Vous êtes sur la page 1sur 78

Lucian Boia: “Identitatea nu este ceva picat din cer.

Identitatea ti-o asumi
si ti-o afirmi.”
contributors mai 19, 2015 Cultura, Societate/Life
49 comentarii 8,717 Vizualizari

Caragiale nu avea nici un pic de sange romanesc in vine, s-ar gasi oare cineva sa spuna ca nu este roman? Ca este scriitor
grec? Ideea etnicista despre natiune, preluata de la germani, a prevalat in constructia statului roman. Iar aceasta idee a avut
diferite consecinte pana acum, analizate in cifre si fapte de noua carte a lui Lucian Boia, “Cum s-a romanizat Romania”. E
vremea sa evoluam, sa trecem de la o conceptie “tribalista” asupra natiunii spre o notiune elaborata de natiune – politica, civica
– care sa ne permita o integrare in peisajul european. Si e vremea ca istoricii sa nu mai trateze Romania ca pe o insula, rupta
de contextul ei european.

Discutia de mai jos, pe marginea acestei noi carti a istoricului Lucian Boia – iata, din nou un volum al sau devine eveniment
editorial – este centrata pe tensiunea intre cele doua idei de natiune.

 Lansarea cartii: sambata, 23 mai, ora 12.00, Bookfest. Participă: Lucian Boia, Gabriel Liiceanu
Idei principale:
 “La 1900 Bucurestiul avea o populatie de 65% romani, asta insemnand cetateni romani, deci nu toti erau neaparat romani
in sensul etnic, iar ceilalti erau straini sau fara vreo cetatenie, oricum nu erau cetateni romani. De asemenea in Romania
de la 1900, Romania era tara cu cel mai mare procent de straini raportat la populatia globala, dupa Elvetia.”
 Exista doua conceptii privind natiunea. E natiunea numita de unii de tip francez si natiunea de tip german. Natiunea de
tip francez e natiunea politica. Apartii unei natiuni fiindca asta e alegerea pe care ai facut-o, sa apartii natiunii respective,
indiferent de origine, indiferent de limba pe care o vorbesti. Iar natiunea de tip german, e natiunea de tip etnic, apartii unei
natiuni fiindca te-ai nascut in etnia respectiva. Romanii, si nu numai ei, au preluat conceptia germana a natiunii
 Conceptia despre o natiune civica, politica este formula cea mai evoluata. Ne despartim de tribalism si ajungem sa avem o
conceptie mai inalta despre natiune.
 Exista o contradictie intre dorinta de a avea un stat national cu adevarat romanesc, intre programarea acestui stat, trecerea
lui in Constitutie ca stat national unitar, si realitatea unei mari diversitati etnice.
 Pur si simplu, sa vorbesti despre unitatea desavarsita a acestui spatiu din cele mai vechi timpuri sau de constiinta
locuitorilor ca apartin unui spatiu unitar este o negare a istoriei. Unii ajung sa vorbeasca si de natiunea daca. Nu mai spun
ca despre natiunea medievala se vorbeste in mod curent. Astea sunt nonsensuri istorice.
 Sunt atatia care n-au vrut sa-l voteze pe Iohannis pe motiv ca nu este roman. Iohannis nu este etnic roman, dar apartine
natiunii romane, altfel nici n-ar putea sa fie presedinte al Romaniei. Ca sa simplificam lucrurile, etnia e ceva dat; te-ai
nascut roman, vorbesti romaneste fiindca e limba ta materna, pe cand natiunea este elaborare, se construieste.
 In momentul de fata Republica Moldova nu este acelasi lucru cu Romania din foarte multe puncte de vedere. Si pana la
urma conteaza nu ceea ce dorim noi, ci ceea ce doresc ei si modul cum se considera ei. E clar ca majoritatea populatiei din
Republica Moldova – cei care nu sunt romani, rusofonii si ceilalti – dar si destui romani, nu sunt foarte dornici in momentul
de fata sa se realizeze aceasta unire cu Romania.
 Cred – si asta am incercat sa fac in cartea Cum s-a romanizat Romania – ca trebuie sa integram mai bine minoritatile, sau
cum vrem sa le spunem, in istoria romaneasca. S-a si trecut de la istoria Romaniei la istoria romanilor. Si istoria romanilor,
prin numele pe care i-l dai de la bun inceput, ii inlatura pe ceilalti.
Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.
Titlul cartii contine un fel de paradox, la prima vedere. Cum s-a romanizat Romania… Era Romania mai putin
romaneasca acum un secol si jumatate? De fapt, ce intelegeti prin romanizare?
Lucian Boia: Da, Romania acum un secol, un secol si ceva era mai putin romaneasca decat este astazi, sau astazi este mai
romaneasca decat a fost in urma cu un veac. Populatia actuala a Romaniei este alcatuita din aproape 90% etnici romani. Or in
perioada interbelica, daca vrem sa luam acest reper, avem recensamantul din 1930, care da pentru Romania Mare aproape
72% etnici romani. Deci 28, sau putin peste 28 la suta, nu sunt romani, sunt de tot felul de nationalitati. Iar in Romania mica, in
vechiul Regat, inainte de 1918, procentul romanilor era mult mai mare decat in Romania Mare. Insa trebuie facuta distinctia
dintre locuitorii satelor si ai oraselor. Satele sunt aproape pur romanesti pana la 1918, ca si dupa aceea, in schimb orasele sunt
cat se poate de cosmopolite. La 1900 Bucurestiul avea o populatie de 65% romani, asta insemnand cetateni romani, deci nu toti
erau neaparat romani in sensul etnic, iar ceilalti erau straini sau fara vreo cetatenie, oricum nu erau cetateni romani. De
asemenea in Romania de la 1900, Romania era tara cu cel mai mare procent de straini raportat la populatia globala, dupa
Elvetia. Deci o tara care atrage foarte multi straini si ii atrage din motive evidente. E o perioada de modernizare, de dezvoltare
economica, cand romanii sunt in curs de a se adapta la civilizatia occidentala.
Sunt multe profesiuni, multe meserii, multe atitudini pe care romanii nu le au. Si nu le au nu fiindca ar fi venit dintr-o civilizatie
inferioara. Ci pentru ca vin dintr-o civilizatie de alt tip. Noi vorbim despre Europa, dar pana in secolul al XIX-lea, spatiul
romanesc, Principatele, Tara Romaneasca, Moldova apartin sistemului rasaritean de civilizatie. Si incepand din secolul al XIX-
lea, se apropie, se adapteaza, se integreaza in sistemul occidental Si atunci trebuie sa invete o gramada d e lucruri pe care nu
le stiau. La mijlocul secolului al XIX-lea, de pilda, aproape toti medicii nu sunt romani. Pur si simplu nu exista o scoala de
medicina romaneasca. A creat-o ceva mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Carol Davila, si el un ne-roman,
marele creator al invatamantului medical romanesc si al sistemului sanitar romanesc. Arhitectii iarasi, cea mai mare parte di ntre
ei nu sunt romani, sunt francezi sau de alte origini. Monumentele reprezentative din vremea Micului Paris, la 1900, sunt, in
genere, creatia unor arhitecti francezi, incepand cu monumentul simbolic al Bucurestiului – Ateneul Roman. Lucrul acesta este
firesc. Dar in decurs de o generatie, doua, trei, romanii au invatat tot ce era de invatat si pe la 1900 putem spune deja ca elita
romaneasca se afla la nivelul elitei europene occidentale din epoca. Sigur, elita, nu si marea masa a populatiei. Mai era inc a
mult de facut pentru modernizarea si occidentalizarea in profunzime a societatii romanesti.

Trebuie sa va marturisesc, am deschis cartea dvs. cu o asteptare nerostita in minte. M-am gandit, oare ce mit o sa mai
demantelati in aceasta carte?
LUCIAN BOIA: Si ati gasit ceva?

Cred ca am gasit niste stereotipuri si niste conceptii pe care istoriografia le lua prea de-a gata. Mai intai, mi s-a parut ca
este strabatuta de o tensiune intre doua idei despre natiune. Ideea natiunii bazata pe etnie si ideea de natiunie civica,
bazata pe alegere.
LUCIAN BOIA: Da, sunt cele doua modele de natiune care continua – in fond – pana astazi. E natiunea numita de unii de tip
francez si natiunea de tip german. Natiunea de tip francez e natiunea politica. Apartii unei natiuni fiindca asta e alegerea pe
care ai facut-o, sa apartii natiunii respective, indiferent de origine, indiferent de limba pe care o vorbesti. Iar natiunea de tip
german, e natiunea de tip etnic, apartii unei natiuni fiindca te-ai nascut in etnia respectiva. Romanii, si nu numai ei, au preluat
conceptia germana a natiunii, pe care o constatam si astazi la foarte multi, nu spun la toti, dintre compatriotii nostri Esti roman,
daca esti etnic roman. Si daca se poate sa fii si ortodox, cu atat mai bine.
In carte, dvs tot timpul veniti cu o completare la ideea de natiune etnica, veniti cu argumente pentru o idee de o natiune
civica, politica.
LUCIAN BOIA: Conceptia despre o natiune civica, politica este formula cea mai evoluata. Ne despartim de tribalism si ajungem
sa avem o conceptie mai inalta despre natiune.
Spre exemplu spuneti despre Caragiale ca nu avea niciun un pic de sange romanesc. Asta nu insemna ca era mai
putin roman.
LUCIAN BOIA: Dar, ar fi complet stupid sa spunem ca este un scriitor grec. E clar ca e un mare scriitor roman. Si este roman,
nu doar ca scriitor, desi nu avea nicio picatura de sange romanesc. Sa spunem atunci ca romani sunt cei care au jumatate
sange dac si jumatate sange latin? E o aiureala.
In ceea ce priveste felul in care era dobandita cetatenia romana, intre cele doua principii, ius sangvinis si ius
soli, prevala principiul dreptului sangelui…
LUCIAN BOIA: Ne referim la vechiul Regat, pana la 1918. Era teama ca strainii care, inca o data, sunt foarte numerosi, dupa
Elvetia e tara cu procentul cel mai mare de straini, si vin in numar mare in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Sigur ca exista
o reticenta in a le acorda cetatenia si a-i face sa fie romani pur si simplu, iar distinctia se face mai ales intre orase si sate. La
orase strainii sunt bine primiti, au locul lor, au ce sa faca, aduc o multime de competente, in industrii, in comert, sam d. Se
doreste sa nu se aseze si la sate. Adica, se refuza complet o colonizare cu elemente straine a pamantului Romaniei. In felul
acesta, Constitutia si legile tarii, in orice caz, interzic cumpararea de pamant de catre straini. Aceasta nu inseamna ca uni i dintre
ei nu capata si cetatenia romaneasca, si o data ce au capatat cetatenia romaneasca sunt romani pur si simplu, indiferent de
origine.
Erau impuse conditii dificile de dobandi cetatenia romana…
LUCIAN BOIA: Da, foarte grele, conditii care i-au lovit in special pe evrei. Mai ales ca dintre toti strainii, evrei sunt cei care au
profilul cel mai diferit, prin religie, in orice caz, in raport cu populatia romaneasca. Si, de asemenea, sunt si foarte numerosi. La
un moment dat, in secolul al XIX-lea, se stabilesc in special in Moldova, iar in unele orase moldovenesti ajung sa fie chiar
majoritatea. La Iasi, la 1900, evreii depasesc 50%, sunt mai multi decat romanii. Au, in buna masura, in mainile lor
mestesugurile, comertul, ceea ce e foarte bine, de altfel: daca romanii nu faceau treaba aceasta e bine ca au venit evreii s-o
faca. Exista o frustrare in randul unor romani nationalisti, iata ca evreii ne impeidica sa ne ocupam noi de economia tarii.
Probabil ca nu s-ar fi ocupat ei daca nu veneau evreii, dar aici este o alta discutie. Sunt si evrei care capata cetatenia romana,
cei care au participat la Razboiul de Independenta, dar sunt doar vreo 1000 de persoane. Cetatenia se capata individual, cu o
cerere motivata, dupa o perioada destul de lunga de asteptare, trebuia o lege speciala, era votata individual pentru fiecare
dintre cei care solicitau cetatenia, atat in Camera cat si in Senat. Era un parcurs foarte complicat.
Sa trecem in alt plan. Spuneti ca in istoriografia romaneasca oficiala, statul national romanesc din secolul XIX pare
ceva de la sine inteles. Or acest caracter unitar e departe de a nu fi problematic.
LUCIAN BOIA: Da, si de aici o anumita tensiune, pornind de la o anumita frustrare a multor romani. Romanii au vrut – pe deplin
justificat – sa aiba un stat national romanesc. Si l-au avut, dar un stat national care cuprindea intre frontierele lui si foarte multi
neromani, chiar in Romania mica, in vechiul regat pana la 1918, si cu atat mai mult in Romania mare, in Romania perioadei
interbelice. Procentul general, cum v-am spus, este pentru perioada interbelica de 72% romani. Procentul acesta este sensibil
mai scazut in ce-i priveste pe romani in provinciile alipite la 1918. In Transilvania, socotind global si cu Banatul, Crisana,
Maramuresul, la 1930 romanii etnici sunt 58%, iar minoritarii, asa-zisii minoritari, aproape ca nici nu pot sa le spun tuturor
minoritari pentru ca sunt procente atat de mari, sunt 42% maghiarii, germanii si ceilalti cu procente mai mici. Populatia
romaneasca este in mod evident romaneasca, dar nici minoritarii nu erau chiar atat de minoritari. In plus erau majoritari la orase
– pana la sfarsitul perioadei interbelice in orasele transilvanene, in Bucovina, in Basarabia. De aici provin anumite frustrari,
majoritatea populatiei nu e romaneasca, e formata din maghiari, germani, evrei. Exista o contradictie intre dorinta de a avea un
stat national cu adevarat romanesc, intre programarea acestui stat, trecerea lui in Constitutie ca stat national unitar, si r ealitatea
unei mari diversitati etnice. Sigur cu romanii majoritari peste tot, dar si cu minoritati numeroase si foarte diverse. Cred ca
Romania interbelica e tara europeana interbelica care are cei mai multi minoritari – nu procentual – si are cea mai mare
diversitate de nationalitati, de minoritati etnice. In Transilvania maghiari si germani, in Bucovina germani si evrei, in Basarabia
evrei, rusi, ucraineni, in Dobrogea turci, tatrai, bulgari. Este o foarte mare diversitate, ceea ce este interesant, fascinant pentru
istoric. Cred ca a fost bine pentru societatea romaneasca. Aceste minoritati au infuzat tot felul de elemente de cultura, tot felul
de competente, de traditii pe care le aveau. E o lume foarte interesanta lumea romaneasca, cu romanii majoritari, dar si cu t oti
ceilalti printre romani, alaturi de romani.
Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.
Vorbind despre istoriografia post-comunista spuneti “Discursul istoric s-a despartit cu greu si inca nu pana la capat de
conditia de auxiliar al ideologiei si propagandei nationale pe care comunismul i-o imprimase temeinic. Acest discurs
istoric era profund imprimat de nationalismul autohtonist”. Cum arata acest discurs? Care erau liniile directoare ale
discursului nationalist comunist?
LUCIAN BOIA: Inceputurile comunismului, in perioada internationalista, au fost brutal anti-nationale. A urmat o revenire in sens
national, cu atat mai apreciata cu cat venea dupa negarea valorilor nationale romanesti. Si atunci aproape toti romanii au fost
incantati: iata revenim la traditiile noastre, la valorile noastre. Sigur ca aici este o buna doza de mitologie, cu accente puse
asupra vechimii romanilor, asupra continuitatii, asupra omogenitatii spatiului romanesc. Pur si simplu se face abstractie de
istorie daca vorbim de o unitate din totdeauna a spatiului romanesc. Sigur ca este un spatiu care are trasaturi unitare, dar este
si un spatiu foarte fragmentat. Pana acum un secol si jumatate nici nu exista Romania. Existau niste fragmente, niste bucati din
care s-a facut Romania. Putea sa se faca, cum s-a si facut, si bine ca s-a facut, dar putea sa nu se faca, ce stiu eu pe ce cai ar
fi putut sa mearga istoria daca ar fi ales alte directii. Pur si simplu, sa vorbesti de unitatea desavarsita a acestui spatiu din cele
mai vechi timpuri sau de constiinta locuitorilor ca apartin unui spatiu unitar este o negare a istoriei. Unii ajung sa vorbeasca si de
natiunea daca. Nu mai spun ca despre natiunea medievala se vorbeste in mod curent. Astea sunt nonsensuri istorice. Natiunea
este o creatie moderna si unii sunt foarte sensibili sau chiar se revolta cand aud asemenea afirmatii care sunt pur si simplu de
bun simt. Am spus clar Stefan cel Mare nu era roman, in sensul ca nu se considera el roman. Identitatea pe care si-o asuma el

