pentru a afla nemurirea
trebuie să stai în eternitatea propriei tale clipe, murind.
6180.Nemurirea este trandafirul ale cărui petale nu se
pot număra niciodată fiind toate din aceeaşi clipă.
6181.Ce poate fi mai măreţ decât să înţelegi sensul
nemuririi în această viaţă?
6182.Alături de nemurire nu va mai sta niciodată nimic
fiindcă aceasta este totul, este Dumnezeu.
6183.De câte ori privesc în ochii inimii tale redescopăr
nemurirea propriului meu destin de dincolo de mine.
6184.Doar privind în ochii morţii vei descoperi
nemurirea.
6185.Nemurirea este visul prin care poţi să înţelegi
sensul morţii din această viaţă.
6186.Viaţa va sta mereu între două paranteze pe ţărmul
nemuririi.
6187.Ascult mirajul de a fi al morţii doar înţelegând
nemurirea.
6188.Nemurirea va crede doar în propriul său zâmbet
oglindit pentru noi oamenii, în Destin.
6189.Nemurirea nu poate înţelege noul, precum nici
vechiul. Numai eternul.
6190.Nemurirea este moartea neînţeleasă îndeajuns de
viaţă.
6191.Nemurirea este soclul pe care nu poate fi aşezată
nici o statuie, tocmai fiindcă în nemurire nimic nu se
poate naşte spre a muri.
6192.Nemurirea este freamătul voinţei unui singur
Destin: Eternitatea.
6193.Nemurirea este răsăritul ochilor tăi din inima mea.
6194.Nemurirea înmănunchează tot ceea ce ar trebui să
înţelegem din visul acestei vieţi, dar nu vom afla
niciodată.
400
6195.Nemurirea este faţa necunoscută a cunoaşterii.

6196.Nemurirea este focul la care s-a încălzit
Dumnezeu când a descoperit prin noi, murirea.
6197.Nemurirea este mănunchiul de raze al iubirii
noastre ce nu vor putea lumina pentru nimic în lume
uitarea.
6198.Nemurirea este amintirea eternă despre absolut.
6199.Nemurirea este cel mai măreţ adevăr ascuns în
iubirea unei clipe eterne.
6200.Nemurirea este farmecul amintirii de a putea iubi
eternitatea ochilor tăi.
6201.Nemurirea este strigătul mut al Îngerului Morţii,
prin care acesta acceptă iubirea venită până şi din
viaţă.
6202.Nemurirea este soarta unui Destin de a fi el însuşi.
6203.Nemurirea este romanţa cântată morţii de către
viaţă la balconul miraculosului Dumnezeu.
6204.Nemurirea este valul care se sparge pentru
eternitate de stânca destinului unei mari iubiri.
6205.Nemurirea este orizontul existenţei ce nu poate fi
atins niciodată de timp.
6206.Nemurirea este seninul pentru care nici viaţa nu
poate găsi nori pe taraba unui anume Destin.
6207.Nemurirea este mântuirea de sine a absurdului
acestei vieţi.
6208.Nemurirea este insula pe care cu toţii vom
naufragia prin moarte, odată şi odată.
6209.Nemurirea este destinul unei Amintiri despre
absolut.
6210.Nemurirea este farmecul Lui Dumnezeu.
6211.Ce anume poate să înţeleagă mai bine moartea
decât nemurirea?
6212.Nemurirea este moartea privită vie de către viaţă.
6213.Nemurirea se închină numai propriei sale
eternităţi.
401
6214.Nemurirea este salutul rece al eternităţii pe buzele

fierbinţi ale trecerii, prin care această viaţă devine vie.
6215.Nemurirea fără de iubire este oarbă.
6216.Nemurirea nu se aseamănă decât cu zâmbetul tău
pierdut în eternitatea din mine.
6217.Nemurirea este clipa ce a încremenit de frigul
acestei vieţi, îngheţând pentru totdeauna.
6218.Oare de ce fugim mereu de moartea care se află în
noi? Doar fiindcă ne este frică de eternitatea nemuririi
noastre?
6219.Cine poate înţelege nemurirea din speranţa unui
suflet de om?
6220.A fi alături de nemurire este echivalent cu a - ţi
înţelege propria ta moarte.
6221.Nemurirea este esenţa paradoxului acestei vieţi.Ne
este frică de moarte, vrem să trecem veşnic, uitând că
eternitatea nemuririi se află în moarte.
6222.Nemurirea este pasul făcut de Dumnezeu la
facerea lumilor, uitând să lase în urma Lui viaţa.
6223.Nemurirea erodează până şi moartea dacă vrea
astfel Iluzia Vieţii.
6224.Prin moarte, fiecare dintre noi, trecem în adevărata
nemurire.
6225.Nu poate fi un păcat mai mare decât să-i atribui
nemuririi viaţa ce nu poate fi niciodată eternă ci doar
trecătoare.
6226.Alături de nemurire până şi Destinul se simte
stingher, ştiind de minciuna Iluziei Vieţii.
6227.Nemurirea se naşte în noi din teama de moarte.
6228.Nemurirea este vârful ce nu poate fi atins al
absolutului vieţii cu nume de moarte!
6229.Nemurirea este darul uitat de Dumnezeu la ruleta
norocului acestei vieţi care nu iese niciodată
câştigătoare pentru noi.
6230.Nemurirea este izvorul tămăduirii tuturor clipelor
acestei lumi deşarte.
402
6231.Nemurirea te înţelege doar dacă vei recunoaşte

moartea.
6232.Fără moarte nu am şti ce este speranţa nemuririi.
6233.Nemurirea este visul de aur al unei omeniri de
tinichea.
6234.Fără nemurire nu ar fi moartea, iar fără moarte,
viaţa.Cu toate acestea ne dorim nemurirea neştiind că
astfel ne dorim eternitatea morţii în pofida trecerii
efemere a vieţii.
6235.Nemurirea este întregul morţii, din care s-a
desprins frântura de viaţă pe care o dorim eternă.
6236.Nemurirea este dorul divin de a fi el însuşi etern
sfidând viaţa trecătoare.
6237.Nemurirea este palatul de cleştar al morţii, în care
orice viaţă ar îngheţa, pentru totdeauna, nemaiputând
trece niciodată dintr-o clipă în alta.
6238.Nemurirea este stânca pe care nu a escaladat
niciodată speranţa vieţii.
6239.Nemurirea este etalonul suprem al Iluziei Vieţii:
fugind de moarte, renegă tocmai eternitatea nemuririi.
6240.Nemurirea este libertatea de a fi a morţii dar şi
încătuşarea vieţii în propriile sale chingi ale
temporalităţii.
6241.Nemurirea este visul din care nimeni nu se mai
trezeşte vreodată.
6242.Unde poţi fi mai singur decât în nemurire?
6243.Ce poate fi mai sinceră decât nemurirea privită
prin ochii morţii?
6244.Nemurirea este furtuna Destinului din ochii vieţii
mele.
6245.Nemurirea este lacrima prin care cuvântul este
obligat să tacă etern.
6246.Nemurirea este viaţa eternă a morţii.
6247.Nemurirea este răsăritul care nu apune niciodată
peste moarte.
403
6248.Nemurirea se ascunde numai în lumina

necunoaşterii.
6249.Ce-ai face cu nemurirea dacă ai vrea să trăieşti?
6250.Încotro merge nemurirea dacă nu spre propria sa
eternitate din moartea continuă?
6251.Soarele nemuririi nu poate străluci niciodată în
viaţa definită prin murire.
6252.Nemurirea este arta prin care Destinul uită de sine.
6253.Nemurirea priveşte dincolo de moarte murind
continuu.
6254.Nemurirea reprezintă uitarea din marea amintire a
Lui Dumnezeu pentru noi.
6255.Nemurirea este magicianul care nu poate înţelege
că jonglează cu eternitatea morţii, greşind mereu în
visul propriei noastre existenţe.
6256.Nemurirea nu poate crede în perfecţiunea acestei
lumi atât de trecătoare.
6257.Nemurirea este visul de a fi eterni în clipa iubirii
noastre.
6258.Nemurirea este restul uitat de Destin la masa
propriei sale deşertăciuni.
6259.Nemurirea este furtuna ochilor ce îngenunchează
privind perfecţiunea iubirii.
6260.Nemurirea este lanţul care ţine moartea trează
pentru a naşte viaţa.
6261.Nemurirea este nimbul perfecţiunii al
imperfectului Destin.
6262.Nemurirea este jocul dea v-aţi ascunselea a
Destinului cu Iubirea.
6263.Nemurirea se roagă Deşertăciunii, pentru a putea
înţelege sensul vieţii.
6264.Nemurire? Cuvânt magic prin care putem înţelege
moartea.
6265.Unde este nemurirea? În magia privirii tale.De
aceea te iubesc.
404
6266.Fără amintirea nemuririi iubirea cuvântului tău, nu

ar mai răsări peste inima mea cu atât de multă viaţă,
îngenunchind paşii morţii eterne.
6267.Nemurirea este viaţa pierdută în cuvânt, a
Destinului fiecărei iubiri.
6268.Nemurirea este visul somnului etern ce devine
astfel realitate, trăind!
6269.Nu cred că există artist pe lumea asta care să poată
zugrăvi cu adevărat nemurirea privirii tale, pierdută în
eternitatea sufletului meu.
6270.Nemurirea este nostalgia morţii din această viaţă.
6271.Dacă vrei să găseşti nemurirea va trebui să o cauţi
mai înainte de toate în eternitatea încremenită a morţii
şi pe urmă în această viaţă trecătoare.
6272.Nemurire sau viaţă eternă? Cel mai mare paradox
posibil. Viaţa este trecere, iar o trecere la infinit ar fi
doar moartea!
6273.Nemurirea este deşertul unde cuvintele însetate nu
vor găsi niciodată morganatica oază unde să poată bea
apa vieţii veşnice.
6274.Nemurirea este Infinitul care nu-şi poate înţelege
propria sa viaţă.
6275.Nemurirea răscoleşte deopotrivă suflete şi trupuri.
Sufletul este etern prin iubire, iar trupul se
descompune în eternitatea ţărânii din care provine.
6276.Nemurirea este templul speranţei.
6277.Nemurirea este eternitatea clipei.
6278.Nemurirea vine numai pe aripile morţii.
6279.În nemurire se ascunde cel mai mare dar al vieţii:
Speranţa.
6280.Nemurirea este dorul necuprins al morţii faţă de
viaţă.
6281.Fără nemurire nu am putea iubi.
6282.Nemurirea îi aminteşte vieţii de inerenţa morţii.
6283.Nemurirea este strigătul mut al eternităţii din ochii
iubirii.
405
6284.Nemurirea este valul care se sparge etern de

tâmpla deşertăciunii acestei lumi.
6285.Nemurirea este marea regăsire de sine a
Dumnezeului iubirii noastre.
6286.Izvorul nemuririi se află numai pe tărâmul
eternităţii morţii.
6287.Prin nemurire moartea fiinţează mereu.De aceea
este eternă.
6288.Nemurirea se roagă neantului acestei existenţe
prin cuvintele de foc ale iubirii.
6289.Prin nemurire iubirea este cuvântul morţii spus
pentru eternitate în visul acestei vieţi.
6290.Nemurirea se scaldă pe tărâmul morţii în apa
vieţii.
6291.Nemurirea este visul vieţii de a trăi etern, trecând
peste clipe o eternitate, neştiind că fiecare clipă este o
eternitate.
6292.A trece o eternitate peste clipe, înseamnă a te
include în eternitatea unei clipe. A muri. Astfel
nemurirea este moartea văzută de viaţă ca fiinţând
etern.
6293.Nemurirea se roagă sfinxului din cuvântul privirii
tale, acela de a iubi.
6294.Nemurirea nu poate regreta niciodată nimic
fiindcă înţelege totul.
6295.Nemurirea este sufletul care se regăseşte în
eternitatea propriei sale morţi la fel de viu pe cât era în
lumea deşertăciunii.
6296.Nemurirea este flamura dăruită de îngerul morţii
acestei vieţi.
6297.Nemurirea este cerul căutat de ochii orbiţi de atâta
viaţă deşartă.
6298.Fără simbolul nemuririi întreaga noastră lume nu
ar avea nici un sens.
6299.Nemurirea este rugul aprins al viselor noastre.
406
6300.Nemurirea este ramura pe care viaţa acestei lumi

nu se va putea căţăra niciodată.
6301.Nu există iubire care să nu fie nemuritoare.
6302.Fiecare dintre noi devenim eterni atunci când
iubim.
6303.Eternitatea este sângele nemuririi iar iubirea
sufletul său.
6304.Nemurire fără de moarte nu poate exista.
6305.Nemurirea este surâsul prin care Destinul ne arată
că totul are un sens.
6306.Nemurirea este darul divin al existenţei prin
moarte.
6307.Nemurirea este cântecul sirenelor eternităţii din
visul acestei lumi.
6308.Nemurirea nu poate ascunde nimic din ceea ce
ştim, tocmai fiindcă nu ştim nimic despre aceasta.
6309.Nemurirea este liniştea eternităţii în tumultul
acestei vieţi,
6310.Nemurirea poate fi auzită numai în infinitul
propriului tău suflet.
6311.Prin nemurire viaţa este eternă, cununându-se
pentru totdeauna cu moartea. Acest mariaj dă sens
întregii noastre existenţe născând speranţa.
6312.Nemurirea este zarea pătată de pescăruşii vieţii ce
nu pot muri niciodată pe tărâmul morţii.
6313.Nemurirea este floarea privirii tale ce nu va
cunoaşte niciodată toamna unei despărţiri, de această
clipă eternă.
6314.Nemurirea este rugăciunea Destinului de a se
regăsi pe sine însuşi în faţa morţii.
6315.Cel mai mare blestem constă în nemurirea
despărţirii.
6316.Nemurirea are propria sa lume: Eternitatea Clipei.
6317.Nemurirea este amăgirea prin care vrem să ne
înţelegem propria viaţă.
407
6318.Nemurirea este visul cuvântului tău răsărit peste

timp în lumea mea, unde tu nu mai exişti demult.
6319.Nemurirea este absolutul deşertăciunii de a fi
ideală.
6320.Nemurirea este atât de adâncă în sufletul meu,
încât mă simt străin de mine însumi, într-o lume unde
esenţa speranţei constă în nemurire.
6321.Nemurirea este străinul la masa căruia nu avem ce
căuta pe parcursul acestei vieţi.
6322.Oare dacă nu am mai avea noţiunea nemuririi am
mai exista?
6323.Fără de nemurire nu aş putea să te iubesc atât de
mult.
6324.Tu eşti nemurirea existenţei mele, dragostea mea.
Prin tine viaţa mea a devenit un vis împlinit.
6325.Sufletul unui om nu ar putea rezista nemuririi fără
de iubire chiar dacă corpul său ar trăi etern.
6326.Noi oamenii suntem nemuritori. O celulă poate
trăi la infinit, dar un conglomerat de celule cum sunt
oamenii şi animalele îmbătrânesc şi mor fiindcă se
reproduc greşit atunci când se copiază unele pe altele.
Pentru a fi corpul nemuritor va trebui corectat defectul
genetic prin care se copiază celulele care îl compun.
Să fi survenit acest accident genetic, odată cu cel prin
care gândim doar cu câteva procente din materia
noastră cenuşie?
6327.Iubirea este pentru om dovada propriei sale
nemuriri pierdută undeva la zarurile istoriei.
6328.Fără de iubire, nemurirea ar fi doar o noţiune fără
de conţinut.
6329.Nemurirea este visul de a fi etern al iubirii.
6330.Nemurirea este sclava şi stăpâna iubirii.
6331.Absolutul nemuririi este iubirea.
6332.Nemurirea este speranţa ce nu poate muri iubind.
6333.Care este diferenţa dintre iubire şi nemurire la
nivel absolut?
408
6334.Până şi nemurirea este muritoare în faţa iubirii

nemuritoare.
6335.Zborul nemuririi din inima ta naşte eternitatea
iubind.
6336.Paşii nemuririi nu pot lăsa urme în timp, fiind
eterni.
6337.Nemurirea răscoleşte amintirea oricărei inimi ce
bate tangoul muririi în zâmbetul său.
6338.Nemurirea respiră prin plămânii morţii aerul
iubirii din noi.
6339.Nemurirea va fi un absurd etern atâta timp cât nu
cunoaştem adevărata iubire.
6340.Nemurirea este balsamul ce poate înţelege
moartea.
6341.Fără nemurire întreaga moarte ar dispărea.
6342.Nemurirea va îmbrăţişa etern destinele marilor
iubiri.
6343.Nu există suflet care să înfrunte nemurirea însă
iubire, da.
6344.Un suflet faţă de nemurire este o furnică faţă de un
munte, în schimb nemurirea devine furnică când e
vorba de iubire.
6345.Pentru a deveni nemuritori va trebui să ştim iubi
cu adevărat.
6346.Prin nemurire omul va cunoaşte viaţa eternă a
morţii.
6347.Nemurirea este mai înainte de toate marea pace a
sufletului cu propriul său sine prin iubire.
6348.Nemurirea este adierea primăvăratică a privirii
tale din eternitatea cuvântului: iubire.
6349.Nemurirea nu poate fi plătită şi nici preţuită
fiindcă nu se include în cadrul nici unui etalon, la fel
ca şi iubirea.
6350.Nemurirea este aripa de dor prin care iubirea
începe să doară.
6351.Atunci când iubirea doare devine nemuritoare.
409
6352.Ce altceva poate să fie nemurirea decât lacrima

unei iubiri pierdută în eternitatea clipei?
6353.Doar iubind vei ajunge la izvorul nemuririi.
6354.Chiar dacă corpul nostru ar fi etern, oare ar
suporta sufletul plictiseala unei eternităţi fără de
iubire?
6355.Numai prin iubire eternitatea devine o clipă şi
nemurirea o frântură din această clipă.
6356.Nemurirea este vinul iubirii mai vechi decât
vremea care nu se tulbură niciodată decât atunci când
este băut la masa Destinului de către Cuvântul: Iubire.
6357.Nu există greşeală mai mare decât să atribui
nemuririi teama de moarte.
6358.Atunci când îţi este teamă de moarte încearcă să
înţelegi nemurirea clipei în care te afli.
6359.Alături de nemurire orice Destin devine invincibil.
6360.Nemurirea este verdele primăvăratic din grădina
eternă a iubirii.
6361.Nu putem iubi fără de cunoaştere. Prin urmare fără
de cunoaştere nu putem fi nemuritori.
6362.A cunoaşte nemurirea poate fi cel mai mare
blestem dacă nu cunoşti iubirea.
6363.Doar prin iubire omul va cunoaşte nemurirea
fiindcă oricât de etern ar fi trupul, fără de iubire ţi-ar
muri orice speranţă, orice dorinţă, orice etalon de
frumuseţe fiind un mort într-o viaţă eternă.
6364.Nemurirea este stindardul prin care vei reuşi să
înţelegi o fărâmă din neînţelesul iubirii.
6365.Cine ar putea îndeplini vreodată condiţiile
nemuririi fără de iubire?
6366.Mulţi doresc nemurirea în faţa morţii neştiind că
aceasta este tocmai moartea fără de care înţelesurile
vieţii şi eternităţii nu ar fi posibile.
6367.Fiindu-ţi teamă de moarte te gândeşti la nemurire,
dar oare atunci nu îţi este teamă de iubire, de adevărata
şi mare dragoste?
410
6368.Ce poate fi mai fragilă dar şi mai puternică în

acelaşi timp decât nemurirea?
6369.Unde poate răsări soarele nemuririi decât în
sufletul cuvântului iubire?
6370.Am rătăcit prin ceaţa nemuririi neştiind ce este
această până nu te-am întâlnit pe tine dragul meu
suflet pereche.
6371.Ce poate fi mai emoţionant decât să asculţi
cântecul de lebădă al nemurii în această lume?
6372.Nemurirea este paradisul îngerilor care au înţeles
iubirea.
6373.În faţa nemurii nu trebuie să te apleci niciodată
fiindcă nu are preţ la fel ca şi iubirea.
6374.Dumnezeul nostru este iubire şi de aceea
nemurirea noastră constă în iubire.
6375.Pe scena nemuririi nu vor juca niciodată actorii
unui Destin rupt de iubire.
6376.Nemurirea devine cea mai mare singurătate fără
de iubire.
6377.Nemurirea te întâlneşte acolo unde nici nu te
aştepţi, fiind ceasul fără de ore al eternităţii tale.
6378.Nemurirea răvăşeşte atâtea inimi doritoare de
absolut încât face mai persistent aerul morţii mai tare
ca niciodată fără de iubire.
6379.Nemurirea este pavăza prin care Destinul se
sprijină pe absolutul singurei sale speranţe de a fi
etern.
6380.Nemurirea risipeşte mai mult decât orice clipele
atât de trecătoare ale acestei vieţi, alegând doar una
singură, aceea a iubirii.
6381.Nemurirea este steaua care nu poate răsări în
sufletele fără de iubire.
6382.Nu va exista decepţie mai mare decât atunci când
omul va realiza că deşi a obţinut corectura genetică
prin care să-şi menţină corpul etern, nu va suporta
tocmai eternitatea, întrucât aceasta nu constă într-o
411
infinitate de clipe ci doar într-una singură, de unde este

alungat timpul.
6383.Nemurirea este rana ce nu va putea fi vindecată
decât prin iubire.
6384.Atunci când omul va descoperi nemurirea va
trebui să descopere şi iubirea.
6385.Prin nemurirea trupului omul ar putea trăi moartea
eternă a acestei lumi, trecătoare.
6386.Nemurirea este cel mai frumos vis al omenirii de a
se depăşi pe ea însuşi.
6387.Prin nemurire absolut totul şi-ar pierde orice preţ,
iar societatea ar deveni de o banalitate extremă, încât
membrii săi şi-ar dori mai mult decât orice pe lume
moartea. Asta dacă nu ar reuşi să trăiască o eternă
mare iubire.
6388.Nemurirea este dorul Lui Dumnezeu faţă de
propriul său cuvânt al iubirii.
6389.Calea nemurii este drumul cel mai sigur către
moarte fără de iubire.
6390.Nemurirea împlineşte mai mult decât orice pe
această lume Destinul morţii.
6391.Nemurirea este absolutul frontierei dintre
acceptabil şi neacceptabil în această viaţă.
6392.Paradoxal, tocmai mizeria acestei lumi meschine
este cea care te ajută să înţelegi şi să îţi doreşti
adevărata nemurire din moarte.
6393.În viaţă nu poţi fi nemuritor oricât de etern ar fi
trupul tău, tocmai fiindcă viaţa este mişcare,
schimbare, transformare. Ce ar deveni toate acestea la
infinit? Tot moarte!
6394.Nemurirea este reversul eternităţii sau aducerea
morţii în viaţă.
6395.Prin nemurire înţelegem că nu putem înţelege
nimic.
6396.Nemurirea se trezeşte odată cu eternitatea, murind
continuu, în ziua Cuvântului Lui Dumnezeu.
412
6397.Nemurirea? Un vis prea real pentru Iluzia Vieţii

noastre.
6398.Nemurirea se scaldă în apa vieţii doar pentru ochii
care au înţeles ce înseamnă o lacrimă vărsată din
iubire.
6399.Până şi nemurirea îşi pierde orice valoare în faţa
iubirii.
6400.Nemurirea te face mai puternic doar dacă înţelegi
moartea.
6401.Fără de moarte nemurirea ar fi un simplu cuvânt al
cărui sens ar fi de o banalitate extremă. Aceeaşi
banalitate va deveni viaţa când va reuşi să obţină aşa
zisa nemurire a corpului uman în faţa morţii.
6402.Nemurirea este versul unui poem spus de moarte
acestei vieţi.
6403.Adevărata nemurire va putea fi atinsă de către
suflete numai pe tărâmul morţii.De aceea orice mare
iubire este un refugiu în moarte.
6404.Nemurirea este dominoul pe care încearcă să-l
construiască viaţa sfidând moartea, fără să înţeleagă că
mereu va lipsi cea mai importantă piesă din acesta:
Moartea.
6405.Unicul refugiu al nemuririi este în moarte.
6406.Nemurirea este geniul morţii de aceea nu poate fi
înţeleasă în viaţă decât de către genialitate.
6407.Geniul este sufletul nemuririi şi de aceea se
refugiază alături de aceasta în eternitatea morţii
sfidând viaţa pe care o trăieşte prin Destin.
6408.Orice mare iubire are partea sa de genialitate, deci
de nemurire. Toate trei convieţuiesc în eternitatea
acelei clipe.
6409.În nemurire constă esenţa dorului din această
lume.
6410.Ce departe este uneori nemurirea din sufletul
nostru de noi înşine atunci când uităm să iubim.
413
6411.Ce altceva poate să însemne nemurirea decât dorul

unei mari iubiri?
6412.Fără nemurire orice amintire şi-ar pierde
consistenţa.
6413.Prin nemurire eternitatea devine dor şi amintire
sfidând viaţa.
6414.În nemurire nu au ce căuta ticăloşii şi meschinii
fiindcă aceştia săvârşesc toate aceste mizerii conştienţi
de existenţa morţii salvatoare din inconştientul lor.De
aceea au hotărât să aducă nemurirea în viaţă.
Rezultatul va fi că vor ridica viaţa la cel mai mare preţ,
devenind dorinţa cea mai acerbă a tuturor.
6415.Prin nemurire moartea învinge viaţa.
6416.Nemurirea este saltul Destinului către propriul său
absolut.
6417.A acorda eternităţii atributele vieţii este imposibil.
Este o falsă nemurire.
6418.Nemurirea sufletului şi nemurirea trupului. Iată
două nemuriri care se opun. Care este cea adevărată?
6419.Chiar dacă s-ar schimba întru totul fiinţa umană,
odată descoperită nemurirea trupului, va avea o mare
problemă cu sufletul ce nu va putea înţelege niciodată
o astfel de nemurire, decât dacă se va refugia în clipa
eternităţii de unde a venit.
6420.Fără nemurire nici Dumnezeu nu şi-ar fi putut
înţelege eternitatea propriei sale clipe.
6421.Nemurirea este clipa eternă a Lui Dumnezeu care
se oglindeşte la infinit în Cunoaştere devenind
trecătoare, deci Destin.
6422.Destinul este imaginea nemuririi.
6423.Nemurirea este dincolo de Destin, iar orice viaţă
eternă ar fi o Iluzie a Vieţii, eternă.
6424.Nemurirea este sfinxul ce nu poate fi erodat de
vântul timpului întrucât se află dincolo de acesta.
6425.Nemurirea este zefirul primăverii eterne al iubirii
Lui Dumnezeu.
414
6426.Prin nemurire Dumnezeu iubeşte această lume.

6427.Nemurirea este şansa Destinului de a vedea
propria sa imagine, neştiind că sinele său este
imaginea nemuririi Lui Dumnezeu.
6428.Nemurirea este moartea morţii pentru Iluzia Vieţii
noastre.
6429.Oare cum ar arăta nemurirea fără Dumnezeu? Nu
ar mai fi.
6430.Nemurirea prin eternitatea sa trebuie să fie
deasupra existenţei.Şi totuşi există!
6431.Nemurirea este răspunsul amintirii despre propriul
său sine.
6432.Nemurirea răscoleşte orizontul de neatins al
Iluziei Vieţii.
6433.Nemurirea nu poate fi nici mai departe şi nici mai
aproape de clipa propriei eternităţi a sufletului nostru,
fiindcă nici una din dimensiunile acestei lumi nu pot fi
eterne ci trecătoare.
6434.Nemurirea este sufletul iubirii care-şi aminteşte
propria sa eternitate.
6435.Fiecare dintre noi avem în sângele sufletului
propria nemurire faţă de care sântem înstrăinaţi de
păcatul originar.
6436.Nemurirea este cheia oricărei înţelepciuni care nu
va deschide niciodată uşa vieţii eterne a morţii.
6437.Nemurirea este tărâmul mântuirii de sine a
cuvântului.
6438.Nemurirea este dincolo de orice logică a Iluziei
Vieţii.
6439.Iluzia Vieţii vede nemurirea ca fiind o trecere
eternă spre moarte, o viaţă eternă, pe când nemurirea
este tocmai eternitatea care nu acceptă nici o trecere.
6440.Nu poate exista nemurire trecătoare precum nu
poate exista trecere în nemurire, deci viaţă.
6441.Nemurirea este diadema de stele dăruită de
Dumnezeu, iubirii.
415
6442.Nemurirea este frumuseţea prin care cuvântul

devine etern în propria sa lume.
6443.Nemurirea este astrul care străluceşte numai pe
tărâmul morţii unde nu există trecere.
6444.Omul vede în nemurire salvarea de moarte tocmai
fiindcă nu înţelege moartea ca fiind adevărata
nemurire.
6445.Te iubesc şi dragostea noastră va fi nemuritoare
tocmai fiindcă înţeleg moartea, care este cu totul
altceva decât ceea ce ştie Iluzia Vieţii despre aceasta.
6446.Nemurirea este cuvântul infinitului de a fi el
însuşi.
6447.Nemurirea este spectrul luminii care nu se mai
poate divide în nici una din culorile sale de bază,
redevenind acel astru al Luminii Divine.
6448.Tu eşti nemurirea inimii mele dragostea mea,
fiindcă numai în ochii tăi pot privi inima sufletului
meu.
6449.Este atât de multă nemurire în sângele iubirii
noastre încât întreaga eternitate ar putea naviga pe
valurile sale.
6450.Oare unde aş putea afla taina nemuririi decât în
sufletul iubirii noastre.
6451.Care ar putea fi diferenţa dintre nemurirea mea
sau a ta în ochii iubirii noastre?
6452.Nemurirea marilor iubiri izvorăşte din adevărul
absolut prin care Dumnezeu a rostit cuvântul ce a
clădit întreaga lume.
6453.Prin naştere ne-am trezit din visul nemuririi într-
un alt vis, acel al Iluziei Vieţii.
6454.Nemurirea este steaua ce nu răsare niciodată peste
Destinul acestei lumi muritoare.
6455.Nemurirea este marea amintire a infinitului de a fi
el însuşi.
6456.Nemurirea este dorinţa absolutului de a fi real în
visul muritor al acestei lumi.
416
6457.Nemurirea este libertatea de a fi etern, a

cuvântului în lumile existenţei.
6458.Cum destinul îşi are soarta sa şi nemurirea îşi are
propria sa moarte.
6459.Eternitatea poate fi o măsură a nemuririi dar
nemurirea nu poate fi o măsură a eternităţii decât dacă
eternitatea este însufleţită.
6460.Trăim de parcă am fi nemuritori, nefiind niciodată
cu adevărat pregătiţi pentru moarte.
6461.Sufletul nemuririi constă tocmai în moarte. Dacă
nu ar fi moartea nu ar fi nici nemurirea.
6462.Înstrăinarea de sine este principala frontieră dintre
moarte şi viaţă, ce nu va lăsa niciodată nemurirea să o
treacă.
6463.Nemurirea aştrilor constă în lumina ce va traversa
infinitul dimensional aducându-l mereu într-un prezent
continuu al altor şi altor dimensiuni.
6464.Lumina este amintirea eternă a nemuririi.
6465.Nemurirea este palatul de cleştar al Adevărului,
unde nu poate intra nici o Iluzie a Vieţii.
6466.Nemurirea este gara unde nu va opri niciodată
trenul Iluziei Vieţii tocmai fiindcă nu poate fi
străbătută, neavând un capăt de început sau de sfârşit.
6467.Nemurirea este balsamul doar al acelui suflet ce
are înaintea sa obligaţia morţii.
6468.Nemurirea nu poate fi mărginită nici de viaţă şi
nici de moarte fiind eternul infinit.
6469.Nemurirea este lumina al cărui spectru este o
singură culoare: eternitatea.
6470.Romantismul nemuririi constă în moartea sa
eternă, numită viaţa veşnică.
6471.Nu există viaţă nemuritoare, fiindcă în viaţă mori
cu fiecare clipă care trece.
6472.Nemurirea este zâmbetul absolutului.
6473.Nemurirea trăieşte doar în inima care iubeşte.
6474.Nemurirea este sufletul iubirii.
417
6475.Nemurirea este raza de speranţă din zâmbetul tău.

6476.A înţelege nemurirea cu cele câteva procente din
materia cenuşie este exact ca şi cum ai înţelege
infinitul.
6477.Doar 0,3 procente reprezintă diferenţa dintre un
ADN uman de altul, ceea ce ne face pe fiecare unici în
felul său. Această unicitate ne face să nu înţelegem
nemurirea, să fim marginalizaţi la finitate. Adevăratul
om nemuritor este unul şi acelaşi într-o infinitate de
indivizi. Poate că în acest 0,3 constă şi celălalt procent
de aproximativ 80 la sută, de materie cenuşie prin care
am putea procesa datele cunoaşterii, dar pe care nu îl
putem folosi.
6478.Nemurirea este desfrâul Universului la masa
Destinului.
6479.Nemurirea este splendoarea cuvântului: Te iubesc!
6480.Nemurirea este râul care nu poate curge niciodată.
6481.Nemurirea este răspunsul dat de Dumnezeu iubirii.
6482.Nemurirea este sensul de a fi al iubirii.
6483.Nemurirea este nemărginirea iubirii.
6484.Fără de iubire, nemurirea ar fi o simplă minciună a
existenţei.
6485.Nemurirea este simbolul rătăcirii acestei lumi
muritoare.
6486.Nemurirea rătăceşte numai prin iubire în această
lume.
6487.Nimeni nu poate fi nemuritor fără să iubească.
6488.Alături de nemurire eşti mereu alături de iubire,
dar câţi o înţeleg cu adevărat.
6489.A spune că înţelegi nemurirea fără să iubeşti este
ca şi cum ai afirma că cunoşti mărimea infinitului.
6490.Cine poate înţelege iubirea? Dar nemurirea ei?
6491.În spatele nemuririi nu se află nimic, fiindcă
niciodată nu mai rămâne loc de altceva în locul iubirii.
6492.Fii nemuritor iubind!
418
6493.Nemurirea şi iubirea nu sunt întotdeauna fericire,

precum viaţa nu are nimic de a face nici cu iubirea şi
nici cu nemurirea fiindcă ambele sunt deasupra a ceea
ce numim noi viaţă.De aceea nu le vom putea înţelege
niciodată.
6494.Nemurirea este Destinul regăsit al Iubirii.
6495.Nemurirea este cântecul de lebădă al morţii
sufletului ce nu poate iubi.
6496.Nemurirea se află în simţământul iubirii şi tocmai
de aceea devine sensul existenţei noastre.
6497.Nemurirea este cenuşăreasa acestei existenţe,
tocmai fiindcă trăim ca şi cum am fi nemuritori.
6498.Nemurirea este zâmbetul unui trandafir aşezat pe
inima ochilor tăi.
6499.Nemurirea nu ştie să piardă nici o viaţă tocmai
fiindcă nu o trăieşte niciodată ci o simte, retrăgându-se
deseori scârbită din faţa ei.
6500.Nemurirea este visul uitat al vieţii din sufletul care
trăieşte ca un nemuritor.
6501.Alături de nemurire vei fi întotdeauna mai singur
decât orice pe lumea asta dacă nu vei iubi.
6502.Nemurirea este liniştea furtunii fiecărui suflet care
iubeşte.
6503.Nemurirea este culpabilitatea Destinului cu Viaţa
descoperită în faţa Morţii.
6504.Nemurirea este respectul purtat de Dumnezeu,
Iubirii.
6505.Nemurirea este dorul fericirii de zâmbetul ochilor
tăi de a fi etern.
6506.Nemurirea nu poate fi prelungită în timp, fiindcă
este clipa.
6507.Nemurirea împărtăşeşte aceeaşi soartă ca şi
Dumnezeu faţă de noi. Nu poate fi mai îndelung în noi
decât propria noastră viaţă.De aceea este bine să trăim
clipa eternă a iubirii.
419
6508.Spune Doamne, câtă nemurire se pierde în timpul

vieţii noastre?
6509.Unde altundeva ar putea fi nemurirea decât în
zâmbetul tău?
6510.Privind la tine realizez că înaintea mea se află
imaginea nemuririi, dragostea mea.
6511.Nemurirea rătăceşte în fiecare dintre noi
naufragiind prin eternitatea fiecărei clipe din care
trecem spre moarte.
6512.Nemurirea este un vis pătat cu cafeaua de
dimineaţă al Dumnezeului acestei lumi. Altfel nu ar
mai fi moartea.
6513.Nemurirea te răsplăteşte cu o moarte în această
lume.
6514.Nemurirea este frumuseţea zorilor de a lumina
iubirile propriilor lor zile.
6515.Cu cât vei alerga de moarte spre nemurire, vei
alerga direct în braţele morţii.
6516.Adevărata nemurire pentru această lume este
moartea raţiunii transformată în viaţă eternă prin clipa
iubirii.
6517.Nemurirea este dorul inimii de a bate ora exactă a
infinitului la întâlnirea cu sufletul pereche.
6518.Nemurirea este clipa eternă prin care devii întreg
alături de sufletul tău pereche.
6519.Nemurirea este tot ce a mai rămas neamăgit de
Iluzia Vieţii.
6520.Nemurirea este farmecul focului tandru al iubirii.
6521.Nemurirea este floarea cuvântului.
6522.Nemurirea începe întotdeauna acolo unde nu poate
exista un sfârşit şi prin urmare nici un început.
6523.Nemurirea este Totul în locul căruia s-a aşezat
Dumnezeu, iar acum caută adeseori găzduire în
sufletele noastre prin farmecul iubirii sale eterne.
420
6524.Nemurirea ascultă orice gând care înţelege că

moartea este un sens la fel de nemuritor ca şi oricare
altul.
6525.Nemurirea respectă întotdeauna viaţa chiar dacă
este un neînţeles la fel de mare precum devine
nemurirea faţă de viaţă.De aceea ai gândit căile Tale,
Doamne?
6526.În nemurire nu poate fi atâta ură, greşeală şi păcat,
tocmai fiindcă sufletul are timp destul să înţeleagă
unde este greşeala şi să înveţe din aceasta.
6527.Oare nu teamă de moarte şi neînţelegerea
nemuririi a născut păcatele, torturile şi crimele?
6528.Nemurirea este valul care se sparge numai în
inimile privirilor noastre.
6529.Nemurirea este înţelesul infinitului de a fi viu.
6530.Nemurirea este talazul nedesluşit al adevărului din
această viaţă.
6531.Nemurirea este zâmbetul morţii care încearcă să
învie pentru eternitate această viaţă.
6532.Nemurirea este răsăritul neînţeles de amurgul
continuu al vieţii.
6533.Nemurirea nu va poposi niciodată în gara ochilor
tăi fără să iubeşti cu adevărat.
6534.Nemurirea este sufletul pereche al morţii, fără de
care aceasta nu va fi împlinită niciodată.
6535.Cei care nu şi-au regăsit din nemărginirea
eternităţii sufletul pereche şi nu au trăit o mare iubire
nu s-au născut tocmai fiindcă nici viaţa nu poate exista
fără de propria ei nemurire.
6536.Nemurirea este frumuseţea sălbăticiei sufletului
unei iubiri.
6537.Nemurirea este versul de aur cântat de harfa morţii
la festinul vieţii.
6538.Nemurirea este dansul etern al morţii cu viaţa.
6539.Nemurirea ascunde tot atât de multă moarte pe cât
de multă viaţă.
421
6540.Nu poate exista nemurire fără de moarte.

6541.Nemurirea este darul făcut de moarte vieţii.
6542.Nemurirea este amintirea eternei iubiri reflectată
în oglinda morţii.
6543.Nemurirea este visul de aur al unui singur zâmbet
din ochii tăi.
6544.Nemurirea este marea regăsire a sufletelor pereche
în eternitatea clipei din care au rătăcit în viaţă.
6545.Nemurirea este sensul dat vieţii de eternitatea
morţii.
6546.Nemurirea este izvorul apei vieţii care nu poate
curge niciodată pe tărâmul Timpului.
6547.Nemurirea înţelege numai o singură limită:
nemărginirea iubirii de care se loveşte etern!
6548.Nemurirea este steaua Lui Dumnezeu.
6549.Doar Dumnezeu poate purta steaua nemuririi.
6550.Fără de nemurire viaţa şi-ar fi mântuit demult
propriul său păcat de a exista.
6551.Nemurirea este speranţa morţii de a fi viaţă şi a
vieţii de a fi la fel de eternă precum moartea.
6552.Nemurirea este cel mai fericit surâs al Destinului.
6553.Nemurirea este mantia ce acoperă eternitatea
morţii cu propria sa eternitate prin lumea religioasă de
apoi.
6554.Nemurirea este rima păcatului originar înaintea
Lui Dumnezeu.
6555.Nemurirea este blestem doar pentru cei ce nu
înţeleg nimic din iubire.
6556.Nemurirea este sabia cu ambele tăişuri în
6557.Nemurirea este cavalerul ce călăreşte moartea
ducând-o în eternitate.
6558.Nemurirea este Destinul prins în braţele vieţii de
Dumnezeu.
6559.Nemurirea este tot ceea ce nu poate fi un Tot.
422
6560.Nemurirea este apă în care se scaldă moartea spre

a fi eternă.
6561.Nemurirea este visul din urmă al vieţi de a fi egală
prin eternitate cu moartea.
6562.Nemurirea este cascada unde viaţa a înţeles că se
îneacă dacă o va trece.
6563.Nemurirea este surâsul primăvăratic al morţii.
6564.Nemurirea este mai mult decât poate înţelege
viaţa.
6565.Nemurirea este fantasma prin care Iluzia Vieţii
devine realitate şi realitatea prin care Iluzia Vieţii
devine fantasmă.
6566.Nemurirea este ecoul inimii din sufletul pereche al
marii iubiri.
6567.Nemurirea este respiraţia morţii din propria ei
eternitate.
6568.Nemurirea este spectrul viitorul ascuns în trecutul
eternităţii amintirii Lui Dumnezeu despre această
lume.
6569.Nemurirea este strigătul surd al iubirii înţeles doar
de eternitatea clipei.
6570.Nemurirea este un mic repaus al suferinţei
timpului din această viaţă.
6571.Nemurirea este dorul care doare numai în timp.
6572.Nemurirea este centrul din care inima porneşte
către sensul dat de ea iubirii.
6573.Nemurirea este tot ce simţim din marea amintire a
eternităţii sufletului nostru.
6574.Nemurirea este ramul pe care nu poate odihni
niciodată pasărea neagră a timpului morţii din această
lume, ci doar primăvara vieţii de dincolo.
6575.Nemurirea este râul ale cărui ape învolburate ale
vieţii vor scălda numai tărâmul eternităţii de dincolo
de viaţă.
6576.Nemurirea este faţa sufletului care şi-a găsit
perechea, pe care se prelinge lacrima eternităţii.
423
6577.Nemurirea este dorul drumului de a trece dincolo

de păcatul originar al neînţelesei iubiri.
6578.Nemurirea este trandafirul speranţei de a te mântui
de tine însuţi prin înţelesul iubirii.
6579.Prin nemurire, iubirea va avea mereu de spus încă
ceva, la infinit.
6580.Nemurirea este acel neînţeles al iubirii pe care toţi
pretind că îl cunosc mai mult ca şi orice pe lume.
6581.Nemurirea este răgazul dat de eternitate vieţii.
6582.Nemurirea este răsplata vieţii dată morţii, pentru
toţi cei care o râvnesc.
6583.Nemurirea este surâsul păcatului originar dincolo
de înţelesul dat de noi iubirii.
6584.Nemurirea este zborul etern al libertăţii de a fi
într-o lume a Iluziei Vieţii.
6585.Nemurirea este acel înţeles al iubirii pe care îl ştie
toată lumea dar nimeni nu îl poate descrie.
6586.Nemurirea dinaintea vieţii este neant iar după
viaţă, moarte în înţelesul nostru, uitând cu totul de
iubire!
6587.Nemurirea este pescăruşul al cărui zbor este
pierdut în largul eternităţii pentru toţi cei care nu au
trecut niciodată printr-o mare iubire.
6588.Nemurirea este orizontul prins de vânt în pumnii
timpului vieţii noastre.
6589.Nemurirea este pustiu doar pentru cei care nu
iubesc.
6590.Nemurirea? Ce este viaţa decât o moarte continuă
a clipelor prin care trecem. Să fie nemurirea o viaţă
eternă? Imposibil fiindcă ar fi o moarte eternă.
6591.Nemurirea cum o imaginăm noi, va învinge
moartea doar atunci când va dispare definitiv viaţa.
Adevărata nemurire este clipa eternă a iubirii ce nu
trebuie decât să se învingă pe sine.
6592.Nimbul nemuririi nu va răsări niciodată peste
moartea clipelor care este Timpul!
424
6593.Nemurirea este departe de a fi mărul din care a

muşcat păcatul, fiind tocmai păcatul etern şi
binemeritat al iubirii.
6594.Atât conştient cât şi subconştient la originea
păcatului originar stă iubirea şi de aceea nemurirea
este aşa zisul rău în ghilimelele de rigoare, care stă la
originea păcatului originar prin iubire.
6595.Nemurirea este orizontul inimilor ce vor să-şi
cuprindă sufletul pereche, tocmai ca eternitatea să nu
mai fie împărţită în două.
6596.Viaţa este eternitatea împărţită în cele două părţi
ale sufletelor pereche, iar nemurirea este regăsirea
acestora.
6597.Nemurirea este în primul rând amintirea eternităţii
din noi.
6598.Nemurirea este rostul neînţeles de Iluzia Vieţii,
dat acestei lumi de către Destin.
6599.Nemurirea este respectul de sine al visului faţă de
realitatea propriei sale Iluzii a Vieţii.
6600.Nemurirea este dovada faptului că iubirea nu a
avut niciodată un început şi nici un sfârşit prin noi,
fiind o amintire a eternităţii noastre împărţită de viaţă
în două suflete pereche.
6601.Fiecare stea devine nemuritoare numai prin
lumina ei.
6602.Ce ar mai fi nemurirea într-o lume unde nimeni nu
ar cunoaşte timpul?
6603.Nemurirea este şanţul din palma existenţei prin
care curge râul destinului.
6604.Nemurirea este dialogul dintre infinit şi eternitate.
6605.Nemurirea este rugul aprins al pasiunii de a exista
etern murind câte puţin în fiecare clipă.
6606.Nemurirea reface de fiecare dată sensul hazardului
de a fi.
6607.Nemurirea ascute mereu pana din aripa îngerului
vieţii.
425
6608.Nemurirea este culpabilitatea morţii în faţa vieţii.

6609.Nemurirea nu va ascunde niciodată altceva decât
iubirea.
6610.Nemurirea este regatul de dincolo de destin, unde
stăpâneşte eternitatea clipei.
6611.Nemurirea va împlini mereu moartea cu
eternitatea vieţii sale ce va muri mereu cu fiecare clipă
ce va trece.
6612.Nemurirea reface mereu destinul pierdut al iubirii
rătăcite de noi.
6613.Nemurirea este viaţa străinului din noi.
6614.Nemurirea este sufletul clipei.
6615.Nemurirea înţelege un singur cuvânt: iubirea.
6616.Nici o nemurire nu-şi poate recunoaşte propria sa
eternitate fiind un Univers într-o singură clipă.
6617.Visul nemuririi noastre constă în lupta speranţei
de a fi cu realitatea de a nu fi.
6618.Nemurirea este aripa ce zboară numai în aerul
iubirii.
6619.Nemurirea este legenda infinitului din ochii
sufletului tău.
6620.Oare de câtă nemurire am avea nevoie pentru a
înţelege cât suntem de înstrăinaţi de propriul sine
atunci când refuzăm să credem în iubire?
6621.Nemurirea este surâsul tragic al vieţii pentru cei
care nu înţeleg moartea.
6622.Nemurirea este dorul ascuns în lacrima morţii ce
se scurge pentru prima şi ultima oară pe obrazul tău.
6623.Nemurirea este respectul pe care îl acordă viaţa
eternităţii morţii în această lume.
6624.Izvorul nemuririi va fi întotdeauna ascuns celor
care nu sunt însetaţi de iubire.
6625.Nemurirea devine cel mai nimicitor cuvânt pentru
cei care-şi doresc cu orice preţ veşnicia vieţii,
neînţelegând veşnicia morţii.
426
6626.Nemurirea este romantismul ascuns de iluzoriul

nostru păcat originar.
6627.Nemurirea este sfera de cristal care ascunde magia
iubirii.
6628.Ar mai arde vreodată flacăra iubirii dacă aceasta
nu ar ştii ce este nemurirea propriului ei suflet?
6629.Nemurirea este cuvântul care-ţi va spune mereu că
trebuie să înţelegi moartea.
6630.Doar cei care iubesc cu adevărat pot înţelege
moartea şi nemurirea clipei eterne.
6631.Nemurirea este visul despre viaţă, izvorât din
basmul acestei existenţe, rătăcite dintotdeauna pe
tărâmul propriei sale morţi.
6632.Nemurirea nu poate avea un sens al existenţei fără
să înţelegi moartea.
6633.Nemurirea este lupta dintre binele vieţii şi răul
morţii în această Iluzie a Vieţii, care-şi doreşte să
învingă hazardul propriului ei destin.
6634.Suntem eterni. Cui nu îi este dor de iubire? Dar de
nemurirea ei?
6635.Nemurirea înţelege cel mai bine moartea,
necunoscând deloc viaţa.
6636.Nemurirea este vulcanul sufletului ochilor tăi,
iubirea mea.
6637.Valul nemuririi nu va spăla niciodată ţărmul
zâmbetului tău fără de iubire.
6638.Răsăritul nemuririi poate fi admirat doar pe
tărâmul morţii acestei Iluzii a Vieţii.
6639.Nemurirea este spectrul sentimental al vieţii
străinului din noi, în această Iluzie a Vieţii.
6640.Nemurirea este fericirea de a recunoaşte
eternitatea iubirii.
6641.Nimeni nu va putea înţelege nemurirea fără să
iubească, înţelegând moartea.
6642.Câtă moarte există într-o iubire? Dar câtă
nemurire ascunde aceasta?
427
6643.Nicăieri altundeva nu vei găsi nemurirea decât în

moarte.
6644.Nemurirea este cuvântul care nu lăcrimează decât
în faţa iubirii.
6645.Nemurirea este dorul vieţii de înţelesul morţii.
6646.Nemurirea este unicul adevăr pe care-l putem
întrezări prin Iluzia Vieţii, simţindu-l dar
necunoscându-l niciodată.
6647.Nemurirea este valsul întregii istorii care se cântă
pe tărâmul unei singure clipe.
6648.Nemurirea este suspinul Timpului dinaintea
Morţii.
6649.Nemurirea te ascultă doar prin cântecul de lebădă
al vieţii.
6650.Dacă întâlnim nemurirea pe tărâmul etern al
morţii, eternitate care există în noi prin iubire,
înseamnă că iubirea ţine moartea în sufletul său.
6651.Nemurirea este libertatea de a şti că dincolo de
viaţă poate fi o moarte la fel de vie.
6652.Nemurirea Iluziei Vieţii este credinţa de a muri
etern cu fiecare clipă trecătoare. Adevărata nemurire
nu poate muri etern, fiindcă nu cunoaşte clipele
trecătoare.
6653.Nemurirea este zefirul morţii din inima Timpului.
6654.Nemurirea este fluviul vieţii ce se varsă în
eternitatea oceanului din inima ta.
6655.Nemurirea nu poate cuprinde decât necuprinsul pe
când viaţa doar cuprinsul.De aceea nemurirea nu poate
fi niciodată viaţă aşa cum o înţelegem noi.
6656.Nemurirea este semnul prin care moartea înţelege
sensul vieţii, îndepărtându-l de clipa propriei sale
eternităţi.
6657.Nemurirea va fi la nesfârşit un basm frumos atât
timp cât vom cunoaşte lumea prin intermediul Iluziei
Vieţii.
428
6658.Nemurirea devine piscul cel mai râvnit în viaţă

fiindcă reprezintă paradoxul prin care viaţa în calitatea
sa de moarte trecătoare, odată cu fiecare clipă în parte,
nu poate muri.
6659.Nemurirea este lupta sinelui cu inima, răscolind
sentimentul ce va aprinde flacăra iubirii.
6660.Nemurirea este blestemul prin care noi nu putem
înţelege moartea din cauza Iluziei Vieţii şi
binecuvântarea prin care ştim că viaţa poate trăi chiar
dacă trece.
6661.Nemurirea omului, înseamnă mereu mai mult
decât poate fi însemnătatea unei clipe. Iată faţa Iluziei
Vieţii.
6662.Vreţi să găsiţi nemurirea? Binecuvântaţi iubirea.
6663.Nemurirea este făclia Destinului în neantul
hazardului de a ne fi întâlnit iubirea.
6664.Nemurirea este unica cale a perfecţiunii prin
deşertăciunea Iluziei Vieţii pe care nu o putem urma
decât iubind.
6665.Nemurirea este artistul fragil al Destinului în gerul
fiecărei ierni sentimentale.
6666.Nemurirea nu poate înţelege măsura fiind
eternă.De aceea nici o nemurire nu poate fi explicată
decât simţită ca atare iubind.
6667.Nemurirea respectă calendarul vieţii doar pentru
cei care nu înţeleg nemurirea.
6668.Nemurirea este voalul la umbra căruia nu se poate
ascunde niciodată deşertăciunea.
6669.Nemurirea este regina care-şi poartă trena stelară
peste sufletele care nu vor uita niciodată romantismul
aştrilor ce-şi scriu patima iubirii cu propria lor lumină.
6670.Cum aştrii îşi scriu nemurirea cu propria lor
lumină şi noi ne putem scrie nemurirea cu lumina
iubirii noastre.
6671.Ce poate fi mai profund decât să înţelegi
adevăratul sens pentru care lumina devine nemuritoare
429
traversând dimensiunile sufletului divin al cuvântului

Lui Dumnezeu care este Iubire.
6672.Niciodată nu eşti singur în lumea Lui Dumnezeu,
tocmai fiindcă te iubeşte cu propria Sa nemurire.
6673.Răspunde nemuririi clipei fericirii tale iubind şi
vei primi înapoi eternitatea ta pierdută prin naştere în
lumea Iluziei Vieţii.
6674.Nemurirea este speranţa care ţine aprinsă flacăra
fericirii în întunericul acestei lumi.
6675.Nemurirea este nostalgia de tine însuţi a propriului
tău sine nemuritor.
6676.Nemurirea este scopul pentru care existenţa
devine fiinţă.
6677.Nemurirea este norocul vieţii de a deveni dincolo
de moarte: Destin!
6678.Oricât de mult ai juca nemurirea la ruleta
hazardului acestei vieţi vei observa că nu vei câştiga
niciodată dacă nu vei lăsa să cadă peste jetoanele
cuvintelor tale, iubirea.
6679.Nemurirea este trenul care nu poate călători decât
în eternitatea unei singure clipe.De aceea nu se va opri
niciodată în gara clipelor vieţii tale.
6680.Nemurirea este dorul sufletului de amintirea
eternă a cuvântului Iubire spus de Dumnezeu acestei
existenţe.
6681.Nemurirea este premiera Iubirii din stagiunea
morţii pe durata vieţii.
6682.Viaţa este trecătoare fiind mărginită de moarte.
Nemurirea este eternă neputând fi mărginită de absolut
nimic, nici măcar de moarte.
6683.Nemurirea este paradisul uitat al sufletului prin
care rătăceşte străinul din sinele fiecărui om.
6684.Nemurirea este floarea ochilor tăi care nu se
ofileşte niciodată în Destinul inimii mele.
6685.Nemurirea este dansul vieţii la braţul morţii pe
scena fiinţei.
430
6686.Nemurirea este pianul la care cântă speranţa vieţii

simfonia eternităţii acompaniată de moarte.
6687.Nemurirea este artistul viselor, magicianul
Destinului, prin care această lume prinde culoare.
6688.Nemurirea este curcubeul ce răsare deasupra vieţii
străjuită de moarte, iubind.
6689.Paradoxal sensul nemuririi din Iluzia Vieţii, este
de a muri etern cu fiecare clipă care trece.
6690.Nemurirea este frumuseţea Luminii la nunta cu
Destinul.
6691.Ce poate fi dincolo de nemurire? Dar dincoace?
Nimic. Nemurirea este Totul!
6692.Nemurirea este apropierea cea mai deplină de
cuvântul Lui Dumnezeu care este Iubire.
6693.Nemurirea este sensul muritorilor şi nonsensul
nemuritorilor.
6694.Nemurirea devine cel mai neînţeles înţeles al
Eternităţii.
6695.Nemurirea este scopul Destinului de a-şi afla calea
către mântuirea propriei sale imagini, reflectată în
cioburile sparte ale oglinzii Lui Dumnezeu.
6696.Zorii absolutului nu pot fi regăsiţi decât în
nemurire.
6697.Cel mai departe de nemurire este cel care-şi
doreşte viaţa veşnică.
6698.Cu cât vei dori să trăieşti mai mult cu atât te vei
depărta de nemurire fiindcă aceasta este mai înainte de
toate un înţeles al morţii.
6699.Nemurirea este lacrima Destinului scursă pe unul
dintre cioburile oglinzii în care-şi reflectă propria sa
imagine.
6700.Nemurirea este strigătul surd al singurătăţii din
tine ce vrea să înfrunte tumultul acestei vieţi.
6701.Nemurirea este întruparea cuvântului Lui
Dumnezeu în iubire.
431
6702.Nemurirea este şansa pe care o are Destinul de a

muri în cioburile propriilor sale clipe.
6703.Nemurirea este farmecul cunoaşterii de a rămâne o
mare necunoscută.
6704.Nemurirea este sufletul dorului de eternitatea din
tine.
6705.Nemurirea este crucea pe care se poate afla
răstignit numai Destinul.
6706.Nemurirea este unicul vis de aur al vieţii care
rugineşte în viscolul de clipe ale Timpului.
6707.Nemurirea este unica mântuire a divinităţii de
propriul ei sine.
6708.Nemurirea este stânca care nu se poate rostogoli
niciodată în apele învolburate ale Timpului.
6709.Nemurirea este borna de hotar a marii amintiri
despre propriul nostru sine.
6710.Oare ce ne-am face fără noţiunea nemuririi chiar
şi aşa greşită cum o percepem datorită Iluziei Vieţii?
6711.Aspectul nemuririi trebuie căutat în cioburile
sparte ale Timpului, unde fiecare în parte ascunde
clipa eternă a unei lumi.
6712.În nemurire nu poţi trece dintr-o clipă în alta,
dintr-o lume în alta, tocmai fiindcă nu există timp.
Acolo unde există timp există şi moarte.
6713.Nemurirea este cel mai căutat înţeles dar şi cel mai
neînţeles înţeles.
6714.De ce alergăm după nemurire? Doar din frica de
moarte? Sau poate din lăcomia de a deveni din ce în ce
mai puternici trăind mai multe vieţi, sau o viaţă
prelungită la nesfârşit. Cred că din ambele. Marea
dezamăgire va fi când omul va înţelege că nemurirea
nu este nici unul dintre aceste aspecte,
6715.A respecta nemurirea înseamnă a învăţa să mori.
6716.Nemurirea va fi izvorul fericirii doar pentru cei
care vor înţelege odată pentru totdeauna moartea şi
sinuciderea.
432
6717.Nimeni nu poate accede spre nemurire fără să

respecte arta sinuciderii.
6718.Ne sinucidem în fiecare zi câte puţin prin Iluzia
Vieţii în schimb nu acceptăm sinuciderea care ne
scapă definitiv de această Iluzie a Vieţii care nu poate
cunoaşte vreodată nemurirea.
6719.Nemurirea nu poate fi sinucidere lentă prin praful
clipelor timpului Iluziei Vieţii tocmai fiindcă nu este
viaţă.
6720.Nemurirea este unica oglindă în care îşi poate
vedea chipul deşertăciunea acestei lumi.
6721.Nemurirea este paradisul gândului de a fi etern.
6722.Nemurirea este rostul existenţei de a fi dincolo de
orice iluzie, fiinţă!
6723.Nemurirea este dorul infinitului de a îmbrăţişa
fiinţa.
6724.Doar în nemurire existenţa devine mai presus
decât orice destin al Iluziei.
6725.Nemurirea nu poate aştepta niciodată prelungirea
vieţii fiindcă nu cunoaşte timpul.
6726.Nemurirea nu este şi nu va putea fi niciodată o
viaţă veşnică într-un timp care curge la infinit, tocmai
fiindcă timpul este adevărata moarte, iar nemurirea nu
poate accepta moartea.
6727.Nemurirea este unicul din întreaga diversitate pe
când viaţa înseamnă diversitate. Prelungind viaţa vom
prelungi moartea.
6728.Nemurirea este acolo unde clipa se cunună cu
absolutul propriului ei sine.
6729.Nemurirea este muntele al cărui pisc nu poate fi
escaladat niciodată tocmai fiindcă nu recunoaşte
temporalitatea, necesară acestui demers.
6730.Nemurirea este ghemul în care s-a încâlcit aţa
Iluziei Vieţii pentru totdeauna.
6731.Nimeni, niciodată nu va putea fi un nemuritor,
trăind!
433
6732.Nemurirea este şoapta Destinului prin care-şi

recunoaşte propria existenţă, fiinţând.
6733.Nemurirea este soclul pe care stă etern statuia
cuvântului Iubire, care este Dumnezeul sufletelor
noastre.
6734.Nemurirea este coşmarul Iluziei Vieţii care nu
poate să înţeleagă moartea.
6735.Nemurirea este ecoul surd al clipei neînţeles de
Iluzia Vieţii.
6736.Nimeni nu va putea fi nemuritor în viaţă, fără de
moarte.
6737.Nemurirea nu este şi nu poate fi prelungirea la
nesfârşit a vieţii. O astfel de prelungire va perfecţiona
adevărata moarte care este viaţa Iluziei Vieţii.
6738.Nemurirea este zefirul întregii existenţe prins într-
o singură clipă de Destin.
6739.Nemurirea este absolutul întregii istorii ce arde
flacăra pasiunii unei singure clipe.
6740.Alături de nemurire poţi fi doar privind cimitirul
clipelor vieţii tale deşarte.
6741.Nemurirea nu poate fi împărţită de nimeni
niciodată, fiind judecătorul absolut ce te absolvă de
Iluzia Vieţii, prin ceea ce tu denumeşti a fi moarte.
6742.Nemurirea este miracolul prin care scapi de
ticăloşia acestei lumi, murind!
6743.Nemurirea îi judecă pe toţi după faptele lor. Aşa
că oricâtă avere ai strânge în această viaţă nu uita că ea
nu îţi aparţine nici măcar o frântură din clipa eternă a
nemuririi.
6744.Nemurirea este cuvântul nuntit cu Iubirea Lui
Dumnezeu.
6745.Nemurirea este zodia al cărei semn va fi mereu
acelaşi după moarte.
6746.De câte ori vrei să faci un lucru rău în această
lume, nu uita că sufletul tău va avea de înfruntat
434
nemurirea morţii faţă de care viaţa ta nu este nici

măcar o frântură de clipă.
6747.Nemurirea a fost dorită dintotdeauna. Important
este pentru ce anume.
6748.În faţa nemuririi suntem asemeni unor primitivi ai
epocii de piatră care văd o navă spaţială.De aceea îi
dăm tot felul de conotaţii.
6749.Adevărata nemurire este numai în tine.
6750.Nemurirea este fila de calendar ce nu mai trebuie
ruptă niciodată fiindcă vremea sa nu poate trece.
6751.Fără nemurirea clipei eterne a iubirii, această lume
ar fi stearpă de orice pasiune.
6752.Nemurirea este zâmbetul uitării pe faţa Iluziei
Vieţii.
6753.Nemurirea este cel mai greu urcuş al iluziei care
se sfârşeşte întotdeauna în realitatea morţii.
6754.Pentru nemurire unica realitate a acestei vieţi este
moartea.
6755.Nemurirea este tot ce poate fi cuprins în
eternitatea zâmbetului tău.
6756.Nemurirea este zăpada morţii care se aşterne peste
suferinţa acestei vieţi, îngheţând-o.
6757.Nemurirea nu pleacă niciodată de la întâlnirea cu
moartea.
6758.Nemurirea este visul vieţii de aşi recunoaşte
propriul destin în eternitatea morţii, aşa cum vrea ea şi
nicidecum cum este de fapt.
6759.La izvorul nemuririi nu va ajunge niciodată viaţa,
oricât de însetată ar fi, tocmai fiindcă orice ar face nu
poate fi eternă.
6760.Oare o viaţă eternă ar fi nemurire? Cum ar arăta o
astfel de viaţă? Nu ar ajunge în cele din urmă într-o
continuă moarte?
6761.Nemurirea este compromisul vieţii cu sine însuşi.
6762.Nemurirea este lacrima infinitului prelinsă pe faţa
neputinţei acestei vieţi de a fi eternă.
435
6763.Nemurirea este răspunsul dat de Clipă, Timpului,

care realizează astfel că nu poate curge etern fiindcă o
astfel de curgere înseamnă ca totul să se reducă la un
singur infinit, deci la o singură clipă.
6764.Nemurirea este zborul frânt al vieţii în încercarea
ei de a înţelege eternitatea morţii.
6765.Nemurirea este Dorul pe crucea căruia s-a răstignit
însuşi Timpul spre a fi mântuit.
6766.Nemurirea este absolutul călcat în picioare de
Timp din greşeala Existenţei de a trăi, întrupată în
gând!
6767.Nemurire, este numele cuvântului spus eternităţii
de către deşertăciunea vieţii, pentru a înţelege infinitul.
6768.Câtă moarte este în adevărata nemurire a vieţii?
Câtă eternitate este în adevărata nemurire a morţii?
6769.Am îngenunchiat la rădăcina nemuririi sperând să
înţeleg sensul acestei lumi. Tot ce am înţeles a fost să
privesc către moarte, cu întreaga speranţă care mi-a
mai rămas pentru a trăi.
6770.Nemurirea sufletului poate fi găsită numai în
speranţa de a te regăsi pe tine însuţi.
6771.Descoperă infinitul din tine şi vei înţelege atât
nemurirea cât şi moartea pe tărâmul căruia trăieşte
aceasta.
6772.Nemurirea este mai aproape de tine decât orice pe
lumea aceasta.De aceea nu te întreba niciodată de ce
mori şi de ce trăieşti mereu la frontiera morţii.
6773.Priveşte mulţimea de pe stradă. Toţi aceşti oameni
peste câţiva zeci de ani nu vor mai exista. Peste secole
nici măcar amintirea lor.Va fi exact ca şi cum nici
măcar nu s-ar fi născut. Unde altundeva poate fi
nemurirea acestora decât în propria lor moarte? Acum
imaginează-ţi că ar fi nemuritori şi ar rămâne mereu în
această lume.Ar putea fi eternitatea şi nemărginirea
mărginite de dimensiunile acestei lumi? Dar de
436
dimensiunile lor spirituale? Nu! Atunci nemurirea nu

sălăşluieşte dincolo de viaţă, în moarte?
6774.Nemurirea este lumina ce arde viaţa dând
libertatea de sine fiecărui suflet în parte spre a-şi
conştientiza propria sa eternitate.
6775.Nemurirea este libertatea inimii de a nu mai fi
nevoită să-şi numere bătăile propriilor sale sentimente
pe calea iubirii.
6776.Nemurirea este unica apropiere posibilă dintre
viaţă şi fiinţă pe drumul fără de întoarcere urmat de
către Destin.
6777.Nemurirea este spaţiul fără de timp al speranţei de
a fi împreună mereu.
6778.Nemurirea este mai mult decât o simplă eternitate.
Este în primul rând eternitatea fiinţei.
6779.Nu poate exista nemurire fără de fiinţă.
6780.A spune, nemurirea fiinţei, este acelaşi lucru cu
nemurirea nemuririi, ceea ce este totuna.De aceea
fiinţa în sinele său este nemurire. Prin urmare viaţa, nu
poate aparţine sub nici o formă fiinţei ci doar Iluziei
care o îngrădeşte pe aceasta cu gardul rece al morţii.
6781.Cătă nemurire poate fi în privirea unei iubiri?
6782.Cine înţelege nemurirea înţelege şi iubirea. Este
cineva?
6783.Nemurirea ochilor tăi, este taifunul prin care toate
clipele vieţii mele se ascund într-una singură.
6784.Nemurirea este sufletul a tot ceea ce nu înţelegem
despre moarte.
6785.Nemurirea este moartea de dincolo de noi.
6786.Nemurirea este fericirea de a şti că şi moartea
poate fi viaţă.
6787.Nemurirea te cuprinde doar atunci când refuzi să
înţelegi Iluzia Vieţii.
6788.Acolo unde vei găsi nemurirea vei înţelege
iubirea.
6789.Nemurirea este jocul morţii din dansul vieţii.
437
6790.Să regreţi viaţa este ca şi cum ai regreta intrarea în

nemurirea morţii.
6791.Nemurirea este focul viu al unei amintiri despre o
viaţă prelungită în eternitatea morţii.
6792.Nemurirea nu poate respecta niciodată rigorile
vieţii, fiindcă nu poate muri câte puţin odată cu
trecerea fiecărei clipe.
6793.Nemurirea te cuprinde numai odată cu fiorul
dragostei, ce vine pe aripile eternităţii a ceea ce tu
consideri a fi moarte.
6794.Dacă în moarte este posibil să nu poţi gândi
înseamnă că nemurirea este faza în care vei uita toate
gândurile Iluziei Vieţii.
6795.Nemurirea este zborul lin al morţii din această
lume atinsă de blestemul gândirii.
6796.Nemurirea este dorul nimănui de a fi neant.
6797.În sufletul nemuririi te vei regăsi cu adevărat pe
tine însuţi, la fel de gol de orice gând, cum de altfel
erai atunci când te-ai născut sosind în această lume cu
moarte.
6798.Nemurirea este un înţeles al iubirii şi tocmai de
aceea o vom regăsi începând cu cele mai infime
sentimente.
6799.Nemurirea este stindardul pasiunii de a fi a
existenţei.
6800.Între moarte şi nemurire există o mare frontieră
numai în Iluzia Vieţii noastre, fiindcă dincolo de
această Iluzie a Vieţii, ambele sunt un întreg.
6801.Nemurirea este speranţa Iluziei Vieţii din moartea
de care aleargă. În aceasta constă esenţa tuturor
paradoxurilor existenţei noastre.
6802.Nemurirea este poemul în care speră viaţa
iubindu-şi moartea din propriul sine.
6803.Mai departe de nemurire nu vei întâlni niciodată
nimic.
438
6804.Câtă moarte există în nemurire şi câtă viaţă în

murire.
6805.De ce se ascunde nemurirea în eternitatea morţii?
6806.Lumea este un continuu demers către moartea ce
ascunde nemurirea.
6807.Esenţa nemuririi este eternitatea morţii, precum
esenţa morţii, perenitatea vieţii!
6808.Nemurirea este sfetnicul de taină al morţii.
6809.Nemurirea este visul din care speri să nu te mai
trezeşti niciodată.
6810.Nemurirea este destinul unei iubiri ce se ascunde
într-o singură privire.
6811.Nimic nu poate fi mai efemer decât nemurirea dar
nici mai firav decât viaţa.De aceea aceste două se
împletesc sperând să-i fure morţii eternitatea.
6812.Nemurirea este valul care se sparge numai o
singură dată de stâncile Vieţii.
6813.Nemurirea este absolutul morţii, ce calcă de
fiecare dată viaţa în picioare.
6814.Nemurirea este îngerul morţii care îi cere
socoteală vieţii pentru faptul că moare de fiecare dată
când părăseşte eternitatea unei clipe.
6815.Nemurirea este cuvântul care îngheaţă viaţa
dorind să o încremenească în eternitatea unei singure
clipe a morţii.
6816.Aţi văzut vreodată momentul în care se deschid
pentru totdeauna ochii celui care moare? Aţi observat
ultima privire a acestuia? Aceea este nemurirea în care
trec toţi ce s-au născut.
6817.Diferenţa de a fi muritori sau nemuritori constă în
iubire.
6818.Muritorii vor deschide ochii către nemurirea
morţii iar nemuritorii către nemurirea vieţii.
6819.Nemurirea este speranţa Iluziei Vieţii de a-şi duce
propriul absurd în eternitate.
439
6820.Nemurirea este visul de aur al fericirii într-o lume

unde totul este o Iluzie a Vieţii.
6821.Nemurirea nu poate fi nici deplină şi nici absolută
dacă este cunoscută, gândită şi raţionată.
6822.Nemurirea este frunza purtată de vântul existenţei
pe tărâmul unde visează eternitatea.
6823.Nemurirea este mugurul primăvăratic ce nu va
înflori niciodată într-o lume a cunoaşterii.
6824.Nemuritorii nu vor cunoaşte niciodată nimic, nici
măcar moartea, fiindcă orice cunoaştere mărgineşte
existenţa de moarte!
6825.Cunoaşterea este cel mai mare duşman al
nemuririi fiindcă se mărgineşte mereu la un anumit
reper ceea ce nemurirea nu o poate face.
6826.Este adevărat, nu poţi iubi fără să cunoşti în lumea
Iluziei Vieţii. Dar eternitatea clipei unei iubiri este
golită de orice cunoaştere în sinea ei, fiind înlocuită
numai de extazul indefinit.
6827.Nemurirea este vâltoarea existenţei şi a pasiunii de
a se recunoaşte pe sine în eternitatea fără de simţire a
extazului divin.
6828.Nemurirea este visul deşert al cunoaşterii de a
putea muri şi în eternitate câte puţin în fiecare clipă.
6829.Nemurirea este mai presus de orice gând, fiindcă
nu poate fi înţeleasă decât de Dumnezeu.
6830.Nemurirea este drumul pe care ar vrea să îl
parcurgă viaţa în eternitatea morţii.
6831.Oricât de superioară ar fi Cunoaşterea, oricât de
mulţi coeficienţi logici ar opera, aceasta nu nu va
putea înţelege nimic în afară de dimensiunile care o
mărginesc, cum ar fi în cazul nostru, spaţiul şi timpul.
Chiar şi dacă ar fi mărginită de o infinitate de
dimensiuni sau de una singură tot nu ar putea fi cu
adevărat nemuritoare. Motivul fiind această mărginire.
6832.Nemurirea nu poate accepta nici o mărginire.
440
6833.Nemurirea este dincolo de orice limită, acolo unde

până şi existenţa uită de sine devenind neant infinit.
6834.Nemurirea nu poate fi o cale a Iluziei Vieţii,
fiindcă nu se poate mărgini la o singură cale anume.
6835.Nu există o cale a nemuririi ci doar infinitul
acesteia.
6836.Nemurirea nu va putea fi găsită într-un anumit loc
şi nici la un anume moment fiindcă nu se va afla
niciodată undeva, cândva, anume.
6837.Nemurirea este eternitatea ce poate fi zărită prin
ocheanul unei singure clipe.
6838.Ştie cineva cât de mare sau cât de mică este o
clipă? Acea frontieră dintre trecut şi viitor? Chiar şi o
miliardime de secundă poate fi uriaşă. Orice diviziune
poate fi redusă sau mărită la infinit. Acolo se afla
infinitul, eternitatea, iubirea şi nemurirea.
6839.Nemurirea este eterna lipsă din infinitul unei
priviri căreia îi lipseşte la rândul ei inima ta.
6840.Prin înţelesul nemuririi acceptăm existenţa morţii
Iluziei Vieţii ce sălăşluieşte în această lume.
6841.Nemurirea este hrana sufletului ce încearcă să se
regăsească pe sine.
6842.Nemurirea nu poate fi mai departe de primul pas
al morţii.
6843.Câtă nemurire poate fi într-o singură privire?
6844.Soarele nemuririi va răsări cu adevărat în orizontul
sufletului doar trăind eternitatea clipei.
6845.Nemurirea nu poate fi vândută şi nici primită în
dar de la viaţă, nefiind nici măcar marfa Destinului.
6846.Nemurirea este somnul eternităţii din care nu-ţi
mai poţi aminti niciodată trecerea Timpului.
6847.Nemurirea e în parcul unei veri unde ţi-am simţit
pentru prima dată eternitatea privirii tale.
6848.Nemurirea este o iluzie pentru Iluzia Vieţii,
tocmai fiindcă este unicul adevăr pe care-l putem simţi
fără să îl înţelegem, prin iubire.
441
6849.Fără de Nemurire nu ar exista Destin.