era aceea de moldovean. Recent a fost o discutie, unii n-au prea vrut sa inteleaga acest lucru, am fost intrebat la o emisiune:
daca nu se considera roman, ce limba considera el ca vorbeste? Eu nu stiu daca Stefan cel Mare avea si preocupari de lingvist ,
ca sa se gandeasca profund asupra limbii pe care o vorbea. Daca vrem sa ne jucam putin, sa intram in pielea l ui Stefan cel
Mare, este evident ca el considera ca vorbeste moldoveneste, nu romaneste. De altfel, chiar mai tarziu, doua secole dupa
Stefan cel Mare, Grigore Ureche, care stia mai multe decat Stefan cel Mare, facuse studiile in Polonia, invatase latinest e, stia ca
romanii sunt de origine latina, ca toti au origine comuna, dar asta nu-l impiedica sa vorbeasca in cronica lui despre limba
moldoveneasca. Limba pe care o vorbeste Grigore Ureche este limba moldoveneasca, el stiind ca ca este foarte asemanatoare,
sau chiar aceeasi cu limba vorbita de ceilalti romani, dar ii spune in continuare moldoveneasca.Identitatea nu este ceva picat
din cer. Identitatea ti-o asumi si ti-o afirmi. Moldova isi are propria ei identitate in raport cu Tara Romaneasca si cu ceilalti
romani pana in secolul al XIX-lea. Si la 1859, cand s-a facut Unirea, patriotii moldoveni care au vrut cu tot dinadinsul si au facut
Unirea, au creat alaturi de munteni Romania, ei isi spun moldoveni in continuare. Daca ne uitam pe textele de la 1859, n u-si
spun romani, isi spun moldoveni. Identitatea lor era de moldoveni. Asta nu inseamna ca nu sunt romani. Din punctul nostru de
vedere toti acestia vorbeau romaneste, dar asta e un punct de vedere al nostru de ordin lingvistic, de ordin stiintific. Dar din
punct de vedere al identitatii pe care oamenii si-o asumau, era o identitate moldoveneasca si in ceea ce priveste statalitatea, si-
n ceea ce priveste limba, si-n ceea ce priveste cultura.
Spuneati adineaori ca aceasta conceptie etica, politica asupra natiunii ar fi superioara conceptiei etnice.
LUCIAN BOIA: Sigur, fiindca conceptia etnica este exclusivista. Uitati-va si la noi, cand despre romii nostri aflati in diverse tari
occidentale se vorbeste ca fiind romani, imediat sunt o multime de compatrioti de-ai nostri care nu suporta aceasta etichetare.
Cum pot sa spuna despre romi ca sunt romani, cand toata lumea stie ca nu sunt romani, sunt tigani. Din punctul de vedere al
natiunii, al unei intelegeri adecvate a natiunii sunt romani, fiindca apartin natiunii romane. Sau ca sa-i lasam pe romi la o parte,
sa luam cazul Iohannis. Sunt atatia care n-au vrut sa-l voteze pe Iohannis pe motiv ca nu este roman. Iohannis nu este etnic
roman, dar apartine natiunii romane, altfel nici n-ar putea sa fie presedinte al Romaniei. Ca sa simplificam lucrurile, etnia e ceva
dat; te-ai nascut roman, vorbesti romaneste fiindca e limba ta materna, pe cand natiunea este elaborare, se construieste.
De altfel comentati in carte si discursul alegerilor din 2014, discursul acesta etnicist nationalist traditional, bazat pe
etnie…
LUCIAN BOIA: Si e uluitor cand vezi ca vine tocmai din partea Partidului Social Democrat care ar trebui sa aiba cu totul alte
valori decat nationalismul si ortodoxismul.
N-a avut pana la urma castig de cauza.
LUCIAN BOIA: Depinde cum vedem paharul, pe jumatate plin, sau pe jumatate gol. S-a jucat totusi la limita sau aproape de
limita. Sigur ca o mica majoritate de romani l-au votat pe Iohannis in ciuda faptului ca n-ar fi roman si ca nu este ortodox. Dar
aproape jumatate din romani au votat – nu numai din acest motiv – insa s-au auzit destule voci – si printre oamenii politici si
printre preoti – care i-au indemnat pe oameni sa voteze un roman si anume un roman ortodox. Iar aceasta este o distinctie care
i-a lovit foarte rau la un moment dat pe greco-catolici. Greco-catolicii erau la fel de romani si etnic si cultural precum ortodocsii,
poate ca erau si mai romani pentru ca in Transilvania si in genere in spatiul romanesc ei au inceput lupta nationala, de afir mare
a valorilor nationale romanesti, de emancipare nationala. Scoala Ardeleana apartine greco-catolicilor din Transilvania. Iata ca au
fost evacuati pana la urma, biserica greco-catolica a fost desfiintata de catre comunisti, a revenit pe scena dupa 1989, dar nu
mai are nici pe departe ponderea pe care o avea inainte de instaurarea comunismului. As spune ca greco-catolicii au platit din
plin pentru aceasta intelegere rigida si exclusivista a conceptului de roman. Roman ar fi romanul etnic si, in plus, roman ul este
ortodox. Daca nu esti ortodox ar fi ceva in neregula.
Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.
In finalul cartii va exprimati speranta ca…
Speranta si chiar convingerea ca totusi evoluam – sper ca nu vom involua – ca vom evolua spre o integrare nu doar in mod
formal, ci o integrare efectiva in peisajul european.

In acelasi orizont conceptual, argumentele pentru unirea cu Republica Moldova au fost, pana acum argumente pe baza
etnica si culturala. Insa cum aratati in mai multe locuri in carte aceste argumente nu sunt chiar atat de puternice in ziua
de azi, nu sunt asa de convingatoare pentru moldoveni.
LUCIAN BOIA: Eu am incercat sa fac o analiza lucida. Sa nu se creada ca eu as avea ceva impotriva unirii Republicii Moldova
cu Romania. Am incercat sa pun un diagnostic si diagnosticul acesta nu se prezinta prea favorabil pentru cei care doresc in
acest moment, si au justificarile lor, sa se realizeze aceasta unire. Republica Moldova este sensibil diferita de Romania, din
foarte multe puncte de vedere. A avut o alta istorie de la 1812. Pana la 1812 este evident ca e parte a Moldovei. Dupa 1812 s-a
petrecut procesul acela de rusificare, s-a petrecut o izolare, suntem in Rusia tarista, o izolare a Basarabiei de restul neamului
romanesc, ceea ce nu s-a petrecut in Transilvania. Sa nu confundam, oricate critici am avea, justificate sau nu, la adresa politicii
unguresti pana la 1918, sa nu confundam deci Austro-Ungaria cu Rusia. Austro-Ungaria era un stat de drept, sigur cu
partea de discriminare la adresa nationalitatilor, dar Rusia era o monarhie absoluta, sau in orice caz, autoritara, in care dreptul
era o vorba, nimic mai mult. Pe scurt vorbind, romanii transilvaneni au participat din plin la formarea natiunii romane, au dat
chiar nume mari in lupta nationala, in afirmarea culturala a romanilor, pe cand romanii basarebeni au ramas izolati. E aproap e
un zid care ii separa de restul natiunii romane pana la 1918. Asta s-a vazut si in perioada interbelica, integrarea in Romania
Mare a Basarabiei a fost foarte complicata si imperfecta. Dar, nici Bucurestiul n-a avut suficient tact, in sfarsit, lucrurile nu s-au
desfasurat intr-un mod ideal. Dupa care a urmat din nou faza ruseasca, faza sovietica, si asta a indepartat si mai mult cele doua
trunchiuri ale romanilor. Acesta e rezultatul istoric, ca ne place sau ca nu ne place. In momentul de fata Republica Moldova nu
este acelasi lucru cu Romania din foarte multe puncte de vedere. Si pana la urma conteaza nu ceea ce dorim noi, ci ceea ce
doresc ei si modul cum se considera ei. E clar ca majoritatea populatiei din Republica Moldova – cei care nu sunt romani,
rusofonii si ceilalti – dar si destui romani, nu sunt foarte dornici in momentul de fata sa se realizeze aceasta unire cu Romania.
Poate schimbarea argumentelor, trecerea la argumente privind o comunitate, o natiune politica, ar fi mai
convingatoare, ma gandesc, decat cele etnce si culturale.
LUCIAN BOIA: Ceea ce e de facut e o apropiere treptata a celor doua tari, intrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana,
rebuie rabdare, nu trebuie insistat intr-un fel in care poate sa dea impresia unei imixtiuni in treburile Republicii Moldova si a unei
fortari din partea Romaniei. Viitorul e inca nescris, nu se stie ce va aduce, poate sa aduca una sau alta, dar in momentul de fata
– asta am vrut sa spun – nu se pune problema unei unificari.
In incheiere as vrea sa va intreb, in viitorul apropiat, ce carte de istorie romaneasca, care nu e inca scrisa, v-ar placea
sa cititi
LUCIAN BOIA: E nevoie peste tot de abordari noi. Cred ca istoriografia noastra este inca destul de conservatoare, uneori foarte
conservatoare. In primul rand, istoricii din vechile generatii au ramas cu ideea ca istoria trebuie sa fie in primul rand o pledoarie
pentru romanitate, pentru drepturile noastre nationale, mereu suntem noi si ceilalti, noi avem dreptate intotdeauna, ceilalti mai

A case of eating my own cooking if you will. just because Mr or Ms Bottom is paying a trip to Chair Town it does not always follow that productive work is being done. in the process. One of my supervisors once said “Doing a thesis is like mucking out a stable”. Then I freaked out and had to have a little lie down. cu romani majoritari. Au avut un rol istoric. in istoria romaneasca. but trust me – it works. as I’ve said before. cum e si sinteza in 10 volume a Academiei Romane. Of course I answered: “Challenge? Accepted!” When I was nearing the end of my PhD. din punctul acesta de vedere. If you give yourself the whole day to write. ii inlatura pe ceilalti. dar cand se ciocneste dreptatea lor de dreptatea romaneasca. I added up the number of words I had to write and divided them by the number of days of study leave I had left. His point was that you have to tackle it one wheel barrow load of shit at a time – if you stay in the stable too long. La noi. Cred – si asta am incercat sa fac in cartea Cum s-a romanizat Romania – ca trebuie sa integram mai bine minoritatile. The PLAN works best closer to completion. Step one: spend less time at your desk Now close that Facebook window and listen to Auntie Thesis Whisperer for a moment. mai convingator si mai adancit. Si istoria romanilor. a civilizatiei noastre comune. Most of us are in the best frame of mind for this after breakfast and before lunch – whatever time of the day that happens to be for you. incat sa le zici minoritati. nu cred ca acelasi lucru e cu minoritatea maghiara. sa-i asezi undeva la margine si cu asta sa termini. despre ce e in afara noastra. How to write 1000 words a day (and not go bat shit crazy) March 24.au si ei cateodata. drive yourself bat shit crazy. The secret to writing at least 1000 words a day is to give yourself a limited time frame in which to do it. So writing new stuff should be almost the first thing you do when you sit down to your desk.000 words in 3 months. Or spatiul romanesc. Se mai spune ceva. Mie nici nu-mi place sa le spun minoritati. care isi are coeziunea ei istorica. Inclusiv problematica minoritatilor. in prezent. care e bine implantata intr-o parte a Transilvaniei. After a cup of tea (with maybe just a whiff of scotch in it) I contemplated this problem and made a PLAN. Step Two: remember the two hour rule I think most people only have about two really good. cand si minoritatile sunt foarte diferite ca numar. S-a si trecut de la istoria Romaniei la istoria romanilor. you will spend the whole day writing and. @webnemesis wrote back: ” would like to see someone write a blog post on how to write 1000 words of substance for yr dissertation every day”. pana la urma. din cand in cand. o intreaga istorie. trebuie ca. prin numele pe care i-l dai de la bun inceput. probabil dintr-o intentie de excludere… LUCIAN BOIA: Teoretic vorbind. which was cobbled together from all the advice books on writing I used in my workshops with doctoral students. exista o minoritate italiana care are si un deputat in Parlament. only rewriting”and that half the struggle of a thesis is to get stuff out of your head and onto the page in order to start the rewriting process. the stink will kill you. privind in perspectiva istorica. Well. This sounds counter intuitive. . dar si cu ceilalti care nu sunt chiar atat de minoritari.According to my calculations I had to write 60. This PLAN worked for me and I share it with you here. Nu stiu daca se poate vorbi despre minoritati de acelasi fel. Avem nevoie de o istorie care sa fie bine integrata in istoria europeana. e clar ca romanii sunt cei care au dreptate. E aproape fictiva minoritatea asta. poti sa ai o populatie majoritara de 51% si minoritati de 49% intr-o tara. Cred ca trebuie sa vedem lucrurile intr-un spirit european mai accentuat. are o istorie foarte interesanta – un spatiu comun. nu mai spunem istoria Romaniei. Daca te uiti la sintezele de istorie romaneasca. integrandu-ne cu adevarat in Europa. The basic premise is: “there is no such thing as writing. but if I am on deadline I do an emergency scan then close it until lunch time. sau cum vrem sa le spunem. desi acum au ramas atat de putine… Inainte le spuneau nationalitati conlocuitoare. un rol cultural esential in configurarea istoriei acestei tari si a civilizatiei romanesti. de acord. In general ne place sa spunem istoria romanilor. toata problematica raporturilor dintre noi si ceilalti. So dedicate less than a quarter of the day to making some new text and then take a break and return later to clean it up. What’s that I hear you say? “Are you crazy Inger??”. Personally I find it hard to resist the siren call of the email. o intreaga cultura. when you have absorbed a lot of information about your topic and have thought about it for awhile. ca implantare teritoriala. Dar noi suntem o tara europeana si mai ales acum. creative writing hours in a day – two hours in which new ‘substantive’ ideas will make their way onto the page. 2011 · by Thesis Whisperer Recently I Tweeted a link to an article called “How to write 1000 words a day for your blog” which I thought had some good productivity tips for thesis writers. sa prezentam mai in detaliu. Romania parca e o insula.

who points out that thinking happens during writing. Goldstein. Step Four: Write as fast as you can. As Howard Becker in his excellent “Writing for Social Scientists” said: “How can I introduce it if I haven’t written it yet?”. The surest way to slow the process is to worry too muchabout whether your thinking is any good. No doubt you have some scrappy notes which you can transcribe or cut into a new file as a ‘seed’. So that’s how I wrote 60. studied philosophy at Barnard and then earned her Ph. not as well as you can This advice also comes from Becker. just start adding on words around and over it – this builds a chunk. Why Study Philosophy? 'To Challenge Your Own Point of View' An interview with Rebecca Newberger Goldstein. I’d love to hear your views on this and any tricks you have to share. offers insight into the significant—and often invisible—progress that philosophy has made. She has written several books. watch some TV – whatever takes you away from your desk for a couple of hours. which is why the two hour time limit is important. argues that philosophy is dead. Plato at the Googleplex: Why Philosophy Won’t Go Away. Rutgers. Do this ‘free writing’ in bursts of about 10 to 15 minutes. most of the words you generate in step four will be crap. Stephen Hawking. walk the dog. Don’t worry about where it fits yet – that’s a rewriting problem. Goldstein’s forthcoming book. Carving off the excess crap in the editing process will reveal the 1000 words of beautiful substantive text you are after. and taught at several universities.This attitude is echoed in“Helping Doctoral Students to Write” . It’s grueling and bad for your back and shoulders. Not according to Rebecca Newberger Goldstein. a philosopher and novelist. If you can’t think of a word use another/equivalent/filler words: don’t slow down and start to think too much. or you wont have the necessary perspective.So give yourself permission to write badly. review and fiddle with the text – maybe plant a new seed – then move on to another burst. author of Plato at the Googleplex At a time when advances in science and technology have changed our understanding of our mental and physical selves. A chunk can be anything up to two pages long – the text between each subheading if you like. But do try to pull some ‘finished words’ – even if it’s only a paragraph – back into your draft each day.000 words in three months. This gives you a sense of achievement which is important for morale. it is easy for some to dismiss the discipline of philosophy as obsolete. I’m sympathetic to the reasons people like to write that way. in philosophy at Princeton University. When I present this method in seminars it invariably horrifies those people who like to write line by perfect line. I spoke with . Then come back – maybe after dinner – and start sifting through. won a MacArthur “Genius Award” in 1996. Be strategic about this editing – some parts will be easier than others. It’s likely you will produce more than 1000 words if you do this for two hours – in fact I usually did around 3000. including Barnard.D. Step Five: leave it to rest… then re-write Because you are writing without judgment. conclusions or important transitions.Step Four: start in the middle When I am on deadline and need to generate words I don’t even attempt to write introductions. But take a break before you attempt this. and Brandeis. Columbia. but it seems to me that they suffer a lot more pain than perhaps they need to. When you need a rest. Once you have planted the seed. where Kamler and Thomson recommend that thesis writers think about their work in terms of ‘chunks’ rather than chapters. Go and have a coffee with a friend. boldly. massaging and editing.

“Oh. When my daughter was a toddler. If it were a good argument I would take it seriously. What were your first thoughts? I grew up in a very religious Orthodox Jewish household and everybody seemed to have firm opinions about all sorts of big questions. philosophy of math. six at the time. Whatever field there is. “That’s not fair!” Well. and why an understanding of philosophy is critical to our lives today.” which is one of those words I had to look up. You came across The Story of Philosophy by Will Durant as a kid. I ruined my mother’s kitchen by trying to do do-it-yourself chemistry experiments. That’s what I would now call an epistemological question. All the things I wanted to know about I could still study within a philosophical framework. Oh! Cartesian dualism! She meant that she didn’t intend to do that. She said. What did your religious family think about your pursuit of philosophy? It made my mother intensely uncomfortable. Even though I decided very early on that I didn’t believe in any of it. There were a lot of things that I didn’t understand. to look at their own opinions and see what the weak spots are. See if you can change my mind. But I ended up getting married at 19. philosophy of politics. She worried that nobody would want to marry such a bookish girl. start learning about philosophy? I started really early with my daughters. oh gosh. They could argue with me about anything. I’d say “Danielle!” she would very assuredly. but she was trying to express what Immanuel Kant calls the transcendental ego. I was interested in how they knew what they seemed to know. When did your formal education in philosophy start? I didn’t think I was going to study philosophy. and I got the book The Story of Philosophy out. The wonderful thing about kids is that the normal way of thinking. there’s a corresponding field of philosophy. I couldn’t quite understand what I was reading. You’re not a thing in the world the way there are other things in the world. Philosophy of language. philosophy debates. use that to get them to think about fairness. Kids have a natural egotistical morality. “Look at what my body did!” I said. how we can measure philosophy’s advances. you didn’t do that?” And she said. but what is special aboutthem? What gives them such a strong sense of fairness? They’re natural philosophers. the conceptual schemes we get locked up in. you’re the thing experiencing other things— putting it all together. She wanted me to be a good student but not to take it too seriously. It was fascinating to me. was talking with her hands and knocked over a glass of juice. And the chapter on Plato… it was my first experience of a kind of intellectual ecstasy. to be able to self-correct. He used the word “phantasmagoria. They said the most interesting things that if you’re trained in philosophy you realize are big philosophical statements. How early do you think children can. And I wasn’t an outwardly rebellious child. I was sent completely outside of myself. they feel a certain sense of entitlement. to be good citizens and not to be taken in by demagoguery. Yes. I must’ve been 11 or 12. The problem was. Every kid by age three is saying. and she identified herself with her intentional self. almost indignantly. What is she trying to express? This is going to sound ridiculous. It teaches them to be self-critical. say. and probably one of the few times I’ve encountered it. The other thing is to get them to think about moral views. to take other people’s positions seriously. but I was hooked. It was fine with my family. I followed all the rules. or claimed to know.Goldstein about her take on the science vs. but there was something abstract and eternal that underlay all the changing phenomena of the world. it was okay as long as I had freedom of mind. One of the things about philosophy is that you don’t have to give up on any other field. “No! My bodydid that!” I thought. and. to be tolerant. There were all kinds of things that interested me. I was allowed to read very widely. and took out lots of books about science as a kid. And kids love to argue. . This is what this toddler was trying to tell me. haven’t gelled yet with them. Or when my other daughter. This is also important in getting them to defend their own positions. I also loved science. I was allowed to think about whatever I wanted to. “I’m not Danielle! I’m this!” I’d think. or should. And they’re still so flexible.

It’s very hard to see because we see with it. and using literature as a philosophical examination. A lot of women philosophers have brought this into the conversation. it’s just a progress that’s very hard to see. What changes in philosophy curriculum have you seen over the last 40 years? One thing that’s changed tremendously is the presence of women and the change in focus because of that. And not only what we know scientifically. The sense that philosophy will eventually disappear. Exactly. It starts with an argument. but we do make progress.There’s a peer pressure that sets in at a certain age. There is. against unjust wars. against cruel and unusual punishment. What was intuition two generations ago is no longer intuition. It’s obvious to us. The arguments against slavery. We incorporate philosophical progress into our own way of viewing the world. A lot of the most developed and effective thought experiments come from novels. but then people start discussing it. This is a real change from when I was in school and it was only theory. You have to draw empathy into it. like medical ethics. It’s amazing how long it takes us. or by our technology. We are very . changing what we once thought was obvious? About 30 years ago. the sheer intellectual fun. especially in moral philosophy. that individual’s ethical truths are equally important. It never occurs to him that you would treat barbarians (non-Greeks) the same way. You hear this quite often. That philosophy never has the means to answer problems—it’s just biding its time till the scientists arrive on the scene. right in our time—a philosopher making the argument. Right—a recent study shows how reading literature leads to increased compassion. Oh. but literary fiction that challenges our views of stereotypes has a huge effect. And it takes more. Even things that go against their intuition they need to take seriously. Plato would be constantly surprised by what we know. Let’s apply philosophical theory to real-life problems. That would never have occurred to him. This is what we have to teach our children. is taking it seriously. as thought experiments. but then it becomes obvious. gender issues. for example. novels contribute to making moral progress. The tracks of philosophy’s work are erased because it becomes intuitively obvious. and emotions. and we thought she was serious! But that’s changed entirely. Also. In your new book. The other thing that’s changed is that there’s more applied philosophy. and when I first began to write novels people thought. the philosopher Peter Singer started to argue about the way animals are treated in our factory farms. I’ve watched it become emotional. environmental ethics. against treating children cruelly—these all took arguments. They so much want to be like everybody else. Things like class and gender and religion and ethnicity don’t matter insofar as individual rights go. you respond to the criticism that philosophy isn’t progressing the way other fields are. or saying it’s not valid. And it’s usually philosophical arguments that first introduce the very outlandish idea that we need to extend rights. and it’s arguments that change it. We take a lot for granted. People take literature seriously. changing people’s emotions. Martha Nussbaum really led the way in this. and activism. For example: In philosophy. everyone dismissing it. He makes an argument in The Republic that you need to treat all Greeks in the same way. She claimed that literature was philosophically important in many different ways. It has to become emotional. Even criticizing it. Commercial fiction that didn’t challenge people’s stereotypes about characters didn’t have the same effect of being able to read others better. to affect real social change. There’s a lot of interest in literature and philosophy. a real anti-philosophical bias. it will survive even the adolescent years and come back in fighting form. There’s the claim that the only progress made is in posing problems that scientists can answer. an ancient historical figure like Plato is just as relevant today. Everybody thought he was nuts. But I’ve watched this movement grow. It’s empowering. among some scientists. but what we know ethically. But what I’ve found is that if you instill this joy of thinking. Which philosophical arguments have you seen shifting our national conversation. But here it is. it takes a movement. It makes me so happy! Because I was seen as a hard-core analytic philosopher. But there’s a lot of philosophical progress. unlike in other areas of study. It changes our view of what’s imaginable.