6850.Nemurirea este frumuseţea orizontului ce nu poate
fi atins niciodată în această lume.
6851.Şi dacă se va obţine corpul etern prin intervenţii
genetice, niciodată nu se va putea obţine sufletul etern,
decât prin uitarea definitivă a oricărei amintiri. Prin
moarte.
6852.A - ţi aminti nemurirea este la fel ca şi cum ai
memora eternitatea ta de dincolo de naştere şi de
moarte, de dincolo de orice viaţă.
6853.Nemurirea este suspinul prin care viaţa nu poate
suporta perfecţiunea morţii.
6854.Nemurirea este stânca pe care viaţa ar vrea să o
macine timpul etern, neştiind că şi aceasta oricât de
mare ar fi tot se va sfârşi odată.
6855.Dacă nu am şti că există noţiunea de nemurire
lumea nu ar fi existat în această moarte continuă care
în realitate este Iluzia Vieţii noastre.
6856.Fiecare suflet are nemurirea lui şi tocmai de aceea
nu poate fi înţeles de viaţa care-l supune mereu la noi
şi noi încercări până în momentul morţii când devine
înţeles prea târziu.
6857.Ce frumos este răsăritul care aduce ziua ce va
muri obligatoriu pentru a face loc alteia, plătind cu
moartea nemurirea continuităţii.
6858.Oricât de dor mi-ar fi de tine ştiu că suntem mereu
împreună prin nemurirea din noi care ne îndreaptă
tăcută către aceeaşi moarte a vieţii şi eternitate a
spiritului.
6859.Moartea este dorul sufletului de nemurire.
6860.Nemurirea este speranţa sufletului în regăsirea
propriului său Destin.
6861.Nemurirea este trandafirul inimii tale ce nu poate
ofili niciodată din unicul vis ce va trece pragul acestei
lumi.
442
6862.Nemurirea este magia prin care trecutul vrea să

devină pentru totdeauna viitor.
6863.Nemurirea este în pleoapele ce vor să adoarmă
pentru totdeauna viaţa ce moare mereu.
6864.Nemurirea este văduva Destinului.
6865.Nemurirea este singura întâmplare ce devine
întâmplătoare prin neîntâmplător.
6866.Prin nemurire şi Dumnezeu a devenit poet.
6867.Nemurirea este colierul pus la gâtul absolutului de
către absurdul vieţii.
6868.Nemurirea este viciul de care nu se poate debarasa
Viaţa la întâlnirea sa cu Destinul.
6869.Prin nemurire fiecare suflet înţelege cât este de
singur.
6870.Cei care-şi doresc nemurirea sunt oameni prea
singuri de a fi oameni.
6871.Nemurirea nu poate adormi decât viaţa.De aceea
nimic din această lume nu este nemuritor.
6872.Nemurirea este singurătatea de tine însuţi.
6873.Nemurirea este marea amintire prin care şinele tău
este singur fără de jumătatea eternităţii sale: sufletul
pereche.
6874.Nemurirea este orizontul ce nu poate fi cuprins de
nici un gând de-al tău oricât de mult ţi-ai dori acest
lucru.
6875.Dacă omul ar primi nemurirea în viaţă ar realiza în
cele din urmă că este atât de singur încât s-ar sinucide.
6876.De ce ne dorim nemurirea? Doar fiindcă vrem să
ne aflăm singurătatea eternităţii din noi înşine ce şi-a
pierdut la naştere sufletul său pereche?
6877.Nu există singurătate mai mare decât a Nemuririi
fără de sufletul ei pereche:Moartea!
6878.Doamne, ce singuri pot fi cei care-şi doresc
nemurirea!
6879.Nemurirea este raza care sperăm să ne lumineze
singurătatea dar nu va face nimic altceva decât să ne
443
ucidă realizând că nu îi vom putea înfrunta eternitatea

fără de sufletul nostru pereche.
6880.Nemurirea este visul omenirii dintotdeauna fiind
atât de singură.
6881.Nemurirea se poate regăsi în iubire tocmai fiindcă
atunci realizăm cât de singuri suntem în realitate fără
de sufletul nostru pereche.
6882.La facerea lumii Dumnezeu ne-a împărţit sufletul
nemuritor în el şi ea lăsându-ne să ne căutăm mereu
nemurirea din noi în ochii celuilalt.
6883.Nemurirea este versul singurătăţii acestei lumi
cântat la pianul străinului din noi.
6884.În adevărata nemurire singurătatea va fi înlocuită
de extazul eternităţii care nu mai recunoaşte niciodată
timpul.
6885.Este adevărat că nemurirea îl va elibera pe om de
străinul propriului său sine, dar numai dincolo de viaţa
acestei lumi, unde sufletul îşi va găsi perechea sa.
6886.Dacă sufletul nu ar fi fost împărţit în cele două
părţi care se caută mereu, nu am fi cunoscut nici binele
şi răul, el şi ea, frumosul şi urâtul, mereu cele două
opusuri. De aceea în nemurire nici unul dintre acestea
nu vor mai putea fi amintite.
6887.Adevăraţii nemuritori ai acestei lumi sunt cei care
şi-au regăsit sufletul pereche. Marile personalităţi sunt
de fapt mari singuratici.
6888.Nemurirea acestei lumi, nu este niciodată amintire
ce regăsire de sine în sufletul tău pereche.
6889.Nemurirea marilor personalităţi sunt amintirile
unor mari singuratici.
6890.Nemurirea mea va consta în amintirea singurătăţii
din mine.
6891.Nemurirea este depărtarea de noi înşine prin care
Destinul se vrea prietenos cu viscolul vieţii.
6892.Nemurirea este raza din soarele inimii ce-şi caută
propria galaxie aflată într-o singură privire.
444
6893.Doar speranţa poate trece de obstacolele

nemuririi.De aceea este cel mai de preţ sens al vieţii.
6894.Stindardul nemuririi este solul pe care nu poate fi
sădită decât moartea.
6895.Nemurirea este ploaia de jar a cuvintelor ce ard
viaţa, topind-o în eternitatea propriilor lor înţelesuri.
6896.Este cineva care a descoperit sensul nemuririi prin
cunoaştere? Dar sensul morţii şi al vieţii? Dar
cunoaşterea fără de adevărul absolut? Dar adevărul
absolut? Doar acela va înţelege adevărata nemurire.
6897.Ce grea este mantia Nemuririi purtată de aceasta,
pentru a se apăra de frigul mortuar al gândurilor
trecătoare ale acestei lumi!
6898.Nemurirea este pacea dintre moarte şi viaţă care
nu poate fi menţinută decât de speranţa amnezică a
unei Amintiri despre Eternitate.
6899.Nemurirea este dorul de a fi al vieţii dincolo de
orice moarte, înfruntând orice Destin prin visul care se
crede realitate.
6900.Nemurirea este viscolul prin care Destinul calcă
peste moartea vieţii.
6901.Nemurirea este frumuseţea existenţială a ceea ce
viaţa vede drept neant.
6902.Nemurirea este bulgărele de dor al iubirii prin care
iubirea doare.
6903.Nemurirea este surâsul etern a ceea ce crede viaţa
că ar fi moarte.
6904.Nemurirea nu vede niciodată viaţa ca fiind viaţă ci
mai degrabă moarte!
6905.Nemurirea este dansul de la miezul nopţii unde
ziua vieţii se împleteşte cu noapte morţii spre a depăna
în continuare fuiorul anilor.
6906.Nemurirea este legământul tăcut al morţii cu viaţa,
al eternităţii cu clipa.
6907.Nemurirea este visul etern al morţii de a fi viaţă şi
al vieţii de a fi eternitate.
445
6908.Nemurirea este amintirea eternă ce se ascunde în

visul unei singure clipe.
6909.Nemurirea este adresa fără de adresant al
existenţei.
6910.Nemurirea este lumina unei stele ce vesteşte
eternităţii, că acolo, într-un colţişor de Univers a
strălucit cândva pentru sufletul marii ei iubiri.
6911.Nemurirea este trezirea din somnul Iluziei Vieţii.
6912.Să nu plângi niciodată după nemurire fiindcă ea
este iubire şi nu poate fi plânsă decât înţeleasă.
6913.Să nu îţi ceri iertare niciodată lumii fiindcă doreşti
nemurirea, deoarece în iubire, nimeni, niciodată, nu
trebuie să îşi ceară iertare.
6914.Nemurirea este nimbul astral al luminii ce duce
stelele în eternitate.
6915.Nemurirea este dincolo de praful stelar care se
aşterne peste timp. Este lumina stelară care se aşterne
numai peste eternitate.
6916.Nemurirea este dorul de Destin al Universului.
6917.Nu există Destin muritor precum nu există
nemurire muritoare decât ceea ce-şi imaginează viaţa
ca fiind nemurire.
6918.Între nemurire şi Destin există un factor comun:
Iubirea Lui Dumnezeu.
6919.Nemurirea este în primul rând iubire şi pe urmă
eternitate.
6920.Nemurirea este iubire şi ambele sunt lumină
divină stelară din lumină cuvântului Lui Dumnezeu de
a fi Universul!
6921.Nemurirea devine ceva abstract doar pentru viaţă
dar nu şi pentru iubire.De aceea când iubim ne
depărtăm de viaţă, de noi înşine, afundându-ne în
eternitatea de dinainte de a fi.
6922.Nemurirea este jocul de lumini al Fiinţei cu
Destinul pentru a înţelege ambii importanţa Iubirii!
6923.Nemurirea este dorul Existenţei de a fi iubită.
446
6924.Nemurirea vieţii este suspinul eternităţii de a se

împiedica de Timp.
6925.Nemurirea este malul oceanului eternităţii la care
nu vor putea ajunge niciodată corăbiile Timpului.
6926.Zorii nemuririi pot fi văzuţi doar de pe pragul
morţii.
6927.În ziua nemuririi toate clipele de prisos vor
dispărea odată pentru totdeauna şi spre nicăieri făcând
loc eternităţii depline a cimitirului.
6928.Atunci când iubim trăim eternitatea nemuririi de
dincolo de naştere şi de după viaţă.
6929.Dacă întreabă cineva ce este nemurirea, spuneţi-i
că este fiorul de nedescris al celei mai profunde iubiri.
6930.Nimeni nu poate să spună vreodată câtă moarte
este în iubire şi în nemurirea sa, raportată la viaţă, cum
nimeni nu poate să spună câtă moarte înseamnă viaţa
raportată la nemurire.
6931.Nemurirea este ninsoarea ce aduce primăvara
eternă a iubirii în lumea unui singur cuvânt, al unui
singur gest.
6932.Să te ferească Dumnezeu de singurătatea
nemuririi.
6933.Câtă singurătate este în ochii care îşi doresc
nemurirea tocmai fiindcă vor să iubească dincolo de
toate pleoapele acestei lumi.
6934.Nemurirea este gara unde opresc şi se
intersectează doar două trenuri în această lume. Cel al
morţii şi al iubirii.
6935.Nemurirea va despărţi mereu înţelesul de
neînţeles, moartea de viaţă, împreunând pentru
eternitate iubirea de Destin şi eternitatea de neant.
6936.Nemurirea nu poate trece niciodată de aceea nu
poate veni pe aripile timpului decât în eternitatea clipei
de dincolo de orice timp, izvorâtă din sufletele care
iubesc.
447
6937.Nemurirea este versul iubirii din strofa recitată

dincolo şi dincoace de viaţă.
6938.Nemurirea este frigul iernii sentimentale care
îngheaţă clipele Timpului la fereastra Destinului,
formând florile de gheaţă ale iubirii, dăruite numai
sufletelor marilor iubiri.
6939.Câtă nemurire se află în frumuseţea unui răsărit, al
unei privelişti minunate. Primeşte-o în inima ta iubind-
o, admirând-o, trăind-o!
6940.Nemurirea este Fata Morgana din eternitatea clipei
răpită de Timp.
6941.Nemurirea este visul în care se trezeşte viaţa,
realizând că nu este ceea ce a avut iluzia că era pe
vremea când visa că doarme în antecamera morţii.
6942.Nemurirea este fântâna unde eternitatea îşi
potoleşte setea, cu Apa Vieţii.
6943.Unde altundeva poate fi nemurirea decât în
primăvara iubirii mele?
6944.Nu pot să-l înţeleg pe Dumnezeu.De ce ne-a adus
în lumea muririi unde tânjim după nemurirea de
dincolo de naştere, unde existam numai prin iubirea
razelor cuvântului Său de început de lume.
6945.Nemurirea este Destinul Iubirii.
6946.Ai simţit vreodată frigul din trupul cuvintelor
atunci când iubeşti? Că nu există cuvânt îndeajuns de
fierbinte pentru a explica ceea ce simţi în acel
moment? Aceea este Nemurirea!
6947.Ştiam mereu că vei exista şi pentru mine undeva
cândva iubirea vieţii mele, luminată de nimbul plin de
nemurire al iubirii ce ţi-o port.
6948.Ce poate fi mai profund în această lume decât să
înţelegi şi să trăieşti nemurirea iubirii.
6949.Dumnezeu există în noi numai prin noţiunea
nemuririi.
6950.Nemurirea este diadema de stele a speranţei
noastre.
448
6951.Nemurirea nu este somnul etern al vieţii pe aripile

clipelor ci trezirea eternă în faţa Lui Dumnezeu.
6952.Nemurirea este revelaţia Destinului de a deveni
Existenţă prin Iubire.
6953.Nemurirea este surâsul lacrimii ce nu ştie să
plângă Viaţa.
6954.Nemurirea este marea întâlnire dintre Amintirea
eternităţii şi Viaţă.
6955.Cine poate spune că nemurirea nu poate muri la
trezirea dintr-un vis, oricât de nemuritor ar fi acesta?
Dar cine poate spune că visul nu este nemuritor la fel
ca şi viaţa?
6956.Fără de nemurire întreaga lume ar fi lipsită de
poezie.
6957.Am căutat nemurirea în piatra sculptorilor, în
strofele poeţilor, în palatele arhitecţilor sau în petalele
florilor. Nu am găsit-o decât în ochii tăi.
6958.Nemurirea este petala unei amintiri care nu se uită
niciodată.
6959.Nemurirea este visul despre eternitate din care nu
te mai trezeşti niciodată pentru a muri.
6960.Nemurirea florilor este cea mai frumoasă dintre
toate nemuririle numai atunci când ţii în braţele tale un
buchet din acestea dăruit de marea iubire ce ţi-o port.
6961.Orice nemurire are sufletul ei, care împarte
sentimente şi trăiri doar alături de moarte.
6962.Nu există nemurire în iubire cum nu există moarte
în moarte!
6963.Nemurirea este cel mai frumos cadou primit de
Dumnezeu de la propriul Său cuvânt: Iubire.
6964.Cine poate asculta nemurirea? Dar cine poate
înţelege nemurirea? Dar cine poate arăta, prinde,
atinge, săruta, îmbrăţişa, nemurirea fără să iubească?
Nimeni!
449
6965.Nemurirea este poarta visului care nu se mai

deschide trezirii niciodată oricât de mult ai încerca să-i
rupi lacătele ferecate ale eternităţii sale.
6966.Am ascultat vuietul valurilor pe ţărmurile
nesfârşite presărate cu aurul nisipului adus din
răsăriturile solare ale fiecărei zile dar niciodată nu aş fi
înţeles ce este nemurirea fără a te întâlni pe tine.
6967.Întreaga tristeţe a lumii ar dispărea dacă fiecare
dintre noi s-ar întâlni cu nemurirea iubirii.
6968.Lumea ar fi mai bună, fără durere şi războaie, fără
lăcomie şi desfrâu, dacă oamenii şi-ar întâlni sufletul
pereche în această viaţă. Astfel ar cunoaşte nemurirea
şi odată cu aceasta nu ar mai trăi viaţa ca fiind
nemuritori.
6969.Ce tristă este această lume cu toate relele ei,
tocmai fiindcă oamenii nu pot iubi îndeajuns, nu pot
înţelege nemurirea iubirii.
6970.Să pleci departe de tine şi să te ascunzi în clipa
unei priviri iubite de lumea dezlănţuită înseamnă să
înţelegi sensul adevăratei existenţe.
6971.Câtă înţelepciune nu s-a auzit în scoica Timpului,
câte valuri ale vieţilor nu a înfruntat aceasta.Cu toate
acestea niciodată oceanul nu va fredona în spiralele
sale cântecul nemurii fiindcă lipseşte cel mai de preţ
lucru: Iubirea.
6972.Paradoxal nemurirea visului este tocmai realitatea!
6973.Cred în nemurirea fiinţei tale fiindcă te iubesc cu
toată nemurirea cuvântului sfânt al iubirii.
6974.Te înţeleg nemurire doar atunci când iubesc peste
fiinţa mea.
6975.Nemurirea este sângele Destinului care curge prin
venele eternităţii.
6976.Să fim fericiţi fiindcă ne aşteaptă nemurirea
dincolo de viaţă.
6977.Ce mare miracol se petrece în Destinul marilor
iubiri care cunosc nemurirea încă din această lume?
450
6978.Am fost prinşi în capcana Timpului pentru a ne

trăi ceea ce se numeşte miracolul vieţii dar nu există
fericire mai mare decât aceea de a trăi miracolul
nemuririi prin iubire.
6979.Viaţa este tristeţe şi suferinţă fiindcă şi-a pierdut
nemurirea la ruleta Timpului.
6980.Avem nevoie de iubire fiindcă doar astfel ne vom
putea depăşi pe noi înşine devenind nemuritorii unui
sărut al eternităţii.
6981.Iubirea este lumina inimii şi întunericul
înţelepciunii. Nemurirea nu gândeşte.
6982.Nemurirea este fărâma de nebunie, izvorâtă de
eternitatea unui sentiment atunci când iubeşti, când
totul pare nemărginit şi nu mai există o stavilă pusă de
nici o înţelepciune de ori unde ar veni aceasta.
6983.Înţelepciunea poate străjui viaţa precum iubirea
nemurirea dar niciodată înţelepciunea nu va putea
străjui iubirea şi nemurirea.
6984.Cine poate iubi înţelept nu iubeşte deloc, astfel
nemurirea iubirii nu poate accepta nici o formă de
înţelepciune decât limbajul inimii.
6985.Înţelepciunea acestei lumi va ascunde mereu
moartea în slovele sale pe când instinctul iubirii,
nemurirea.
6986.Ce poate fi mai măreţ decât să simţi acel instinct
puternic al iubirii care te îndeamnă să faci cele mai
neînţelese şi nebuneşti lucruri? Nimic altceva. Aceasta
este adevărata nemurire.
6987.Nu există greşeală mai mare decât să cauţi
nemurirea în leacurile sau sfaturile învăţaţilor şi nu în
iubire.
6988.Nemurirea există în eternitatea sufletului tău care
va ieşi la iveală atunci când îţi vei întâlni sufletul
pereche. Cei care nu au această şansă o caută pe calea
greşită a învăţaţilor.De aceea trăim într-o lume plină
451
de ignoranţă, de războaie, de lăcomii, de invidii, de

suferinţe.
6989.Dacă un învăţat îţi va arăta o greşeală aflată în
limbajul fără de cuvinte al inimii, atunci să ştii că
acolo se află nemurirea.
6990.Nemurirea nu poate înţelege decât dulcea suferinţă
a iubirii care nu poate admite răutatea şi meschinăriile
lumeşti sub nici o formă.
6991.Nemurirea este marea provocare a iubirii prin sine
însăşi.
6992.Nemurirea devine o adevărată disperare pentru cei
care nu vor să înţeleagă că sensul tuturor câte sunt şi
vor fi este Iubirea.
6993.Nemurirea este ulciorul acelei Vremi din care nu
pot bea decât sufletele însetate de iubire.
6994.Mulţi caută nemurirea în cele mai savante leacuri,
neştiind că întreaga nemurire se pierde în infinitatea
unui simplu sărut sau sentiment.
6995.Nemurirea este cartea vieţii ale cărei file se pierd
într-un singur surâs.
6996.Nemurirea este Iubire.
6997.Nemurirea înţelege mai bine ca nimeni altcineva
lacrima pură a Iubirii.
6998.Aş vrea să ne ascundem în lacrima Clipei când ne
sărutăm, să fim dorul etern al visului ce nu vreau să se
mai termine odată cu venirea zorilor noilor zile ale
Iluziei Vieţii.
6999.Nemurirea te întâmpină în pragul morţii prin
ultimul tău vis din această viaţă.
7000.Ce este nemurirea omului? Cu toţii trecem prin
nemurire aproape în fiecare noapte, visând în timpul
somnului. Dacă nu v-aţi trezi niciodată din acel vis,
visul respectiv ar deveni nemurirea voastră.
7001.Nemurirea la fel ca şi viaţa este un vis. Diferenţa
între nemurire şi viaţă este că visul vieţii se crede
452
realitate şi afirmă că se va sfârşi în moarte, pe când cel

al nemuririi nu afirmă sfârşirea lui în moarte.
7002.Nemurirea este balsamul celor care îndureraţi de
visul vieţii care se termină în moarte.
7003.Diferenţa dintre viaţă şi nemurire este că din visul
nemuririi nu te mai trezeşti niciodată pe când din visul
vieţii te trezeşti pentru a cunoaşte moartea.
7004.Nemurirea este visul nonsensului vieţii în faţa
morţii.
7005.Dacă nemurirea e liniştea, viaţa e zbuciumul.
Prima aduce eternitatea, iar cealaltă moartea.
7006.Nemurirea este visul existenţei ce nu se mai
termină în moarte pentru a-şi trăi propriul Destin.
7007.Nemurirea este dorul fiinţei de absolutul ce nu
crede în moarte.
7008.Cum viaţă fără de moarte nu există, nemurirea va
fi vis fără de trezire.
7009.Nemurirea este şansa Destinului de a se regăsi pe
sine.
7010.Nemurirea este rostul existenţei de a fi.
7011.Cu toţii văd nemurirea ca fiind o viaţă eternă. Nu
există aşa ceva. Viaţa eternă este moarte eternă, este
trecere. Trecerea eternă este moarte. Nemurirea este
existenţă eternă, ceea ce este cu totul altceva.
7012.Nemurirea este tot ceea ce am dori să mai rămână
din viaţă.
453
VII. ILUMINARE
7013. Iluminarea este desăvârşirea absolutului din

noi.
7014. Doar prin iluminare putem vedea adevărata
Lumină Divină atât în strălucirea zilei fericirii cât şi
în întunericul nopţii suferinţelor.
7015. Paşii către iluminare nu trebuie făcuţi cu
trufie, infatuare sau mândrie fiindcă prin iluminare nu
trebuie să te regăsească alţii pe tine ci tu pe tine
însuţi.
7016. Niciodată străinul din tine nu va putea primi
iluminarea.
7017. Nu există iluminare fără iubire şi speranţă.
7018. Iubirea şi speranţa sunt stâlpii iluminării iar
adevărul sufletul ei.
454
7019. Zâmbeşte în faţa oricăror suferinţe ale vieţii

fiindcă toate sunt trecătoare în afară de clipa când vei
deveni etern prin Lumina Divină care te călăuzeşte
spre perfecţiune.
7020. Căile iluminării se împart între puterea de a
iubi şi speranţa de a înţelege binele şi răul.
7021. Atât binele are răul lui cât şi răul are binele
lui.
7022. Nu separa niciodată binele de rău dacă vrei
să urci pe culmile iluminării ci încearcă să vezi în
fiecare din ele atât sensul lor cât şi opusul lor.
7023. Culmea iluminării se numeşte pacea cu tine
însuţi.
7024. Pacea cu tine însuţi este cea mai grea pace
dintre toate.
7025. Nu fi întristat dacă vei vedea cum norii
deşertăciunii îţi acoperă soarele speranţelor tale
fiindcă şi ei au menirea lor, soarele lor, a cărui
strălucire te va putea ajuta cândva.
7026. Nu te mânia pe misterul viitorului şi nici pe
necunoaştere fiindcă dacă nu ar fi necunoaşterea tu nu
ai mai avea cunoaştere şi dacă nu ar fi viitorul nu ai
mai avea nici trecut.
7027. Nu există înţelept adevărat care să afirme că
ar cunoaşte adevărul absolut al lumii ci doar înţelept
care să susţină că adevărata înţelepciune este aceea
care îţi desluşeşte infinitatea oceanului necunoaşterii.
7028. Adevărul Absolut este infinitul Luminii
Divine.
7029. Când vei simţi fericirea în suferinţă şi
suferinţa în fericire vei face primul pas spre
iluminare.
7030. Cel care combate cu asprime răul tot aşa
combate şi binele pe care-l are acel rău.
7031. Societatea este maşinăria cea mai diabolică
creată vreodată de religie, indiferent că se numeşte
455
morală, norme, sau principii ea va rămâne mereu o

religie.
7032. Adevărata religie constă în iluminarea de
sine a fiecărui om.
7033. Orice aşa zisă religie va avea un păstor care-
şi conduce turma şi nicidecum o oaie în mijlocul unei
turme de păstori.
7034. Libertatea este strălucirea iluminării. Chiar
şi în cele mai grele temniţe ale trupului cel iluminat
va rămâne mereu liber.
7035. Nu vei reuşi niciodată să faci pace cu tine
însuţi fără a înţelege că unicul adevăr care-ţi este
hărăzit este eternitatea momentului propriei tale morţi
prin care renaşti etern.
7036. Chiar dacă provii din eternitate, aceasta s-a
frânt prin naşterea ta, cum moartea are un început şi
eternitatea morţii se frânge prin viaţă devenind viaţă
veşnică.
7037. Orice viaţă are un început precum naşterea,
începutul vieţii sau moartea, începutul lumii de
dincolo.Asta demonstreză că şi moartea este o viaţă la
rândul ei.
7038. Tot ce are un început se sfârşeşte în lumea
noastră. Un început care nu s-ar sfârşi, cum ar fi
lumea morţii ce ne pare eternă, şi-ar găsi sfârşitul în
propriul început fiindcă infinitul absolut nu are nici
început şi nici sfârşit.
7039. Unica religie adevărată este aceea când
comunici cu Dumnezeul din tine.
7040. Religia este cea mai veche impostură a
omului alături de curvie.
7041. Pentru a-L înţelege pe Dumnezeu vei avea
nevoie de orice altceva decât de religie.
7042. Religia este încătuşarea voită a minţii care
caută libertatea luminii Lui Dumnezeu.
456
7043. Păzeşte-te de religie dacă nu vrei să cazi în

păcat.
7044. Religia a făcut mai mulţi morţi decât mulţi
dictatori sângeroşi la un loc.
7045. Între religie şi Dumnezeu există marea
prăpastie cu nume de libertate.
7046. Religia este cea mai sigură cale de a-l
îndepărta pe om de Dumnezeul adevărat şi de a-l
înlocui pe acesta cu unul fals şi distrugător.
7047. Nu poate exista inepţie mai mare decât să
afirmi că Dumnezeu este religios şi se roagă pentru
noi. Prin rugă, Dumnezeu devine slab şi impotent
fiindcă acceptă o altă forţă care să-i accepte ruga.
7048. Religia este arta de a şti cum să vinzi
sufletele iar biserica taraba pe care poţi să le expui.
7049. Fiecare religie este o dogmă umilitoare la
adresa Lui Dumnezeu.
7050. Dumnezeu nu are nevoie de ruga noastră
fiindcă nu are slăbiciuni, în schimb dacă noi ne
simţim mai liberi rugându-ne, mai descărcaţi de griji,
nu avem decât să o facem.
7051. Prin rugăciune ne ajutăm pe noi şi nu pe
Dumnezeu.
7052. Dumnezeu se opune oricărei religii fiindcă
nu poate fi dogmatic.
7053. Dumnezeu nu a creat un om mai sfânt decât
altul.
7054. Răul este la fel de divin ca şi Binele, fiindcă
ambele duc la evoluţie şi progres.
7055. Cel mai necesar Binelui (Dumnezeu) este
Răul (Satana) pentru ca Binele să strălucească,
precum Răului, Binele.
7056. Răul (Satana) poate împinge Binele
(Dumnezeu) spre un Bine mult mai pronunţat decât
era înainte, iar Răul să devină la rândul lui mai mare
Bine, decât era Binele înainte.
457
7057. Lumina Divină, care este Dumnezeul

Absolut are în infinitatea Ei, atât cei doi opuşi ai
Binelui şi Răului cât şi o infinitate de alţi opuşi faţă
de aceştia.
7058. La rugăciunea Tatăl Nostru, pentru cei care
se simt liberi prin rugăciune, în loc de Tatăl Nostru se
va spune Lumină Divină, astfel: „Dragă Lumină
Divină care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău,
vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în ceruri
aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă păcatele noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noastri. Amin!”
Rugăciunea se va sfârşi aici înainte de:” Nu ne duce
pe noi în ispită”, deoarece Lumina Divină, care este
Dumnezeu nu ne poate duce niciodată în ispită.
7059. Adevăratul Dumnezeu care este Lumina
Divină este Satana! Cel mai mare deschizător de
drumuri al omenirii, cel care scoate mereu binele în
evidenţă.
7060. Satana este marele bine al lumii fiindcă prin
el toţi cei care huzuresc prin binele religios, pot fi
oricând sortiţi eşecului.
7061. Religiile te obligă cu forţa să le accepţi
binele, pe când Satana îţi dă libertatea de a alege.
7062. Adevăratul Diavol sunt anumite religii care
pretind că îl proslăvesc pe Dumnezeu pentru a umple
buzunarele preoţilor.
7063. Între Rău, Diavol şi Satana este o mare
prăpastie, fiindcă Diavolul şi Răul pot fi chiar aşa
zisele religii ale Binelui care te forţează să devii
sclavul lor.
7064. Dumnezeu este cel care nu acceptă dogme,
religii şi nici nu este un personaj slab care se roagă
pentru creaţia Sa care eşti tu.
7065. Vechiul Satanism prin care se făceau tot
felul de practici perverse este aşa zisul bine
458
Dumnezeiesc al religiilor în starea lui primară. Prin el

religiile îşi arătau superioritatea.
7066. Satanism înseamnă liberatea individului fără
a stânjeni şi libertatea celorlalţi indivizi cum face
creştinismul iudaic sau alte religii.
7067. Este normal ca religiile să vadă numai
monştrii în Satana (Răul) care le dă strălucirea fiindcă
altfel nu ar mai exista.
7068. A te ruga la Satana este adevărata virtute a
omului înstrăinat de perversiunea religiilor.
7069. Iubirea este nostalgia Lui Dumnezeu asupra
suferinţei noastre întrupate în ţărâna amintirii despre
iluzie şi destin.
7070. Un surâs al iubirii fără primăvara speranţei
ar fi un val fără propriul său ocean.
7071. Lasă-ţi inima cuvântului din care te-ai
întrupat să bată pentru iubirea mântuirii de propriul ei
destin!
7072. Nu cred că vom înţelege vreodată oda prin
care mugurii primăverilor preamăresc măreţia naturii
propriei noastre iubiri.
7073. La margine de inimă poţi oricând să cazi în
prăpastia uitării de tine însuţi.
7074. Doar unui nenorocit îi poate fi teamă de
iubire!
7075. Numai un suflet fără căpătâi poate să
batjocorească iubirea atunci când traversează strada
vieţii lui.
7076. Lasă-ţi mâna Destinului tău să fie prinsă de
clipa iubirii la ţărmul oceanului învolburat al vieţii.
7077. Care dor a uitat să doară vreodată?
7078. Nu există pace între cei ce nu pot iubi cum
nu poate exista război între cei ce nu cred în iubire.
7079. Lăsaţi sfinţenia cuvântului fără iubire şi
priviţi-vă ochii în oglinda sufletului.Mai seamănă
aceştia cu voi? Dacă da, v-aţi născut degeaba!
459
7080. Nu-mi spune ce este moartea dacă nici

măcar iubirea nu poţi să o înţelegi.
7081. Trandafirii zâmbetului tău vor înmuguri
etern în sufletul meu făcându-mă să trăiesc la
nesfârşit primăvara marii noastre iubiri.
7082. Care dor nu s-a cuibărit în aşternuturile
fierbinţi ale iubirii.
7083. Nu pot să cred în moarte atâta timp cât
există ţărmul nesfârşit al iubirii unde orice clipă are
propria ei eternitate.
7084. Care eternitate poate fi comparată cu inima
ta?
7085. Care toamnă a iubirii nu se pierde-n elixirul
veşniciei?
7086. Suntem pana cu care Dumnezeu îşi scrie
gândurile iubind.
7087. Cel ce nu crede în speranţă nu poate crede în
Dumnezeu.
7088. Dumnezeu este înainte de toate speranţa
iubirii din noi.
7089. Cu toţii suntem siliţi în cele din urmă să ne
scriem istoria iubirii pe tabla neagră a morţii.
7090. Cât de aproape de noi înşine poate fi îngerul
iubirii într-o lume unde moartea este obligatorie?
7091. Oare am putea iubi dacă nu ar exista
moartea?
7092. Cum ar fi zborul sentimentelor dacă acestea
nu ar cunoaşte niciodată aripa morţii?
7093. Fără iubire viaţa ar fi un etern recviem
cântat deşertăciunii.
7094. Ce altceva a mai rămas din noi decât iubirea
ce poate sta la masa îngerilor luminii?
7095. Ce vrajă mai poate avea inima împietrită în
faţa unei mari iubiri?
7096. Pasiunea fără de iubire este un cer fără de
stele.
460
7097. Ce ar mai fi adevărat din noi înşine dacă nu

am avea fiecare propria stea care să înfrunte
eternitatea Universului?
7098. Care val îşi poate părăsi oceanul sau care
om, moartea?
7099. Cel mai sărac suflet nu este cel ce suferă ci
acela care nu poate să dăruiască iubire.
7100. Cel ce învaţă să iubească nu a înţeles nimic
din iubire.
7101. Câte vise se vor mai pierde în uitarea
destinului morţii până să învăţăm câtă nevoie avem de
iubire?
7102. Şi atunci ţi-am simţit aripa privirii tale care
m-a purtat dincolo de moartea din mine spre
eternitatea fiinţei noastre unice unde sufletele noastre
pereche devin parte absolută din ea.
7103. Cât valorează plăcerile vieţii dacă tu nu vei
afla niciodată ce este iubirea?
7104. Fiecare cale are propriii ei paşi care să o
calce în picioare precum fiecare destin este o cale spre
moarte a vieţii ce va fi definitiv călcată în picioare de
uitarea izbăvitoare a eternităţii iubirii din noi.
7105. O viaţă fără iubire este aidoma unei case
fără ferestre unde Lumina Divină a adevărului nu va
putea pătrunde niciodată.
7106. Ce am putea fi în afară de iubire? Nimic!
Asta rămâne din cei ce nu pot iubi.
7107. Care ocean nu-şi are ţărmurile lui şi care om
moartea sa?
7108. Ce altceva poate fi sinceritatea în iubire
decât nebunie, împlinire sau zbucium şi nemărginire?
7109. Mai degrabă îţi vei înţelege propia ta moarte
decât marea iubire a inimii care şi-a aflat sufletul ei
pereche.
7110. Fără iubire ne-am naşte mai bătrâni decât
propria noastră vreme.
461
7111. Care lacrimă a dorului nu luminează cu

Lumina Divină din el, întunericul deşertăciunii acestei
lumi care uită adesea să iubească.
7112. Cel ce nu crede în sufletul său pereche se
depărtează de steaua eternităţii inimii lui ce nu poate
aparţine decât celor două destine perechi.
7113. Fiecare iubire este un poem al destinului.
7114. În iubire nu mai există matematică ci numai
simţire.
7115. Chiar dacă Vremea îşi are iubirea ei,
niciodată iubirea nu-şi va avea vremea sa ci numai
împlinirea sa eternă dincolo de orice vremuri,
oprelişti sau frontiere.De aceea Vremea nu se va
înţelege niciodată cu iubirea.
7116. De câţi spini ai clipelor avem nevoie pentru
a înţelege că întreaga noastră viaţă este o fărâmă de
praf din inima însângerată a unei clipe unde ne vom
afla iremediabil împlinirea destinului nostru astral
alături de sufletul nostru pereche.
7117. Ai devenit poemul vieţii mele fiindcă te
iubesc mai mult decât au reuşit toate versurile divine
ale lumii să dorească strălucirea unor ochi, fiindcă ai
tăi par desprinşi din focul astral al Lui Dumnezeu care
a dăruit viaţa lumilor.
7118. Străbunii tăi îşi găsesc împlinirea în iubirea
ta fiindcă şi ei au iubit la rândul lor pentru a se
împlini propriul tău Destin.
7119. Nu te depărta niciodată de ţărmul iubirii tale
dacă nu vrei să te îneci în mrejele deşertăciunii.
7120. Nu există lacrimi secate în iubire.
7121. Cât întuneric pot îndura cei care nu acceptă
Lumina Divină a iubirii?
7122. Alungă întunericul din privirea ta iubind.
7123. Cel ce vrea să afle calea iubirii va trebui mai
înainte de toate să-L descopere pe Dumnezeu.
462
7124. În iubire nu poate exista nici răzbunare şi

nici ură fiindcă ambele sunt străine Dumnezeului
iubirii noastre, prin care înţelegem sau îmbrăţişăm
privirea sufletului nostru pereche.
7125. Scopul iubirii este eternitatea.
7126. Care iubire nu-şi are destinul propriului
zbucium?
7127. Departe de moarte nu poate fi decât iubirea
ce a uitat definitiv de viaţă.
7128. În spatele iubirii vei găsi profanul firii
înlănţuit de dorinţa nemuririi, precum înaintea iubirii
se află doar sacralitatea mântuirii născută din
eternitatea profunzimii Lui Dumnezeu care nu mai
are nevoie de nemurire fiindcă nu a cunoscut
niciodată moartea.
7129. Cel mai înalt munte al speranţei nu poate fi
atins decât de sfinţenia iubirii.
7130. Cum ar arăta zorii într-o lume lipsită de
iubire? Ar mai reuşi aceştia să alunge noaptea
deşertăciunii vreodată?
7131. Dincolo de vis iubirea devine Destin.
7132. Atunci când zăpada timpului va acoperi
urmele iubirii din inima ta, aminteşte-ţi că ele n-au
existat niciodată dacă nu ard îndeajuns de tare pentru
a transforma toţi fulgii de nea ai clipelor în şiroaie
care să inunde uitarea pentru totdeauna.
7133. Sper ca într-o zi lumina să înţeleagă apusul
ce va naşte zorii speranţei din sufletul tău pustiit de
rău dar niciodată de iubirea care aidoma zorilor va
renaşte odată cu tine înţelegând eternitatea propriului
tău destin.
7134. Nu spera în armonia eternităţii dacă nu ai
iubit cu adevărat niciodată.
7135. A iubi înseamnă înainte de toate a-L
cunoaşte pe Dumnezeul din lumina ta divină.
463
7136. Doar iubirea poate înţelege moartea ca pe o

renaştere şi viaţa ca pe o moarte.
7137. Iubirea este dor ce doare după lumina
divinităţii din noi pe care sperăm să o găsim la
celălalt.
7138. Iubirea este energia sublimă prin care
sufletul nostru poate vibra odată cu Universul.
7139. Sunt zbucium, mister şi iubire, într-o lume
unde totul devine monoton şi trist. Sunt speranţă, zbor
şi dor, într-o lume unde aripile devin tot mai grele.
7140. A fi în iubire înseamnă a simţi, iar a muri în
iubire înseamnă a uita.
7141. Dorul este coroana de spini prin care iubirea
se mântuieşte devenind sfinţenie.
7142. Oceanul eternităţii uneşte pentru totdeauna
marile fluvii ale iubirii şi ale morţii sub un singur
acoperiş.
7143. În iubire nu-ţi dori întâietatea niciodată
fiindcă întregul cer al patimilor acestei lumi se poate
prăbuşi peste tine, uitând de pioşenia sfinţeniei.
7144. Nu-ţi arunca iubirea drumurilor prăfuite ale
uitării fiindcă acestea nu vor mai duce spre sufletul
tău niciodată.
7145. A spune că iubeşti este o înălţare, dar nu una
suficient de mare ca şi aceea de a iubi tăcând.
7146. Alături de speranţă, iubirea devine regină.
7147. Care nor nu-şi are în cele din urmă ploaia lui
şi care iubire suferinţa ei?
7148. Chiar dacă i-ai construit un palat al iubirii
celui care nu iubeşte, tot degeaba, deoarece pentru el,
tot o cocioabă părăginită va fi, dragostea ta.
7149. Nu întoarce spatele iubirii fără ca să priveşti
înainte de asta faţa morţii.
7150. Soarele iubirii va răsări pe strada ta doar
atunci când vei fi cu adevărat singur, sincer şi viu faţă
de tine însuţi.
464
7151. Ce ne-am face fără ploaia amară a suferinţei

ce spală cu amintire caldarâmul iubirii?
7152. Lasă orizontul patimilor să poată iubi până
şi suferinţa dorului, fiindcă doar aşa vei înţelege
rostul iubirii şi al morţii.
7153. Cel ce moare închide pentru totdeauna
porţile vieţii în urma sa dar nu şi pe cele ale iubirii
prin care trece dorul Lui Dumnezeu din care s-a
înfiripat amintirea.
7154. Ce apropiaţi simt ochii inimii tale faţă de
dorul eternităţii ce ne arată clipa care ne va ascunde
de lumea muririi.
7155. Aş înţelege moartea dacă nu ar exista viaţa.
7156. Existăm în lumea depărtărilor până şi de noi
înşine.
7157. Iubirea este diadema de aur ce se află
ascunsă sub banalitatea acestei lumi, iar atunci când o
găseşti înţelegi importanţa crucială a fiecărei clipe din
viaţa ta.
7158. Iubirile sunt lacrimile de foc ale acestei lumi
ce ard uitările, mistuindu-le cu ardoarea lor pentru
totdeauna.
7159. Ce este iubirea? Pentru aceasta priveşte
drept în ochii morţii şi judecă singur.
7160. Lumea este clădită din tălpile însângerate ale
dorului tăiat de cioburile iubirii.
7161. La porţile iubirii să nu aştepţi niciodată
paznicii liniştii.
7162. Doar iubind vei înţelege sensul vieţii şi al
morţii.
7163. Atunci când soarele iubirii apune se aşterne
lacrima nopţii din inima deşertăciunii acestei lumi.
7164. Nu există dor care să poată zâmbi viitorului
ce nu are în inima lui un trecut.
465
7165. Nu merge niciodată pe calea ochilor ce nu

ştiu să plângă, să ierte sau să primească Lumina
Divină a iubirii în sufletul lor.
7166. Cum în iubire nu a existat niciodată un
proroc al viitorului, nici un proroc nu a existat fără să
iubească.
7167. Nu există sfinţenie mai mare decât iubirea.
7168. Atunci când iubeşti nu poţi fi niciodată
singur.
7169. Ultimele înţelesuri ale Cuvântului suflării
dumnezeieşti din noi se termină la porţile morţii şi ale
iubirii.
7170. Care sculptor poate sparge stânca iubirii spre
a-i desluşi chipul?
7171. Fiecare strop al clipei care spală lacrima
timpului nostru ar putea deveni o eternitate pentru
împlinirea noastră, iubind.
7172. Cât gol ar putea cuprinde uitarea dorului
iubirii din noi?
7173. Inima care nu ştie să bată uitarea va rămâne
sclava deşertăciunii lacrimii oceanului de speranţe
pierdute a iubirii.
7174. Numele iubirii se scrie doar cu literele
focului din noi.
7175. Te cred fericire că îţi doreşti cu adevărat
iubirea, doar că aceasta nu te poate crede niciodată,
decât atunci când e prea târziu.
7176. Speranţa iubirii nu poate sta decât în focul
purităţii, sfinţeniei şi desăvârşirii pasiunii ce arde în
noi.
7177. Iubirea care nu te ceartă nu poate fi
niciodată una adevărată.
7178. Paşii iubirii nu lasă niciodată urme acolo
unde lipseşte suferinţa.
466
7179. Spune cu toată inima: Te iubesc, în faţa a ce

consideri tu a fi cel mai sfânt, fiindcă iubirea este
sfinţenia pasiunii.
7180. Câte iubiri se vor fi pierdut în ţărâna rece a
uitării şi câţi sfinţi s-au îngropat astfel pentru
totdeauna?
7181. Fiecare şoaptă a iubirii navighează în derivă
pe oceanul deşertăciunii acestei lumi, lovită de
valurile pasiunii, blestemului, uitării, dorului,
suferinţei, deznădejdii, speranţei, pentru a ajunge în
sfârşit pe ţărmul morţii.
7182. Te cred iubire doar atunci când uiţi de
adevăr, te cred adevăr doar atunci când îţi aminteşti
de iubire.
7183. Soarele din lacrimile dorului tău va răsări în
inima arsă de pustiul gândurilor mele.
7184. Care vrajă nu-şi are descântecul ei dar care
iubire are aşa ceva?
7185. Nu tumultul sentimentelor este cel care ne
determină iubirea ci posibila lipsă a lor.
7186. Între iubire şi prăpastie nu există decât o
mică diferenţă ce constă în modul cum priveşti
moartea.
7187. Nici o fire nu poate cuprinde natura iubirii.
7188. În afară de neînţeles ar mai putea avea
iubirea şi un alt înţeles?
7189. La răspântia dorului doar iubirea va fi cea
care te va înţelege, dar nu şi tu pe tine însuţi.
7190. Lasă valurile iubirii să se spargă de stâncile
sufletului tău şi fii fericit dacă acestea se vor
transforma în nisipul ce va curge prin clepsidra
eternităţii sufletelor pereche.
7191. Cea mai mare lipsă de respect de sine o vei
găsi în iubire.
7192. Să nu cerşeşti niciodată nimic de la iubire
fiindcă este cea mai neîndurătoare simţire din lume.
467
7193. Bolta nopţii singurătăţii sufletului tău poate

fi luminată cu iubire doar dacă vei înţelege câtă
nevoie avem de neînţeles.
7194. Cel care judecă iubirea nu se va putea
niciodată judeca pe sine.
7195. În pasiunea iubirii până şi moartea devine
primăvară.
7196. Iubirea nu se poate închina niciodată la
picioarele deznădejdii.
7197. Florile marilor iubirii nu se ofilesc niciodată
în glastra ochilor care se pierd în pasiunea vieţii lor.
7198. În iubire nu există alt obstacol în afară de
sfinţenia cu care se hrăneşte. Odată pierdută sfinţenia,
se pierde şi iubirea.
7199. În iubire nu poţi alege o cale anume fiindcă
esenţa ei constă în lipsa oricărei căi.
7200. Urmele iubirii devin pavate cu sfinţenie.
7201. Nu aştepta să te răcoreşti vreodată la umbra
iubirii.
7202. Vânturile pustiului din noi sunt cele care
spulberă deşertăciunea acestei lumi spre cardinalele
unde sălăşluieşte iubirea.
7203. Tăcerea iubirii este cel mai devastator
strigăt.
7204. În iubire nu există niciodată pace.
7205. Diferenţa dintre luptă şi iubire constă în
faptul că cel învins va fi mereu un învingător.
7206. Prin iubire sfinţenia devine artă.
7207. Frumuseţea iubirii constă în suferinţa
pasiunii.
7208. Nimic nu poate fi mai adevărat decât iubirea
fiindcă este şi va rămâne mereu un mare adevăr
necunoscut.
7209. Cad fulgii de cristal ai cuvintelor inimii ce
se sparg pe asfaltul rece şi negru al Timpului dacă nu
sunt primiţi în braţele iubirii pentru totdeauna.
468
7210. Dacă iubirea ar deveni vreodată înţeleasă

întreaga lume s-ar prăbuşi în neant.
7211. Pe neînţelesul iubirii se sprijină întregul
înţeles al lumii.
7212. Să mori din dragoste de viaţă şi să trăieşti
din dragoste de moarte. Iată paradoxul iubirii.
7213. Să nu rogi niciodată iubirea fiindcă este
sfinţenia care nu acceptă nici o rugă, îşi clădeşte
catedrale doar din sufletele celor care o trăiesc.
7214. A spera în iubire este ca şi cum ai naufragia
în eternitate si ai aştepta clipa regăsirii ţărmului
pierdut din inima ta.
7215. Pasiunea iubirii constă în neînţeles,
suferinţă, inedit şi miracol.
7216. A crede în iubire este la fel cu a crede în
izbăvirea morţii doar că una ştii că va veni cu
siguranţă pe când cealaltă nu.
7217. În lacrima iubirii inimile nu ştiu să plângă
niciodată.
7218. Între iubire şi fericire există legământul
morţii.
7219. Doar iubirea poate aduna cioburile sparte ale
timpului pierdut din tine pe calea morţii.
7220. Cel ce a închis porţile iubirii în urma lui nu
se va mai întoarce niciodată la el, rămânând un străin
rece faţă de sufletul său.
7221. Iubirea este furtuna misterului din noi.
7222. Anotimpurile iubirii sunt misterul, dorul şi
unicul absolut cunoscut al vieţii: moartea!
7223. Religia iubirii constă în dor.
7224. Cât de dor trebuia să-i fi fost Lui Dumnezeu
de noi, încât ne-a clădit suflete cu care să putem iubi.
7225. Întreaga puritate a lumii, sacralitate a
fiecărui Cuvânt, ar dispărea fără iubire.
7226. Iubirea nu te poate ierta niciodată ci doar
înţelege.
469
7227. Atunci când clepsidra iubirii se va sparge

lumea va dispărea.
7228. Dacă n-ar naviga iubirea pe corabia
speranţei distanţele dintre inimile noastre, ar deveni
de necurpins.
7229. Dacă ar exista limite în iubire, lumea
Cuvântului ochilor tăi ar fi dispărut demult.
7230. Perfecţiunea iubirii nu acceptă nici milă şi
nici compasiune tocmai fiindcă omul nu a fost creat
pentru nici una dintre acestea.
7231. Ce tristă este romanţa sufletului pătruns de
toamna târzie a regretelor care, până şi ele, şi-au
pierdut pasiunea pe calea nimicniciei înfăşată în
uitarea de sine.
7232. În iubire nu poţi să spui niciodată da sau nu,
decât să înţelegi neînţelesul celuilalt, pierdut în
misterul Clipei eternităţii.
7233. Fericit cel ce rămâne pururi în iubire fiindcă
nu va muri niciodată.
7234. Roata de foc a iubirii este singura care
călăuzeşte eternitatea din noi.
7235. Fii fericită catedrală a eternităţii inimii mele
fiindcă am părăsit străinul deşertăciunii din mine,
iubind!
7236. Cel care va despleti părul clipelor fără să-şi
regăsească iubirea ancestrală lăsată de Dumnezeu
inimii sale, nu se poate naşte cu adevărat niciodată în
această lume.
7237. Pentru cel care nu înţelege frumuseţea unei
flori, iubirea poate deveni un blestem.
7238. Iubirii nu-i va lipsi niciodată nimic, iar dacă
vei crede aceasta atunci caută adânc în tine şi vezi ce
anume îi lipseşte luminii sufletului tău.
7239. Între iubire şi păcat există o singură punte:
pasiunea.
470
7240. Ce s-ar face stelele cuvintelor din părul

gândurilor tale dacă nu ar fi aprinse de focul iubirii?
7241. Cum nu există fluviu al speranţelor care să
nu se piardă în oceanul eternităţii tot astfel nu poate
exista iubire care să nu se regăsească în Dumnezeul
pierdut din noi.
7242. Iubirea nu-ţi va cere niciodată trudă ci doar
înţelegere fiindcă a trudi înseamnă a lupta pe când
iubirea este inversul luptei, unde cel învins câştigă în
faţa învingătorului.
7243. Nu poţi fi alături de iubire precum cerul nu
poate fi alături de zi sau noapte,de soare sau stele
fiindcă toate sunt în ea.
7244. Nu încerca niciodată să-i arăţi iubirii o
anumită cale. Nu uita, iubirea nu are niciodată un
drum al ei ci toate căile duc spre iubire, unde dispar
pentru totdeauna.
7245. Într-o viaţă nu-ţi va ajunge niciodată iubirea
ce se reflectă în oglinda morţii spre a exista, cu toate
că fugi de moarte. Şi asta e o mare deşertăciune.
7246. Care primăvară a iubirii nu-şi are toamna
viselor ei la poalele morţii ce îngheaţă până şi dorul?
7247. Nu disperarea Cuvântului este cea care naşte
marile iubiri ci oceanul care fierbe în inima lui,
aşteptând zorii privirii tale.
7248. Te înţeleg pe deplin iubire doar atunci când
ştiu că există moartea ca ultimă izbăvire.
7249. Cel mai nimicitor foc e cel al dragostei încât
te arde fără să fii ars şi te ucide fără să te omoare.
7250. Doar în iubire gheţa cuvintelor pot arde mai
tare decât focul.
7251. A face pace în iubire înseamnă război.
7252. În iubire nimic nu costă, dar totul are o
valoare nemăsurată, chiar dacă pierzi cel mai de preţ
lucru, nu poate fi egalat cu iubirea, niciodată.
471
7253. Care val nu-şi are apa vieţii lui şi care iubire
îşi uită frumuseţea ei, oricât de dureroasă ar fi?
7254. Numai Soarele ştie cât pătimeşte Luna cu
fiecare zi cum numai apusul ştie cât de mult pierde
mereu înaintea nopţii, şi asta de fiecare dată. Atunci
ce importanţă mai are cine este zi sau noapte, zori sau
apus, Soare sau Lună în iubire?
7255. Nimic nu poate fi spus în iubire fără să fie şi
adevărat oricât de fals ar fi faţă de altă lume.
7256. Iubirea este unica minciună adevărată.
7257. Iubirea este o lungă aşteptare a unui răspuns
ce nu va veni niciodată, altminteri s-ar preface în
cenuşa uitării. Aşa că roagă-te să nu-l primeşti
vreodată.
7258. Iubirea este spaţiul dintre două inimi ce nu
poate fi umplut niciodată cu nimic altceva decât cu
dorinţa de a-l umple mereu.
7259. Iubirea îţi acordă cea mai mare libertate din
lume abia atunci când te constrânge cel mai tare.
7260. Care mântuire ar putea exista fără de iubire?
7261. Lacrima iubirii nu crede decât în fericire
oricât de mult ar suferi.
7262. Despărţirea oricât de grea ar fi nu poate să
despartă niciodată iubirea.
7263. Zăpezile amintirilor topite peste dorul uitării
se vor scurge în ţărâna eternităţii din noi udând
floarea iubirii pentru a ninge din nou cu gerul din
cuvinte ce ne vor frige cu iubire pentru totdeauna.
7264. Lumea este un mozaic compus din cioburi
de iubire sparte din înstrăinarea de sine a omului.
7265. Între iubire şi ochii tăi există un legământ
făcut de absolut şi Dumnezeu.
7266. Dacă moartea este un absolut faţă de viaţă,
iubirea este un absolut faţă de Dumnezeu.
472
7267. Nu vitregi clipa iubirii de dor fiindcă este

dor de Dumnezeul perfecţiunii din noi înainte de
toate.
7268. Pe drumul dintre mine şi iubire nu pot exista
decât spinii destinului.
7269. A fi alături de clipă în ziua iubirii ei
înseamnă a fi cu Dumnezeu.
7270. Cum aş defini infernul? Iubire fără de
speranţă.
7271. Destinul nu va fici niciodată compatibil cu
iubirea fiindcă iubirea nu se poate înscrie în vreun
tipar anume.
7272. Imaginea iubirii se transformă de fiecare
dată în Dumnezeu.
7273. Cum arată Dumnezeu? Iubeşte şi vei
înţelege.
7274. Diferenţa dintre iubire şi ură constă în pacea
pe care ura poate să o accepte dar nu şi iubirea.
7275. Nimic nu este mai sincer decât iubirea când
minte.
7276. Cel care se simte sufocat de iubire nu
iubeşte.
7277. Care destin nu-şi are cerul său şi iubire
lacrima orizontului ei?
7278. Atunci când iubeşti îl simţi cu adevărat pe
Dumnezeu.
7279. Cel care vrea să afle măreţia Lui Dumnezeu
va trebui să trăiască o mare iubire.
7280. Absolutul iubirii este eternitatea Lui
Dumnezeu.
7281. Întregul Univers s-ar prăbuşi dacă ar
dispărea iubirea.
7282. Ce ar mai rămâne din omenire dacă nu ar
cunoaşte suferinţa? Nimic! Dar dacă nu ar cunoaşte
iubirea? Nu ar putea rămâne nimic din ceva ce nici nu
s-ar fi născut.
473
7283. La margine de clipă am sperat în iubire,

murind câte puţin prin eternitatea din tine.
7284. Focul iubirii nu poate fi stins de lacrima
destinului şi nici de cerul Cuvântului dor, ci numai de
propria lui eternitate de foc dumnezeiesc.
7285. Marea iubire nu poate muri din fiinţa dorului
tău niciodată.
7286. Nu-ţi întreba destinul ce va fi cu iubirea ta
fiindcă nici el nu se cunoaşte pe sine, la fel ca şi tine,
atunci când e vorba despre iubire.
7287. Iubirea este zâmbetul lacrimii Lui
Dumnezeu pentru păcatul nostru originar.
7288. Nu rupe spinii iubirii dacă nu vrei să pierzi
taina eternităţii din inima ta.
7289. Cum ar arăta un sfânt care nu ştie să
iubească?
7290. Care iubire îşi poate pierde patima pasiunii?
7291. Patima nu iubeşte întotdeauna pe când
iubirea pătimeşte mereu. De aceea omul este patimă
pe când Dumnezeu, iubirea care pătimeşte pentru el.
7292. Nu există libertate mai mare care să te
constrângă mai puternic decât în iubire, precum nu
există moarte care să te înfricoşeze decât în viaţă.
7293. Cât de dor îi poate fi Dumnezeului lacrimii
tale de orizontul cerului meu, odată ce am fost om
deci patimă iar tu iubire şi sfinţenie.
7294. Destinul vieţii devine mereu o ploaie de
stele ale clipelor căzătoare pe când iubirea eternitatea
unei singure clipe a ochilor tăi.
7295. Cel care respiră aerul proaspăt al iubirii nu
se va sufoca niciodată de suferinţele acestei lumi.
7296. În faţa morţii întreaga ta avere va consta în
iubirea ta şi a semenilor tăi faţă de tine. Oare ai fost
sărac sau bogat în viaţă?
7297. Iubire? Pagini de dor scrise de lacrima
privirii tale pe freamătul inimii mele.
474
7298. Între iubire şi paradis există mereu prăpastia

infernului de a ne înstrăina de propriul nostru suflet.
7299. Te înţeleg iubire doar în măsura propriului
meu neînţeles avid de tine.
7300. Chiar de ai urca toate treptele infinitului
Iubire, ştiu că ar mai rămâne una mereu în plus şi
aceea ar fi dorul.
7301. Cine poate şti al câtelea val al amintirii va
lovi definitiv timpul stelelor din privirea ta spre dor.
7302. Singurătatea unei clipe nu poate fi
comparată cu întreg timpul lumilor fiindcă ea îşi
trăieşte eternitatea luminii din tine.
7303. Eternitatea este moartea definitivă a morţii
iar iubirea sensul acestei morţi care calcă moartea
devenind veşnicie.
7304. Iubirea este lumina eternităţii.
7305. Iubind sufletul devine paradis şi infern.
Depinde de tine în care din ele vei fi.
7306. Esenţa iubirii constă în haosul creat de
aceasta cu scop de perfecţiune.
7307. Nu poţi să-ţi înţelegi destinul decât dacă
admiţi că iubirea nu poate fi înţeleasă, altfel rişti două
mari neînţelesuri.
7308. Pacea iubirii şi iubirea păcii. Două lucruri
total opuse. Primul înseamnă război iar al doilea pace.
7309. M-am aşezat pe iarba clipelor vieţii tale,
neştiind că secera toamnelor din noi, ne vor îndepărta
de stelele dorurilor spre cardinalele uitării.
7310. Oare ce s-ar face iubirea fără mister?
7311. Nu pleca urechea la zvonurile furtunilor din
cugetul tău ci priveşte cât de mult senin poate fi în
frumuseţea iubirii.
7312. Nici o stea nu ar străluci fără iubirea Lui
Dumnezeu din noi.
7313. Dacă Dumnezeu este iubire, înseamnă că e
într-o permanentă luptă cu El însuşi ca şi noi atunci
475
când iubim? Nu! Dumnezeu este atributul suprem al

iubirii, sfinţenia, sacralitatea ceea ce înseamnă pacea
deplină a iubirii cu propriul Său sine.
7314. Instinctul este ţărâna ce întrupează iubirea.
7315. Cea mai superioară formă a cunoaşterii
pentru noi, este iubirea.
7316. Iubirea nu poate fi niciodată înţeleasă chiar
dacă ea ne înţelege certându-ne uneori.
7317. Psalmii iubirii sunt făcuţi din spini datorită
greşelilor noastre.
7318. Cel ce batjocoreşte iubirea se reneagă pe
sine în faţa Lui Dumnezeu.
7319. Nu există pălmi mai trudite decât cele ale
iubirii în viaţa unui om.
7320. Şi cel ce nu a iubit niciodată trăieşte prin
iubire. Toate sentimentele lui pornesc din iubirea sa
lăuntrică de care este străin. De aceea viaţa îi devine
un infern.
7321. Ascultă seninul cerului din ochii oceanului
sentimental al acestei lumi şi înţelege de ce lacrimile
mărilor din sufletele speranţelor sunt sărate şi amare.
7322. Iubirea este deseori o tragedie cu final fericit
prin moarte.
7323. Nu pomeni numele paradisului în faţa iubirii
niciodată, fiindcă aceasta este mai presus de el.
7324. Dacă în viaţă clipa poate ţine o veşnicie, în
moarte, veşnicia ţine doar o clipă.
7325. De cât adevăr are nevoie viaţa pentru a nu se
teme de moarte în iluzia acestei vieţi?
7326. Libertatea înseamnă înainte de toate adevăr
iar cum omul nu va cunoaşte niciodată adevărul
absolut ci doar minciunile relative în care se reflectă
acesta, tot aşa arată şi libertatea omului, o minciună.
7327. A fi dincolo de moarte este ca şi cum ai
susţine că ştii adevărul absolut al morţii.
476
7328. Spre care stea a nemuririi se pierd ochii

plânşi ai adevărului ce şi-au plecat pentru totdeauna
privirea dinspre noi?
7329. Cei care câştigă viaţa deseori nu ştiu ce au
pierdut prin aceasta.
7330. Nu te raporta niciodată la mode şi vremuri ci
numai la Dumnezeu.
7331. Nu există răsplată mai mare decât moartea
după o viaţă împlinită.
7332. Spre care cer se-ndreaptă paşii privirii tale
ce-au uitat să mai lase urme în inima timpului obosit
al iubirii noastre.
7333. Nu alege niciodată malul râului zbuciumat al
deşertăciunii vieţii fiindcă acesta nu te va mai duce
nicăieri.
7334. Ce s-ar face viaţa fără o ţintă anume dar
moartea fără de ţinta vieţii?
7335. Nu încerca să prinzi marea orizontului
nemuririi din palma vieţii fiindcă vei naufragia mereu
în moarte.
7336. Nemurirea este înainte de toate moartea
uitării, iar uitarea inima vieţii, fără de care iluzia
paradisului nostru ar deveni iad.
7337. Nu poţi clădi nimic fără adevăr, prin urmare
tot ce am făcut în mileniile trecute este deşertăciune.
7338. Cine ar avea curajul să se spele cu apa
adevărului absolut al acestei lumi fără să se gândească
cu teamă la moarte?
7339. Până şi noroiul e mai sfânt decât faptele
multor oameni care-şi folosesc înţelepciunea pentru a
murdări această existenţă cu abjecţiile lor.
7340. Iubirea este tot ceea ce putem noi înţelege
din adevărul absolut.
7341. Nu există moarte uşoară sau grea, ci viaţa
din faţa morţii care poate fi uşoară sau grea.
477
7342. Durerea te poate mântui de iluzia vieţii tale

şi nicidecum de adevărul absolut pe care nu-l cunoşti.
7343. Doar cel ce a murit poate spune cu adevărat
ce este viaţa.
7344. Nu risipi nici o clipă de iubire fiindcă
aceasta este şi va rămâne mereu esenţa vieţii tale.
7345. Nebun este cel ce crede în viaţă sfidând
moartea.
7346. Pacea dintre viaţă şi moarte este calea spre
adevărul absolut.
7347. Nu-ţi alunga norii gândurilor fiindcă doar
ploaia lor pot creşte planta iluziei vieţii tale.
7348. Cel răzvrătit împotriva morţii este înainte de
toate potrivnic adevărului.
7349. Doar moartea îţi va arăta adevărata faţă a
vieţii.
7350. Între naştere şi moarte există o cale pentru
fiecare. Dacă ar putea fi schimbată în timpul vieţii nu
ar mai exista moartea ce devine un sigiliu al
destinului şi predestinării prin sinele ei propriu.
7351. Moartea este cea din urmă răzvrătire a vieţii.
7352. La poarta morţii viaţa aduce o mare lipsă de
scrupule.
7353. Cel ce zideşte mântuirea nu va ridica
niciodată o catedrală vieţii trecătoare ci morţii eterne,
redevenită viaţă.
7354. La temelia naşterii tale stă moartea şi
nicidecum viaţa fiindcă te naşti ca să mori după ce vei
fi trăit.
7355. Nici o aripă a mântuirii de noi înşine nu
poate zbura mai sus de Dumnezeu.
7356. Suntem dorul Lui Dumnezeu.
7357. Atunci când până şi Dumnezeu recunoaşte
că a greşit în faţa durerii umane intervine absurdul.
7358. Doar cel care s-a împăcat cu moartea ştie să
lupte cu viaţa.
478
7359. Nu te amăgi cu orizontul simţurilor tale

fiindcă nu-ţi va arăta niciodată zorii adevărului
absolut al morţii.
7360. Puritatea nu constă în ranguri şi nici în
bogăţii ci în Dumnezeul din tine raportat la
Dumnezeul întregii lumi.
7361. Conştiinţa este parte din visul Lui
Dumnezeu prin care devenim personaje reale ale
visului Său.
7362. A înspăimântat vreodată moartea suferinţa
vieţii?
7363. Cum celui care moare îi moare şi moartea,
celui care trăieşte îi trăiesc la fel de vii atât viaţa cât şi
moartea.
7364. Speranţa este drogul favorit al vieţii.
7365. Te-ai întrebat vreodată de ce lumea este un
mare cimitir al speranţelor?
7366. La nunta fericirii acestei lumi doar
deşertăciunea se veseleşte.
7367. Scopul şi mijloacele visului Lui Dumnezeu
de a face această lume erau înainte de toate caritabile
şi de aici întreaga tolbă de suferinţe ale vieţii.
7368. Nu există suflet sub soarele inimii Lui
Dumnezeu care să înşele moartea.
7369. Care val al vieţii poate sparge pentru
totdeauna stânca timpului aducând nemurirea?
7370. Ce s-ar face nemurirea dacă nu ar exista
timpul? Ar mai fi eternă?
7371. Cum moartea moare odată cu ea tot astfel
eternitatea moare fără de timp, devenind nonsens.
7372. Viaţa îşi trage apa clipelor sale cu propria sa
cumpănă a durerii şi deşertăciunii din fântâna fără de
margini a timpului.
7373. Nu orizontul iubirii aleargă de tine ci clipele
gândurilor tale care nu-l pot înţelege.
479
7374. Pe cămaşa de lacrimi a dorului va scrie cu

literele de foc ale iubirii: Prin tine L-am cunoscut pe
Dumnezeu.
7375. Prima religie a umanităţii a fost speranţa.
7376. Din zorii urmelor iubirii tale a răsărit
Lumina Divină pe strada mea.
7377. Singurătatea este enigma pe care nimeni nu
o poate înţelege sau descifra vreodată fiindcă şi cel
mai singur om pe lume este alături de Lumina Divină
care l-a zămislit şi care nu-l va părăsi niciodată.
7378. Câţi strămoşi de-ai tăi au iubit şi au sperat
de-a lungul mileniilor pentru ca tu să fi aici?
7379. Într-o zi şi visul acestei lumi va trece la fel
ca oricare vis ce dispare odată cu zorii fără ca să te
mai reîntorci la ziua vieţii tale trecute niciodată.
7380. Oare de ce nu călătorim şi prin iubire ca şi
prin spaţiu şi timp fără ca să ne rănim aproape de
fiecare dată cu ireversibilitatea ei?
7381. Viaţa este taina firii de a spera la nemurire
pentru a naşte Lumea de Apoi.
7382. Oare ar putea fi văzută moartea de câtre
viaţă la fel de comod, fără o Lume de Apoi?
7383. Sunt o rază de instinct în bătaia vântului
propriului meu destin.
7384. Nu pot să cred în infinit până nu văd
grăuntele de nisip din clepsidra lacrimilor tale ce
spală picioarele timpului cu dorul lor.
7385. Nu există clipă mai adevărată şi eternă decât
clipa morţii.
7386. De n-ar fi adevărul ar mai fi cunoaşterea?
7387. În spatele adevărului se ascunde întotdeauna
minciuna cunoaşterii acestei lumi.
7388. Care sfânt poate deveni Dumnezeu şi care
Dumnezeu şi-ar dori să devină un sfânt oarecare?
7389. Flacăra vieţii nu va reuşi niciodată să ardă
moartea, precum adevărul minciuna acestei lumi.
480
7390. Încotro este acel nicăieri spre care ne

îndreptăm paşii clipelor noastre?
7391. Cel ce crede în adevărul cunoaşterii
înseamnă că nu a înţeles adevărul minciunii.
7392. Nu te lupta cu norii gândurilor întunecate de
destin în bezna vieţii tale, ci cu seninul minciunii care
îţi arată noi orizonturi.
7393. Lasă viaţa să te ducă unde i-a poruncit
moartea la naşterea ta, făurindu-ţi un destin.
7394. Martirii provin din civilizaţia pierdută de
lumina adevărului într-un crez fără orizonturi.
7395. Viaţa este cumpăna de la fântâna morţii.
7396. A şti este un privilegiu al vieţii şi un
sacrilegiu al sfinţeniei. De aceea avem atât de multe
de învăţat de la sfinţi.
7397. Omul devine sfânt abia în momentul când
se simte liber în faţa morţii.
7398. Diferenţa dintre om şi divinitate constă mai
ales în teamă.
7399. Omul fără divinitate vede minciuna lumii
drept adevăr.
7400. Nu răsăritul este cel care slujeşte luminii ci
apusul care o cheamă să revină.
7401. Dacă vrei să devii fericit înţelege suferinţa.
7402. Dacă divinitatea omului ar spune mereu da,
acesta nu ar mai avea la ce să spună nu.
7403. Adevărul este floarea gândurilor.
7404. Trecutul devine mereu calea speranţelor
moarte.
7405. Credem în divinitate fiindcă în
subconştientul nostru ştim că lumea este o mare
minciună iar divinitatea un adevăr absolut.
7406. Nu cioburile sparte ale clipelor vieţii ne vor
tăia în pragul morţii ci faptul că nu suntem îndeajuns
de liberi încât să ne desfătăm cu rănile provocate de
acestea.
481
7407. A fi liber înseamnă a crede în destinul spălat

de apa morţii tale.
7408. Care cauză se îndoieşte de efectul ei în iluzia
acestei vieţi?
7409. Când veştejesc până şi florile singurătăţii nu
mai avem nimic de pierdut.
7410. Dulcea teamă de Dumnezeu trebuie să fie
mai mare decât amara teamă de această lume. Iată
cheia credinţei.
7411. Există viaţă veşnică de apoi fiindcă moartea
nu putea fi înainte de a fi Dumnezeu ci doar născută
prin viaţă de acesta, precum viaţa prin moarte.
7412. Moartea este oglinda vieţii şi viaţa imaginea
din această oglindă.
7413. Pacea este un bun al războiului.
7414. Prăpastia dintre bine şi rău se numeşte artă.
7415. Între fiinţă şi nefiinţă doar adevărul absolut
poate decide limitele destinului.
7416. Câte petale au murit la tălpile clipelor
amintirii tale.
7417. În sfârşit liniştea cuprinde masiva stâncă a
absolutului din destinul privirii tale ce vrea să
înţeleagă lumea iubirii noastre.
7418. Ce răspuns poate spune adevărul despre
ochii viselor tale înlăcrimate de iluzia vieţii?
7419. Te ador icoană a frumuseţii sufletului meu
în perfida toamnă a unui destin uitat în această lume
de Dumnezeu pentru tine.
7420. Care frunză nu-şi are seva şi toamna ei ?
7421. Nu există păcat mai mare decât să stingi
focul iubirii ce arde din Dumnezeu pentru noi.
7422. Amintirile sunt mormintele gândurilor.
7423. Am să sap în ţărâna privirii tale până când
voi descoperi adevărul absolut al iubirii noastre.
7424. Înţeleg de ce nu mori iubire fiindcă ai de
ales între lacrima regretului şi lacrima fericirii.
482
7425. Te caut în mireasma ierbii cuvintelor clipei

eterne din noi ce nu poate fi tăiată de timpul uitării.
7426. A iubi înseamnă a simţi adevărul absolut.
7427. Între Dumnezeu şi iubire nu poate fi făcută
nici o deosebire fiindcă iubirea este adevărul absolut
din Dumnezeu iar Dumnezeu eternitatea şi simţirea
acestuia.
7428. Lumea este un coctail de patimi şi pătimiri.
7429. Poţi spune oricând dincolo de viaţă sau
dincolo de orice altceva dar niciodată dincolo de
iubire dacă aceasta există cu adevărat.
7430. Sfârşitul este un nou început precum viaţa o
nouă moarte.
7431. Lacrima din privirea ta a făcut parte undeva
cândva din viaţa unui val spart de stâncile sufletului
meu.
7432. Nu lăsa ca oglinzile paralele ale infinitului
din inimile noastre să se transforme în cioburile uitării
duse de vântul deşertăciunii acestei lumi.
7433. Nu sparge Cuvântul Lui Dumnezeu cu
pustiul din inima ta ros de păcatul patimilor.
7434. Oricât de mare ar fi lumea dacă nu ai
cunoaşte-o n-ar exista pentru tine.
7435. Cunoaşterea este Fata Morgana a
7436. De voi fi râu sau stâncă, de voi fi nori sau
soare, de voi fi aer sau stea, tot în cuvântul care ţi-a
făurit sufletul tău mă voi regăsi.
7437. Mă închin la icoana privirii tale unde-L
găsesc pe Dumnezeu mai viu ca niciodată.
7438. Lasă Lumina Divină a inimii tale să bată
ceasul eternităţii marii noastre iubiri.
7439. Primăvară a vieţii mele înţelege-mi îngerii
speranţei de a fi alături de tine iar mugurii tăi să nu
mai fie o deşertăciune.
7440. Frumosul este Lumina Divină a speranţei.
483
7441. Fără de frumos am fi uitaţi de iubire.