So it really takes hard. especially if it’s inconvenient for us. make them think for themselves. We do not like to change our thinking. which was in the last hey-day of the radical movement. and just the questioning sent them into a free-fall. you need to be a citizen in this world. and so many ways to interpret things. The question of whether some of these scientific theories are really even scientific. And certainly the people in power never want to wonder whether they should hold power. . there needs to be a fire in the teacher. With the decline of religion is there a sense of the meaninglessness of life and the easy consumerist answer that’s filling the space religion used to occupy? This is something that philosophers ought to be addressing. Plato used the metaphor that in teaching philosophy. and the sheer heat will help the fire grow in the student. and frankly. Two of them are very successful professional philosophers. You’re being asked to rethink all sorts of opinions. But they required a lot of extra time because they felt it so deeply. given that many people no longer look to monotheism as much as they used to in terms of defining the meaning of their life. You need to know your responsibilities. hard work to overcome that. Some came from very religious backgrounds. And it enriches your inner life. My own philosophical journey distanced me from my family. We made our way through. it was a more philosophically reflective time. Some of them ended up being my strongest students. how can you make the case that they should study philosophy? I wouldn’t say that they must go into philosophy. the field can’t absorb that many people. Also. But I also think. It can be a very intense journey. I’ve had students who’ve become so very uncomfortable. That was very difficult. I went through this. To challenge your own point of view. they want to get good jobs and get rich fast. your upbringing. it can distance you from your own family. no matter what you go on to study—to be able to think critically. What’s happened to the popularity of philosophy as a subject since you studied it? It’s gone down. It’s something that’s kindled because of the proximity to the heat. There’s an undercurrent of a preoccupation with this question. How do you think philosophy is best taught? I get very upset when I’m giving a lecture and I’m not interrupted every few sentences by questions. that’s an asset. No matter what you do.inertial creatures. that our society is becoming much more secular. When I was in college. You have lots of frameworks to apply to problems. They needed a lot of handholding. Can we get predictions out of them? And with the growth in cognitive science and neuroscience. and the fact that so many students are facing massive debt and a bleak economy. so I know what they’re going through. You’re going to have many moral choices every day of your life. Now. It’s us at our most human. Our college students today are far more practical. That’s my technique. the people I loved most. So the question about how we find meaning in our lives. Are we discovering what we really are? Are we solving the problem of free will? Are we learning that there isn’t any free will? How much do the advances in neuroscience tell us about the deep philosophical issues? These are the questions that philosophers are now facing. My style is such that that happens very rarely. but I would say that it’s always a good thing to know. And it helps us increase our humanity. The more they challenge me. And when you see that the ground is not very firm. to a certain extent. It has to be very active. What do you think are the biggest philosophical issues of our time? The growth in scientific knowledge presents new philosophical issues. What is it like teaching philosophy to students from a variety of backgrounds? A good philosophy professor needs to be very aware of the different personalities in her class. We’re going into the brain and getting these images of the brain. It makes life so much more interesting. Despite this. Where are we in the universe? Physics is blowing our minds about this. I’m really trying to draw the students out. The idea of the multiverse. the more successful I feel as a teacher.

iar la începutul acestui an 2015 el rămînea cu acelaşi rating de cca 1% ca şi în 2008-2010.ru/putin-itogi/doklad-nemtsov- milov După cum se vede. Cu un sprijin politic atît de neînsemnat. Căderea preţului la petrol n-a degradat economia rusă: aceasta a fost degradată prin politica macroeconomică neoliberală promovată de către Kudrin şi Gref în anii 2000 şi de către Suvalov. Dvorkovici. Sancţiunile şi contra- sancţiunile au dăunat probabil consumatorilor ruşi. dar industria rusă a crescut anul trecut cu 2%. Occidentul şi ordinea neoliberală mondială (1) (O discuţie dintre Petru Negură şi Victor Taki). Însă critica aspră pe care o aduce administraţiei Putin pe parcursul ultimilor ani nu i-a profitat lui Nemţov în nici un fel. Am văzut recent o serie de filme produse de Boris Nemţov şi Leonid Martyniuk despre felul în care regimul Putin manipulează opinia publică în privinţa conflictului din Ucraina şi situaţia economică şi politică din Rusia. Uliukaev. ce părere are în legătură cu acest film şi cu Putin. nu e cazul valorii calculate în termenii parităţii puterii de cumpărare.Putin. (PN) Victor Taki: Petru. dar se poate minți cu ajutorul statisticii. O reluăm aici in extenso. lector şi cercetător la Universitatea din Alberta. L-am întrebat pe Victor Taki. cu foarte puţine modificări. între alte subiecte. A ieşit o discuţie care a depăşit tema filmelor lui Nemţov. Siluanov şi Nabiulina în . Rusia. În ceea ce priveşte faptele concrete despre situaţia economică din Rusia. am văzut începutul acestui film şi pot spune că el continuă critica pe care Nemţov a început-o încă în 2008-2010 într-o serie de rapoarte asupra rezultatelor guvernării lui Putin: http://pravdaoputine. M-a interesat un punct de vedere diferit de cel exprimat în film. pot să spun că statistica nu minte. „faptele grave” în privinţa regimului lui Putin prezentate într-un raport scris sînt mult mai numeroase decît cele care pot fi prezentate într-un film de 38 minute. Canada. Nemţov n-a reprezentat pentru Putin niciun pericol care ar merita vreo îngrijorare din partea sa. Dacă valoarea absolută a economiei ruse în dolari a scăzut considerabil. pentru a înţelege mai bine „cum stau lucrurile de fapt”.

sînt de acord că occidentul (în special SUA) este angajat faţă de Rusia într-o luptă pentru hegemonie regională. Petru Negură: Victor. faţă de 21% în Polonia. mă întreb: Putin ce fel de politică economică duce în Rusia. Nu cred că ar fi greu şi nu ştiu dacă ar avea sens să demonstrez caracterul părtinitor sau chiar fals al fiecărei afirmaţii făcute în acest film. Problema lor este o Rusie întărită. Dar admit că dacă Rusia ar renunţa la hegemonia ei în exterior (în Europa de est) şi ar fi cu totul nedemocratică în interior (ceva de genul Belarusului). Mai bine ar fi să-ţi explic de ce eu sînt critic faţă de criticii regimului rus. Problema pentru occident şi pentru ţările din vecinătatea apropiată este că Rusia nu se comportă ca un partener previzibil şi securitar (de exemplu. occidentul ar face mult mai puţine presiuni pentru respectarea drepturilor omului şi a statului de drept în interiorul ţării. Aşa cum mă consider adversarul convins al neoliberalismului. politica căreia reprezintă o ameninţare pentru ordinea neoliberală globală. în . care să renunţe la ambiţia ei de hegemonie asupra „vecinătăţii apropiate” (fostele republici sovietice). dacă nu una neoliberală şi conservatoare? Rusia nu e deloc un stat social în care majoritatea oamenilor şi-ar dori să trăiască: cheltuielile sociale sînt cam jumătate faţă de cele din statele europene (în Rusia – 15% în 2014. Scopul lor nu are nimic în comun cu biruinţa democraţiei în Rusia. dar interpretarea mea a faptelor ar fi că Occidentul nu îşi doreşte neapărat o Rusie slabă din punct de vedere economic şi politic. ar putea fi exact genul de parteneriat pe care şi l-ar dori UE şi eventual SUA în raport cu Rusia. orice eşec al său (ca în Rusia în 2011-2012) nu poate să nu mă bucure şi orice cîştig al său (ca cel din Ucraina în 2014) nu poate să nu mă supere. Dimpotrivă. cînd Elţin a distrus cu tancurile parlamentul). În privinţa pericolului pe care Putin îl prezintă pentru ordinea neoliberală a occidentului. ai căror asociat secundar a fost şi Nemţov însuşi. stabilă pe plan interior şi previzibilă în exterior. fiindcă problema lor nu reprezintă deficienţele democraţiei în Rusia (ei nu şi-au făcut nicio grijă în privinţa democraţiei ruse în 1993. ci o Rusie previzibilă. Nu ştiu dacă aceasta înseamnă că marile puteri occidentale îşi doresc o Rusie slabă (slabă sau puternică în raport cu ce?). o ţară dezvoltată economic şi cu un stat de drept funcţional. mai ales cei din Occident. 32% în Franţa).prezent – toţi elevi buni ai „reformatorilor” din anii 1990. Gaidar şi Ciubais. ci o Rusie care să joace dupa nişte reguli negociate din timp. acum în Crimeea şi Donbass…).

aceea de critică a criticii occidentale faţă de Rusia ar trebui. ci să spun că Rusia nu este de departe un model de stat social. criticii fiind prezentaţi în discursul puterii drept agenţi secreţi ai puterilor occidentale etc. O lume cu mai multe centre de putere (ca UE. Speranţa de viaţă (şi speranţa de viaţă sănătoasă) în Rusia este mai mică cu cam 12 ani decît în ţările OECD (inclusiv ţările est-europene şi Mexic). În asemenea condiţii. intenţia mea nu e să continui raportul lui Nemţov în plan social. Dar aceasta nu contrazice faptul că Rusia. Victor. Competiţia în cadrul războiului rece a forţat ţările occidentale să urmărească o politică socială redistributivă. China. dar ne-critic faţă de Rusia. situaţia socială din Rusia (indexul Gini. precum cel de la mijlocul secolului 20. În plus. Brazilia) şi competiţia geopolitică între ele va conduce neapărat spre afirmarea unui capitalism de tip keynesian. o analiză mai fină a sistemului social ar arăta că serviciile sociale sînt distribuite foarte inegal pe verticală (social) şi pe orizontală (geografic). Altfel. Or tocmai asta e marea problemă în Rusia: discursul critic este puternic descurajat de autorităţi.) îmi este destul de bine cunoscută. eu cred că Rusia ar merita o critică socială onestă în interiorul ei. Rusia şi-a dublat cheltuielile militare de la 10% la 20% din bugetul naţional. tranziţia de la războiul rece la o hegemonie americană a coincis în mare măsură cu demontarea statului social în Occident. Victor: Petru. Coeficientul Gini (indicatorul inegalităţilor de venit) a crescut de la 0. care este extrem de slabă în Rusia. durata vieţii etc. Eu niciodată n-am afirmat că Rusia de azi reprezintă un model social de urmat.timp ce. să fie dublată de o critică a Rusiei (şi a guvernărilor ei) în interiorul ei. democratică. şi mai bine. Or eu cred că şi Rusia şi Occidentul au nevoie în egală măsură de un discurs critic viguros pentru a le ajuta să depăşească logica monologică a puterii. . Pe scurt. iar de socialism nici vorbă.42 în 2012. cu o politică externa activă. la moara „Moscovei”. ar fi o lume mai puţin „capitalistă” decît cea actuală. iar o critică sănătoasă poate fi un factor de schimbare şi dezvoltare. Poziţia pe care o adopţi şi tu. Dar mie mi se pare că este nevoie anume şi în primul rînd de o critică socială.32 în 2014. Ni se reproşa acest lucru cînd criticam partidele „democratice”. din 2004 în 2014. În aceeaşi măsură.26 în 1991 la 0. Dimpotrivă. pentru că am fi turnat apă la moara oponenţilor sau. India. media ţărilor OECD fiind de 0. pentru a fi cu adevarat salutară. în funcţie de capitalul beneficiarilor. reprezintă o problemă pentru ordinea neoliberală. Teoria potrivit căreia nu trebuie să-i critici pe guvernanţii „buni” pentru că faci jocul cuiva ucide orice discurs critic din faşă. vei fi critic doar pe jumătate: faţă de occident. Altfel zis.

pe de altă parte. cea de acum ar duce mai puţin probabil spre un asemenea deznodămînt. Dacă eu aş fi trăit în Rusia. ar fi trebuit să fiu la fel de critic faţă de propaganda pro-Putin care domină acolo. Şi dacă competiţia imperială de la începutul secolului 20 a dus la declanşarea războiului mondial. E o ipoteză interesantă. Un intelectual trebuie să aibă o atitudine critică faţă de realitatea care îl inconjoară.lumea de la sfîrşitul secolului al 19-lea – începutul secolului 20. Nu sînt de acord cu sugestia ta în privinţa echilibului de critică. într-o epocă nucleară. pe lîngă prevederile economice. că această competiţie militară şi spaţială cu occidentul (în speţă SUA) a slăbit . În această situaţie nu există niciun alt mijloc de a aduce discursul public la un fel de echilibru decît prin critica mainstreamului neoliberal. care merită analizată. avea şi un capitol privitor la securitate (şi se ştie că chestiunile ce ţin de securitate în cadrul Europei înseamnă NATO). Dar dacă admitem că aceasta se dovedeşte o ipoteză validă. Prima. Înţeleg ingrijorarea oamenilor din fostele republici sovietice legată de politica agresivă din partea Rusiei. dacă privim evenimentele recente doar în cadrul relaţiilor ruso-ucrainene. Fiecare dintre noi îşi exprimă părerile într-un context specific. Eu însă nu trăiesc în Rusia. Deci se poate spune că epoca imperialismului a fost într-un fel mai puţin capitalistă decît perioada precedentă de comerţ liber de la mijlocul secolului al 19-lea în care Marea Britanie a avut o hegemonie mondială comparabilă cu cea americană de azi. Însă care sînt cauzele acesteia? Oare nu se vede că Rusia a fost provocată printr-o tentativă camuflată de a extinde încă o dată graniţele NATO? Cei care se simt îngrijoraţi de integritatea teritorială a Ucrainei nu trebuia să susţină semnarea acordului de liber schimb între UE şi Ucraina care. trebuie să recunoaştem. Trebuie să recunosc că moldovenii şi ucrainenii sînt aici ostaticii politicii americane. într-o ţară unde predomină un consens neoliberal mai ales în privinţa politicii internaţionale. nu e evident pentru mine în ce fel războiul rece a „forţat ţările occidentale să urmărească o politică socială redistributivă”. iar realitatea care mă înconjoară este diferită de cea din Rusia sau cea din Moldova. cu toate că foarte capitalistă şi imperialistă. a fost totuşi o periodă de început a statului social în Occident. văd în logica argumentelor tale cîteva neclarităţi. trebuie să recunosc că a avut loc o agresiune din partea Rusiei. Într-adevar. Eu trăiesc în Occident. Petru: Victor. Cei care doresc o Rusie previzibilă care ar respecta graniţele internaţionale şi regulile negociate nu trebuiau să iasă în 2000 din acordul privind sistemele de apărare anti-rachetă sau să recunoască Kosovo în 2008.

Cheltuielile militare şi spaţiale măreau prestigiul URSS. Dar preferăm să nu facem această discuţie cu ţeava automatului Kalaşnikov la tîmplă. o alegere pe care trebuie să o respectăm. public şi transparent (discuţie cu care. Războiul rece între Rusia şi lumea occidentală (şi cel cald cu Ucraina) slăbeşte Rusia orice ai spune şi. acolo unde tu locuieşti. chiar dacă acestea nu îi vor părea interesante. A la guerre comme à la guerre. Dar. dezastruos pentru URSS. cu o singură rectificare. în plus. o radicalizează. dar o slăbeau din interior. pentru că în loc să meargă spre şcoli. Poate că acest lucru va fi unul bun. Pentru a preveni ca asemenea decizii frustrante să fie luate de ţările vecine. nu una presărată de ameninţări militare şi embargouri. Şi ar fi bine ca Rusia să accepte decizia statelor suverane Ucraina şi Moldova. SUA şi occidentul nu ne-a ameninţat pînă acum. Nu ştiu dacă e util să-ţi amintesc că avem o armată rusească la 40 km de Chişinău şi că un teritoriu formal moldovenesc este controlat şi subvenţionat de Rusia. din păcate. Iar războiul cu Afganistanul a dat şi el o lovitură grea în acest sistem. în condiţii de democraţie reprezentativă (şi eventual participativă). scuză-mă. Victor. nu sîntem pe deplin satisfăcuţi). ce e rău şi ce e bine în Tratatul de liber schimb şi Acordul de asociere şi le criticăm. care sînt Ucraina şi Moldova.sistemul sovietic cu efect. nu găseşti? Cît de despre faptul că Ucraina şi Moldova au devenit ostaticele politicii americane. poate. banii publici se duceau în armament nuclear şi rachete de cucerire a cosmosului. Şi apoi. Am putea spune că se reproduce acelaşi model şi azi. bărbaţii tineri merg obligatoriu la armată şi eventual pe front. în loc să lucreze pentru ei şi comunitate. sînt într-un fel de acord. la moment. dar pozitia ta. infrastuctură. pentru că poate duce la un capitalism mai „keynesian” şi la o politică mai redistributivă în vest. ce tratate internaţionale să semneze. Cheltuielile pentru şcoli şi spitale sînt tăiate în folosul armamentului. pe interior şi în relaţia ei cu lumea exterioară. Ucraina si Georgia… Armenia şi-a făcut alegerea. mi se pare puţin cam egoistă. Noi discutăm aici. adică rău pentru capitalismul şi neoliberalismul mondial. ca în familie. deja la limită după toţi parametrii calităţii vieţii şi calităţii sociale. în plan uman. servicii. eu nu vreau să te tachinez. dar eu nu văd în ce fel aceasta va fi bine pentru Rusia şi pentru poporul său. La fel. pe interior. poate ar trebui să se respecte şi decizia unor state suverane. . iar opozitia este tratată ca un duşman din interior. că la fel acestea sînt victimele politicii ruseşti de expansiune şi de control în „vecinătatea apropiată”. potrivit căreia un război rece între Occident şi Rusia ţi se pare favorabil. pentru că au cîteva puncte care trebuie discutate. economic şi politic (URSS nu a cîştigat războiul). libertăţile de exprimare şi asociative sînt puternic limitate. ar trebui. ca guvernul rus să ducă o politică de vecinătate ceva mai suplă.

dar nu pot considera aceste eforturi o „alegere suverană” a popoarelor date. Cum în această situaţie se poate forţa alegerea aderării la NATO asupra unei populatii în general ostile faţă de acest proiect? Răspunsul a fost dat prin evenimentele din Maidan pe 18-22 februarie 2014 care au subminat orice posibilitate de a rezolva criza internă ucraineană în mod politic.eu/…/ivan-kachanovskiy-reznya-na-maydane…) Este vorba de o manipulare a maselor nemaivazută în istoria umanităţii. uite. Pentru că unii ne cheamă la război… şi s-ar putea să aibă dreptate. Logica pe care tu o expui pune în faţă considerente de ordin geopolitic unora de ordin politic şi economic. în loc să ne ocupăm de dezvoltare economică şi inegalităţi. Anexarea Crimeii a fost o reacţie foarte discutabilă (eu n-aş fi făcut aşa ceva în locul lui Putin). Stînga noastră este bazată exclusiv pe argumente geopolitice (vrem cu Uniunea vamală!). a ajuns la Prut. în Moldova. Noi avem asemenea argumente aici. nici cel din Ucraina n-au fi avut loc fără eforturile unor reprezentanţi ai elitelor georgiene şi ucrainene. bazată pe atractivitate economică şi politică. trebuie să recunoşti totuşi că intervenţiile ruseşti în spaţiul post- sovetic în ultimii 25 de ani au cauzat mii de victime. Victor: Petru. Războiul din ţara vecină şi escaladarea războiului rece pe plan global nu ne ajută deloc să ne focalizăm pe aceste subiecte atît de arzătoare. Cer scuze. Ar fi fost extraordinar ca şi Rusia să intre în acest fel de competiţie. Se ştie foarte bine că inainte de criza actuală populaţia ucraineană a fost în marea ei majoritatate împotriva NATO şi incercări din trecut de a organiza exerciţii militare comune s-au ciocnit de o opoziţie populară puternică. în spatele cărora se fac jafuri de proporţii naţionale. Iar noi rămînem veşnicii ostatici ai acestor dispute geopolitice şi identitare. Şi dacă această reacţie ţi se pare mai brutală decît jocul machiavelic al adversarilor lui Putin. la tot pasul. Liberalii de dreapta la fel (Vrem in UE şi eventual în România!). de a atrage ţările respective în NATO. pe cînd intervenţiile americane în alte părţi ale lumii din aceeaşi perioadă au condus la sute de mii de morţi omeneşti. dar a fost o reacţie. . Chiar şi nişte critici ucraineni ai lui Putin recunosc că împuşcăturile din Maidan au fost organizate de opoziţie (vezi: http://igcp. nu pe forţa armelor şi pe şantaje economice. Dar repet că nici războiul din Georgia. sprijinite de Washington. încă o dată înţeleg îngrijorarea ta faţă de politica agresivă din partea Rusiei.din fericire. cu asemenea lucruri şi. e drept mai puţin sofisticate.

Mă refer aici la faimoasa discuţie între Hruşciov şi Nixon la expoziţia americană de la Moscova în 1959. pe cînd aceştia reprezentau doar 50% în URSS) . Este un caz clasic de deprivare relativă. în fine. care a fost şi o perioadă a războiului rece. La fel şi în Italia şi în Germania de vest. Chiar şi în Marea Britanie avem în această perioadă o guvernare „socialistă”. eu rămîn optimist pe termen lung. ceea ce face Occidentul mai cunoscut în Rusia actuală şi. Nu zic că confruntarea cu URSS a fost singura cauză a concesiilor sociale postbelice. într-adevăr războiul rece a avut preţul său social. În ceea ce priveşte URSS. confruntate cu mai multe provocări în diferite regiuni nu îşi . resursele Rusiei sînt mult mai puţine în comparatie cu cele sovietice. competiţia se făcea nu numai în domeniul armelor nucleare. 3) faptul că Statele Unite. o mare majoritate a populaţiei din fosta URSS a adoptat un mod de viaţă modern pentru prima dată anume în perioda războiului rece. care însă este contestată de mai multe puteri secundare în curs de dezvoltare. De fapt. Acum avem doar o singură supraputere. şi nu cea mai însemnată. 2) lipsa cortinei de fier. dar e absolut clar că războiul rece a jucat în acest sens un rol major. Dacă ea va face parte din „concertul mondial” de acum treizeci de ani rămîne de văzut. luînd în consideraţie următoarele: 1) caracterul mult mai omogen al Federaţiei Ruse în comparaţie cu URSS (80% sînt etnici ruşi. Începînd cu Hruşciov. Pe de o parte. lumea în care se desfoaşoară acest conflict este diferită de situaţia globală în perioda războiului rece. Să nu-mi spui că concesiile pe care guvernul francez le-a făcut clasei muncitoare în 1945-46 n-au fost în niciun fel legate cu faptul că Armata Roşie a ajuns pe Elba şi că Partidul Comunist Francez a atras 25% din voturi.În ceea ce priveşte rolul războiului rece în evoluţia politicii sociale în Occident: deşi originile statului social în Europa de vest pot fi plasate la sfîrşitul secolului al 19-lea. Pe de altă parte. nu se poate nega faptul că acest model de stat s-a dezvoltat pe deplin anume în perioada postbelică. mai puţin atrăgător decît el a fost în societatea închisă a URSS. regimul sovetic a făcut eforturi considerable în acest sens care au dus la anumite realizări. Pe de altă parte. Chiar dacă situaţia a devenit mai complicată în ultimele luni. Rusia este doar una din aceste puteri „emergente”. Trebuie sa recunoaştem că conflictul actual între Rusia şi Occident se deosebeşte de războiul rece în mai multe privinţe. prin urmare. unde loalitatea clasei muncitoare a fost o chestiune şi mai importantă. Criza legitimităţii la care regimul sovietic a ajuns spre sfîrşitul anilor ’80 demonstrează nu atît eşecul său de a îmbunătăţi nivelul de trai al cetăţenilor cît faptul că aşteptările cetăţenilor sovietici la un moment dat au depăşit îmbunătăţirile reale care aveau loc. ci şi „la bucătărie”. Atunci aveam două supraputeri cu sateliţii lor. condusă de Clemet Attlee.

mai puţin posibil. Dorinţa Ucrainei de aderare la NATO este una recentă. În privinţa expansiunii NATO în fostele republici sovietice. Occidentul şi ordinea neoliberală mondială (2). Cel puţin creşterea industriei ruse de 2% în 2014 (mă refer doar la industrie. a apărut şi a evoluat mai ales din motivul că . dar şi pentru cei care trăiesc din munca lor în orice parte a lumii. Un astfel de rezultat va fi pozitiv nu doar pentru precariatul occidental de care aparţin. criza actuală poate fi privită ca o criză de tranziţie de la o lume unipolară la o lume multipolară. susţinută tot mai mult de o parte importantă a populaţiei civile. Petru: Victor. Brazilia. Economia rusă este atît de vulnerabilă faţă de sancţiunile occidentale deoarece a fost guvernată vreme de 25 de ani (inclusiv şi sub Putin) de către neoliberalii care au făcut tot pentru a lega economia de sursele de creditare şi investiţiile externe. cu dumping-ul social. Putin. şi ea mă interesează nu ca un scop în sine. într-adevăr. apoi Georgia). Apreciez acest gen de discuţie. Competiţia geopolitică între cîteva puteri mondiale va face regimul de comert liber. cu Rusia sau fără ea. India etc. dar şi in China. nu la economie în general) îmi dă speranţă în acest sens.pot concentra eforturile asupra Rusiei în acelaşi mod în care ele le-au concentrat asupra Uniunii Sovietice. În concluzie. sînt de acord cu tine că această expansiune s-a datorat unui efort susţinut realizat de nişte reprezentanţi ai elitelor din respectivele ţări (ţările baltice. mi se pare pînă la urmă inevitabilă. Prima parte a discuţiei poate fi citită aici). Rusia. ci ca o stare a relaţiilor internaţionale mai favorabilă pentru creşterea rolului redistributiv al statului în economie nu numai în Occident. Dar această dorinţă. Criza actuală demonstrează incompatibilitatea politicii externe active cu o economie de tip neoliberal (şi de fapt neocolonial) creat de Gaidar şi urmaşii săi şi poate servi drept stimul pentru a face tranziţia de la guvernarea macroeconomică monetaristă la cea keynesiană sugerată de mult de către economişti occidentali serioşi ca Jacques Sapir. Evoluţia în direcţia unei lumi multipolare. Nu văd cum o astfel de dorinţă din partea mea poate să fie numită egoistă. outsourcing şi alte minunăţii ale sale. (Continuarea discuţiei dintre Petru Negură şi Victor Taki. îţi mulţumesc pentru răspuns.