7442. Ce frumos poate fi visul vrăjit de destinul
iubirii!
7443. Diferenţa dintre frumos şi destin stă în
iubire.
7444. Cum fiecare anotimp îşi are frumosul lui şi
moartea la fel ca viaţa vor avea frumuseţile lor.
7445. Cel care crede în frumos va crede şi în
iubire.
7446. A despărţi iubirea de frumos este ca şi cum
ai despărţi mântuirea de sfinţenie.
7447. Ce poate fi mai frumos decât primăvara
ochilor tăi, de unde-ţi privesc sufletul înmugurit de
stelele nemărginirii unei mari iubiri.
7448. Câtă sfinţenie se află în florile de meri, câtă
sfinţenie se află în frumos!
7449. Fiecare sfânt este un apostol al frumosului
înainte de a deveni un martir al destinului.
7450. Nu poate exista libertate mai mare decât în
frumuseţe.
7451. Frumosul care te încătuşează devine urât.
7452. Nu poate fi un păcat mai mare decât să
trecem orbi pe strada vieţii fără să observăm frumosul
pe care să-l putem povesti morţii.
7453. Frumuseţea este o rană a Timpului care
suferă după eternitatea lui pierdută într-o singură clipă
a eternităţii ce va duce frumuseţea cu ea.
7454. Oare e frumuseţe înţelepciunea care
prevesteşte durere şi deşertăciune?
7455. Valurile frumuseţii dispar pentru totdeauna
în oceanul morţii oricât de zbuciumate ar fi.
7456. Degeaba înoţi în oceanul frumuseţii dacă te
îneci în el.
7457. Privindu-te îl văd pe Dumnezeu cum
sculptează cu dalta iubirii, frumuseţea chipului tău.
484
7458. Adevărata frumuseţe nu constă în carnea

care se va sfârşi în moarte ci în eternitatea clipei.
7459. Trăieşte frumuseţea eternităţii clipei şi vei
iubi cu adevărat.
7460. Frumuseţea constă numai în iubire.
7461. Nu căuta niciodată ţărmul vieţii fiindcă stai
pe el de când te-ai născut pentru a muri.
7462. Viaţa crede uneori în frumuseţe şi de aceea
speră.
7463. Frumuseţea se simte şi abia apoi se cunoaşte
de către iluzia vieţii.
7464. Din haos s-a întrupat Cuvântul iar
frumuseţea din iubirea pierdută în inima Cuvântului.
7465. Taina frumuseţii constă în patimă iar a
patimei în deşertăciune şi perfecţiune. Iată de ce sunt
două căi prin care poţi simţi frumuseţea şi două forme
de frumuseţe a perfecţiunii şi a deşertăciunii.
7466. Pacea este un dar al frumuseţii războiului.
7467. Dreptatea frumuseţii este împărţită cel mai
adesea de deşertăciunea simţurilor.
7468. Oricât de preamărit ar fi idealul perfecţiunii,
adevărata frumuseţe constă în natural, în
imperfecţiunile naturalului, fiindcă şi noi suntem
naturali şi nu artificiali.
7469. Frumosul se află în toate câte sunt dar mai
ales în câte putem spera că vor veni.
7470. Chiar şi în cel mai urât lucru vom găsi
frumosul, depinde de noi cât de abili suntem în a-l
afla.
7471. Dacă Cuvântul facerii noastre a fost divin,
înseamnă că şi noi împreună cu lumea suntem la fel
de divini, şi cum în divinitate există frumuseţe
înseamnă că va trebui să o aflăm.
7472. Menirea noastră uitată pe acest pământ este
să descoperim diamantul frumuseţii până şi în durere
sau suferinţă.
485
7473. Oare de ce frumosul are nevoie de Lumina

Divină din noi?
7474. Suntem o rază de soare a unui destin în
căutare de frumuseţe printre valurile de speranţă
pierdute în oceanul durerii.
7475. Şansa acestei lumi este să creadă în frumos.
7476. Deseori noroiul poate fi mai pur, mai curat
şi mai frumos decât întreaga strălucire a palatelor.
7477. Frumuseţea îşi are dreptatea ei precum
palmele şanţurile lor.
7478. Ce s-ar face iubirea fără frumuseţe într-o
lume a iluziilor?
7479. Legătura dintre iluzie şi frumuseţe constă în
trăirea clipei magice a eternităţii, care dă realitate şi
simţire iluziei.
7480. Nu există regret mai puternic decât cel
izvorât din frumuseţea iubirii.
7481. Oricât de dulci ar fi paşii iubirii, ei lasă cele
mai adânci urme.
7482. Oricât de întunecată ar fi noaptea, ea este
cea care dă strălucire zilei precum suferinţa dă
strălucire iubirii.
7483. Frumuseţea este flacăra patimii.
7484. Misterul iubirii este inima frumuseţii.
7485. Dacă am şti originea Lui Dumnezeu am fi
mai fericiţi?
7486. Fericirea este nota de plată aruncată pe masa
deşertăciunii de către destin.
7487. Diferenţa dintre frumuseţe şi fericire constă
în iubire.
7488. Fericirea poate durea uneori.
7489. Deseori suferinţa după fericire este mai
mare, decât suferinţa de dinainte de a cunoaşte
fericirea.
486
7490. Adevărata viaţă fericită o trăieşte cel care

ştie cum să descopere frumuseţea în durere, suferinţă,
murdărie sau deşertăciune.
7491. Poţi descoperi frumuseţea în ceva ce nu
cunoşti?
7492. Frumuseţea necunoscută este mister sau
dramă?
7493. Dacă moartea este necunoaştere şi viaţa
cunoaştere, eternitatea clipei unei mari iubiri ce
altceva poate fi decât puntea care leagă viaţa de
moarte, necunoaşterea de cunoaştere?
7494. Şi îngerii şi-au frânt uneori aripile
speranţelor.
7495. Care blestem nu are dreptatea şi patima lui
în a spune ceva lumii?
7496. Fără zâmbetul inimii tale destinul meu ar fi
o uşă ferecată care mi-ar ţine aspiraţiile şi împlinirea
închise.
7497. Întreaga imensitate a lumii s-ar destrăma în
neputinţă dacă nu ar fi cunoscută. Oare câte imensităţi
sunt alături de noi care nu ne sunt cunoscute nouă ci
îngerilor?
7498. Să fie Cuvântul facerii spovedania Lui
Dumnezeu?
7499. Ce mult şi-ar fi dorit să creadă în Dumnezeu
cel ce a descoperit marea iubire în ultima clipă a vieţii
lui!
7500. Blestemul este dreptatea necunoscutului
divin.
7501. Am alergat în zăpada gândurilor până când
am înţeles că tot ceea ce construim din ea se va topi
rămânând doar amintirea gerului care ne ardea
palmele sentimentelor noastre.
7502. Aşteptarea este a doua natură a haosului.
7503. Între libertate şi demnitate există un mare
compromis: dreptatea.
487
7504. Vina acestei lumi nu stă în creaţia ei ci în

înţelesul nostru.
7505. Armonia este aerul spre care ar trebui să
tindă respiraţia gândurilor noastre.
7506. Aş vrea să culeg diamantele zăpezii din
sângele iubirii noastre dacă nu s-ar topi odată cu
primăvara amintirilor unei mari iubiri.
7507. Forma este trupul gândului.
7508. Mă pierd în focul stelar al sărutului, fără să
mai întreb Cuvântul Lui Dumnezeu ce a născut
lumea, de ce se topeşte?
7509. Nici o frumuseţe nu ar mai străluci dacă nu
ar fi privită de Lumina Divină a iubirii din oceanul
întrebărilor care ne însoţesc spre moarte.
7510. Dumnezeu este înainte de toate Marele
Necunoscut care ne iubeşte.
7511. Deşertăciunea este măsura supremă a
conştientizării noastre alături de iubire.
7512. Au îngheţat cuvintele inimii tale pe pieptul
speranţelor mele deşarte.
7513. Greşeala Lui Dumnezeu nu poate fi decât
virtute pentru om.
7514. Nu te mira dacă la poarta deşertăciunii vei
întâlni această lume.
7515. Până şi sacralitatea mântuirii e privită ca o
posibilitate de parvenire de către om.
7516. Visul este sufletul vieţii şi respiraţia morţii.
7517. Zborul către absolut al omului este lacrima
frântă a destinului.
7518. Fericire, numele tău e suferinţă în lumea
deşertăciunilor.
7519. Oare ce-ar fi devenit focul dacă nu ar fi ars?
Mai era unul din elementele care au clădit lumea?
7520. Visul este datoria acestei lumi de a se
împlini crezându-se realitate.
488
7521. Întotdeauna primul pas a fost cel care să

deschidă porţile unui început ce are etern de partea lui
sfârşitul.
7522. Dacă cel născut nu ar muri, naşterea nu ar
mai exista.
7523. Instinctul este cel care ţese viitorul acestei
lumi.
7524. Lacrima fericirii nu se deosebeşte cu nimic
de aceea a suferinţei însă este hărăzită altcumva. Tot
aşa şi destinele fiecărora dintre noi care ne naştem
corpuri pentru a muri la fel, corpuri, sunt în cădere
liberă pe obrajii acestei lumi.
7525. Pacea dinlăuntrul fericirii este mult mai
firavă decât cea din sufletul suferinţei.
7526. Am prins viaţa în pumnii destinului meu
pentru a înţelege adevărata valoare a adevărului şi
eternităţii de dinainte de a mă naşte.
7527. Ce a reuşit cu adevărat această lume? Să
ducă arta deşertăciunii la cel mai ridicat nivel.
7528. Dorinţa este o cascadă sentimentelor care se
sparg pe stâncile neliniştii de a se împlini visul.
7529. Visul este un rug aprins care se stinge odată
cu ivirea zorilor privirii tale, devenind realitate.
7530. La margine de sentiment vei întâlni mereu
uitarea.
7531. Unde se aştern urmele obosite ale Marelui
Timp care te-a adus în braţele sale de dincolo de
lume? Peste inima morţii.
7532. Lumina lacrimii Lui Dumnezeu este setea de
iubire.
7533. Toate zăpezile acestei lumi nu sunt
îndeajuns de reci, pentru a putea fi sincere cu o
singură clipă de iubire adevărată care le-ar topi. Iată
de ce mor iubirile cel mai adesea în zorii speranţelor
deznădăjduite ale deşertăciunilor acestei lumi.
489
7534. Valoarea este hrana deşertăciunii atât timp

cât nu cunoaştem adevărul absolut.
7535. Poţi fi altundeva mai singur decât
naufragiind în mijlocul oceanului care ne-a dat viaţă
spre a o perfecţiona în deşertăciunea de a ne căuta
mereu sufletul pereche.
7536. Blestemul nu poate fi alungat decât
răspunzând cu blestemul iubirii, poate cel mai dureros
de dulce blestem al multor inimi.
7537. Dacă porţile cerurilor ne-ar fi deschise în
timpul vieţii am fi mai fericiţi cu puterea noastră de
discernământ actual?
7538. Doar cel trecut prin moarte va şti adevărata
menire a vieţii.
7539. Viaţa este un război continu cu noi înşine pe
când moartea o pace continuă. Atunci când ne e
teamă de durere, suferinţă, de luptă ne e teamă de
viaţă şi nu de moarte cum toţi înclinăm să credem în
această iluzie a vieţii.
7540. Petalele speranţelor noastre vor deveni
floarea marii noastre iubiri atunci când vom
îngenunchea la rădăcina aceluiaşi sărut din privirile
inimilor noastre.
7541. Libertatea iubirii are cea mai mare
constrângere liber consimţită dintre toate libertăţile
cunoscute.
7542. Existenţa este jocul de artificii al iluziei
vieţii.
7543. Întreaga măreţie a lumii se sprijină pe iubire
şi ură.
7544. Iubire, numele tău este sfinţenie.
7545. Care ţărm al îmbrăţişărilor va putea cuprinde
absolutul dorinţelor noastre în afară de iubire?
7546. Ura este cămaşa de forţă a iubirii.
7547. Dacă iubirea nu s-ar oglindi în ură nimeni nu
ar înţelege care este opusul sau esenţa ei.
490
7548. Atunci când iubeşti cel mai mult, urăşti cel

mai mult, urăşti absolut orice ţi-ar putea răpi marea ta
iubire.
7549. Iubirea şi ura sunt unul şi acelaşi lucru doar
interpretate diferit.
7550. Dacă Dumnezeu este iubire nu poate fi şi
ură. Aceasta este cauza pentru care nu putem atribui
iubirii opusul ei, ura, precum vieţii, moartea.
7551. Precum nu poate exista viaţă fără de moarte
tot astfel nu poate exista iubire fără de ură.
7552. Dumnezeu e iubire şi ură în acelaşi timp. Cu
cât va iubi mai mult omul, va urî tot ce-i poate dăuna
omului.
7553. Nu putem vedea un Dumnezeu peste
înţelesul nostru.
7554. Dacă Dumnezeu e iubire şi ură în acelaşi
timp poate deveni atât sfânt cât şi diavol? Da! Iubirea
şi binele aparţin sfinţeniei doar că răul şi ura ce
aparţin diavolilor sunt cele care dau strălucire iubirii,
precum moartea vieţii sau viaţa morţii.
7555. Marea greşeală a tuturor timpurilor pentru
umanitate a fost când Dumnezeu şi-a pierdut atributul
de rău, devenind numai bun. Demonizând răul în loc
să-l transforme în bine, l-a transformat într-un rău şi
mai mare. Bine fără rău sau iubire fără ură, nu poate
exista. Atunci omul a păşit pe calea înstrăinării de
sine.
7556. Adevăratul Dumnezeu al omenirii este cel
care iubeşte şi urăşte la fel ca omul fiindcă orice alt
Dumnezeu ar fi, dacă va depăşi puterea de înţelegere
a omului se va înstrăina şi va rămâne mereu un
neînţeles faţă de acesta.
7557. Un Dumnezeu străin de om şi un om străin
de Dumnezeu, iată unde duce neînţelegerea faptului
că iubirea înseamnă şi ură precum viaţa şi moarte.
491
7558. Într-o mare iubire ura devine liantul care

apără tot ceea ce ar putea dăuna eternităţii ei.
7559. Nu poţi separa binele de rău sau iubirea de
ură fiindcă vei crea o societate alienată, o societate
unde sunt necesari diavolii care să se lupte cu
Dumnezeu şi nicidecum o societate unde diavolii L-ar
putea ajuta pe Dumnezeu să iubească şi mai mult
omenirea.
7560. Un Dumnezeu înconjurat de îngeri ai iubirii
sau ai urii ai binelui sau ai răului, unde fiecare ar avea
partea lor de vină despre regulile cerului, ar fi un
Dumnezeu perfect pentru om, un Dumnezeu care i-ar
putea pune pe îngeri să mai facă şi ceea ce trebuie
prin paradis.
7561. Un Dumnezeu al binelui şi iubirii impuse cu
forţa este mai diabolic decât un Diavol.
7562. Te rog Doamne lasă-mă să rămân uman.
7563. Menirea omului pe această lume este de a se
naşte toamnă iar cuvintele, dorinţele, aspiraţiile lui să
fie frunze ruginite duse în bătaia vântului propriului
lui destin spre nicăieri.
7564. Porumbeii păcii vor avea aripile frânte în
inima unui Dumnezeu care nu-şi înţelege propriii săi
diavoli.
7565. Străin de mine mă arunc spre ceasul
amintirii din braţele tale uitate de atât de mult timp pe
banca roasă de vremea unui destin ce nu mai este
demult cu noi.
7566. Cine eşti tu străină a drumurilor destinului
meu pierdute în orizontul unei vieţi pe care nu am
reuşit să o prind niciodată din urmă?
7567. Doar în iubire poţi înţelege ura.
7568. Cine se sprijină pe această lume? Dumnezeu
care a dorit-o sau omul care îşi câştigă în cele din
urmă moartea prin ea?
492
7569. Nicăieri a devenit simbolul acestei lumi care

vine şi se îndreaptă spre nicăieri.
7570. Amintirea izvorăşte din sacralitate.
7571. Teama este făuritoarea imaginii acestei lumi.
7572. Arta este dorul de eternitate.
7573. Darul cel mai de preţ al omului este
Dumnezeu care s-a dăruit pe sine eternităţii unei clipe
din natura umană, care este iubirea.
7574. Dumnezeu a modelat ţărâna viselor noastre
până i-a dat suflul iubirii aşezând-o cu grijă în vitrina
destinului.
7575. Te-am întâlnit la cetatea iubirii, unde am
încercat să cuceresc zidurile reci ale privirii tale de
atât de multă singurătate.
7576. Nu spaţiul şi nici timpul sunt cele care vor
să afle de ce moartea nu învaţă să moară sau viaţa să
trăiască cu adevărat într-o mare iubire ci doar aripile
de înger, frânte ale ochilor tăi, obosiţi de atât de mult
dor.
7577. Cred în ruga fierbinte a sângelui ce
clocoteşte în cuvântul care ne-a născut mereu în
căutare de noi înşine dar fără să ne regăsim cu
adevărat vreodată.
7578. Iubirea este limita care sparge zidurile
destinului.
7579. Nu cred în strălucirea iluziei vieţii noastre
deasupra morţii decât în unicul adevăr dat nouă spre
cunoaştere: iubirea. Cum adevărurile nu pot muri,
înseamnă că lumea de apoi este iubire şi atât.
7580. Te doresc cum numai Dumnezeu poate
înţelege propriul Său adevăr absolut.
7581. În ochii Luminii Divine a inimii iubirii nu

vei găsi niciodată întuneric.
7582. Dacă Dumnezeu şi-ar pierde umanul s-ar
pierde pe sine din noi.
493
7583. Alături de Dumnezeu trebuie să fim înainte

de toate alături de noi.
7584. Nu poate exista umilinţă mai mare decât să
te închini unui Dumnezeu inuman care a făurit
omenirea.
7585. Toate frumuseţile lumii nu valorează cât
umanul din Dumnezeul tău.
7586. Adevărata sfinţenie înseamnă înainte de
toate umanism.
7587. Ferească Dumnezeu de religia unde diavolul
este mai uman decât Dumnezeu, care va clădi o
societate inumană, plină de lipsuri şi prejudecăţi.
7588. Primul paradox din istorie a fost creat atunci
când diavolul a devenit mai uman decât Dumnezeu.
7589. Prejudecata, xenofobia, au ca origine lipsa
de umanism a Dumnezeului tău din propria religie.
7590. Dacă Dumnezeul nostru ar deveni îndeajuns
de uman nu ar mai avea nevoie de diavoli iar
societatea ar deveni aproape perfectă.
7591. Doar un Dumnezeu inuman are nevoie de
diavolii cu care să se lupte.
7592. Te iubesc mai presus de întreaga perfecţiune
a Dumnezeului iubirii noastre.
7593. Zăpada iubirii noastre nu se va topi
niciodată pe piedestalul timpului care hrăneşte cu
iluzii această lume.
7594. Adevărul despre frumos nu poate fi rostit
decât de iubire.
7595. Patima frumosului şi a iubirii este
perfecţiunea.
7596. Nu pot să cred în pacea iubirii care prin
definiţie înseamnă luptă.
7597. Dacă iubirea ar avea un înţeles s-ar destrăma
asemeni unui fum de ţigară.
7598. O lume fără de iubire ar fi un tărâm fără de
frumos, profunzime, sacralitate şi sfinţenie.
494
7599. Nimic nu poate fi mai dureros decât atunci

când până şi îngerii iubirii îşi frâng aripile,
prăbuşindu-se în oceanul uitării.
7600. Perfecţiunea este talerul prin care iubirea îşi
plăteşte aspiraţia de a se regăsi în umanul propriului
ei Dumnezeu.
7601. În iubire dreptatea este împărţită de dor.
7602. Nu există dreptate fără umanism.
7603. Atunci când asfinţitul surpă din lacrima
dorului iubirea, se apropie noaptea singurătăţii.
7604. Numai fericirea ştie cât de dureros este
destinul ei ce se va pierde în moartea uitării.
7605. Te iubesc înger al zorilor speranţelor mele.
7606. Numai visul poate şti cu adevărat ce este
realitatea, precum realitatea ce este visul.
7607. Şi dacă inimile noastre bat cu tărie în
lacrima destinului vor reuşi vreodată să îi deschidă
porţile eternităţii?
7608. Sunt călătorul rătăcit în clepsidra care cerne
iubiri, sfărâmate pentru totdeauna pe nisipul rece al
uitării.
7609. Cum în iubire nu există pace, în moarte nu
există destin care să nu se împlinească.
7610. A numărat cineva petalele florilor din marile
iubiri care mor în fiecare toamnă de visare câte puţin,
luând din timpul vieţii noastre împlinirea.
7611. Nu credeam să pot spune că munţii
speranţelor mele au culmile de neînfrânt.
7612. Peste vieţile noastre există un singur soare,
soarele iubirii.
7613. De ce m-am regăsit atât de departe de mine?
7614. Câţi dintre mugurii primăverii viselor
noastre vor deveni toamne ruginite de durerea
iubirilor neîmplinite.
7615. La porţile paradisului să nu-ţi doreşti
fericirea fiindcă se naşte din suferinţă.
495
7616. Eşti corola de raze a cuvântului prin care m-

a întrupat Dumnezeu în inima ta.
7617. Ce poate avea însemnătate mai mare în
viaţă? Clipa cu care nu te vei mai întâlni niciodată sau
clipa în care vei rămâne pentru totdeauna devenind
moartea ta?
7618. Nu există profunzime mai mare decât să
vezi zâmbetul unei lacrimi care plânge.
7619. Atunci am privit magia clipei care părea că
nu se mai termină niciodată până când am înţeles că
trăiesc.
7620. Între un om şi un pumn de ţărână ce altă
diferenţă ar mai putea exista în afară de iubire.
7621. Oricât de valoroasă ar părea viaţa, moartea
va învinge de fiecare dată.
7622. Oare de ce se pregăteşte viaţa pentru
moarte? Că vrem sau nu, moartea devine marele
examinator al vieţii.
7623. Cât de adesea ne lipsim noi de noi înşine şi
cât de des credem în misterul prin care noi putem
deveni mereu altceva decât ceea ce suntem.
7624. Care urmă a zăpezii speranţelor noastre va
mai rămâne netopită de fierbinţeala deşertăciunii
acestei lumi?
7625. Iubirea este dor, speranţă, ceva care ne
lipseşte atât de mult încât ne-am da viaţa pentru el.
Iubirea în sine nu te iubeşte, din contră, te face să
simţi durerea, suferinţa, singurătatea mult mai mult
decât oricând.
7626. Dacă nu ar durea iubirile nu s-ar mai împlini
niciodată.
7627. Între viaţă şi moarte trebuie să fi fost o mare
iubire odată ce viaţa suferă atât de mult din cauza
morţii.
496
7628. Care e diferenţa dintre viaţă şi moarte? Viaţa

moare cu fiecare clipă ce trece iar moartea îi dă viaţă
eternă acelei clipe.
7629. Zborul este o speranţă care se pierde în
misterul propriului ei vis.
7630. Atunci când la apusul unei iubiri apare
sângele cerului din dorurile noastre, vânturile
speranţelor vor naufragia pe furtunile iubirilor
neînţelese.
7631. Nu orice dor moare cum nu orice moarte
doare.
7632. Fără Dumnezeul ochilor tăi, cuvântul
întrupării noastre ar fi murit.
7633. Să fie mai multă viaţă în moarte decât în
viaţa ce moare cu fiecare clipă?
7634. Norii zâmbetului trădează furtună
sentimentală.
7635. Floarea este misterul iubirii Lui Dumnezeu.
7636. Câţi dintre noi nu ne înecăm în fluviile care
ne străbat propriile şanţuri ale pălmilor bătătorite de
timpul speranţelor deşarte?
7637. Dacă nu ne-ar lipsi nimic ar mai exista
iubire?
7638. Pacea dintre noi şi Dumnezeu se numeşte
erezie, supunerea, religie iar lupta, iubire!
7639. Te rog fiinţă din lumină care dai speranţe
dorului meu, lasă-mi soarele privirii tale să inunde
istoria vieţii mele.
7640. Câte frunze ale amintirilor nu vor trece pe
cerul plumbuit ce cade greu peste urmele paşilor tăi
de dincolo de lume?
7641. Fulgii depărtărilor străinului din mine se
aştern pe fruntea iubirii tale, pierdută în orizontul unui
dor care a incendiat până şi cerul îngheţat al
amintirilor care nu va mai putea înţelege niciodată
primăvara unui nou început.
497
7642. Ce poate fi mai trist decât singurătatea unei

clipe care dansează în sufletul marelui timp alături de
o infinitate de alte clipe asemenea ei?
7643. Nu există iubire perfectă cum nu există viaţă
care să cunoască adevărul absolut fiindcă ambele sunt
perfecte tocmai prin imperfecţiunea lor.
7644. Ca să înfrunţi moartea trebuie să rămâi viu
prin absolutul fiinţei tale care nu poate fi altceva decât
iubire.
7645. Absolutul frumuseţii constă în
imperfecţiunea care te obligă mereu să o faci perfectă
devenind astfel un orizont pe care nu vei reuşi să-l
prinzi niciodată.
7646. Limita dintre viaţă şi moarte, dintre a fi şi a
nu fi, se numeşte destin.
7647. Libertatea este o aripă care se frânge de câte
ori zborul devine apăsător în furtuna adevărului.
7648. În moarte totul devine împlinit prin destin.
7649. Toate florile acestei lumi nu fac cât
zâmbetul Luminii Divine din tine.
7650. Pacea din mine a devenit o luptă abia în
momentul în care nu L-am mai înţeles pe Dumnezeul
străinului din mine.
7651. Nu poate exista libertate fără moarte.
7652. Nu există zbucium mai mare decât tăcerea
strigătului surd al vieţii pe care nu-l mai aude nimeni.
7653. Să fie elixirul iubirii praful deşertăciunii
acestei lumi, dus de vânturile uitării spre nicăieri sau
moartea?
7654. Plâng zăpezile iubirilor care se topesc în
orizonturile pierdute ale uitării, devenind fluvii
nemărginite ale eternului acestei lumi cu nume de
viaţă.
7655. Iubirea şi frumuseţea sunt două
imperfecţiuni care odată contopite devin perfecte.
498
7656. Care furtună nu-şi are norii ei şi care

frumuseţe imperfecţiunea ei?
7657. Nici o clipă nu este îndeajuns de infimă
pentru a da măreţie şi eternitate morţii.
7658. Dumnezeul iubirii din noi nu dă niciodată
sfaturi ci te lasă să descifrezi singur tainele
deşertăciunii acestei vieţi pentru a înţelege moartea.
7659. Ce sens ar avea timpul din viaţa unei iubiri
dacă nu ar exista eternitatea unei clipe care să
întreacă prin trăirea ei întregul timp al lumii.
7660. Dacă nu ar fi moartea ar mai exista
Dumnezeu? Încotro s-ar îndrepta atunci viaţa?
7661. Întregul sens al vieţii constă în moarte, fără
de care şi-ar pierde absolut orice cale, iar cum viaţa
înseamnă o cale a destinului, o trecere, fără de moarte
ar dispărea atât viaţa cât şi destinul.
7662. O viaţă eternă ar însemna o viaţă care să
moară cu fiecare clipă etern!
7663. Ce s-ar face moartea fără de viaţă? Cine i-ar
mai da naştere?
7664. Precum viaţa este mama morţii, moartea
devine copilul renegat deseori al vieţii.
7665. Paşii orizontului pierdut al iubirii îşi vor
regăsi urmele abia în moarte.
7666. Nu există suspin al vieţii care să nu moară
odată şi odată, astfel viaţa se salvează în moartea pe
care a hărăzit-o, fără de care frumuseţea acestei lumi
nu ar mai avea nici un sens.
7667. Iubirea înseamnă frumos, chiar dacă
subiectiv. De aici imperfecţiunea iubirii şi a
frumosului.
7668. Atunci când vei afla frumuseţea în
nemărginirea înţelepciunii vei fi cu adevărat fericit.
7669. Nu pot crede cât de puţin avem nevoie
pentru a fi fericiţi şi cât de mult dorim să aflăm cât
mai multe despre fericire ştiind că cu cât vom căuta
499
mai mult cu atât ne vom depărta de fericire. Iată

egoismul uman, calea prin care dorim cât mai multă
fericire când ea se obţine din cât mai puţin.
7670. Norocul sau ghinionul sunt simţurile
destinului.
7671. Flacăra amintirii va arde mereu privirea
dorului spre nicăieri.
7672. Frumuseţea va deveni fericire atunci când va
suferi îndeajuns pentru a fi fericită.
7673. „Te iubesc”, este mai presus decât întregul
sens al acestei lumi şi poate unicul mod prin care
vedem adevărul absolut.
7674. Iubind învăţăm să naştem infinitul din noi.
7675. În iubire cu toţii avem acelaşi Dumnezeu.
7676. Nu există iertare în iubire fiindcă nimeni nu
poate greşi.
7677. Atunci când din fântâna sufletului lipseşte
iubirea, până şi stelele frumuseţii îşi pierd strălucirea.
7678. Nu încerca să crezi în frumuseţe, fără
Dumnezeu şi iubire.
7679. Moartea este un vis al vieţii unde aceasta
primeşte zorii eternităţii.
7680. Nu există loc sub soare care să rămână pe
vecie al tău oricât de infinit ar fi universul sperantelor
iubirii tale. De aceea caută-ţi desăvârşirea în
infinitatea din tine.
7681. Frumuseţea Luminii Divine din noi din
fiecare, stă în faptul că dă simţire eternităţii şi prin ea
totul devine frumuseţe şi iubire.
7682. Iubirea este o copilărie care nu se
maturizează niciodată.
7683. Ce multă suferinţă are de înfruntat viaţa
pentru a fi fericită în braţele salvatoare ale morţii!
7684. Cea mai frumoasă dintre toate este pacea cu
tine însuţi.
500
7685. Istoria este o lacrimă care se prelinge pe

obrazul nepăsător al timpului fără ca să ştie unde va
ajunge în cele din urmă.
7686. Roagă-te ca răsăritul din inima ta să nu-şi
apună niciodată frumuseţea iubirii dorind perfecţiunea
unde fiecare răsărit devine perfect dacă va apune.
7687. Fericire, eşti o enigmă a Cuvântului care m-
a întrupat să devin conştient de iubire şi frumuseţe.
7688. Unicul care poate cunoaşte cu adevărat este
doar Dumnezeu fiindcă numai El ştie adevărul absolut
prin care se identifică cunoscându-l.
7689. Timpul este gardianul care ne fură
eternitatea.
7690. Viaţa este o rugăciune a destinului în faţa
morţii.
7691. Oare ce ne-am face fără oceanul iubirii
chiar dacă lacrimile din el nici măcar nu pot fi
numărate!
7692. Asemeni olarului aş vrea să modelez trupul
clipei încât să-ţi aducă fericirea, iar tot timpul ce ar
rămâne în afara ei, să-l sparg de stânca uitării pentru
totdeauna.
7693. Iluzia vieţii te lasă să subestimezi până şi
munţii desăvârşirii marilor speranţe faţă de care şi
moartea se închină, visând la ele.
7694. Frumuseţe a visului inimii mele, lasă-mi
zorii fericirii să –şi caute ţărmurile împlinirilor, în
razele privirii tale divine.
7695. Nu există nici o disperare mai mare decât să
te desparţi de speranţa din lumina divină din dorul
iubirii tale.
7696. Neclintit ca o stâncă înaintea viscolului
vieţii, mlădios ca o floare înaintea iubirii, iată menirea
omului.
7697. Nu aştepta primăvara frumuseţii în iarna
singurătăţii ci crede în frumuseţea ninsorii din sufletul
501
tău care-ţi sărută până şi eternitatea din tine cu

sinceritatea frigului.
7698. Nu există noapte care să nu-şi arate odată şi
odată stelele.
7699. Rădăcinile devin amare pentru frunzele care
ruginesc şi dulci pentru mugurii viselor ce vor urma
într-o primăvară cu iz de moarte când toate aceste
frunze vor fi o amintire a rădăcinilor prea amare ca să
mai fie cu adevărat vreodată şi dulci.
7700. Libertatea este somnul realităţii şi hrana
iluziei vieţii.
7701. Care stea este liberă să plece unde vrea din
galaxia suferinţelor sau fericirilor ei în căutare de
frumos, când ea este frumosul?
7702. Plouă cu surâsul amintirii tale peste timpul
renăscut din dorul unui sărut.
7703. Nu va exista fericire decât atunci când vei
face pace între tine şi canoanele frumuseţii, indiferent
că este vorba de sexul opus sau de orice altă imagine
din natură.
7704. Nu contează cât de lungă este viaţa, moartea
nu are timp. Atunci de ce îţi este frică de moarte?
7705. Lumina Divină a Adevărului Absolut ne va
călăuzi mereu paşii speranţelor chiar dacă nu îi
cunoaştem miraculosul spectru decât prin intuiţii.
502
VIII. PARADISUL ŞI INFERNUL
7706. Dacă oamenii ar avea posibilitatea ca fiecare în

parte să-şi clădească propriul paradis şi-ar transforma
societatea şi vieţile lor în iad.
7707. Sperăm la paradis neştiind cât infern poate conţine
esenţa lui.
7708. În paradis până şi speranţele mor fiindcă nu mai
are nimeni nevoie de ele.
7709. Nu există paradis fără speranţe şi nici paradis care
odată instaurat să mai lase speranţelor viaţă. De aici
paradisul există doar sub forma iluzorie a speranţei şi
atât.
7710. Doar cel căzut din paradis poate să preţuiască
infernul.
7711. Întreaga strălucire a paradisului constă în iluzia
fructului oprit care odată obţinut îşi pierde întreaga
magie.
503
7712. Frumuseţea se vrea mereu în paradis devenind

urâtă imediat ce ajunge acolo.
7713. În paradis până şi dorul moare.
7714. Nu există iubire care să existe în paradis.
7715. Odată ajuns la porţile paradisului vei iubi infernul
şi astfel vei realiza că în paradis nu poţi ajunge cu
adevărat niciodată.
7716. Cu toţii dorim paradisul fiindcă nu putem ajunge
acolo iar dacă am reuşi vreodată, noul paradis ar deveni
infernul.
7717. Nimeni nu poate dărui paradisul decât dacă nu se
va ajunge la el niciodată.
7718. Fiecare iubire îşi doreşte paradisul neştiind că
odată obţinut s-ar destrăma asemeni fumului dus spre
cardinalele uitării.
7719. În paradis până şi eternitatea îşi plânge propriul
infern de a deveni muritoare.
7720. Nu spera la paradis până nu-ţi vei înţelege
infernul.
7721. Paradisul este lacrima pe care a promis-o
Dumnezeu lumii care să-şi plângă astfel propria condiţie
sperând.
7722. Cu toţii vrem să avem şi puţin infern în paradis
uneori.
7723. Lacrima paradisului este moartea iubirii, speranţei
şi a dorului din inima sa.
7724. Oricât de strălucitor ar fi paradisul, nu poţi iubi în
el fără să speri, să suferi tocmai fiindcă iubirea promite
paradisul dar se reazemă pe infern.
7725. Paradisul este speranţa prin care iluzia vieţii
primeşte un sens.
7726. Care paradis nu cunoaşte suferinţa?
7727. Fiecare paradis se aşterne pe infern.
7728. Nu există paradis care să nu cunoască infernul.
7729. Fără de infern nici un paradis nu ar străluci.
7730. Dacă vrei să cunoşti paradisul, caută-l în infern.
504
7731. Iubirea este aripa ruptă de paradis ce a căzut

definitiv în infern pentru a fi salvată tot de paradis
vreodată.
7732. Cât paradis ar naşte infernul dacă ar fi recunoscut
ca atare atunci când iubim?
7733. Nu lăsa niciodată paradisul liber fiindcă devine
infern.
7734. În paradis nu există democraţie.
7735. Dacă ar fi să trăim paradisul fiecărui om, lumea ar
deveni cel mai odios infern.
7736. Nu există paradis care să nu fi trecut vreodată prin
infern în această lume a amăgirii.
7737. Democraţia este infernul paradisului.
7738. Un paradis odată descoperit devine un infern ce
urmează a se descoperi pe sine.
7739. Cât paradis a trebuit să înghită Dumnezeu pentru
infernul pe care-l trăim?
7740. Aripa paradisului zboară doar prin infern în
această lume a deşertăciunii.
7741. Nu poţi înţelege paradisul fără infernul propriilor
tale clipe.
7742. Adevărata singurătate o poţi afla doar în paradis.
7743. Cum ar mai spera gândul la paradis fără propriul
său infern?
7744. Am dorit paradisul abia când am descoperit
infernul.
7745. Nu există paradis care să nu doară înainte de a
străluci.
7746. Toate stelele universului s-au născut din durerea
mamelor noastre.
7747. Fiinţa este un paradis născut din infern.
7748. Nu există paradis ascuns decât paradis care nu şi-a
cunoscut infernul.
7749. Înaintea paradisului este suferinţa ce nu poate să-l
înţeleagă.
505
7750. Dacă ne-am lipsi de căutarea paradisului ne-am

lipsi de noi înşine.
7751. Ce suntem noi în afară de un paradis pierdut dintr-
o inimă ce vrea să iubească nemărginirea?
7752. Omul este paradisul care nu se poate naşte decât
din infern.
7753. Cât infern a cuprins paradisul din inima ta în viaţă
sau câtă viaţă a cuprins infernul din tine crezând că
trăieşte în paradisul Lui Dumnezeu?
7754. Nu există fericire fără de infernul care te urcă în
paradis.
7755. Câtă durere poate cuprinde paradisul ce a uitat
definitiv de propriul său infern?
7756. Viaţa este un paradis expirat înaintea morţii.
7757. Libertatea este paradisul iluziei vieţii.
7758. Fericirea pare a se fi născut în paradis din durerile
facerii suferinţei.
7759. Care ochi îşi poate găsi paradisul fără să cunoască
orbirea luminii din sufletul lui?
7760. Suntem făcuţi să trăim în paradis, suferind.
7761. Nu există paradis fără moarte.
7762. Lasă-ţi paradisul vieţii să înţeleagă moartea dacă
vrei cu adevărat să-l poţi trăi.
7763. Cu cât ne depărtăm de paradis reuşim să-l
înţelegem mai bine.
7764. Fericirea este un înţeles al paradisului suferinţei
din noi.
7765. Întreg paradisul nu ar valora nimic fără o fărâmă
de suferinţă.
7766. Care paradis poate să-şi înţeleagă propria lui
condiţie fără să cunoască suferinţa?
7767. Există paradis fără de iubire?
7768. Unde a fost Dumnezeu când s-au creat cerinţele
paradisului pentru oameni?
506
7769. Suntem o parte din paradisul care a fost uitat de

sfinţenia sacralităţii acestei lumi care s-a pierdut în
profanul speranţei de a fi nemuritoare.
7770. Între nemurire şi paradis există doar o singură
legătură: Deşertăciunea.
7771. Chiar dacă ne dorim paradisul în nemurire îl
putem înţelege şi dobândi doar prin moarte.
7772. Întregul paradis al lumii nu ar mai putea spera la
fericire fără de moarte.
7773. Care paradis ar mai trăi fără propria sa moarte a
suferinţei din el?
7774. Lasă suferinţa să creadă în paradis dacă vrei să-l
atingi vreodată.
7775. Trăim într-o lume unde toate drumurile duc către
paradis fără ca vreunul să se termine vreodată în el.
7776. Nu paradisul este esenţa speranţei de a trăi, ci
posibila lui pierdere.
7777. Înaintea paradisului suntem cu toţii nişte copii
orfani de noi înşine.
7778. Nu există inimă care să nu-şi bată propriul sânge
al durerii în speranţa paradisului iubirii.
7779. Nici câinii lacrimior nu-şi pot sfâşia suferinţa prin
care-şi doresc propriul paradis.
7780. Cine vrea fericirea paradisului înainte de a fi
sfâşiat îndeajuns de deşertăciunea lumii este un nebun.
7781. Care paradis nu-şi are propriul apus şi răsărit într-o
viaţă de om?
7782. Suntem lacrima care se scurge prea repede pe
obrazul paradisului fără a-l fi cunoscut vreodată.
7783. Poate exista vreun Dumnezeu vreodată fără
propriul paradis?
7784. Dumnezeu mai înainte de toate înseamnă paradis
şi abia pe urmă infernul necesar acestui paradis în
mintea omului.
7785. O societate care nu cunoaşte paradisul este sortită
pieirii, indiferent cât de mincinos ar fi acel paradis.
507
7786. A auzit cineva vreodată de frumuseţe fără paradis

sau de suferinţă fără infern?
7787. Ce vrem de fapt? Paradisul deşertăciunii acestei
lumi sau infernul morţii pe care o credem pe cuvânt că
ne va lua lumea în care trăim?
7788. Şi până unde ar dura paradisul lumii acesteia dacă
nu ar exista moarte?
7789. Care este limita dintre paradis şi infern în lumea
care-şi conştientizează obligativitatea morţii?
7790. Paradisul vieţii este cel mai adesea moartea.
7791. A fi neutru în paradis înseamnă a-l transforma în
infern.
7792. Nu există democraţie în paradis, fiindcă toţi îşi
doresc propriul paradis în detrimentul celorlalţi.
7793. A plânge în paradis înseamnă a-i înţelege regulile
jocului.
7794. Departe de paradis nu pot exista scuze decât
tânguieli, în schimb departe de infern, da!
7795. Atunci când paradisul dezamăgeşte, infernul spune
adevărul, iar când paradisul spune adevărul, infernul te
insultă.
7796. Nu există ferocitate mai mare în infern decât în
paradis.
7797. Un paradis fără infern este un paradis al iluziei.
7798. Frumuseţea paradisului constă în abilitatea sa de a
zbura deasupra propriului infern.
7799. Războaiele din paradis sunt mult mai feroce decât
cele din infern fiindcă combatanţii au mai mult de
pierdut.
7800. În paradis orice dezmierdare devine o pedeapsă
atunci când în sensul existenţei ei nu se află şi infernul.
7801. Teama de paradis devine iubirea din infern.
7802. Nu există deziluzie mai mare decât să-ţi pierzi
propriul paradis la ruleta infernului de a te fi născut în
508
7803. Infernul este inima fără de care paradisul s-ar

prăbuşi la tălpile Destinului acestei lumi.
7804. Lasă-ţi infernul să intre în respiraţia iubirii tale
dacă vrei să atingi paradisul cu ea.
7805. Taina iubirii stă în infernul din paradisul ambilor
îndrăgostiţi.
7806. Paradis care să nu poată fi descoperit, există, dar
niciodată, infern!
7807. Libertatea paradisului constă în infern.
7808. Care paradis nu-şi amăgeşte inimile în iubire?
7809. Unde sunt mai mulţi până şi apa din paradis

trebuie drămuită.
7810. Paradisul minciunii este să devină adevărată.
7811. Paradisul fericirii este să-şi poată înţelege menirea
care se face doar prin suferinţă.
7812. Nu există paradis al libertăţii decât paradis al
compromisurilor cu libertatea.
7813. Frumuseţea paradisului nu constă în libertatea sa
ci în constrângerile cu care începi să te obişnuieşti şi
chiar să le divinizezi.
7814. Adevăratul paradis se află numai în Dumnezeul
din tine.
7815. Doar cel ce caută paradisul va înţelege cu adevărat
deşertăciunea acestei lumi.
7816. Nu există religie fără paradis sau infern fiindcă
ambele sunt coordonatele de bază ale condiţiei umane.
7817. O religie care ar dărui numai paradisul sau infernul
ar dispărea.
7818. Adevăratul paradis îl poţi găsi numai în suferinţa
dulce a iubirii.
7819. Până şi durerea îşi are propriul ei paradis.
7820. Paradisul omului se reazemă pe teama existenţei
care-i lasă zi de zi câte o mică şansă de a deveni mai
curajos.
509
7821. Nu poţi despărţi paradisul de infern fiindcă ambele

se determină reciproc.
7822. Paradisul speranţei este împlinirea care va spera la
rândul ei dezamăgită că mai are atât de multe de înţeles
în eternitatea cunoaşterii.
7823. Paradisul valorilor începe din infern.
7824. În paradis totul devine accesibil şi tocmai de aceea
se trasformă în infern.
7825. Care om nu-şi doreşte paradisul şi care vrea să
înţeleagă că nu există paradis croit pe măsura lui fără să
ia şi o fărâmă de infern cu el?
7826. Doar cel ce s-a aflat în paradis poate înţelege
importanţa infernului.
7827. A încerca să atingi paradisul este acelaşi lucru cu a
atinge orizontul care aleargă mereu de tine.
7828. Frumuseţea paradisiacă a curcubeului survine din
răceala fermecătoare a ploilor de clipe din noi.
7829. Suntem un paradis pierdut de Dumnezeu în infern.
7830. Iubirea este lacrima paradisului din noi.
7831. Care frumuseţe străluceşte în paradis la fel de tare
ca şi în infern?
7832. Şi totuşi religiile au devenit paradisele marilor
speranţe în lumea deşertăciunii din noi.
7833. Oricât de infinit ar deveni paradisul ochilor tăi,
doar eternitatea clipei iubirii noastre îl va putea vreodată
cuprinde.
7834. Paradisul este vâltoarea care ne spală clipele vieţii
lăsându-ne să sperăm că într-o zi, odată terminate ne
vom regăsi în moarte.
7835. Paradisul este străfulgerarea de lumină a eternităţii
din noi care nu a reuşit încă să-şi înţeleagă menirea.
7836. Trebuie să luăm de mână paradisul din inimile
noastre pentru a fi mai fericiţi în infernul vieţii.
7837. Nu există paradis care să nu cunoască mântuirea
de sine prin infern.
510
7838. Odată ajunşi în paradis vom întâlni gara cu nume

de infern care ne va fi dată ca o posibilă salvare.
7839. Doar în paradis vom înţelege cu adevărat infernul
iar în infern, paradisul.
7840. Dumnezeu şi-a crescut doi câini. Pe unul îl chema
paradis şi pe celălalt Infern. Indiferent de nume, de
muşcat, muşcau ambii.
7841. Paradisul este o măsură a iluziei vieţii.
7842. Între infern şi paradis tronează iluzia vieţii.
7843. Limita dintre moarte şi viaţă echivalează cu limita
dintre paradis şi infern în cunoaştere.
7844. Viaţa este un infern al iluziei care speră să se
termine în paradisul real al morţii.
7845. Lumea este un infern al cunoaşterii în care se
reflectă paradisul vieţii.
7846. Viaţă şi moarte, infern şi paradis, bine şi rău, dar
pe noi cui ne laşi Doamne?
7847. Pacea dintre infern şi paradis se numeşte religie.
7848. Infernul doare, paradisul nu, viaţa moare,
paradisul se naşte.
7849. Venim din paradisul eternităţii şi ne îndreptăm
spre paradisul etern al morţii din infernul finit al iluziei
vieţii.
7850. Ce ar deveni infernul fără de paradis? Propriul său
paradis. Dar paradisul fără infern? Propriul său infern.
7851. Alungă-ţi paradisul din tine dacă vrei să trăieşti
fericit.
7852. Existăm pe lumea unde porţile paradisului pot fi
deschise numai de moarte.
7853. În paradis nu ar trebui să coste pe nimeni nimic
fiindcă există totul chiar şi pentru fărădelegile unora?
7854. Răul devine necesar până şi paradisului chiar dacă
este folosit în scopurile binelui.
7855. Un paradis necunoscut este un paradis mort.
511
7856. Diferenţa dintre paradis şi infern constă în modul

cum este folosit binele şi răul, şi care scopuri sunt alese,
cele ale binelui sau cele ale răului.
7857. Paradisul şi infernul sunt pilonii binelui şi ai răului
pe care se sprijină cunoaşterea pentru a-şi satisface
anumite scopuri.
7858. Adevăratul paradis îl vei găsi mai degrabă în
infern precum adevăratul infern în paradis.
7859. Viaţa este infernul cu care se hrăneşte paradisul
morţii.
7860. În strălucirea paradisului nici stelele nu se mai
observă.
7861. Paradisul din noi trebuie căutat în infernul
deşertăciunii acestei vieţi.
7862. Indiferent de infernul vieţii, paradisul iubirii ne
poate salva până şi de noi înşine.
7863. Când iubim devenim o fărâmă de paradis
naufragiată pe infernul oceanului vieţii.
7864. Care infern nu-ţi inspiră teamă? Care viaţă nu se
sprijină pe teamă?
7865. Dumnezeu a visat cuvântul cunoaşterii lumii în
infern odată ce lumea în sine este un infern.
7866. Lumea este un infern sublim care ascunde în inima
ei paradisul adeseori pierdut al iubirii.
7867. Omul este conştientizarea infernului care se
reflectă deformat în paradisul cunoaşterii.
7868. Oare cât ar fi iubit Dumnezeu lumea la crearea ei
odată ce ne-a dat o astfel de viaţă în care să sperăm la
paradis?
7869. Viaţa omului este şoapta uitată de paradis pentru
totdeauna.
7870. Oare pot fi şi oameni cu adevărat fericiţi în paradis
dacă-şi lasă definitiv infernul din ei?
7871. Care este preţul paradisului în lumea aceasta a
infernului?
7872. Cum se naşte şi cum se poate muri în paradis?
512
7873. Câte feluri de oameni, atâte feluri de paradise şi

infernuri.
7874. Calea spre paradis trece prin infern.
7875. Nu putem înţelege paradisul fără să-i ascultăm
până şi infernul care-i plăteşte nota de plată în faţa Lui
Dumnezeu.
7876. Cine a înţeles vreodată adevăratul paradis care
poate fi cunoscut numai prin adevărul absolut
inaccesibil omului?
7877. La cât paradis ne promite Dumnezeu dacă-i
ascultăm infernul ar trebui să fim deosebit de fericiţi.
7878. Oricât de strălucitor ar fi paradisul adevărului
absolut, pentru om, fără de infernul iluziei vieţii , tot nu
ar valora nimic.
7879. Un pas spre paradis înseamnă o călătorie întreagă
prin infern.
7880. În curtea paradisului se odihneşte mereu infernul
iluziei vieţii.
7881. Porţile paradisului sunt deschise de infern.
7882. Drumul către paradis este presărat cu paşii fără de
număr ai infernului.
7883. Trăim într-o lume care-şi doreşte paradisul dar nu-
l poate înţelege decât prin ochii infernului.
7884. Paradisul unora este infernul altora.
7885. Penitenţa este un mod de a înţelege bunele intenţii
ale infernului de a te urca în propriul său paradis.
7886. Mântuirea este arta de a mânui tainele infernului în
scopul propriului său paradis.
7887. Pocăinţa este taina de a afla adevăratul paradis al
infernului.
7888. Nu poţi ajunge în paradisul infernului fără bune
intenţii.
7889. Pentru om adevăratul paradis este şi va rămâne
pentru vecie infernul din mijlocul paradisului Lui
Dumnezeu.
513
7890. Trebuie să ştii ce fel de paradis vrei pentru a afla

cine eşti de fapt.
7891. Prin paradisul pe care ţi-l doreşti îl poţi afla pe
Dumnezeul din inima ta.
7892. Şi paradisul îşi are norii săi care pentru deşertul
sufletului tău pot fi benefici sau nu. Totul depinde de cât
de arsă e ţărâna din tine, dacă are nevoie de lacrimile
mântuitoare ale ploilor din ei sau nu.
7893. Paradisul care nu poate fi manipulat nu este şi nu
va fi niciodată paradisul omului.
7894. Nicăieri omul nu-şi va putea găsi mai repede
propriul paradis decât în infern.
7895. Oare poate exista cu adevărat o cale sigură spre un
paradis nesigur şi schimbător la fel ca şi omul care-l va
afla?
7896. În paradisul omului până şi moartea trebuie să
însemne viaţă, deci infern.
7897. Un paradis supus propriilor norme nu mai poate fi
considerat paradis de către om.
7898. Distanţa dintre infern şi paradis se măsoară prin
voinţă şi compromis.
7899. Adevăratul paradis al omului există doar în
speranţă.
7900. Cum a reuşit Cuvântul Lui Dumnezeu să coboare
din paradis în infernul iluziei vieţii?
7901. Prea mult paradis strică.
7902. Între infern şi paradis există un compromis care se
numeşte fiinţa umană.
7903. Sfinţii sunt oameni care au înţeles că adevăratul
paradis nu se află în infern ci infernul este înconjurat de
paradisul creaţiei, fapt neînţeles de omul de rând.
7904. Sfinţenia este calea prin care infernul încearcă să
devină paradis.
7905. Libertatea din paradis nu se potriveşte niciodată cu
cea din infern.
7906. În paradis infernul devine strălucitor.
514
7907. Pacea infernului nu poate fi aplicată paradisului.

De aceea omul este o fiinţă care crede că aleargă spre
paradis consolidându-şi statutul propriului său infern.
7908. Orice paradis care cere un cost devine un infern.
7909. Frumuseţea paradisului fără ochii tăi ar fi lipsită de
strălucire.
7910. Numai paradisul poate să-şi înţeleagă frumuseţea
propriului său infern.
7911. Paradisul vieţii care uită de moarte devine infernul
ei.
7912. Paradisul este un infern necunoscut.
7913. Moartea este viaţa eternă a paradisului.
7914. Fără de moarte toate florile paradisului ar rugini
pentru totdeauna.
7915. Paradisul este o necesitate iar infernul un adevăr.
7916. Limita paradisului este aspiraţia infernului.
7917. Ce s-ar face paradisul fără de infern şi invers?
7918. De fiecare dată cel care va întâmpina paradisul din
iubirile care trec, va fi infernul.
7919. Paradisul este lacrima desfrâului Lui Dumnezeu.
7920. Ar mai exista paradisul dacă s-ar supune regulilor
stricte ale propriului nostru univers?
7921. Fără de paradis am fi orfani în schimb fără de
infern, am fi străini de noi înşine.
7922. Ţărmurile paradisului vor fi mereu spălate de
valurile înspumate ale infernului
7923. Paradisul este un mister iar infernul un capriciu al
acestuia.
7924. Nicăieri nu vei găsi adevăratul paradis decât în
moartea din tine.
7925. Paradisul păcii din inima ta este războiul cu tine
însuţi.
7926. Paradisul este flamura aşezată de Dumnezeu pe
aripile îngerilor care zboară odată cu orizontul de
necuprins, spre nicăieri.
515
7927. Dacă furtunile infernului sunt previzibile, să te

ferească Dumnezeu de cele din paradis.
7928. Să fie paradisul este o unealtă a Diavolului prin
care îi cedează Lui Dumnezeu drepturile de autor asupra
tuturor mizeriilor acestei lumi?
7929. Paradisul este exclamaţia binelui care nu ştie ce să
mai spună când vede răul.
7930. Paradisul este departe de a deveni vreodată adevăr
fiind prea departe de noi înşine faţă de infern.
7931. Încearcă să te regăseşti în infern pentru a descoperi
paradisul.
7932. Dacă infernul îşi cumpără cu greu fiecare fărâmă
de libertate, paradisul o primeşte cadou, încât nu ştie ce
să facă cu ea şi astfel o alungă pentru totdeauna din el.
7933. Paradisul este supunerea oarbă a speranţei la
Cuvântul Lui Dumnezeu ce a născut infernul acestei
lumi.
7934. În paradis toate speranţele sunt îndreptate spre
infern, atunci când vor libertate.
7935. Paradisul este singurul care are o singură lege:
respectul legii. De aici se naşte infernul. Din paradis.
7936. Paradisul nu poate învăţa niciodată să moară
fiindcă este viaţa eternă, moarte.
7937. Să te ferească Dumnezeu de paradis atunci când
nu te mai poţi întoarce în infern.
7938. În paradis toate sufletele preaslăvesc neîncetat
infernul pe care-l trăiesc.
7939. Paradisul este o altă formă de infern, mai
neînţeleasă şi mai autoritară.
7940. Cel ce se scaldă în apa paradisului care nu mai are
ce murdărie să îi spele va tânji după apa infernului când
era prea murdar şi aspira la paradis.
7941. Paradisul pentru cel fărădelege este cu totul altul
faţă de cel sfânt şi neprihănit.
7942. Dacă în paradis ai tot ce-ţi doreşti ce te vei face
fără dor, speranţă şi inedit?
516
7943. Paradisul este adevărul absolut al speranţei care

odată împlinită devine adevărul absolut al plictiselii.
7944. Paradisul odată împlinit devine un regret etern al
infernului precum infernul a fost o speranţă veşnică
după paradis.
7945. Un infern fără paradisul său devine paradis dar un
paradis fără infernul său devine infern.
7946. Cel mai scump paradis este moartea şi cel mai
ieftin, viaţa ei.
7947. Înainte de paradis este clipa eternă a creaţiei Lui
Dumnezeu. Odată ce este eternă, mai există paradisul
sau infernul cu adevărat?
7948. În paradis lacrimile nu ştiu să mai plângă iar
fericirea este o lungă aşteptare după inedit.
7949. Paradisul morţii este infernul iar al vieţii ceea ce
noi numim a fi eternitate: moartea.
7950. Paradisul nu crede niciodată în lacrimi.
7951. În adevăratul paradis nu te poţi pierde niciodată
fiindcă toate căile duc spre tine însuţi.
7952. Paradisul devine domeniul fără de margini al
disperării dacă nu-şi cunoaşte propriul infern.
7953. Paradisul este un destin al cunoaşterii.
7954. Între destin şi paradis nu poate fi o relaţie de
amiciţie dacă în această ecuaţie nu intervine moartea.
7955. Paradisul şi infernul sunt aripile cunoaşterii.
7956. Paradisul este speranţa care naşte moartea şi
izbăvirea în lumea infernului.
7957. Paradisul este a doua natură a infernului.
7958. Paradisul este flacăra ce promite iubirii un destin.
7959. Paradisul este dorul după absolut al iubirii.
7960. Între iubire şi paradis există un legământ:
nemurirea.
7961. Care absolut ar mai exista fără a crede în paradis
sau infern?
7962. Poate fi mai adevărat paradisul decât infernul?
517
7963. Timpul în paradis se numeşte inerţie iar în infern,

trecere.
7964. Infernul a făcut până şi din muzică un paradis.
7965. Veşnicia paradisului este clipa infernului.
7966. Toţi ochii acestei lumi nu au destui genunchi
pentru ca Dumnezeul lor să-şi poată şterge păcatele
propriului Său paradis care ne-a fost dat ca lumea în
care trăim.
7967. În negura infernului străluceşte de fiecare dată
paradisul oricărui lucru, pe când în adâncurile
paradisului, infernul.
7968. Dacă Dumnezeul din noi este paradisul înseamnă
că infernul din el suntem noi.
7969. În paradis nu există clipe amare şi nici trecere
fiindcă până şi ele şi-au pierdut gustul.
7970. Un paradis care nu te cheamă este un infern care te
înţelege.
7971. Doar în paradisul din noi timpul poate să-şi facă
de cap.
7972. Câţi nu alergăm o viaţă întreagă spre moarte fără
să ne fi descoperit măcar o singură dată paradisul unei
mari iubiri care se afla în noi.
7973. Paradisul trupului este ţărâna acestei lumi, iar al
sufletului iubirea Dumnezeului din noi.
7974. Un Dumnezeu departe de noi este un Dumnezeu
care nu-şi găseşte pacea în paradisul pe care I-l creem în
adâncurile sufletului nostru.
7975. În paradis până şi Diavolul este considerat un
Dumnezeu.
7976. Oare ce este Dumnezeu în paradis, odată ce ţine în
frâu toate legităţile lui?
7977. Paradisul libertăţii este constrângerea de a te simţi
fără de obligaţii.
7978. Paradisul fiinţei este evadarea în nefiinţă, cea mai
mare libertate a ei.
518
7979. Nu poţi accede în paradis fără să-ţi iei dincolo şi

propriul tău infern cu tine fiindcă altfel paradisul nu ar
mai exista.
7980. Frumuseţea paradisului constă în infernul său.
7981. Tăcerea Lui Dumnezeu în paradis devine mai
apăsătoare decât în infern.
7982. Paradisul şi infernul sunt cele două zaruri la care
îşi joacă cunoaşterea destinul.
7983. În paradis până şi absurdul devine absolut.
7984. Cel care-şi plăteşte paradisul cu lacrimile altuia îşi
cumpără infernul.
7985. În paradis toate lacrimile râd isteric la fericirea
obligatorie.
7986. Noi oamenii suntem o toamnă prelungă întreaga
viaţă fiindcă paradisul oricărei toamne este moartea.
7987. Nu există fiinţă fără de paradisul din ea şi de
infernul care-i este necesar menţinerii acelui paradis.
7988. Cel care propovăduieşte fericirea prin paradis în
infernul acestei lumi este un preafericit al infernului.
7989. Câtă îngăduinţă îi trebuie infernului pentru a
accepta toate toanele absurde ale paradisului.
7990. Paradisul este stânca în care lovesc valurile
infernului erodându-i eternitatea.
7991. Pe muntele paradisului să nu urci niciodată
nepregătit de infern.
7992. Nimic nu poate fi mai înălţător dar şi dureros,
decât să vezi un paradis înfrânt şi un infern pe cale de a
deveni paradis, fiindcă nu există paradis imperfect şi
nici infern perfect.
7993. Paradisul a învăţat să meargă pentru prima dată
prin infern, copil fiind.
7994. Paradisul deşertăciunii este tot un paradis şi ar
putea fi chiar lumea noastră.
7995. Un paradis al unui lucru negativ devine infernul
paradisului unui lucru pozitiv. Astfel paradisul umilinţei
este infernul paradisului fericirii.
519
7996. Fiecare Cuvânt îşi are propriul său paradis şi

infern prin care se diferenţiază de celelalte.
7997. Paradisul Lui Dumnezeu este şansa dată infernului
din inima Cuvântului creaţie al acestei lumi.
7998. Paradisul acestei vieţi este un zâmbet al naşterii
către moartea care o aşteaptă, obligatoriu.
7999. Paradisul nemuririi este moartea şi al morţii
nemurirea, dar să nu uităm că nici una nu ar exista fără
de cealaltă şi de aceea îşi clădesc reciproc propriile lor
inferne pe care le dăruiesc cu dărnicie acestei lumi.
8000. Nu vreau să fiu în paradisul unde nu mai este
nevoie de speranţă.
8001. Paradisul sfinţeniei este perfecţiunea spirituală, iar
al perfecţiunii, încrederea în Dumnezeu.
8002. Paradisul iubirii? Câţi sunt pregătiţi pentru el în
aşa fel încât să nu devină cel mai cumplit infern al lor?
8003. Omul trăieşte o viaţă de infern spre a se pregăti
pentru paradis. Câţi reuşesc aceasta?
8004. În care paradis eşti pregătit să mergi? În cel al
iubirii, în cel al urii sau în alte paradisuri ale
înţelesurilor acestui univers al cunoaşterii?
8005. Dacă ar fi să caut paradisul frumuseţii aş privi în
adâncul sufletului tău.
8006. Doar cei lipsiţi de paradis pot înţelege sensul
mântuirii.
8007. Paradisul păcatului este alungarea definitivă a
răului din binele Lui Dumnezeu.
8008. Paradisul este un păcat la fel de mare precum
infernul, ambele păcate ale Lui Dumnezeu, care ne-a dat
nouă oamenilor, cunoaşterea.
8009. În paradis toate suferinţele devin atât de fericite
încât nu mai au nici la ce se raporta şi astfel mor.
8010. Locul paradisului din mine este în Dumnezeul
iubirii din tine, marea mea iubire.
8011. Un paradis fără iubire este un paradis fără propria
sa izbăvire de sine.
520
8012. Oare de cât infern a avut nevoie Dumnezeu pentru

a construi paradisul?
8013. Care paradis îşi poate dori alungarea cunoaşterii?
8014. Nu există paradis care să valoreze mai mult decât
sămânţa care l-a creat: infernul.
8015. Dacă Dumnezeu ar avea valoare faţă de infern sau
paradis înseamnă că Dumnezeu ar putea fi comparat cu
acestea ceea ce nu se poate fiindcă Dumnezeu este
incomparabil şi atoateştiutor.
8016. Dumnezeu nu poate fi valoare nici măcar faţă de
paradis fiindcă orice valoare se supune altei valori
indiferent dacă este infinită fiindcă deasupra infinitului
mai sunt şi alte valori precum deasupra cunoaşterii chiar
dacă noi nu le putem percepe, precum alături de bine şi
rău mai sunt cu siguranţă şi alţi opuşi.
8017. Paradisul este fântâna din care se răcoreşte
infinitul speranţei infernului.
8018. Paradisul nu a fost creat pentru a linişti sufletele
ajunse în el ci pentru a alina pe cele din infern.
8019. Paradisul naşte infern, infernul naşte paradis şi
astfel una se regăseşte la nesfârşit în cealaltă, într-o
căsnicie care nu permite despărţirea niciodată.
8020. Paradisul mântuirii este deseori acceptarea
înstrăinării de sine ca fiind marele nostru salvator.
8021. Nu există infern care să nu fie sacrificat pentru
paradis.
8022. În infern până şi Dumnezeu se căieşte de modul
cum şi-a construit paradisul.
8023. Strălucirea infernului constă în durerea provocată
acestuia de un posibil paradis.
8024. La festinul infernului străjuieşte speranţa în
paradis.
8025. Paradisul este cel mai mare dascăl al infernului.
8026. Nu lumea este vinovată de toate păcatele săvârşite
ci paradisul dorit de aceasta.
521
8027. Nu există pace fără infernul şi paradisul ei, precum

nu există infern şi paradis fără pacea unde fiecare devine
dorinţa celuilalt.
8028. Condiţia umană este un infern plătit cu moneda
ruginită a paradisului.
8029. Nu subaprecia niciodată infernul din om pentru a
nu te lovi de paradisul propovăduit de acesta.
8030. Infernul este paradisul multor religii.
8031. Să fie moartea o viaţă care şi-a pierdut infernul?
8032. În apele tulburi ale paradisului nici infernul nu
poate interveni uneori.
8033. Depinde care paradis îţi este predestinat, cel din
infern sau cel din paradis?
8034. Nimeni nu poate înţelege adevăratul sens al
infernului şi al paradisului decât că fiecare îşi regăseşte
adevărata valoare în inima celuilalt.
8035. Paradisul din om devine adesea infernul Lui
Dumnezeu. Oare de ce?
8036. Paşii infernului sunt diferiţi de cei ai paradisului
chiar dacă ambii urcă acelaşi munte al destinului spre
vârful deşertăciunii.
8037. Oare ce a simţit Dumnezeu prima dată când şi-a
terminat de clădit infernul şi paradisul pentru iluzia
vieţii omului?
8038. Filozofia este paradisul de a te plimba prin
infernul mai vechi decât vremea al gândirii.
8039. Să venim dintr-un loc unde Dumnezeu a uitat de
infern ca să-l naştem noi aici odată cu naşterea noastră?
8040. Oare cine se va salva pe ţărmul eternităţii
timpului? Infernul sau paradisul?
8041. Paradisul nimicniciei? Priveşte lumea în
ansamblul ei.
8042. Să fie moartea zorii paradisului care nu-şi mai
recunoaşte propriul său infern?
8043. În paradis mântuirea ar trebui să poarte nume de
uitare.
522
8044. Nu există înţeles pe lumea asta care să nu-şi aibe

infernul şi paradisul lui.
8045. Paradisul infernului din clipa naşterii este infernul
paradisului din aceea a morţii.
8046. Spune-mi care libertate ai alege-o? Pe aceea a
paradisului sau pe aceea a infernului?
8047. Binele infernului stă în frumuseţea paradisului pe
când al paradisului în libertatea de a avea parte de puţin
infern.
8048. Nu există infern care să nu fi învăţat la şcoala
perfecţiunii din paradis.
8049. Întregul infern ar dispărea într-o clipă dacă
paradisul nu şi-ar mai dori să devină întruchiparea
perfecţiunii.
8050. Nu poate exista paradis imperfect pentru infern.
8051. A accepta perfecţiunea infernului este totuna cu a-l
numi fără drept de tăgadă:paradis!
8052. Să nu uităm că imperfecţiunea infernului se
bazează numai pe perfecţiunea paradisului care-l
hrăneşte cu noi iluzii ale vieţii din noi.
8053. Paradisul este locul unde înfloreşte logica măsurii
care te leagă de lanţurile neputinţei şi deşertăciunii.
8054. Ce-ar păţi paradisul dacă ar da liber izbăvirii prin
moartea lui?
8055. Dorinţa este o libertate a infernului.
8056. Fericirea din paradis este perfecţiunea.
8057. Oricât de sfânt ar fi omul, noţiunea lui de libertate
nu va putea coincide niciodată cu libertatea perfect
încătuşată de perfecţiune a paradisului.
8058. Unde ar putea muri vreodată paradisul speranţei
acestei lumi?
8059. Cât de fericiţi am fi fără de infern?
8060. Care nori pot spune că ploile lor nu vor produce
niciodată infernul?
8061. Arată-mi pacea care nu a cunoscut infernul?
523
8062. Cine poate trăi fără de infernul care-i naşte

propriul paradis?
8063. Încotro am putea alerga după infern dacă paradisul
inimilor noastre este o mare necunoscută?
8064. Există fericire fără infernul din ea?
8065. Câţi nu-şi doresc libertatea infernului în paradis?
8066. Fiecare moarte îşi are propriul infern şi paradis
dincolo de timp.
8067. Am fi nişte simple marionete dacă ne-am uita
vreodată infernul şi paradisul din noi.
8068. Nu există libertate fără infern şi paradis.
8069. Care ochi ar mai reuşi să vadă vreodată fără de
infernul din inimilor lor?
8070. Cel ce-şi clădeşte paradisul, trebuie să ştie că va
trebui să modeleze infernul lui.
8071. Câtă pace poate ascunde paradisul în propriul său
infern.
8072. Eram atât de fericiţi atunci când nu ne înţelegeam
nici măcar infernul cunoaşterii.
8073. Şi dacă noi am fi infernul cunoaşterii care ar mai fi
paradisul ei odată ce am învăţat să iubim?
8074. Care iubire îşi va recunoaşte vreodată propriul ei
infern?
8075. Şi dacă paradisul este frumuseţe, infernul care a
uitat-o poate fi deşertăciune şi adevăr?
8076. Încotro aleargă infernul iubirii dacă nu-şi regăseşte
paradisul propriilor sale gânduri?
8077. Cine poate fi fericit fără de infernul care l-a făcut
să-şi iubească clipa eternă a propriei sale iubiri.
8078. Nu există ochi care să privească adâncimile
paradisului în infernul acestei vieţi.
8079. Te pot iubi oare uitând de infernul pentru care m-
am născut?
8080. Cine eşti tu omule forţat de paradis să-ţi trăieşti
propriul infern?
524
8081. Nu există cale de mijloc între paradisul din

destinul tău şi infernul ce ar dori să iubească cu
adevărat.
8082. Mă gândesc la tine, drag infern al unicului paradis
al vieţii mele.
8083. Ai să te reîntorci vreodată cu zâmbetul infernului
din mine care-mi dăruia prin inima sa întregul paradis al
vieţii mele?
8084. Te iubesc cum numai paradisul poate să-şi
iubească propriul său infern.
8085. Care fericire ar mai exista fără infernul privirii
tale?
8086. Te doresc inimă a infernului care mi-ai dăruit
paradisul.
8087. Ştii că nu poate exista adevăr fără infernul şi
paradisul său?
8088. Care fericire nu a trecut vreodată prin infern?
8089. Eşti inima timpului care-şi bate infernul în privirea
fiinţei mele.
8090. Să lăsăm paradisul să-şi spună păsul propriului său
infern.
8091. Am nevoie de marea ta iubire fiindcă infernul
acestei lumi a devenit paradisul vieţii mele.
8092. Care vânt ar reuşi vreodată să-şi bată paradisul
propriului său destin?
8093. Alături de tine întregul infern devine libertatea de
a înţelege această lume a deşertăciunii.
8094. Doar fericirea ar putea înţelege vreodată infernul.
8095. Între infern şi singurătate se află prăpastia fericirii.
8096. Nu pot fi eu însumi fără infernul din tine iubirea
mea.
8097. Adevărul infernului stă în legile paradisului.
8098. Şi cine ar mai iubi dacă infernul vieţii lui nu ar
rămâne ca atare? Un paradis amar?
8099. Care război şi-a uitat vreodată infernul acasă?
525
8100. Suntem un infern a cărui paradis nu poate învăţa

să moară!
8101. Întreaga noastră libertate se află între infernul din
speranţele viitorului nostru şi paradisul ce rămâne mereu
un trecut uitat.
8102. Dumnezeu este balanţa ruginită de sentimente
dintre paradis şi infern.
8103. Alături de eternitate cred în paradisul care-şi uită
propriul său infern necesar.
8104. Putem fi altceva decât un infern care nu-şi poate
înţelege niciodată propriul său paradis?
8105. Nu există lacrimă fără paradis.
8106. Cine ar reuşi să-şi înţeleagă suferinţa dacă infernul
ar deveni paradis?
8107. Amintirea oricărui paradis devine infern.
8108. Speranţa este paradisul infernului.
8109. Nu există farmec fără infernul care să-l fi născut.
8110. Lumea era un paradis pârjolit ce aştepta ploaia
cuvintelor noastre pline de infernul acestei existenţe.
8111. Singurătatea este o măsură a infernului cu care se
hrăneşte paradisul.
8112. Nu există lume fără propriul ei infern şi paradis
care să cadă la picioarele iubirii Lui Dumnezeu.
8113. Fericirea este o treaptă din vârful infernului peste
care se prăbuşeşte viaţa.
8114. La ce-ţi mai doreşti fericirea când ştii că totul este
o iluzie într-un paradis ce poate deveni oricând infern?
8115. Oare există paradis care să dureze mai mult decât
o clipă de iluzie a vieţii?
8116. Suntem datori cu tot acest infern al vieţii,
paradisului pe care l-am ratat prin naştere.
8117. Care lume nu se naşte pentru a muri şi care paradis
sau infern ar exista fără propria sa lume?
8118. Unde este amintirea eternităţii paradisului din noi
în acest infern cu nume de viaţă?
8119. Paradisul este o măsură a infernului în iluzia vieţii.
526
8120. Cea mai restrânsă libertate este cea a paradisului

atunci când se raportează la infern.
8121. Prin libertatea paradisul devine infern.
8122. Prin infernul muncii s-a clădit până şi paradisul.
8123. Nu există spaţiu şi timp fără paradis şi infern, bine
şi rău, cunoaştere şi necunoaştere.
8124. Trăim într-o lume unde cunoaşterea este infern iar
necunoaşterea paradis.
8125. Limita dintre cunoaştere şi necunoaştere este
limita dintre paradis şi infern, dintre speranţă şi
împlinirea ei în această iluzie a vieţii.
8126. Înţelepciunea este bisturiul care poate drămui
infernul iluziei vieţii.
8127. Atunci când nu înţelegi adevăratul sens al
infernului acesta devine farmec.
8128. Misterul este urma pe care a lăsat-o odată
paradisul în propriul nostru infern.
8129. Să fie paradisul oglinda infernului şi infernul cea a
paradisului?
8130. Paradisul şi infernul sunt două oglinzi paralele
care se reflectă una în alta la infinit pentru a ne da nouă
iluzia vieţii.
8131. Nicăieri nu vei găsi frumuseţea paradisului ca în
infernul iluziei vieţii.
8132. Pacea dintre infern şi paradis se numeşte moarte
iar războiul lor, viaţă.
8133. Fiecare infern îşi are paradisul său, precum fiecare
paradis infernul său.
8134. Nu există împlinire fără fărâma sa de infern.
8135. Frumoşii ochi ai paradisului se nasc pentru a
contempla infernul.
8136. Nemurirea este o şoaptă a paradisului dintr-o clipă
eternă pierdută în inima infernului din noi.
8137. Să lăsăm paradisului îndeajuns infern încât să
poată exista.
527
8138. Dacă vrei să ştii ce este viaţa, înţelege înainte de

toate ce este infernul.
8139. Realitatea este lipsa de măsură a infernului.
8140. Paradisul devine infern de fiecare dată când nu
mai are un alt paradis în care să poată spera.
8141. Infernul este calea pe care calcă roata paradisului
pentru a putea evolua.
8142. Prin infern paradisul devine piatra de hotar care
desparte cunoaşterea de necunoaştere.
8143. Iluzia paradisului se numeşte viaţă.
8144. Nimic nu poate fi mai sincer decât moartea şi nici
mai mincinos decât paradisul care nu crede în infern.
8145. În paradis libertatea devine infern.
8146. Nu există pace în infern fiindcă oferă prea multă
libertate faţă de paradis.
8147. Pacea paradisului se numeşte moarte definitivă şi
nicidecum viaţă veşnică.
8148. Paradisul este imnul infernului.
8149. Infernul va rămâne mereu ţărâna din care va înflori
paradisul care odată ofilit se va reîntoarce în infern
hrănindu-l.
8150. În paradis să nu mai speri niciodată la ceva fiindcă
le ai pe toate.
8151. Paradisul este absolutul dictaturii iar infernul
absolutul libertăţii.
8152. Prin paradis nici timpul nu mai poate trece decât
cu mare grijă pentru a nu răsturna ordinea plină de
armonie a lucrurilor.
8153. Frumuseţea devine în paradis o banalitate
obligatorie.
8154. Paradisul este lacrima scursă pe obrazul infernului.
8155. Oare de cât infern ai avut nevoie Doamne pentru a
crea paradisul?
8156. Paradisul este atât de perfect încât orice
dezamăgire îţi este respinsă.
528
8157. Ce s-ar face paradisul dacă nu ar fi susţinut de

mâna de fier a Lui Dumnezeu?
8158. În infern există cel puţin speranţa refuzată de
paradis ca fiind imorală.
8159. Nu poţi spera la nimic în paradisul perfecţiunii şi
absolutului.
8160. Paradisul este datoria de onoare a infernului.
8161. Lumea este un infern care speră în paradis tocmai
fiindcă nu-l poate avea iar dacă l-ar obţine vreodată, nu
ar şti cum să-şi redefinească propriul infern.
8162. Până şi sinuciderea este interzisă în paradisul prea
perfect pentru aceasta.
8163. Omul este o imperfecţiune care speră la absolutul
perfecţiunii neştiind că nu i se potriveşte deloc.
8164. Să fie imperfecţiunea umană greşeala Lui
Dumnezeu cel care ne-a creat un paradis uitând de
imperfecţiunile noastre?
8165. În paradis nu există decât o singură cale: calea
absolutului perfecţiunii.
8166. Nicăieri liniştea nu strigă mai tare ca în paradis
pentru un suflet imperfect de om.
8167. Sfinţenia şi mântuirea sunt două căi de a învăţa să
trăieşti în dictatura absolutistă şi perfectă a paradisului.
8168. Prin imperfecţiune omul devine unicat iar prin
perfecţiune ar deveni un produs fabricat în serie cum de
altfel ar trebui să devină pentru a fi fericit în paradis.
8169. Să fi greşit Dumnezeu atunci când ne-a făcut unici
pe fiecare în parte cu păcatele şi nevoile lui demni
pentru acest infern al lumii în care trăim?
8170. Frumuseţea, unicitatea, speranţa, dorul, iubirea şi
câte altele sunt rezultatul imperfecţiunii, al infernului şi
nicidecum al perfecţiunii absolute din paradis.
8171. Odată ce iubirea este un produs al imperfecţiunii
noastre, al infernului lumii din noi care acceptă
unicitatea datorată imperfecţiunii infernului pentru
fiecare în parte şi cum Dumnezeu este iubire înseamnă
529
că ori este un produs al propriului infern prin

imperfecţiune ori şi-a construit infernul necesar iubirii.
8172. Absolutul iubirii este perfecţiunea ei pe care nu o
vei găsi decât în infern fiindcă nu poţi iubi oameni
fabricaţi la serie, unde toţi sunt perfecţi ca în paradis ci
adevărata iubire constă tocmai în imperfecţiunile care-i
dau unicitate celuilalt.
8173. A spera la paradisul iubirii înseamnă a nu înţelege
adevăratul sens al infernului.
8174. Paradisul iubirii se află în infern.
8175. Cel ce speră la perfecţiunea absolută a paradisului
nu înţelege că se înstrăinează de propriul său sine.
8176. Ce necesară este câteodată până şi nefericirea
acestei lumi a infernului, nefericire care ne face atât de
imperfecţi încât să putem iubi cu toată fiinţa noastră.
8177. Paradisul ar trebui să aibe limita decenţei când
vorbeşte de rău infernul.
8178. Nu există pedeapsă mai mare pentru
imperfecţiunea din om decât să fie trimis să trăiască în
perfecţiunea paradisului.
8179. Un paradis uitat devine un infern, pe când un
infern uitat înseamnă moarte definitivă.
8180. Aş prefera paradisul infernului decât infernul
paradisului.
8181. Fiinţa trăieşte în prezentul infernului care-şi
clădeşte cu suferinţe propriul paradis.
8182. Nu există paradis detronat de infern ci doar de alt
paradis.
8183. Adevăratul paradis al omului se află în propriul
său infern.
8184. Dacă Dumnezeu reprezintă absolutul şi
perfecţiunea şi ne-a creat pe noi atât de imperfecţi,
înseamnă că a făcut-o pentru a putea iubi şi a deveni
prin noi imperfect.
8185. Fereşte-te de paradisul pentru care nu eşti făcut.
530
8186. Doar în întunericul infernului Lumina Divină

poate străluci devenind un paradis.
8187. În marea de lumină şi strălucire a paradisului nici
o lumină nu mai poate străluci ca şi în întunericul
infernului.
8188. Christul însângerat reprezintă faţa infernului
condiţiei umane dar şi speranţa transformării ei în
paradis.
8189. Chiar dacă toate religiile promit paradisul pentru
cei credincioşi, în paradis nu mai există religie ci doar
absolut şi perfecţiune.
8190. Oricât de sfânt ar deveni un om şi oricât de mult ar
progresa pe calea perfecţiunii, niciodată nu va fi
îndeajuns de perfect pentru perfecţiunea absolută a
paradisului fiindcă niciodată nu va putea cunoaşte
Adevărul Absolut.
8191. Paradisul este lumina Cunoaşterii Absolute şi a
Adevărului Absolut care străluceşte în infern devenind
Lumina Divină.
8192. Omul este plămădit din infern şi paradis, din trup
şi suflet, din ţărână şi Lumină Divină, iar orice încercare
de a crea un om fără de trup sau fără de suflet, va
dezumaniza omul.
8193. Condiţia umană este speranţa care se pierde în
orizontul de necuprins al paradisului.
8194. Pacea omului înseamnă pacea dintre necesităţile
propriului infern şi aspiraţiile propriului paradis.
8195. Adevăratul înţelept va fugi de paradisul pentru
care nu este croit de Dumnezeu.
8196. Cum nu poate exista decât un singur Adevăr
Absolut, o singură Cunoaştere Absolută, tot aşa nu
poate exista decât un singur paradis.
8197. Adevăratul paradis al iubirii nu poate fi decât în
infern.
8198. Aş urca pe muntele paradisului pentru a contempla
frumuseţea iubirii din infern.
531
8199. Sfinţenia este cel mai mare paradox al condiţiei

umane fiindcă ea înseamnă iubire iar iubirea este o
treaptă superioară din paradisul infernului.
8200. Spectacolul existenţei naturii umane este scena
infernului pe care joacă deseori actorii paradisului din
infern : iubirea, frumuseţea, libertatea.
8201. Oricât de perfect ar fi paradisul el nu va fi
niciodată îndeajuns de perfect pentru imperfecţiunea
omului.
8202. Paradisul e fructul oprit de infern şi astfel te
îndeamnă la sfinţenie şi mântuire.
8203. În paradis plânsul omului ar râde amar de el însuşi.
8204. Paradisul ar putea fi infernul condiţiei umane?
8205. Poate uita cineva în infernul acestei lumi de
paradis?
8206. Paradisul este amintirea ancestrală a împlinirii din
noi pe când infernul paşii care o străbat.
8207. Nu există lumină pentru infinitul din mine uitat de
paradisul Lui Dumnezeu.
8208. Care fericire poate deveni paradis în această lume
a deşertăciunii?
8209. Unde mai suntem noi cei denumiţi oameni în
imperiul banului de mucava al imposturii?
8210. Aş vrea să pot muri fără de mine dar această
existenţă nu mă lasă deloc.
8211. Încotro ar reuşi până şi moartea să poată muri din
noi dacă întreaga noastră libertate se află în muncă?
8212. Nu există cauză a unui ţel dacă în spatele ţelului
nu există Dumnezeu.
8213. Amăgirea este o măsură ieftină a deşertăciunii
acestei lumi.
8214. Lângă cine ar putea sta fericirea acestei lumi fără
a deveni un infern?
8215. Numai zâmbetul inimii tale mai poate schimba
ceva din cursul spre infern al demnitaţii de a fi totuşi
fiinţa umană.
532
8216. Condiţia umană este înainte de toate minciună şi

desfrâu ideatic.
8217. Alături de moarte întregul paradis şi infern devin
desăvârşite.
8218. Lumea este o mare suferinţă a paradisului şi
infernului la un loc.
8219. Nu există fericire care să nu-şi ascundă propriul ei
infern.
8220. Lumina Divină a sufletelor a izvorât din infernul
necesităţilor noastre.
8221. Nu există libertatea fără de necesitate.
8222. Cine poate să-şi asculte propria sa deznădejde a
morţii?
8223. Caută adevărata viaţă doar acolo unde există
moarte.
8224. Între suferinţă şi durere nu există altă limită decât
iubirea.
8225. Cel ce amână moartea nu se poate numi nemuritor.
8226. Nemurirea este modul prin care infernul vieţii
devine un înţeles.
8227. Arată-mi suferinţa vieţii pentru a înţelege moartea
din inima ei.
533
IX. PĂCATUL
8228. Cine este mai bun decât Satan odată ce

încearcă să-L distrugă prin mârşăvie şi cinism?
8229. Nu este lume mai bună decât propriul ei
rău.
8230. Cum totul este iluzie a vieţii orice minciună
poate fi adevăr precum orice Dumnezeu sau Satan poate
fi minciună.
8231. Cel care trăieşte ştie că va muri în lumea
Lui Dumnezeu care luptă împotriva morţii.
8232. Părăsindu-L pe Dumnezeul din noi ne
părăsim pe noi înşine.
8233. A-L separa pe Dumnezeu de Satan,
înseamnă că întreaga răzbunare a Lui Dumnezeu
aparţine binelui de a distruge?
8234. Uneori şi distrugerea este un bine, precum
Satan un Dumnezeu.
534
8235. Cel mai mare rău este atunci când îl desparţi

total pe Dumnezeu de Satan spunând că toate crimele
odioase ale religiilor este un bine divin dat de
Dumnezeu pentru a-L distruge pe Satan care însemna
mult mai puţin rău decât binele Lui Dumnezeu.
8236. Nu aştept niciodată mai mult de la faţa
binelui sau a răului Lui Dumnezeu decât poate promite
răul sau binele din El, lumii iluziei vieţii mele.
8237. Odată ce noi cunoaştem prin bine şi rău,
Dumnezeu nu poate fi numai bine ci trebuie să fie şi rău.
8238. Cunoaşterea înseamnă bine şi rău, un
Dumnezeu fără ele s-ar exclude pe sine şi noi nu am mai
avea noţiunea de Dumnezeu.
8239. O fericire fără Satan ar fi ca şi o mâncare
fără de sare şi piper.
8240. Oare distrugând răul în totalitate nu
distrugem şi binele lui?
8241. O lume unde ar prima numai binele ar fi cel
mai mare rău.
8242. Prin religie se înţelege înainte de toate,
răzbunarea Lui Dumnezeu faţă de Satan, prin distrugere,
crimă, şi prea puţină fericire.
8243. Dacă răul ar dispărea religia şi-ar pierde
scopul.
8244. Religia este cel mai mare rău care se
autopromovează ca fiind cel mai mare bine, în numele
căruia orice abuz devine posibil.
8245. Cum unii oameni trăiesc prin meschinării, ce
altceva le-ar putea da sens în viaţă în afară de religia
binelui sacru care este esenţa minciunii?
8246. Adevărata sacralitate este esenţa binelui care
îşi înţelege propriul său rău şi a răului care se regăseşte
deplin în bine.
8247. Nu poţi fi demiurg fără sacrificul răului
transformat în bine.
535
8248. Porţile răului sunt deschise de braţele binelui

precum ale binelui de frumuseţea răului.
8249. Ar mai exista speranţă fără de rău sau viaţă
fără de crima binelui care este moartea?
8250. Cât rău poate exista în binele făcut de
Dumnezeu pentru a ne desăvârşi în faţa morţii?
8251. Oare cel ce crede în viaţă va reuşi să moară
viu?
8252. Înţelege mai înainte ce este neînţelesul şi
abia apoi înţelesul înţelegerii.
8253. Binele luptă pentru a-ţi împlini speranţele
preamărindu-ţi lăcomia, dorinţele şi viciile pe când răul
luptă cu tine însuţi. De partea căruia este Dumnezeu?
8254. Nu există sacralitate şi sfinţenie fără balanţa
binelui şi a răului din om.
8255. Un Dumnezeu care nu ar cunoaşte niciodată
răul ci numai binele ar fi un Dumnezeu rău, fiindcă nu
ne-ar lăsa să discernem binele lui.
8256. Tot binele din lume nu ar însemna nimic
fără cea mai mică frântură de rău.
8257. Precum răul se naşte din bine tot aşa binele
se naşte din rău într-o lume a contrariilor unde
cunoaşterea stă pe pilonii binelui şi a răului, frumosului
şi urâtului.
8258. Fără de moarte viaţa nu ar exista. Astfel
moartea devine viaţa veşnică.
8259. Ne tragem din veşnicia morţii să putem muri
în aceeaşi veşnicie având iluzia că trăim sau că împărţim
cele două veşnicii în două prin viaţă.
8260. Binele este un noroc al iluziei vieţii pe când
răul o necesitate a acestui noroc.
8261. Un rău fără de bine este un rău înfrânt, tot
astfel ar fi Satan fără de Dumnezeu.
8262. Existenţa binelui şi răului înseamnă
cunoaştere iar necunoaşterea lor înseamnă neant.
8263. Orice paradis îşi are infernul său.
536
8264. Limita binelui este întotdeauna acolo unde

se conturează adevărul.
8265. Fiecare linişte îşi are partea ei de larmă.
8266. Tăcerea nu poate fi de aur atunci când
strigătul ei surd trece dincolo de propriul paradis.
8267. Frumuseţea unei flori nu constă în numărul
petalelor ci în semnificaţia ei.
8268. Dorul devine poartă spre absolut abia atunci
când se scaldă în lacrimile iubirii.
8269. Cât de dese sunt toamnele fericirii într-o
viaţă unde iarba speranţelor este tăiată de destin?
8270. Deseori orbul vede mai bine înţelepciunea şi
surdul aude genialitatea muzicii acestei lumi a
deşertăciunii.
8271. Toţi cei care caută disperaţi fericirea
sfârşesc în suferinţă.
8272. Fericirea este primăvara dintr-o lume unde
toamna poate ţine o viaţă întreagă.
8273. Avem fericirea de a cunoaşte suferinţa,
deşertăciunea şi nenorocul acestei lumi pierdute de
Dumnezeu la loteria destinului.
8274. Dumnezeu devine scut abia atunci când
realizăm cât de orfani ne-am născut pentru a duce focul
suferinţei pe spinarea destinului vieţii noastre.
8275. Nu crede în pacea care nu declară război la
rândul ei.
8276. A fi, înseamnă totul acestei lumi. Toate
celelalte verbe ar trebui să ne fie de prisos dacă nu am
trăi într-o lume a durerii ce se doreşte fericire.
8277. Unica libertate adevărată a omului este
visul.
8278. Cum fiecare mare îşi are valurile ei, fiecare
viaţă îşi are sorţile ei lovite de stânca existenţei care-şi
aminteşte numărul reîncarnărilor.
8279. Ce s-ar face pacea fără de război?
537
8280. Încotro bate vântul acestei lumi a

ignoranţei?
8281. Viaţa este gardul pe care se reazemă
moartea după ce vine de la crâşma destinului.
8282. Nu există moarte mai grea decât viaţa fără
viaţă de apoi.
8283. Întunericul este lumina Luminii, precum
lumina este lumina întunericului.
8284. Binele făcut de Satan omenirii nu este cu
nimic mai prejos decât binele creat de Dumnezeu,
precum răul creat de Dumnezeu omenirii este acelaşi
rău ca şi cel făcut de Satan fiindcă nu are importanţă
cine face binele sau răul ci doar faptul că acestea sunt
bine şi rău.
8285. Oricâte căi ai alege spre moarte aceasta va
rămâne una singură, în clipa destinului tău.
8286. Dumnezeu cunoaşte adevărul absolut şi
cunoaşterea absolută fiindcă altfel n-ar mai fi
Dumnezeu. Astfel ştie foarte bine cum să-L înlăture pe
Satan. De ce nu o face? Răspunsul ar fi că-I este
necesar.
8287. Cum în Dumnezeu există un Satan, tot aşa şi
în Satan există un Dumnezeu.
8288. Libertatea prostiei diferă de cea a
înţelepciunii.
8289. Zilnic trecem prin tărâmul morţii prin vise.
8290. Trăim într-o lume prea mică faţă de
Cuvântul atât de mare a Lui Dumnezeu pe care nu-l
putem înţelege niciodată cu adevărat.
8291. Amintirea este curcubeul inimii după ploaia
de lumină a unui prezent ce a devenit trecut.
8292. M-aş pierde în lumina inimii tale pentru a
călători prin eternitatea universului iubirii.
8293. Nu există noapte care să nu aibă ziua ei.
8294. Adeseori liniştea este zarva gândurilor.
538
8295. Pentru a învinge înainte de toate luptă-te cu

tine însuţi.
8296. Viaţa este lacrima Destinului.
8297. Cu toate că trăim iluzia vieţii, că nu
cunoaştem adevărul absolut ne e teamă de necunoscut
şi astfel ne e teamă de noi care suntem cel mai mare
necunoscut pentru noi înşine.
8298. Ce s-ar face Dumnezeu dacă ar eradica
teama din oameni?
8299. Nu poţi fi pierzant dacă te-ai înfrânt pe tine
însuţi.
8300. Viaţa este o luptă nedreaptă între iubirile
inimilor noastre şi moarte.
8301. Dumnezeu ne-a dat inima pe când Satan lira
la care să ne cântăm dezamăgirea inimii.
8302. Ce s-ar face speranţele fără vise, iar dorul
fără ambele?
8303. Încotro? Spre nicăieri. Iată sensul acestei
lumi.
8304. Destinul este marele amăgitor al vieţii.
8305. Cea mai importantă monedă a acestei lumi
este clipa pe care o folosim cu toţii de la naştere la
moarte.
8306. Cât de mare poate fi viaţa în faţa eternităţii
morţii pentru ca moartea să o poată înţelege?
8307. Veşnicia este ceea ce nici măcar nu putem
percepe dintr-o clipă.
8308. Minciuna absolută nu este mai puţin
adevărată decât adevărul absolut.
8309. Cât este adevăr şi cât minciună în visele şi
speranţele noastre?
8310. Adevărul este calea spre lumină iar
minciuna ochelarii de soare care ne ajută să vedem
calea.
8311. Dulceaţa minciunii este dată de amăreala
adevărului de fiecare dată.
539
8312. Dacă adevărul este o stare de fapt, minciuna

este o artă.
8313. Cât de artist a fost Dumnezeu încât să ne
facă să credem că iluzia vieţii este adevărul acestei
lumi?
8314. Minciuna va măsura de fiecare dată cu
propria ei balanţă adevărul.
8315. Cât adevăr conţine Cuvântul Lui Dumnezeu
care a făcut lumea odată ce trăim iluzia vieţii?
8316. Minciuna este liantul care conservă
adevărul ce va ieşi cândva la iveală mai strălucitor decât
înainte.
8317. Dacă Dumnezeu urăşte minciuna înseamnă
că nu doreşte ca adevărul să strălucească înaintea ei.
8318. Fără minciună, adevărul ar fi inexistent.
8319. Pacea dintre adevăr şi minciună se numeşte
plăcere.
8320. Nu poate exista minciună care să nu stimeze
adevărul care i-a dat viaţă.
8321. Între adevăr şi minciună există un pod care
se numeşte conştiinţa noastră şi pe care-l traversăm
întreaga noastră viaţă spre a învăţa să murim.
8322. Numai minciuna poate înţelege cu adevărat
sensul giratoriu al adevărului care a născut-o.
8323. Adevărul este părintele minciunii precum
minciuna mama adevărului.
8324. Adevărul lumii noastre s-a născut din
minciuna creaţiei ce a zămislit iluzia vieţii.
8325. Fără minciună toate spaţiile infinite ale
adevărului s-ar contopi într-un singur punct fiindcă
mincuna ca opus al adevărului absolut infinit ce pleacă
de la un punct este esenţa infinitului care se raportează
la acel punct opunându-se lui.
8326. Dumnezeu-Satan, Bine-Rău, Spaţiu-Timp,
Adevăr-Minciună, toate fac parte din dualismul
conştiinţei noastre fără de care nu am putea exista iar a
540
lupta împotriva unora înseamnă a da sens iluziei vieţii

din ce în ce mai mizeră dacă nu vom şti să înţelegem
dualismul luat ca atare.
8327. A crede numai în bine şi a lupta împotriva
răului este ca şi cum ai crede numai într-o jumătate din
Dumnezeul tău sau din tine.
8328. Răul din tine nu este doar ceea ce numeşti tu
ca fiind rău ci poate fi şi ceea ce numeşti ca fiind bine.
8329. Nu poţi cunoaşte adevărul fără de minciună
şi nici minciuna fără de adevăr.
8330. Cunoaşterea este ţesătura din adevăr şi
minciună purtată de iluzia vieţii noastre pe muntele
abrupt al Destinului care se prăbuşeşte de fiecare dată în
moarte.
8331. Când ne-am născut am murit undeva în
moarte iar când vom muri în viaţă vom renaşte în
moarte.
8332. Adevărata biserică şi religie ar trebui să se
închine atât binelui cât şi răului pentru a merge pe calea
perfecţiunii şi al adevăratului bine al acestei omeniri.
8333. Absurdul s-a născut atunci când omul a
crezut numai în bine, luptând împotriva răului şi a
binelui din bine.
8334. Doar cel ce nu crede în întuneric nu vede
lumina.
8335. Viaţa este miracolul care ne pregăteşte
pentru moarte.
8336. Fără cunoaştere nu există viaţă sau moarte.
8337. Născutul care nu poate cunoaşte nu s-a
născut.
8338. Esenţa vieţii stă în teama de moarte care este
teama de a-ţi pierde cunoaşterea.
8339. Câtă moarte i-ar fi necesară vieţii pentru a
deveni eternă prin teama de moarte?
8340. Un om fără Dumnezeu este ca o literă fără
cuvânt.
541
8341. Pasiunea este arta de a te contopi cu

absurdul acestei lumi.
8342. O lume fără lacrimi ar fi mult mai tristă.
8343. Iubirea este o pană care şi-a pierdut aripa în
8344. Doar cel ce se rătăceşte în deşertul viselor
poate fi cu adevărat fericit în această lume a absurdului.
8345. Deseori suntem mai atraşi de carnea care ne
acoperă sufletul decât de noi înşine.
8346. Câte universuri au murit odată cu fiecare
om?
8347. Cimitirele există numai pentru cei vii care le
cunosc.
8348. Înainte de naştere existam doar ca un destin
pentru această lume unde suntem predestinaţi să murim
uitând totul?
8349. Un univers, o naştere, o viaţă şi o moarte
dacă nu sunt cunoscute nu există.
8350. Prin moarte devenim absenţi de viaţă,
uitând-o cu desăvârşire. Astfel faţă de eternitatea morţii
viaţa nici măcar nu a existat vreodată, decât ca şi un vis,
în cazul că-l vom reaminti.
8351. Adevărata credinţă a omului ar trebui să fie
în el însuşi şi în moartea pentru care se pregăteşte o
viaţă întreagă.
8352. Cumpătarea este deseori orfană de fericire.
8353. Destinul este poarta care lasă să intre viaţa
pentru a cunoaşte moartea.
8354. Nu ne naştem pentru a trăi la nesfârşit ci
pentru a muri.
8355. În faţa vieţii doar moartea poate decide dacă
aceasta există cu adevărat sau nu.
8356. Cu toţii aspirăm spre ideal fără să înţelegem
că adevăratul ideal al acestei vieţi este moartea.
8357. Doar cel ce nu caută fericirea o va găsi cu
adevărat.
542
8358. Deşertăciunea este lacrima dorului de

moarte al vieţii.
8359. Nu există eternitate fără viaţa care să o
privească, murind pentru ea.
8360. În afară de steaua ta universul mai are multe
alte stele care se nasc şi mor odată cu tine.
8361. Regretul este valul care înţelege tăria stâncii
destinului de care se loveşte.
8362. Politica este arta de a mânui minciuna.
8363. Absolutul libertăţii acestei vieţi rămâne
moartea.
8364. Numerele sunt treptele viselor iluziei vieţii.
8365. Câte vise ar trebui să devină realitate pentru
a trăi într-o lume a fericirii?
8366. Numai timpul poate înţelege naşterea vieţii
şi a morţii.
8367. În spatele libertăţii se află întotdeauna
compromisul.
8368. Roua dimineţii este lacrima nopţii.
8369. Obsesia este a doua natură a vieţii după
compromis.
8370. Înfrânge-te pe tine însuţi pentru a fi fericit.
8371. Nu există luptă fără învingător chiar dacă tu
eşti pierzantul.
8372. Aspiraţia este o cale spre amăgire atunci
când nu te cunoşti îndeajuns.
8373. Cum nu există cer care să-şi piardă bolta la
lozul necâştigător al iluziei vieţii, tot aşa nu există om
care să nu se nască pentru a muri.
8374. Dumnezeu devine Destin abia când Destinul
se împlineşte prin Dumnezeu în Dumnezeu.
8375. Nu există Destin fără Dumnezeul care să-L
cunoască înainte de a fi existat cunoaşterea noastră.
8376. Destinul este visul Lui Dumnezeu care
uneşte nefiinţa de fiinţă prin moarte.
543
8377. Câte pagini de istorii s-au scris de către

Destin pentru cei care au fost sau vor urma să se nască,
unind viitorul cu trecutul în Prezentul etern care este
Dumnezeu.
8378. Mulţi îşi doresc viaţă veşnică uitând că
marea izbăvire este moartea.
8379. Cu ce este mai fericit mortul bogat faţă de
cel sărac la răscrucea unde Destinul se întâlneşte cu
Dumnezeu?
8380. A-ţi respecta viaţa înseamnă să lupţi cu tine
însuţi iar a respecta moartea, să fi tu însuţi opera Lui
Dumnezeu.
8381. Întreaga eternitate a morţii ar păli dacă nu ar
exista viaţa care să o nască.
8382. Nu poate exista Dumnezeu fără cunoaştere
şi destin.
8383. Prin cunoaştere, Dumnezeu s-a privit pe El
însuşi.
8384. Dumnezeu atunci când a cunoscut lumea a
intuit-o cu instinctul creator al evenimentului primordial
ce a născut existenţa.
8385. Suntem un dar al iluziai vieţii pentru Destin.
8386. Câtă forţă trebuie să fi avut Dumnezeu când
a creat lumea ştiind cât de mult vor suferi oamenii în ea?
8387. Adevăratul paradis este cel în care te simţi
liber oricât de încătuşat ai fi.
8388. Nu există moarte care să nu se fi născut din
viaţă.
8389. Care Satan nu-şi are Dumnezeul Lui
creator?
8390. Un Dumnezeu care nu putea să prevadă că
în viitor va apărea şi Satan ori este un Dumnezeu
incapabil ori impostor.
8391. Tipul de societate în care trăim este creată
de relaţia pe care o avem cu Dumnezeul care
sălăşluieşte în fiecare dintre noi.
544
8392. Viaţa caută culmi din ce în ce mai înalte

pentru a reuşi să nască moartea unde nici măcar nu te
aştepţi.
8393. Dacă părintele morţii este viaţa, atunci cine
sunt bunicii ei?
8394. Ce mult trebuie să suferim în această lume
pentru a putea reuşi să murim.
8395. Fără păcat biserica ar dispare.
8396. Între bine şi rău trebuie să existe un
echilibru altfel orice abuz de bine sau rău devin rele prin
dezechilibru.
8397. Lumea este o mare minciună care devine un
mare adevăr prin ea însăşi.
8398. Nu există paradis fără cunoaştere.
8399. Cunoaşterea este lumea fiinţei.
8400. Ce poate fi dincolo de cunoaştere, dincolo
de moarte?
8401. O viaţă fericită este o viaţă care s-a
împrietenit cu suferinţa.
8402. Civilizaţia este un cod de norme al
compromisului uman faţă de suferinţă.
8403. Cred în Dumnezeu dar nu şi în religie,
deoarece Dumnezeu este prezent în fiecare din noi acolo
unde religia absentează de cele mai multe ori.
8404. În faţa morţii pentru care ne-am născut ce
altceva rămâne din noi dacă nu suferinţa, fericirea,
iubirea şi ura vieţilor noastre, binele şi răul, Dumnezeul
şi Satanul din noi?
8405. Dacă nu am gândi dual prin bine şi rău ci cu
mai multe opusuri, alături de Dumnezeu şi Satan ar mai
fi şi alţi opuşi lor.
8406. Religia fost întotdeauna cântarul libertăţii,
dar a folosit greutăţi false.
8407. Religia este despărţită de credinţă prin
adevăr şi minciună.
545
8408. Nu există religie neadevărată, precum nu

există minciună neadevărată.
8409. O minciună adevărată este mai adevărată
decât un adevăr în această lume a iluziei vieţii.
8410. Atunci când se află teama între adevăr şi
minciună se naşte democraţia.
8411. Nu există democraţie democratică ci doar
democraţie.
8412. Democraţia este liberul arbitru al iluziei
vieţii şi al suferinţei.
8413. Esenţa democraţiei trebuie căutată în
totalitarism.
8414. Religia este dictatura binelui obligatoriu.
8415. Arta este cearta spiritului cu pasiunea.
8416. Natura omului este o alianţă dintre mistere şi
capricii a Luminii Divine din noi.
8417. Însingurarea este o eclipsă a spiritului care
nu se regăseşte îndeajuns în propriul sine.
8418. A înţelege lumea înseamnă a închide ochii şi
a cunoaşte universul infinit din tine.
8419. Cum poate fi viaţa mai de preţ decât moartea
odată ce i se dedică în totalitate?
8420. Păcatul este un compromis făcut între bine şi
rău.
8421. Adevărata josnicie umană nu o găseşti nici
la hoţi şi nici la criminali ci în religie.
8422. Crede în Dumnezeu dar nu în politica
credinţei care este religia.
8423. Iubirea stă numai în Dumnezeul din tine şi
de aceea când doi oameni se iubesc Dumnezeu se
regăseşte prin ei pe sine.
8424. Naşterea este legământul fiinţei cu moartea..
8425. O lume fără Dumnezeu este o lume care nu
s-a născut niciodată.
8426. Speranţa este floarea gândului.
546
8427. Orb nu este cel fără de vedere ci cel care nu-

şi vede Lumina Divină a sufletului său.
8428. Păcatul originar este cheia prin care religia
îL ţine închis pe adevăratul Dumnezeu.
8429. Nebun este cel ce vrea să-şi schimbe
destinul, trecutul şi Dumnezeul din el.
8430. Limita dintre Dumnezeu şi Satan, Bine şi
Rău se numeşte adevărul absolut al minciunii adică
iluzia vieţii.
8431. Dacă Dumnezeu L-ar învinge pe Satan ar
trebui imediat să-L reinventeze pentru a nu distruge
lumea binelui şi a răului.
8432. O lume unde am cunoaşte numai binele ar fi
o lume extrem de rea , o lume unde am tânji după puţin
rău.
8433. Viaţa este o repetiţie a absurdului înaintea
morţii.
8434. Păcatul este libertatea voinţei care se crede
necesitate.
8435. Prin păcat lumea a devenit un acvariu închis
adevăratelor aspiraţii şi fericirii.
8436. Păcatul nu este nici rău şi nici bun ci necesar
celor ce pretind că guvernează binele.
8437. Păcatul este sângele bisericii care a întrupat
societatea mizeră contemporană.
8438. Prin păcat Satan se apropie de Dumnezeu
devenind mai uman.
8439. Păcatul este pâinea religiei.
8440. Cred în păcat dar şi mai mult cred în cei
care-i recunosc importanţa.
8441. A lupta împotriva păcatului cu un păcat
nerecunoscut, înseamnă esenţa religiei.
8442. O lume fără de păcate ar fi o lume fără
Dumnezeu.
547
8443. A lupta împotriva păcatului înseamnă a lupta

înainte de toate împotriva Lui Dumnezeu atoateştiitorul
şi abia apoi împotriva Satanei.
8444. Păcatul nu este o vină ci un scop devenind
vină abia când scopul devine împlinit şi loveşte creaţia.
8445. Cred în raportarea păcatului la bine cu
condiţia ca apropierea de bine să nu se facă cu un rău şi
mai mare.
8446. Şi în paradisul unde nu ar exista nici un rău,
păcatul ar trebui neapărat reinventat devenind din
păcatul răului, păcatul binelui.
8447. Păcatul este legea care te lasă să lupţi
împotriva ei iubind-o.
8448. Credinţa în păcat a fost înainte de toate
prima religie.
8449. Păcatul s-a născut odată cu pasiunea şi va
muri odată cu omul şi Dumnezeu.
8450. Păcatul este cea mai de preţ lege a naturii
care echilibrează binele cu răul, frumosul cu urâtul şi
sacrul cu profanul.
8451. Păcatul este prăpastia a cărei adâncime a
fost uitată de Dumnezeu la facerea lumii.
8452. Între păcat şi Destin există o legătură care se
numeşte viaţă.
8453. Fără păcat viaţa nu ar mai naşte moartea,
visul şi speranţa propriilor sale iluzii.
8454. Păcatul este împlinirea Lui Dumnezeu prin
om a cărui viaţă se teme de Satan.
8455. Păcatul este suferinţa binelui care se vrea
stăpânitor peste întregul rău, luând el însuşi partea
răului.
8456. Cel care scapă de păcat păcătuieşte de prea
mult bine.
8457. Păcatul este şansa acestei lumi de a scăpa
din închisoarea binelui.
8458. Fără de păcat nu ar exista libertate.
548
8459. Păcatul originar al lumii stă în dorinţa ei de

libertate.
8460. Păcatul este marea şansă a omenirii de a
deveni liberă şi independentă de asuprirea unei societăţi
al binelui dozat şi administrat cu forţa.
8461. Păcatul este balanţa Dumnezeului din noi.
8462. Fără păcat toate visele şi speranţele s-ar
ofili.
8463. A păcătui este un lucru rău dar şi mai rău
este a dori binele cu forţa prin crime, fărădelegi şi
asuprire.
8464. Păcatul este forţa vitală a binelui prin care se
sacrifică răul.
8465. E adevărat că gradele păcatului sunt diferite
fiindcă şi treptele binelui sunt diferite.
8466. Primul pas de a-L întâlni pe Dumnezeul din
tine este să-Ţi recunoşti păcatele, să le înţelegi şi să le
iubeşti ca şi cum ar aparţine Dumnezelui din tine. Abia
atunci vei reuşi să treci la păcate mai uşoare de la cele
grele.
8467. Păcatul este contrabalanţa mântuirii, precum
mântuirea devine păcatul binelui, păcatul rămâne păcat
al răului.
8468. Să ne ferească Dumnezeu de cei care
transformă mântuirea din păcat al binelui în păcat al
răului.
8469. Orice simbol poate fi folosit în credinţă şi
încărcat cu energii spirituale, important este să ştim cum
privim păcatul prin intermediul acestor energii.
8470. Umilinţa devine un păcat când se desfăşoară
sub stindardul binelui fiindcă fiinţa nu a fost creată de
Dumnezeu pentru a fi umilită.
8471. Viaţa se trage din păcat, din balanţa binelui
şi a răului a Lui Dumnezeu şi Satan, de care are nevoie
moartea spre care ne îndreptăm.
8472. Fără păcat viaţa ar deveni fără de ea însăşi.
549
8473. Păcatul devine cel mai adesea, pacea dintre

profan şi sacralitate.
8474. Prin păcat Dumnezeu a învăţat umanismul.
8475. Umanismul este scala de valori a păcatului.
8476. Un om fără de păcat este un om care nu se
poate naşte om dintr-un Dumnezeu care a păcătuit
lăsându-ne într-o lume a păcatului fiind atoateştiitor.
8477. Păcatul Lui Dumnezeu prin care bate, ucide
sau torturează se numeşte dreptate în lumea plină de
păcate a omului.
8478. Păcatul este lumina societăţii care poartă
ochelarii de cal ai religiei.
8479. Păcatul te învaţă mult mai multe decât orice
alt profesor.
8480. Cum Adevărul Absolut şi Cunoaşterea
Absolută sunt cunoscute de Dumnezeu tot şi aşa Păcatul
Absolut îi aparţine Lui Dumnezeu.
8481. Păcatul este cântarul cel mai preţios al
adevărului.
8482. Păcatul te surprinde abia atunci când eşti
prea îndepărtat de Dumnezeul sinelui tău.
8483. Societatea a devenit paranoică fiindcă a
luptat împotriva păcatului cu un păcat şi mai mare
numit: Religie.
8484. Păcatul este seva vieţii.
8485. Adevăratul bine va veni atunci când vom
înţelege păcatul fără însă a ne apropia prea mult de el.
8486. Păcatul este o balanţă. Nu o atinge când
cântăreşti dar ai grijă de ea.
8487. Numai prin păcat visul de aur al omenirii
poate deveni realitate.
8488. Unde este păcatul morţii?
8489. Care libertate poate fi denumită păcat fără a
fi lăsată de Dumnezeu?
8490. Nimeni nu poate înţelege Păcatul Absolut
fără de Dumnezeu!
550
8491. În care ordine au fost Păcatul, Minciuna,

Adevărul şi Dreptatea lăsate de Dumnezeu?
8492. Cine suntem noi fără de păcat?
8493. Alături de păcat dreptatea reuşeşte să
renască mai adevărată decât lângă adevăr.
8494. Doar păcatul poate spune lucrurilor pe
nume.
8495. Nu există inimă care să bată fără de păcat.
8496. Unde se află păcatul vei găsi şi adevărul în
această lume.
8497. Care zâmbet ar mai rămâne neîngheţat fără
de păcat?
8498. La poalele păcatului caută întotdeauna
adevărul.
8499. Nu există absolut fără de păcat precum nu
există limită fără de adevăr.
8500. Care sinceritate şi-a uitat vreodată păcatul?
8501. Există iubire fără de păcat?
8502. Ce ar fi făcut Dumnezeul din om înainte de
păcat?
8503. Cine nu s-a regăsit în păcat şi s-a pierdut în
păcatul Lui Dumnezeu?
8504. Câte gafe a recunoscut păcatul şi câte
pocăinţa?
8505. Arată-mi un adevăr fără de păcatul minciunii
şi am să te cred.
8506. Dacă moartea e un păcat, viaţa este un
sacrilegiu.
8507. Libertatea păcatului este minciuna morţii.
8508. Nu există speranţă fără de păcat care să nu
dorească adevărul păcatului.
8509. Cine nu crede în păcat se pierde la ruleta
inconştientă a minciunii propriului său sine.
8510. Ne hrănim cu păcat pentru a putea înţelege
adevărul.
8511. Şcoala păcatului este dreptatea.
551
8512. O moarte fără de păcat este o moarte fără o

viaţă care să o fi născut-o!
8513. Nu suntem născuţi pentru a fi perfecţi ci
pentru a reuşi să păcătuim pentru a învăţa să murim!
8514. Cartea păcatului se deschide mereu numai la
pagina adevărului despre viaţă.
8515. Nu există nori fără de senin cum nu poate
trăi păcatul fără de adevărul perfecţiunii altui păcat.
8516. Perfecţiunea este un păcat care nu a reuşit să
se scalde în adevărul vieţii noastre.
8517. Între păcat şi adevăr se ascunde inima care
trebuie să iubească.
8518. Ne lipsim de orice adevăr pentru o fărâmă
de păcat al iubirii.
8519. Şi care ar fi speranţa păcatului, în afară de
iubire, dor şi nemurire?
8520. Dorinţa este fecioara neprihănită a
păcatului care naşte din inima Lui Dumnezeu mântuirea.
8521. Nu există singurătate fără de păcat.
8522. Suntem la fel de sinceri pe cât de adevărat
este păcatul din noi.
8523. Ce s-ar face păcatul fără de naşterea care ne
garantează moartea?
8524. Încotro ar mai merge păcatul dacă nu am
înţelege adevărul dreptăţii?
8525. În păcat întinereşti moartea ce s-a născut
prin tine.
8526. Prin păcat viaţa devine adevăr iar adevărul
minciună.
8527. Înaintea păcatului se află moartea care ţi-a
acceptat naşterea de a deveni un om.
8528. Cine-şi lasă păcatul pentru a deveni binele
Dumnezeului pe care nu îl înţelege?
8529. Nu există păcat fără vina Lui Dumnezeu.
8530. Doar prin păcat învăţăm poezia oceanului
gândirii.
552
8531. Care păcat nu s-a pierdut pe sine în adevăr?

8532. Am devenit păcat care învaţă să moară prin
propria lui naştere într-o lume a deşertăciunii.
8533. Părinţii păcatului sunt binele şi răul acestei
existenţe.
8534. Nu pot permite păcatului să devină adevăr
fiindcă astfel ar înţelege însemnătatea Satanei.
8535. Absolut orice cunoaştem este un adevăr,
chiar şi păcatul de a ne fi născut între Dumnezeu şi
Satana.
8536. Nu putem îndrepta un păcat fără să-l
înţelegem mai întâi.
8537. Orice păcat este o cărămidă a acestei lumi la
fel ca şi orice bine.
8538. A asupri sau a nu asupri păcatul prin păcat?
8539. Păcatul nu poate fi ucis decât prin păcat,
chiar dacă cel din urmă se numeşte bine.
8540. Oare tu lume a păcatului cunoşti cu adevărat
sacrul fără a şti adevărul absolut?
8541. Nu există păcat fără binele său.
8542. Cât păcat este necesar acestei lumi pentru
atât de mult bine cât se află în ea?
8543. Fără păcat binele nu ar mai avea un scop.
8544. Păcatul este liberul arbitru al binelui precum
binele al păcatului.
8545. Deşertăciunea lumii stă în păcatul de a vrea
binele cu orice preţ.
8546. Libertatea se sprijină pe păcat şi speră la
bine.
8547. Frumuseţea este esenţa păcatului spălată cu
apa binelui.
8548. Ar mai exista omenirea fără păcatul de a
dori fructul interzis?
8549. Fiecare păcat îşi are la rândul lui propriul
său păcat devenind un bine faţă de acesta din urmă.
553
8550. Iubirea este puntea dintre bine şi păcat, unde

învinge de fiecare dată: Păcatul.
8551. Nu poţi cunoaşte fără de păcatul binelui sau
al răului.
8552. Cunoaşterea este diamantul păcatului şi
ţărâna sacrului.
8553. Sacrul şi profanul sunt două ipostaze ale
păcatului absolut văzut din două unghiuri diferite.
8554. Păcatul devine sacru atunci când necesitatea
lui la nivel social este atât de mare încât se transformă în
bine.
8555. Adevărul iluziei vieţii este un păcat al
profanului care devine sacru prin necesitatea lui.
8556. Ce mult păcat avem nevoie în iubire?
8557. Păcatul este moneda forte prin care lumea îşi
plăteşte propriul ei adevăr.
8558. Viaţa fără de păcat este ca şi timpul fără de
clipe.
8559. Cel ce spală mizeriile acestei lumi este
păcatul prin binele său.
8560. Păcatul înţelege mai bine speranţele omului
decât orice altceva.
8561. Prin păcat omul a devenit mai bun.
8562. Păcatul a născut sacralitatea care a păcătuit
la rândul ei dorind să se menţină astfel.
8563. Păcatul este realitatea acestei lumi pe când
sacralitatea mirajul ei.
8564. Păcatul este floarea iubirii.
8565. Nu ar fi existat cele şapte minuni ale lumii
fără de păcat.
8566. Dorul este inima păcatului care bate
eternitatea sacră a clipei ce nu doreşte să-şi mai arate
intimitatea de altădată.
8567. Care spirit nu s-a întrupat prin păcat pentru a
deveni sacru?
554
8568. Oare nu este un păcat că toate frumuseţile

acestei lumi sunt trecătoare la fel ca şi ţărâna din noi pe
care o îngrijim o viaţă întreagă?
8569. Păcatul este diadema fericirii.
8570. O lume care-şi uită păcatele este o lume
moartă.
8571. Spiritul păcatului este mai sacru decât cel al
sacralităţii fiindcă întreaga sacralitate s-ar murdări dacă
nu ar exista apa vie a păcatului care să-i spele
spiritualitatea.
8572. Cheia existenţei acestei lumi stă în păcatul
care spală binele.
8573. O fericire fără păcat ar fi o fericire limitată.
8574. Cunoaşterea este un mare compromis între
păcatele binelui şi cele ale răului.
8575. Păcatele binelui sunt adeseori cele mai grele
dintre păcate.
8576. Păcatul binelui se confruntă mereu cu cel al
răului determinând spiritualitatea cu sacrul şi profanul
ei.
8577. Religiile sunt mari păcate ale binelui
acestei lumi.
8578. Sacralitatea se identifică prin păcatele
binelui iar profanul prin cele ale răului.
8579. Păcatele binelui nu sunt cu nimic mai prejos
decât cele ale răului doar că ele devin mai necesare
omenirii.
8580. Adevărul Absolut al cunoaşterii stă în lupta
dintre păcatele binelui şi cele ale răului.
8581. Dacă binele nu ar păcătui ar deveni
obligatoriu rău.
8582. Dacă răul nu ar păcătui ar deveni un bine iar
binele ar fi eclipsat de răul proaspăt devenit bine.
8583. Lumea este diferenţa dată de păcatele
binelui şi cele ale răului.
8584. Nu există pace fără păcat.
555
8585. Dumnezeu este pacea dintre păcatele binelui

şi cele ale răului din om.
8586. Iubirea este echilibrul apropiat perfecţiunii
dintre păcatele binelui şi cele ale răului din noi.
8587. Atunci când păcatele binelui înving trăim
iluzia vieţii de a fi mai apropiaţi legilor firii.
8588. Păcatul morţii este viaţa.
8589. Păcatul suferinţei este nevoia de fericire.
8590. Păcatul Satanei este Dumnezeu.
8591. Păcatul Lui Dumnezeu este Satan.
8592. Păcatul binelui este perfecţiunea.
8593. Păcatul răului este imperfecţiunea.
8594. Prin păcat binele îşi regăseşte perfecţiunea
în imperfecţiunea răului.
8595. Păcatul este sublimul apus al binelui care nu
mai este perfect de prea multă perfecţiune.
8596. Fără păcat nu ar exista echilibru.
8597. Prin păcat viaţa se dedică morţii născându-
se.
8598. Păcatul este şcoala la porţile căruia bat o
puzderie de clipe pentru a reuşi să iasă numai una
singură: clipa morţii.
8599. Păcatul este legenda care se sfârşeşte de
fiecare dată în moarte.
8600. Fără păcat am mai fi vreodată buni sau răi?
8601. Păcatul face parte din condiţia umană şi
orice alungare a lui va duce la alungarea umanului din
om.
8602. Înainte de a-L înţelege pe Dumnezeu,
trebuie să înţelegi păcatul.
8603. Păcatul este soarta Destinului acestei lumi.
8604. Păcatul este singurul care nu are opus
fiindcă şi binele şi răul îşi au propriile lor păcate.
8605. Tot ce este în această lume este un păcat.
8606. Păcatele suferinţelor nu sunt cu nimic mai
grele decât cele ale fericirilor.
556
8607. Toate păcatele lumii stau în puterea Lui

Dumnezeu.
8608. Nu există Satan care să nu fie creat de
Dumnezeu.
8609. Păcatul îţi dă libertatea de a fi tu însuţi
înainte de toate.
8610. Prin păcatul binelui am săvârşit cele mai
cumplite atrocităţi în istorie.
8611. Istoria este biblia păcatelor omenirii.
8612. Şi lipsurile sunt un mare păcat dar nu atât de
mare precum avuţiile.
8613. Sensul vieţii se regăseşte deplin numai în
păcat.
8614. Dumnezeul din tine nu te învaţă cum să
păcătuieşti ci cum să-ţi gestionezi păcatele.
8615. Păcatul păcatelor este blestemul fiindcă-L
implică pe Dumnezeu.
8616. Păcatului viitorului este trecutul precum al
trecutului viitorul.
8617. Păcatul nemuririi stă în moarte.
8618. Păcatul spaţiului este timpul care-l face finit
iar al timpului, propriul său spaţiu.
8619. Nu există păcat care să nu implice
evenimentul primordial al Universului în desfăşurarea
sa.
8620. Păcatul este veşnicia care a dorit să-şi
cunoască propriile sale orizonturi scrutând stelele
nemuririi cu speranţe dovedite deşarte.
8621. Deşertăciunea acestei lumi constă în faptul
că asupra unui păcat cum este cel al existenţei, cade un
alt păcat, cel al cunoaşterii determinând lumea.
8622. Păcatul existenţei este inexistenţa a tot ceea
ce ar fi trebuit să existe precum al cunoaşterii, tot ceea
ce ar fi trebuit cunoscut.
557
8623. Păcatul speranţei este orizontul ce nu va

putea fi cuprins în pălmile bătătorite de suferinţe ale
omului.
8624. O stradă plină de lume. Peste un secol toţi
aceşti oameni nu vor mai exista. Câte păcate nu vor
muri odată cu ei?
8625. Ne naştem odată cu păcatul pentru a păcătui
deschizând porţile morţii şi înşelând astfel viaţa fără
voia noastră.
8626. Păcatul este cântecul de sirenă al gândului.
8627. Păcatul este planeta care se numeşte
omenire.
8628. Păcatul este întruparea cunoaşterii fără de
care lumea nu ar exista.
8629. Câte stele sunt în Univers care odată se vor
stinge păcătuind astfel înaintea existenţei ce credea
undeva cândva în strălucirea lor?
8630. Doamne, oare nu ai găsit nimic altceva care
să înlocuiască păcatul în lumile existenţei?
8631. Existenţa este înainte de toate un mare păcat.
8632. Un Satan fără Dumnezeu s-ar autodistruge
precum un Dumnezeu fără Satan. Atunci putem spune
că păcatele binelui sau ale răului nu se nasc unele pe
altele?
8633. Păcatul cel mai mare al binelui este iubirea
şi al răului, ura.
8634. Păcatul este un eveniment care va rămâne în
inima acestei existenţe.
8635. Şi marile iubiri îşi au marile lor păcate.
8636. Un om care nu poate păcătui este un om care
nu poate cunoaşte.
8637. Sfinţii sunt suflete care au devenit inimi,
care lasă să pătrundă în locul cunoaşterii pline de păcat
puritatea intuiţiei şi a simţirii în Dumnezeu.
8638. Păcatul este o trăsătură de caracter fără de
care spiritul ar deveni ţărână.
558
8639. Natura umană înseamnă natura păcatului.

8640. Păcatul este adevăratul liber arbitru a omului
fiindcă liberul arbitru al cunoaşterii este păcatul iar
lumea omului nu poate exista fără cunoaştere.
8641. Iubirea este aripa fără de zbor ce pare că şi-a
pierdut propriul destin sfâşiind această lume a păcatului.
8642. Un păcat mântuit este un păcat salvat.
8643. Nu există mântuire fără de păcat şi care să
nu se facă prin păcat.
8644. Ce-ar mai fi speranţa şi iubirea fără de
păcat?
8645. O lume fără de păcat este o lume fără de ea
însăşi.
8646. Cum totul este un păcat prin cunoaştere ,
orice lucru se asociază cu păcatul devenind el însuşi
păcat.
8647. Între mântuire şi păcat unica diferenţă constă
în modul de a administra plăcerea şi pasiunea.
8648. Păcatul naşte pasiunea care la rândul ei
deschide sau închide porţile mântuirii, devenind sacră
sau profană.
8649. Care singurătate nu-şi are păcatul ei chiar şi
atunci când conversezi cu Dumnezeul din tine.
8650. Nu-l vei putea apropia pe Dumnezeu decât
prin păcat, cunoscându-L!
8651. Alături de păcatul binelui se va alipi de
fiecare dată buna intenţie care deseori poate fi nocivă.
8652. Câte crime nu a comis păcatul binelui ce a
dorit cu orice preţ să-şi lase amprenta asupra omului,
învingându-i deseori voinţa.
8653. Valurile păcatului se sparg etern de voia Lui
Dumnezeu.
8654. Nu există păcat săvârşit fără de Dumnezeu.
8655. Disperarea este o limită a păcatului.
8656. Un univers există odată ce este cunoscut
deci numai prin păcatul cunoaşterii.
559
8657. Existenţa este inima păcatului.

8658. O lume fără de păcat este o lume care nu
există, pierzându-şi unicul ei liber arbitru.
8659. Păcatul este liberul arbitru al iluziei vieţii
noastre prin care ne raportăm atât la noi înşine cât şi la
Univers.
8660. Nu există păcat păcătos cum nu există
mântuire mântuită cum nu există bine sau rău, cum nu
există lumea decât prin păcatul primordial care este
esenţa evenimentului primordial al Universului.
8661. Liberul arbitru este o iluzie care în realitate
nu există, fiind de fapt păcatul prin care ne raportăm la
lumea iluzorie din jurul nostru.
8662. Liberul arbitru este păcatul ce nu poate fi
schimbat de om iar omul nu poate nici măcar să posede
acel liber arbitru cum crede el datorită iluziei vieţii
fiindcă omul nu poate să posede sau să administreze
destinul păcatului şi nici păcatul în sine. Omul poate
doar atinge păcatul şi atât.
8663. Păcatul ne apare total deformat în iluzia
vieţii noastre în loc să devină ceea ce este şi anume liber
arbitru.
8664. Sfinţii luptând împotriva păcatului, luptă
împotriva liberului arbitru posedat de iluzia vieţii
noastre.
8665. Destinul s-a întrupat prin păcatul care i-a dat
naştere.
8666. Păcatul este sensul şi raţiunea de a fi al
Destinului.
8667. Păcatul este marea revelaţie prin care
Dumnezeu a recunoscut viaţa.
8668. Păcatul este diadema Destinului.
8669. În Dumnezeu se află păcatele binelui şi ale
răului prin care cunoaşte lumea.
8670. Liberul arbitru pare astfel numai pentru om.
În realitate liberul arbitru este păcat care nu are nimic a
560
face cu ceea ce cunoaştem noi a fi liber arbitru fiindcă

păcatul nu poate fi în sinea lui o alegere ci este un dat.
8671. Nu poate exista Destin fără existenţă şi
existenţă fără de păcat!
8672. Păcatul nu poate cunoaşte niciodată o lume
fără de cunoaştere.
8673. Păcatul cunoaşterii este lumea iar al lumii
absurdul.
8674. Păcatul păcii este războiul şi al războiului,
pacea.
8675. Nu există mântuire de păcat decât trecerea
de la un păcat al răului la unul al binelui.
8676. Păcatul artei este frumosul.
8677. Păcatul frumosului este urâtul din iluzia
vieţii care nu-l recunoaşte ca atare.
8678. Chiar dacă păcatele binelui sunt denumite
uneori virtuţi, ele tot păcate rămân fiindcă nu odată au
ucis speranţe sau vieţi pe câmpurile de luptă.
8679. Morala este arta de a administra păcatele.
8680. Păcatul moralei este societatea.
8681. Viaţa este o împlinire a păcatului.
8682. Nu putem muri fără păcat fiindcă nu putem
muri fără să fi trăit.
8683. Moartea este cel din urmă beneficiar al
păcatului.
8684. Care este sensul păcatului, în ce se
împlineşte el decât în lumea morţii căreia îi este în cele
din urmă predestinat?
8685. Mereu mi-au plăcut trenurile ca să pot fugi
din această existenţă care este un păcat că există.
8686. Nu există păcat mai mare al acestei lumi
decât să dai naştere unor copii fără viitor.
8687. Dacă cei nenorociţi nu ar mai procreia alţi
viitori nenorociţi, cei puternici ar deveni nenorociţi la
rândul lor.
561
8688. Decât o lume a deşertăciunii în care trăim,

mai bine fără ea.
8689. Nu există viaţă fără luptă şi nici părinte
nevinovat care-şi trimite copilul în ea.
8690. A naşte în această lume a păcatului, copii
este egal cu a condamna la temniţă suflete nevinovate.
8691. Nu există fericire care să nu aibe originea în
suferinţa acestei lumi a păcatului.
8692. Trăim într-o lume plină de murdărie în care
sexul devine judecătorul suprem al nenăscuţilor care se
vor scălda în apa păcatului dătătoare de viaţă.
8693. Fără iluzia vieţii care crede în sex, lumea ar
deveni un imens cimitir care şi-ar arăta propria sa
deşertăciune conştientizând păcatul.
8694. Avem nevoie de lume pentru a deveni
asemeni ei, răi, meschini şi mincinoşi cum de altfel este
şi iluzia vieţii hărăzită din păcat.
8695. Cunoaştem prin deşertăciunea lumii şi
murim prin adevărul propriei ei deşertăciuni a păcatului.
8696. Ce am fi fost fără această lume a păcatului?
8697. Încotro s-ar mai putea muri fără această
lume?
8698. Lumea este iluzia care nu reuşeşte să nască
niciodată adevărul absolut.
8699. Păcatul poate înţelege mult mai bine sensul
adevărului acestei existenţe decât puritatea.
8700. Nu există păcat care să nu fi trecut prin focul
facerii Lui Dumnezeu.
8701. Dacă Dumnezeu a făcut totul, înseamnă că
tot Dumnezeu este şi artizanul păcatului.
8702. Nu putem separa păcatul de Dumnezeu
fiindcă atunci L-am face pe Dumnezeu un neputincios
care ori nu ştia ce turnură va lua creaţia Sa ori este un
impostor de zile mari.
8703. Prin păcat cunoaştem liberul arbitru al lumii
care uneşte sacrul şi profanul în sufletele noastre.
562
8704. Păcatul este demn de respect fiindcă ne dă

posibilitatea să alegem.
8705. În păcat sălăşluiesc toate convingerile,
frumuseţile şi zidirile acestei lumi.
8706. Cel ce uită de păcat, uită de sine.
8707. Orice am face, păcatul răului este cu un pas
în urma păcatului binelui care vrea să dea un sens
acestei lumi.
8708. Păcatul este frumuseţea pierdută a
cunoaşterii în colbul deşertăciunii iluziei vieţii.
8709. Cu toate că avem iluzia liberului arbitru prin
păcat, ne retragem din calea lui, încercând să-l
ascundem în ungherele sufletelor noastre, înstrăinându-
ne de noi înşine.
8710. Recunoscându-ne atât propriile păcate ale
binelui cât şi cele ale răului ne recunoaştem pe noi
înşine.
8711. O societate care nu-şi recunoaşte propriile
păcate ale binelui şi răului este o societate alienată.
8712. Cât timp bisericile vor apăra păcatele
binelui, înfierându-le doar pe cele ale răului, vom trăi în
societăţi bolnave, străine oamenilor care le compun.
8713. Adevăratul izvor al tămăduirii este echilibrul
dintre păcatele binelui şi ale răului.
8714. Păcatul este resursa prin care viaţa îşi trage
seva propriei sale spiritualităţi.
8715. Păcatul este supremaţia spirituală prin care
cunoaşterea poate fi conştientizată de om.
8716. Prin păcat întregul Univers devine parte a
unui singur suflet care se naşte şi moare odată cu el, cât
timp este cunoscut de acel suflet.
8717. Un Dumnezeu fără de păcat este un
Dumnezeu fără de om, care nu poate fi aflat niciodată în
interiorul omului ci doar în exteriorul său, brutalizându-
l.
563
8718. Nu-i furaţi Lui Dumnezeu păcatele fiindcă

îL alungaţi din adâncurile spiritului vostru pe străzile
unei societăţi străine de voi.
8719. De câte ori nu au salvat păcatele lumea?
8720. O lume fără păcate ar fi o lume care nu
numai că nu ar cunoaşte viaţa sau moartea dar nu L-ar
cunoaşte nici pe Dumnezeu.
8721. Păcatele sunt stelele care ne luminează bolta
spiritului nostru transformându-ne necunoscutul în
cunoscut.
8722. Păcatul este dorul Lui Dumnezeu de a
deveni om.
8723. Dumnezeu nu a dat numai lacrimi de durere
ci şi de fericire, precum nu a lăsat numai păcate ale
răului ci şi ale binelui.
8724. Oare viaţa noastră nu devine un păcat în faţa
morţii sau în urma naşterii?
8725. Lăsa-ţi păcatul să aparţină oamenilor dacă
vreţi să aveţi instituţii umane.
8726. Nu poate exista păcat fără de existenţă şi
fără de cunoaşterea care să-l conştientizeze.
8727. Prin păcat cunoaşterea poate conştientiza
existenţa dându-i valoare de liber arbitru.
8728. Păcatul este mântuirea de propriul sine al
omului.
8729. Păcatul moare ultimul din noi înşine şi se
naşte primul.
8730. Adevăratul rău se găseşte atât în păcatul
răului cât şi în cel al binelui, el fiind ticăloşia, făţărnicia,
josnicia şi alte asemeni lor, iar toate acestea nu sunt
numai în Satana ci şi în Dumnezeu.
8731. Şi Satan îşi are sfinţii Lui precum
Dumnezeu sfinţii Săi, diferenţa dintre unii şi alţii constă
în modul de a aprecia binele şi răul din păcatele binelui
şi cele ale răului.
564
8732. Păcatul sublim al lumii este cunoaşterea cu

opuşii ei binele şi răul.
8733. Păcatul vieţii este propriul ei Destin:
Moartea.
8734. Păcatul cel mai neînţeles al inimii este
iubirea.
8735. Diferenţa dintre binele Lui Satan şi cel al
Lui Dumnezeu constă în necesitatea omului. Care bine
este mai necesar devine Dumnezeu iar care este mai
respingător devine răul Lui Satan.
8736. Un om fără de păcat ar fi un om inuman.
8737. Nu există bunătate fără de păcat.
8738. Cel mai sfânt păcat este iubirea.
8739. Şi sfinţii Lui Satan iubesc fiindcă fără de
păcatele răului nu am putea iubi.
8740. Omul este o corabie care navighează în
derivă printre păcatele binelui şi răului spre a se regăsi
pentru totdeauna în păcatul suprem care este moartea.
8741. Nu există păcat fără Dumnezeu şi Adevăr.
8742. Într-o lume a păcatului doar Dumnezeu
poate decide adevăratul adevăr.
8743. Lumina păcatului este viaţa care naşte
moartea.
8744. Înaintea păcatului au fost doar Dumnezeu şi
Adevărul.
8745. Chiar şi păcatul crede în adevărul său.
8746. Nu există păcat care să nu cunoască moartea
în lumea cunoaşterii.
8747. Un Dumnezeu al omului fără păcat este un
Dumnezeu fără El însăşi.
8748. Nu există merit mai mare al păcatului decât
frumuseţea.
8749. Unde-ar reuşi vreodată moartea să poată
muri în cunoaşterea acestei lumi?
8750. Câtă cunoaştere ar fi necesară pentru a
desluşi absolutul?
565
8751. Unde se află răsăritul mort din inimile

condiţiei noastre umane?
8752. Câţi nu au învăţat să moară odată ce au aflat
ce înseamnă fericirea acestei lumi?
8753. Unde suntem noi Doamne cei uitaţi de viaţă
pentru a face fericită moartea?
8754. Suntem o minciună a creaţiei, uitată de
moarte pentru nu a fi făcută vreodată cadou vieţii?
566
X. DEŞERTĂCIUNE
8755. Dacă viaţa este o dorinţă a Lui Dumnezeu

înseamnă că moartea este împlinirea ei.
8756. Întreaga lume nu este nimic altceva decât o
neînsemnată antecameră în faţa eternităţii morţii.
8757. Ca Dumnezeu să fie apropiat lumii ar trebui
să devină vulgar.
8758. Frigul sentimentelor din mocirla societăţii
noastre a îngheţat până şi iubirea Lui Dumnezeu faţă de
lume.
8759. Un Dumnezeu alături de lume este un
Dumnezeu ignorant.
8760. Au existat vreodată spaţii şi timpi prin care
să nu fi trecut înaintea noastră Dumnezeu?
8761. Un Dumnezeu care a creat omul nu poate fi
un Dumnezeu liber.
8762. Ce altceva poate însemna pacea din această
lume a deşertăciunii decât un război de uzură al ei cu
propriul său sine?
567
8763. Cât de departe poate alerga orizontul iubirii

de inima mea sau cât fum pot cuprinde cu palmele
speranţei de a fi împreună?
8764. Fericirea este necuprinsul orizontului pe
care-l vezi, îl visezi dar fără să-l poţi atinge vreodată.
8765. Prin şoaptele vântului Dumnezeu îşi spune
ce vorbe în vânt a devenit până şi Cuvântul Lui sacru
prin care a născut această lume.
8766. Nicăieri în această lume nu vei găsi val al
iubirii care să nu poată fi înfrânt de ţărmurile neputinţei.
8767. Câtă suferinţă costă o clipă de fericire?
8768. Viaţa este o amintire perpetuă a sinelui
nostru despre el însuşi.
8769. Cunoaşterea este calea străjuită de oglinzile
paralele ale binelui şi răului.
8770. Nu există libertate fără iluzie.
8771. Suferinţa este garantul libertăţii care
condiţionează fericirea.
8772. În avântul său de a crea lumea Dumnezeu a
uitat de om şi de păcat.
8773. Viaţa este o limită a morţii precum moartea
a vieţii însă ambele se regăsesc pe sine în cealaltă.
8774. O viaţă fără moarte este o viaţă netrăită.
8775. Oare îşi va mai reaminti Dumnezeu lumea şi
după dispariţia ei renăscând-o?
8776. Moartea curăţă mizeriile vieţii fiind cel mai
curat slujbaş al lui Dumnezeu.
8777. În viaţă totul se reduce la moarte cum
probabil în moarte totul se reduce la viaţă.
8778. Viaţa se termină acolo unde începe moartea
în schimb viaţa începe acolo unde se sfârşeşte
necunoscutul iar moartea unde se termină cunoscutul.
8779. Moartea are libertatea totală a
necunoscutului de aceea nu mai are nevoie de ea.
8780. Viaţa este inversul morţii, unde se termină
una începe cealaltă, cum viaţa este o iluzie, moartea
568
devine o realitate, cum viaţa este cunoaştere a iluziei

moartea devine o necunoaştere a realităţii şi totuşi o
mare realitate necunoscută.
8781. O realitate necunoscută nu există pentru
iluzia vieţii.
8782. Iluzia vieţii este libertatea de a visa prin noi
a Lui Dumnezeu.
8783. Cum minciuna este un adevăr fiind
minciună, tot astfel şi iluzia este un adevăr ca şi iluzie,
tot astfel adevărul poate deveni atât iluzie cât şi
minciună dacă le reflectă pe acestea într-o anumită
realitate.
8784. Diferenţa dintre adevăr şi minciună, realitate
şi iluzie constă în Dumnezeu.
8785. Fără Dumnezeu adevărul absolut ar deveni o
eternă minciună absolută în care s-ar reflecta acest
adevăr absolut.
8786. Dumnezeu este sensul cauzei cunoaşterii şi
necunoaşterii, vieţii şi morţii, adevărului şi minciunii,
realităţii şi iluziei.
8787. O lume fără Dumnezeu este o lume fără
sens.
8788. Nu există Dumnezeu care să nu poată fi
pretutindeni încât să nu poată fi găsit oriunde.
8789. Dumnezeu este infinitul din care venim şi
spre care mergem prin această iluzie a vieţii pe care am
găsit-o alături de un păcat originar.
8790. Venim din Dumnezeu şi mergem spre
Dumnezeu iar atunci de ce mai facem şi baia aceasta de
păcate la care ne supune iluzia vieţii?
8791. Cauza păcatului se suprapune motorului
vieţii care este necesitatea.
8792. Dacă lumea cunoaşterii binelui şi răului este
atât de complexă oare cum arată lumile unde alături de
bine şi rău mai sunt zeci de opuşi în plus? Oare nu au
569
zeci de Dumnezei, Diavoli şi alte reprezentări

asemănătoare lor în plus?
8793. Cunoaştem un Dumnezeu şi o Satana fiindcă
cunoaştem binele şi răul. Dacă am mai cunoaşte şi alţi
opuşi lor lumea ar fi plină de reprezentanţii opuşilor
respectivi. Acelea cred că sunt adevăratele lumi
transcedentale ale cunoaşterii.
8794. Atâta timp cât omul va cunoaşte prin bine şi
rău îl va avea mereu atât pe Dumnezeu cât şi pe Satana
în interiorul său. Dacă va încerca să alunge unul dintre
ei fără să-l înţeleagă va ajunge să-şi elimine şi bruma de
libertate pe care a primit-o de la iluzia vieţii devenind o
fiinţă psihotică.
8795. Omul este un echilibru între Dumnezeu şi
Satana, între bine şi rău.
8796. Nu există fericire fără bine şi rău, Dumnezeu
şi Satana.
8797. Adevărata perfecţiune la care poate ajunge
omul este de a clădi echilibrul perfect între Dumnezeul
şi Satana din el.
8798. Un om care crede numai în bine şi în
Dumnezeu, uitând de răul în care se reflectă binele, de
Satana, va fi un om care se va exclude pe sine din
această lume, devenind un zombi dement al interesului
unora ce ştiu să înşele.
8799. A fi cu Dumnezeu nu înseamnă a ucide tot
ce poate însemna răul ci mai degrabă a-l înţelege şi a-l
aduce la nivelul Lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să
poată urca pe calea binelui şi mai sus.
8800. Dumnezeu este unica noastră şansă de
libertate condiţionată de Satana.
8801. Mărirea Lui Dumnezeu nu trebuie să
însemne nimicirea Satanei din noi ci înţelegerea ei.
8802. Legităţile cunoaşterii nu ar putea fi definite
fără bine şi rău, Dumnezeu şi Satana.
570
8803. În lume există mai mult rău în binele

societăţilor omeneşti, încât deseori crezi că Dumnezeu a
schimbat demult locul cu Satana.
8804. Religiile sunt maşinării perfecte care
transferă esenţa răului în propovăduitul bine, alungându-
L aproape în totalitate pe Dumnezeu din adevăratul
bine.
8805. Dumnezeu trebuie să fie înainte de toate
pacea lăuntrică din noi.
8806. Nu există lumină a durerii care să lumineze
lumina şi nici întuneric al fericirii care să întunece
întunericul.
8807. Cât întuneric poate cuprinde fericirea celor
drogaţi?
8808. În lumea deşertăciunii doar deşertăciunea
merită trăită din plin fiindcă altceva în afara ei oricum
nu există.
8809. Libertatea lumii deşertăciunii este
deşertăciunea.
8810. Cel care speră la viaţă crede în avantajul
oferit vieţii de moarte.
8811. Nu există înţelept care să considere
înţelepciunea superioară propriei lui lumi a deşertăciunii
din care face şi el parte cu deşertăciunea vieţii lui cu tot.
8812. Viaţa este un somn cu vise adesea rebele din
care te trezeşti odată cu zorii morţii.
8813. Nici o viaţă nu poate fi împlinită fără
moartea ei.
8814. Care dor nu-şi are iubirea lui şi care moarte
viaţa ei?
8815. Într-o lume a deşertăciunii doar suferinţa
poate decide adevărul iluziei vieţii.
8816. Care este meritul Lui Dumnezeu în
construirea acestei lumi a deşertăciunii în afară de
Meritul Deşertăciunii cu rang de Dumnezeu.
571
8817. Ce rămâne în urma celor care nasc noi

vieţi? Noi suferinţe pierdute în deşertăciunea iluziei
vieţii.
8818. Nu există pierzanie mai mare decât să te
naşti în deşertăciunea acestei lumi.
8819. Cum nisipul deşertului nu e sol roditor tot
astfel clipele vieţii tale nu pot înfrunta deşertăciunea
lumii în care te-ai născut.
8820. Unde se separă binele de rău, frumosul de
urât decât pe balanţa falsă a cunoaşterii acestei lumi
deşarte?
8821. Fiecare munte îşi are culmea lui cum fiecare
viaţă păcatul ei dat în dar de la Dumnezeul care
atoateştiutor ştia de dinainte de a te fi născut de acel
păcat.
8822. Ce departe este arta de viaţa de zi cu zi dacă
îl uităm pe Dumnezeul din noi, care este cel mai mare
artist al lumii.
8823. Oriunde ai merge până la urmă vei urma o
singură cale, calea destinului tău.
8824. Destinul este unica cale pe care ţi-o urmează
viaţa şi care se află numai în trecut cu toate că viitorul
îţi arată o infinitate de căi.
8825. Destinul este trecutul tău care se reflectă de
fiecare dată în propriul prezent cernând o singură cale
din toată bogăţia de căi a viitorului.
8826. Cât de departe suntem de propriul nostru
Dumnezeu atunci când nu vrem să credem în
inefabilitatea destinului.
8827. Unica replică care poate fi dată Cuvântului
Lui Dumnezeu care a creat această lume este: De ce
Doamne atâta păcat, suferinţă, durere şi trudă, de ce,
odată ce le ştiai de dinainte pe toate?
8828. Să nu uităm că şi frumuseţea, plăcerea şi
împlinirea sunt născute din păcatul care le plânge
existenţa.
572
8829. Fiecare Dumnezeu din fiecare om îşi are

propriul Său altar şi propria Sa religie.
8830. Cât de debusolaţi putem fi dacă credem într-
un Dumnezeu atoateştiutor şi atotputernic care lasă
păcatul să convieţuiască şi în viitor. Oare acel păcat nu
suntem chiar noi în faţa acestui Dumnezeu?
8831. Moartea este o altă faţă a Lui Dumnezeu la
fel ca şi viaţa.
8832. Cine nu poate iubi l-a pierdut pe Dumnezeul
sufletului său din el.
8833. Cât de romantic a putut fi Dumnezeu atunci
când ştia că odată creată lumea deşertăciunii aceasta va
fi însoţită şi de un păcat originar?
8834. Romantismul este un mod elevat de
comportament al păcatului în faţa adevăratei iubiri.
8835. O lume fără iubire este o lume fără
Dumnezeu.
8836. În iubire timpul se măsoară în spaţii
sentimentale care devin eterne odată cu fiecare clipă
trăită.
8837. Care amăgire nu-şi are păcatul ei de a se fi
născut pe o lume care nu o dorea? De acea noi oamenii
părem a fi o mare amăgire a Lui Dumnezeu.
8838. Rugăciunea este forţa gândului care
încearcă să ţină închise porţile păcatului prin care
existăm aducând suflul morţii care ne aşteaptă în
Dumnezeul din noi.
8839. Dumnezeu este iubire dar şi iubirea este
deseori un păcat.
8840. Iubirea s-a născut din păcatul de a fi al
acestei existenţe numai în faţa unui Dumnezeu
neînţelegător care uită că şi El este iubire.
8841. Nu există iubire fără păcatul originar făcut
de Dumnezeu atunci când a creat această lume, iubind-o
şi sperând prea mult în ea, dar până la urmă chiar şi
573
Dumnezeu poate fi dezamăgit de El însuşi. Această

dezamăgire este de fapt Păcatul Originar.
8842. Am fost predestinaţi de dinainte de lume
spre a muri după această lume a deşertăciunii unde L-
am cunoscut totuşi pe Dumnezeu.
8843. Viitorul este iluzia pusă pe tavă de trecutul
propriului tău destin.
8844. Tot ce rămâne după noi este un trecut care
şi-a cunoscut cândva viitorul iluzoriu crezând că trăia un
prezent inexistent.
8845. Viaţa este iluzia prin care trecutul
predestinat al unei singure căi se reflectă în viitorul unei
infinităţi de căi dând iluzia că şi ea poate să-şi aleagă
mereu câte una din ele.
8846. Dacă ar fi fost un destin de dinainte de
Dumnezeu, de ce ar avea nevoie Dumnezeu de păcatele
noastre?
8847. Nu mă lăsa Doamne să cunosc de ce ai avut
nevoie de păcatele noastre, de suferinţa zilelor luminate
de un destin al deşertăciunii.
8848. Cât de singur ar fi fost Dumnezeu fără noi
dar noi fără de Dumnezeul din noi?
8849. Viaţa înseamnă un lung şir de necesităţi
care adeseori nu pot fi hrănite decât prin păcat.
8850. Cei ce nu vor să-L cunoască pe Dumnezeu
refuză să creadă în viaţă.
8851. Ca să-L cunoşti pe Dumnezeu trebuie să-L
înţelegi cu bunele şi relele Lui fiindcă Dumnezeu e
iubire, iar iubire perfectă care să nu doară uneori, nu
există.
8852. În faţa iubirii, doar Dumnezeul din tine care
este iubire, poate învinge.
8853. Pasiunea este o şansă dată păcatului de a
accepta orice farmec al iubirii.
574
8854. Marile iubiri sunt balanţe care au ruşit să

echilibreze marile păcate în aşa fel încât să devină mari
pasiuni.
8855. Iubirea este marea taină a păcatului originar
de a fi al lumii.
8856. Omul îl va înţelege cu adevărat pe
Dumnezeu abia atunci când va accepta că iubirea nu
este numai perfecţiune ci şi păcat, devenind deseori o
perfecţiune a păcatului.
8857. Poate că unica şansă a omului de a trăi
alături de Dumnezeu este să iubească şi să înţeleagă la
fel cum a iubit şi înţeles Dumnezeu această lume
iertând-o mereu.
8858. Dacă iubirea nu ar fi un păcat Dumnezeu nu
ar mai cunoaşte răul, ceea ce nu este deloc adevărat.
8859. Între iubire şi păcat există legătura de sânge
a Destinului.
8860. Lumea este un mare păcat al iubirii.
8861. Întreaga frumuseţe şi toate minunile acestei
lumi sunt un simplu păcat al iubirii.
8862. Trebuie să credem în iubire pentru a reuşi să
ieşim din păcat şi atunci vom fi mai fericiţi?
8863. Doamne lasă-mi păcatul iubirii prin care ai
greşit faţă de noi pentru a reuşi să te pot înţelege.
8864. Numai prin păcat iubirea poate deveni
vioara întâi la concertul vieţii ţinut de Dumnezeu.
8865. Suntem păcatul necesar marilor iubirii ale
acestei lumi.
8866. Într-o viaţă nici măcar clipa nu aparţine
adevărului fiind în realitate eternă.
8867. O iubire fără de păcat este un cer fără stele.
8868. Adevărata frumuseţe a iubirii constă în
păcatul ei.
8869. Oare de ce nu există iubire fără păcat ci doar
păcat fără iubire?
575
8870. O iubire care nu ştie să-şi educe propriile

sale păcate va trece în curând.
8871. Aşteptarea este deseori unica măsură eternă
a deşertăciunii acestei lumi care până şi în iluzia vieţii
ne pare reală.
8872. Prea mult senin ajută deşertului din
sufletele unora.
8873. Nu există o desfătare mai mare decât
moartea uneori.
8874. De ce înţelegem întotdeauna răul ca fiind o
ticăloşie când cel mai adesea ticăloşia este considerată
de cei care o săvârşesc un bine. Acel bine nu poate fi
răul la care mă refer ci un alt rău mult mai mare pentru
care primul rău este un mare bine.
8875. O iubire fără păcat este ca aripile ce vor să
zboare fără aer.
8876. Într-o mare iubire doar păcatele
sentimentelor Lui Dumnezeu vorbesc.
8877. Care iubire nu-şi are rostul propriilor ei
păcate?
8878. Pe bolta iubirii orice păcat sentimental
devine stea.
8879. Libertatea păcatului de a iubi se măsoară în
Cuvântul Lui Dumnezeu ce a creat lumea.
8880. Suntem stele care au păcătuit cu lumina din
inimile lor prea strălucitoare pentru bolta întunecoasă a
8881. Norii cuvintelor, oricâte furtuni ar stârni,
hrănesc ţărâna gândurilor fără de care ar deveni
deşerturi.
8882. Care deşertăciune nu-şi are orizontul ei care
nu poate fi cuprins niciodată?
8883. Vrem mai mult decât putem avea fiindcă
putem iubi mai mult decât o facem şi de aceea lumea
noastră este străină de noi înşine, deşartă şi umilită de o
societate alienată.
576
8884. Nu putem înţelege visul de aur a Lui