Cred că aceeaşi logică de „alegere” a unui „pol de atracţie” este pusă în aplicare şi în cazul procesului de aderare la UE. venită din partea Rusiei nu a făcut decît să grăbească această tendinţă (e drept că acum. Iar felul în care Rusia a gestionat conflictele îngheţate în enclavele separatiste din fostele republici sovietice şi. Pe scurt. iar politica deseori agresivă. acest caz arată felul în care politica externă a Rusiei . din ţările baltice) şi a unor grupuri mari de populaţie din ţările respective drept o reacţie la tendinţele expansioniste ale Rusiei în regiune? Mai ales intenţia de aderare la NATO (care nu este o condiţie de aderare la UE) este revelatoare asupra acestui sentiment de insecuritate pe care Rusia îl produce în rîndul acestor elite şi populaţii. presupun că Ucraina. mai recent. pe fundalul compromiterii liderilor politici pro-UE. ar fi rămas şi acum neutră vizavi de NATO. dinspre Rusia înspre UE. pe fundalul lipsei unei perspective sigure de aderare. intervenţiile militare efective în Georgia şi Ucraina nu a făcut decît să grăbească această tendinţă centrifugă. NATO) a unor segmente importante ale elitelor din Ucraina. din contul euro-scepticismului ascendent. Se ştie că Voronin era dedicat şi fidel trup şi suflet ideii de apropiere de spaţiul rusesc. Putem lua drept studiu de caz felul în care PCRM şi Voronin şi-au schimbat în 2004 orientarea geopolitică. ca să spunem aşa (faţă de fosta metropolă). tabăra pro-Uniunea Vamală (UV) devine tot mai numeroasă. politic şi militar. Dimpotrivă. a fostelor republici sovietice occidentale. Dar ar fi acceptat oare Voronin atît de obedient argumentul occidentalilor dacă nu ar fi avut el însuşi interes să asculte de această consiliere? Mai multe analize arată că Voronin s-a simţit cumva abandonat de oficialii ruşi. iar modelul de federalizare propus de Rusia a fost perceput ca o capcană de Voronin însuşi (cu ajutorul occidentalilor. de exemplu. Tu îţi explici intervenţia militară a Rusiei în Crimeea şi Donbass drept o reacţie faţă de înaintarea UE şi NATO. De acord.respectivele elite (şi populaţie) au perceput Rusia drept o ameninţare – o ameninţare militară. uneori. am putea admite că dacă Rusia ar fi avut o strategie de „influenţă” şi „soft power” în regiune mai eficientă şi ar fi renunţat la strategii dure de influenţă şi intervenţie. înainte. Georgia şi Moldova (şi. Aşadar am putea merge mai adînc în lanţul de cauze şi efecte ale crizelor din Georgia şi mai nou Ucraina tocmai în pericolul resimţit în aceste foste republici sovietice din partea puternicului lor vecin de la nord-est. De ce atunci şi-a schimbat atît de brusc „orientarea”? Am putea spune că este efectul lobby-ului occidental în afacerea memorandumului Kozak. desigur). dar şi de corupţie a respectivelor elite pro-UE). O parte dintre locuitorii fostelor republici sovietice occidentale sînt atraşi de nivelul de dezvoltare şi bunăstare din UE. De acord. în plan economic. Dar nu este oare explicabilă această dorinţă de aderare la UE (şi.

încă o dată. o afirmare în forţă a politicilor economice neoliberale în SUA şi Marea Britanie de la începutul anilor 1980 (sub Reagan şi Thatcher). să scindeze ţara. şi în ultimă instanţă la UE. iar dacă vom admite că DOAR o anumită tabără a comis acte voite de manipulare. Chiar şi în Ucraina. Fără URSS şi fără mişcările de stînga în lume. unde Maidan-ul a forţat o decizie politică (Acordul de asociere). Georgiei şi Moldovei de aderare la UE (şi chiar la NATO). Rusia nu a avut nicio legitimitate să intervină militar în Ucraina. care este un caz mai discutabil. care este cauză şi efect al schimbării.poate transforma un adept fervent al apropierii de Rusia într-un agent activ al eurointegrării. atunci riscăm să fim părtinitori şi nu foarte credibili. îţi dau parţial dreptate. Occidentul ar fi arătat altfel. pentru mine proiectul de aderare la spaţiul european. inclusiv şi în ceea ce priveşte politicile sociale. să zicem. aşa cum s-a întîmplat de atîtea ori în istorie. Dar el rămîne totuşi un proiect legitim şi care. Maidan-ul trebuie văzut ca o revoluţie între altele. din cîte se ştie. Asta mai ales în cazul în care nu există o opoziţie importantă. Alegerea unui nou parlament după Maidan a readus situaţia în care se afla Ucraina pe un făgaş de legalitate şi legitimitate politică. În acelaşi timp. oboseala UE de a absorbi noi state în general subdezvoltate etc. Iar această politică agresivă a Rusiei nu face decît să intensifice dorinţa unei părţi importante a populaţiei şi a elitelor Ucrainei. cu siguranţă. în cazul respectării procedurilor legale ale unui stat democratic. dar acest proiect ar putea desigur să nu se realizeze şi asta din foarte multe motive: incapacitatea şi corupţia elitelor din ţările respective. consider că un proiect politic de aderare la Uniunea vamală ar putea fi un proiect legitim şi. de exemplu Irak (asta o spun ca să evităm contraargumente de genul că şi SUA a făcut la fel). Cît despre manipulare în Maidan. fiind o emanaţie a unei suveranităţi populare şi naţionale. În sfîrşit. încă aflat la un nivel ridicat. Numai că această politică neoliberală a fost prilejuită. exprimă un act perfect compatibil cu suveranitatea ţărilor respective. mai ales de descreşterile economice în anii 1970 (condiţionate în mare de variaţiile . de natură. Totuşi. În ceea ce priveşte relaţia dintre războiul rece şi politicile sociale. este un subiect de discuţie inepuizabil. însoţite de tăieri drastice în bugetul programelor sociale. În orice caz. un status quo. un eveniment care răstoarnă o situaţie politică. nu a fost împedicată de războiul rece între URSS şi Occident. o expresie a unei voinţe suverane. la fel cum nici SUA nu a fost pe deplin legitimată să intervină militar în unele teritorii. întrucît manipulările au fost semnalate de ambele părţi. este un proiect legitim din punct de vedere politic.

războiul rece a fost şi el un „fenomen total” (cum i-ar fi spus Mauss) cu cauze şi efecte multiple şi non-lineare. Pe de altă parte. într-un context mai larg al avîntului modernităţii şi al politicilor faţă de populaţii care au fost generate în secolul 19 (inclusiv. Ideea unei lumi multi-polare sună interesant. au avut toate pîrghiile pentru a construi în Rusia o economie „keynesiană” şi un stat social de invidiat de vecinii săi şi de Occident. Numai că guvernele Putin. pentru ruşi şi pentru toţi ceilalţi. cu pericole reale de război efectiv. în Rusia şi în alte ţări post-sovietice. . în mişcările de rezistenţă anti-nazistă. care au discreditat politicile economice „keynesiene”. datorită puterii de influenţă pe care le-a avut partidele socialiste şi social-democrate în Europa şi mai ales angajării acestora. şi mai ales. inclusiv Putin şi protejaţii săi. Dar nu a făcut asta. În schimb s-au îmbogăţit clasele politice. În sfîrşit. pe cînd anticomunismul le-a dat acestor politici economico-fiscale o „raison d’être” propagandistică. Rusia intervine pe cale militară pentru că nu are suficiente pîrghii şi resurse să se facă atractivă din punct de vedere politic şi economic. iar eu îi sînt absolut favorabil. cel puţin în Franţa. Spui că este şi vina Occidentului de dezastrul economic în care se află Rusia. care a generat efecte secundare fericite. Astăzi avem toate condiţiile pentru reanimarea unui război rece între Rusia şi Occident. în sînul unor curente de gîndire conservatoare. social. nu în plan militar. şi apoi a hotărît să prezinte Rusia ca pe o mare putere pe cale militară. cel puţin în regiune. cu efecte mă tem dezastruoase pentru lume. S-ar putea să ai parţial dreptate: politica neoliberală promovată de Banca Mondială şi IMF în anii 1990 au dat efecte contrarii celor scontate. de exemplu. Politicile sociale în Europa după cel de al Doilea război mondial au fost probabil considerate legitime. de exemplu concurenţa în planul educaţiei (vezi „efectul Sputnik” în SUA). aş vrea să punctez că relaţia dintre războiul rece şi emergenţa politicilor sociale în Europa nu ascultă de o logică lineară şi că statul social are o istorie mai lungă. politic. Deocamdată. numai că eu aş vrea ca această lume multipolară să se manifeste în plan economic. aşa cum spui şi tu. dar şi mai ales efecte nefaste: goana înarmării şi cheltuieli enorme pentru tehnologia şi industria militară. Insistarea pe vina Occidentului în slabele performanţe economice ale Rusiei şi regiunii este totodată comodă pentru absolvirea tuturor guvernărilor corupte şi incompetente care s-au perindat la guvernare. avînd drept scop controlul asupra populaţiilor şi în special al claselor muncitoare) şi care depăşeşte cu mult contextul războiului rece.preţurilor la petrol).

cel puţin. deşi nu văd care ar putea fi interesul Kremlinului în existenţa Maidanului ca atare. sînt de acord că manipulări au fost din diferite părţi. şeful administraţiei lui Ianukovici. Aceste manipulări nu înseamnă că Maidanul n-a exprimat dorinţele reale ale unei părţi considerabile a societăţii ucrainene. În privinţa relaţiilor între Rusia şi ţările vecine din spaţiul post-sovietic. anume la evenimentele din 18-22 februarie. iar analiza detaliată de Kacianovskii demonstrază că împuşcăturile au fost coordonate de opoziţie (şi analiza asta trebuie luată în serios deoarece vine de la un specialist cu acreditare serioasă. cu scopul de a-l submina pe cel din urmă. Jocul americanilor împotriva acordului din 21 februarie este bine documentat prin faimoasa frază a doamnei Nuland (“Fuck the EU!”). Folosirea puterii militare confirmă slăbiciunea „puterii moi” operate de Rusia şi subminează posibilitatea ulterioară de influenţă paşnică din partea sa. Sper că bomba atomică. evenimentele din 2014 în Ucraina au intensificat şi mai tare suspiciunile vecinilor Rusiei. Dar eu nu pot să nu elimin riscul unei escaladări continue a celor două tabere. în care noi ceilalţi – „vecinătatea apropiată” – să-i fim victime şi ostateci. Însă. această ultima ratio într-un astfel de argument. sînt de acord cu tot ce ai scris tu în a doua parte a ultimului tău comentariu. Ulterior Maidanul a fost folosit de catre Ianukovici însuşi pentru a reduce influenţa Kremlinului care a crescut mult după ce Putin i-a oferit lui Ianukovici un sprijin financiar pe 17 decembrie (nu se pot altfel explica legile de tristă faimă din 16 ianurie). într-un război „rece” total de nouă generaţie. georgenilor şi ucrainenilor faţă de relaţiile bilaterale. Sînt de acord că deseori ruşii au înteles rău atitudinile moldovenilor.Eşti optimist în privinţa deznodămîntului crizei internaţionale actuale. care de altfel este un critic confirmat al Kremlinului). În privinţa Maidanului. Mi-aş dori foarte mult să fie cum crezi tu (emergenţa unei lumi multi-polare). Memorandul Kozak ne oferă într-adevăr un exemplu foarte potrivit de gestionare proastă de către Kremlin a relaţiilor cu Moldova. Maidanul a fost organizat de către Liovocikin. Victor: Petru. printr-o radicalizare continuă pe plan politic şi militar a ambelor tabere. să-i oprească să meargă prea departe. Evident. şi eu apreciez discuţia noastră şi mă bucur că poziţiile noastre se apropie foarte mult. m-am referit la perioada finală a Maidanului. Însă cum se explică faptul că „puterea moale” a Rusiei în spaţiul post-sovetic este aproape întotdeauna mai slabă decît puterea moale aplicată . nu pot nega că politica recentă a Kremlinului a provocat cîteodata vechile frici faţă de Rusia sovetică sau chiar cea taristă.

Cred că modelul de relaţie pe care Rusia îl adoptă acum faţă de ţările din vecinătatea apropiată este cumva mai asemănător cu cel al occidentului faţă de fostele sale colonii. nici în Ucraina. în pofida faptului că spaţiul post-sovietic rămîne pînă azi în mare măsură un spaţiu rusofon.de SUA sau UE. Petru: Victor. faţă de care. strategiile de influenţă de acest fel poartă un caracter mai direct decît cele operate de instituţiile occidentale. Numai că. . Nu mai puţin important este rolul elitelor politice ucrainene. Observăm că şi Rusia îşi ajustează oferta în funcţie de gradul de cooperare al ţării din vecinătatea apropiată. dar abolit pentru Găgăuzia pro-moscovită). nici în Moldova. se ştie. Dar cît de des tinerii intelectuali din ţările post-sovietice îşi vînd opiniile politice pentru a nimeri mai uşor la un stagiu de ceretare vest-european sau american? Şi este clar că atitudinile ostile faţă de Rusia sînt mult mai populare în Occident decît atitudinile critice faţă de un guvern dintr-o ţară post-sovietică care se reclamă de la valorile europene. Rezultatele guvernării lor în perioda post-sovietică sînt deseori încă mai dezastruoase decît rezultatele guvernării ale elitelor post-sovetice ruse. Georgia) şi de unic furnizor de energie. într-adevar ne apropiem de un spaţiu comun de dialog. de regulă. Pentru a explica cum o astfel de retorică primitivă poate funcţiona atît de mult timp nu pot să trec cu atenţia peste rolul elitelor intelectuale din ţările respective. strategiile de presiune şi influenţă sînt. Pentru a se justifica inaintea alegătorilor şi a-şi asigura sprijinul occidental ei se referă întotdeauna la trecutul post-sovetic sau la politica ostilă din partea Rusiei contemporane. cred că şi Rusia a încercat pîrghii de influenţă de acest gen. O atitudine anti-rusă nu dăunează carierei nimănui nici în occident. în care ne putem întelege fără ca punctele noastre de vedere să coincidă. chiar şi Banca Mondială şi FMI. La fel a fost şi în cazul meu. prin poziţionarea ei „strategică” pe care a avut-o în plan economic. In privinţa „puterii moi” (soft power). după cum se poate observa în cazul embargoului la vinuri (impus Georgiei şi Moldovei. de piaţă dominantă pentru produsele agricole ale acestor ţări (Ucraina. Moldova. de exemplu. mai puţin sofisticate decît cele pe care SUA şi UE le adoptă faţă de Europa de est. între altele. Se poate spune că dacă Rusia ostilă n-ar fi existat ea ar fi trebuit inventată. georgiene sau moldovene. Eu cunosc destul de bine părerile tale politice şi înţeleg că ele n-au putut să-ţi aducă granturi occidentale şi că tu le-ai cîştigat datorită calităţilor ştiinţifice ale proiectelor tale. Eşecul Rusiei post-sovietice de a oferi un model social atrăgător pentru vecinii săi este doar una dintre cauze.

lucra. am putea adăuga împuternicirea minorităţilor etc. în fapt ale capitalismului. Dar există şi cealaltă parte a medaliei. Conversiunea la aceste valori se face cu atît mai uşor în condiţiile în care mai primeşti şi o bursă cu care poţi studia. numai că aplicat dintr-un unghi ideologic diferit. dar Friedrich von Hayek a făcut-o. pe lîngă modelul atractiv de bunăstare (şi consum) al statelor occidentale. este folosit şi de elitele conservatoare de la noi. inclusiv şi prin atragerea acestora din punct de vedere material (prin oportunităţi de angajare în programe. Numai că ar trebui să examinăm mai atent care sînt „valorile” şi „interesele” instituţiilor occidentale donatoare.Cred că îţi dau cel putin parţial dreptate în privinţa strategiei occidentului de „soft power” în Europa de est prin cucerirea elitelor din aceste ţări. sînt. Şi totuşi aş vrea aici să mă întorc la valorile „societăţii deschise”. cu studii în afară. pluralişti şi critici… inclusiv faţă de valorile „pieţei libere” şi ale civilizaţiei occidentale. Am putea spune că occidentul a reuşit. trăi şi creşte capitalul şcolar şi social pentru a-ţi asigura propriul succes. să convertească o minoritate activă de tineri intelectuali din Europa de est. Principiile ideologice ale acestei fundaţii sînt croite după ideea de „societate deschisă” a lui Karl Popper. cu capacităţi de „grantwriting” şi „fundrasing” pe lîngă instituţiile donatoare occidentale. care însumează de fapt valorile democraţiei liberale: pluralism. gîndire critică. dar şi în mediile universitare foarte . paternaliste etc. aceea a valorilor „pieţei libere”. Popper nu a legat niciodată valorile societăţii deschise de cele ale capitalismului. Acelaşi argument. Prin urmare. trup şi suflet. iar noi ştim cu toţii că Soros şi-a făcut miliardele vînzînd şi cumpărînd… bani (aproximativ la fel cum o fac astăzi la noi Filat şi Plahotniuc).). în percepţia lor. granturi finanţate de instituţii occidentale). şi care sînt opuse valorilor „societăţii închise” (autoritare. epistemologică. am putea presupune că valorile societăţii deschise au servit drept paravan şi „ideologie de camuflaj” pentru un capitalism destul de lipsit de scrupule. Ceea ce vreau să spun este că succesul „puterii moi” occidentale în cucerirea Europei de est a fost asigurat în parte şi graţie strategiei sale de cucerire a elitelor prin valori liberale. nobile. arhetipul acestor instituţii: Fundaţia Soros (Open Society Foundations). Să luam. Mulţi foşti şi actuali bursieri s-au convertit la aceste valori. Mai mult decît atît. am putea spune. nişte „vînduţi” unor valori şi interese contrare intereselor şi valorilor perene ale naţiunii etc. Şi chiar au devenit toleranţi. tinerii intelectuali „mondializaţi”. drept exemplu. prin Soros. dîndu-le burse şi acces la un anumit tip de cunoaştere. le-au „interiorizat” profund. participativitate. Sînt de acord cu faptul că studiile peste hotare şi oportunităţile de angajare în programe occidentale au favorizat o ruptură generatională şi. proiecte. Din punctul lor de vedere.

În aceste condiţii de lupte pentru hegemonie între Rusia şi Occident. unde am avut norocul să fiu recent. Mă refer mai ales la un interviu cu Alain Badiou din martie 2014. Spun lucrurile astea. Aceştia ar putea fi nişte profitori ordinari. mult mai nuanţat decît acela propus de discursul istoric dominant din Rusia şi din regiune. Aş spune că valorile care atrag tinerii moldoveni. doar pentru faptul că erau pro-europene şi prin urmare anti-ruse. atît de răspîndită în Europa de Est. sînt de acord cu tine în privinţa faptului că occidentul a acceptat să servească drept paravan pentru nişte guverne în general incompetente şi corupte. tocmai din cauza riscului de revanşă a Rusiei. în care . De acum încolo. şi asta cu acordul unei părţi importante a populaţiilor acestor foste republici sovietice. există oameni foarte critici faţă de sistemul american. valabilă pentru toţi? Numai că aici cred că ajungem în albia unei alte discuţii. Trebuie să spun că critica „atracţiei Occidentului” faţă de tinerii est-europeni este exprimată nu doar de către elitele conservatoare din ţările respective. ci şi în alte state. dar şi de către unii intelectuali de stînga din Occident. În sfîrşit. Există lucrări de istoria Rusiei scrise de cercetători americani.mainstream din SUA. Sînt atraşi la urma urmei de nişte valori burgheze şi se poate spune că „atracţia Occidentului”. de exemplu. prin mijloace militare şi prin soft power. renunţînd cît mai grabnic la independenţă şi la visul european. Şi nu doar în California. ucraineni etc. reprezintă o combinaţie foarte reuşită a libertăţii individuale şi a unui anumit confort material. mă întreb ce ar trebui să facă ţările „tampon” din „vecinătatea apropiată”. care prezintă un tablou foarte fin. dar şi ai sistemului sau sistemelor occidentale. De acord. dar şi niste critici autentici ai sistemului pe care îl locuiesc. Ele se grăbesc să-şi facă „alegerea”. Victor: Sînt de acord în linii mari cu analiza ta a „puterii moi” a Occidentului în Europea de Est. doar pentru ca să amintesc că rolul elitelor convertite în Europa de est de către instituţiile occidentale este în general neomogen şi neunivoc. tot mai irealizabil. numai că am impresia că strategia UE şi a instituţiilor occidentale se schimbă şi pe fundalul atractivităţii tot mai mari a spaţiului UV în rîndurile unor pături largi de oameni sărăciţi şi dezmoşteniţi de actualul sistem şi care îşi doresc bunăstare şi stabilitate. cred că instituţiile europene donatoare vor fi mai interesate să intervină cu o mînă mai fermă în supervizarea reformelor recomandate de acestea. provine de fapt din dorinţa de a accede la clasa de mijloc globală. pe care tu le ştii prea bine. Există dezbateri între diverse şcoli. Dar este oare posibil să faci o „alegere” potrivită.

Acesta îmi pare că este sensul conflictului geopolitic actual pentru un om de stînga clasic. Să adăugăm că aceste derive afectează nu doar grupuri și mișcări deja poziționate la dreapta. problema principală pe care ar trebui. cel puțin în parte. în sensul în care termenul este înțeles în cadrul curentelor ce se reclamă de stânga. tind de fapt. care. s-au pus bazele statului social în Europa de vest. cel mai des într-un mod tacit. într-un sens invers. sub presiunea lor. pe cînd el. să influențeze dispozițiile politice ale acestora astfel încât să incorporeze. Sociologia și critica socială: epuizare sau reînnoire? Luc Boltanski Epuizarea criticii? În ceea ce privește critica. individuali sau colectivi. care ar deveni necesară atunci cînd vom avea o competiţie geopolitică reală între mai multe centre de putere. acelaşi efect poate fi atins prin adoptarea de către guverne a unei politici keynesiană. Procesul de cooptare a aşa numitei „aristocraţii muncitoreşti” pe care am putut să-l observăm în mijlocul secolului al 19-lea în Marea Britanie se repetă acum la nivel mondial. ceea ce ar juca acelaşi rol pe care partidele social-democratice şi sindicatele naţionale l-au jucat la sfîrşitul secolului al 19-lea cînd. doreşte ca acest Occident să înceteze. cu ceva timp în urmă. succesul „puterii moi” al Occidentului în Europa de Est nu reprezintă nimic nou. afirmându-se mereu drept „de stânga”. El va reuşi atît timp cît clasele de jos la nivel mondial vor rămîne fără organizare proprie. Alain Badiou. ar fi fost considerate tipic . reinterpretându-le. tematici care. Este. atribui ineficacitatea criticii de stânga. dar şi actori. este cea a efectelor sale slabe în situația istorică în care ne aflăm la momentul actual[1].filozoful francez comentează evenimentele de pe Maidan şi zice că est-europenii îşi doresc un Occident capitalist şi neoliberal. În lumea de azi. după mine. Din punctul de vedere al dezvoltării istorice a societăţii capitaliste. să o abordăm. problema reacțiilor primejdioase și a derivelor spre poziții venite dinspre extrema dreaptă cărora le putem. de asemenea. și. aşa cum cooptarea minorităţilor active din clasele de jos a servit întotdeauna la prevenirea reorganizării societăţii pe principii egalitare.

drept „comuniste”. colapsul credințelor până acum investite în necesitatea și posibilitatea unei revoluții de sorginte comunistă. Dacă admitem că culoarea politică a unei epoci depinde. „hegemonice”[2] – afectate de eșecul formelor critice ce au marcat. Aceasta din urmă. dacă dorim. în raport cu speranțele plasate în țările aşa-zise ale „socialismului real”. de exemplu. creșterea rolului sindicatelor. trebuie menționate diminuarea productivității. într-un fel unuia absolut. Tăcerea criticii în anii 1980-1990 Ar conveni mai întâi să fie analizate în mod detaliat și precis cauzele acestei epuizări. a ceea ce trebuie să fie trecut sub tăcere sau eufemizat. din contra. de a se debarasa de teroare. să depășească dificultățile pe care le-a întâmpinat pe parcursul anilor ce au precedat și i-au urmat evenimentelor din mai 68. Capitalismul a reușit să găsească o nouă forță. Printre aceste dificultăți. de . Cea mai evidentă cauză este. mai ales odată cu dezvoltarea mișcării muncitorești. acesta este deci ansamblul problematicii astăzi dominante – sau. bineînțeles. Dar investigarea cauzelor declinului criticii în anii 1980-2000 nu se poate opri doar la această unică explicație. explicația dată ar trebui să acorde o importanță echivalentă reușitei manevrelor multiple prin care capitalismul a reușit. începând cu sfârșitul anilor 1970. cu statele-națiune și. de limitele care constrâng câmpul a ceea ce se poate spune public sau. Sau în raport cu speranța pusă în capacitatea regimurilor politice care erau la putere în aceste țări și se reclamau. într-un mod cu totul abuziv. identitățile și poziţiile contestatare. într-o largă măsură. la care științele sociale au contribuit pe larg. Acesta este asociat declinului. dar mai ales micșorarea părții ce le revenea acționarilor în partajarea valorii adăugate. în special. ci. eliberăndu-se de compromisurile pe care a fost nevoit să le facă după al Doilea Război Mondial. altfel spus. oricare ar fi sensul precis dat acestui termen (păstrând.reacționare. Fără îndoială. de „a se reforma”. a fost foarte activă pe parcursul deceniilor 1960-1970. disctincția între un comunism de stat și un comunism al consiliilor). apoi s-a văzut practic redusă la tăcere pe durata următoarelor două decenii. însă nu unuia relativ ca înainte. Ineficacitatea criticii este în mod particular manifestată în cazul criticii capitalismului. extinderea revoltelor în rândul muncitorilor numiți „terțiari” și răspândirea contestării studențești.