Dumnezeu când a creat mocirla ce se află deseori în
sufletele noastre.
8885. Valoarea unei vieţi constă în moarte. Până şi
nemurirea tot la moarte se raportează.
8886. Libertatea naturii umane nu se află în
posesiuni ci în iubire.
8887. Am fi mai fericiţi dacă fiecare am fi stăpânii
unei lumi fără să putem iubi?
8888. Păcatul fericirii este moartea.
8889. Nu suntem îndeajuns de liberi pentru a putea
înţelege păcatul.
8890. A trăi alături de păcat înseamnă a trăi alături
de ambele feţe ale Lui Dumnezeu, binele şi răul.
8891. Şi păcatul are sfinţenia lui, depinde din ce
unghi îl priveşti.
8892. Adevărata filozofie a lumii este filozofia
păcatului.
8893. Ce s-ar face mântuirea şi biserica fără păcat?
8894. Să-i dăm păcatului ce-i al păcatului,
adevăratele feţe ale Lui Dumnezeu.
8895. O lume fără păcate ar fi o lume fără de lume.
8896. Nu există frumuseţe fără păcat.
8897. Cea mai mare libertate este cea a păcatului.
8898. A fi liber înseamnă a fi alături de păcat.
8899. Câte vieţi, atâtea păcate, câte morţi atâtea
mântuiri.
8900. Până şi speranţa este creaţia păcatului
originar din noi.
8901. Am putea vorbi despre păcat originar fără
Dumnezeu?
8902. Suntem în culpă cu Dumnezeu odată ce El
este atoateştiutorul dintotdeauna pentru păcatul originar.
8903. Dumnezeu a lăsat păcatul pentru a gusta din
paharul fericirii.
8904. Lipsa păcatului ar fi lipsa de noi înşine.
577
8905. Legământul dintre naştere şi moarte se

numeşte viaţă deci păcat.
8906. Şi păcatele au valorile şi virtuţile lor.
8907. O ţărână fără de păcate este un deşert care
nu-şi recunoaşte pustietatea.
8908. Fiecare păcat îşi are perfecţiunea sa.
8909. Destinul păcatului se numeşte viaţă.
8910. În fiecare eveniment al acestei lumi se află şi
păcatul său, de la fluturele care zboară până la vulcanul
care erupe, culminând cu Dumnezeu.
8911. Dumnezeu este cel mai mare dar şi cel mai
mic păcat al deşertăciunii acestei lumi, fiind binele şi
răul, infinitul mare şi infinitul mic.
8912. Odihna păcatului se numeşte necunoaştere.
8913. Cel care fuge de păcat fuge de el însuşi.
8914. Adevăratul bine nu constă în a ucide orice
urmă de păcat din om ci în a dezvolta partea bună din
păcatele sale.
8915. Înţelepciunea este arta de a extrage partea
bună din fiecare păcat.
8916. Marile creaţii au şi marile lor păcate.
8917. Cunoaşterea este templul păcatului.
8918. Dacă sexul este păcat ce anume este religia?
8919. Păcatul sexului a creat omenirea iar cel al
religiei a distrus-o.
8920. Prin sex, religia a devenit o politică a
mântuirii.
8921. Frumuseţea sexului nu constă în religia lui ci
în păcatul de a iubi.
8922. Cum religia sexului ar fi întrecut-o cu mult
pe cea a mântuirii sexul a devenit un păcat.
8923. Religia este prezervativul perfect al sexului.
8924. Prin sex libertatea a devenit o realitate iar
prin religie o enigmă.
8925. Religia este exact ca şi sexul, ambele se
regăsesc în necesităţile vieţii doar că sexul
578
propovăduieşte plăcerile vieţii iar religia pe cele ale

morţii.
8926. Sexul este garantul suprem al libertăţii
spirituale a omului în lumea deşertăciunii.
8927. Toate marile fărădelegi sau marile împliniri
au ca motor impulsul sexual.
8928. Spiritualitatea desparte deseori sexul de
iubire.
8929. Iubirea nu poate fi sex fiindcă nu-ţi oferă
niciodată libertatea necesară vieţii ci doar libertatea
necesară propriei tale convingeri pe care o îndulceşte.
8930. Sexul este noroiul scurs din ţărâna lumii
deşertăciunilor ce dă naştere vieţii.
8931. Cel care confundă iubirea cu sexul nu s-a
născut cu adevărat niciodată.
8932. Prin sex, speranţa şi dorinţa devin instinct
animalic pe care adevărata iubire nu îl va înţelege
niciodată.
8933. Între sex şi iubire este aceeaşi prăpastie ca
între bine şi rău, moarte şi viaţă, frumos şi urât dar atât
de necesară acestei lumi pierdute în iluzia vieţii.
8934. Adevăratul păcat originar stă la baza relaţiei
dintre sex şi iubire, atunci când omul a inversat
atributele iubirii şi ale sexului, devenind animal înainte
de a fi om, ponegrind harul cunoaşterii dăruită de visul
Lui Dumnezeu.
8935. Oare câţi oameni infirmi de iubire se
amăgesc cu sexul?
8936. Dacă am reuşi să iubim şi să folosim sexul
doar ca un aliat al iubirii şi nicidecum un inamic am fi
mult mai fericiţi.
8937. Sexul este locomotiva creaţiei care poluează
atât de mult mediul vieţii prin care trece încât îl poate
ucide în cele din urmă.
579
8938. Prin sex omul devine hrănit cu ţărâna acestei

lumi, iar prin iubire, împlinit cu Dumnezeul din inima
lui.
8939. Sexul fără iubire este ca omul fără suflet.
8940. Dacă sexul este un păcat atunci şi carnea
ţărânii acestei lumi lăsată de Dumnezeu este un păcat.
8941. Atât sexul cât şi iubirea pot păcătui sau pot
fi benefice.
8942. Deseori iubirea poate vindeca rănile sexului
dar rareori sexul pe cele ale iubirii.
8943. Sexul este centrul fals al personalităţilor
multor oameni devenind o dorinţă mai mult sau mai
puţin mărturisită, pe când iubirea este centrul adevărat al
personalităţii lor. Când vor descoperi şi vor accepta
acest lucru omenirea va scăpa de păcatul originar.
8944. Sexul acoperă ceea ce descoperă iubirea.
8945. Perfecţiunea umană constă în simbioza
perfectă dintre iubire şi sex în lumea iluziei vieţii.
8946. Sexul este trupul iar iubirea spiritul, sexul
rămâne acestei lumi iar iubirea ne va călăuzi şi marea
noastră trecere spre eternitate.
8947. Istoria omenirii a fost scrisă de sex.
8948. Dacă sexul este un păcat atunci întreaga
istorie a lumii scrisă de sex este un mare păcat.
8949. Doar prin constrângerile iubirii vei învăţa să
fi cu adevărat liber şi doar prin libertaea sexului vei afla
cât de constrâns eşti.
8950. Sexul respiră plin plămâni iar iubirea prin
sentimente.
8951. Alături de sex omul este la fel de singur dar
nu şi alături de iubire.
8952. Iubirea înţelege sexul doar prin iubire şi
niciodată prin sex chiar dacă sexul nu înţelege iubirea.
8953. Atunci când sexul este obligat să iubească se
numeşte religie.
580
8954. Oricât aur ai avea cu tine într-un deşert nu-ţi

poate fi de folos, la fel este şi cu sexul, doar că acel
deşert se numeşte timp.
8955. Unde se află fericirea în relaţia sex, iubire şi
păcat? În inimă sau în trup?
8956. Sexul poate crea adevărata armonie a
umanului din noi doar alături de iubire.
8957. Cei care văd pierzania în sex nu pot iubi cu
adevărat niciodată.
8958. Oricât ar părea de nebun sexul are limitele
lui pe când iubirea nu.
8959. Sexul trebuie să fie împlinirea trupească a
iubirii.
8960. Nu sexul în sine este cel ce dăunează
multora ci importanţa pe care o reprezintă înţelesul
acestuia în viaţa unui om.
8961. Sexul este o măsură a deşertăciunii.
8962. Deşertăciunea poate spăla mocirla păcatului
şi sexul diamantele iubirii.
8963. Sexul este pagina deşertăciunii pe care poate
scrie destinul fiecărui om dacă iubeşte sau nu.
8964. Sexul rămâne vulcanul care erupe destinul
lumii.
8965. Nu sexul este cel răzvrătit în legile firii ci
religia care-l înfierează de cele mai multe ori, devenind
o religie străină umanului din noi.
8966. Ce s-ar face religia fără păcatele sale dar mai
ales fără sex?
8967. Toate legile societăţii umane au ca motivaţie
o rădăcină pierdută în sexualitate.
8968. Măsura existenţei iluziei vieţii este
deşertăciunea.
8969. Dacă Dumnezeu nu ar fi creat deşertăciunea
ce ar fi pus în locul ei?
8970. Spaţiul şi timpul sunt gardienii deşertăciunii.
581
8971. Cum poate însufleţi Lumina Divină

frumuseţea pe acest tărâm al deşertăciunii?
8972. Pacea este obsesia de care ar vrea să scape
deşertăciunea atunci când se luptă cu ea însăşi pentru
fericire.
8973. Nu există zbor al adevărului care să nu-şi
frângă aripile sub cerul deşertăciunii.
8974. Judecătorul deşertăciunii rămâne în cele din
urmă moartea pe care o cunoaştem dar nu o putem
înţelege fiindcă nu o putem trăi.
8975. Ca să cunoşti moartea trebuie să o trăieşti.
8976. Libertatea deşertăciunii este iluzia.
8977. A fi fericit în deşertăciune înseamnă a nu
cunoaşte adevărul absolut al fericirii.
8978. De ce se umileşte adevărul deşertăciunii în
faţa iluziei vieţii?
8979. Nu există stea care să nu-şi lumineze calea
propriei deşertăciuni spre moarte.
8980. Suferinţa şi fericirea te fac să înţelegi cât de
reală poate fi deşertăciunea iluziei vieţii atunci când
speranţele ţi s-au îndeplinit la porţile morţii.
8981. Câtă deşertăciune mai are de străbătut viaţa
omului până când sorţii destinului vor deveni
perfecţiune?
8982. Deşertăciunea este altarul pe care se
mântuiesc gândurile.
8983. Nu există deşertăciune fără ademenire.
8984. Deşertăciunea este cununa de spini a iubirii.
8985. Prin deşertăciune, sexul devine un mare
jucător la ruleta norocului iluziei vieţii.
8986. Deşertăciunea este litera care dă sens
alfabetului Lui Dumnezeu scris pentru această lume.
8987. Deşertăciunea este scânteia prin care
Dumnezeu a aprins destinul acestei lumi.
8988. Deşertăciunea este lacrima prin care iubirii îi
este permis să plângă.
582
8989. Doar prin deşertăciune destinul lumii se

poate împlini.
8990. Deşertăciunea este rugul existenţei.
8991. Deşertăciunea este pasul decisiv prin care
cunoaşterea a reuşit să urce pe culmile înţelepciunii.
8992. Deşertăciunea este frontiera dintre viaţă şi
moarte, bine şi rău.
8993. Deşertăciunea împarte până şi dorul în
lacrimi ale suferinţei sau ale bucuriei.
8994. Deşertăciunea este profesorul realităţii dând
note adevărului.
8995. Deşertăciunea este o lacrimă sumară
prelinsă pe faţa adevărului absolut al minciunii.
8996. Deşertăciunea este existenţa iluziei.
8997. Fără deşertăciune, iluzia ar rămâne un singur
vis şi nu realitate cum este iluzia vieţii.
8998. Deşertăciunea este artistul care sculptează
faţa realităţii.
8999. Deşertăciunea este aceea care ne spune ce
anume este adevărat sau fals.
9000. Deşertăciunea este scena pe care îşi joacă
fiecare iluzia propriei vieţi.
9001. Prin deşertăciune moartea devine un mare
neînţeles iar iluzia vieţii un înţeles.
9002. Oare cum ar arăta adevărul acestei lumi dacă
nu ar exista deşertăciunea ei?
9003. Deşertăciunea uneşte marile speranţe ale
omenirii cu cele mai neînsemnate nevoi rezultând
istoria.
9004. Cum ar arăta spaţiul şi timpul fără
deşertăciunea iluziei vieţii, ar mai exista ele oare?
9005. Timpul şi spaţiul sunt stâlpii deşertăciunii şi
garanţii realităţii noastre iluzorii.
9006. Deşertăciunea este şi va rămâne marea
provocare a vieţii.
583
9007. Doar prin deşertăciune viaţa s-ar putea

învinge pe ea devenind propriul ei idol.
9008. Şi dacă viaţa şi-ar lua vălul propriei sale
iluzii de pe ochii deşertăciunii ar fi mai fericită?
9009. Deşertăciunea ne arată că fericirea se află
doar în viaţa născută pentru a fi odată hrana morţii.
9010. Deşertăciunea este mantaua sacrului şi jarul
profanului.
9011. Deşertăciunea este lutul modelat de
Dumnezeu pentru a crea această lume.
9012. Deşertăciunea divide binele de rău dar este
părintele cunoaşterii.
9013. Nu poate exista cunoaştere fără
deşertăciune.
9014. Deşertăciunea este dovada clară că
Dumnezeu a creat această lume.
9015. Deşertăciunea ne face să sperăm la viitor
pentru a ne clădi un trecut apreciat de moarte.
9016. Deşertăciunea este dovada clară a sensului
acestei lumi pentru care am fost predestinaţi să-L
lăudăm pe Dumnezeul care ne-a creat cu păcatul
originar la naştere.
9017. Deşertăciunea este sângele cunoaşterii.
9018. Prin deşertăciune cunoaşterea devine
inteligibilă pentru om.
9019. Deşertăciunea este cauza existenţei
mântuirii.
9020. Deşertăciunea este altarul cunoaşterii.
9021. Deşertăciunea este flacăra nemuririi.
9022. Deşertăciunea este dorul Lui Dumnezeu de a
ne vedea fericiţi.
9023. Prin deşertăciune Dumnezeu ne lasă să
credem că am fost creaţi doar pentru a fi cizelaţi pe
această lume, chiar dacă El fiind cel mai puternic putea
să ne facă gata cizelaţi.
584
9024. Deşertăciunea nu ne lasă să înţelegem

adevărata importanţă a Lui Satan , a răului ce se află
alături de bine în acelaşi Dumnezeu.
9025. Prin deşertăciune L-am împărţit pe
Dumnezeu în două, în bine şi rău, în Dumnezeul cel bun
şi Diavolul cel rău.
9026. Deşertăciunea este hrana religiei.
9027. Niciodată haina Adevărului Absolut nu-i va
veni bine Deşertăciunii.
9028. Deşertăciunea este scutul invizibil al iluziei
vieţii.
9029. Deşertăciunea este comoara adevărului
minciunii.
9030. La masa deşertăciunii nici destinul nu se
poate sătura.
9031. Păcatul poate fi uneori deşertăciune dar
deşertăciunea este întotdeauna păcat.
9032. Oare ce a simţit Dumnezeu când a aprins
focul deşertăciunii în inima destinului acestei lumi?
9033. Fericirea este deseori masa la care se
ospătează deşertăciunea.
9034. Deşertăciunea este motorul acestei lumi
fiindcă declară război tuturor lucrurilor pentru a încheia
pacea deplină cu ele după ce le schimbă, învăluindu-le
în iluzie.
9035. Cu toţii vrem să alungăm deşertăciunea dar
rareori ne dăm seama că fără ea nu am mai exista.
9036. Deşertăciunea este cenuşăreasa ce a dat
naştere vieţii.
9037. Deşertăciunea este spiritul sacru al acestei
lumi.
9038. Oare cât de meschină ar putea fi o lume
deşartă?
9039. O minciună deşartă mai este o minciună sau
un adevăr?
9040. Ar mai exista libertate fără deşertăciune?
585
9041. Ar mai curge sângele adevărului iluziei

acestei lumi dacă venele ei nu s-ar numi deşertăciune?
9042. Cel ce poate ierta şi înţelege deşertăciunea
lumii se va ierta şi înţelege pe sine.
9043. Ce s-ar face iubirea dacă nu ar privi
orizontul deşertăciunii pe care nu poate să-l atingă
niciodată?
9044. Liniştea sufletului se regăseşte doar în pacea
deşertăciunii.
9045. O mare iubire va şti întotdeauna cum să
navigheze prin valurile deşertăciunii şi să ajungă la
ţărmul perfecţiunii.
9046. Ce s-ar face pământul arid al inimilor
noastre fără norii deşertăciunii?
9047. Pacea lumii este floarea deşertăciunii.
9048. Care drum nu-şi are deşertăciunea
începutului şi sfârşitului său?
9049. Tot ce începe pentru a se sfârşi aparţine
ţărânii deşertăciunii.
9050. Cunoaşterea este un compromis dintre
deşertăciune şi adevăr.
9051. Libertatea conştiinţei este cauzată de
deşertăciunea ei.
9052. Deşertăciunea este stindardul suprem al
adevărului acestei lumi.
9053. Deşertăciunea este sufletul pereche al vieţii.
9054. Între deşertăciune şi destin există calea
necunoscută a morţii.
9055. Priveşte faţa deşertăciunii dacă vrei să
înţelegi lumea.
9056. Care mare minune a lumii poate întrece
minunea deşertăciunii acestei lumi?
9057. Ce altceva poate fi fericirea în lumea noastră
a deşertăciunii decât o pace mincinoasă cu tine însuţi?
9058. Deşertăciunea este avatarul fericirii.
586
9059. Câtă nevoie are moartea de deşertăciune

odată ce s-a născut viaţa pentru a putea muri?
9060. Deşertăciunea este visul neînţeles a Lui
Dumnezeu prin care a dorit mântuirea sufletelor.
9061. Prin deşertăciune cunoaşterea îşi înţelege
adevăratul sens.
9062. Deşertăciunea este imnul amar al adevărului
acestei lumi.
9063. Câte vieţi nu s-au pustiit pe altarul
deşertăciunii fără să înţeleagă niciodată ce caută înaintea
morţii?
9064. Deşertăciunea este inima frântă dintotdeauna
a destinului.
9065. Deşertăciunea este cauza pentru care
naşterea învaţă o viaţă întreagă că trebuie să moară.
9066. Deşertăciunea este elixirul secret al
perfecţiunii iluziei vieţii.
9067. Cum ar mai hrăni viaţa moartea dacă nu ar
exista deşertăciunea?
9068. Câtă deşertăciune este în păcat şi cât păcat în
deşertăciune?
9069. Cuvântul este sufletul deşertăciunii fiindcă
înseamnă creaţie, cunoaştere, viaţă şi moarte.
9070. Deşertăciunea este curcubeul valorilor
cunoaşterii.
9071. Elimină deşertăciunea din cunoaştere şi vei
elimina cunoaşterea.
9072. Deşertăciunea este soclul pe care se sprijină
lumea.
9073. Fără deşertăciunea vieţii, cunoaşterea nu ar
şti nici măcar ce anume este moartea.
9074. Să fie deşertăciunea fructul oprit de
Dumnezeu cunoaşterii omului şi sursa păcatului
originar?
9075. Ce s-ar face păcatul originar fără
deşertăciune şi Dumnezeu fără amândouă?
587
9076. Cu cât vei sta mai departe de deşertăciune cu

atât te vei depărta de tine şi de Dumnezeu.
9077. Deşertăciunea vieţii este unicul lucru din
această lume care nu are limite, înfruntând până şi
moartea.
9078. Deşertăciunea vieţii se reflectă în moartea
care o spală cu eternitatea ei.
9079. Unicul lucru care ar putea da dreptate vieţii
eterne sau lumii de apoi este deşertăciunea.
9080. Câtă deşertăciune e în pacea spiritului?
9081. Cel care fuge de deşertăciune se afundă şi
mai mult în ea.
9082. Prin deşertăciune efectul are o cauză în
cunoaşterea acestei lumi.
9083. Deşertăciunea este cauza supremă a lumii a
cărei efect este cunoaşterea, viaţa şi moartea.
9084. Dacă nu am cunoaşte nu am trăi, iar dacă nu
le-am avea pe ambele nu am avea nici deşertăciunea lor.
9085. Chiar dacă în noi şi în jurul nostru sunt mai
multe universuri, odată ce nu le cunoaştem, pentru noi,
ele nu există.
9086. Sensul deşertăciunii este cunoaşterea vieţii
şi a morţii iar nonsensul ei viaţa eternă unde
deşertăciunea ar atinge apogeul perfecţiunii devenind
propriul ei opus.
9087. Deşertăciunea este eroarea destinului
cunoaşterii, dar o eroare atât de pronunţată încât întreg
destinul cunoaşterii devine eclipsat de ea.
9088. Cine crede în deşertăciunea dată de
Dumnezeu lumii se poate mântui pe sine de păcatul
originar.
9089. Binele şi răul cunoaşterii acestei lumi au
zămislit deşertăciunea, regina fără egal a ei.
9090. Cu siguranţă că în lumile unde cunoaşterea
nu este cunoscută numai prin dualitate, prin bine şi rău,
frumos şi urât ci şi prin alte opusuri adăugate celor
588
două, deşertăciunea primeşte alte înţelesuri unde poate

deveni o mare perfecţiune necesară existenţei.
9091. Numele lumilor duale, unde cunoaşterea se
bazează numai pe dualismul bine şi rău, sunt lumile
deşertăciunii.
9092. Viaţa este libertatea deşertăciunii.
9093. Cum ar arăta chipul deşertăciunii dacă am
cunoaşte Adevărul Absolut?
9094. Deşertăciunea nu doarme niciodată în
societatea umană.
9095. Între pace şi destin se află întotdeauna
deşertăciunea.
9096. Care împlinire nu-şi are deşertăciunea ei?
9097. Dacă iluzia vieţii este un vis ce anume este
deşertăciunea ei?
9098. Oare la ce s-a gândit Dumnezeu atunci când
a frământat aluatul deşertăciunii acestei lumi?
9099. Multe vorbe, multă deşertăciune.
9100. Deşertăciunea nu este o boală ci o faţă a
destinului.
9101. Cel ce-şi alungă deşertăciunea propriei vieţi
se alungă pe sine.
9102. Oare de câtă deşertăciune a iluziei vieţii
noastre are nevoie moartea pentru a ne primi cu braţele
deschise?
9103. Adesea deşertăciunea a fost privită cu
ostilitate tocmai de cei care o dăruiau lumii.
9104. Deşertăciunea este o lege a naturii sinelui
uman.
9105. Dacă deşertăciunea ar fi un păcat atunci şi
condiţia umană este un păcat fiind deşertăciune.
9106. Faţă de deşertăciune până şi moartea se
închină.
9107. Sensul vieţii este moartea care devine
deşertăciune faţă de viaţă.
589
9108. Unicul adevăr pe care-l poate concepe omul

este propria lui deşertăciune.
9109. Doar deşertăciunea mai poate întruchipa
fiinţa umană în oglinda Adevărului Absolut.
9110. Nimic nu poate fi mai presus deşertăciunii în
această lume decât Dumnezeu.
9111. Deşertăciunea este marele neînţeles al
cunoaşterii.
9112. Poate fi cineva mai grăbit pe drumul vieţii
care aleargă spre moarte decât deşertăciunea?
9113. Doar cel ce poate cuprinde vântul în pumni
va reuşi să conştientizeze cu adevărat sensul
deşertăciunii pierdut în moarte.
9114. Deşertăciunea este unicul pod care uneşte
viaţa de moarte.
9115. Fiinţa este esenţa deşertăciunii.
9116. Dacă omul cunoaşte finitul, infinitul va fi
reprezentat prin necunoaştere, prin deşertăciune.
9117. Deşertăciunea este opusul cunoaşterii.
9118. Sfinţenia este forma superioară a
deşertăciunii şi iubirii care-l apropie pe om de
Dumnezeu.
9119. Deşertăciunea iubirii este acel neînţeles prin
care omul devine adevăr.
9120. Fiecare cuvânt cu deşertăciunea sa.
9121. Dacă Dumnezeu a creat această lume atunci
deşertăciunea Lui Dumnezeu este lumea sa.
9122. Fericit este cel ce poate înţelege
deşertăciunea iubirii care nu are nici un înţeles decât
simţire.
9123. Grăuntele adevărului acestei lumi creşte
numai în pământul propriei sale deşertăciuni.
9124. Dumnezeul deşertăciunii va rămâne mereu
un Dumnezeu neînţeles de noi.
9125. O mare deşertăciune este viaţa celui care a
creat fără ca să se bucure de creaţia lui dar să nu uităm
590
că unicul adevăr al vieţii este deşertăciunea care o

uneşte cu moartea.
9126. Trecerea anilor este şi trecerea deşertăciunii
pe care deseori o plângem.
9127. Nu există pace interioară ci deşertăciune
împlinită mai mult sau mai puţin.
9128. Fiinţa este suflarea deşertăciunii Lui
Dumnezeu care simte şi cunoaşte neînţelesul al cărui
Adevăr Absolut nu poate fi înţeles niciodată.
9129. Destinaţia deşertăciunii este moartea.
9130. Cât patos trebuia să posede Dumnezeu
atunci când a creat deşertăciunea pentru lumea noastră
care trebuia să poată iubi?
9131. Nu există iubire fără deşertăciune.
9132. Iubirea este apogeul deşertăciunii.
9133. Deşertăciunea este scara numerologiei.
9134. Numerologia fără deşertăciune şi-ar pierde
sensul.
9135. Cum fiecare cuvânt îşi are deşertăciunea lui
fiecare număr dă valoare cuvântului, deci deşertăciunii
acestuia.
9136. O fiinţă fără deşertăciune ar fi un cuvânt
într-o lume fără sens.
9137. Sensul morţii se pierde în propria lui
deşertăciune faţă de viaţă.
9138. Ce s-ar face deşertăciunea în lipsa morţii?
9139. Întreaga viaţă este un cadou făcut morţii şi
deşertăciunii ei.
9140. Jalnic este cel care-şi denigrează propria
deşertăciune a existenţei sale.
9141. A-ţi trăi viaţa înseamnă a-i înţelege sensul
propriei deşertăciuni pe care să-l iubeşti cu bunele şi
relele lui.
9142. Cum ploaia îşi are stropii săi, deşertăciunea
are clipele timpului ei ce o conduce negreşit spre
moarte.
591
9143. Moartea se hrăneşte cu deşertăciunea vieţii

dar deşertăciunea ajunsă în moarte nu moare odată cu
aceasta?
9144. Cum moartea omului moare odată cu
moartea, deşertăciunea va rămâne ca o condiţie de bază
a morţii?
9145. Balanţa deşertăciunii este numerologia.
9146. Abia la limita timpului deşertăciunea ar
putea avea un înţeles, nemaiavând clipe care să o
conducă spre moarte.
9147. Marea datorie a fiecărui suflet faţă de
Dumnezeu constă în propria lui deşertăciune adusă în
dar morţii.
9148. Numai Dumnezeu poate decide cât timp
poate dura infernul şi paradisul.
9149. Legităţile Universului sunt liberul arbitru al
Lui Dumnezeu.
9150. Pentru cel care nu L-a descoperit pe
Dumnezeu deşertăciunea lumii devine fericire.
9151. Dacă Dumnezeu este fiinţă viaţa devine
oglindirea acestuia în neant.
9152. Dacă neantul ar fi Dumnezeu lumea ar
deveni oare mai bună sau mai rea?
9153. Doar viaţa poate muri.
9154. Libertatea morţii este scopul suprem al
vieţii.
9155. Câtă pace poate fi în lupta vieţii cu propria
ei deşertăciune?
9156. Speranţa este destinul deşertăciunii.
9157. Realitatea este un vis din care te trezeşti
mult mai greu.
9158. Cât de sinceră e uneori viaţa încât îşi strigă
propria ei deşertăciune unor surzi ca şi noi?
9159. Fericirea este măsura deşertăciunii iluziei
propriei noastre vieţi.
592
9160. Fiecare patimă îşi are cerul propriei

deşertăciuni.
9161. Lumea este un imens sanctuar al
deşertăciunii.
9162. Fiinţa este deşertăciune şi neant adică bine şi
rău.
9163. Deşertăciunea este întrupare iar moartea
eliberare.
9164. Ce s-ar face deşertăciunea vieţii fără de
speranţă?
9165. Nu există limite pentru deşertăciunea iluziei
vieţii.
9166. Suntem un vis fals care deţine un singur
adevăr: deşertăciunea.
9167. Care destin nu-şi are partea lui de
deşertăciune?
9168. Cine poate cuprinde întreaga deşertăciune a
măreţiei lumii în braţele inimii sale?
9169. O lume de durere care nu şi-a uitat
deşertăciunea niciodată.
9170. Ce s-ar face fiinţa fără deşertăciune?
9171. Cunoaşterea este inima deşertăciunii.
9172. Priveşte către Dumnezeu dacă vrei să
înţelegi până şi deşertăciunea lumii.
9173. În realitate suntem eclipsa fericirii care se
hrăneşte cu deşertăciunea destinului nostru.
9174. Iubirea este unica care nu poate fi înţeleasă
de deşertăciune.
9175. Câtă patimă trebuie să fi avut în mintea ei
deşertăciunea acestei lumi încât să ne dea o astfel de
iluzie a vieţii?
9176. Cel ce crede în Dumnezeu înţelege sensul
deşertăciunii.
9177. Oricât de incredibil ar fi, sensul
deşertăciunii este opusul ei, iubirea!
593
9178. Cine nu a vorbit niciodată cu Dumnezeul din

sufletul său nu are voie să ponegrească deşertăciunea
lumii.
9179. Cum ar arăta libertatea fără deşertăciune?
9180. Cel mai important pas al omenirii a fost
când şi-a descoperit propria ei deşertăciune ca să poată
iubi cu adevărat.
9181. Cum pacea îşi are propriul război tot aşa
deşertăciunea îşi are propria ei lume.
9182. Timpii deşertăciunii aparţin întotdeauna
propriei lumi care din nefericire suntem chiar noi.
9183. Priveşte necuprinsul orizonturilor
speranţelor din tine şi înţelege deşertăciunea.
9184. Deşertăciunea este amanta cunoaşterii şi
zeiţa dorinţelor noastre.
9185. Suntem lacrima deşertăciunii ce se aşterne
pe obrazul timpului unei iubiri care nu va putea înţelege
niciodată de unde vine şi unde va merge.
594
XI. CONTEMPLARE
9186. Tăcerea este cel mai adânc strigăt al inimii.

9187. Nu există tăcere mai mare decât în iubirea
care nu-şi poate striga neliniştea.
9188. Alături de moarte înţelegem că tăcerea este
cel mai mare strigăt al vieţii noastre.
9189. Dorul de tine înseamnă strigătul sângelui
sentimentelor mele care tace strigându-şi neputinţa
propriei sale clipe infinite.
9190. Ne-am născut în lumea unde tăcerea strigă
cel mai tare.
9191. Nu există adevăr mai mare decât tăcerea în
această lume unde domneşte compromisul.
9192. Fără tăcerea inimii tale aş fi un mort la fel de
viu precum este tăcerea în ochii lumii care nu-şi iartă
niciodată propriul destin.
9193. Ce fel de tăcere este moartea?
9194. Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui
Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul
originar?
595
9195. Un Dumnezeu care nu tace este un

Dumnezeu care nu are prestanţă şi nici putere asupra
omului.
9196. Care linişte este mai tăcută decât neliniştea
morţii?
9197. În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului
iubirii noastre pentru totdeauna?
9198. Teama este o tăcere a cunoaşterii.
9199. Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte
tăcere.
9200. Adevărul este apogeul tăcerii dintre bine şi
rău.
9201. Fără tăcere libertatea ar deveni defunctul
existenţei.
9202. Binele este tăcerea răului, precum a binelui,
răul.
9203. Nu există final fără tăcere precum început
fără strigăt.
9204. Câtă tăcere poate cuprinde îmbrăţişarea
adevărului din faţa morţii?
9205. Suntem născuţi pentru a înţelege tăcerea
deplină a Păcatului Originar.
9206. Ce altceva decât tăcere, poate rămâne din
ţărâna unor ochi care o viaţă întreagă n-au înţeles
adevăratul sens al iubirii?
9207. De câtă tăcere am avea nevoie să putem
muri pentru a învăţa adevăratul sens al morţii?
9208. Liniştea devine tăcere doar când nu mai are
nimic de spus propriului ei strigăt de durere.
9209. Fericirea este inima tăcerii a cărei suferinţă
nu mai poate striga.
9210. Libertatea este balanţa tăcerilor asurzitoare
din noi.
9211. Principala patimă a speranţei rămâne
neînţelesul propriei sale tăceri când vine vorba să se
împlinească.
596
9212. A numărat cineva vreodată de câte ori a

tăcut Dumnezeu după Cuvântul care ne-a creat tributari
păcatului?
9213. Să lăsăm tăcerea să strige iubirea din
catedrala eternităţii unui sărut.
9214. De câtă tăcere ar avea nevoie adevărata
fericire în această lume?
9215. Suntem plini de iluzii fiindcă nu ştim să
tăcem, murind cu fiecare clipă câte puţin.
9216. Nu poţi să exişti fericit fără să-ţi
desăvârşeşti propria ta tăcere.
9217. Limita dintre lumină şi tăcere se numeşte
compromisul iluziei vieţii faţă de moarte.
9218. Nu poţi striga îndeajuns de tare fără să taci.
9219. Marea fericire izvorăşte din durerea tăcerii.
9220. Sunt o iluzie pentru care tăcerea devine
izvorul fericirii iar infernul, poarta spre paradis.
9221. Nu poţi încerca viaţa fără să-i scrutezi
tăcerea durerii surde a adevărului care nu va fi cunoscut
niciodată şi se numeşte, existenţă.
9222. Cât de departe e tăcerea care-şi strigă
lacrima iubirii de frigul cuvintelor noastre?
9223. Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe
bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.
9224. Nu există război şi pace fără tăcere.
9225. Prin tăcere sufletul îşi regăseşte propriul
strigăt.
9226. Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să
vorbească.
9227. Doar tăcerea te poate învăţa să spui nu
atunci când vrei să afirmi ceva din toată inima ta.
9228. Viaţa oricât de tumultoasă ar fi este o mare
tăcere iar moartea un mare strigăt în faţa vieţii.
9229. Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar
striga tot în tăcere se va înveşmânta.
597
9230. Nu există adevăr mai mare al acestei lumi

decât să înţelegi tăcerea care vuieşte în valurile vieţii
care se sparg de stâncile propriului nostru destin în
vâltoarea deşertăciunii.
9231. Cine ar muri vreodată pentru tăcere, chiar
dacă aceasta ar valora cel mai mult în lumea
deşertăciunii?
9232. Raţiunea este măsura tăcerii.
9233. Tăcerea ochilor plânşi din eternitatea clipei
iubirii noastre este balada soarelui care şi-a pierdut
propria sa lună pentru totdeauna.
9234. Pe ţărmul tăcerii să nu calci niciodată strâmb
dacă vrei vreodată să te regăseşti pe tine.
9235. Mă închin tăcerii care poate să mă cuprindă
în braţele adevărului pierdut despre lumea din mine faţă
de care sunt un străin adeseori.
9236. Câtă eternitate poate cuprinde iubirea ta
încremenită în gândurile mele?
9237. Suntem singuri în faţa eternităţii indiferent
de clipele care ne ruginesc sufletul.
9238. Te ador eternitate fiindcă mă înveţi să mor
mai repede decât ar fi făcut-o Dumnezeu în creaţia Lui.
9239. Câtă eternitate putem bea înaintea morţii?
9240. Eternitatea este limita desfrâului Lui
Dumnezeu.
9241. Prin eternitate devenim încătuşaţi de voinţă.
9242. Nu există eternitate fără de moarte.
9243. Limita eternităţii este viaţa.
9244. Fericirea este o lege prin care eternitatea
poate muri.
9245. Nu eternitatea poate înţelege moartea ci
viaţa.
9246. Suntem o şansă dată eternităţii prin viaţa
care nu ştie să moară decât prin păcatul ei originar.
9247. Fără eternitate întregul bine ar deveni un rău
fals.
598
9248. Spaţiul eternităţii s-ar goli dacă nu am

cunoaşte tortura vieţii care-şi aşteaptă moartea.
9249. Eternitatea este o gamă fără repetiţie.
9250. Dacă viaţa nu ar trece prin clipele putrede
de păcat, moartea nu ar deveni eternă.
9251. Câtă frumuseţe poate să moară în braţele
eternităţii pe care o doreşte fiecare viaţă.
9252. Suntem singuri fiindcă există eternitate.
9253. Nu există nori care să nu-şi alunge umbrele
păcatului în braţele eternităţii.
9254. Eternitatea este fiorul dorului căzut la
picioarele uitării de sine.
9255. Fără eternitate nu am învăţa să murim
niciodată.
9256. Eternitatea îşi moare propria moarte
devenind viaţă.
9257. Nu există eternitate fără cunoaştere.
9258. Moartea este cunoaşterea eternităţii.
9259. Ce s-ar face amintirile fără inimile lor?
9260. Cât de întunecate pot fi căile care nu privesc
către orizonturile speranţelor.
9261. Dumnezeu este instinctul omului de a aspira
la Adevărul Absolut.
9262. Nimeni nu poate fi nimeni cât există
Dumnezeu.
9263. Lumea este un dor amnezic uitat de
Dumnezeu.
9264. Tăcerea este cea mai înaltă măsură a
strigătului.
9265. Omul este o luptă care-şi doreşte să înfrângă
fericirea la picioarele lui. De aceea rămâne nefericit.
9266. Nu poţi să ştii care ciob din gândurile tale L-
a văzut vreodată cu adevărat pe Dumnezeu.
9267. Cine crede în zbor, în aripile gândurilor va
crede şi în libertate.
599
9268. Singurătatea este frontiera dintre om şi

Dumnezeul său.
9269. A fi tu însuţi înseamnă înainte de toate a-ţi
înţelege moartea şi a-L ierta pe Dumnezeu.
9270. Nu cred că poate exista o vină a cuiva în
afară de vina Lui Dumnezeu.
9271. Şi care piatră poate fi aruncată în păcatele
noastre ale căror creator este Dumnezeul acestei lumi?
9272. Nu poţi să mori sărutând eternitatea buzelor
marilor iubiri decât vinovat.
9273. Care înţeles poate fi fără de păcat?
9274. Nimeni nu poate fi alungat din casa Lui
Dumnezeu care este această lume în care murim cu toţii.
9275. Şi de ce ar deveni amurgul viselor dimineaţa
fără de păcate în faţa Lui Dumnezeu?
9276. Doamne câtă nevoie am de Tine atunci când
te regăsesc ascuns în adâncurile păcatelor vieţii mele.
9277. Sunt străin de mine fiindcă Dumnezeu nu a
reuşit să mă înţeleagă.
9278. Pe câte străzi ale acestei lumi va mai
vagabonda destinul meu lăsat de Dumnezeu?
9279. Doamne eşti un învingător învins de propria
mea iubire pentru Tine, fiindcă am păcătuit.
9280. Voi rămâne mereu pleoapa sufletului Lui
Dumnezeu care doreşte să-i acopere privirea asupra
păcatului etern din mine şi lumea deşertăciunii noastre,
devenind credincios.
9281. Care sâmbure nu-şi are grăunţa sa de păcat?
9282. Care moară nu şi-a măcinat deşertăciunea în
faţa ochilor Lui Dumnezeu care a înţeles iubirea ca fără
de păcat pe când noi suntem păcatul care iubeşte?
9283. Lasă-mă Doamne să mor dincolo de
înţelepciunea păcatului.
9284. Şi câte infinite cuvinte ar mai fi reuşit să
spună Dumnezeu pentru a face o lume fără de păcat?
Poate că nici unul!
600
9285. Suntem o frântură de viaţă pe geana obosită

a morţii.
9286. Te rog înger al destinului meu arată-mi
aripile spre eternitatea din inima Lui Dumnezeu.
9287. Care astru şi-ar pierde strălucirea şi care
Dumnezeu nu ar avea mereu dreptate?
9288. Dumnezeu este tot ce a mai rămas adevărat
din noi supus lacrimilor, ce pare să nu înţeleagă ce caută
păcatul în toată această ecuaţie.
9289. Limitele Lui Dumnezeu sunt limitele iubirii
din noi.
9290. Nu încerca să crezi în viaţă înainte de a-L
întreba pe Dumnezeu de ce a lăsat moartea.
9291. Care stâncă nu se va sfărâma vreodată şi
care Dumnezeu va exista dincolo de noi?
9292. Câte clipe s-au născut la facerea timpului
care să-L înţeleagă pe Dumnezeu?
9293. Timpul este pustnicul finit care-L va căuta
întreaga sa viaţă pe Dumnezeul care nu poate muri nici
măcar o clipă din el.
9294. De ce aş fi eu alesul inimii tale odată ce am
ales calea acestei lumi deşarte prin destin?
9295. Unde există începutul eternităţii sau sfârşitul
Lui Dumnezeu în iubire?
9296. Să fiu alături de tine înseamnă să cred în
mine şi în Dumnezeul iubirii noastre, ce va deveni
religia luminii divine din mine.
9297. Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără
iubirea mea?
9298. Singurătatea ta ar fi o moarte despre care
nici Dumnezeu nu ar mai şti nimic fără mine.
9299. Unde crezi că există fericire în afară de ochii
cuvintelor îngheţate din sufletul meu care nu vor să
recunoască regina inimii mele care arde cu dorinţele
acestei lumi?
601
9300. Te rog lasă-mi moartea să devină sărutul

liniştii mele.
9301. Nu ştiu care este puterea iubirii dar înţeleg
moartea viitorului.
9302. Fără tine sunt pierdut printre clipele
speranţelor care nu-şi mai regăsesc sensul.
9303. Te rog înger din cerul viselor mele zboară cu
gândurile mele spre eternitatea viselor tale.
9304. Şi unde crezi că ar putea muri moartea
vreodată?
9305. Alături de mine vei rămâne, cerul iubirii
inimii mele.
9306. Care ţărm nu îşi iubeşte valurile şi care
iubire nu-şi are îngerii inimii sale?
9307. Unde aş putea afla vreodată adevărul din
vârtejul eternităţii privirii tale?
9308. Fericirea fără paşii inimii tale este o cale
ferată cu gări fantomă.
9309. Ce-mi poate lipsi din surâsul tău în afară de
moarte, fiindcă nu pot trăi fără tine?
9310. Care clipă a morţii poate exista atunci când
exişti tu în inima mea?
9311. Şi dacă ai fi eternă iar eu finit crezi că nu ai
căuta întreaga ta eternitate moartea?
9312. Adevărata maturitate constă în a privi lumea
cu ochi de copil.
9313. Vulturii existenţei se hrănesc cu moartea
cuvintelor din noi.
9314. Ce limită poate să existe între orizonturile ce
nu pot fi cuprinse de inimile gândurilor noastre?
9315. Libertatea este esenţa desăvârşită numai prin
moarte.
9316. Urmele vieţii se pierd în deşertul amintirilor
care se vor eterne prin moarte.
9317. Te cred iubire fiindcă prin Tine Dumnezeul
care te-a creat, a devenit fiinţă în sufletul meu.
602
9318. Au venit zorii luminii divine din iubirea

noastră pentru totdeauna, până dincolo de moartea
văzută astfel doar de viaţă.
9319. Când privim eternitatea dăm viaţă morţii.
9320. Am să-ţi scriu cu pana desprinsă din aripa
iubirii noastre cât de mult te iubesc.
9321. Care destin nu-şi are calea sa pe care nu se
va mai reîntoarce niciodată?
9322. Nu alerga de cămaşa rece a morţii dacă nu
vrei să rătăceşti prin frigul cuvintelor deşarte ale acestei
lumi.
9323. Suntem o cale care-şi caută mereu fericirea
traversând ţinuturile dure ale suferinţei.
9324. Cine ar putea uita vreodată cu adevărat
suferinţa vieţii fără de moarte? Şi totuşi de ce ne dorim
viaţa de apoi?
9325. Între mine şi iubire este un spaţiu nedefinit
de sfinţenie care-L caută pe Dumnezeu.
9326. Oare de ce a pus Dumnezeu fericirea în
coşul suferinţei?
9327. Ar trebui să ne întrebăm câtă suferinţă se
află în fericirea noastră?
9328. Doar în mine pot fi cu adevărat departe de
deşertăciunea acestei lumi.
9329. Răsăritul înseamnă moarte pentru noapte şi
renaştere pentru zi precum viaţa este moarte pentru
moarte.
9330. Întreaga înţelepciune a lumii constă în lipsa
ei de sens.
9331. Marile valori ale omenirii sunt personajele
sau scena care-i alcătuiesc ospiciul.
9332. Lumea e atât de nebună încât în propria ei
nebunie nu realizează acest lucru.
9333. Nebunia a ajuns valoare morală în lumea
deşertăciunii vieţii noastre.
603
9334. Nebunia este exemplu de conduită al

majorităţii acestei lumi.
9335. Dacă ar realiza lumea, nebunia în care se
zbate ar alege să moară.
9336. Cel care aleargă spre adevărata fericire fuge
spre suprema nebunie a lumii.
9337. Fiecare îşi trăieşte propria singurătate
înaintea Dumnezeului simţirii sale.
9338. Nu există valuri care să nu fie doborâte de
ţărmurile speranţelor.
9339. Cine se apleacă asupra furtunilor celor care-
i vor ajutorul va înţelege şi zâmbetul unei flori.
9340. Nu există inspiraţie fără Dumnezeu.
9341. Marea revelaţie a acestei lumi constă în
amintirea momentului necunoscut al morţii.
9342. Dacă viaţa nu şi-ar aminti moartea care pare
să uite totul, nu ar exista.
9343. Care învăţătură recunoaşte că adevărul
cunoscut de om este o iluzie iar filozofia care pretinde
că spune adevărul este o minciună?
9344. Adevărata învăţătură este aceea care
recunoaşte că nu există învăţătură care să cunoască
Adevărul Absolut.
9345. Libertatea este relativitatea dată de
adevărurile mincinoase ale Iluziei Vieţii.
9346. Cunoaşterea omului este aidoma aripii care
nu a zburat niciodată pe aripile Adevărului Absolut.
9347. Odată ce nu cunoaştem cu adevărat viaţa
cum am reuşi să ştim ce este moartea?
9348. Eternitatea este viaţa eternă a timpului care
ne-a însufleţit cu sentimentele Dumnezeului din noi.
9349. Cum nu există lacrimă fără Dumnezeul ei şi
nici surâs fără Dumnezeul lui, tot astfel nu poate exista
viaţă şi moarte fără Dumnezeu.
604
9350. Nimicnicia este moneda roasă de vreme a

deşertăciunii acestei lumi, ce pare un accident grav al
Creatorului.
9351. Marele păcat originar ar trebui să fie
fericirea omenirii care şi-a găsit amorul etern în patul
suferinţei.
9352. Atunci când vei realiza că depărtarea poate
fi apropiere, viaţa, moarte, fericirea, suferinţă vei reuşi
să înţelegi lacrimile lumii.
9353. A iubi viaţa înseamnă a crede în ploaia fără
de nori şi în orizonturile ce pot fi ţinute în pumnii unui
surâs.
9354. Doar moartea poate învăţa să moară în
această viaţă!
9355. Nu există singurătate fără vina mulţimii care
o aclamă.
9356. Care ar putea fi adevărul dinaintea
minciunii?
9357. Nebunia este adevărul uitat de minciuna
perfecţiunii, care la rândul ei este minciuna perfectă a
iluziei vieţii.
9358. Care spaţii pot deveni adevărate înaintea
minciunii?
9359. Existenţa este un moft al necunoscutului
cunoaşterii.
9360. Care străin din tine ţi-ar mai putea deveni
vreodată părinte în afară de moarte?
9361. Cât de nepăsători suntem faţă de viaţa care
ne-a dat moartea ce ne înfioară?
9362. Ce lăsăm în urma noastră decât acelaşi
infinit care ne-a adus pe lumea finitului mort după
libertatea de a deveni el însuşi un infinit al vieţii?
9363. De ce căutăm viaţa până şi dincolo de limita
morţii?
9364. Viaţa este o mare învăţătură a morţii din
sufletul ei.
605
9365. Frumuseţea a hrănit mereu teama de moarte.

9366. Doar clipa eternă îşi pierde aripile,
rămânând în moartea pe care o credem marele zbor.
9367. Fericirea este unul din înţelesurile nebuniei
vieţii care uită moartea pe cerul sufletului ochilor tăi.
9368. Ar mai exista suferinţă fără cunoaştere, dar
fericire şi păcat, sacru şi profan?
9369. Doar sfinţii norilor suferinţei pot crede în
ploaia viselor fericirii care ne inundă viaţa clipelor
noastre cu soarele speranţei.
9370. Ultima frontieră a libertăţii este moartea.
9371. Fără libertate moartea ar deveni o
banalitate.
9372. Doar prin libertate moartea devine
credibilă.
9373. Nu există libertate care să nu sfârşească în
propria ei moarte, la fel ca şi viaţa care este un joc
nebun al morţii cu porţia de libertate a vieţii.
9374. Fericirea este o porţie de libertate digerată
mai mult sau mai puţin de către destinul fiecăruia.
9375. Libertatea devine deseori o corvoadă dacă
este permisă şi obţinută fără luptă.
9376. Doar cel care va avea libertatea de a muri
fără teamă va înţelege că sensul fericirii se desăvârşeşte
prin moarte.
9377. Prin viaţă Dumnezeu ne-a dat libertatea
suferinţei.
9378. Ce anume ne-a învăţat libertatea în această
lume, decât că în final vom putea muri?
9379. Prin libertate învăţăm cât de mult ne mai
lipseşte pentru a deveni fericiţi.
9380. Suntem liberi să sperăm, să iubim, să
credem, dar niciodată nu vom fi liberi să ne împlinim
viaţa prin moarte.
9381. Libertatea este compromisul pe care-l face
viaţa cu moartea prin destin.
606
9382. Câte speranţe nu-şi pun zorii în frumuseţea

noii zile uitând adesea că doar apusurile vor şti destinul
ei.
9383. Cunoaşterea este libertatea de a conştientiza
trecutul şi a spera în viitor.
9384. Nu putem fi cu nimic mai fericiţi dacă
primim nemurirea iar noi rămânem cu păcatul prin care
se identifică viaţa, transformându-l din păcat muritor
într-unul nemuritor.
9385. Cunoaşterea este un păcat dăruit de
Dumnezeu acestei lumi, spre a spera la fericire,
suferind.
9386. Infernul este un rău necesar acestei lumi
care aspiră spre fericire.
9387. Dacă lumea nu şi-ar fi creat propriul ei
infern ar fi devenit ea un infern.
9388. Oare a trudit Dumnezeu măcar o singură zi
pe acest pământ?
9389. Aş înţelege viaţa dacă nu s-ar prostitua cu
păcatul şi nu ar deveni sclava morţii.
9390. O viaţă în care nu ţi-ar lipsi nimic sau le-ai
avea pe toate ar deveni un infern perfect.
9391. Fericirea este alchimia prin care poţi să îţi
menţii pacea interioară.
9392. Dincolo de armonia culorilor speranţei se va
afla întotdeauna întunericul realităţii.
9393. Am plecat spre regăsirea amurgului spart în
cioburi de amintiri ale iubirii noastre, însângerate cu
pete de uitare.
9394. Nu pot să cred în infinitul din inima ta fără
să-L întreb pe Dumnezeu dacă păcatul şi moartea sunt
un rău sau un bine pe cerul acestei lumi.
9395. Răsăritul ochilor tăi a devenit soarele inimii
mele.
9396. Nu cred în fericirea care nu-şi înţelege
propria suferinţă care i-a dat viaţă.
607
9397. Cred că Dumnezeu ar da orice ca să poată

uita această lume pe care a creat-o atât de greşit.
9398. Care credinţă nu-şi are nemărginirea sa
raportată la iubire, devenind religie?
9399. Nu există fericire care să nu fi păcătuit
vreodată.
9400. Lumea este un mare bazar al suferinţei cu
porţile magazinelor unde se mai găseşte câte o fărâmă
de fericire, cel mai adesea închise.
9401. Partea cea mai frumoasă a vieţii este că poţi
spera în mântuirea păcatului de a exista.
9402. Iubirea este un exerciţiu al păcatului acestei
existenţe cu tine însuţi.
9403. La masa fericirii preţurile sunt prea mari
pentru noi oamenii.
9404. Numai moartea poate înţelege cu adevărat
păcatul originar care nu ne-a întrebat dacă vrem sau nu
să ne naştem în braţele lui.
9405. Cel mai de preţ dar al păcatului originar al
acestei lumi este iubirea şi Dumnezeul regăsit prin ea.
9406. Cum ar arăta Dumnezeu fără păcatul
originar, oare ar mai putea fi iubire, oare noi am mai
putea iubi?
9407. Suntem o iluzie care se transformă în
realitate simţind şi în eternitate, iubind.
9408. Prietenia cu Dumnezeu este pacea cu tine
însuţi.
9409. Sentimentul este vâltoarea unde Dumnezeul
din noi îşi spală rufele propriei Sale firi.
9410. Armonia lumii este libertatea ei de a suferi
devenind fericită fiindcă poate alege gradul de
îndatorare cu durere pentru a deveni fericită.
9411. A existat vreodată un Dumnezeu care să nu
promită speranţei din sufletele noastre nimic?
9412. Doar cel care urcă muntele suferinţei va
reuşi să coboare panta fericirii până la poalele lui,
608
privind cât de mult mai are de urcat pentru a fi iarăşi

fericit.
9413. Există o limită a progresului în lumea
suferinţei care îşi caută fericirea cel mai adesea în
libertatea de a suferi?
9414. Libertatea de a suferi este apogeul fericirii
acestei lumi.
9415. Morala este un tărâm prin care omul vrea
să-L înţeleagă pe Dumnezeu mai aproape de el.
9416. Nu irosi timpul Dumnezeului din tine ci
lasă-L să iubească.
9417. Ne-am născut în lumea unde orizontul păcii
cu tine însuţi devine cel mai adesea o mare necunoscută
la fel ca şi iubirea, adevărul absolut sau libertatea de a
înţelege sensul adevărat al iluziei vieţii noastre.
9418. Oare care este părerea Lui Dumnezeu despre
propria Sa creaţie care este lumea noastră odată ce trăim
iluzia vieţii sortită păcatului originar?
9419. De ce clipele rod anii în căutare de noi
înşine spre moarte.
9420. Nu pot să cred în fericirea mântuirii fără să
înţeleg adevărul absolut al păcatului originar.
9421. Oare dacă am înţelege adevărul absolut L-
am ierta pe Dumnezeu pentru toate relele acestei lumi
imperfecte?
9422. A trăi adevărul minciunii înseamnă să te
numeşti om!
9423. Oare ce altceva este adevărat decât adevărul
minciunii acestei iluzii a vieţii noastre faţă de adevărul
absolut unic?
9424. Nu poţi înţelege viaţa căutând adevărul
absolut pe care nu-l vei găsi niciodată fiind partea
neînţeleasă a Dumnezeului pe care îl poţi cunoaşte doar
prin iubire, care este unica imagine a adevărului absolut
dată acestei lumi.
609
9425. Dacă adevărata minciună a creaţiei care este

omul nu ar aspira spre adevăr ar mai exista sfinţii?
9426. Pocăinţa spiritului tău la picioarele trupului
tău se numeşte pace cu tine însuţi iar pocăinţa trupului
în faţa spiritului devine căutare a Dumnezeului din tine.
9427. S-au deschis vreodată porţile ferecate ale
fericirii fără ajutorul speranţei?
9428. Oricât de măreţ ar fi Dumnezeu fără
cunoaştere El nu ar exista pentru noi.
9429. Dumnezeu este înainte de toate cunoaştere
îmbrăcată în mantia iubirii.
9430. Un Dumnezeu necunoscut este un
Dumnezeu inexistent iar cum cunoaşterea are atât binele
cât şi răul ei, păcatul originar era un rău necesar
existenţei iluziei vieţii noastre.
9431. O societate părăsită de Dumnezeu este o
societate care se crede în culmea gloriei.
9432. Care religie îl apropie pe om de Dumnezeu
dezinteresat?
9433. Ce interes avea Dumnezeu pentru a crea
această lume imperfectă?
9434. Lumea este o imperfecţiune perfectă a
creaţiei, imperfecţiune prin care Dumnezeu a devenit
perfect.
9435. Întreaga pace a Dumnezeului din noi nu şi-
ar mai avea sensul dacă nu ar exista lupta cu viaţa.
9436. Cu fiecare clipă de iubire îl redescoperim pe
Dumnezeu dar să nu uităm că scopul clipelor este acela
de a roade trupul anilor vieţii noastre.
9437. Adevărata eternitate a sufletelor noastre se
află în clipa naşterii şi a morţii, restul este iluzie.
9438. Câte iluzii ajută inima să bată în
deşertăciunea acestei lumi?
9439. Viitorul este un trecut uitat pe moment de
prezent.
610
9440. Sabia cuvântului creaţiei Lui Dumnezeu se

numeşte destin.
9441. Care vis nu-şi are realitatea lui şi viaţă
moartea ei?
9442. Visul devine realitate atunci când rămâi
definitiv în el.
9443. Lumea devine reală numai prin cunoaştere.
9444. Prin cunoaştere fiecare om devine un
demiurg.
9445. Un Dumnezeu care nu cunoaşte nu există.
9446. Deasupra cunoaşterii şi deasupra creaţiei,
iată atributele de bază ale Lui Dumnezeu.
9447. Un Dumnezeu înţeles şi iubit nu este
neapărat şi un bun creator.
9448. La esenţa perfecţiunii se ajunge prin iubire,
dar a iubi perfecţiunea nu înseamnă că perfecţiunea
trebuie la rândul ei să te iubească pe tine.
9449. Cât de departe este Dumnezeu de cel care se
doreşte un Dumnezeu.
9450. Fericirea Lui Dumnezeu nu poate fi egală cu
fericirea omului fiindcă cunoaşterea Lui Dumnezeu
diferă de cea a omului.
9451. Dumnezeu ar trebui să fie bun pentru noi
doar în măsura în care cunoaşterea şi simţurile noastre
coincid cu absolutul cunoaşterii şi simţirii Lui
Dumnezeu.
9452. Care val nu-şi va găsi ţărmul său şi care
suflet nu se va reîntoarce la Dumnezeu, trezindu-se din
visul zbuciumat al acestei lumi?
9453. Dumnezeul din noi este viaţa eternă din
fiecare, căruia îi vorbim, ştiind că El este adevărata viaţă
alături de care ne vom reîntregi în momentul morţii.
9454. Adevărata nebunie este să te simţi singur şi
dezolat în această lume, uitând de Dumnezeul sufletului
tău, de absolutul eternităţii şi iubirii din El.
611
9455. Marile şi adevăratele iubiri sunt înainte de

toate marile lipsuri ale Dumnezeului fiecăruia întregite
prin Dumnezeul celuilalt, fiindcă perfecţiunea Lui
Dumnezeu constă în sublima Lui imperfecţiune.
9456. Un Dumnezeu perfect este absolut de
imperfect.
9457. Dumnezeul din noi este Lumina Divină care
ne dă viaţa pe care trebuie să o sfinţim cu iubire.
9458. A înţelege această lume înseamnă a-ţi regăsi
Lumina Divină a Dumnezeului din tine, care ţi-a dat
viaţa şi care nu te va lăsa niciodată singur.
9459. În Dumnezeul din tine se află toţi strămoşii
tăi, care au iubit sau suferit pentru ca să existi tu prin
deznodământul destinului Luminii Divine a vieţii tale.
9460. Marile iubiri sunt marile imperfecţiuni de
care are nevoie Dumnezeul celor doi iubiţi pentru a
deveni perfecţi.
9461. Unde începe Dumnezeu se sfârşeşte orice
logică.
9462. Cum ar arăta o lume perfectă fără
imperfecţiune, fără imprevizibil şi dezolant, fără urât şi
rău, fără suferinţe? Ar mai fi o lume care ar cunoaşte
fericirea?
9463. Fiecare ne dorim nemărginirea, suntem
lacomi fără să înţelegem că râul are nevoie de maluri şi
oceanul de ţărmuri iar noi de limite.
9464. Viaţa care nu-L înţelege pe Dumnezeul
Luminii Divine din ea este un zbor cu aripi frânte
indiferent de poziţia socială sau avere.
9465. Omul a creat societăţi bolnave fiindcă a uitat
de Dumnezeul Luminii Divine din el.
9466. Fiecare om este sfânt fiind rezultatul
generaţiilor de strămoşi dar nu fiecare om îşi înţelege şi
respectă sfinţenia din el, devenind înstrăinat de sine.
9467. Chiar dacă moartea este adevărata casă a
Dumnezeului Luminii Divine din tine, nu tu eşti cel care
612
trebuie să alegi clipa când se vor deschide porţile ei.

Lasă-te primit atunci când va decide Lumina Divină,
fiind mai presus de tine.
9468. Dacă omul nu ar avea un sens, nu ar exista.
9469. Existenţa este sensul libertăţii de a cunoaşte
limitele.
9470. Iluzia este o realitate a momentului, pe când
realitatea, o iluzie a eternităţii.
9471. Întreaga mantie de vise ale lumii s-ar
destrăma fără Dumnezeul Luminii Divine din noi.
9472. Vor veni zorii când ne vom trezi din visul
vieţii şi vom realiza cât de mult am fi putut iubi dar nu
am făcut-o niciodată îndeajuns.
9473. Unica monedă a Dumnezeului Luminii
Divine este iubirea.
9474. Nu pot exista mai mulţi dumnezei decât
Unul singur cum nu pot exista mai multe infinite,
absoluturi sau eternităţi chiar dacă toate acestea se află
în fiecare dintre noi.
9475. Diferenţele, diversitatea, unicitatea fiecăruia
dintre noi constă în modul cum îl abordăm pe
Dumnezeul Luminii Divine care devine unic pentru
fiecare dintre noi şi un tot pentru lume în ansamblul ei.
9476. Nebunia societăţilor omeneşti s-a declanşat
atunci când omul s-a simţit însingurat, uitând de
Dumnezeul Luminii Divine din el.
9477. De ce oamenii uită de Dumnezeul Luminii
Divine din ei, de ce s-au îndepărtat de Acesta, oare nu
cu scopul de a fi mai uşor de controlaţi de către ocultele
intereselor meschine?
9478. Cine poate vindeca vreodată paranoia
societăţilor omeneşti bolnave decât Dumnezeul Luminii
Divine din fiecare om clădit pentru a deveni un templu
al iubirii şi nicidecum o mlaştină a ierarhiei diabolice a
unor interese meschine?
613
9479. Istoria este o cădere continuă din braţele

Lui Dumnezeu în mizeria societăţii.
9480. Cerul inimii nu poate fi minţit niciodată.
9481. Absurdul existenţei a devenit dintr-o stare de
spirit o necesitate în societatea noastră bolnavă.
9482. Frumuseţea este înainte de toate o slăbiciune
a cugetului.
9483. Ce poate fi destinul decât un târg obscen
dintre viaţă şi moarte?
9484. Cea mai mare realizare a omenirii este
minciuna prin care ne credem învingători.
9485. Nu poţi distruge arta de dragul artei şi nici
lumea iubind-o.
9486. Valoarea în această lume este lipsa oricărei
valori.
9487. Nu toţi oamenii sunt oameni dar toţi sunt
creaţi de Dumnezeu.
9488. În faţa nemuririi nimic nu poate fi
nemuritor.
9489. Lumea este exemplul viu al lipsei de talent a
Lui Dumnezeu în ale creaţiei.
9490. Am înţeles moartea dar niciodată viaţa care
o naşte.
9491. Ce înseamnă elită a lumii faţă de universul
cu mai mulţi sori decât firele de nisip de pe toate plajele
pământului?
9492. Mereu mi-am imaginat omul ca fiind alcătuit
din întreg universul în care se află, unde miliardele de
sori sunt atomii care-l compun, planetele, diverse
particule elementare,care au la rândul lor continente cu
oceane şi mări, cu civilizaţii omeneşti, iar astfel am
ajuns din nou la om.
9493. Necunoscutul din noi este acea parte din
Dumnezeu care se vrea înţeleasă.
9494. Clipa unei zile va fi cu totul alta într-o altă
zi.
614
9495. Neputinţa este risipa Lui Dumnezeu pentru

această lume.
9496. Pocăinţa este a doua natură a omului, aceea
de a fi supus lumii.
9497. Fără lumina soarelui lumea ar născoci o altă
lumină dacă-i este destinat să vadă.
9498. Sfârşitul începe doar cu începutul, precum
viaţa cu moartea.
9499. Cine poate concepe umbra vieţii fără
lumina morţii?
9500. În zadar privim către infinit dacă nu credem
în orizontul ce poate fi atins, în vântul ce poate fi
cuprins cu braţele sau în nebunia de a fi liberi.
9501. Infinitul este absolutul libertăţii.
9502. Poţi să fii liber şi în cea mai tenebroasă
celulă dacă sufletul tău înţelege esenţa libertăţii.
9503. Nu există libertate adevărată în viaţă fără a
şti cum să mori.
9504. Panica este modul greşit de a-ţi înţelege
libertatea.
9505. Învaţă mai întâi să zbori dacă vrei să devii
stăpânul cerului.
9506. Ce s-ar face timpul fără sângele scurs prin
venele noastre care-l conştientizează astfel?
9507. Conştiinţa determină lumea.
9508. Libertatea este un rezultat al conştiinţei care
şi-a organizat propria ei lume.
9509. Numai spaţiul poate înţelege cu adevărat
timpul în lumea deşertăciunii noastre.
9510. Moartea este necunoscutul iar viaţa
cunoscutul, pe când Dumnezeu este ambele.
9511. În zadar alergi spre nemurirea vieţii când
aceasta o vei găsi numai în moarte.
9512. Dăruieşte-ţi clipele iubirii necunoscutului
dacă vrei ca ele să devină eterne.
615
9513. Pacea omului cu propriul sine este

compromisul între cunoscutul vieţii şi necunoscutul
morţii, lăsat în voia Lui Dumnezeu.
9514. Nu există eternitate fără cunoaştere, de
aceea moartea ne va fi cunoscută dacă există ca o
prelungire a vieţii. Dacă nu ne va fi cunoscută, moartea
nu există!
9515. Frumuseţea, fericirea, împlinirea sunt
treptele cele mai de sus ale libertăţii.
9516. A înţelege cu adevărat lumea nu înseamnă şi
a o cunoaşte, fiindcă în înţelegere intră foarte multă
simţire, iar simţurile au fiecare propriile lor lumi.
9517. Dacă am simţi altfel lumea aceasta ar fi
diferită chiar dacă în realitate nu ar fi cu nimic mai
schimbată faţă de lumea existentă dinainte de a avea
simţurile schimbate.
9518. Viaţa este o expresie a conştiinţei propriului
nostru sine pe când moartea o impresie a lui.
9519. Dovada existenţei se află în moarte.
9520. Numai flăcările iadului pot da adevărata
valoare raiului.
9521. O pace care nu se termină cu un război
devine ea însăşi un război interminabil.
9522. Nu fericirea este adevăratul sens al acestei
lumi ci suferinţa necesară pentru a deveni fericiţi.
9523. Destinul omenirii constă în dozarea
deşertăciunii care trebuie să o hrănească.
9524. Liniştea este un mod admirabil de a şti cât
de tare devine strigătul de neputinţă al acestei lumi.
9525. Împlinirea vieţii constă în speranţă de aceea
este bine să-ţi doreşti vârful dar niciodată să ajungi pe
el.
9526. Nu există moarte decât în măsura în care
trăieşti.
9527. Libertatea este o cerinţă a fericirii.
9528. Care speranţă nu-şi are propriile ei dorinţe?
616
9529. Limita dintre mulţumire şi nemulţumire

depinde de modul cum privim infernul.
9530. Între spaţiu şi timp ar fi trebuit să mai existe
iubirea ca o a treia dimensiune.
9531. Singurătatea este inima timpului.
9532. Un spaţiu fără de timp ar fi ca o moarte fără
viaţă.
9533. Bogăţia este speranţa fericirii pentru cei care
nu înţeleg moartea.
9534. Bogăţia morţii este sărăcia vieţii.
9535. Între viaţă şi moarte nu poate exista
niciodată o altă cale.
9536. Prietenia este un artificiu al vanităţii pentru
cel născut a fi lider.
9537. Vanitatea este cauza pentru care viaţa a
pierdut definitiv în faţa morţii.
9538. Toate femeile pot fi perfecte pentru
imperfecţiunile bărbaţilor şi invers.
9539. Sărăcia este o limită a libertăţii de sine.
9540. Umilinţa este o armă a vanităţii.
9541. Demnitatea nu va fi niciodată demnă de noi
până nu vom respira iubirea Cuvântului din care a creat
Dumnezeu lumea.
9542. Demnitatea este o pace al cărei război se
duce zilnic.
9543. Decepţia este armura prin care moartea se
păzeşte de viaţă.
9544. Nu există revelaţie dar nici decepţie mai
mare pentru viaţă decât să-şi înţeleagă propria ei moarte.
9545. Soarele ar fi trebuit să devină zeul suprem al
acestei lumi întunecate de necesitatea crucii.
9546. Împrumutul este unealta prin care putem fi
mai buni decât noi înşine dar şi mult mai odioşi.
9547. Societatea este rezultatul modului în care ne
împrumutăm unii pe alţii.
617
9548. Fără intuiţie lumea ar deveni lipsită de

iubire.
9549. Intuiţia separă binele de rău şi frumosul de
urât într-o lume unde cunoaştem doar Iluzia Vieţii.
9550. Luciditatea ar trebui să fie esenţa înţeleasă a
cuvântului în lumea iluziei.
9551. Luciditatea nu înseamnă cunoaştere ci
detaşare de iluzie.
9552. Decepţia ne ajută să-L înţelegem pe
Dumnezeu uneori în toată splendoarea Sa.
9553. Decepţia este un dar făcut naturii umane de
suferinţă spre a putea simţi într-o zi fericirea.
9554. Fără decepţie, iubirea ar deveni o noţiune
sordidă şi lipsită de trăire.
9555. Cred că Dumnezeu a fost într-o decepţie
profundă atunci când a creat această lume.
9556. Cine ar mai reuşi vreodată să vindece
depresia profundă a societăţii dacă nu iubirea?
9557. Depresia este sângele societăţii otrăvit de
vanitate.
9558. Lumea este o satiră plină de invective care
lovesc crunt viaţa.
9559. Ispita este un dor al vanităţii.
9560. Fără ispită ar mai exista Dumnezeu?
9561. Prin ispită omul a devenit adevăr.
9562. Doar alături de ispită viaţa poate deveni
câteodată fericită.
9563. Am putea concepe iubirea fără ispită?
9564. Ispita nu are nevoie de iubire pe când iubirea
da, precum cel mai mare beneficiar al Diavolului este
Dumnezeu.
9565. Ispita este motorul omenirii dar care
poluează prea mult.
9566. Abstinenţa a devenit o onoare pentru
sfinţenie doar fiindcă Dumnezeu era abstinent nefiind
căsătorit?
618
9567. Abstinenţa a creat religii.

9568. Faima este o descărcare a absurdului.
9569. Modestia este o calitate prost înţeleasă a
vanităţii şi prostiei.
9570. Oare Dumnezeu este modest dacă suferim
mai mult decât suntem fericiţi?
9571. Modestia este nasturele care încheie cămaşa
suferinţei.
9572. Există Diavol lipsit de bogăţie sau
Dumnezeu sărac?
9573. Mântuirea este o relicvă a bogăţiei sufleteşti
dar şi trupeşti, de care ne-am lepădat cândva.
9574. Prin suspiciune lumea a devenit un
experiment trist al luptei vieţii.
9575. Fără suspiciune am mai fi devenit la fel de
bogaţi sau săraci?
9576. Îndrăzneala este natura prin care Dumnezeu
ne iubeşte şi crede în noi.
9577. Cel care nu îndrăzneşte, îşi pângăreşte
propria viaţă.
9578. Viaţa este târfa Lui Dumnezeu.
619
XII LIBERTATE
LIBERTATE
9579. Libertatea este raportul dintre necesitate şi

oportunism.
9580. Libertatea a fost şi va rămâne vârful de lance
al Iluziei Vieţii.
9581. Cele mai mari crime s-au comis în numele
libertăţii.
9582. Libertatea este cel mai de seamă constructor
al închisorilor.
9583. Vântul libertăţii nu va sufla niciodată în
pânzele Adevărului Absolut atâta timp cât realitatea
aparţine Iluziei Vieţii.
9584. Nu există libertate fără Dumnezeu. Chiar şi
ateii au Dumnezeul lor indiferent cum s-ar numi acesta.
9585. Libertatea este cel mai de preţ dar făcut
închisorii din noi de viaţă.
9586. Prin libertate chiar şi gratiile speranţelor pot
să viseze.
9587. Adevărul Absolut nu poate accepta
compromisuri, adevărul libertăţii, da.
620
9588. În faţa Destinului până şi libertatea este

coruptă.
9589. Dumnezeu este libertatea Adevărului
Absolut.
9590. Cel ce meditează la libertate nu se poate
numi un om liber.
9591. Doar libertatea sinelui tău, va decide dacă ai
trăit sau nu pe acest pământ.
9592. Cea mai mare libertate pe care o poate
cunoaşte fiinţa umană este libertatea morţii şi a iubirii.
9593. Cât de liberă este pasărea furtunii care-şi
frânge aripile iubind fulgerele ce străbat întunericul
destinului?
9594. Paşii adevăratei libertăţi nu vor duce
niciodată spre Iluzia Vieţii ci spre inadaptare socială.
9595. Porţile libertăţii se deschid cu adevărat mai
repede uitării decât dorinţei de a deveni liber.
9596. Oare cel ce nu a iubit profund vreodată ştie
ce este libertatea?
9597. Fiecare nebunie îşi are libertatea ei, cum
fiecare libertate nesupunerea ei.
9598. Nebun este cel ce se crede liber dorind averi,
titluri sau distincţii.
9599. Nu libertatea te ridică în societatea de
consum a sclavilor.
9600. Respiră libertatea şi vei înlătura orice teamă
de moarte.
9601. Câţi nu s-au înecat cu libertatea neştiind să
înoate către ţărmurile ei?
9602. Fii liber de tine însuţi.
9603. Libertatea este cea mai mare provocare a
morţii şi iubirii înaintea vieţii.
9604. Libertatea este sensul dat vieţii de către
Destin, păcat că este giratoriu.
9605. În libertatea iubirii nu există compromis.
621
9606. O clipă de iubire şi libertate adevărată

valorează mai mult decât o viaţă încorsetată.
9607. Nu există împlinire a vieţii fără libertate.
9608. Libertatea nu se calculează în orizonturi
nesfârşite ci în gratii.
9609. Cât de liber poate fi cel ce arde de nerăbdare
să fie liber?
9610. A crede că eşti liber nu înseamnă a fi liber în
Iluzia Vieţii.
9611. De ce învinge libertatea deplină a morţii în
faţa vieţii?
9612. Cât de morţi trăim încătuşaţi în precepte,
legi şi morale şi cât de liberi murim lăsând în urmă toate
acestea?
9613. Fericirea nu constă neapărat în libertate, dar
libertatea ştie cel mai bine să gestioneze fericirea.
9614. A fi liber nu înseamnă neapărat să nu suferi,
să nu trudeşti, ci să îţi placă toate acestea.
9615. Între plăcere şi libertate există un raport al
dublei impuneri.
9616. Plăcerea poate fi o opţiune a libertăţii dar nu
neapărat.
9617. A-ţi place nu înseamnă a te elibera.
9618. Câte furtuni nu a învins libertatea spre a
ajunge pe tărâmul făgăduinţelor care se numeşte Lumea
de Apoi?
9619. Îngenunchează în biserica propriului tău
suflet dacă vrei să fii liber.
9620. Masca libertăţii se numeşte desfrâu.
9621. Prin timp libertatea devine cel mai mare
temnicer al vieţii.
9622. Între timp şi libertate este o relaţie de
amiciţie doar atunci când intervine uitarea, plictisul,
iubirea, ura sau moartea.
9623. Oricât de mult s-ar juca viaţa cu libertatea va
pierde în cele din urmă prin moarte.
622
9624. Prin sângele libertăţii nu circulă anii de

plumb ai vieţii ci eternitatea clipelor iubirii.
9625. Libertatea este veşmântul fericirii dus de
vântul sorţii.
9626. Cel ce se consideră liber nu a cunoscut
niciodată libertatea.
9627. A fi liber cu adevărat înseamnă a-ţi trăi clipa
fără a avea viitor sau trecut.
9628. Pacea cu tine însuţi, poate fi o premisă a
libertăţii dar nu neapărat.
9629. Nu te preocupa de viitor fiindcă curând va
deveni din prezent, trecut, odată cu tine. Gândeşte la
clipa eternă care ţi-a fost dată spre a fi fericit.
9630. Libertatea este cel mai mare compromis al
omului cu propriul Dumnezeu.
9631. Statuile libertăţii sunt ridicate prin munca
sclavilor.
9632. Libertatea este povara sufletului şi deseori
duşmanul trupului, în societatea de consum a vieţilor.
9633. Libertatea este înainte de toate destin, care la
rândul lui nu mai este libertate.
9634. Și libertatea îşi are destinul ei de a fi sau nu
liberă faţă de noi.
9635. Zorii libertăţii nu stau în scop sau voinţă ci
în întâmplare.
9636. Libertatea L-a corupt până şi pe Dumnezeu
când a creat iubirea.
9637. A fi liber nu înseamnă a trăi în afara
destinului.
9638. De ce este nevoită viaţa să ne ţină adevărata
libertate în frâu?
9639. Poate exista libertate în legitate fără iubire,
vis sau speranţă?
9640. Viaţa este un conglomerat de legităţi care se
coordonează şi subordonează reciproc neavând
niciodată libertatea de a fi independente.
623
9641. Libertatea este lacrima oricărei filosofii care

aspiră să o cunoască.
9642. Libertatea nu este doar un concept ci o stare
de spirit.
9643. Oare cum ar arăta libertatea dacă am alunga
din sufletele noastre vălul dens al Iluziei Vieţii?
9644. Absolutul minciunii este libertatea.
9645. Nu crede în libertate atât cât timp viaţa ta
este supusă Destinului ce poate fi liber sau nu.
9646. Prin libertate cei mai mulţi şarlatani şi-au
găsit libertatea de a minţi.
9647. Munţii libertăţii nu pot fi cuceriţi de
provocări.
9648. Lasă ca libertatea să-ţi inunde oceanul vieţii
propriului tău compromis cu Dumnezeul ascuns în
venele tale fiindcă cu siguranţă şi El este liber.
9649. Libertatea este un legământ cu Dumnezeu,
un sejur în lumea străbunilor din sângele tău.
9650. Ca să înţelegi libertatea, înţelege-ţi
rădăcinile.
9651. Nu libertatea te doboară când vrei să învingi
ci străinul din tine pe care nu l-ai înţeles la timpul
potrivit.
9652. Prin libertate şi duşmanul tău devine prieten.
9653. Nu-ţi călca libertatea în paşii nesăbuinţei
dacă nu vrei să alergi pe cioburile dureroase ale
suferinţei de a nu mai exista tu cel ales de propriul
Dumnezeu.
9654. Plăcerea în libertate devine sabia ale cărei
tăişuri nu vor rugini niciodată.
9655. Acunde-te de libertate dacă ştii că patima ei
stă în tine.
9656.
9657. Nu-i prinde în păr libertăţii arginţii care te
vor sclavul lor.
624
9658. Nu libertatea este semnul morţii viselor tale,

ci viaţa.
9659. Ascultă-ţi instinctul morţii de vrei să trăieşti
liber.
9660. Plăcerea nu este libertate.
9661. Libertatea este făuritoarea cunoaşterii
propriului nostru Dumnezeu.
9662. Hoţia libertăţii nu se numeşte furt, ci vis.
9663. Cât de departe poate muri libertatea de cei
care ne dorim cu adevărat o mare iubire?
9664. Scara libertăţii va avea mereu treptele rupte
pentru cei care vor să ajungă în podul sentimentelor faţă
de Dumnezeul Iubirii nepregătiţi de a fi ei înşişi.
9665. Gara libertăţii se numeşte Iubire iar trenul ei,
Destin.
9666. Omul nu poate învia fără libertatea Lui
Dumnezeu.
9667. Ar trebui să pot muri liber fără a-mi înţelege
libertatea unui Dumnezeu care nu m-a cunoscut
niciodată cu adevărat.
9668. Doar lacrimile libertăţii pot fi şterse de pe
obrazul vieţii.
9669. Câtă libertate să fi avut Păcatul Originar
care ne-a cotropit?
9670. Alături de libertate nimeni nu poate fi liber.
9671. Nu există vârf al libertăţii în afară de
moarte.
9672. Credeam că libertatea îşi are dorul ei şi m-
am înşelat amarnic.
9673. Prin libertate Iubirea devine Destin.
9674. Libertatea este piatră de moară pentru viaţă.
9675. Doar cel ce a înotat în apele învolburate ale
vieţii va înţelege compromisul pe care-l face viaţa cu
moartea.
9676. Câtă iarbă a speranţei a tuns libertatea?
625
9677. Nu cred în sfârşitul libertăţii atât timp cât

Iluzia Vieţii ne lasă visele.
9678. Pragul libertăţii este Destinul de care ne
lovim atât de rău, încât murim în cele din urmă.
9679. Libertatea este fagurele viselor care-şi
ascunde mierea speranţelor cel mai adesea în moarte.
9680. Câtă libertate trebuie să fi avut Păcatul
originar înainte de a fi cunoscut?
9681. Care fiară nu recunoaşte libertatea sângelui?
9682. Războiul este libertatea păcii.
9683. Nu moartea este liberă să aleagă crima, ci
viaţa.
9684. Libertatea adevărului este minciuna.
9685. Libertatea devine plăcere doar când Iluzia
Vieţii este de acord cu voinţa.
9686. Gustul libertăţii este în funcţie de cel care-l
simte.
9687. Câţi n-au trecut prin teritoriul libertăţii
neştiind unde se află?
9688. Libertatea nu se învaţă ci se trăieşte.
9689. Credinţa libertăţii nu poate avea religie.
9690. Dumnezeul libertăţii n-ar accepta pentru
nimic în lume sfinţi şi arhangheli ierarhici.
9691. Și valurile au libertatea lor de a sparge
stâncile ţărmurilor.
9692. Una este libertatea războiului şi alta a păcii.
9693. Niciodată norii patimilor nu vor avea
libertatea pe care o are soarele iubirii.
9694. Înţelesul libertăţii depline constă în propriul
neînţeles.
9695. Și jugul îşi are libertatea lui dacă vrei să o
afli.
9696. Cel aflat într-o temniţă poate fi mult mai
liber decât mulţi conducători de ţări.
9697. Mântuirea de păcate îşi are libertatea sa.
626
9698. Viciul este calea care te desparte de

libertate.
9699. A fi un om liber nu înseamnă a sluji
libertăţii, a o căuta sau a-i ţine slujbe de preamărire, ci a
o trăi.
9700. Libertatea îşi are pacea şi războiul ei.
9701. În trudă vei găsi mai multă libertate decât în
lenevie sau plictis.
9702. Ca să răsară soarele libertăţii şi pe strada ta
nu privi niciodată spre cer, unde crezi că s-ar putea afla,
ci spre tine însuţi.
9703. Câte dovezi are libertatea că există cu
adevărat în Iluzia Vieţii?
9704. Lanţurile libertăţii pot fi uneori mai grele
decât cele ale subjugării.
9705. Feţele libertăţii privesc mereu spre un singur
ţel: Absolutul.
9706. Care faţă a libertăţii ţi s-ar potrivi patimilor,
nevoilor şi dorinţelor tale?
9707. Nu există şarlatan mai mare decât cel ce
practică religia libertăţii, fiindcă libertatea nu poate fi o
religie.
9708. Adevărata libertate nu poate fi condiţionată.
9709. Sprirtul libertăţii nu poate trăi pe tărâmul
îndoielilor.
9710. Libertatea nu se poate vinde sau cumpăra pe
taraba destinului.
9711. Libertatea nu este marfă, deci nu are preţ ca
ofrandă adusă vieţii de moarte.
9712. Și libertatea îşi are surogatele ei: Politica şi
Religia.
9713. Libertatea în iubire se numeşte destin.
9714. A fi liber faţă de tine însuţi şi faţă de cei din
jurul tău înseamnă a te împrieteni cu străinul pe care nu
l-ai înţeles din tine.
627
9715. Mai există libertate pe oceanul păcii pe timp

de furtună în afara războiului?
9716. Libertatea este coşmarul oricărei religii şi
politici, dacă nu poate fi canalizată în folosul lor.
9717. Prin libertate şi plămânii distruşi ai celui mai
bolnav om pot respira.
9718. Cât de libere pot fi naşterea sau moartea faţă
de viaţă?
9719. Nu există libertate dată cu raţia.
9720. Fii de acord cu ce ţi se întâmplă dacă vrei să
fii liber.
9721. Părerile altora pot fi pietre de moară legate
de gâtul propriei tale libertăţi.
9722. Nu încerca să-ţi strângi libertatea în pumnii
soartei fiindcă vei rămâne cu simple iluzii.
9723. Libertatea se învârte asemeni unei roţi uriaşe
dintr-un parc de distracţii, înaintea ta. Depinde unde te
vei aşeza spre a vedea culmile fericirii.
9724. Norocul este liber să te îmbrăţişeze dar nu
înseamnă libertate.
9725. Bogăţia şi sărăcia au propriile lor tipuri de
libertate.
9726. Nu alege libertatea care te deprimă oricât de
frumoasă ar fi.
9727. Precum există o lume a oamenilor tot aşa
există o lume a libertăţilor. Alege-o pe cea care ţi se
potriveşte dacă eşti în stare.
9728. Majoritatea oamenilor au de ales dintr-o
sumedenie de libertăţi, dar niciodată nu o aleg pe cea
potrivită lor, decât în foarte puţine cazuri.
9729. A sta alături de o libertate care nu ţi se
potriveşte, este ca într-o căsnicie nereuşită.
9730. O libertate nepotrivită te va înlănţui mai
mult decât toate lanţurile ce ţi-ar putea încarcera fiinţa.
9731. Fii mai atent la libertate decât la opusul ei.
628
9732. Dacă o libertate te ademeneşte încearcă să o

eviţi fiindcă odată şi odată te va subjuga.
9733. Părinţii libertăţii sunt cumpătarea şi
cunoaşterea interioară.
9734. Speranţele sunt aripile libertăţilor, dar nu
toate te vor duce pe muntele sacru al fericirii.
9735. Nimic nu poate fi mai dureros decât să nu te
potriveşti propriei tale libertăţi iar aceasta să-ţi devină
un duşman.
9736. Paşii libertăţilor nu au dus întotdeauna spre
progres social sau spiritual.
9737. Fiecare suflet îşi are libertatea sa, asemenea
sufletelor pereche. Important este să o găseşti pentru a fi
fericit.
9738. Sufletul care nu-şi va găsi libertatea sa
pereche va fi mereu subjugat de propria conştiinţă spre
nefericire, indiferent câte alte libertăţi şi-ar găsi.
9739. Oamenii distruşi, debusolaţi, care bântuie
străzile cu ochii pierduţi în orbite sunt cei care nu şi-au
găsit libertatea potrivită.
9740. Vrei să fii fericit?! Găseşte libertatea care ţi
se potriveşte.
9741. Prin libertate până şi cerul poate deveni
senin sau noros.
9742. Libertatea nepotrivită este o sabie care mai
devreme sau mai târziu te va ucide.
9743. Fii liber, dar nu uita să vezi de ce anume
eşti astfel.
9744. Sentimentele îşi au libertatea lor până la un
punct cardinal al vieţii când sunt obligate să-şi aleagă o
singură libertate, iar dacă alegerea este bună, acea
libertate se va numi fericire.
9745. Fiecare înţeles îşi are libertatea lui, de aceea
încearcă să vezi cărui înţeles i se potriveşte fiinţa ta.
9746. Libertatea nu înseamnă neapărat egalitate.
629
9747. Egalitarismul social este o premisă a

libertăţii dar nu o împlinire a ei.
9748. Lupta de clasă poate ascuţi sabia cu două
tăişuri a libertăţii.
9749. Nu poţi respira libertatea fără a te împăca cu
legităţile societăţii în care trăieşti.
9750. Nimic nu risipeşte libertatea mai mult decât
voinţa.
9751. Să fie libertatea un ospiciu unde fiecare pare
că face ce vrea? Vă înşelaţi amarnic.
9752. Nu există legi mai stricte decât legile
libertăţii.
9753. Respectându-te pe tine îi vei respecta şi pe
cei din jurul tău. Iată una dintre legile libertăţii.
9754. A te simţi liber faţă de ceilalţi nu înseamnă
câtuşi de puţin că eşti liber.
9755. Adevărata libertate o poţi dobândi la fel de
bine şi într-o închisoare. Depinde care sunt valorile
libertăţii tale.
9756. Nu asocia libertatea numai cu plăcerea dacă
vrei să rămâi liber.
9757. Frumuseţea libertăţii nu constă în plăcerea
de a fi liber ci în miracolul care-şi arată calea spre
desăvârşirea propriei tale fiinţe alături de legităţile
lumii.
9758. Hazardul are concreteţea sa prin libertate.
9759. Prin entropie orice formă de existenţă este
liberă de a fi perfectă redevenind din haos în ordinea
legităţilor.
9760. Deseori suferinţa te apropie mai mult de
libertate decât fericirea.
9761. Libertatea sufletului este libertatea valorilor
lui.
9762. Cât de liber poate fi acela pentru care
plăcerea este un drog?
630
9763. Pacea sau războiul sufletului nu-ţi vor

aduce niciodată libertatea dacă nu te vei împăca cu ele.
9764. Libertatea a curmat mai multe vieţi decât
toate războaiele la un loc, doar că acestea nu-i sunt
niciodată contabilizate.
9765. Pacea sufletelor rămâne cel mai adesea un
dar al credinţei decât al libertăţii.
9766. Nu există libertate mai deplină decât să te
jertfeşti pentru un ideal înfruntând moartea ca pe o
simplă indispoziţie.
9767. Moartea este paznicul libertăţii depline.
9768. Doar cel ce ştie să moară poate şti ce este
desăvârşirea libertăţii.
9769. Prin libertate până şi moartea devine viaţă
veşnică.
9770. Dacă sacrificiile oricât de mari ar fi îţi fac
plăcere, dacă moartea face parte din acestea, atunci te
apropii de libertatea desăvârşită.
9771. Sfinţii au fost unii dintre cei mai liberi
oameni care au trăit pe acest pământ, fiindcă moartea a
devenit pentru ei libertatea de a fi mai aproape de
Dumnezeu.
9772. Câtă libertate poate exista într-o icoană
pentru cel credincios?
9773. Unii simt desăvârşirea libertăţii între
zidurile bisericilor, alţii escaladând munţii sau
înfruntând furtunile năprasnice ale oceanelor, dar şi unii
şi alţii au un ideal.
9774. Nu poţi fi liber fără un ideal.
9775. Libertatea este pragul către paradis sau
infern.
9776. Libertatea este aerul pe care l-a respirat
Dumnezeu atunci când s-a gândit să creeze paradisul şi
infernul.
9777. Fără iluzia libertăţii viaţa n-ar fi existat.
631
9778. Libertatea este drumul prăfuit al Iluziei

Vieţii.
9779. Până şi Dumnezeu i-ar fi dat foc libertăţii
când creea infernul necesităţilor.
9780. Cât de liber poate fi acela care este
condamnat odată cu naşterea sa, morţii?
9781. Ce ne-am face fără moarte? Am mai fi atât
de liberi?
9782. Puntea dintre libertate şi speranţă se numeşte
împlinire.
9783. Nu poţi crea fără libertate.
9784. Pacea libertăţii se numeşte adesea război şi
invers.
9785. Alături de libertate puţini au murit de foame
dar mulţi s-au afundat în noroi.
9786. Libertatea te lasă să fii fericit dar deseori
fericirea nu te lasă să fii liber.
9787. Nu tot ce pare libertate te face să fii liber
precum nu tot ce te constrânge te şi subjugă alungându-
ţi libertatea.
9788. Cum libertatea îşi are teama ei constrângerea
îşi poate avea fericirea şi împlinirea ei tocmai în
libertate.
9789. Câţi nu s-au sacrificat pe altarul libertăţii
dorind ca prin constrângere să schimbe lumea?
9790. Protestul libertăţii se numeşte voinţă. De
aceea viaţa este o grevă continuă cu noi înşine.
9791. Câte spaime nu a tras libertatea până să
realizeze că şi ea este o formă de constrângere?
9792. Viaţa este un lung şir de compromisuri între
libertate şi legalitate.
9793. Deseori legile dure te fac mai liber decât
lipsa lor.
9794. A fi liber nu înseamnă doar a fi liber să fii
fericit, ci poate însemna a fi liber să devii nefericit.
632
9795. Cum fiecare noţiune îşi are libertatea ei, de

tine depinde ce fel de libertate doreşti.
9796. Întotdeauna omul a înţeles să-şi aleagă o
libertate care să-i fie de folos, fapt pentru care a reuşit să
inventeze dictatura.
9797. Și dictatura îşi are tipul ei de libertate.
9798. Asemănările dintre libertăţile dictaturilor şi
democraţiilor constau în teamă, frustrare, închistare,
supunere, îndobitocire şi desfrâu ideologic şi moral.
9799. Dacă libertatea unei dictaturi te obligă să
faci un lucru datorită ierarhiei şi legislaţiei stricte,
libertatea democraţiei te obligă să faci acelaşi lucru prin
teama de a nu ajunge pe drumuri.
9800. Libertatea democraţiei este mult mai
opresivă decât libertatea dictaturii.
9801. Dacă vrei cu adevărat să fii liber nu-ţi căuta
libertatea.
9802. Diferenţa dintre democraţie şi dictatură
constă în tipul de libertate abordat.
9803. Fiecare libertate îşi va avea propria ei
opresiune.
LIBERTATE, ADEVĂR, LEGITATE,

CONȘTIINȚĂ ȘI DUMNEZEU
9804. Să te ferească Dumnezeu de libertatea

democraţiei căreia nu i s-au pus frâiele necesare, eşuând
în anarhie.
9805. Adevărata libertate trebuie să fie un
compromis între libertăţile opţiunii, opresiunii, şi
posibilităţilor.
633
9806. Libertatea fericirii nu este întotdeauna

libertatea dorinţelor şi speranţelor tale.
9807. A fi liber înseamnă a fi conştient şi
răspunzător pentru acţiunile şi inacţiunile tale.
9808. Paşii libertăţii se numără abia după ce mergi
pe calea pietruită cu obligaţii şi îndatoriri a legii.
9809. Până şi Destinul îşi are libertatea lui de a se
împlini înaintea morţii.
9810. Libertatea este coşmarul democraţiei şi
locomotiva dictaturii care preamăreşte omul.
9811. Vocea libertăţii nu are cuvinte ci
simţăminte.
9812. Nimeni nu era mai liber decât Christos când
îşi ducea crucea pe muntele Golgota spre a fi răstignit.
9813. Câţi nu au fost răstigniţi pe crucea libertăţii.
9814. Toate religiile îşi au rădăcina în libertate.
9815. Cei mai liberi sunt pustnicii care-şi trăiesc
viaţa în pustietatea ce le asigură un minim de
oportunităţi.
9816. Libertatea înseamnă în primul rând un
compromis cu tine însuţi dar şi cu societatea în care
trăieşti.
9817. O libertate fără compromis devine dictatură.
9818. Democraţia este un drum lung plin de
compromisurile libertăţii.
9819. Libertatea este deseori piatra de moară a
conştiinţei.
9820. Haina libertăţii făcută cadou de viaţă,
omului, se numeşte voinţă, peticele ei afectivitate, iar
găurile mari apărute din atâtea şi atâtea întrebări se
numesc cunoaştere.
9821. Libertatea este aurora boreală a cuvintelor
îngheţate din noi ce strălucesc pe cerul vieţii, în
amintirea unui Dumnezeu al iubirii care ne-a dat suflare
şi Destin.
634
9822. Doar Adevărul Absolut care este Dumnezeu

poate cunoaşte absolutul libertăţii.
9823. Libertatea cunoaşterii nu înseamnă
cunoaştere.
9824. Conştiinţa este cunoaştere, afectivitate şi
libertate a voinţei, care la om este înlocuită cu Iluzia
Vieţii.
9825. Libertatea morţii este suprema libertate a
vieţii, precum libertatea vieţii este suprema libertate a
morţii.
9826. Nemărginirea are libertatea ei de a se
mărgini în nesfârşit precum sfârşitul îşi are propria
libertate de a se rezema pe nemărginire.
9827. Între finit şi infinit există libertăţile
Destinului, Conştientizării, Vieţii şi Morţii.
9828. Nu libertatea nesfârşitului este vinovată de
limitarea cunoaşterii umane ci Iluzia Vieţii.
9829. Dacă am cunoaşte libertatea absolută ne-am
putea schimba Destinul prestabilit?
9830. Un om care şi-a pierdut conştiinţa libertăţii
nu va vedea niciodată lumina de la capătul tunelului
împlinirii.
9831. Libertatea este sângele adevărului şi lumina
cunoaşterii.
9832. Un adevăr liber este un adevăr constrâns să
fie liber.
9833. Libertatea este dincolo de opţiune în cadrul
Adevărului Absolut.
9834. Relaţia dintre adevăr şi libertate se numeşte
Dumnezeu.
9835. Vrei să te curteze libertatea unui adevăr? Fii
tu însuţi.
9836. Cât de indecisă poate fi libertatea în faţa
adevărului?
9837. Un adevăr fără libertate s-ar nărui.
635
9838. Adevărul credinţei crede în libertatea

spiritului de a fi chinuit pentru a se împlini.
9839. Nu există adevăr care să-şi fi înţeles pe
deplin libertatea.
9840. Libertatea este fiica Adevărului şi a
Existenţei.
9841. Fiecare adevăr îşi are propria libertate în
negaţie sau afirmaţie dar libertatea nu mai este liberă la
rândul ei să accepte sau să respingă adevărul.
9842. Fiecare libertate este o condiţionare a
adevărului.
9843. Cât de oportunistă este libertatea cuvântului
uneori?
9844. Adevărata libertate a iubirii o vei găsi în
Dumnezeul pe care-l vei vedea în cel drag.
9845. Un adevăr este liber prin oportunitatea sa.
9846. Rolul adevărului este să cântărească
libertatea înainte de a o servi cunoaşterii.
9847. O libertate necunoscută este inexistentă.
9848. Existenţă fără libertate şi cunoaştere sau
libertate fără existenţă şi cunoaştere nu poate exista.
9849. Cum un Univers necunoscut nu există tot
astfel o libertate a unui Univers necunoscut nu poate
exista.
9850. Libertatea este premisa cunoaşterii.
9851. Prin libertate cunoaşterea primeşte
oportunitatea existenţei.
9852. Libertatea este esenţa cunoaşterii.
9853. A nu avea libertatea să cunoşti decât parţial
nu înseamnă că nu ai libertatea acelui parţial.
9854. Libertatea este fagurele cu miere al
existenţei.
9855. Alungă libertatea din cunoaştere şi vei
obţine o cunoaştere moartă sau statuia acesteia pusă
drept piatră funerară.
636
9856. Cum Iluzia Vieţii aparţine propriului ei tip

de cunoaştere la fel şi libertatea aparţine propriei sale
iluzii în cunoaşterea noastră.
9857. Cunoaşterii Absolute îi aparţine Libertatea
Absolută şi nu un alt tip de libertate.
9858. Dumnezeu este treimea, Cunoaştere
Absolută, Libertate Absolută şi Adevăr Absolut.
9859. Cunoaşterea va avea întotdeauna libertatea
opţiunii, acţiunii sau inacţiunii la fel ca şi adevărul care
o reprezintă.
9860. Fiecare libertate este reprezentată de propria
ei întâmplare întâmplătoare.
9861. Doar Treimea Lui Dumnezeu, adică,
Cunoaşterea Absolută, Libertatea Absolută şi Adevărul
Absolut aparţin Întâmplării Neântâmplătoare.
9862. Întâmplarea în Cunoaştere are propria ei
libertate diferită de cea a Adevărului care reprezintă
Cunoaşterea.
9863. Fiecare întâmplare neântâmplătoare este o
copie a infinitei Întâmplări Întâmplătoare având
libertatea de a se substitui acesteia prin Iluzia Vieţii.
9864. Libertatea Neântâmplătorului este diferită
faţă de aceea a Întâmplătorului fiindcă prima aparţine
lumii existenţei, iar cea de-a doua Lui Dumnezeu, fiind
primordială, tocmai prin Unica Întâmplare
Întâmplătoare care este Dumnezeu.
9865. Nu există libertate care să nu reflecte
amintirea creaţiei Lui Dumnezeu în adevărul pe care-l
reprezintă, cu bunele sau relele lui.
9866. Să fi fost neatent Dumnezeu atunci când ne-
a creat libertatea opţiunii de a cunoaşte până şi păcatul
originar?
9867. Cunoaşterea nu ar fi ştiut niciodată ce este
păcatul dacă nu avea şi libertatea inclusă în adevărurile
ei.
9868. Nu ar fi existat niciodată păcat fără libertate.
637
9869. Întotdeauna adevărul păcatului va fi mai

liber decât cel al obedienţei şi cuminţeniei.
9870. Libertatea adeseori pare a fi un păcat creat
de Dumnezeu pentru a ne înlesni cunoaşterea.
9871. Câte păcate va mai îndura Cunoaşterea din
partea libertăţii care o condiţionează prin adevărurile
opţiunilor?
9872. Lumea a fost creată ca un mare păcat ce
conştientizează cunoaşterea prin libertate.
9873. Să fim mai atenţi la păcatele libertăţii
cunoaşterii sau la libertatea credinţei care ne dezvăluie
faţa unei cunoaşteri străine adesea de noi?
9874. Pacea dintre Adevăr, Libertate, Cunoaştere
şi Păcat se numeşte deseori ştiinţă.
9875. Libertatea este ultimul bastion al credinţei.
9876. Una dintre zilele în care a făcut Dumnezeu
lumea a purtat numele de libertate.
9877. Adevărul libertăţii poartă numele de
eternitate.
9878. Libertatea este cuvântul care poate avea cele
mai multe înţelesuri din întreg dicţionarul de cuvinte.
9879. Ce mare diferenţă este între politica libertăţii
şi libertatea politicii.
9880. O şansă nu înseamnă libertate.
9881. Esenţa războiului stă în libertatea păcii.
9882. Fiecare râu are dreptul şi obligaţia de a se
vărsa în mare dar nu şi libertatea de a se vărsa unde
doreşte el.
9883. Libertatea va fi mereu un joc al cărui
câştigător va fi invicibila moarte.
9884. Cine pune pariu cu libertatea îşi amanetează
viaţa.
9885. Dorinţa libertăţii a ucis cele mai multe vise
şi speranţe din toate celelalte dorinţe posibile.
9886. Libertatea este unicul ogor pe care nu poate
ara niciodată până la capăt viaţa ci moartea.
638
9887. Libertatea este soclul pe care fiinţa umană

aşează statuia Lui Dumnezeu.
9888. Pagina cu numele libertăţii este cea mai
udată cu sânge dintre toate celelalte file ale istoriei.
9889. Nu te rezema pe libertate în viaţă dacă vrei
să mori liber.
9890. Libertatea nu-şi va asuma niciodată dreptul
la avere sau alte bunuri.
9891. Libertatea salvează viaţa prin moarte.
9892. A fi liber nu înseamnă a fi neapărat fericit ci
conştient că poţi fi şi mai nefericit.
9893. Toate bunurile din lume nu valorează cât
libertatea sufletului tău faţă de el însuşi.
9894. Libertatea poate fi atât cea mai mare fericire
din lume cât şi cea mai adâncă tristeţe.
9895. Nu libertatea te îndeamnă să devii liber.
9896. Libertatea este mana cerească a morţii şi
stăpâna ce ţine în sclavie viaţa.
9897. Pace libertăţii care a înţeles viaţa ca fiind
război.
9898. Gratiile închisorii simţămintelor tale îţi pot
aduce mai multă libertate decât toate nesfârşirile
orizonturilor la un loc.
9899. Fiecare libertate a unei vieţi va deveni o
poveste cu final deschis.
9900. Rostul libertăţii nu este acela de a te face
liber cu adevărat ci conştient de tine însuţi.
9901. Libertatea nu se măsoară în timp ci în viaţă
şi moarte.
9902. Păcatul libertăţii este devenirea istorică a
deznădejdii.
9903. Cât de liber poţi să fii într-o lume paranoică
şi dezaxată?
9904. Nebunia îşi are libertatea propriilor lanţuri.
9905. Nemernicia deseori îşi înşală până şi propria
libertate.
639
9906. Asupririle au aprins cel mai adesea flăcările

libertăţilor.
9907. Între drept şi libertate există prăpastia
opţiunilor.
9908. A manipula libertatea înseamnă a nesocoti
legităţile lumii.
9909. Între asuprire şi libertate există o asemănare
prin dreptate dar şi o neasemănare prin adevăr.
9910. Ca să înţelegi libertatea îndreaptă-ţi privirea
spre moarte.
9911. Nu există lege care să fie liberă dar există
libertate prin lege.
9912. Legea este Dumnezeul libertăţii.
9913. Fiecare lege îţi va arăta propriul ei îndemn
către libertate.
9914. Legea e liberă înaintea libertăţii să poată
discerne sensul supunerii.
9915. Cât amar nu a adus libertatea libertinilor.
9916. Vulcanul libertăţii erupe doar cu ajutorul
legilor naturii prin care a lăsat Dumnezeu lumea.
9917. Nici o lege nu poate susţine libertatea dacă
este contra naturii firii omului.
9918. Libertatea omului este un compromis între
natura firii lui faţă de societatea străină faţă de el şi
natura firii Dumnezeului străin din interiorul lui.
9919. Adevărul care nu se regăseşte în libertate
este un neadevăr.
9920. Și libertatea minciunii este un adevăr la
rândul ei, dar reflectă o altă faţă a libertăţii.
9921. A fi liber să iubeşti nu înseamnă a te elibera
de tine ci din contră a deveni sclavul celui mai frumos
sentiment al lumii.
9922. Libertatea este cea mai mare dilemă a
adevărului.
9923. Libertatea iubirii este suprema libertate a
Destinului.
640
9924. Libertatea a dăruit cele mai multe lacrimi

sau poveşti de iubire zorilor viitorului.
9925. Copacul libertăţii nu poate rodi într-o
societate străină de om, datorită unui om înstrăinat de
propriul său sine.
9926. Alungă iadul din sufletul libertăţii şi vei
vedea cum se va transforma în oprimare.
9927. Libertatea este puntea dintre Om şi
Dumnezeul său.
9928. Ce-ar mai rămâne din lume dacă n-ar mai
exista libertatea?
9929. Toate viciile au partea lor de libertate
înaintea adevărului păcatului originar.
9930. Prin libertate atât păcatele cât şi legile îşi
găsesc legitimitate.
9931. Mărirea libertăţii înseamnă decăderea ei.
9932. O libertate decăzută poate fi împodobită cu
dezmăţ ideologic.
9933. Cea mai mare patimă a libertăţii este iubirea.
9934. Niciodată nu vor convieţui în pace două
libertăţi diferite sub acelaşi acoperiş.
9935. Fiecare libertate îşi are rânduiala şi
dezordinea ei, iar echilibrul acestora îi arată adevărata
faţă.
9936. Atât entropia cât şi ordinea îşi au măsura lor
de libertate prin care se supun hazardului.
9937. Una dintre libertăţile cele mai apropiate de
Adevărul Absolut este libertatea ordinii hazardului.
9938. Cu cât vei înţelege mai profund sensul
libertăţii acestei lumi cu atât îl vei simţi pe Dumnezeu
mai străin de tine.
9939. De cele mai multe ori libertatea progresului
înseamnă regres, iar libertatea oprimării, progress.
9940. A fi liber nu înseamnă a fi nesupus ci din
contră a-ţi simţi oprimarea drept eliberare de sine.
641
9941. Cât de mieroase pot fi frazele libertăţii

vorbelor şi cât de reci atunci când trebuie să te hrăneşti
cu ele. De aceea prefer libertatea tăcerii.
9942. Cel care nu moare liber nu s-a născut şi nu a
trăit niciodată.
9943. Supuşii sunt deseori mai liberi decât liderii,
depinde de ceea ce-ţi doreşti de la viaţă.
9944. Cel ce-şi va dori putere şi avere nu va fi
niciodată liber şi nici nu va muri liber.
9945. Adevărata pace a cerurilor o vor primi doar
cei ce vor învăţa să moară liberi.
9946. Ce altceva poate fi libertatea principală a
lumii decât libertatea deşertăciunii.
9947. Când te gândeşti că toţi paşii destinelor
acestei lumi calcă prin praful libertăţii deşertăciunii te
întrebi de ce, şi eşti liber să o faci.
9948. Libertatea trăiniciei este distrugerea şi
uitarea, poate de aceea trăinicia lasă libertăţii atât de
puţine căi care să ajungă la ea.
9949. Rodul sângelui a fost adesea libertatea
cuvântului.
9950. Suntem mai liberi să visăm decât să ne trăim
visele.
9951. Libertatea veşniciei se numeşte moarte.
9952. Nu poate exista un crez fără libertate.
9953. Religiile şi politicile s-au hrănit cel mai mult
cu libertatea oamenilor lăsându-I pe aceştia sărăciţi de
libertăţi.
9954. Rodul libertăţii creaţiei stă înainte de toate
în Destin, Păcat şi Conştiinţă.
9955. Fără libertate s-ar închide până şi cerurile
Lui Dumnezeu, făcându-I creaţia uitată pentru
totdeauna.
9956. Ca existenţa conştiinţei să existe are nevoie
de libertate.
642
9957. Chiar dacă liberul arbitru al conştiinţei

umane este o iluzie datorat Iluziei Vieţii şi acesta are
nevoie de libertatea dată de Iluzia Vieţii.
9958. Conştiinţa înseamnă în primul rând libertate
şi abia pe urmă cognitiv, afectiv şi volitiv, trei elemente
care stau înfăşate în mantaua libertăţii iluziei fără de
care n-ar putea exista.
9959. O iluzie fără libertate este o iluzie moartă,
iar o realitate fără cunoaştere este o irealitate, precum o
cunoaştere fără libertate este o necunoaştere.
9960. Ca să cunoşti trebuie să ai libertatea de a
cunoaşte. Fără libertate întregul nostru Univers s-ar
prăbuşi în haosul inexistenţei.
9961. Primul element cunoscut de Dumnezeu când
a început Creaţia a fost Libertatea.
9962. Aripile libertăţii nu pot zbura pe cerul care
nu a cunoscut niciodată iubirea.
9963. Ca să iubeşti trebuie înainte de toate să fii
liber a o face.
9964. Dumnezeu a fost Liber să iubească Creaţia
şi astfel s-a născut lumea.
9965. Dumnezeu înseamnă libertate înainte de
toate.
9966. Cum există libertatea binelui tot aşa este şi
libertatea răului. Echilibrul dintre cele două ne
determină conştientizarea propriei deveniri ca fiinţă
umană.
9967. Libertăţile răului, suferinţei, fricii, deziluziei
au dus de mult mai multe ori la progres şi civilizaţie
decât multe alte libertăţi la un loc.
9968. Atunci când nu-L vei simţi pe Dumnezeu
îndeajuns de liber să poată fi lângă tine să ştii că nici tu
nu eşti un om liber.
9969. Ce diferite sunt libertăţile trupului faţă de
cele ale sufletului, a binelui faţă de cele ale răului şi
totuşi cât de mult au nevoie unele de altele.
643
9970. Opţiunea libertăţii va avea mereu semnul de

întrebare, întrucât viaţa în sine este un mare semn de
întrebare înaintea morţii.
9971. Viaţa-şi va juca mereu libertatea la zarurile
destinului.
9972. Crezi că oceanul cu spaţiile sale nesfârşite
este mai liber între albiile ţărmurilor şi cerurilor decât
Iluzia Vieţii tale?
9973. Libertatea este ingredientul care se află în
esenţa tuturor înţelesurilor posibile şi imposibile ale
cunoaşterii şi implicit a Universului.
9974. Esenţa libertăţii ar trebui să înceapă cu
iubirea şi să se termine cu eternitatea morţii.
9975. Cel ce nu a iubit cu adevărat nu a fost liber
niciodată înaintea propriului Destin.
9976. În afară de libertatea de a muri cea mai mare
libertate a unui om este libertatea de a crede într-un
Dumnezeu.
9977. Adevărata libertate stă în sensul sau
nonsensul Destinului.
9978. Nu poţi fi liber fără Destin.
9979. Ascultăţi libertatea gândului dacă vrei să
devii memoria altor libertăţi la fel ca şi sufletul tău.
9980. Libertatea morţii este darul cel mai de preţ al
vieţii.
9981. Nu fi sincer cu libertatea dacă nu vrei să
sfârşeşti în jugul neputinţei.
9982. Cel liber de Dumnezeu nu poate fi Om.
9983. Doar libertatea amintirii îţi poate crea
Destinul.
9984. Nu există număr fără libertatea de a şti că
toate numerele se supun infinitului.
9985. Prin Dumnezeu libertatea a devenit opţiune.
9986. Lasă libertatea să te cuprindă, neşansă.
644
9987. Doar drumul orbului nu va vedea libertatea

Universului unui surd care la rândul lui nu va auzi
Cuvântul Creaţiei Lui Dumnezeu.
9988. Câtă Libertate să fi avut Destinul când ne-a
denumit oameni?
9989. Ce ştiinţă poate să dea libertăţii nota
maximă?
9990. Sunt liber să mor sau să trăiesc în societatea
paranoilor politicilor?
9991. Câtă demnitate poate avea cuvântul în faţa
fărădelegilor politice?
9992. Ne naştem străini spre a muri înstrăinaţi de
propriul Destin.
9993. Câtă fericire nu a secat dogoarea amintirii
pentru a deveni puternici?
9994. Să fie Libertatea marea afacere a Lui
Dumnezeu cu Destinul nesăbuinţei?
9995. Vai de cel care-şi amanetează Libertatea
Destinului!
9996. Câtă libertate a murit în războaiele
umanităţii?
9997. Prin libertate până şi adevărul morţii devine
absurd.
9998. Cât de mult să fi arat tărâmul libertăţii
ogorul fericirii încât a devenit închisoarea cea de toate
zilele a omenirii?
9999. Libertate a lacrimilor câte nopţi au reuşit să
te înţeleagă?
10000. Fără Dumnezeu întreaga libertate ar fi
devenit principalul neînţeles al Destinului.
10001. Sunt liber să mor dar mai încătuşat ca
niciodată de închisoarea din mine însumi.
10002. Plăcerea libertăţii se numeşte suferinţă.
10003. Toate durerile din lume ar dispărea dacă nu
am cunoaşte libertatea.
645
10004. Nu libertatea ne ocoleşte fericirea ci

Destinul ei.
10005. Te rog iartă-mi Doamne, libertatea de trăi
conştient de moartea ce-mi va veni ca un drept pe care
mi l-ai interzis Destinului meu.
10006. Libertatea este toamna din care fiinţa nu a
reuşit să-şi ia pe deplin roadele Destinului.
10007. Nimic nu a pustiit sufletul omului mai mult
decât libertatea de a visa.
10008. Câtă libertate poate fi în chinurile facerii
unei noi vieţi, tot atât de multă va fi în agonia morţii
acestei lumi din sufletele noastre.
10009. Fii liber de propria viaţă pentru a-ţi defini
Destinul morţii.
10010. Libertatea nu poate fi prinsă niciodată în
năvodul nesăbuinţei sau imposturii, fiind una dintre cele
mai iubite fiice ale Adevărului.
10011. Nu există paradox mai mare decât să-ţi laşi
iubirea liberă, să navigheze pe tărâmul uitării, cu
ajutorul libertăţii de a uita.
10012. Niciodată nu m-am simţit mai liber decât în
ochii tăi!
10013. Niciodată nu L-am crezut pe Dumnezeu
Destin până nu am avut libertatea de a te întâlni.
10014. Câtă fericire poate exista în libertatea celor
care L-au întâlnit cu adevărat pe Dumnezeul sufletului
lor.
10015. O libertate fără Dumnezeu este o fiinţă
căreia îi lipseşte viaţa.
10016. Numai prin Dumnezeu libertatea a devenit
Existenţă.
10017. Cât de mult ne-am fi dorit să devenim mai
liberi decât sunt sfinţii din sângele nostru fără a înţelege
că ei nu şi-ar fi dorit pentru nimic în lume acest lucru
fără Dumnezeu.
646
10018. Atât de liber ca Destinul nu poate fi nimeni

pe această lume.
10019. Cât de mult aş iubi libertatea trebuie să
înţeleg că este amanta multor fărădelegi din mine
însumi.
10020. Te rog lasă-mi libertatea morţii pentru a uita
definitv de amintiri şi iubirile care nu mi-au înţeles
niciodată Destinul.
10021. Câtă libertate poate muri într-o singură
uitare.
10022. Vai de libertatea care nu ştie să moară odată
cu Destinul ei.
10023. Nu există libertate mai democrată decât
moartea.
10024. A fi liber într-o lume ca a noastră înseamnă
a deveni duşmanul propriei tale existenţe.
10025. Libertatea nu trebuie percepută ca un moft al
naturii ci ca o legitate fără de care aceasta n-ar putea
exista.
10026. Libertatea este o lege fundamentală a
Existenţei.
10027. Libertatea nu se termină şi nu începe odată
cu Omul sau Existenţa, ci cu Dumnezeu.
10028. Un om liber este un om alături de
Dumnezeu.
10029. Fiecare este liber atât ca drepturi cât şi ca
îndatoriri ale libertăţii.
10030. O libertate care nu-ţi cere nimic este o
libertate falsă.
10031. Principiile libertăţii constau atât în cauză şi
efect cât mai ales în negarea negaţiei, factori decisivi în
evoluţia pozitivă sau negativă a Universului cunoscut
sau necunoscut.
10032. Logica libertăţii se supune celor mai stricte
legităţi ale existenţei atât din punct de vedere ontologic
cât şi gnoseologic.
647
10033. Cum ar arăta gândirea fără libertate dar

ştiinţele?
10034. Argumentele logicii libertăţii constau în
echilibrele opozanţilor, bine-rău, frumos-urât, din cadrul
Coeficientului logic 2 pe care se axează cunoaşterea
noastră.
10035. Un Destin fără porţia lui de libertate ar fi
inexistent.
10036. Chiar şi Inexistenţa este liberă să posede
propriul ei Destin de opus al Existenţei.
10037. Între sistem şi structură există libertatea
deosebirilor şi opozanţilor.
10038. Înainte de Creaţia Primordială şi Destin,
Dumnezeu a fost liber să le înfăptuiască prin Cauza
Efectului Primordial, care a fost Libertatea.
10039. Cum ar arăta o credinţă fără libertatea
mântuirii dar un cer fără un Dumnezeu izbăvitor?
10040. Un înţeles fără propria lui libertate ar deveni
un neînţeles desăvârşit.
10041. Ca Universul să existe a trebuit să fie liber
pentru a o face.
10042. Cât de sublimă este libertatea care-ţi
îndeplineşte dorinţele dar şi cât de amarnică este aceeaşi
libertate care nu le poate îndeplini?
10043. Libertatea este sistemul care include în
structura lui toate sensurile şi nonsensurile cunoaşterii.
10044. Fără libertate cunoaşterea nu s-ar fi putut
închega într-un TOT anume, formând Conştiinţa ci ar fi
fost o mare necunoscută în forma pe care o ştim azi,
rămânând la nivelul cunoaşterii animalice.
10045. Cauza Conştiinţei este Libertatea.
10046. Dacă nu am avea libertatea să conştientizăm
lumea, aceasta ar fi cu totul altceva pentru noi, poate
Paradisul din care am coborât cunoscând moartea, sau
un infern căruia i-am fi trăit doar prezentul, asemenea
multor animale ce nu pot conştientiza.
648
10047. Fără libertatea conştiinţei nu am avea viitor

şi trecut, rămânând să trăin un prezent animalic.
10048. Lumina Divină a Conştiinţei ne-a adus
opţiunea libertăţii de sine care depinde de noi în ce scop
o folosim, pozitiv sau negativ.
10049. Prin libertate omul şi-a primit conştiinţa de a
fi demiurg concurându-L uneori pe Dumnezeu în opera
creaţiei.
10050. Datorită conştiinţei libertăţii, atunci când
omul nu-L poate egala pe Dumnezeul din sângele său,
devine Diavol.
10051. Libertatea conştiinţei înseamnă o luptă
continuă, creativă dintre binele şi răul conştient sau
subconştient al omului, dintre ceea ce ştim noi despre
noi şi străinul din noi, având ca rezultat atât realizări ale
binelui dar şi ale răului.
10052. Cu siguranţă la începuturile istoriei sale
milenare, omul era mult mai aproape de subconştientul
său, de aşa zisul străin ce sălăşluieşte în el, dar având
libertatea conştiinţei, în loc să se apropie de toate
acestea s-a depărtat nepermis de mult. De aceea vedem
azi atâtea conflicte şi războaie, crime şi atrocităţi de
toate felurile.
10053. Viitorul omenirii constă în modul cum vom
aborda libertatea propriei noastre conştiinţe.
10054. Destinul este o cacealma fără libertate, el nu
are libertatea de a se schimba pe el, cât libertatea de a
schimba efectele a căror cauză este.
10055. Destinul este unicul element al cunoaşterii
care nu are libertate în structura lui ci doar în efectele
lui, faţă de conştiinţă, de exemplu.
10056. Opusul Destinului este Conştiinţa.
10057. Atunci când Dumnezeu şi-a trecut pragul
propriului Destin a fost liber să creeze, Conştientizând.
10058. Cum ar arăta viaţa fără libertatea morţii, dar
moartea fără libertatea vieţii ar mai exista?
649
10059. Prin libertate Cuvântul devine Adevăr

primind un Destin al cărui efecte se vor impregna în
Conştiinţă, ajungând fapte, idei sau creaţii.
10060. Să fie libertatea rămăşagul Lui Dumnezeu
cu Conştiinţa capabilă de a crea Paradisul sau Infernul
Universului?
10061. Cât de liber trebuia să fie cerul când a
înţeles că sufletul lui se împarte între zi şi noapte, între
bine şi rău, între Paradis şi Infern doar pentru a-şi putea
conştientiza Existenţa?
10062. Dumnezeu a avut libertatea de a decide dacă
să creeze sau nu Conştiinţa lumii, conştient fiind că
binele nu poate exista fără rău, frumosul fără urât,
Paradisul fără Infern şi atunci a decis, ştiind că toate
acestea vor evolua iar alături de bine şi rău vor exista şi
alte elemente, formând lumi cu logici din ce în ce mai
complexe.
10063. Libertatea de opţiune a Lui Dumnezeu s-a
transformat în energie dând astfel Existenţei un impuls
pentru lumile ei, energie care a fost motorul Conştiinţei
spirituale dar şi al Conştiinţei materiale.
10064. Jaloanele principiilor libertăţii se impart
între decizie, cunoaştere şi conştientizare.
10065. Cel ce-şi risipeşte libertatea cugetului se
aruncă singur în închisoarea trupului.
10066. Libertatea doreşte mai degrabă
simţămintele sfinţilor din inima ta decât furtunile ei.
10067. Aminteşteţi că Dumnezeul din tine, ţi-a creat
lumea prin libertate de aceea dăruieşte şi tu celorlalţi
sentimentele libertăţii.
10068. Întreabă-ţi conştiinţa din ce cauză moare
libertatea?
10069. Libertatea este aluatul pus la copt de
Dumnezeu la facerea lumii.
650
10070. Cu cât numărul libertăţilor dintr-un înţeles

este mai mare cu atât acesta devine mai boem dar fără
libertăţi devine văduv.
10071. În dreptate nu pot exista prea multe
libertăţi.
10072. Egalitatea este supusă unei singure libertăţi,
aceea de a defini echilibrul.
10073. Câţi nu-şi doresc egalitate şi atunci vin
fiecare cu libertăţile lor pe care le închină unei singure
libertăţi, aceea a dictaturii egalităţii.
10074. Libertatea socială va fi mereu parţial opusă
libertăţilor individuale de aici legalitatea.
10075. Preţuieşte adevărul dacă vrei să-ţi tihnească
libertatea.
10076. Libertatea nu este un capriciu al naturii ci
face parte din esenţa ei.
10077. Libertatea va face mereu un joc de egalitate
în faţa Destinului.
10078. Nu există luptă mai dreaptă decât cea a
libertăţii.
10079. Libertatea este aceea care aprinde Lumina
Divină în sufletele noastre.
10080. Libertatea înseamnă şi pasiune dar pasiunea
deseori nu mai înseamnă libertate.
10081. Fără libertate nici o stea din cerul nesfârşit al
fiinţei noastre nu ar mai străluci.
10082. Câte suflete tot atâtea compromisuri cu
libertatea.
10083. Libertatea înteţeşte flacăra Luminii Divine
din noi.
10084. Paşii libertăţii devin nesinceri când drumul
pe care-l alegem este minciuna.
10085. Cel ce se reazămă pe libertate îl iubeşte pe
Dumnezeu.
651
10086. Din mulţimea de pe stradă câţi oameni sunt

liberi cu adevărat şi câţi meditează la Lumina Divină din
sufletele lor?
10087. Candela libertăţii poţi să o menţii aprinsă
prin meditaţie asupra conştientului, subconştientului şi
Dumnezeului din tine, faţă de care nu ai voie să faci nici
un compromis.
10088. Cel ce crede că libertatea se poate obţine pe
căi dosnice sau josnice nu a avut-o niciodată.
10089. Libertatea este o himeră sau o utopie pentru
omul fără Dumnezeu, Adevăr şi Suflet.
10090. Nimic nu poate fi mai înălţător decât să dai
lanţurilor libertate.
10091. Umilinţa este o libertate decăzută din
Paradis, pentru sufletele obscure şi flacăra Paradisului
pentru cei îndeajuns de liberi să spele picioarele
murdare ale dreptăţii.
10092. Doar libertatea poate dovedi care este
greutatea şi puritatea Adevărului.
10093. Diamantul libertăţii va străluci doar în
palatele sufletelor care vor şti să preţuiască moartea
deasupra vieţii.
10094. Câţi n-au murit pentru libertatea altora,
înstrăinaţi de propriul lor Dumnezeu?
10095. O libertate obţinută prin fapte reprobabile
este o libertate falsă care mai devreme sau mai târziu va
deveni lanţul vieţii tale, ce-ţi va lega Destinul de osia
Morţii.
10096. Muntele libertăţii este adesea înconjurat de
spinii deznădejdii de pe fruntea Mântuitorului.
10097. Dumnezeu se află prin libertate în fiecare
înţeles dând astfel voie conştiinţei să se nască.
10098. Libertatea este o sursă de fericire dacă ştii ce
anume să consumi din ea.
10099. Conştiinţa libertăţii nu va accepta niciodată
moartea ca fiind o dispariţie ci o transformare, o nouă
652
viaţă, un nou Univers. De aici în lume totul se

transformă şi nimic nu moare, iar cum fără libertate nici
Dumnezeu n-ar exista, înseamnă că transformarea este
cu adevărat o realitate.
10100. Libertatea este paharul din care oricât ai bea
tot nu te vei sătura.
10101. Ar mai fi existat progresul, devenirea şi
fiinţarea, conştiinţa şi cunoaşterea, naşterea şi moartea
fără libertate?
10102. Cât de singuri şi debusolaţi sunt cei care nu-
şi înţeleg îndeajuns opţiunea libertăţii propriului suflet.
10103. Libertatea este simţirea eternităţii şi
nesfârşitului din noi.
10104. Libertatea cuprinde tot ceea ce am dori sau
spera, visa sau iubi, iar ca să le putem îmbrăţişa pe toate
acestea trebuie doar să înţelegem capriciile libertăţii.
10105. Libertatea va cere cel mai puţin de la tine
dacă o vei dori cu sufletul şi nu cu trupul.
10106. Treptele libertăţii sunt alunecoase pentru
minciună, perfidie şi desfrâu.
10107. Lipsa libertăţii nu înseamnă inexistenţa ei, ci
neaflarea ei.
10108. Alături de libertate poate fi numai cel ce este
alături de iubirea Lui Dumnezeu.
10109. Prin libertate conştiinţa poate da un înţeles
lumii.
10110. Chiar şi o conştiinţă încătuşată şi oprimată
este liberă fiindcă toate înţelesurile ei au libertatea Lui
Dumnezeu în ele, totul este să-L găseşti pe Dumnezeu.
10111. Dumnezeu nu este nici spirit nici om ci o
Conştiinţă a Libertăţii axată pe iubire, adevăr şi
cunoaştere.
10112. Prin Dumnezeu libertatea devine Calea şi
adevărul Viaţa eternă, de aceea moartea există doar ca o
premisă a vieţii.
653
10113. Fără păcate nici Dumnezeu nu ar fi fost

liber.
10114. Chiar dacă ne convine sau nu şi păcatele fac
parte din esenţa libertăţii.
10115. Dacă nu ar fi fost răul, păcatul, la care să se
raporteze binele şi virtutea, am mai fi avut libertatea de
a spera, dori sau visa?
FILOSOFIA LIBERTĂȚII
10116. Câte clipe pot trece fără libertatea trecerii,

câte spaţii pot cuprinde nesfârşirea? Iată că şi timpul sau
spaţiul nu ar exista fără libertate.
10117. O Existenţă care nu ar avea libertatea să se
raporteze la inexistenţă nu ar fi.
10118. Libertatea este sufletul şi esenţa Universului.
10119. De câte ori nu ne găsim libertatea în voinţă
ne simţim debusolaţi fiindcă facem parte din sufletul
unui Dumnezeu liber.
10120. Libertatea este floarea care renaşte de
fiecare dată în esenţa lucrurilor, fenomenelor, proceselor
chimice, fizice, mecanice, cuantice, prin transformare,
descompunere în elemente iniţiale, recompunere şi
revitalizare în noi şi noi lumi.
10121. Existenţa înseamnă înainte de toate libertate
şi Dumnezeu. Prin Dumnezeu Existenţa a fost cunoscută
654
şi creată iar prin libertate Dumnezeu a fost liber să o

cunoască şi să o creeze.
10122. Esenţa libertăţii constă în opţiunea acţiunii
sau inacţiunii.
10123. Materia este un concept prin care libertatea
are opţiunea transformării, remodelării şi translatării de
la un spaţiu la altul, care are în esenţa lui tot libertatea.
10124. Particulele elementare nu ar putea reacţiona
între ele fără libertatea opţiunii anumitor legi cuantice
care-şi găsesc esenţa în Gândul Primordial a Lui
Dumnezeu ce a determinat Evenimentul Primordial
datorită libertăţii.
10125. Libertatea esenţei este devenirea.
10126. Relaţia dintre esenţă şi libertate se numeşte
ordine indiferent că e sub forma entropiei sau a
structuralizărilor ordonate simetric.
10127. Esenţa dă substrat libertăţii de a-şi crea
propria ei ordine.
10128. Esenţa este acea parte a Gândului Primordial
pe care a frământat-o libertatea pentru a da Existenţei un
sens.
10129. Libertatea este structura pe care s-au
dezvoltat toate legile Universului.
10130. Esenţa fiinţei umane constă libertatea de a
conştientiza necesitatea.
10131. Esenţa iubirii constă în libertatea unicului
adevăr cunoscut de om: Simţirea, care dă culoare şi
vitalitate până şi Iluziei Vieţii.
10132. Esenţa gândului constă în libertatea sinelui.
10133. Fiecare înţeles îşi are propria esenţă prin
libertate. De aceea între esenţă şi libertate există o
relaţionare ce stă la baza fundamentului Existenţei.
10134. Libertatea este locul unde nu se întâmplă
nimic dacă nu ştii să visezi, să speri sau să doreşti.
655
10135. Prin libertate până şi Destinul devine

permisiv dacă înţelegem să fim liberi indiferent de
circumstanţe.
10136. Esenţa răului stă în libertatea binelui de a fi
rău.
10137. Esenţa binelui stă în libertatea răului de a fi
bine.
10138. Esenţa păcii stă în libertatea războiului şi a
războiului în libertatea păcii.
10139. Oricât de mult ai dori să alungi sau să
primeşti esenţa libertăţii unui înţeles din sufletul tău nu
vei reuşi decât dacă îţi vei cunoaşte esenţa libertăţii
propriului suflet, lucru pe care mulţi l-au căutat o viaţă
întreagă, unii prin asceză alţii prin meditaţie, reuşind
mai mult sau mai puţin.
10140. La copacul libertăţii să nu mergi niciodată
cu toporul fiindcă o singură ramură de-o vei tăia, toate
celelalte se vor veşteji.
10141. Dacă ar exista un om capabil să elimine
esenţa libertăţii unui singur înţeles din Conştiinţa
Universală, toate celelalte înţelesuri s-ar elimina
reciproc ca într-un joc de domino.
10142. Esenţele libertăţilor din înţelesuri sunt
fractalii spirituali ai Conştiinţei Universale.
10143. Interdependenţa şi relaţionarea, cauza şi
efectul, esenţa şi legitatea sunt atributele primordiale şi
fundamentale ale Libertăţii.
10144. Nu noi alegem libertatea ci libertatea ne
alege pe noi dacă o merităm.
10145. Libertatea păcatului este adesea pasiunea,
dar pasiunea poate fi şi cauza sfinţeniei.
10146. Libertatea Iluziei Vieţii constă în opţiune.
10147. Diferenţa dintre Adevăr şi Iluzia Vieţii pe
care o trăieşte omul constă în libertatea opţiunilor
voinţei. Prin Iluzia Vieţii omul are doar iluzia libertăţii
că poate avea oportunitate într-un Destin scris dinainte
656
pe când adevărata libertate a oportunităţii se clădeşte în

afara Destinului uman, în Conştiinţa Universală, unde
există esenţele libertăţii înţelesurilor, adică la nivel de
înţeles.
10148. Libertatea unei legi stă în subordonare şi
ordonare iar cum Destinul este la rândul lui o lege şi
libertatea lui constă în acestea.
10149. Un Destin care nu are capacitatea de
coordonare deci de legitate pentru cel ce este dat
înseamnă că nu poate fi predestinat deci nu există.
10150. Ca un Destin să existe trebuie să aibe
libertatea de a fi predestinat de legităţi superioare lui.
10151. Destinul este o lege a conştiinţei, cu excepţia
că se axează pe coordonarea unui mare număr de legităţi
ale conştiinţei, determinând Iluzia Vieţii.
10152. O lege a conştiinţei care are libertatea de a
coordona mai multe legi ale conştiinţei, subordonându-
se la rândul ei altor legi superioare ale conştiinţei, poartă
numele de Destin.
10153. Legităţile conştiinţei sunt tot ce ţine de
partea afectivă, cognitivă şi volitivă a omului ce
comprimă fiecare în parte în esenţele lor o anumită doză
de libertate aflată în subconştientul sau conştientul
omului.
10154. Fiecare conştient trebuie să aibe libertatea
propriului său subconştient, unde să se retragă din când
în când şi să se relaxeze.
10155. Jaloanele principalele ale conştiinţei Iluziei
Vieţii sunt: iluzia libertăţii de decizie, omul făuritorul
propriului destin şi teama de moarte. Toate aceste iluzii
ne menţin în viaţă şi ne fac să credem că avem un alt
rost decât cel ştiut de Adevărul Absolut pe care nu-l
cunoaştem.
10156. Ca să poată exista conştiinţa avem nevoie de
libertatea voinţei, a opţiunii. Fiind predestinaţi unui
Destin nu avem această libertate în realitate. De ce
657
suntem supuşi Destinului? Fiindcă nu suntem Conştiinţa

Universală şi nici parte a Evenimentului Primordial
gândit de Dumnezeu ci oglinda acestora. Cum oglinda
nu poate decât să reproducă originalul, am devenit
predestinaţi de original şi supuşi astfel Destinului, care
ne-a dat Iluzia Vieţii.
10157. Nu există înger pe lumea asta care să nu fi
avut libertatea de a greşi.
10158. Toate culorile spirituale ale lumii n-ar fi
nimic fără libertatea de a le amesteca.
10159. Nici o viaţă n-ar putea muri fără libertatea
morţii.
10160. Cât de liberi am putea muri înaintea unei
morţi care nu ne reprezintă?
10161. Alături de moarte fiecare suflet devine o
teamă a propriei creaţii.
10162. Nu sfida moartea când nu ştii ce se ascunde
în spatele vieţii.
10163. Toate stâncile pe care te-a urcat viaţa nu
înseamnă nimic înaintea morţii gândurilor tale.
10164. Cel ce doreşte să trăiască numai în libertate
nu va fi liber niciodată.
10165. A proroci libertatea nu este totuna cu a o
trăi.
10166. Pentru a trăi libertatea în deplinătatea ei,
iubeşte-ţi propria condiţie umană în această lume.
10167. A fi liber nu înseamnă a avea tot ce-ţi
doreşti ci a fi liber să-ţi doreşti pentru a avea.
10168. Libertatea este seninul pe care doar razele
soarelui iubirii îl poate străbate, ducându-l în sufletul
tău.
10169. Libertatea nu este eliberare ci împăcare,
iubire, acceptare, plăcere şi abia pe urmă, fericire.
10170. Un om fără necesităţile vieţii nu poate fi
liber.
658
10171. Câte vieţi nu au fost secerate pentru

libertatea fericirii şi câte nu şi-au găsit fericirea
hrănindu-se cu pâinea amară a muncii?
10172. Regele fals al libertăţii este banul iar cel
real, împăcarea cu propriul sine.
10173. Banul este dictatorul libertăţii.
10174. Libertatea este unicul înţeles al cărui opus,
poate fi libertate pentru unii şi încătuşare pentru alţii.
10175. Pariul libertăţii cu moartea constă în viaţă.
10176. Fericit e cel ce-şi îndeplineşte dorinţele dar
mai fericit e cel liber de el însuşi.
10177. Fericirea face pace cu libertatea doar atunci
când se împlineşte pe când libertatea face pace cu
fericirea doar atunci când se regăseşte în ea.
10178. Meditaţia este cea mai înaltă chemare către
libertate a omului.
10179. Nu poţi fi liber râvnind la poziţii ierarhice.
10180. A-ţi trăi viaţa fără să-i înţelegi libertatea este
ca şi cum te-ai fi născut orb, surd şi mut, ca mai apoi să
vrei să le arăţi tuturor ce ai văzut, auzit şi înţeles din
absurdul propriei tale existenţe.
DEMOCRAȚIE
10181. Democraţia este hrana minciunii.

10182. Libertatea în democraţie se numeşte
dictatura unora şi favorizarea altora.
659
10183. Unica logică a democraţiei constă în

penitenciar.
10184. Frumuseţea şi suferinţa Iluziei Vieţii este o
democraţie creată de un Dumnezeu beat de elitism şi
parvenire.
10185. Nu există politică care să nu se folosească de
iluzia democraţiei.
10186. Orice politician care se respectă este un
prestidigitator al democraţiei scoase din jobenul ros al
mizeriei umane.
10187. Democraţia se luptă cu injustiţia la vedere şi
cu justiţia pe uşa din dos.
10188. Câtă democraţie a curs pe râurile murdare
ale vieţii, înecându-ne?
10189. O palmă democratică nu va fi la fel de
dureroasă ca una dictatorială chiar dacă face mai multe
ravagii.
10190. Politica este arta de a manipula minciuna pe
obrazul gros al corupţiei.
10191. Arată-mi un politician cinstit şi-ţi voi arăta
doi popi care nu ştiu ce e greşit din creaţia Lui
Dumnezeu căruia I se închină.
10192. Democraţia în politică se numeşte obraz
gros şi multă răbdare.
10193. De ce nu se numeşte politica artă alături de
muzică, literatură sau teatru? Fiindcă în artă minciuna
devine, ineficienţă, suficienţă iar în politică, adevăr.
10194. Politica fără mincună ar fi ca tortul fără
zahăr sau pasărea fără aripi.
10195. Ca să învingi în politică trebuie să ştii cum
să fii umil înaintea celor pe care-i calci în picioare.
10196. Cel puţin politica este o religie mai
adevărată decât multe credinţe fiindcă îşi ţine sfinţii
prin parlamente, îi vezi în carne şi oase.
10197. Religia este democraţia neînţelesului din
om.
660
10198. Libertatea este ruina democraţiei.

10199. Democraţia celor săraci va sta mereu în lege
iar a bogaţilor în fărădelege.
10200. De câtă democraţie a avut nevoie Dumnezeu
pentru a născoci această caricatură de lume?
10201. Pacea este reversul amar al democraţiei
luptei cu noi înşine.
10202. Fără ameninţare nici o democraţie nu ar fi
autentică.
10203. Teama este cea care întăreşte democraţia.
10204. Regretele târzii sunt întotdeauna crema care
lustruieşte democraţia.
10205. Politica este avortonul democraţiei.
10206. Pleava societăţii va fi mereu mai egală
înaintea democraţiei decât valorile autentice.
10207. Democraţia de paradă este covorul roşu al
politicii.
10208. Câtă democraţie a cheltuit societatea cu
închisorile?
10209. Lipsa democraţiei arată faţa adevărată a
societăţii.
10210. Democraţia este fardul care şi-l aplică
politica zilnic pe faţa brăzdată a fărădelegii.
10211. Prin democraţie crimele politicii devin
legale.
10212. Fondul democraţiei rămâne maltratarea iar
esenţa închistarea.
10213. Nu pot exista represalii mai cumplite decât
cele ale democraţiei.
10214. Promisiunile în democraţie sunt iluzii
vândute drept realitate iar în dictatură, realităţi vândute
drept iluzii.
10215. Fiecare societate democratică îşi are propria
poveste prin care cerşeşte mila hazardului, binecuvântat
de blestemul suferinţei, care întinde o mână de arginţi
murdari sufletelor pierdute.
661
10216. Iluziile sunt florile democraţiei.

10217. Statuile democraţiei se numesc vânzare,
teamă şi deznădejde.
10218. Egalitatea în democraţie înseamnă speranţe
deşarte.
10219. Democraţia democraţiei se numeşte
dictatură precum dictatura dictaturii, democraţie.
10220. Cine a plantat democraţia a legiferat
minciuna.
10221. Nu poate exista democraţie în ierarhie şi
elitism.
10222. Fiecare societate are structura ei ierarhică ce
exclude din start orice adevăr democratic.
10223. Adevărul democratic este susţinut de
egalitate în şanse, idei, speranţe, vise, libertate de a
dărui sau a obţine bunuri şi foloase dar şi în înfăptuiri.
10224. O democraţie lipsită de adevărul democratic
este un ocean fără apă sau o pasăre fără aripi.
10225. Dictatura este paznicul democraţiei.
10226. O democraţie autentică fără dictatură este
asemenea orizontului ce-ar fi prins în braţe.
10227. Orice formaţiune politică care se declară
democrată este mincinoasă atât timp cât are o structură
ierarhică.
10228. Adevărata democraţie autentică o găsiţi doar
în dictatura care slujeşte egalitarismul adevărat, fără a fi
axată pe ierarhie, ceea ce nu s-a născut până acum.
10229. Nu poţi vorbi despre democraţie în
capitalism sau communism fiindcă ambele sunt
ierarhizate chiar dacă fiecare minte mai frumos sau mai
urât, în funcţie de circumstanţe.
10230. Pentru ca o societate să fie democratică ar
trebui mai înainte de toate ca toţi membrii care o
compun să fie egali atât în intelect cât şi în aptitudini,
ceea ce este imposibil.
662
10231. Arta aparţine realităţii care nu îngrădeşte

conştiinţe pe când democraţia, legii.
10232. Ca o lege să fie dreaptă ar trebui să aducă
suferinţă fiecăruia în mod egal.
10233. Judecătorul suprem al democraţiei este
suferinţa.
10234. Reproşurile democraţiei înseamnă război iar
ale dictaturii, pace, deoarece democraţia îţi dă libertate
iar războiul, constrângere.
10235. Nu poate exista un stil al democraţiei fiindcă
nu pot exista mai multe tipuri de democraţii, unde una
să fie mai democrată sau mai egală decât cealaltă.
10236. Faţă de multiple dictaturi, democraţia
autentică este unică şi nu poate face compromisuri.
10237. O societate care se pretinde democratică
este din start dictatorială fiindcă a striga democraţia în
gura mare înseamnă a acoperi ceva putred din ea.
10238. Îngheţul dictaturii nu înseamnă dezgheţul
democraţiei.
10239. Nu poate exista politică şi alegeri electorale
democratice fără dictatura strictă a legii cum nu poate
exista bine fără rău şi frumos fără urât.
10240. O democraţie care nu-şi recunoaşte
rădăcinile dictatoriale este ca o plantă fără sevă.
10241. Ca o democraţie să înflorească are nevoie de
ajutorul dictaturii.
10242. Nu poate exista democraţie care să nu-şi
recunoască dictatura pe care o respiră spre a putea
subzista.
10243. Politica cea mai apropiată de democraţie
este cea dictatorială.
10244. Democraţia indivizilor fără intelect sau
aptitudini egale într-o societate este cea mai feroce
dictatură mascată.
663
10245. Daţi poporului legi cât mai aspre dacă vreţi

să clădiţi democraţia şi nu uitaţi să vă includeţi şi pe voi
în ele.
10246. Lanţurile dictaturilor devin colierele de aur
ale democraţiilor dacă sunt lustruite la gâtul claselor
conducătoare ale societăţii.
10247. Politica este cea mai de preţ artă a minciunii
şi de aceea trebuie însemnată încă de la început cu
felinarul roşu înaintea bordelului plin de promisiuni.
10248. Libertatea în democraţie se numeşte noroc
iar în dictatură şansă.
10249. Câţi dintre noi nu ne simţim împliniţi de
minciuna democraţiei sau loviţi de adevărul crud al
dictaturii.
10250. Democraţia este teatrul pe a cărui scenă
joacă societatea cu program non-stop.
10251. Nimic nu a revoluţionat minciuna soială mai
mult decât democraţia.
10252. Între democraţie şi dictatură există un pod al
prieteniei numit: Toleranţă pentru dictatură şi Casă de
Toleranţă, pentru democraţie.
10253. Biserica este exemplul cel mai concludent al
dictaturii crâncene ce este simţită drept democraţie
profundă datorită credinţei.
10254. Politica este biserica a cărei credinţă nu şi-a
vândut roadele în întregime morţii şi vieţii veşnice,
lăsând câteva şi vieţii de zi cu zi.
10255. Libertatea fără garduri este ca si cuşca care
te apără de rechini fără gratii.
10256. Divorţul în politică poate însemna căsătorie,
în democraţie viaţă iar în dictatură, libertate.
10257. Sudoarea în democraţie se numeşte şansă iar
în dictatură, închisoare.
10258. În iubire nu poate exista democraţie iar în
ură, libertate.
664
10259. Pacea în democraţie se hrăneşte cu armele

războiului precum în dictatură războiul se hrăneşte cu
armele păcii.
10260. Marii oameni de stat au fost democraţi doar
când şi-au ştiut asigurate dictaturile în băncile de date
ale istoriei.
10261. Libertatea este căluşul pus în gura dictaturii
spre a scoate tot ce ştie despre trecutul murdar şi
pervers al democraţiei.
10262. Democraţia şi dictatura, chiar dacă joacă
două dansuri diferite, se reunesc sub aceeaşi orchestră a
desfrâului ideologic.
10263. Dictatura proletariatului este democraţia
conducătorilor iar cea a conducătorilor, libertatea
proletariatului, indiferent dacă sistemul e comunist sau
capitalist.
10264. A fi democrat înseamnă a te supune legii
care ştie să te preţuiască la rândul ei.
10265. În democraţie lipsa speranţei se numeşte
neşansă iar în dictatură, datorie.
10266. Nefericirea în democraţie devine drept la
replică iar în dictatură drept la tăcere.
10267. Produsul democraţiei constă în calitatea
minciunii, pentru a ne arăta frumuseţile Iluziei Vieţii iar
în dictatură în dezmembrarea minciunii, spre a afla cât
de goi suntem şi cât mai avem de muncit pentru a ne
coase hainele morţii spre a scăpa de această lume.
10268. A suferi democratic înseamnă a îndura mai
puţine neajunsuri?
10269. Când Dumnezeu ne-a dat pacea şi războiul a
făcut-o pentru libertate.
10270. Păcatul Originar l-am primit atunci când am
descoperit dictatura sau democraţia prin cunoaştere?
10271. Orice politică îşi are democraţia ei.
665
10272. Faţă de moarte nu există democraţie cu toate

că de murit murim cu toţii deoarece în viaţă nimeni nu a
fost egal cu celălalt.
10273. Îngerii de pază ai democraţiei sunt destinul
şi întâmplarea.
10274. Un Dumnezeu democrat nu mai este
Dumnezeu.
10275. Pacea în democraţie se numeşte război cu
tine însuţi.
10276. Nu toate florile democraţiei sunt lipsite de
ţepi.
10277. Presa în democraţie devine duşmanul de
moarte al păcii interumane.
10278. Succesul în democraţie se numeşte îndoială
iar în dictatură, desfrâu.
10279. Știe cineva ce număr poartă democraţia la
pantofii păcii sociale şi ce preţ a plătit pentru aceştia?
10280. Nasturii democraţiei nu se deschid de către
oricine ci doar de către cei avuţi.
10281. Și democraţia îşi are democraţia ei care
constă în dictatură.
10282. Folosim democraţia cel mai adesea pe post
de cârpă cu ajutorul căreia spălăm mizeriile şi păcatele
societăţii de consum.
10283. Adevărata democraţie poate fi recunoscută
doar de dictatură.
10284. Cum se face că democraţia devine dictatură
pentru clasele de jos?
10285. Câtă dreptate avea democraţia când afirma
că egalitatea stă în şanse doar că rămâne de văzut ale
cui.
10286. Copacul nemuririi numai la soarele
democraţiei nu s-ar putea încălzi datorită minciunii şi
perfidiei existenţei.
10287. Cele mai mari nedreptăţi le veţi găsi în
democraţie.
666
10288. Politica este o construcţie a invidiei,

oportunismului şi lăcomiei aduse la rang de artă.
10289. Adevărata democraţie pentru om este
dictatura.
10290. Cine crede că democraţia aduce adevărata
pace socială se minte amarnic.
10291. Viaţa la fel ca şi democraţia este un lung şi
necruţător compromis cu noi înşine.
10292. Omul este animalul de corvoadă a
democraţiei.
10293. Pe cât de cinică poate fi dictatura pe atât de
criminală, democraţia.
10294. Speranţa în democraţie se numeşte adeseori,
protest.
10295. Nu dictatura este cea care asupreşte
idealurile umanismului, ci democraţia.
10296. Lipsa de scrupule în democraţie se numeşte
avânt.
10297. Dictatura este democraţia celor mulţi iar
democraţia a celor puţini.
10298. Mama democraţiei este desfrâul ideologic.
10299. Calea spre democraţie este pietruită cu
injustiţie şi fărădelege.
10300. Doar cel ce a înotat în apele murdare ale
democraţiei va şti să preţuiască curăţenia dictaturii.
10301. Într-o dictatură cu toţii suntem supuşi pe
când în democraţie doar unii supuşi duc greul celorlalţi
nesupuşi.
10302. Democraţia bogaţilor nu va fi echivalentă cu
cea a săracilor.
10303. Bogaţii sunt marii perdanţi înaintea morţii,
pe când săracii în faţa vieţii, dar ştiind că viaţa i se
supune necondiţionat în cele din urmă morţii, înseamnă
că bogăţia nu are nici un rost.
667
10304. Libertatea bogăţiei va fi mereu ferecată cu

lanţurile grijilor de a o menţine, ajungând să devii
sclavul ei.
10305. Nu există sclav mai desăvârşit decât bogatul
faţă de avere.
10306. Lumea este o sală unde ne aşteptăm mai
repede sau mai târziu trenul morţii care nu te lasă să iei
cu tine nimic, prin urmare fuga după avere face parte
din decorul Iluziei Vieţii.
10307. Libertatea de a alege în Iluzia Vieţii devine
opţiune trucată în dictatura de a fi ales mai repede sau
mai târziu de moarte.
10308. Destinul este văduva de vază a democraţiei
vieţii.
10309. Democraţia autentică nu are nici prezent şi
nici viitor, ci doar trecut, înaintea morţii.
10310. Adevărata faţă a democraţiei se oglindeşte
doar înaintea morţii.
10311. Dacă democraţia pare a fi o opţiune, moartea
devine obligatorie, indiferent cât de democratic sau nu
este să mori.
10312. Spaimele democraţiei sunt moartea şi
destinul.
10313. Înţelege pe deplin democraţia privind în
neadevărurile, înjosirile, iluziile, credinţele, religiile şi
visele fiinţei umane, pe care să le aplici societăţii.
10314. O democraţie perfectă ar fi cea mai aspră
dictatură pentru om, fiind în esenţa lui imperfect.
10315. Atât timp cât munca este vânatul de bază în
hrana societăţii de consum, democraţia va fi fiara
însetată de sânge care conduce haita.
10316. Stindardul democraţiei se numeşte desfrâu
politic.
10317. Dumnezeu îşi arată faţa democratic doar
sfinţilor care fac ce vrea El, pentru restul e un dictator.
668
10318. Nu există minciună mai mare decât să afirmi

că pot exista legi democratice, de parcă ele s-ar aplica
doar celor cărora le convine şi nu tuturor inegalilor.
10319. Democraţia este sosul prin care minciuna
politică îşi asesonează vânatul din societatea de consum.
10320. Dacă Dumnezeu face parte din noi, dacă El
se identifică cu visele şi aspiraţiile noastre, dacă este
iubire, mai poate fi democrat şi cu ceilalţi?
10321. Concurenţa este osia democraţiei.
10322. Democraţia este libertatea desfrâului şi
balanţa fărădelegii dacă uită să fie dictatorială.
10323. O dictatură care înţelege condiţia umană este
cea mai autentică democraţie din lume.
10324. Dictatura poate fi atât în slujba omului cât şi
împotriva lui, pe când democraţia oricât s-ar strădui să
ajute omul tot va face rabat de la calitate datorită
faptului că oamenii nu sunt egali.
10325. Într-o societate cu indivizi inegali nu poţi
face o lege pentru toţi ci doar pentru unii, oricât de mult
ai trâmbiţa democraţia.
10326. Presa în democraţie este menghina ce ţine
capul de afiş al mizeriei umane.
10327. Lasă democraţia la o parte dacă vrei să devii
fericit şi încearcă să devii dictator cu tine însuţi.
10328. Puterea democraţiei este mai mare într-o
societate debusolată şi chinuită pe când a dictaturii, într-
una ce se crede perfectă.
10329. Nu există politician adevărat care să nu
cunoască arta manipulării şi nici politică care să nu fie
în folosul celui care-o promovează.
10330. În politică unii sunt mai egali decât alţii şi
de aceea promovează, egalitarismul.
10331. Nu toate ploile inundă dar toate democraţiile
scufundă sau scot la suprafaţa apei mizeria umană.
669
10332. Prometeu n-ar fi adus niciodată focul într-o

dictatură ci numai în democraţiile care se puteau juca
liber şi nestingherite cu acesta.
10333. Flăcările iadului nu sunt mai puţin
democratice decât maiestuoasele porţi ale raiului.
Depinde de opţiunea fiecăruia.
10334. A răzbi în democraţie înseamnă să întruneşti
calităţile defectelor ei.
10335. Paradisul democraţiei constă în infernul
majorităţii.
10336. Cu toate că Dumnezeu este principalul
responsabil pentru democraţie este totodată cel mai
mare dictator. Acesta este sufletul omului.
10337. O democraţie fără Dumnezeu este ca un
infern dictatorial fără Diavoli.
10338. Vocea democraţiei răguşeşte ori de câte ori
vine vorba despre egalitate.
10339. Să fi împins Dumnezeu prea tare leagănul
democraţiei, încât aceasta s-a lovit cu capul de stâlpii
care-o susţineau, căzând în dictatură?
10340. Nu democraţia este de vină pentru
fărădelegile ei, ci societatea care-o consumă negătită
cum ar trebui.
10341. În democraţie fericirea poate da clasă
dezamăgirii doar în casele celor puternici.
10342. Dacă toţi oamenii ar fi egali adevărata
democraţie ar sta în dictatură dar cum nu este aşa
adevărata dictatură stă în democraţie.
10343. Gratiile dictaturii sunt unse cu cheia
democraţiei în sufletele celor mulţi.
10344. Puntea dintre democraţie şi libertate se
numeşte utopie.
10345. Când democraţia îmbracă salopeta proletară
se numeşte dictatură comunistă iar când o dezbracă,
capitalistă.
670
10346. Rupeţi lanţurile robiei Iluziei Vieţii şi veţi fi

adepţii celei mai democratice dictaturi şi anume: -
iubirea de semeni fără a cere nimic în schimb.
10347. Religia ştie cel mai bine să-şi vândă marfa
dictatorială împachetată în hârtia poleită a democraţiei
cu iubire, compasiune şi întrajutorare. Aviz
politicienilor ce-ar trebui mai întâi să înveţe cum să se
roage la Dumnezeu pentru a fi ascultaţi de plebe.
10348. O democraţie fără religie ar fi mai aproape
de libertatea individului care nu-L găseşte pe Dumnezeu
atrăgător dar nu şi pentru cei care văd în Dumnezeu
libertatea,
10349. Primul pas spre democraţia autentică în
istoria omenirii l-au făcut credinţele în Dumnezeul
ascuns în fiinţa omului, născând religia.
10350. O democraţie fără religie este străină de om.
10351. Oricât de multe modele democratice i-ai
arăta omului, dacă nu se regăseşte în ele , vor deveni
dictaturi, iar dacă se regăseşte, indiferent cât de murdare
sau corupte ar fi, vor deveni democraţii.
10352. Omul simte un sistem social ca fiind cu
adevărat democratic atunci când acel sistem copiază
sufletul acestuia cu bunele şi relele sale.
10353. Apără-L pe Dumnezeul omului dacă vrei să
aperi democraţia, fie acesta religios sau nu.
10354. Pentru un om imperfect perfecţiunea
paradisului ar fi cel mai dictatorial infern posibil.
10355. Societatea, vrem nu vrem, este haina croită
de om după chipul şi asemănarea sa.
10356. Nu toate legile sunt acceptate de societate
dar toate îşi au scopul lor în a menţine dictatura
democraţiei.
10357. Fiecare democraţie îşi are dictatura sa şi
invers.
10358. O democraţie fără dictatură este ca o pasăre
fără aripi.
671
10359. Nu egalitatea în drepturi susţine democraţia

ci drepturile inegale ale semenilor.
10360. Oricât ar protesta democraţia în faţa
dictaturii ar trebui să înţeleagă că sensul propriei
existenţe depinde de substratul dictatorial care-o
menţine în forma democratică.
10361. Într-o societate democratică un om lipsit de
apărare devine o fiară electorală pentru legile care nu-l
apără.
10362. Fiinţa umană este o frontieră între
democraţie şi dictatură, între bine şi rău, între libertate şi
necesitate.
10363. Vrei să vezi faţa hidoasă a societăţii?
Priveşte-i instituţiile democratice.
10364. Într-o democraţie vor exista mereu învinşi
sau învingători pe când în dictatură ori unii ori alţii.
10365. Democraţia este Fata Morgana a societăţii.
10366. Nu democraţia este cea care propulsează
societatea ci victimele ei.
10367. Să te ferească Dumnezeu de democraţia
celor însetaţi de putere.
10368. Limitele între democraţie, crimă socială şi
dictatură se numsc cel mai adesea stat.
10369. O democraţie sălbatică este mult mai
înfiorătoare decât o dictatură sălbatică fiindcă este
imprevizibilă.
10370. Democraţia este circul şi pâinea poporului.
10371. Fiind vocea poporului democraţia va cânta
mereu pe intonaţii diferite, până va răguşi în dictatură.
10372. Doar dictatura democratică poate împărţi cu
adevărat dreptatea celor slabi şi neputincioşi.
10373. Cum sărutul poate tăia mai multe capete
decât sabia, tot aşa democraţia poate ucide mult mai
repede şi sistematic decât dictatura.
10374. Pacea dintre democraţie şi dictatură se
numeşte progres social.
672
10375. Fiecare democraţie îşi are dictatura ei,

precum fiecare dictatură propria democraţie.
10376. Spiritul profund al democraţiei îl vei găsi
doar în dictatura legii.
10377. Într-o societate, tot ce risipeşte democraţia
este cules de dictatură şi invers.
10378. Nu există dreptate democratică ci doar
dictatorială, fiindcă cel ce va împărţi dreptatea unora va
nedreptăţi interesele altora.
10379. Modelele sociale sunt pionii de pe tabla de
şah a istoriei, pe care doar nebunii îi pot învinge.
10380. Nu-ţi risipi viaţa încercând să înţelegi
mersul lumii, care nu te-a înţeles niciodată.
10381. În politică la fel ca şi pe scena circului
există un singur arbitru, scamatoria.
10382. Crimele democraţiilor sunt poleite cu
delăsare pe când a dictaturilor cu reflectoare.
10383. O fărădelege a democraţiei nu va avea
niciodată impactul celei produse în dictatură.
10384. Democraţia este beţia societăţii.
10385. Scoate dictatura din democraţie şi vei avea o
dictatură profund nedemocratică.
10386. În democraţie fiecare poate dansa cum
doreşte cu o singură condiţie: să posede picioare
financiare îndeajuns de puternice. Cum majoritatea sunt
ologi, dansul devine atât de încins încât oricând poate
lua foc.
10387. Nimeni nu spune că barza care a adus
democraţia la maternitatea societăţii avea ciocul corupt.
10388. Ca o lege să fie democratică într-un fel sau
altul trebuie să corupă într-un fel sau altul majoritatea.
10389. Puntea dintre lege şi democraţie se numeşte
corupţie iar dintre lege şi dictatură, disciplină.
10390. Oricât vei căuta democraţia adevărată ea nu
există, fiindcă oamenii nu sunt egali.
673
10391. Vrei o societate avansată? Loveşte în

democraţie cu biciul dictatorial al legii.
10392. Democraţia este înainte de toate un
compromis social.
10393. Puterea în democraţie îşi ascunde colţii de
fiară sub fusta voinţei populare.
10394. În stomacul democraţiei fierbe focul luptei
de clasă.
10395. Cea mai perfectă democraţie este dictatura.
10396. Oare de ce Dumnezeu nu joacă pe cartea
democraţiei cu sfinţii, decât în cazul când aceştia se
supun necondiţionat?
10397. Câte compromisuri a trebuit să facă
democraţia până să ajungă la putere sub tutela dictaturii
legii?
10398. Doar în democraţie îţi poţi striga durerea pe
strada principală a politicii.
10399. Un stat cu adevărat democratic îşi
împachetează cu măiestrie dictatura legii.
10400. Câte suflete atâtea modele democratice, dar
pentru a le mulţumi pe toate vei avea nevoie de
dictatură.
10401. Democraţia care calcă cu grijă pe spinii
anarhiei se taie de cioburile dictaturii.
10402. Democraţia nu plăteşte niciodată ci promite
la nesfârşit îndestularea Iluziilor Vieţii.
10403. Anarhia este democraţia care şi-a pierdut
sângele dictaturii din venele ei.
10404. Ca să obţii puterea în democraţie trebuie să
asiguri porţia de iluzie poporului, pe când în dictatură să
hrăneşti iluzia cu poporul.
10405. Atât democraţia cât şi dictatura pot fi
conduse de regi, preşedinţi, guverne sau parlamente,
important este cât de pătată este faţa de masă a puterii,
pe care i se aruncă şi poporului câteva firimituri.
674
10406. Conducătorii sunt oglinda poporului în

democraţie şi sabia cu două tăişuri, în dictatură.
10407. Pacea sufletească este cea mai cruntă dintre
toate păcile lumii, când în joc este iubirea profundă a
unei naţiuni pentru o cauză.
10408. Florile războiului susţin democratic atât
coroana mortuară a democraţiei cât şi a dictaturii,
important este cât de adânc este săpată groapa uneia sau
alteia, în sufletul poporului.
10409. Anihilează invidia, oportunismul, lăcomia,
spiritul de aventură şi vei vedea că lumea nu mai are
nevoie de democraţie ci de dictatură pentru a deveni
liberă.
10410. Libertatea este cel mai de temut ingredient
al unei democraţii populare şi flacăra ce poate menţine
mult timp vie o dictatură democratică.
10411. În politică înving doar uneltele care nu se
tocesc atunci când sapă la muntele onoarei, cinstei şi
legalităţii, dărâmându-l, în numele poporului şi pentru
popor.
10412. Libertatea este esenţa oricărei politici care
se respectă, dar de care trebuie să scape pe uşa din dos.
10413. Democraţia este balanţa dintre profitori şi
făuritori.
10414. Dictaturile infernului au deschis mai multe
căi spre democraţie decât libertatea.
10415. Umanismul în democraţie se numeşte
toleranţă iar în dictatură, anduranţă.
10416. Revoluţiile vor fi întotdeauna democratice,
chiar dacă ucid sau înjosesc fiinţa umană.
10417. Umanismul democraţiilor este unul utopic
fiindcă omul trăieşte utopia Iluziei Vieţii.
10418. Sacralitatea democraţiei stă în lupta care se
dă între principii fie ele oricât de profane.
10419. Crima în democraţie poartă cel mai ades
nume de dreptate pe când în dictatură de datorie sfântă.
675
10420. Cel mai greu scapi de injustiţia democraţiei

decât de cea a dictaturii.
10421. În democraţie învingătorii au dreptate,
fiindcă fac regulile de aur ale compromisului, care
constau în dreptate, liberate şi adevăr doar pentru ei şi
nu pentru învinşii care propovăduiesc acelaşi lucru.
10422. În dictatură compromisul se numeşte
libertate.
10423. O lume fără speranţe este un cer fără stele.
10424. Cât vânt al deşertăciunii să mai cuprindă
braţele obosite de iluzii ale societăţii?
10425. Nu învingătorul câştigă în dictatură ci cel
învins.
10426. Nici democraţia şi nici dictatura nu se
mulţumesc cu ceea ce pot produce, prima vrând tot ce se
poate fura iar cea de-a doua, tot ce se poate visa.
10427. Liniştea în democraţie înseamnă furtună iar
în dictatură, ordine.
10428. Cel mai desăvârşit paznic al democraţiei este
infernul iar al dictaturii, paradisul.
10429. În democraţie sărutul ucide mai des decât
sabia iar în dictatură, glonţul devine sfânt şi iubit.
10430. Nu crede în egalitate fiindcă este o utopie a
Iluziei Vieţii care ne-a născut inegali.
10431. Democraţia te vrea mai prost decât dictatura
fiindcă ai dreptul iluzoriu de a alege ceea ce ţi se
propune din mai multe posibilităţi şi nu ceea ce ai
propune în afara acelor posibilităţi.
10432. Fără mocirla cu care se hrăneşte, politica ar
deveni atât de anemică încât s-ar stinge.
10433. Adevărul în democraţie se numeşte
compromis, iar în dictatură, teamă.
10434. O dictatură devine prin teamă democraţie iar
o democraţie, prin compromis, dictatură.
10435. Nu există egalitate nici în democraţie şi nici
în dictatură, oricâte legi s-ar da în folosul oamenilor,
676
fiindcă pacea deplină în Iluzia Vieţii fiinţei umane nu se

va aşterne niciodată.
10436. Un conducător priceput va şti întodeauna
câtă dictatură să ofere democraţiei şi câtă democraţie,
dictaturii.
10437. Democraţia priveşte spre trecutul
legislaţiilor încercând să le schimbe pe când dictatura
spre viitorul acestora dorind să le menţină cât mai
neschimbate, dar nici una nici cealaltă nu trăiesc pe
deplin prezentul.
10438. Nu poţi trăi într-o lume perfectă fiindcă ea
nu-ţi aparţine ţie ci tuturor tipurilor de modele umane.
10439. Fără credinţa într-un ţel anume omul şi-ar
pierde orice urmă de umanism.
10440. Dreptatea se împarte de Iluzia Vieţii în
societate după chipul şi asemănarea Dumnezeului
ascuns în fiecare dintre noi.
10441. Unii înoată încercând să răzbată pe valurile
vieţii, alţii plutesc, dar şi unii şi alţii vor naufragia în
moartea care ne dă libertatea de a ne primi la ea, fără
nici o discriminare.
677
XIII. RĂTĂCIRE
10442. Nu pot fi mai rătăcit de mine însumi decât

atunci când iubesc.
10443. Lipsa de sinceritate mă face să rătăcesc în
moartea din mine.
10444. Adevărat vă spun, că doar alienarea poate
deveni adevărul împlinirilor unei lumi neâmplinte şi
rătăcite.
10445. Singurătatea a devenit altarul mulţimilor
îngenuncheate de religia absurdului societăţii.
10446. A te închina unui zeu nu înseamnă a te
subordona societăţii.
10447. Pacea este simbolul războiului cu tine însuţi.
10448. Nu te umili înaintea vieţii atât de umilită de
moarte.
10449. A fi sclav nu înseamnă a fi nefericit ci a nu
fi iubit.
10450. Lumea nu va începe cu destinul tău, pentru a
se termina cu moartea iubirii tale.
10451. A fi supus sorţii nu înseamnă a te dedica
morţii.
678
10452. Între tine şi mormânt nu stă decât un gând.

10453. Fii apa limpede a oceanului Dumnezeului
din tine, care nu poate muri la ţărmul nici unei speranţe.
10454. Oare dacă n-am trăi Iluzia Vieţii am mai
rătăci alături de Destin?
10455. De ce Dumnezeul din noi este într-o rătăcire
continuă de sine?
10456. A desluşi adevărul relativ al existenţei,
înseamnă a rătăci printr-o cunoaştere a necunoaşterii.
10457. Doar cunoaşterea necunoaşterii îţi arată cât
de mult ai rătăcit, cunoscând.
10458. Ce este ziua sau noaptea, viaţa sau moartea
decât umbrele unor opusuri care rătăcesc împreună,
încercând să-şi găsească destinul predestinat dinaintea
rătăcirii de propriul nostru sine.
10459. Valoarea în conştiinţa umană este scala care
ne arată cât de rătăciţi suntem şi până unde am mai
putea rătăci, minţindu-ne cu o iluzorie cunoaştere a
realităţii.
10460. Nu pot exista două adevăruri absolute
fiindcă s-ar rătăci unul pe altul.
10461. Libertatea este o rătăcire a Destinului.
10462. Dacă nu s-ar rătăci viaţa în moarte am mai
trăi?
10463. Adevărul este calea spre rătăcirea realităţii
dată de Iluzia Vieţii.
10464. Iluzia Vieţii este o rătăcire a propriului ei
adevăr.
10465. Nu fericirea te rătăceşte ci obsesia ei.
10466. Acceptă-ţi soarta rătăcirii dacă vrei să
cunoşti împlinirile vieţii.
10467. Fericirea este o rătăcire acceptată ca fiind
drumul bun.
10468. De ce pacea rătăceşte prin război şi războiul
prin pace?
679
10469. Nu există recompensă mai mare pentru cel

rătăcit de sine însuşi decât să primească calea cea
dreaptă a vieţii către moarte.
10470. Câte ceasuri atâtea timpuri, câte timpuri
atâtea treceri, câte treceri atâtea morţi, câte morţi atâtea
vieţi şi câte vieţi atâtea rătăciri.
10471. Cel ce nu-şi contemplă rătăcirea nu s-a
născut.
10472. De ce rătăcim cel mai adesea în ochii
iubirii? Fiindcă din ei ne vin lumina sufletului.
10473. Desăvârşirea este o rătăcire programată.
10474. Dorinţa este uleiul care ne unge motorul
rătăcirii.
10475. În intimitate orice rătăcire pare să devină o
cale dreaptă.
10476. Păcatele rătăcirii sunt aproape întotdeauna
ascunse.
10477. Suflul rătăcirii este ziua ce nu-şi recunoaşte
zorii sufletului nostru.
10478. Respectă-ţi rătăcirea propriului Dumnezeu,
dacă vrei să respecţi lumea.
10479. Cât de rătăcit să fi fost Dumnezeu încât a
ajuns şi în lumea noastră?
10480. Sacrificiul este o rătăcire a răului din noi.
10481. Oare ce s-ar face esenţa divină a Existenţei
dacă nu ar rătăci printre timpi şi spaţii?
10482. Existenţa este oceanul pe care rătăcesc
corăbiile clipelor.
10483. Cât de hotărâţi ne rătăcim viaţa căutând
calea inexistentă a dreptăţii, cunoaşterii voinţei şi
afectivităţii?
10484. Pacea cea mai durabilă se bazează pe legi
rătăcitoare cât mai apropiate vieţilor rătăcitoare ale
oamenilor.
10485. Începutul este o rătăcire a sfârşitului precum
sfârşitul a începutului.
680
10486. Un adevărat lider ştie să-şi rătăcească

poporul într-un mod inteligent.
10487. Nu blasfemia rătăcirea fiindcă este esenţa
propriei tale existenţe.
10488. Care speranţă nu rătăceşte spre a-şi atinge
scopul la fel de rătăcitor al Destinului?
10489. Destinul este călăreţul ce-şi biciuieşte calul
Existenţei spre a rătăci prin spaţii şi timpi.
10490. Doar Destinul este deasupra rătăcirii fiindcă
prin el până şi rătăcirea devine calea dreaptă.
10491. Libertatea este o rătăcire a opţiunii.
10492. Câtă singurătate şi adevăr pot fi în rătăcire.
10493. Nu există aripă care să nu rătăcească în
văzduhul sufletului.
10494. Cât de necuvântători ne-am fi născut fără a-
L cunoaşte pe Dumnezeu?
10495. Suntem sublimul creaţiei doar atunci când
ne întoarcem spre Dumnezeu.
10496. Nu există lumină sufletească fără absolutul
regăsit din noi şi nici creaţie fără credinţă.
10497. Câte trepte să ne fi urcat sufletul până să-şi
recunoască propria moarte?
10498. Câte vieţi ne-ar fi fost date spre a ne alege
moartea?
10499. Nu există înţelepciune fără ură şi nici iubire
fără suflet.
10500. Iubirea este adesea pagina nescrisă a
infernului din noi.
10501. Câte păcate să-şi fi făcut Dumnezeu cu
această lume?
10502. Spune-mi câte clipe din viaţă şi universuri
au murit de când nu mai exist pentru răsăritul inimii
tale?
10503. Valurile vieţii prin care ne-am sărutat clipele
nu pot fi mai cuminţi decât cele ale morţii din iubirea
care nu le-a înţeles niciodată.
681
10504. Suferinţele şi bucuriile naturii nu-şi vor

renega niciodată Dumnezeul firii care le-au născut
moartea.
10505. Natura nu are judecători corupţi!
10506. A rătăci prin lume înseamnă a te căuta pe
tine înainte de a fi pierdut.
10507. Nu există lume fără rătăciţii ei.
10508. Care frunză sau iarbă nu-şi are calea ei spre
a rătăci în toamnă?
10509. Nu esteticul este esenţa rătăcirii ci iluzia lui.
10510. Lasă-ţi viaţa să alerge pe căile Clipelor şi vei
realiza câte din ele nu sunt serioase cu propriul lor
Timp.
10511. A rătăci înseamnă înainte de toate a trăi
murind prin podul care ne leagă de adevărul eternităţii.
10512. Nici o patimă nu poate rătăci fără lanţurile
propriilor pasiuni.
10513. Cunoaşterea înseamnă conştientizarea
morţii şi rătăcirea visării.
10514. Fără cunoaştere nu am rătăci niciodată,
nicăieri.
10515. Moartea este o rătăcire a iubirii.
10516. Nu poţi înţelege viaţa fără rătăcirea morţii.
10517. Cu toţii ne rătăcim viaţa în destinul morţii.
10518. Cel ce ştie că va rătăci în moarte, alege calea
cea dreaptă a vieţii din trupul lumii de apoi.
10519. Nu există piedică care să nu rătăcească prin
pustiurile propriului tău Destin.
10520. Umilinţa este o rătăcire a sorţii pe când
viaţa, încununarea ei.
10521. Putea lipsi Dumnezeu de la masa îndestulării
fără să ne găsească atât de rătăciţi prin deşertul moralei
ce ardea în noi?
10522. A crede înseamnă înainte de toate, a rătăci!
682
10523. Dacă nu ar fi rătăcit Lumina Divină prin

nesfârşitele Universuri ce sălăşluiesc în noi, ne-ar mai fi
aflat vreodată Dumnezeu?
10524. Viaţa este un val rătăcit pe plaja pustie a
morţii.
10525. Câte vise şi speranţe n-au rătăcit printre
mâinile bătătorite de suferinţe şi tristeţi ale oamenilor,
pentru a răsfoi biblia unei religii care i-a înstrăinat atât
de mult de propriul sine, încât nu şi-au mai dorit o gară
anume niciodată, rămânând nişte eterni rătăcitori.
10526. A rătăci nu înseamnă a te pierde ci a-ţi trăi
cu adevărat esenţa propriei tale vieţi rătăcitoare.
10527. O viaţă fără rătăciri ar fi un ţărm fără valuri,
o aripă fără cer, o moarte fără o Lume de Apoi.
10528. Sfinţenia este rătăcirea supremă a sufletului
în Universul fără de margini al Adevărului Absolut al
unei iubiri.
10529. Dacă nu am fi rătăciţi prin noi înşine o viaţă
întreagă, am mai putea iubi?
10530. Cine nu cade la tălpile rătăcirii nu-L va
înţelege niciodată pe Dumnezeul din el.
10531. Clipa este rătăcirea eternă a unei lacrimi
desprinsă din eternitatea Timpului.
10532. Fiecare suflet îşi are rătăcirea şi Dumnezeul
lui.
10533. Nu există stea care să nu fi rătăcit alături de
timpii şi spaţiile naşterii şi morţii.
10534. Câtă rătăcire se află în sângele orizontului
care-şi caută viitorul?
10535. A rătăci înseamnă înainte de toate a trăi.
10536. Paşii sunt poveştile rătăcitoare ale
destinului.
10537. Nu poţi respira fără rătăcire.
10538. Ne hrănim cu focul rătăcitor al vieţii pentru
a naşte cenuşa morţii.
683
10539. Cât de izolaţi am rămâne de noi înşine dacă

nu am rătăci prin visele speranţelor?
10540. Am putea iubi sau înţelege un Dumnezeu
care nu poate rătăci alături de noi?
10541. Doar rătăcind vom afla calea spre Lumina
Divină din străfundurile eternităţii sufletelor noastre.
10542. Lacrima Lui Dumnezeu rătăceşte pe obrazul
conştiinţei noastre spălând-o de păcatele propriei sale
rătăciri.
10543. Privind stelele, privesc Timpul în ochii
propriului său trecut rătăcitor.
10544. Doar rătăcind vei afla calea cea dreaptă.
10545. O pace care nu poate rătăci în război este de
fapt un război care nu-şi poate afla niciodată pacea.
10546. Mântuirea de păcate este o rătăcire de noi
înşine, atât de necesară spre a putea privi către ţărmul
perfecţiunii.
10547. Podul dintre perfecţiune şi rătăcire se
numeşte conştiinţă.
10548. Cum rătăcirea este o necesitate a vieţii,
perfecţiunea împlinirii devine absolutul morţii.
10549. Suferinţa este una din treptele rătăcirii pe
care Destinul le urcă sperând la fericire şi împlinire.
10550. Doar rătăcind vei înţelege sensul vieţii.
10551. Nu crede niciodată în adevăr fiindcă şi
acesta îşi are propriii săi paşi rătăcitori fără de care n-ar
putea exista.
10552. O libertate fără propria rătăcire ar fi un
adevăr rostit doar pe jumătate.
10553. Sinceritatea este adesea o armă a rătăcirii
prin care minciuna îşi găseşte calea cea dreaptă.
10554. A nu rătăci pe aripile viselor înseamnă a fi
sclavul propriei tale vieţi.
10555. Absolutul rătăcirii este conştientizarea
acestei lumi cu propria ei Iluzie a Vieţii.
684
10556. O religie care nu ştie să rătăcească printre

credincioşi alături de ei nu va învinge niciodată valurile
timpului.
10557. Marile religii ale lumii au învins istoria
devenind totodată şi marile rătăciri ale lumii.
10558. Rătăcirile au dus omul mai aproape de
Adevărul propriului său sine care nu odată este o
minciună.
10559. Esenţa omului constă în legământul
rătăcitor dintre adevăr şi minciună, necesar pentru a-şi
înfrunta propriul Destin în faţa morţii.
10560. Sensul rătăcirii este acela de a lăsa viaţa să
tindă către Adevărul Absolut al morţii.
10561. Cu cât cunoaştem mai mult, rătăcim mai
mult.
10562. Păcatul este aerul rătăcirii iar Dumnezeu apa
acesteia fără de care nici un om n-ar putea exista.
10563. Esenţa rătăcirii este speranţa.
10564. Un rai fără rătăcire ar fi un infern, de aceea
lăsaţi păcatele şi-n rai dacă doriţi să devină un paradis
aşa cum speraţi.
10565. Realitatea este un labirint în care dacă nu te
laşi în voia sorţii, rătăcind, nu-ţi vei găsi calea niciodată.
10566. Coroana de aur a fericirii se numeşte
rătăcire.
10567. Oare dacă s-ar risipi ceaţa rătăcirilor din
vieţile noastre am fi mai fericiţi?
10568. Frumuseţea rătăcirii constă nu atât în
libertatea pe care ţi-o dă cât mai ales în Iluzia Vieţii pe
care o vezi ca fiind calea cea dreaptă.
10569. Cunoaşterea şi conştientizarea sunt
miracolele prin care Dumnezeu şi Adevărul Absolut au
înţeles că pot rătăci.
10570. Clipele sunt aripile visului rătăcitor al
propriului nostru Destin.
685
10571. Nu poţi înţelege lumea fără a rătăci prin

propriul tău suflet.
10572. A-ţi accepta propria rătăcire ca fiind calea
cea dreaptă, înseamnă a te cunoaşte cu adevărat.
10573. Conştiinţa este o rătăcire a visului.
10574. Dacă conştiinţa nu ar fi rătăcit prin Univers,
Dumnezeu nu ar mai fi avut nimic de spus la facerea
lumilor.
10575. Infernul social în care trăim este o rătăcire
prin labirintul neputinţei de a ne înţelege cu adevărat pe
noi înşine pentru a putea ierta.
10576. Dumnezeul omului este obligat să posede
lipsa de caracter a omului şi atunci cine este mai
puternic? Omul sau Dumnezeul său? Aici se află cheia
tuturor relelor societăţii. Dacă Dumnezeul omului ar fi
mai puternic decât omul, atunci societatea ar deveni una
dreaptă dar cum omul nu poate admite un Dumnezeu
care să nu-i împrumute cel puţin vanitatea sau alte
păcate, societatea devine un infern.
10577. Pacea este infernul rătăcitor al războiului
dintre om şi sinele său războinic.
10578. De ce se îneacă întotdeauna pe malul morţii
corabia Adevărului după ce a rătăcit pe valurile vieţii,
mutilate de propriile iluzii?
10579. Timpul este marea rătăcire a Existenţei.
10580. Dacă nu ar fi rătăcit norii suferinţelor peste
viaţă nici ploaia speranţelor nu ar fi căzut pe obrajii
fericirii.
10581. Fiecare om îşi are calea sa prin labirintul
rătăcirilor.
10582. Viaţa este rătăcire iar moartea destinaţia
finală a sa, destinaţie ce nu va fi aleasă greşit niciodată.
10583. Între viaţă şi moarte doar rătăcirea rămâne
sensul existenţei.
10584. A rătăci înseamnă înainte de toate calea cea
dreaptă prin jungla Iluziei Vieţii.
686
10585. Oricât de perfecte ar fi cercurile de foc ale

roţilor iubirii acestea vor rătăci pe drumurile prăfuite ale
Iluziilor Vieţii până ce moartea uitării le va stinge odată
pentru totdeauna.
10586. Oricât ar rătăci viaţa prin labirintul
Destinului, urmele ei în trecut rămân o singură cale:
calea spre moarte.
10587. Oare cum ar fi viaţa dacă n-am rătăci prin
viitor, dacă acesta ar fi o cale sigură şi cunoscută? De
aceea trecutul aparţine cunoaşterii iar viitorul
necunoaşterii.
10588. Nu poţi înţelege lumea fără a rătăci prin ea.
10589. A cunoaşte înseamnă asumarea viitorului
rătăcitor.
10590. Dansul vieţii se cântă pe muzica rătăcitoare
a Destinului care ştie mai bine ca oricine calea cea
dreaptă a Adevărului Absolut.
10591. Rătăcind te apropii mai mult de Adevăr
decât pe toate căile arhicunoscute ale ştiinţei la un loc.
10592. Rătăcirea este lira ce cântă pe coardele
simţirii, imnul viitorului necunoscut din care se va hrăni
trecutul.
10593. Nu există rătăcire mai profundă decât
iubirea, naşterea şi moartea.
10594. Rătăcirea este şi va rămâne esenţa tuturor
opţiunilor acestei lumi.
10595. A rătăci înseamnă a trăi, separând
incertitudinea viitorului de certitudinea trecutului.
10596. Cel fără de trecut va rătăci mereu în prezent
căutându-şi viitorul.
10597. Când omul a rătăcit în simţiri, Dumnezeu a
devenit moneda de schimb a religiei.
10598. Dacă nu am rătăci pe meleagurile timpului
nu am cunoaşte.
10599. Câtă rătăcire este pe crucea celui răstignit de
propria-I existenţă?
687
10600. Sentimentele sunt proorocii visători ai

realităţii.
10601. Un crez fără rătăcire este ca un amurg fără
orizont.
10602. Realitatea este albia prin care ne rătăcim
idealurile care speră până la moarte că odată şi odată ne
vom afla calea pentru care ne-am născut atât de surzi ca
să putem auzi, orbi ca să vedem şi muţi ca să ne strigăm
menirea.
10603. Nu toate căile te rătăcesc dar absolut toate
duc în cele din urmă la rătăcitoarea moarte din noi
înşine.
10604. Suferinţa este o rătăcire a speranţei şi un
balsam al fericirii.
10605. Câte vieţi n-au rătăcit pentru ca omul să-şi
afle mântuirea într-o cruce la o răscruce de drumuri care
duc spre nicăieri?
10606. Dacă vrei să afli adevărul lasă-te pradă
rătăcirii.
10607. Rătăcirea devine cel mai adesea calea cea
dreaptă a vieţii.
10608. Nu există cale de mijloc înaintea adevărului
rătăcitor al iubirii.
10609. Iubirea este calea cea dreaptă a rătăcirii.
10610. Dacă n-am rătăci n-am trăi.
10611. Esenţa cunoaşterii constă în rătăcirea de noi
înşine.
10612. Calea cea dreaptă a iluziei nu va rătăci
niciodată pe potecile adevărului.
10613. Iluzia este o rătăcire a cunoaşterii care în
cele din urmă devine timp, spaţiu şi realitate.
10614. Toate drumurile destinelor rătăcesc unele de
altele o viaţă întreagă spre a se împlini în moartea mereu
triumfătoare.
10615. Spaţiul şi timpul sunt cele două căi ferate
ţinute de traversele rătăcitoare ale Iluziei Vieţii.
688
10616. Câte stele ale sufletului tău nu rătăcesc

aiurea prin Universul fiinţei mele?
10617. Ceasul rătăcitor al fericirii va bate mereu ora
exactă numai în pragul morţii, ademenind-o.
10618. Dacă vrei să te cunoşti cu adevărat pe tine
însuţi rătăceşte prin sufletul tău fără a încerca vreodată
să-ţi afli calea ce ţi-a fost hărăzită de către Destin.
10619. Cât suflet să fi pus Dumnezeu în rătăcire
odată ce aceasta a devenit sângele Iluziei Vieţii şi
marele Adevăr al Existenţei.
10620. O clipă de rătăcire poate fi mult mai
adevărată decât toate celelalte clipe pierdute ale vieţii.
10621. Vrei să înţelegi rătăcirea pentru care ai fost
menit? Iubeşte!
10622. Fiecare pas îşi are rătăcirea lui.
10623. Nu există zi a sufletului care să nu
rătăcească în noaptea vieţii dar nici noapte a Destinului
care să nu rătăcească cel puţin o dată în ziua fericirii.
10624. Credinţa este moneda de schimb prin care
rătăcirea din noi îşi plăteşte dreptul la viaţă.
10625. Cum fiecare clipă îşi are vremea ei, fiecare
om, rătăcirea lui.
10626. Oare de ce adevărul absolut ne arată calea
cea dreaptă prin rătăcire?
10627. Întreaga ştiinţă a omenirii s-a născut din
rătăcire.
10628. Imaginaţi-vă marile descoperiri ale omenirii
fără rătăcire.
10629. Focul este unul dintre momentele incredibile
ale rătăcirii ce a devenit realitate, ştiinţă şi progres.
10630. Marile progrese ale omenirii au fost realizate
prin rătăcirea acesteia de pe calea conservatorismului.
10631. În Iluzia Vieţii a progresa devenea sinonim
cu a rătăci, ca în cele din urmă să se transforme în cale
dreaptă.
689
10632. Diferenţa între rătăcire şi calea dreaptă

constă în Iluzia Vieţii, care şi aceasta la rândul ei
rămâne o mare rătăcire spre moartea ce devine astfel
unicul adevăr al căii drepte.
10633. Poţi rătăci fără să conştientizezi dar nu poţi
conştientiza fără să rătăceşti.
10634. Viaţa este o rătăcire creatoare.
10635. Credem că dacă avem libertatea de a rătăci
în viaţă vom avea aceeaşi libertate de a rătăci şi în
moarte crezând în Lumea de Apoi?
10636. Adevărul absolut al vieţii este un adevăr
rătăcitor devenind prin moarte adevărul care şi-a aflat în
cele din urmă calea dreaptă.
10637. Păcatul este o rătăcire, dar una fără de care
n-ar exista viaţa.
10638. Dacă nu vrei ca adevărul propriei tale
existenţe să cadă în genunchi înaintea Destinului, lasă-te
pradă rătăcirii, până când vei găsi iluzoria cale dreaptă.
10639. Sinuciderea devine o rătăcire prin moarte.
10640. Acceptă-ţi rătăcirea aşa cum este ea dacă
vrei să ajungi la o destinaţie precisă.
10641. Limbajul este trupul rătăcitor al Iluziei
Vieţii.
10642. Ştii cât au rătăcit prin Univers atomii
corpului tău pentru a te defini pe tine aici şi acum?
10643. Suntem marea rătăcire regăsită de
Dumnezeu în Conştiinţă, Iubire şi Destin.
10644. Nu există ziduri care să nu poată fi trecute
de rătăciri dar de anumite destinaţii precise, da!
10645. Nemurirea înseamnă rătăcire fiindcă este
conştientizată.
10646. Oricât de mult rătăcim în viaţă spre moarte,
dacă nu ne conştientizăm moartea după deces, înseamnă
că aceasta nu există.
10647. A crede în inimă, înseamnă a-ţi bate propriul
Timp.
690
10648. Nu există Adevăr care să nu fi rătăcit

vreodată.
10649. A crede înseamnă a rătăci.
10650. Ochii virtuţii sunt deseori rătăcirea politicii.
10651. Care om şi-ar dori rătăcirea şi câţi împlinirea
ei?
10652. Singurătatea rătăcirii se numeşte speranţă iar
a împlinirii moarte.
10653. Există o cale a vieţii fără rătăcirea în
moarte?
10654. Doar cei rătăciţi îl vor înţelege pe
Dumnezeul etern rătăcitor.
10655. Nu crede în adevăr dacă nu a rătăcit
vreodată.
10656. Norii sunt rătăcirea cerului, iar ploaia viaţa
lor.
10657. Între rătăcire şi adevăr există podul
meschinăriei propriei noastre Iluzii a Vieţii.
10658. Dacă n-aş zbura cu aripile cunoaşterii m-aş
mai fi prăbuşit în moarte?
10659. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost meschin,
Păcatul Originar era mai sincer cu suferinţa acestei
lumi?
10660. Între durere şi minciună există o singură
cale: Martiriul.
10661. Nu lupta niciodată contra părerilor unui
Dumnezeu străin de tine fiindca vei învinge ceea ce nu
ţi-ai dori niciodată: Lupta contra perfidiei propriului
sine.
10662. A fi om nu înseamnă a-ţi conştientiza
moartea din tine însuţi.
10663. Alături de eternitate doar suferinţa poate să-
ţi aleagă pacea cu tine însuţi.
10664. Realitatea este o mare rătăcire a iubirii.
10665. Toate speranţele rătăcesc aiurea, dar nu toate
se împlinesc în paşii clipelor tale, devenind amintire.
691
10666. A rătăci nu înseamnă a muri ci a-ţi trăi

propria moarte.
10667. Sunt cerul rătăcitor al patimilor care mi-au
umbrit Destinul Existenţei.
10668. Crezi că moartea nu ar fi rătăcit mai mult ca
şi noi?
10669. Eşti elixirul vieţii mele ce ar fi trebuit să
devină pentru totdeauna eternitate.
10670. Întreaga mea moarte a murit odată cu tine
atunci când ai devenit sărutul etern al Destinului meu.
10671. Ştiai că nu există nori fără ploaia Existenţei
care ne-a unit sărutul Adevărului Absolut din
simţămintele noastre, iubindu-ne?
10672. Eşti cerul vieţii mele unde fiecare Cuvânt al
tău, a devenit o stea sărutată infinit de mine şi pusă în
colierul speranţei de a ne regăsi vreodată.
10673. Cred în tine fiindcă nu exista cer fără de
orizont şi nici despărţire sau întâlnire fără de sufletul
existenţei tale înainte de a ne fi întâlnit.
10674. Toate toamnele reci ale sentimentelor se vor
prelungi până când vom învăţa să ne murim prezentul.
10675. Nu păcatul rătăceşte prin om ci omul prin
păcat.
10676. Oriunde te-ai ascunde de Cuvânt, acesta va
rătăci întreaga ta viaţă în tine, dându-ţi suflarea
Dumnezeului care l-a gândit astfel.
10677. Oricât vei zgâria mormântul cerului din tine
cu unghiile neliniştii sufletului tău, acesta nu se va
sparge niciodată în cioburi de cer ci doar în ploi
rătăcitoare de lacrimi.
10678. Zorii sunt căile rătăcitoare către viitor ale
sufletului.
10679. Fiinţa umană este o rătăcire a conştiinţei Lui
Dumnezeu.
10680. Toate ceasurile stricate ale păcatelor par a fi
aduse în această lume spre a fi reparate etern.
692
10681. Pacea cu tine însuţi este o eternă rătăcire a

trecutului în viitor.
10682. Când vei înţelege că nu tu rătăceşti prin
lume ci lumea rătăceşte prin tine atunci vei realiza de ce
nu-ţi lipseşte nimic pentru a fi gata să mori.
10683. Câte zile nu au rătăcit prin viaţa ta fără să-şi
cunoască vreodată destinaţia pentru care au fost menite,
aceasta fiind adevărata lor menire?
10684. Cel mai adesea suferinţa îţi arată calea
dreaptă şi rătăcirea cea a fericirii.
10685. Rătăcirea dă mai multă valoare banului
decât toate destinaţiile împlinite la un loc.
10686. Rătăcirea nu este aliatul răului fiindcă cel
mai adesea îi face un bine dar nici al binelui, fiindcă
atunci îi duce dorul răului.
10687. Rătăcirea este poarta spre o lume superioară
nouă, fiindcă alături de binele şi răul cunoscut de noi ea
reprezintă cel de-al treilea opus al celor două, pe care
noi nu-l putem conştientiza ca atare.
10688. Cât cer a rătăcit în inima mea fiindu-mi dor
de tine?
10689. Destinele noastre sunt o rătăcitoare poveste
de iubire, unde fiecare orizont îşi caută propriii zori fără
a-şi regăsi vreodată soarele împlinirii.
10690. A crede înseamnă a rătăci.
10691. Rătăcirea este poarta către Lumina Divină
din sufletele noastre.
10692. Nu există val al vieţii care să nu rătăcească
până la moarte pe ţărmurile ce ne par nedrepte ale
morţii.
10693. Dacă vrei să înţelegi moartea rătăceşte spre
ea privind-o ca lumina sufletului tău şi nu ca pe un
întuneric al vieţii. Atunci îţi va desluşi adevărata cale
atât a vieţii cât şi a morţii.
10694. Orice Destin rătăcitor îşi are menirea în
rătăcire.
693
10695. Să fie moartea o rătăcire a vieţii sau invers?

10696. Întreaga viaţă alergăm spre vise şi idealuri
neştiind cât de mult rătăcim.
10697. Rolul adevărului nu este de a-ţi arăta cât de
mult rătăceşti ci de a-ţi dezvălui destinaţia rătăcirii tale.
10698. Nu ne putem imagina un Dumnezeu al
rătăcirilor doar fiindcă noi rătăcim necontenit.
10699. O singură lumină de gând a fost îndeajuns
pentru a naşte un întreg Univers al conştiinţei fără de
care lumea noastră cât şi întregul Univers nu ar mai
exista.
10700. Ne-am născut sub cerul rătăcitor al morţii
pentru a ne aprinde viaţa în focul suferinţei ce-şi caută
fericirea.
10701. Nu există realitate ci rătăcirea conştiinţei
prin timpii şi spaţiile Iluziei Vieţii.
10702. Fără conştientizare nu există nimic.
10703. De ce am fost creaţi cu aripile Cuvintelor
dacă rătăcim prin lumea Păcatului Originar fără să ne
putem înălţa vreodată deasupra lui?
10704. Adevărata libertate constă în rătăcire.
10705. A rătăci înseamnă a trăi.
10706. Muzica este una din condimentele preferate
ale rătăcirii.
10707. Am mai crea dacă nu am rătăci?
10708. Rătăcirea este rădăcina creaţiei.
10709. Scopul este o premisă a rătăcirii dar
niciodată o destinaţie a ei.
10710. Instinctul este sufletul rătăcirii.
10711. Nu există reguli mai stricte decât cele ale
rătăcirii.
10712. Toate marile creaţii ale omenirii sunt
fructele rătăcirii.
10713. Trenul rătăcirii nu se va opri niciodată decât
în moarte.
694
10714. Ne-am născut pentru a ne rătăci viaţa de

moarte.
10715. Rătăcirea nu are niciodată o oră exactă pe
când moartea, da!
10716. Amintirea este o rătăcire a timpului în
lacrima prezentului tău trecut.
10717. Visele sunt rătăciri ale trecutului mai vechi
decât lumea în viitorul debusolat şi incert al conştiinţei.
10718. Geniul este cea mai desăvârşită rătăcire a
raţiunii.
10719. Umanitatea este jurnalul intim a Lui
Dumnezeu în care şi-a scris toate rătăcirile Sale.
10720. Nu toate căile drepte te duc la destinaţie,
însă rătăcirile vor avea mereu o destinaţie.
10721. Rătăcirea este osia în jurul căreia se învârte
roata timpului acestei lumi.
10722. Toate marile revoluţii ale lumii au la baza
lor rătăcirea.
10723. Oare cum ar arăta moartea dacă nu am rătăci
o viaţă întreagă prin incertitudinea viitorului?
10724. Religia este unul din dicţionarele cele mai
coerente şi bine închegate ale rătăcirii.
10725. Visele sunt unicele care ne arată calea
dreaptă a propriei noastre rătăciri.
10726. Ora exactă a rătăcirii este moartea pe când
ceasul vieţii ne întârzie sau ne grăbeşte mereu.
10727. Realitatea este o rătăcire a timpului şi
spaţiului pe hotarele Iluziei care devine astfel,
împlinirea supremă a acestei rătăciri prin viaţă.
10728. Viaţa este o mare rătăcire a Destinului.
10729. Rătăcirea este cel dintâi dar, dar şi cea dintâi
pedeapsă divină.
10730. Toate căile vieţii oricât de rătăcitoare ar fi
ajung la destinaţia finală.
10731. Trecutul îndreaptă orice rătăcire prin moarte.
10732. Pajiştile viselor s-ar usca fără rătăcire.
695
10733. Care cuvânt nu-şi are rătăcirea lui?

10734. Ar mai exista viaţa fără rătăcire?
10735. Doar cel ce rătăceşte va ajunge alături de
propriul său Dumnezeu.
10736. Fericirea este o rătăcire mult visată.
10737. Câte corăbii de vise nu au rătăcit pe oceanul
speranţelor fără să ajungă vreodată în porturile
împlinirii?
10738. Adevărata pace cu tine însuţi o vei afla
rătăcind de tine, pentru a avea unde să te reîntorci.
10739. Meditaţia este o rătăcire controlată a
simţămintelor.
10740. Nimeni nu ar mai fi singur dacă ar şti cum să
rătăcească.
10741. Singurătatea este o rătăcire neînţeleasă.
10742. Alături de rătăcire omul devine sclavul ei, pe
când devenind el însuşi rătăcirea devine Dumnezeul ei.
10743. Cel ce-şi frânge genunchii sufletului pe
altarul rătăcirii îşi trăieşte din plin viaţa.
10744. Suntem creaţi spre a fi creatorii rătăcitori ai
rătăcirii vieţii.
10745. Vrei să vezi rătăcirea în starea ei nativă?
Zâmbeşte!
10746. Infernul este cu atât mai aprig cu cât
încearcă să scoată rătăcirea atât din bine cât şi din rău.
10747. Nu există dictatură mai dură decât aceea
care nu-şi lasă societatea să rătăcească.
10748. Sinceritatea este o rătăcire a minciunii şi
invers.
10749. Cum ar arăta frumuseţea dacă şi-ar pierde
veşmântul ei rătăcitor al frapării, inopinantului şi
deosebitului?
10750. Să fi rătăcit Dumnezeu atât de mult de noi
înşine încât a uitat să ne mai regăsească?
10751. Lipsa ca şi necesitatea este o împlinire a
rătăcirii care ne îndeamnă să evoluăm.
696
10752. Câtă rătăcire nu ascunde banul dar şi câte

garduri cu sârmă ghimpată care ne împiedică să
rătăcim?
10753. Banul este etalonul social al rătăcirii.
10754. Dacă nu vei rătăci de tine însuţi niciodată nu
vei ajunge să-ţi găseşti împlinirea, perfecţiunea sau
absolutul.
10755. Rătăcirea este iluzoriul Liber Arbitru al
acestei lumi fără de care nu am simţi libertatea şi voinţa.
10756. Voinţa este coroana de aur a rătăcirii prin
Iluzia Vieţii.
10757. I-ai omului rătăcirea şi-i vei lua tot, până şi
voinţa.
10758. Paradisul omului este un eden al rătăcirilor
sale.
10759. Opusul rătăcirii este tot ceea ce nu suntem
noi.
10760. A rătăci nu înseamnă a-ţi greşi calea cât a-ţi
afla calea fiindcă Destinul rămâne scris odată cu trecutul
şi pecetluit de trecut în viitor.
10761. Câtă rătăcire ascunde iubirea şi câtă
suferinţă pierderea acestei rătăciri.
10762. Sufletul omului este o paletă coloristică de
rătăciri care se atrag sau se resping dând în final Iluzia
Vieţii.
10763. Oare să nu putem rătăci dincolo de moarte?
Iată cea mai adâncă rătăcire dintre toate rătăcirile acestei
vieţi.
10764. Vrei să fi fericit? Încearcă să-ţi înţelegi
rătăcirile.
10765. Nu rătăci niciodată mai mult decât poate
rătăcirea vieţii tale rătăci.
10766. Moartea este cea mai mare rătăcire a vieţii
iar viaţa a morţii, iată dovada că există viaţă după
moarte.
697
10767. Conştiinţa este corabia care ne duce pe

oceanul infinit al rătăcirilor fără de care nu am reuşi să
rătăcim cunoscând această lume rătăcitoare, niciodată.
10768. Nu există stea a sufletului care să nu
rătăcească pe bolta iubirii cel puţin o dată în viaţă.
10769. Rătăcirea ar trebui să fie sărbătoarea
cunoaşterii propriei noastre existenţe, fără de care n-am
mai fi cunoscut niciodată existenţa.
10770. Cunoaşterea este o rătăcire controlată a
sufletului, care nu te lasă să rătăceşti oriunde şi oricum.
10771. Nu toţi oamenii ştiu cum să rătăcească
fericiţi, alungând rătăcirea tristeţii.
10772. Conştiinţa este o mare rătăcire prin
labirintul simţămintelor şi sentimentelor.
10773. Lumea este rătăcirea Existenţei.
10774. Paşii rătăcitori ai Destinului vor apăsa din ce
în ce mai greu speranţele omenirii de a-şi uita edenul
natural al rătăcirii exilându-se în tehnologia rătăcirii
artificiale, care nu-i este predestinată pentru fericire şi
purificare spirituală omului. Prin urmare trebuie să ştim
cum să rătăcim dar mai ales cum să privim rătăcirile
naturale şi cele artificiale în viitor.
10775. Să fie rătăcirea mântuirii de Păcatul
Original, una purificatoare?
10776. Câtă lumină dar şi câte rătăciri sălăşluiesc
între murii unei biserici?
10777. Bisericile sunt lăcaşurile unde rătăcirile se
roagă rătăcirilor devenind iubire şi adevăr, durere şi
pocăinţă, ură şi trădare, blestem sau recunoştinţă.
10778. Fiecare sentiment este o rătăcire anume
înaintea Adevărului.
10779. Nu poţi înţelege lumea fără să rătăceşti în
tine înainte de a o cântări.
10780. Iubirea e marea rătăcire a Păcatului Originar
din noi care nu mai ajunge de când e lumea la destinaţia
lui finală.
698
10781. Conştiinţa este labirintul fără ieşire al

rătăcirii.
10782. Cel care crede că poate înţelege lumea fără a
rătăci prin iubire, ură sau blestem este orb.
10783. A nu conştientiza că esenţa conştiinţei tale
constă în rătăcirea cognitivului, afectivului şi volitivului
înseamnă a-ţi atârna propria moarte de gâtul firav al
vieţii, spânzurându-ţi fiecare clipă a Destinului tău.
10784. Diferenţa dintre cognitiv, afectiv şi volitiv
constă în modul prin care acestea rătăcesc prin
simţămintele tale formându-ţi conştiinţa.
10785. Războiul este rătăcirea păcii şi invers, atât la
nivelul conştiinţei individuale cât şi la cel al conştiinţei
sociale, rătăcire fără de care omul şi societatea nu ar
putea exista.
10786. Filozofia este cea mai nobilă rătăcire a
minţii.
10787. Existenţa este roua rătăcitoare a dimineţilor
născute din apusuri.
10788. Câte zări nu s-au pierdut definitiv în ochii
uitării?
10789. A rătăci înseamnă a muri puţin câte puţin cu
fiecare clipă a vieţii ce-şi caută calea spre moarte.
10790. Destinul este un dar al rătăcirii.
10791. Libertatea este o rătăcire care nu poate crede
că va avea vreodată o destinaţie definitivă.
10792. Câte vânturi n-au rătăcit peste catargele
pânzelor acestei vieţi ce aleargă în final spre nicăieri?
10793. Limitele rătăcirii sunt viaţa şi moartea.
10794. Nu există vis care să nu-şi rătăcească
existenţa în somnul de veci al existenţei.
10795. Naşterea este o rătăcire la fel de mare ca şi
moartea.
10796. Şi cei nenăscuţi vor rătăci spre moarte odată
cu naşterea lor.
699
10797. Ridurile sunt albiile rătăcitoare ale

sufletului.
10798. Ne naştem pentru a ne pierde în ochii
rătăcitori ai Destinului ce pare să alerge spre nicăieri.
10799. Între devotement şi rătăcire există atât de
multă speranţă.
10800. Voinţa este calea rătăcitoare pe care
Dumnezeu şi-a pierdut paşii Întâmplării Întâmplătoare a
Creaţiei.
10801. Cum ar arăta raţiunea dacă n-ar rătăci?
10802. Raţiunea se sprijină pe picioarele rătăcitoare
ale Iluziei Vieţii.
10803. Cât cer va mai rătăci în ochii plânşi ai lumii
pentru a cerne apa lacrimilor de ploaie din clipele
viitorului?
10804. Noaptea speranţelor rătăceşte în zi orbită de
lumina sufletelor pe când ziua în noaptea gândurilor la
fel de oarbă în întunecimea deznădejdii.
10805. Să fi rătăcit Dumnezeu sau noi oamenii când
am dorit ca Dumnezeu să fie scris doar cu literă mare?
10806. Dumnezeu nu s-a născut din Timp ci
rătăceşte prin acesta pentru a exista Conştiinţa.
10807. O Conştiinţă poate rătăci prin Cuvântul Lui
Dumnezeu nu numai prin spaţii şi timpi ci şi prin alte
dimensiuni ale Existenţei, aflate în număr infinit precum
mai există şi alte opusuri alături de bine şi rău, frumos
sau urât.
10808. Cum altcumva ar arăta o Conştiinţă care
rătăceşte printr-o infinitate de dimensiuni decât aidoma
Adevărului Absolut alături de care s-ar afla?
10809. Realitatea este o îngrădire a rătăcirii de noi
înşine într-o lume meschină şi supusă abuzurilor de
toate felurile.
10810. Kharma este albia prin care curge libertatea
rătăcitoare a Destinului.
700
10811. Adevărul Absolut este unicul reper care nu

poate rătăci în Existenţă.
10812. Conştiinţa rătăcitoare cu o infinitate de
dimensiuni, Adevărul Absolut şi Unica Întâmplare
Întâmplătoare sunt treimea care-l defineşte pe
Dumnezeu.
10813. Esenţa devine principiu dacă îi alungăm
rătăcirea din componenţa ei.
10814. În viaţă să nu rătăceşti niciodată în
genunchi.
10815. Nu-ţi îngenunchea rătăcirea dacă vrei să fii
un om liber.
10816. Pacea cu tine însuţi trebuie să fie înainte de
toate un compromis al propriilor tale rătăciri.
10817. Tăcerea este una dintre cele mai
controversate rătăciri ale Iluziei Vieţii.
10818. Esenţa vieţii constă în rătăcirea Kharmei
prin Destin.
10819. Valoarea se naşte din rătăcirea nonvalorii şi
invers.
10820. Celebritatea este un maidan pe care se
înfruntă rătăcirile.
10821. Vedetismul este rătăcirea unui veleitar ce-şi
doreşte celebritatea.
10822. Prezentul este mereu o luptă dintre rătăcirile
trecutului şi cele impuse sau dorite de viitor.
10823. Câtă rătăcire a împlinirii este într-un surâs
în faţa morţii?
10824. Realitatea este mama rătăcirii.
10825. Cu ce ne-am putea înlocui rătăcirile după ce
am ajuns în cimitir?
10826. Să fie ploaia fericirii rătăcirea norilor
suferinţei din care ne ducem viaţa?
10827. Câte valuri nu vor mai rătăci pe ţărmurile
unde numărul firelor de nisip este egal cu cel al stelelor
cunoscute?
701
10828. Nu poţi creea fără a rătăci.

10829. Iluzia Vieţii este o rătăcire a morţii din noi
înşine.
10830. Rătăcirea este sufletul vieţii.
10831. Cât absurd nu a rătăcit în noi devenind
certitudine şi împlinire?
10832. Absurdul este rătăcirea raţiunii de a ne
accepta condiţia umană.
10833. Clipele rătăcirii sunt cele care nu ştiu să ne
bată viaţa îndeajuns de mult.
10834. Desfrâul este rătăcirea morţii din noi înşine.
10835. Logica rătăcirii se numeşte arta de a trăi.
10836. Arta este condimentul rătăcirii.
10837. Necesitatea este trupul rătăcirii.
10838. Dacă nu am avea nevoi nu am rătăci în
căutarea lor.
10839. Ce alt reper ar putea avea rătăcirea decât
Dumnezeu?
10840. Dacă Soarele amăgirilor nu ar rătăci în
căutarea Lunii dragostei iar Luna în aceea a Soarelui, ar
mai exista frumuseţea şi urâtul, durerea şi fericirea?
10841. Nu poţi rătăci fără a muri.
10842. Scopul este esenţa Destinului al cărui suflet
devine rătăcirea Timpului în Spaţiu.
10843. Orice înţeles îşi are partea lui de rătăcire.
10844. Câte pietre de temelie ale Lui Dumnezeu nu
stau la originea rătăcirii de a fi om?
10845. În scoica Timpului rătăcirea şi-a strigat
amarul vieţii încă de când Dumnezeu şi-a dat seama că
există conştientizare prin primul Său Cuvânt care a fost
cu siguranţă: Rătăcire!
10846. Paradisul omului este un paradis rătăcitor
fiindcă omul este rătăcire.
10847. Pacea din noi îşi trage seva din rătăcirea
războiului cu noi înşine.
702
10848. A fi mulţumit înseamnă a fi obosit de atâta

rătăcire oferită de clipele destinului tău.
10849. Solitudinea se vrea o gară unde trenul
rătăcirii nu ajunge niciodată, uitând că de fapt
călătoreşte cu acesta atunci când visează la acea gară.
10850. Emoţiile sunt aerul prin care respiră
rătăcirea gândurilor noastre.
10851. Câte frumuseţi nu-şi au strălucirea lor
rătăcitoare?
10852. A muri înseamnă a rătăci definitiv faţă de
toţi ceilalţi dar nu şi faţă de tine.
10853. Moartea este reperul conştiinţei rătăcitoare a
omului.
10854. Fiecare rătăcire îşi are treptele, gratiile dar şi
orizonturile nesfârşite ale ei.
10855. Fugi de omul care nu vrea, nu ştie sau urăşte
să rătăcească vreodată.
10856. Societăţile omeneşti sunt visele rătăcitoare
ale suferinţei în căutare de împlinire ale umanităţii.
10857. Orice păcat poate deveni sfânt prin rătăcire,
precum orice sfinţenie, păcat.
10858. Rătăcirea este altarul pe care se cântăresc
averile sufleteşti ale fiecărui om.
10859. Cred mai mult în rătăcire decât în
Dumnezeu dacă vreau să-l înţeleg pe Dumnezeu.
10860. Atunci când rătăcirile viselor, speranţelor,
fericirilor nu au avut liberă trecere în locul lor au apărut
rătăcirile suferinţelor, deziluziilor, durerilor sau
alienărilor.
10861. Rătăceşte dar cu măsură.
10862. Nu există rătăcire mai complexă decât în
rugăciune fiindcă atunci ne smerim cerându-ne iertare
faţă de toate celelalte rătăciri pe care le-am săvârşit sau
le-am dorit.
10863. Toate rătăcirile unui om trec prin porţile
iubirii, speranţei, fricii şi a morţii.
703
10864. Să nu crezi în omul ce-şi ascunde rătăcirile.

10865. Cum ar arăta libertatea fără rătăcire?
10866. O moarte care n-ar rătăci prin viaţa noastră
ar mai exista?
10867. Dacă nemuritorii sunt rătăcitori eterni ai
vieţii înseamnă că au mereu conştientizarea rătăcitoare a
morţii iar dacă nu, înseamnă că nu au conştiinţă.
10868. Semantica rătăcirii este Conştiinţa.
10869. A fi cu adevărat fericit înseamnă a rătăci
peste tot, dar cu măsură.
10870. Măsura fiecărei rătăciri se numeşte
democraţie. Atunci când rătăceşti prea mult într-o
anume direcţie lezezi toate celelalte rătăciri ale altor
direcţii de aceea este bine să menţii un echilibru între
toate rătăcirile.
10871. Dumnezeu este rătăcirea care ţine în mână
balanţa tuturor celorlalte rătăciri.
10872. Rătăcirea fericirii se numeşte acceptare iar
cea a suferinţei neacceptare.
10873. Fericirea îşi acceptă rătăcirea până când
realizează că doreşte o altă rătăcire plictisindu-se de
precedenta şi atunci se transformă în suferinţă,
transformare la baza căreia stă esenţa principală a vieţii.
10874. Am transformat adevărul în ruină spre a
putea rătăci dincolo de el.
10875. Miracolul este rătăcirea absolutului.
10876. Toate rătăcirile iubirii duc către
deşertăciunea absolutului.
10877. Între absolut şi rătăcire există o singură
punte care se numeşte Conştiinţă.
10878. Rătăcirea este jocul vieţii privită de
Adevărul aflat în galeria morţii.
10879. Doar Adevărul Absolut nu poate rătăci.
10880. Visul este o formă de rătăcire a speranţei.
10881. Limita între a rătăci şi a nu rătăci constă în
suferinţă.
704
10882. Fericirea este o luptă continuă între rătăcirile

propriei fiinţe.
10883. Paşii rătăcirii se numesc adeseori principii
bune de urmat.
10884. Păsuieşte-ţi rătăcirea până când Dumnezeul
sufletului tău îţi spune cât de mult mai ai de rătăcit ca pe
urmă să o poţi înţelege pe deplin.
10885. Fii bun cu propria-ţi rătăcire dacă vrei să-ţi
găseşti vreodată calea adevărului.
10886. Nimeni nu a rătăcit vreodată degeaba pe
tărâmul predestinării.
10887. Sufletul rătăcirii se numeşte predestinare.
10888. A rătăci fără predestinare înseamnă a nu
cunoaşte, a nu conştientiza şi a nu simţi.
10889. Conştientizarea este o rătăcire continuă
raportată la Adevărul Absolut.
10890. Marile nenorociri ale umanităţii s-au
realizat rătăcind mereu de pe calea conservatorismului
pe aceea a pragmatismului sforăitor.
10891. Pragmatismul este aidoma ochelarilor de
cal ai rătăcirii.
10892. Steaua divină după care trebuie să rătăcim în
această lume se numeşte: Iubire.
10893. Cine ar putea crede mai mult în rătăcirea
Destinului decât în Destinul rătăcirilor dacă nu ar avea
Iluzia Vieţii că merge pe calea dreaptă?
10894. Realitatea se sprijină pe rătăcire precum
viaţa pe inimă.
10895. Oricât de mult ar rătăci Destinul cu tine prin
viaţă, Destinul tot calea cea dreaptă o va urma.
10896. Mi-am lipit tâmpla gândurilor de buzele
fierbinţi ale rătăcirii pentru a şopti cuvântul: Dor.
10897. Ne rezemăm pe cele şapte rătăciri
fundamentale ale simţurilor, prin care conştientizăm
lumea absurdului dar şi a iubirii în care trăim.
705
10898. Nu-ţi privi niciodată viitorul rătăcitor care te

aşteaptă dacă vezi doar calea dreaptă a Iluziei Vieţii,
fiindcă şi acesta va deveni o singură cale dreaptă odată
cu trecutul!
10899. Doar viitorul poate rătăci, nu şi trecutul.
10900. Prezentul este frontiera dintre rătăcire deci
viitor şi calea unică ce nu mai poate fi schimbată,
trecut.
10901. Nu putem înţelege viaţa şi moartea fără
rătăcire fiindcă viaţa înseamnă mereu viitor, iar viitorul,
rătăcire, pe când moartea, trecut, sau o cale unică ce nu
mai poate fi schimbată cel puţin din perspectiva vieţii.
10902. Rătăcirea este oglindirea Marii Întâmplări
Neîntâmplătoare oglindite în Destinul nostru.
10903. Întâmplarea este împărăţia rătăcirii.
10904. Întâmplarea este rătăcirea din care se nasc
toate celelalte rătăciri ale acestei lumi.
10905. Doar Dumnezeu poate fi deasupra rătăcirii
întâmplării prin propria Lui rătăcire.
10906. Rătăcirea Lui Dumnezeu se numeşte înainte
de toate Întâmplare Neîntâmplătoare.
10907. Teama este rătăcirea care veghează asupra
întâmplării.
10908. Împărăţia Lui Dumnezeu este împărăţia
rătăcirilor izvorâte din Marea Rătăcire a Unicei
Întâmplări Neîntâmplătoare.
10909. Iluzia Vieţii ne arată majoritatea rătăcirilor
ca fiind calea cea dreaptă, motiv pentru care avem o
morală, o etică sau o societate, cu relele sau bunele lor.
10910. Religiile atâtor rătăciri ne spun că în paradis
doar credincioşii lor vor ajunge.
10911. Trăieşte-ţi viaţa după cum cred rătăcirile
simţămintelor sufletului tău că e mai bine, dar nu o
rătăci de ele.
10912. Fiecare lege ca orice în această lume îşi are
partea ei de rătăcire.
706
10913. Nu poţi face dreptate fără a rătăci în jurul

adevărului relativ faţă de care te raportezi.
10914. Ne credem stăpâni pe atâtea şi atâtea
nimicuri lipsite de importanţă fără să realizăm cât de
mult rătăcim faţă de unicul lucru de o importanţă majoră
şi anume faţă de moarte.
10915. Legităţile naturii sunt propriile ei rătăciri
faţă de Adevărul Absolut.
10916. Dumnezeul logicii noastre bivalente este
dual fiind atât Rătăcirea Unicei Întâmplări
Neîntâmplătoare cât şi Adevărul Absolut ce nu poate
rătăci niciodată.
10917. Suntem o rătăcire născută din ruina unui
Cuvânt ce a îngenuncheat înaintea Păcatului Originar.
10918. Libertatea este o rătăcire a Destinului.
10919. Necesitatea ne-a fost dată spre a ne urma
fără alte condiţionări, rătăcirea propriei noastre
existenţe.
10920. Dacă nu am rătăci întreaga viaţă am mai
avea praguri de trecut?
10921. Iluzia Vieţii ne poartă prin labirintul
Existenţei rătăcind de mână cu Destinul.
10922. Între Destin şi predestinare există o singură
barieră de netrecut: prezentul.
10923. Trecutul este predestinarea Destinului,
viitorul, necesitatea acestei predestinări iar prezentul,
frontiera dintre cauza viitorului şi efectul trecutului.
10924. Cât de mult mai are de rătăcit viitorul pentru
a deveni trecut, călcând un prezent ce poate fi a infinita
parte dintr-o clipă, adică inexistent, dar care dă
consistenţă şi legitate întregii Existenţe?
10925. Suntem o rătăcire a Iluziei Vieţii pe tărâmul
unui prezent inexistent ce ne desparte viitorul de trecut.
10926. Dintre toate rătăcirile Iluziei Vieţii doar ceea
ce credem noi a fi realitate a dat naştere unui întreg
univers.
707
10927. Într-un cimitir, câte morminte, atâtea

rătăciri.
10928. Rătăcirea rătăcirilor se numeşte Destin.
10929. Prin rătăcire Iluzia Vieţii ne dă liberul
arbitru.
10930. Rătăcirea desparte prin prezentul trăirii atât
cauza de efect cât şi viaţa de moarte.
10931. Evoluţia este scara rătăcirilor Iluziei Vieţii.
10932. Prin iubire Iluzia Vieţii ne arată cât de
frumoase sau de dureroase sunt căile rătăcirilor vieţilor
noastre.
10933. Prin sentimente putem privi ochii rătăciţi ai
unui viitor care se roagă spre a deveni rătăcitor în viaţa
noastră datoare pentru totdeauna, trecutului.
10934. Pasiunea este rătăcirea instinctului.
10935. Cine nu-şi priveşte rătăcirile destinului cu
ardoarea pasiunii s-a născut degeaba.
10936. A rătăci înseamnă înainte de toate a visa.
10937. Omul este o frunză rătăcitoare dusă de
toamna vieţii spre ţărâna ce va naşte noii muguri
rătăcitori ai cuvintelor încă nenăscute din viitor.
10938. Ce-ar mai rămâne dacă de mâine ar dispărea
labirintul în care ne rătăcim vieţile?
10939. Toate minunile acestei lumi fac parte din
rătăcirile ei.
10940. Cât de tulburi ne apar uneori adevărurile
rătăcitoare ale Iluziei Vieţii şi cu toate acestea nu putem
trece niciodată dincolo de ele.
10941. Toate adevărurile relative ale acestei lumi pe
care o conştientizăm sunt adevăruri la fel de rătăcitoare
precum Iluzia Vieţii.
10942. Nu poţi conştientiza fără adevăr fie el şi o
iluzorie rătăcire a Adevărului Absolut.
10943. Rătăcirea este şansa Iluziei Vieţii de a
deveni realitate iluzorie.
708
10944. Rătăcirea este cea care dă viaţă adevărurilor

relative, unicele adevăruri cunoscute de om.
10945. Desfrâul poate fi o ruşine sau o virtute.
Depinde cum rătăceşte societatea prin propria ei morală.
10946. Doar cel care-şi înţelege rătăcirile îşi va ierta
sau înfiera păcatele.
10947. Liberul arbitru este rătăcirea supremă a
omului, alături de opusul ei: Dumnezeu.
10948. Teama este rătăcirea morţii din noi.
10949. Cât sânge nu a rătăcit pe câmpurile de
bătălie până să creem arta războiului?
10950. Bogăţia este rătăcirea lăcomiei.
10951. Cât de perfide dar şi sublime, sunt rătăcirile
Tale Doamne, înecate în sângele omului.
10952. Rătăcirea speranţei,este o eliberare din
frustrările şi angoasele zilnice ale celorlalte rătăciri.
10953. Fiecare jeton la masa norocului este o
rătăcire mai mare sau mai mică, depinde de câştig.
10954. Fiecare victorie îşi are propriile ei rătăciri.
10955. Nu poţi percepe altfel lumea decât prin
ochelarii rătăcirilor propriului tău suflet.
10956. Conştiinţa este suma tuturor rătăcirilor
cognitive, afective şi volitive caracteristice unei
persoane pe o anumită treaptă a dezvoltării sale.
709
XIV . DUMNEZEU ŞI DESTIN
10957. Dacă nu-L vei căuta pe Dumnezeu în tine

nu-L vei găsi niciodată.
10958. Nu poate exista Dumnezeu bun sau rău ci
doar Dumnezeu înţeles sau neînţeles.
10959. Dumnezeu este reperul eternităţii şi al
infinităţii.
10960. Dumnezeu nu poate fi comparat cu nimic
decât cu El Însuşi.
10961. Cel ce încearcă să-L cumpere pe Dumnezeu
se vinde pe sine.
10962. Prin Dumnezeu omul poate iubi.
10963. Nu există existenţă fără conştientizare şi nici
conştientizare fără Dumnezeu.
10964. Suntem supuşii propriului nostru Dumnezeu
pe care-l supunem propriilor noastre speranţe.
10965. Nu există libertate fără Dumnezeu.
710
10966. Dumnezeu este Lumina Divină ce stă la

rădăcina tuturor gândurilor.
10967. Doar prin Dumnezeu lumea are Destin.
10968. Prin Dumnezeu numerele devin spirite,
esenţe sau divinităţi.
10969. De la număr la existenţă, Dumnezeu a
trebuit să treacă peste puntea cunoaşterii.
10970. Un Dumnezeu lipsit de griji nu i-ar mai
aparţine omului.
10971. Lasă-L pe Dumnezeu să fie uman dacă vrei
să-L înţelegi.
10972. Pacea fără Dumnezeu înseamnă război.
10973. Dumnezeu este pacea cu tine însuţi înainte
de toate.
10974. Dacă simţi că Dumnezeu este rău cu tine
înseamnă că nu te înţelegi îndeajuns.
10975. Un Dumnezeu delăsător există doar atunci
când nu mai ai ce să-I ceri.
10976. Fericirea stă alături de Dumnezeu iar
suferinţa în sufletul Său. De aceea nu poţi sta alături de
fericire fără să suferi.
10977. Între om şi Dumnezeu nu poate exista
niciodată un divorţ, fiindcă omul face parte din
Dumnezeu.
10978. Orice Dumnezeu privit din exterior şi nu din
interior, nu este Dumnezeu.
10979. Arta este Dumnezeul frumosului.
10980. Fiecare înţeles îşi are Dumnezeul său iar
toate înţelesurile devin un Tot Unic.
10981. Deseori se foloseşte expresia de ”Bunul
Dumnezeu”, ceea ce înseamnă un Destin prielnic şi
nicidecum un Dumnezeu bun sau o simplă făţărnicie a
omului de a încerca înduplecarea Lui Dumnezeu faţă de
păcatele şi fărădelegile omului.
711
10982. O societate unde se foloseşte expresia

”Bunul Dumnezeu” este o societate meschină şi coruptă
care doreşte să-L corupă până şi pe Dumnezeu.
10983. Prin Dumnezeu Existenţa devine conştientă
faţă de sine.
10984. Dumnezeu se reduce înainte de toate la
conştientizare.
10985. Fără conştientizarea Lui Dumnezeu întregul
Univers nu ar fi fost niciodată cunoscut deci nu ar fi
existat.
10986. Ceea ce nu cunoaştem nu există. Nu putem
spune că există un anumit Univers dacă nu-l cunoaştem,
dacă nu avem nici o informaţie despre el. La fel şi cu
Universul nostru. Dacă în el nu ar exista nici o fiinţă
care să-l cunoască acesta nu ar exista.
10987. Oare pe Dumnezeu îl cunoaştem? Pentru
aceasta va trebui să ne adâncim adânc în fiinţele noastre
şi să ne întrebăm cine suntem, de unde venim şi ce
vrem?
10988. Faţă de Dumnezeu omul este cunoaştere iar
Dumnezeu faţă de om, iubire.
10989. Timpul şi spaţiul sunt punţile care leagă
iubirea de cunoaştere şi invers, adică pe Dumnezeu faţă
de om şi pe om faţă de Dumnezeu.
10990. Viaţa este o lungă căutare a omului spre
Dumnezeu.
10991. Dacă L-ai pierdut pe Dumnezeu ai murit
înainte de a te naşte prin moarte.
10992. Libertatea este compromisul Lui Dumnezeu
faţă de om.
10993. Un om fără Dumnezeu este înainte de toate
un om lipsit de el însuşi.
10994. Religia este calea prin care Dumnezeu poate
fi redescoperit în sufletele oamenilor însă mare atenţie,
fiindcă religiile unde Dumnezeu participă la crime,
războaie sau alte calamităţi în detrimental unei tabere
712
sau a alteia în loc să-l apropie pe om de Dumnezeu îl

depărtează.
10995. Prin religie răul devine înfierat prin războaie
crâncene, deci printr-un alt rău.
10996. Cel ce se vrea cu adevărat alături de
Dumnezeu va încerca să înţeleagă răul, să-l îndrepte
spre bine, dacă acest bine nu înseamnă un alt rău care să
lezeze alţi semeni.
10997. Faţă de Dumnezeu nu există oameni răi sau
buni ci oameni care-l înţeleg sau nu pe adevăratul
Dumnezeu din sufletul lor.
10998. Societăţile şi uneori religiile L-au îndepărtat
pe om de adevăratul Dumnezeu din sufletul lui, creind o
fiinţă umană cu limite dintre cele mai primejdioase
pentru ea, inclusiv o morală deşănţată.
10999. Morala nu are nimic de-a face cu Dumnezeu
dacă nu este în concordanţă cu sufletul omului.
11000. Dacă Dumnezeu este atât de aproape de noi,
fiind în sufletul omului, de ce stă ascuns acolo şi nu vrea
să iasă afară, să ne mărturisească măreţele Lui
poveţe?Să-I fie teamă de om? Să fie prea îngâmfat? În
nici un caz. Dumnezeu face parte din fiecare gând al
omului, gând care ar trebui atribuit de om Dumnezeului
său şi atunci am înţelege cât de mult ne-am depărtat de
noi înşine în momentul când comitem gânduri rele,
realizând cât de rău poate fi Dumnezeul nostru cu noi
atunci când greşim tocmai prin noi înşine.
11001. Relaţia dintre Dumnezeu şi om nu trebuie să
se limiteze la relaţia celui cu biciul şi animalul său de
povară, fiindcă o astfel de imagine l-a îndepărtat cel mai
mult pe om de Dumnezeul său. O astfel de relaţie ar
trebui să se limiteze la om şi libertatea acestuia de a se
împlini într-un fel sau altul.
11002. A fi alături de Dumnezeu înseamnă a te
reîntoarce la casa ta de dinainte de naştere dintre pereţii
căreia ai murit atunci, pentru a te naşte pe această lume.
713
11003. Dumnezeul omului trebuie să fie înainte de

toate atât om cât şi supraom, pentru a putea răspunde
cerinţelor acestuia.
11004. Dumnezeu este reflectarea absolutului,
infinitului şi eternităţii în finit.
11005. Fiecare om are propria sa relaţie cu
Dumnezeu indiferent că este religios sau ateu.
11006. Noţiunea de Dumnezeu este tot ce poate fi
mai aproape de Adevărul Absolut în Iluzia Vieţii.
11007. Dumnezeu este compromisul omului cu
propriul său sine.
11008. Alături de Dumnezeu întreaga existenţă
primeşte sensul realităţii.
11009. Am putea fi fericiţi fără Dumnezeu ştiind că
până şi ateii au propriul lor Dumnezeu chiar dacă se
numeşte pasiune, iubire sau orice altceva?
11010. Dumnezeu este înainte de toate un crez
provenit din instinctul primordial al conştiinţei
universale.
11011. Nu există conştiinţă fără sens, iar acesta este
şi va rămâne de-a pururi Dumnezeu.
11012. Un Dumnezeu trist şi dezamăgit i se
potriveşte mai bine omului decât unul vesel şi fericit
fiindcă omul va deveni mereu polul opus al conştiinţei
care-l determină pe Dumnezeu, precum răul determină
binele.
11013. Cel mai mare compromis al acestei lumi
constă în modul în care-L abordăm pe Dumnezeu în
sufletele noastre.
11014. Libertatea fără Dumnezeu înseamnă
încătuşare, în schimb orice lanţuri, oricât de grele ar fi
ele, alături de Dumnezeu înseamnă libertate.
11015. Religia este arta de a-l înstrăina deseori pe
adevăratul Dumnezeu al omului faţă de acesta şi a-L
înlocui cu un Dumnezeu social interesat de propăşirea
dogmei.
714
11016. Poţi să-L desparţi pe Dumnezeu de Destin?

11017. Existenţa este cadoul făcut de Dumnezeu
conştiinţei.
11018. Oare cum ar arăta religia cu un Dumnezeu
fericit şi îndestulat de perfecţiunea oamenilor?
11019. Ca o dogmă să existe are nevoie de un
Dumnezeu dur şi nemilos care ştie cum să-I biciuiască
pe cei nesupuşi acestei dogme.
11020. Adevărata biserică se află numai în tine iar
pereţii acesteia sălăşluiesc numai în sufletul tău.
11021. Dumnezeu oricât de multă iubire ar
însemna, trebuie să fie echilibrul nostru interior.
11022. Ce frumuseţe mai mare poate exista pe
această lume decât să-ţi ştii propriul tău suflet împăcat
cu Dumnezeul tău iar pe acesta cu cel al rudelor,
prietenilor, cunoscuţilor şi mai apoi cu cel al întregii
societăţi în care trăieşti?
11023. Un Dumnezeu învins nu mai este
Dumnezeu, iată de unde vine energia vitală a omului.
11024. Nu există lucru mai trist decât să-L vezi pe
Dumnezeu părăsit de sufletul care i-a dat viaţă şi care a
crezut în El.
11025. Cât de aproape poate fi Dumnezeu de
Destinul suferinţelor şi neîmplinirilor tale?
11026. A te lepăda de Dumnezeu înseamnă a te
izgoni pe tine din propriul tău suflet.
11027. Nu există lege în care Dumnezeu să fie
absent.
11028. A fugi de Dumnezeu înseamnă a alerga de
tine însuţi.
11029. Dumnezeu nu înseamnă numai religie ci şi
ateism.
11030. Câte şanse să ne fi ascuns Dumnezeu în
tolba înţelepciunii Păcatului Originar?
715
11031. A te lăsa pradă unui Dumnezeu străin de

tine, oricât de religios ar fi acesta, înseamnă a te
condamna singur la moarte.
11032. Câţi dumnezei atâţia oameni şi câţi oameni
atâtea suferinţe.
11033. Nu există lege fără Dumnezeu şi nici moarte
fără naşterea Lui.
11034. Fericirea este o fărâmă eternă din suferinţa
unui Dumnezeu care nu-ţi va aparţine niciodată.
11035. O cumpănă fără Dumnezeu este aidoma unei
fântâni secate din care nu vei scoate niciodată apa
dătătoare de viaţă a clipelor destinului tău.
11036. L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu cerşindu-
ţi milă? Dacă da, atunci nu este Dumnezeul tău!
11037. Fericirea aparţine mereu unui Dumnezeu
care se mai gândeşte dacă să te adopte sau nu.
11038. Pe cât de mult avem nevoie de Dumnezeu pe
atât ne dorim salvarea în păcatele care-L pot alunga din
sufletele noastre.
11039. Cinstea este una din feţele pătate ale Lui
Dumnezeu în faţa oricărei istorii în care am iubit mai
mult decât credeam că poate iubi Dumenzeu pe care-L
consideram iubire.
11040. Singurătatea fără Dumnezeu se numeşte
nebunie iar cea alături de Dumnezeu pocăinţă şi
sacrificiu.
11041. A te îndoi de Dumnezeu înseamnă a te îndoi
de tine însuţi.
11042. Nu există morală şi Diavol fără Dumnezeu.
11043. Un Dumnezeu ascuns îţi va spune mult mai
multe despre sufletul tău decât unul sincer.
11044. Lasă orice gând despre dorinţele tale dacă
vrei ca Dumnezeul propriei tale firi să te înţeleagă.
11045. Nu fi abătut niciodată alături de Dumnezeul
care nu te înţelege fiindcă doar El te poate duce spre
izbăvirea propriului tău Destin în faţa necunoscutului.
716
11046. Oricât de mult i-ai striga Lui Dumnezeu să

te ajute, cel mai mare ajutor va consta în tăcerea Sa.
11047. Un Dumnezeu milos va fi un Dumnezeu
care nu te va înţelege niciodată.
11048. Toate căile spre Dumnezeu duc prin
speranţele şi dorinţele iadului.
11049. Nu poţi fi mândru de Dumnezeul tău fără să-
ţi accepţi infernul prin care ai ajuns la El.
11050. Vei avea un Dumnezeu fericit doar atunci
când vei şti cum să mori.
11051. A-L accepta pe Dumnezeu drept prieten,
înseamnă a te sinucide.
11052. Un Dumnezeu duşman este cel mai mare
binefăcător al tău.
11053. Dacă Dumnezeu ţi-ar accepta toate visele
tale, ce ar mai rămâne din ele, dar din El?
11054. Sinceritatea este haina Lui Dumnezeu, de
aceea devine atât de scumpă, încât rareori îţi permiţi să
o îmbraci.
11055. Lasă-L pe Dumnezeu o singură zi să fie de
acord cu tine şi vei vedea cât de mulţi duşmani ai în
această lume.
11056. Fii sigur că propriul tău Dumnezeu nu te va
părăsi niciodată dacă nu te vei înstrăina de propriul tău
Eu.
11057. Nu fi tu cel care să-L pui pe Dumnezeu să-ţi
spele rufele sentimentelor tale murdare dacă nu doreşti
să-L pierzi odată pentru totdeauna în vâltoarea
infernului din tine însuţi.
11058. Care paradis ar exista fără Dumnezeu şi
Diavol ?
11059. Există biserică fără Diavol? Care este aceea?
11060. Să lăsăm relele la poarta binelui şi binele la
cea a relelor dacă vrem cu adevărat să reclădim
paradisul ancestral al propriilor noastre suflete.
11061. Cine suntem noi fără Dumnezeu şi Diavol?
717
11062. Oricât de mult ne-ar lua Dumnezeu în

braţele sale, fără Diavol suntem pierduţi, precum binele
fără de rău.
11063. Ştiu cât a trebuit să gândească Dumnezeu la
această lume dar mai înţeleg şi cât de mult a greşit-o,
lăsând Păcatul Originar ca fiind împărăţia răului, adică a
cunoaşterii.
11064. Ca să-L înţelegi pe Dumnezeu trebuie mai
înainte de toate să cazi în genunchii păcatului.
11065. Ar putea altcineva decât Diavolul să-I
destăinuie adevărata luminăţie a Lui Dumnezeu?
11066. Cum ar arăta un Dumnezeu care nu ar fi
greşit niciodată? L-am mai putea înţelege? Ar mai fi al
nostru?
11067. Care Dumnezeu al omului este perfect dar
care nu invocă perfecţiunea?
11068. Arătaţi-mi un singur Dumnezeu supus
Omului care-l va înţelege pe om!
11069. Omul este conştient prin Dumnezeu.
11070. Adevărul Absolut ne este relevat ca fiind
Dumnezeu.
11071. Ce poate fi mai trist decât un Dumnezeu
părăsit?
11072. Dumnezeu este înainte de toate tot ce ne-am
dori noi să ajungem cândva.
11073. Tot atât de multe ştim despre Adevărul
Absolut cât de multe ştim despre Dumnezeu.
11074. Moartea este tărâmul care l-a apropiat cel
mai mult pe om de Dumnezeu.
11075. Un Dumnezeu fericit nu ar putea fi niciodată
Dumnezeul omului.
11076. Oricât de atei am fi tot alături de Dumnezeu
mergem.
11077. Nu poate exista un Dumnezeu bolnav decât
unul care vindecă toate bolile trupeşti dar şi sufleteşti
ale omului.
718
11078. Omul îi acordă Lui Dumnezeu toate

sarcinile pe care nu le poate îndeplini.
11079. Cel care L-a uitat pe omul din Dumnezeu
s-a uitat pe el.
11080. Fiecare om are propriul său Dumnezeu
indiferent că se numeşte teamă, dorinţă, fericire, talent,
plăcere sau orice alt element în care acesta crede şi pe
care îşi sprijină existenţa.
11081. Cum nu există singurătate alături de
Dumnezeu, nu poate fi nici speranţă fără de Dumnezeu.
11082. Adevărata credinţă o vei găsi în omul care-L
vede pe Dumnezeu ca fiind Adevăr Absolut şi
Eternitate.
11083. Poţi crede în absolut orice dar numai prin
Dumnezeu crezul devine credinţă.
11084. Cel care crede că Dumnezeu are datoria de a
ierta sau de a plăti în locul lui pentru păcatele săvârşite
se înşeală amarnic deoarece Dumnezeu este şi trebuie să
fie mai presus de om, tocmai pentru ca omul să-şi
împlinească condiţia umană.
11085. Nu există Dumnezeu încrezut decât
Dumnezeu în care crezi.
11086. Vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu? Priveşte
adânc în zările sufletului tău.
11087. Dumnezeu este unica speranţă care se
împlineşte din momentul rostirii ei dacă ştii unde să-L
găseşti.
11088. Fericirea alături de Dumnezeul înţeles
devine credinţă, iar faţă de cel neînţeles, umilinţă.
11089. Poţi înţelege absolut totul din această lume
dar dacă nu ţi-ai înţeles propriul Dumnezeu, tot
degeaba.
11090. Doar prin Dumnezeu poţi ajunge la
înţelepciune.
11091. Nu există timp fără veşnicia Lui Dumnezeu.
719
11092. De ce îi este necesar umanităţii un

Dumnezeu care plânge şi nu care râde v-aţi întrebat
vreodată?
11093. Nimeni nu poate spune cum arată cu
adevărat Dumnezeul celuilalt.
11094. Oricât de amărât sau nemernic ar fi un om
nu numai că are un Dumnezeu, dar în visele sale
ascunse şi-ar dori să poată deveni el propriul său
Dumnezeu, să posede puterea şi nemurirea acestuia.
11095. Cândva omul va deveni în viitor un
Dumnezeu aproape la fel de puternic precum este
Dumnezeul omului de azi doar că şi acest om al
viitorului va avea la rândul său un Dumnezeu mult mai
puternic decât acesta.
11096. Dumnezeu este înainte de toate tot ceea ce tu
nu poţi fi, tot ceea ce ţi-ai dori să ţi se întâmple, tot ceea
ce-ţi poate împlini, alunga sau suplini în sufletul tău
cum ar fi: iubirea, destinul, teama, durerea, angoasa, etc.
11097. Nu poţi să-L ierţi pe Dumnezeu.
11098. A-L certa pe Dumnezeu înseamnă a nu-L
cunoaşte.
11099. Dumnezeu este libertatea conştiinţei de a
conştientiza.
11100. Adevăratul Dumnezeu nu trebuie căutat în
miliardele de ani ai Universului ci în eternitatea Clipei.
11101. Nu există om înfrânt alături de Dumnezeu.
11102. Dumnezeu este simbioza dintre sentiment,
moment şi împlinire prin conştiinţă.
11103. Fără Dumnezeu nu am fi putut cunoaşte
niciodată lumea, fiindcă Dumnezeu este înainte de toate,
conştiinţă, iar o lume necunoscută este o lume care nu
există pentru om. Astfel prin Dumnezeu omul a
conştientizat existenţa.
11104. A-L primi pe Dumnezeu cu braţele deschise
înseamnă înainte de toate a te cunoaşte pe tine cu
adevărat.
720
11105. Dumnezeu este o libertate condiţionată de

iubire, cunoaştere şi voinţă.
11106. De ce sunt unii oameni înlănţuiţi de propriile
lor destine ce par adevărate tragedii? Fiindcă L-au
alungat pe Dumnezeu atât de departe încât orice ar face
nu şi-l mai pot regăsi.
11107. Niciodată nu-I promite Lui Dumnezeu ceea
ce tu nu poţi realiza dacă vrei să fii fericit.
11108. Dumnezeu nu este fiinţă întrucât spaţiile şi
timpii nu-I călăuzesc existenţa într-un anume destin,
fiind deasupra lor.
11109. Dumnezeu nu s-a născut şi nu va muri
nefiind fiinţă dar în schimb fiinţează fiinţa devenind
prin eternitatea Sa opusul călăuzitor al efemerităţii
fiinţei.
11110. Dumnezeu este Cunoaştere Absolută a
Adevărului Absolut pe când Existenţa este oglinda cu
deformările de rigoare în care se reflectă Dumnezeu în
funcţie de coeficientul logic. Lumea noastră se
poziţionează pe coeficientul logic doi, cel al binelui şi
răului, frumosului şi urâtului, etc.
11111. A vorbi despre fiinţa Lui Dumnezeu este ca
şi cum ai admite naşterea şi moartea Lui, ceea ce este
impropriu.
11112. Dumnezeu nu poate fi decât absolut la fel
ca şi Adevărul Absolut.
11113. Un Dumnezeu relativ nu mai este
Dumnezeu.
11114. Dumnezeu nu poate fi compromis şi nici nu
poate accepta compromisuri. Cei care cred că-L pot
compromite pe Dumnezeu cu gânduri rele se compromit
pe ei.
11115. Dumnezeu este totul conştient.
11116. Conştiinţa de sine nu înseamnă fiinţă, decât
în măsura în care se raportează unui destin dimensional,
al spaţiului şi timpului în cazul lumii noastre.
721
11117. Conştiinţa de sine care nu îmbracă haina

fiinţei se numeşte Marea Contemplare a Lui Dumnezeu.
11118. Chiar dacă conştiinţa de sine operează
dimensional cu miliarde de coeficienţi logici tot haina
fiinţei o îmbracă pe când Marea Contemplare a Lui
Dumnezeu este deasupra oricăror dimensiuni fiind
infinită, nefiind nevoită să se îmbrace în haina fiinţei,
deci a dimensionalităţii.
11119. Dumnezeu există în noi prin cunoaşterea pe
care o avem faţă de lume şi viaţă.
11120. Un Dumnezeu al compromisului nu este
Dumnezeu.
11121. Dumnezeu nu are putere fiind puterea însăşi
în tot şi în toate câte sunt au fost şi vor fi, în cunoaştere,
voinţă şi afectivitate.
11122. Dumnezeu nu poate bate fiindcă nu poate fi
părtaş nici unei răzbunări.
11123. Un Dumnezeu răzbunător nu este
Dumnezeu.
11124. Ar accepta Adevărul Absolut, Marea
Contemplare a Tot şi a Toate care este Dumnezeu, să se
răzbune pe o faptă de nimic a unei fiinţe aproape
inconştiente, din lumea noastră, a binelui şi răului?
11125. Dumnezeu are opus în fiinţă, oglindindu-Se
în aceasta iar dacă opusul Lui Dumnezeu se numeşte
Diavol, atunci fiinţele acestei lumi sunt diavoli, ceea ce
nu cred.
11126. Fiinţele acestei lumi a binelui şi răului nu au
doar binele în ele ci şi răul faţă de care se raportează
binele.
11127. Istoria religiilor ne înfăţişează răul ca fiind
Diavol, dar ar putea exista cunoaştere fără de rău? Cum
ar arăta lumea noastră dacă nu am avea cui să raportăm
binele?
722
11128. Dumnezeu nu are un Destin nefiind fiinţă ci

determină predestinarea fiinţei prin oglindirea Lui în
Existenţă.
11129. Dumnezeu nu aşteaptă nici o plată de la noi
cei care ne trăim Iluzia Vieţii deoarece dacă L-am plăti
pe Dumnezeu, Adevărul Absolut al Marii Contemplări
Universale nu ar mai fi absolut ci relativ, în funcţie de
mărimea plăţii.
11130. De-a lungul istoriei, politicile vremurilor au
dorit zugrăvirea unui Dumnezeu răzbunător, care
aşteaptă noi şi noi plăţi prin rugăciuni sau diverse acte
de smerenie cum ar fi incantaţiile, jertfele, etc., pentru
ca acest tip de Dumnezeu să poată fi încadrat într-o
anume religie cu implicaţii în susţinerea statală, a
politicului sau administrativului.
11131. Religiile L-au personificat pe Dumnezeu
într-atât de mult încât acesta a devenit om, cu
răzbunările sau binefacerile de rigoare.
11132. Cum nu putem vorbi despre un Destin al Lui
Dumnezeu, chiar dacă acesta ar fi infinit şi etern,
deoarece Destinul implică dimensionalitate iar
dimensionalitatea infinită se reduce la un singur punct,
tot aşa nu putem vorbi că Dumnezeu ar avea propria Sa
Karmă.
11133. Karma fiecărui om este elementul prin care
acesta se diferenţiază faţă de Dumnezeu prin propria sa
personalitate, în care i se împletesc binele şi răul,
frumosul şi urâtul formând o funie a devenirii sale de-a
lungul vieţii sau vieţilor trăite anterior.
11134. Cu cât îl vei apropia pe Dumnezeu cu atât
vei fi mai aproape de tine însuţi.
11135. Dumnezeu nefiind sub tutela timpului nu are
nici trecut şi nici viitor devenind un prezent continuu
care se reflectă prin toate dimensiunile Fiinţei.
11136. Devenirea şi fiinţarea Lui Dumnezeu există
doar la nivelul reflectării Sale în Fiinţă.
723
11137. Omul are falsa idee că ar deţine liberul

arbitru datorită Iluziei Vieţii şi că poate interveni în
viitor pentru îmbunătăţirea prezentului, dar nu şi a
trecutului devenit istorie. Crede că îl poate îmbuna pe
Dumnezeu. Nimic mai fals. Dumnezeu reflectat în timp
este prezentul atât în trecut cât şi în viitor care nu se
poate schimba niciodată fiindcă ar însemna să-I
schimbăm eternitatea şi infinitatea. Astfel Dumnezeu
prin eternul său prezent în trecut devine o istorie, iar
prin eternul său prezent în viitor devine o istorie a
viitorului.
11138. Dumnezeu este o istorie a viitorului.
11139. Fiecare este liber să-L perceapă pe
Dumnezeu cum doreşte deoarece niciodată nu va avea
libertatea să-L înţeleagă cu adevărat pe Dumnezeu,
cunoscând Adevărul Absolut.
11140. A încerca să-ţi schimbi viitorul predestinat
ţie este ca şi cum I-ai schimba Lui Dumnezeu
reflectarea în propria ta existenţă, ceea ce e imposibil.
11141. Dacă Dumnezeu ar avea un opus chiar şi în
Existenţă, dacă nu ar fi Unic Întâmplător, atunci ar
însemna că pot exista mai multe infinituri, mai multe
eternităţi dar şi mai multe adevăruri absolute ceea ce
este fals. Prin urmare ceea ce este considerat a fi Diavol
există ca reflectare în Existenţă tot datorită Lui
Dumnezeu.
11142. Cât de pală ar fi strălucirea îngerilor fără
Diavol?
11143. De-a lungul istoriei, religia a devenit cea
mai perfecţionată armă de manipulare a maselor în
diverse scopuri meschine, şi toate în numele Lui
Dumnezeu, a Adevărului Absolut al Său, pe care nici un
făuritor de texte religioase nu l-a cunoscut vreodată.
11144. Mulţi afirmă greşit că doar binele este
Dumnezeu fără să înţeleagă că dacă ar cunoaşte numai
binele fără de rău acesta ar deveni un infern, că răul îşi
724
are binele lui precum binele, răul său, că reflectarea Lui

Dumnezeu în existenţa noastră se face atât prin bine cât
şi prin rău. Chiar şi în textele religioase Dumnezeu nu
apare numai ca unul ce împarte daruri pentru cei
credincioşi ci şi ca unul care ucide, torturează sau
loveşte fără milă pe cei necredincioşi, deci ca unul care
apelează la rău pentru a menţine binele.
11145. Nici o religie nu va accepta un Dumnezeu
vesel, împlinit şi fericit, fiindcă nu va putea subzista
astfel.
11146. Deseori religia a fost cea mai mare armă
împotriva Lui Dumnezeu prin compromisurile pe care le
face în numele Lui.
11147. Vrei să te îndepărtezi de adevăratul
Dumnezeu? Fii religios!
11148. Dumnezeu este iubire fiindcă omul râvneşte
iubirea.
11149. Dumnezeu este Totul, este Unica Întâmplare
Neîntâmplătoare care se reflectă în Existenţă iar imagine
Lui reflectată, devine o Întâmplare Întâmplătoare deci
Destin.
11150. Cel mai mare compromis al omului cu
propriul său sine constă în modul cum îl abordează pe
Dumnezeu.
11151. Religia este o cultură a persecuţiei în numele
Lui Dumnezeu.
11152. A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a-ţi
contempla până şi mecanismele celor mai ascunse celule
ale corpului tău alături de gândurile şi visele pe care le
uiţi dimineţile la trezire, de a privi natura minunată a
acestei lumi chiar şi atunci când se dezlănţuie.
11153. De ce ar dori Adevărul Absolut al Lui
Dumnezeu rugăciunile uneori perverse ale oamenilor?
11154. Dumnezeu pentru tine este tot ceea ce
cunoşti, simţi şi doreşti, într-un cuvânt propria ta
conştiinţă.
725
11155. Omul care-L vede pe Dumnezeu răzbunător

nu este mulţumit de propria sa conştiinţă iar cel care-L
vede pe Dumnezeu ca fiind deosebit de milos nu are o
conştiinţă, întrucât, orice ar face, omul este supus
păcatului acestei Existenţe.
11156. Un om fără păcat ar fi un om fără
Dumnezeu.
11157. Atunci când a apărut păcatul originar omul a
fost conştient pentru prima oară de existenţa Lui
Dumnezeu.
11158. Adevărata frumuseţe a Lui Dumnezeu se
vede de la înălţimea păcatului.
11159. Dumnezeu nu poate fi înţeles cu adevărat
decât prin păcat.
11160. Păcatul a fost mereu vântul care a suflat în
pânzele corăbiei înţelepciunii.
11161. Prin păcat omul s-a apropiat cel mai mult de
Dumnezeu.
11162. Există vreo religie care să nu pomenească de
păcat sau să nu-şi creeze o coloană vertebrală pe seama
păcatului?
11163. Pe adevăratul Dumnezeu îl vei descoperi
mai repede prin păcat decât prin jertfe şi rugăciuni de
slăvire.
11164. Un Dumnezeu care nu este cunoscut este la
fel de inexistent precum un Univers necunoscut.
11165. Cea mai mare mulţumire pe care poţi să o
aduci Lui Dumnezeu este să te cunoşti pe tine însuţi
pentru a-L înţelege pe Dumnezeu, dar mai ales ceea ce
vrea cu adevărat Dumnezeu de la tine.
11166. Vrei să fii fericit? Atunci fă pace cu propriul
tău Dumnezeu.
11167. Relaţia dintre om şi Dumnezeu va fi mereu
un compromis.
11168. Există un compromis mai mare în această
lume decât religia?
726
11169. Oare cum l-am privi pe Dumnezeu fără nici

un compromis ?
11170. Chiar şi când nu te gândeşti la Dumnezeu tot
prin Dumnezeu gândeşti.
11171. Fericirea, suferinţa, patima sau iubirea sunt
compromisuri pe care Dumnezeu le-a dat acestei lumi.
11172. Poţi exista fără compromisul existenţei în
care se oglindeşte Dumnezeu ca fiind Unica Întâmplare
Întâmplătoare devenind Neîntâmplătoare, deci Destin
prin care-ţi duci şi tu viaţa?
11173. De ce avea nevoie Dumnezeu de Existenţă,
doar pentru a avea unde se oglindi spre a naşte Destinul
acesteia?
11174. Tot ce nu este Unic Întâmplător se naşte şi
moare fie ea până şi imaginea Lui Dumnezeu oglindită
în Existenţă ce poartă numele de Destin.
11175. Nu există Destin care să nu se nască şi să
moară odată şi odată, în afară de Unica Întâmplare
Întâmplătoare care este Dumnezeu şi care nu se supune
nici unui Destin, chiar dacă Destinul este imaginea
acestei Întâmplări Întâmplătoare oglindită în Existenţă,
imagine care se naşte şi moare odată cu Existenţa.
11176. Câtă pace trebuie să fi fost înaintea
Existenţei de a stârnit furtuna Lui Dumnezeu prin lumile
acesteia?
11177. Un Dumnezeu care se compromite nu poate
fi Dumnezeu.
11178. Conştiinţa este compromisul prin care
Dumnezeu ne lasă să-L cunoaştem atât pe El cât şi
lumea în care trăim.
11179. Compromisul este cuvântul prin care
Dumnezeu s-a gândit la oglinda Existenţei unde avea să-
şi privească chipul cu nume de Destin.
11180. Tot ce a fost, este şi se va întâmpla este
imaginea Lui Dumnezeu oglindită în Existenţă, este
Destin.
727
11181. Dumnezeu ne-a dat prin Iluzia Vieţii

libertatea iluzorie de a crede în liberul arbitru, în faptul
că putem acţiona în viitor sau prezent dar dacă ar fi aşa
ar însemna că putem schimba imaginea Lui Dumnezeu
care se reflectă în Existenţă şi care este Destin.
11182. Adevăratul Dumnezeu nu poate fi
compromis oricâte compromisuri I se aduc.
11183. Pacea este compromisul războiului precum
Dumnezeu compromisul Existenţei.
11184. Poate fi Dumnezeu martir?
11185. Nu există şansă pentru Dumnezeu întrucât
El este şansa în sine.
11186. A-L înţelege pe Dumnezeu este echivalent
cu a-ţi înţelege propriul destin, înainte de toate.
11187. Realitatea este Iluzia Vieţii care ne poartă
prin sufletul Lui Dumnezeu lăsându-ne să cunoaştem
atât cât ne e dat.
11188. Oricât de trişti am fi nu trebuie să uităm că
întreaga noastră tristeţe este o lacrimă a Lui Dumnezeu
scursă pe obrazul timpului nostru.
11189. Cine se crede liber fără Dumnezeu nu-şi
înţelege propriul destin sau crede că trecutul poate fi
schimbat în viitor.
11190. A-L personifica pe Dumnezeu înseamnă a-L
alunga cât mai departe de tine pe adevăratul Dumnezeu,
punând în locul Lui o marionetă ieftină.
11191. Oare există altceva decât religia care să-L fi
îndepărtat mai mult pe om faţă de adevăratul
Dumnezeu?
11192. Religia este unul dintre marile compromisuri
ale omenirii.
11193. Religia a încercat să-L creeze pe Dumnezeu
după chipurile şi asemănările propriilor interese fără să
o intereseze dacă adevăratul Dumnezeu era sau nu creat
cu mult înainte de a exista religia în sine.
728
11194. Doamne cât putem fi de barbari şi de

sublimi în acelaşi timp încât accepţi să te priveşti prin
destinele noastre.
11195. Adevărata cunoaştere şi înţelepciune, constă
în simplitate.
11196. Adevărul Absolut trebuie să fie cel mai
simplu enunţ dintre toate argumentele Cunoaşterii.
11197. Adevărul Absolut ca arbitru şi garant al
Cunoaşterii Absolute este un fractal în marele puzzle
universal care este Conştiinţa Lui Dumnezeu.
11198. Odată ce imaginea Lui Dumnezeu în
Existenţă este Destin, înseamnă că Adevărul şi
Cunoaşterea fac parte dintr-un Destin dat, prin
oglindirea Lui Dumnezeu în Existenţă.
11199. Tot ceea ce gândim, cunoaştem sau atribuim
experienţei propriei noastre existenţe, este predestinat
dinainte, fiind Destin sau imaginea Lui Dumnezeu.
11200. A-L vedea pe Dumnezeu înfrânt înseamnă a-
ţi vedea propriul tău Destin înfrânt.
11201. Tot ceea ce iubeşti, gândeşti sau doreşti a
mai fost cândva gândit, dorit sau iubit de Dumnezeu
deoarece conştiinţa ta este Destin, imaginea Lui
Dumnezeu oglindită în Existenţă.
11202. Un Dumnezeu bun nu te va bate niciodată
îndeajuns de mult pentru a-ţi merita soarta iar unul rău
te va face să ţi-o renegi, prin urmare nu poate exista
Dumnezeu bun sau rău ci doar Dumnezeu, adică
propriul tău Destin.
11203. A crede în Dumnezeu înseamnă a-ţi înţelege
Destinul.
11204. Ne-am născut spre a se privi Dumnezeu prin
cunoaşterea şi conştiinţa noastră pe Sine.
11205. Cât de pură poate fi lacrima care-L plânge
pe Dumnezeu?
11206. Crucile sunt făcute pentru oameni şi nu
pentru Dumnezeu.
729
11207. Sacrificiul faţă de Dumnezeu, este arta de a-

L umili pe Dumnezeu.
11208. Dumnezeu nu te-a predestinat pentru a fi
sacrificat ci S-a oglindit în Existenţă pentru ca tu să ai
un Destin, Cunoaştere şi Conştiinţă.
11209. Relaţia dintre Dumnezeu şi sacrificiu este
distorsionată de Iluzia Vieţii, întrucât în lipsa liberului
arbitru sacrificiul ar trebui luat ca un dat şi nu ca o
dorinţă sau repuls.
11210. De ce ne trăim existenţa prin ceaţa Iluziei
Vieţii? De ce nu suntem lăsaţi să discernem Adevărul
Absolut? Tocmai pentru a putea fi fericiţi sau trişti,
pentru a şti că orizontul poate fi atins doar cu stăruinţă
iar visele se pot împlini câteodată.
11211. Conştiinţa omului este o hologramă
proiectată în Iluzia Vieţii de imaginea lui Dumnezeu
care este Destin.
11212. Oare dacă am şti că orice dorinţă de-a
noastră ar fi îndeplinită de Dumnezeu am şti ce să-I
cerem?
11213. Lumea este un sanctuar al întrebărilor, care
ar fi distrus dacă răspunsurile ar fi garantate de
Adevărul Absolut.
11214. Adevărata frumuseţe a Cunoaşterii stă
tocmai în Necunoaştere.
11215. Dumnezeu va da mereu ora exactă a vieţii
noastre indiferent dacă credem sau nu în El.
11216. Nu există cale pe care să o alegi şi care să nu
fie călcată de Dumnezeu cu mult înainte de a fi Timpul
cu toate vremurile lui.
11217. Nu poţi vorbi de un Dumnezeu perfect la un
om imperfect şi totuşi absolutul perfecţiunii Lui
Dumnezeu constă şi în imperfecţiune, asemenea
fractalilor care se completează la nesfârşit unii pe alţii.
11218. Cum nu putem fi liberi fără Dumnezeu tot
aşa nu putem muri fără Dumnezeu, oricât de atei am fi.
730
11219. Nu există moarte, fiindcă moartea moare

odată cu conştiinţa noastră. Dacă nu am cunoaşte
moartea, ea nu ar exista.
11220. Moartea este o faţă a Lui Dumnezeu pe care
noi nu o putem privi din această viaţă.
11221. Dacă moartea nu ar aparţine Existenţei nu
am cunoaşte-o şi astfel face parte moartea dintr-o altă
înfăţişare a Lui Dumnezeu oglindită în Existenţă deci
dintr-un alt Destin.
11222. Odată ce şi moartea are Destinul ei
înseamnă că are propria Existenţă în predestinare deci în
dimensionalitate şi în cele din urmă în viaţă şi
conştientizare.
11223. Moartea este o nouă naştere fiindcă are un
Destin.
11224. Viaţa pentru moarte este aidoma morţii faţă
de viaţă.
11225. A te renaşte prin moarte într-un alt Destin
dat de oglindirea Lui Dumnezeu în Existenţă înseamnă
să mori în viaţă.
11226. Înainte de a ne naşte oare nu am murit într-o
altă dimensiune a Existenţei unde Dumnezeu era
oglindit ca fiind Destin?
11227. Dumnezeu este atât binele cât şi răul, atât
frumosul cât şi urâtul, atât lumina cât şi întunericul, atât
viaţa cât şi moartea, fiindcă Dumnezeu este destinul a
tot şi a toate.
11228. Cel care îl urăşte pe Dumnezeu se urăşte pe
sine iar cel care-l iubeşte se iubeşte pe sine în schimb
cel indiferent faţă de un anume Dumnezeu cu siguranţă
va descoperi un altul pe placul şi măsura lui.
11229. Bunătatea sau răutatea Lui Dumnezeu se
află în faptele tale.
11230. Această lume este locul unde sufletele îşi
lustruiesc sau cizelează propriul Dumnezeu spre a fi
pregătite pentru destinul morţii ce va veni alături de El.
731
11231. Moartea este tabla neagră pe care

Dumnezeu îşi scrie gândurile vieţii.
11232. Cea mai mare înţelepciune a vieţii constă în
moarte şi invers, faţă de înţelepciunea Lui Dumnezeu
care constă în Destin şi predestinare.
11233. Un Dumnezeu liber va face un om
îngenuncheat pe când un Dumnezeu cu măsură va face
un om liber.
11234. Nu Cuvântul Lui Dumnezeu a născut lumea
ci sensul acestuia de a exista, întrucât întreaga lume este
o mare hologramă a imaginii Lui Dumnezeu oglindită în
Existenţă.
11235. Cel ce se pierde în adevăratul Dumnezeu nu
va rătăci niciodată.
11236. Adevăratul Dumnezeu nu te va părăsi
niciodată la greu sau la bine dacă vei şti să-L recunoşti.
Cum ÎL poţi recunoaşte? Priveşte-ţi trecutul care nu
poate fi schimbat, fiind o parte din Destinul tău şi
întreabă-te ce anume vezi în viitor pentru trecutul tău?
Ceea ce-ţi vei dori cel mai mult, ceea ce vei iubi sau urî
la trecutul sau la viitorul persoanei tale, este propriul tău
Dumnezeu pe care nu merită Să-L înşeli niciodată
fiindcă te vei înstrăina pe tine de propriul tău Eu.
11237. Nu există Destin fără Dumnezeu.
11238. Cum vezi moartea fără Dumnezeu dar pe
Dumnezeu fără moarte?
11239. Adevărata putere în viaţă o vei avea doar
când vei face orice pentru ca Dumnezeul destinului tău
să fie mai puternic. Astfel subconştientul omului poate
veni în concordanţă cu propria lui predestinare.
11240. Nu sunt împotriva religiilor dacă unii
oameni prin anumite dogme îl pot simţi mai aproape pe
Dumnezeul Destinului lor, dar nici împotriva ateilor
care ajung la Dumnezeul destinului lor pe cu totul alte
căi, indiferent că denumesc acest Dumnezeu ca fiind
Cunoaştere, Conştiinţă sau orice altceva.
732
11241. Unica realitate care ne este nouă hărăzită de

Iluzia Vieţii este Predestinarea Lui Dumnezeu,
indiferent că se reflectă în iubire, libertate, sau orice altă
noţiune prin care ne consolidăm limbajul propriilor
noastre conştiinţe.
11242. Nu lăcomia Lui Dumnezeu îl sărăceşte pe
om ci propria lui ignoranţă.
11243. Fiind Destin, Dumnezeu se află în toate
acţiunile sau inacţiunile tale, în tot şi-n toate ce poţi tu
conştientiza.
11244. Să nu uiţi niciodată că vina pentru greşelile
tale nu o poate purta Dumnezeu fiindcă dacă ar fi
astfel, un Dumnezeu vinovat nu ar mai putea fi
Dumnezeul tău, pe care să te sprijini. De ce oare? Să fie
un mod prin care Dumnezeu încearcă să se exonereze de
greşelile tale chiar dacă se află atât în acţiunile cât şi în
inacţiunile tale? Nicidecum. Dumnezeu putea să te fi
creat fără nici o vină, un om perfect, dar oare adevărata
frumuseţe nu constă şi în imperfecţiunea care să dea
strălucire perfecţiunii, adevăratul bine ar putea exista
fără rău, sau frumosul fără de urât? Aceasta este viaţa, o
eternă luptă a contrariilor.
11245. De ce a văzut Dumnezeu ca fiind necesară
viaţa pe tărâmul Existenţei dacă nu pentru
Conştientizare, Cunoaştere şi Simţire?
11246. Dacă Dumnezeu nu ar avea alături de
perfecţiunea absolută şi imperfecţiune, ar mai fi creat
vreodată Cunoaşterea şi Conştientizarea?
11247. Perfecţiunea şi imperfecţiunea Lui
Dumnezeu se completează reciproc dând mereu acelaşi
întreg indiferent de formă, aceeaşi formă indiferent de
întreg, iată oceanul pe care navighează Adevărul
Absolut şi din care-şi trage energia.
11248. Eliberează-L pe Dumnezeu de tine dacă vrei
să poţi fi tu însuţi.
733
11249. Nu există ceartă în care Dumnezeu să nu

găsească pace.
11250. Lasă-L pe Dumnezeu să fie El însuşi dacă
vrei să-L cunoşti cu adevărat.
11251. Nu te substitui niciodată Dumnezeului tău ca
să fii fericit.
11252. În Dumnezeu stă întreaga energie a
Cunoaşterii şi Conştientizării.
11253. Întotdeauna Dumnezeul tău va fi Cel care-ţi
va completa imperfecţiunea ta cu perfecţiunea Lui
pentru a fi un întreg.
11254. Omul fără Dumnezeu este o simplă marfă
aruncată pe tejgheaua deznădejdii.
11255. Degeaba eşti liber fără Dumnezeu dacă nu
ştii încotro să mergi.
11256. Dumnezeu este şansa cea de pe urmă pe care
dacă ai pierdut-o rămâi mereu orb de tine însuţi.
11257. Un om slab ÎL vede pe Dumnezeu ca fiind o
simplă icoană prăfuită, agăţată aiurea, pe peretele plin
de igrasie al vieţii sale, care nu cuvântă niciodată.
11258. Dacă Dumnezeul tău nu poate face pace cu
tine, atunci ai o mare problemă.
11259. Atunci când Dumnezeu lipseşte este înlocuit
de fiecare dată cu haosul Existenţei.
11260. Dumnezeu este legitatea primordială a
Conştiinţei.
11261. Haosul devine o perfecţiune controlată prin
Dumnezeu.
11262. Dumnezeu există prin Existenţă dar mai
poate îmbrăca încă o infinitate de forme în opuşii
Existenţei.
11263. Faţă de legităţile Existenţei, Dumnezeu este
arbitrul suprem a toate câte sunt, vor fi sau au fost.
11264. Cel pe care nu-L merită Dumnezeu, nu se
merită pe sine.
734
11265. Viaţa este ţinută de Dumnezeu prin moarte

şi moartea prin viaţă.
11266. Atunci când speri, Dumnezeu este în
speranţa ta, atunci când visezi este în visul tău, dar
niciodată nu-L vei găsi pe Dumnezeu naufragiat într-o
cale a ta care nu duce nicăieri.
11267. Oare l-ai înţeles deplin pe Dumnezeu dacă
ai ajuns să suferi?
11268. Faima fără Dumnezeu devine defăimare iar
gloria un simplu moft într-o lume a deşertăciunii.
11269. Poţi iubi fără Dumnezeu?
11270. De ce Dumnezeu devine o insultă pentru cel
nelegiuit?
11271. Un conducător fără Dumnezeu este
asemenea unui păstor fără turmă şi toiag.
11272. De ce atâţia oameni sângerează abătuţi pe
câmpul de luptă al vieţii? Nu cumva L-au pierdut pe
Dumnezeu?
11273. Te consideri nemulţumit? Priveşte-ţi viaţa.
Este cel mai frumos dar făcut de Dumnezeu doar că
depinde de tine unde şi cum îl depozitezi.
11274. Vremurile se schimbă dar nu şi Dumnezeu.
11275. Toate întrebările îşi au răspunsurile lor în
afară de Dumnezeu care este unica întrebare fără
răspuns.
11276. În bidimensionalitatea spaţio-temporală în
care ne ducem existenţa, imaginea Lui Dumnezeu este
infinitul şi eternitatea, în schimb pentru infinitatea de
dimensiuni imaginea Lui Dumnezeu este Adevărul
Absolut, Cunoaşterea Absolută şi Conştiinţa Universală
Absolută.
11277. Şi tu faci parte din Dumnezeu ca absolut
orice din această lume şi oricât am încerca să fugim de
Dumnezeu, fugim de noi înşine prin noi înşine.
11278. Întregul nostru univers cunoscut este ceea ce
ne este dat să ştim despre Dumnezeu.
735
11279. Până şi în cel mai umil om de pe planetă, în

firul de iarbă sau în noroiul de care te fereşti se află
atomii care au participat la măreţia acestui Univers.
Crezi că atomii acestei planete Pământ nu au mai clădit
şi alte planete, stele, nove, supernove, galaxii sau
metagalaxii? Şi când te gândeşti că în toate acestea se
află Dumnezeu.
11280. Nu Dumnezeu are nevoie de ierarhie ci
Iluzia Vieţii noastre fiindcă legităţile Lui Dumnezeu
sunt la fel de egale indiferent în ce Universuri s-ar afla
chiar dacă rolurile lor sunt diferite pentru a determina
Cunoaşterea Absolută şi Conştientizarea Absolută care
se raportează Adevărului Absolut.
11281. Precum Dumnezeu este în tot şi în toate şi
Adevărul Absolut este în tot şi în toate.
11282. Chiar şi cel mai neînsemnat rol al unei
legităţi este la fel de important precum cel mai
important rol al legităţilor care se raportează la
Adevărul Absolut al Lui Dumnezeu, fără de care acesta
nu ar Exista pentru Existenţă.
11283. La Adevărul Absolut se raportează întreaga
infinitate de opuşi ai Existenţei.
11284. Dumnezeu este taina Luminii Divine
datorită căreia ne ducem viaţa.
11285. Lumina Divină a Lui Dumnezeu este
Cunoaşterea Absolută, Conştientizarea şi Voinţa
Absolută alături de Iubire prin Simţirea Absolută.
11286. Oricât de mari greutăţi ai avea de trecut lasă
Lumina Divină să-ţi inunde sufletul prin iubire, iertare,
conştientizare şi vei găsi mereu o destinaţie a păcii cu
tine însuţi.
11287. Iluzia Vieţii este Liberul Arbitru lăsat de
Dumnezeu să ne călăuzească existenţa prin care avem
iluzoria libertate de a ne alege propria noastră
predestinare.
11288. A ierta înseamnă a-L crede pe Dumnezeu.
736
11289. Prin iertare, Dumnezeu devine perfecţiune.

11290. Iertarea este sângele păcii şi sabia
războiului.
11291. Iertarea este cel mai sublim dar pe care ni L-
a făcut Dumnezeu alături de Păcatul Originar al
Cunoaşterii când am conştientizat lumea în care trăim.
11292. Nu există Cunoaştere fără Păcat în lumea
noastră deoarece pentru a cunoaşte este necesar atât
binele cât şi răul.
11293. În lumile unde cunoaşterea se bazează pe
mai mulţi opuşi ai binelui şi răului, noţiunea de păcat
primeşte cu totul şi cu totul alte valenţe, ajungând ca la
nivel de Cunoaştere Absolută, unde există o infinitate de
opuşi ai binelui şi răului, păcatul să-şi piardă cu totul
sensul, deci înţelesul a ceea ce ştim noi despre păcat,
ajungând una dintre legităţile Cunoaşterii Absolute.
11294. În cadrul Cunoaşterii sensurile deci
înţelesurile acesteia sunt Legităţile Cunoaşterii.
11295. Dumnezeu a clădit Universele prin legităţi
care nouă ne apar ca fiind legităţi de ordin fizic, dar la
baza acestora au stat legităţile Cunoaşterii prin care
Dumnezeu şi-a imaginat lumile Universelor, imaginaţie
care s-a reflectat în Existenţă. Pentru a se reflecta în
Existenţă toate imaginile lumilor, aceasta trebuia să
existe. Pentru a exista Existenţa, Dumnezeu I-a
cunoscut înainte de toate rolul său, rol pe care l-a rostit
prin Cuvântul Creaţiei, care s-a detaşat de Dumnezeu ca
fiind o Întâmplare Neîntâmplătoare, deci ştiută dinainte
de Dumnezeu.
11296. Dumnezeu este absolutul sfârşitului şi
începutului din noi, prin care avem energia vieţii.
11297. Nu există decât un singur Dumnezeu privit
şi simţit în mod diferit de fiecare om, animal sau plantă,
de tot ceea ce există, deoarece este legitatea supremă a
totului existenţial asupra căruia acţionează.
737
11298. Oricât de mare ţi-ar părea haosul, acesta are

propria lui ordine raportat la Dumnezeu.
11299. Cel care a păcătuit primul a fost Dumnezeu
atunci când a Cunoscut Cuvântul Creaţiei ce avea să
ctitorească Existenţa cu lumile şi chinurile sau fericirile
sale.
11300. Omul nu poate accepta un Dumnezeu care
să păcătuiască din perfidie, slugărnicie, machiavelism
şi impostură. Pe de altă parte orice slăbiciune atribuită
Lui Dumnezeu de către om, îl face pe om să se
distanţeze de Dumnezeu. Prin urmare între fiecare om în
parte şi Dumnezeu trebuie să existe o relaţie proprie.
11301. Oricât de adânc ţi se va părea întunericul
Existenţei uneori, află că şi în acesta se află Lumina
Divină a Lui Dumnezeu.
11302. Atunci când vrei să-ţi alegi o cale de urmat,
lasă-L doar pe Dumnezeul din tine să o facă, altfel vei
regreta.
11303. Dacă iubeşti cu adevărat şi vrei să-ţi urmezi
calea inimii, întreabă-L pe Dumnezeul inimii tale.
11304. O fericire unde Dumnezeu lipseşte se va
transforma mai repede sau mai târziu în opusul ei.
11305. Oricât de atrăgătoare ar fi forma, până la
urmă tot cu conţinutul ei vei avea de-a face.
11306. Dacă te vei întreba vreodată de ce a ajuns să
plângă Dumnezeul din tine, atunci să ştii că eşti pe cale
de a-L regăsi pe omul din tine supus în trecut pierzaniei.
11307. Când simţi că Dumnezeu te întreabă, îţi
vorbeşte, să nu-I răspunzi niciodată cu un răspuns ci cu
o altă întrebare, până când nu te va mai întreba nimic şi-
ţi vei afla calea cu toate urcuşurile sau coborâşurile ei.
11308. A-I răspunde Lui Dumnezeu este ca şi cum
ai coborî infinitul şi eternitatea, Adevărul Absolut şi
Cunoaşterea Absolută la fărâma de Iluzie a Vieţii care
eşti tu.
738
11309. Poate fi cineva alături de tine în moarte

decât Dumnezeu?
11310. Oricât de orbi am deveni, până la urmă,
Lumina Divină a Lui Dumnezeu ne va arăta calea
adevărului şi a cunoaşterii, fără a ne lăsa să trecem
pragul morţii de unii singuri.
11311. Atunci când am primit Cunoaşterea prin
Păcatul Originar de la Dumnezeu, cred că primele
cuvinte gândite de oamenii primordiali sortiţi
Cunoaşterii au fost moartea şi speranţa în nemurire.
11312. Fără Păcatul Originar am fi trăit în Paradis
deoarece nu posedam Cunoaşterea nici a morţii şi nici a
grijilor, judecăţilor de valoare sau a prejudecăţilor.
11313. Cu toţii sperăm într-o lume mai bună, dar de
ce oare este lumea astfel şi nu altfel? Să fie Dumnezeu
de vină? Oare este mai bine că, cunoaştem noţiunea de
vinovăţie? Dacă da, atunci în ce măsură ne ajută pe noi
cei supuşi Păcatului Originar de a Cunoaşte?
11314. Lumea este o fericire închisă într-un trup
deznădăjduit şi lipsit de vlagă atunci când se ceartă cu
propriul Dumnezeu, iar atunci când doreşte să-L
înţeleagă şi să-L apropie, lumea devine o suferinţă într-
un trup al fericirii pline de speranţe.
11315. O societate fără Dumnezeu este o societate
bolnavă.
11316. Prin creaţie Dumnezeu a devenit un înţeles.
11317. Indiferent că L-a acceptat sau L-a alungat pe
Dumnezeu, morala a fost mereu barometrul social care a
reliefat relaţia societăţii faţă de Dumnezeu.
11318. Într-o lume imorală Dumnezeu trebuie să fie
moral, iar într-una ideală, plină de moralitate, ceea ce nu
există în realitate, Dumnezeu ar trebui să fie imoral.
11319. Dumnezeu va fi întotdeauna ceea ce am fost,
suntem dar şi ceea ce nu suntem noi şi sperăm să
ajungem.
739
11320. Fără Dumnezeu nimic nu ar mai avea un

înţeles.
11321. Dacă-L vei cunoaşte pe Dumnezeul tău vei
înţelege moartea.
11322. Până şi cel mai nelegiuit om are un
Dumnezeu al lui ce pare pierdut pentru totdeauna.
11323. Oricât de grandioasă ţi se pare lumea cu
toate realizările ei epocale, nu uita să te gândeşti cum
arată ea văzută de la înălţimea Adevărului Absolut al
Lui Dumnezeu?
11324. Arta este o punte dintre om şi Dumnezeu.
11325. Prin artă Dumnezeu ne arată o frântură din
strălucirea Sa.
11326. Arta este un mod de a-L privi şi înţelege pe
Dumnezeu.
11327. Arta este o măsură a paşilor Lui Dumnezeu
care trec prin sufletul creatorului.
11328. O lume fără artă ar fi o lume care nu l-ar
cunoaşte îndeajuns pe Dumnezeu.
11329. Câte nu ne-a învăţat Dumnezeu prin artă?
11330. Dumnezeu este o artă a înţelepciunii.
11331. Câtă artă nu a creat Dumnezeu prin natură?
11332. Tot ceea ce se află în tine sau te înconjoară
face parte din arta Lui Dumnezeu.
11333. Cum se semnează Dumnezeu în calitate de
artist al Existenţei? Cu un singur Eu.
11334. Poate exista artă fără Dumnezeu sau
Dumnezeu fără artă?
11335. Arta înţelepciunii constă în modul cum ÎL
abordezi pe Dumnezeu.
11336. Prin înţelepciune Dumnezeu prinde viaţă.
11337. Cu cât ÎL combaţi mai mult pe Dumnezeu
cu atât Acesta devine mai prezent, cu cât vei dori să-L
înţelegi cu atât Acesta devine mai neînţeles.
11338. Într-o lume a vieţii Dumnezeu nu poate fi
decât viu.
740
11339. Înţelepciunea este arta supremă a acestei

lumi.
11340. Prin înţelepciune Dumnezeu ne arată o parte
din El.
11341. Nu încerca niciodată să-L înţelegi pe
Dumnezeu.
11342. Un Dumnezeu neînţeles este un Dumnezeu
viu, pe când un Dumnezeu înţeles ar fi mort.
11343. Oare ar mai exista lumea, viaţa în ansamblul
ei, cunoaşterea, adevărul sau minciuna dacă am
cunoaşte fiecare gând al Lui Dumnezeu?
11344. Un Dumnezeu descoperit ar fi un Dumnezeu
învins, iar un Dumnezeu învins nu ar mai fi Dumnezeu.
11345. Dumnezeu va fi mereu neînţelesul din tine
pe care va trebui să-l înţelegi.
11346. Ar putea exista cunoaşterea fără neînţeles
sau viaţa fără de moarte?
11347. Dumnezeu este argumentul suprem al
Cunoaşterii şi Adevărului.
11348. Moartea este cel mai mare neînţeles al vieţii.
11349. Dumnezeul vieţii, cel viu, este şi Dumnezeul
morţii, prin urmare, există viaţă după moarte, precum
există moarte în viaţă.
11350. Oare nu ne-am născut din neînţeles spre a
muri tot în neînţeles?
11351. Dumnezeu este reduta care nu va putea fi
niciodată învinsă de către om.
11352. Condiţia umană constă într-o competiţie
tacită acceptată sau nu, conştientizată sau nu, dintre om
şi Dumnezeu.
11353. Fără Dumnezeu omul s-ar pierde pe sine.
11354. Întotdeauna religia a văzut în Dumnezeu
amantul perfect care ştie să păstreze discreţia totală în
faţa lumii.
741
11355. Dacă oamenii ar trebui să-L caracterizeze şi

să-L denumească pe Dumnezeu, fiecare L-ar caracteriza
după sufletul său şi L-ar denumi diferit unii faţă de alţii.
11356. Dumnezeu este şi neînţelesul morţii.
11357. Fără Iluzia Vieţii nu ar putea exista o
competiţie între om şi Dumnezeu, iar omul nu ar evolua.
11358. Dumnezeu este flacăra vieţii şi răceala
morţii, este roua dimineţii şi firul de iarbă care-şi
aşteaptă razele soarelui ce izvorăsc tot din Dumnezeu.
11359. Dumnezeu e în tot şi în toate, atât în adevăr
cât şi în minciună, atât în bine cât şi în rău, atât în
fericire cât şi în suferinţă.
11360. Cei care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu
se referă doar la partea pozitivă a Lui Dumnezeu, într-
atât de mult încât ajung să urască şi să deteste partea Lui
negativă, considerând-o Diavol.
11361. A-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu
înseamnă a-I accepta atât partea pozitivă cât şi cea
negativă a Lui. Nu uita că răul de cele mai multe ori este
o poartă către bine şi invers.
11362. Omul îşi ia ce vrea de la Dumnezeu dând în
schimb prea puţin din ce ar merita cu adevărat
Dumnezeu.
11363. Religia l-a împărţit pe Dumnezeu în două.
Faţa binelui a devenit proslăvită şi faţa răului hulită.
11364. Împărţindu-L pe Dumnezeu religia a creat
un om supus şi angoasat, perfect pentru a fi condus,
realizând astfel o societate umilă şi înfricoşată de rău.
11365. Adevăratul Dumnezeu, nu cel religios nu
trebuie iubit ci înţeles atât cât ne este nouă dat să o
facem.
11366. Dacă ajungem să-L iubim pe adevăratul
Dumnezeu cu feţele binelui şi ale răului atunci înseamnă
că ne apropiem sufleteşte de înţelesurile care ne sunt
revelate despre El de către conştiinţa noastră.
742
11367. Cum nu putem rătăci fără Dumnezeu tot aşa

nu ne putem regăsi sau să ajungem la destinaţie.
11368. Atunci când omul a cerut mântuirea faţă de
Păcatul Originar al Cunoaşterii s-a distanţat faţă de
adevăratul Dumnezeu, moment în care a apărut
structuralizarea socială şi ierarhia.
11369. A cere mântuirea faţă de Păcatul Originar
înseamnă a discredita, alunga şi batjocori Cunoaşterea.
11370. Prin mântuire religia şi-a atins scopul şi
anume, a pus Cunoaşterea pe plan secund,
transformând-o într-o Cenuşăreasă a dogmei.
11371. Diferenţa dintre teolog şi omul de ştiinţă
constă nu numai în principii dar mai ales în scop.
Primul îşi va dori paradisul iar celălalt, infernul pe care
să-l transforme în paradis.
11372. Un Dumnezeu viu nu poate fi decât un
Dumnezeu neînţeles ar spune teologia dar să nu uităm
că moartea este cel mai mare neînţeles al vieţii ar replica
ştiinţa.
11373. O societate fără Dumnezeu este o corabie
fără pânze naufragiată în largul oceanului de legi şi
principii care-i biciuesc trupul, încercând să o scufunde.
11374. Când religia dictează morala, societatea
devine angoasată.
11375. Morala religiei a dus la o societate bolnavă,
care aşteaptă o putere din exterior, de la faţa binelui a
Lui Dumnezeu pentru a alunga faţa răului a aceluiaşi
Dumnezeu, în loc ca această forţă să vină din interiorul
societăţii, să-I înţeleagă şi cealaltă faţă a Lui Dumnezeu
care ne-a fost dată spre şi pentru Cunoaştere şi astfel să
se echilibreze atât spiritual cât şi moral.
11376. Religia a fost şi încă este una dintre cele mai
mari frâne în evoluţia societăţii.
11377. Adevăratul Dumnezeu nu are nevoie de
religie fiindcă religia Lui adevărată este omul, natura şi
743
Universul în ansamblul său, cu legităţile şi dimensiunile

sale.
11378. Dumnezeu îţi răspunde de fiecare dată
frământărilor tale doar să ştii unde să găseşti mesajele
Lui.
11379. Slăbiciunea omului nu vine de la Dumnezeu
ci din modul cum comunică acesta cu Dumnezeu.
11380. Niciodată nu eşti singur, întotdeauna ÎL vei
avea pe Dumnezeu în tine chiar şi în moarte.
11381. Oriunde vei merge, orice vei face, să ştii că
eşti parte din Dumnezeu şi tot ce face parte din El, la El
va ajunge.
11382. Au fost momente când te-ai crezut rătăcit,
pierdut, naufragiat pe corabia vieţii? Încă nu ai ajuns la
ţărmul sperat? Te simţi slab şi lipsit de vlagă? Atunci
înseamnă că nu-L înţelegi pe Dumnezeul care se află în
tine şi care este mult mai puternic decât întreaga lume în
care trăieşti, că El te va scoate în cele din urmă la
limanul visat de tine, că toate au un sfârşit precum un
început în această lume. Aminteşte-ţi că paşii
strămoşilor tăi nu au trecut degeaba prin această lume
alături de Dumnezeu, că urmele lor se află în genele şi
suflarea ta, că tu eşti prezentul vizionar prin care istoria
trupului tău nu a fost scrisă degeaba de către Destinul
Lui Dumnezeu.
11383. Flacăra Lui Dumnezeu nu se va stinge
niciodată oricâte păcate ai săvârşi fiindcă şi păcatul face
parte din creaţia Lui Dumnezeu.
11384. Fii puternic fiindcă Dumnezeu nu te vrea
nici slab şi nici abătut deoarece eşti creaţia Lui.
11385. Nu există Dumnezeu judecător ci doar
Dumnezeu creator.
11386. Când vei ajunge să fii judecat de Dumnezeu,
înseamnă că I-ai nesocotit creaţia.
11387. Atât cel bun cât şi cel rău este creaţia Lui
Dumnezeu.
744
11388. Nu poţi face departajare într-o creaţie care

ţie ţi se pare bună faţă de una rea. Ambele sunt din
Dumnezeu.
11389. Adevăratul Satanism s-a născut din
xenofobie, ură, departajare, asuprire şi lipsire de
libertate din partea celor care s-au considerat a fi mai
iubiţi de Dumnezeu decât alţii.
11390. Pentru toate sufletele indiferent de rasă,
religie, orânduire socială, există un Dumnezeu.
11391. Nu există democraţie mai mare decât
democraţia Lui Dumenzeu.
11392. Prin Dumnezeu toţi oamenii ar trebui să fie
egali în drepturi şi simţiri, iar orice inegalitate este
făurită de opusul Lui Dumnezeu care nu este Diavolul
ce face parte din Dumnezeu ca fiind o altă faţă a Sa ci
tot ceea ce ţine de neînţelesul Lui Dumnezeu cum ar fi
moartea, infinitul sau eternitatea.
11393. Mulţi oameni s-au folosit de faţa Răului sau
a neînţelesului Lui Dumnezeu pentru a-şi crea efemerul
Bine în care au crezut, realizând în cele din urmă cât de
false au devenit legităţile sociale sau individuale, cât de
mult rău şi-au făcut lovind în adevărata faţă a Răului
care era lăsată ca o poartă spre Bine de către Dumnezeu.
11394. Cei care vând prin biserici aşa zisul bine al
Lui Dumnezeu, împotriva răului sunt nişte impostori
care trebuie ignoraţi, întrucât Dumnezeu fără bine sau
rău nu poate exista în lumea noastră a frumosului şi
urâtului, a binelui şi răului, a spaţiului şi timpului. Ei
sunt vinovaţi de toată mizeria socială şi spirituală a
omenirii.
11395. Pentru ca o societate să evolueze sau să
meargă aşa zis ”bine” trebuie să credem atât în binele
cât şi în răul său, deoarece nu putem vorbi despre
perfecţiune la om.
745
11396. Atunci când omenirea va realiza că alături

de bine poate fi performant şi răul, va deveni
competitivă în faţa propriului ei Dumnezeu.
11397. O societate unde binele îţi este administrat
cu forţa se numeşte dictatură.
11398. Nu există Dumnezeu dictatorial ci doar
Dumnezeu al căror suflete nu-I recunosc binele sau răul
făcut pentru evoluţie spirituală sau materială.
11399. Religia este prima dictatură a binelui asupra
răului din lume.
11400. Prin dictatură binele devine mai rău decât
răul şi astfel religia a devenit moara care a măcinat atât
de mult grăunţele binelui încât acestea au ajuns făina
care face cea mai rea pâine socială.
11401. Măreţia Lui Dumnezeu nu constă în binele
făcut oamenilor ci în răul Său, fără de care binele nu ar
avea nici o strălucire.
11402. Oricât de însetaţi am fi de adevăr, acesta nu-
şi va arăta niciodată faţa fără a-i accepta şi răul care-i
compune spiritul său.
11403. La fel de rău este a alunga binele din rău
fiindcă atunci Dumnezeul fiinţei noastre ne va părăsi.
11404. Dumnezeu trebuie acceptat aşa cum este cu
binele şi cu răul Său.
11405. Încotro ar merge Dumnezeul nostru fără
bine sau fără rău? Şi-ar mai putea găsi echilibrul?
11406. Cunoaşterea logicii noastre bivalente de bine
şi rău, frumos şi urât, constă în echilibrul dintre bine şi
rău.
11407. Am putea accepta un Dumnezeu
dezechilibrat?
11408. Dumnezeu este garanţia echilibrului spiritual
din noi.
11409. Prin Dumnezeu toate şansele au o destinaţie.
11410. Ai putea descifra adevărul sau minciuna fără
binele sau răul Lui Dumnezeu care se află în tine?
746
Atunci de ce alegi doar binele religios care prin falsa

credinţă devine răul tău?
11411. Construim catedrale pentru a crea o societate
bolnavă unde doar cei supuşi şi neajutoraţi vor dobândi
calea aşa zisului adevăr al minciunii, unde omul înfrânt
devine centrul atenţiei al falsului Dumnezeu care se
numeşte Banul.
11412. Toate catedralele ce nu vor să înţeleagă că
uneori răul deschide porţile binelui, nu sunt altceva
decât nişte cazinouri unde borfaşii spirituali îşi predică
noile zaruri ce vor umili şi jecmăni alţi şi alţi nefericiţi.
11413. În fiecare cuvânt se află Dumnezeu.
11414. Până şi în dizarmonie Dumnezeu a creat
armonie.
11415. Există înţeles din care lipseşte Dumnezeu?
11416. Chiar şi când nu ne referim sau gândim la
Dumnezeu, El se află în tot şi în toate.
11417. Destinul este dimensiunea lui Dumnezeu
oglindită în Existenţă.
11418. Oare cum se vede spaţiul şi timpul într-o
lume unde alături de bine şi rău mai sunt şi alte
contrarii? Dar Dumnezeu?
11419. În lumile cu mai multe contrarii decât cele
două din lumea noastră cum este binele şi răul, frumosul
şi urâtul, etc, Dumnezeu se va apropia mai mult de
Cunoaştere, primind noi şi noi caracteristici faţă de cele
pe care le ştim noi, la fel spaţiul şi timpul, cele două
dimensiuni ale lumii noastre.
11420. Dumnezeu pentru Existenţă devine
dimensiunea primordială care în lumea noastră este
Destinul.
11421. Timpul şi spaţiul în alte lumi cu alte
dimensiuni sunt cu totul altceva faţă de cum sunt
percepute aici.
11422. Prin Adevăr, Dumnezeu se află în fiecare
înţeles.
747
11423. Să nu uităm că şi falsul sau minciuna sunt

adevăruri în sinea lor.
11424. Absolut orice noţiune a Cunoaşterii din
lumea asta se raportează la Adevăr, inclusiv Dumnezeu,
care are înţeles de suprem, absolut, motiv pentru care se
identifică cu Adevărul ştiut de noi.
11425. Dumnezeu nu numai că se raportează la
Adevăr dar se şi identifică cu acesta devenind El însuşi
un Adevăr faţă de care ne raportăm noi oamenii.
11426. Dumnezeu este dimensiunea supremă în
raport cu Existenţa.
11427. În dimensiunea supremă care este
Dumnezeu se află atât imaginea Sa reflectată în
Existenţă cât şi Adevărul Absolut din care nouă ne e dat
să cunoaştem doar adevărurile relative.
11428. Dumnezeu prin dimensiunea Sa absolută
care este Destin în lumea noastră ne dovedeşte încă
odată că spaţiul şi timpul sunt doar dimensiuni iluzorii
percepute ca atare de Iluzia Vieţii noastre, putând fi cu
totul altceva, ca de exemplu, timpul ar putea fi un ocean
în altă lume iar spaţiul o cascadă, etc. De ce? Deoarece
Destinul şi predestinarea Lui Dumnezeu dovedesc că
viitorul este un trecut la fel de trecut precum trecutul iar
prezentul nu există. Iluzia de prezent ne vine de la
trecutul care se desfăşoară ca scurgere sau trecere în
mintea noastră, doar că această trecere este trecută de
mult, de către Dumnezeu.
11429. Dumnezeu este argumentul suprem al
logicii.
11430. O logică fără Dumnezeu ar fi o logică fără
Adevăr.
11431. Cum în artă Dumnezeu este desăvârşirea, în
ştiinţă devine săvârşirea sau realizarea experimentului.
11432. Diversitatea lumii constă în libertatea de a-L
vedea fiecare pe Dumnezeu după propriul gust.
748
11433. Oricât de mincinos ar fi un adevăr, acesta

rămâne un adevăr al minciunii.
11434. Există societate fără profundul adevăr al
minciunii?
11435. Supremul adevăr al minciunii în această
lume este Iluzia Vieţii.
11436. Adevărul timpului se raportează la spaţiu şi
al spaţiului la timp doar în Iluzia Vieţii noastre întrucât
aceste dimensiuni au cu totul alte aspecte şi proprietăţi
în cadrul conştientizărilor cu mai mulţi opuşi alături de
bine şi rău, frumos şi urât,etc.
11437. Nu putem pretinde o societate mai bună
decât este propriul nostru adevăr.
11438. Cât compromis se află în toate adevărurile
noastre?
11439. Atunci când adevărul devine lacrimă, învaţă
să plângi.
11440. Nu poate exista adevăr fără Dumnezeu.
11441. Pacea dintre compromis şi adevăr se
numeşte regăsire.
11442. Nu poţi discerne fără adevăr precum nu poţi
cerne binele de rău, frumosul de urît.
11443. Viaţa omului este o continuă raportare la
adevărul propriei sale iluzii.
11444. Nu există adevăr care să nu poată minţi sau
să nu fie minţit.
11445. Minciuna este planeta pe care este obligat să
trăiască adevărul.
11446. Toate drumurile unui adevăr traversează
proprietăţile minciunii la care se raportează.
11447. Cât adevăr există în fiecare minciună şi
minciună în fiecare adevăr al lumii noastre?
11448. Suntem sortiţi adevărului pe care-l implorăm
să ne mintă frumos prin religie.
11449. Nu poţi crea fără adevăr şi minciună, fără
înţeles şi neînţeles.
749
11450. Minciuna minciunii poate redeveni adevăr

dar nu şi adevărul adevărului care poate rămâne o
minciună. De aici premisa falsului acestei lumi.
11451. Un adevăr care doare este un adevăr
îndurerat care primeşte o parte din personalitatea noastră
în sinele său.
11452. Omul este un adevăr care se scaldă într-un
ocean de minciuni pentru a conştientiza lumea.
11453. Toate frumuseţile şi creaţiile acestei lumi nu
ar valora nimic fără adevărul şi minciuna care le
desăvărşeşte.
11454. Pentru ca adevărul să primească un sens,
trebuie să ştie să mintă, iar minciuna să poată fi oricând
adevărată.
11455. Minciuna este prăpastia în care trebuie să se
prăbuşească adevărul pentru ca omul să poată
conştientiza timpul şi spaţiul prin viteză şi mişcare.
11456. Dacă timpul este adevăr, spaţiul devine
minciuna lui, iar dacă spaţiul este adevăr, timpul devine
minciuna lui fiindcă spaţiul îşi pierde timpul în
eternitate, iar timpul, spaţiul la infinit.
11457. A fi înseamnă înainte de toate adevărul unei
existenţe care învaţă să se mintă pe sine creând viaţa
conştientă a finitului.
11458. Cine poate şti cât de mult mai poate
cunoaşte?
11459. Nu poate exista o limită a Adevărului
Absolut decât a spaţiului şi timpului, de aici Iluzia Vieţii
cu adevărurile ei relative care se bazează pe minciună.
11460. Adevărata frumuseţe a vieţii nu o poţi găsi
decât în adevărul propriei sale minciuni.
11461. Câtă măreţie ascunde adevărul în
neînţelesurile cunoaşterii.
11462. Oricare din adevărurile relative îşi au
propriile lor falsuri în afară de Adevărul Absolut care nu
poate fi niciodată fals. Din această cauză lumea noastră
750
este doar o Întâmplare Întâmplătoare , o oglindă a

Întâmplării Neîntâmplătoare a Lui Dumnezeu.
11463. Vrei cu adevărat să învingi în viaţă? Atunci
consideră-L pe Dumnezeu învingător.
11464. Nu poţi fi învins dacă L-ai descoperit cu
adevărat pe Dumnezeu în tine.
11465. Nu există singurătate alături de Dumnezeu.
11466. Suferinţa rămâne mereu hrana fericirii.
11467. Cel care crede că L-a învins pe Dumnezeu s-
a ucis pe sine.
11468. Libertatea se rezumă în cele din urmă la
relaţia ta cu Dumnezeul fiinţei tale.
11469. Cel care crede că se poate regăsi fără
Dumnezeu nici nu s-a născut.
11470. Nu Dumnezeu te vede, te aude, te simte, te
cunoaşte ci tu îl vezi, auzi, simţi şi cunoşti pe
Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este deasupra
simţămintelor tale, este Lumia Divină prin care-ţi poţi
descoperi adâncimea întunericului fiinţei tale.
11471. A-L asculta pe Dumnezeu nu înseamnă a-I
îndeplini nu ştiu ce porunci pentru simplul fapt că
Dumnezeu nu porunceşte.
11472. A-L asculta pe Dumnezeu înseamnă a te
asculta pe tine iar dacă ai ceva să-ţi porunceşti se
datorează plusurilor sau lipsurilor tale.
11473. A-L asculta pe Dumnezeu înseamnă a te
redescoperi pe tine.
11474. Oare există om care crede cu sinceritate că
L-a înţeles cu adevărat pe Dumnezeu?
11475. A-L înţelege pe Dumnezeu înseamnă a te
înţelege şi a te cunoaşte pe tine, până în cele mai
ascunse şi nepătrunse locuri ale sufletului tău. Vei reuşi
vreodată?
11476. Fiecare suflet are nevoie de un altar în care
să creadă dincolo de orice îndoială, un altar care poate
751
să aparţină credinţei, religiei sau pur şi simplu naturii

înconjurătoare, dar care rămâne tot un altar.
11477. Tot ce ne înconjoară, tot conştientizăm, tot
ce este în noi, este Dumnezeu.
11478. Chiar şi cel ce crede că se poate regăsi fără
Dumnezeu tot prin Dumnezeu se regăseşte fiindcă un
Dumnezeu renegat este o altă faţă a unui Dumnezeu
adulat.
11479. Cunoaşterea este istoria Lui Dumnezeu.
11480. Cel care aleargă după Dumnezeu nu-L va
prinde niciodată.
11481. A-L considera pe Dumnezeu cauza ierarhiei
înseamnă a-L vedea ca efect al infamiei.
11482. Dumnezeu nu poate determina ierarhia
fiindcă Adevărul Absolut nu poate fi şi fals. În ierarhie
fiecare adevăr poate deveni oricând minciună spre a
definitiva binele şi răul, frumosul şi urâtul. Prin urmare
ierarhia este unul dintre pilonii de bază ai Iluziei Vieţii,
iar Iluzia Vieţii este oglinda deformată în care se
reflectă Dumnezeu.
11483. Adevărata faţă a Lui Dumnezeu nu poate fi
văzută prin oglinda Iluziei Vieţii şi prin coordonatele
spaţio-temporale ale acesteia.
11484. Oglinda distorsionată a Iluziei Vieţii este cea
care ne creează iluzia necesităţii, a scopului şi a
ierarhiei. De aici provine atât beneficul cât şi maleficul,
simţirea şi cunoaşterea noastră.
11485. Ingredientele folosite la oglinda Iluziei
Vieţii sunt timpul şi spaţiul înrămate în contrariile bine
şi rău, frumos şi urât,etc.
11486. Nu poate exista perfecţiune umană atâta
timp cât omul vede perfecţiunea Lui Dumnezeu
deformată prin oglinda Iluziei Vieţii.
752

Sorin Cerin: Culegere de Intelepciune - Opere Complete de Aforisme - Editie de Referinta

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Sorin Cerin: Culegere de Intelepciune - Opere Complete de Aforisme - Editie de Referinta

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE -

Opere Complete de Aforisme - Ediţia de Referinţă

Copyright © SORIN CERIN 2014 for Romanian version

Sorin Cerin. All rights reserved. No part of this publications may

Manufactured in the United States of America

În această culegere este publicată întreaga operă de

Toate operele de aforisme care au cunoscut şi înainte

III. ILUZIE ŞI REALITATE

IV. REVELAŢII 21 DECEMBRIE 2012

 ABSOLUTUL aforisme 2406...2445

 FIINŢĂ aforisme 3491…3509

VIII. PARADISUL ŞI INFERNUL

XIV. DUMNEZEU ŞI DESTIN

Acad. Gheorghe VLĂDUŢESCU adnotări

"Literatura sapienţială are o istorie, poate, veche cât

Prof.univ.Dr. Ion DODU BĂLAN remarca în

Poet şi prozator de factură modernă, autor de eseuri

Pentru corecta apreciere a literaturii sapienţiale din

În faţa unei asemenea creaţii sântem datori să

Marele critic şi istoric literar, Eugen Lovinescu,

Chiar dacă a trăit un timp în afara ţării, Sorin Cerin

Observaţiile filozofice, sociale, psihologice, morale.

Astfel, el se încumetă să definească nemurirea ca

Fireşte literatura gnomică, sapienţială, e dificil de

Un exemplu de corelare logică a astfel de noţiuni şi

Bogate şi variate în conţinut şi expresie, definiţiile,

Fireşte, mai este loc pentru îmbogăţirea acestui

(Fragmente din recenzia publicată în Oglinda literară nr.88,

Prof. univ. Dr. Adrian Dinu RACHIERU

Fragmente din recenzia publicată în Oglinda literară nr.89

Al. Florin ŢENE în recenzia intitulată:Un filozof

Recenta carte a scriitorului Sorin Cerin”Revelaţii-

Spuneam mai de mult că sunt probleme pe care le

unor meditaţii profunde şi originale.Sorin Cerin, prin

Aceste cugetări sunt adevărate micropoeme şi ele

(Fragmente din recenzia publicată în Napoca News din 30

Prof. Dr. Ion PACHIA TATOMIRESCU sub

“un volum de aforisme, Revelaţii – 21 Decembrie 2012,

„curcubeu“ în treizeci şi şase de „culori-teme“ – un

[…] Sorin Cerin e un „moralist“ […]. Unele din aforismele

Înstrunarea paradoxistă a aforismelor lui Sorin

(«Genialitatea este floarea care răsare numai stropită cu apa

(Fragmente din recenzia publicată în revista Zona Interzisă

1. Sfârşitul nu poate începe decât cu începutul spre a

11. Adevărul absolut este unul singur pentru o

28. Avem o sumedenie de gânduri întreaga noastră

44. Am ajuns în portul viselor acestei lumi la fel de

59. Epistola fiinţei noastre este scrisă cu literele pline

77. A fost vreodată ceva care să nu fie cunoscut

93. Ştie cineva care sunt gândurile Lui Dumnezeu,

112. Nu-ţi ascunde niciodată teama fiindcă va deveni

129. Nu există călăuză mai mai bună în această lume

147. Marea descoperire a acestei lumi este

162. Aripile iubirii oricât de sus ar zbura tot în sufletul

181. Apusul este bocetul Timpului iar răsăritul

198. Cum speranţa nu poate spera mai mult decât

214. Nutrim o mare stimă pentru ierarhie fără să

231. Politica este făcută pentru a ni se călca pâinea

247. Viaţa înseamnă cuvinte străine de ochii cugetului

263. Numai dincolo de aparenţe s-ar putea să te

280. Rădăcinile din sufletul tău nu vor putea fi

298. Tăria pietrei se vede doar în oglinda Timpului.

317. Suferinţa este dirijorul clipelor de la opera vieţii