Având în vedere. O revenire a criticii în anii 2000? Cu toate acestea. Aceste deplasări ale capitalismului — ar dura prea mult să le reamintim aici în detaliu — au avut drept efect nu doar relansarea profiturilor acționarilor și producerea unor noi inegalități. Dincolo de acest lucru. pe care o suportase în timpul compromisurilor cu statul social. La sfârșitul anilor 1990 și cu precădere în anii 2000. mai ales prin intermediul delocalizărilor și al industrializării finanțelor. pe care tocmai am invocat-o. Asumându-și sarcina de a înțelege noile structuri manageriale globalizate și modurile de guvernamentalitate ce le-au fost asociate. înțeles ca o patologie a capitalismului. care le-au însoţit declinul. fie că s-au menținut pe pozițiile moștenite din trecut. reducerea criticii la tăcere. diminuată prin restructurările de întreprindere. O atestă. trebuie însă recunoscut că aceste numeroase și adesea pertinente cercetări critice nu au afectat decât într-un mod foarte limitat procesele și dispozitivele ce concurează la formatarea realității istorice. constrângerea muncitorească. cu forțele ce se reclamau din partea mișcărilor muncitorești. de exemplu. aceste cercetări nu au găsit realmente ecou în sânul mișcărilor sociale. erodarea profundă a sindicatelor și. ea a luat mai ales forma unei critici a liberalismului și a neoliberalismului. Şi aceasta fie că ne uităm de jos în sus sau de sus în jos. dar. externalizarea și șomajul și. a fost de scurtă durată. constrângerea fiscală. Acestea din urmă.asemenea. să elibereze capitalismul de dubla constrângere ce apăsa până atunci asupra sa. dificultățile cu care se confruntă asociațiile și mișcările de muncitori precari în încercarea lor de a dezvolta coordonări susceptibile să le ofere o identitate și o pondere colectivă și să le sporească propria lor forță în raporturile de . de asemenea. mai curând decât a revizuit critica capitalismului ca atare și reflecția asupra alternativelor sale. de altfel. fie nu au reușit să se constituie sub forme originale și ofensive. critica capitalismului a redevenit foarte activă. într-o anumită măsură. a mișcărilor muncitorești. Privite de jos. Această nouă critică a neoliberalismului s-a văzut confirmată și stimulată de criza din 2007-2008. pe de altă parte. fie că acestea ar fi de ordin politic. Ele au permis. pe de o parte. inclusiv la nivel local. în general. economic sau cultural.

au fost citite și ascultate.forțe cu angajatorii (inclusiv. critica a devenit un gen literar alături de multe altele și chiar un fel de disciplină universitară. O atestă. rolul său a rămas marginal. i-a succedat o autonomizare a criticii. fără a reuși să schimbe realitatea nici de jos. considerată aproape un fel de artă ce-şi găseşte propria finalitate în ea însăși. Am asistat la momente de efervescență colectivă ce reflectă o nemulțumire generală și foarte profundă. Menționăm. de la literatură. Dar ele au avut un caracter sporadic și nu au generat. Ele și- au găsit — după cum am spus — un public. reclamându-se deseori de la filosofia socială sau de la științele sociale. însă ale căror idei majore. Nebuloasa critică a luat astfel forma paradoxală a unei „avangarde” de maeştri gânditori (formă care. structuri contestatare stabile. Însă. Unei perioade în care gândirea critică se dorea mai întâi o punere în formă și o interpretare a revendicărilor rezultate din mișcările sociale. a fost pusă sub semnul întrebării după mai 68). la moment. anumite aspecte dintre cele mai devastatoare ale crizei prezente. cuvintele criticii nu au rămas decât nişte articulații verbale. temele și cuvintele criticii au fost frecvent împrumutate. Privite de sus. A înțelege eșecul criticii Nu poate avea loc o veritabilă relansare a criticii în cazul în care cauzele ineficacității sale actuale nu sunt cu atenție analizate. adesea arogantă și închisă în dezbaterile interne ale câmpului critic. precum se vorbește despre „artă pentru artă”. mai ales. O critică de dragul criticii. Putem sugera câteva piste. Cu toate acestea. indiferent dacă acestea se reclamă de dreapta sau de stânga. chiar izolată în arena campusului. într-o perspectivă de jos. dincolo de aceasta. să agite puterea de main stream economic. impactul slab al curentelor economice numite heterodoxe care. În gura liderilor. nici de sus. ruptura. altfel spus printre instanțele de la conducere. în cele din urmă. nu fără motiv. dar fără ariergardă și fără trupe. cu statul). totuși. cu tensiunile sale între gânditori concurenți. între gânditorii critici (cel puțin. Scrieri și cuvinte critice. iau rareori forme radicale capabile. nouă în istoria ultimilor două secole — precum subliniază Razmig Keucheyan[3] —. dar în egala măsură. . au contribuit pe larg la formarea dispozitivelor economice cărora le imputăm. cu toate acestea. cei mai mulți dintre ei) și mișcările sociale. dar fără ca ele să modifice într-un mod real și durabil politicile aplicate.

adesea incorporate în dispozitivele de management. dacă dorim. mai ales prin sufragiu universal. Formelor de putere de altădată. să-i opună continuu proba considerată realistă anecesității. Iar. altfel spus a unei realități sensibil guvernate de forțe. căutau să o împiedice. le dă singura sarcină rezonabilă de a însoţi efectele forțelor sistemice care se impun asupra lor înșiși. cel puțin în parte. cei care se proclamă responsabili de modul în care decurg lucrurile și a căror voințe se manifestă cu eficacitate bazându-se pe dispozitivele polițienești (termenul fiind adoptat într-un sens larg sau. de fapt. care sunt primii care suportă povara măsurilor pe care ei le adoptă. responsabili de nimic. foucaldian) pot legitima intervențiile lor folosind un dublu limbaj. pe de altă parte. . și mai ales de a-i prelua vocabularul. mai cu seamă. așa precum ele se impun „tuturor”. instrumentul cel mai eficace al dominației[4]. bineînțeles. nu doar să se mențină opunându-se schimbărilor. a căror natură totalmente sistematică și impersonală ar consta în faptul că ar fi iresponsabil și inutil de a încerca să i te sustragi. care se temeau de critică. atunci când aceştia se reclamă de stânga. Ea permite acestor puteri. dar să facă din schimbările tratate. atent selecționate. li s-au substituit moduri de guvernare capabile. să incorporeze anumite elemente ale criticii. aceste noi forme se caracterizează așadar printr-o inteligență mult mai acută a mecanismelor puterii. adică cu cea mai multă „umanitate” posibilă față de cei numiți de acum înainte „cei mai săraci”. ușor înclinate spre brutalitate. și o fac cât mai bine posibil. Una din specificitățilemodului de dominație gestionară care s-a configurat în Europa constă. În această logică. care îşi trag originea. din științele sociale cele mai sofisticate. mai precis. mai ales. Spre deosebire de modurile clasice de dominație. și care. în capacitatea de a tolera critica cu condiția. de parcă s-ar impune ca rezultat al unei necesități externe și ca expresie a unei voințe bazate pe competența experților.Într-o perspectivă de sus. că ei răspund de totul. Lucru valabil. și că ei nu sunt. în același timp. în ceea ce privește înțelegerea statutului actual al criticii. prin aceasta. ca ea să rămână limitată la ordinea discursului fără ca urmările sale practice să fie măcar luate în seamă. Altfel spus. fără îndoială ar trebui să atragem atenția asupra noilor forme de guvernamentalitate care s- au stabilit pe parcursul ultimilor decenii. afirmând. în același timp. puterea care le-a fost încredințată. pe de o parte.

în modul în care această critică s-a manifestat pe parcursul ultimilor zece ani. o criză a capitalismului și o criză a statului. Efectele negative ale acestei amnezii selective și ale acestei reconstrucții a unui model idealizat al statului francez „republican”. pe de o parte. critici ale statului ce au fost avansate. Aceste logici. altfel spus. înainte de turnura neoliberală[6]. au fost. colonizat de logicile neo- liberale importate dinspre țările anglo-saxone prin instituțiile europene de la Bruxelles. deopotrivă. cu precădere începând cu anii 2000[5]. pe larg defăimate. contractualizarea relațiilor dintre actori. văzut ca o incarnare a binelui comun. Or. critica capitalismului pe opoziția între privat și public. și adesea pertinente. aceasta înseamnă a ignora faptul că actuala criză este. în anii 1960-1970. faptul de a fi căutat. ale formelor statului ce ar fi precedat în Franța importarea „new public management”. Acest lucru se întâmplă cu prețul unei uitări a numeroase. opunându-se capitalismului. . situația de criză. în care se zbate de mai multe decenii. presupus că ar fi precedat derivele actuale ale statului.Critica neo-capitalismului Unul dintre efectele pozitive ale criticii neoliberalismului. în parte. între logicile manageriale. transferând criza asupra societăților. păstrând conjuncția actuală a unui capitalism înfloritor și a unor societăți din ce în ce mai inegalitare. mai exact „moralizându-l” (de parcă capitalismul ar putea suporta un alt regim moral decât liberalismul economic). și logicile statului[7]. Ele au reorientat. Însă acestei critici i se poate reproșa. deseori de origine anglo- saxonă. bineînțeles. măcinate de șomaj și precaritate. mai ales în cadrul științele sociale. nu. într-un anumit număr de cazuri. ci „încadrându-l”. presupuse a fi fost chemate a juca un rol salvator. cu toate acestea. de două tipuri. contabilitatea analitică. să identifice schimbările aflate în proces de desfășurare. opunând derivelor actuale ale statului o viziune reconstituită post factum și idealizată.). înainte de a fi preluate în Franța. Capitalismul pare să fi depășit. pentru moment. au fost apoi adaptate la gestiunea publică în Marea Britanie sub guvernarea lui Margaret Thatcher. inventate și implementate inițial în marile întreprinderi globalizate. a fost punerea în lumină a schimbărilor introduse în funcționarea statului și a serviciilor publice prin importul de logici manageriale (precum benchmarking. angajarea temporară și precară etc.

acest antiliberalism a fost deseori deghizat sub idiomul de republicanism. prima. tocmai găsind mijloacele de a se sustrage impozitului. de fapt. transferând-o asupra statelor al căror principiu de suveranitate este pe larg fondat pe necesitatea în care aceste state sunt nevoite să recurgă la împrumut pe piețe financiare. de dificultatea crescândă a statelor de a face efectivă și credibilă exigența de suveranitate care constituie. cu precădere. În situația prezentă. care pune accent pe inegalitățile sociale generate de logicile economice liberale. comerț sau finanțe. Ele au fost marcate. Deriva criticii liberalismului economic spre critica liberalismului politic Al doilea tip de efecte exercitate de modul în care. de la critica liberalismului economic la o critică generalizată aliberalismului politic.Situația de dezechilibru în care capitalismul se vede prins rămâne. dincolo de urările pioase livrate la încheierea marelor forumuri internaționale. că ele ar fi realmente dispuse să o facă. a stângii. în mare măsură. cu toate acestea. indiferent dacă acestea ar fi orentate spre industrie. inclusiv în expresiile sale cele mai radicale. Prima. Dezvoltarea capitalismului. și nici. care constituie. indisociabil. persistentă. a constat în a deschide calea spre o deplasare. Or. nicio perspectivă credibilă nu permite de a gândi că statele ar fi actualmente în măsură să modifice această situație în propriul lor avantaj. la nivel mondial. de altfel. totuși. Două tipuri de critici ale liberalismului au tins astfel să se întâlnească. venită dinspre dreapta tradiționalistă. . capitalismul a reușit să depășească criza care îl afectează. o criză a formei statului. în funcție. o moștenire în parte de nedepășit a democrațiilor moderne și. deopotrivă relativ independente și concomitente. fondată pe fluxuri delocalizate. Aceste două tipuri de entități. de cooperare și de conflict. în mai multe cazuri. și cea a formei statului-națiune au fost — precum o demonstrează multiple analize istorice —. În Franța. consolidându-se una prin alta. fundamentul legitimității lor. A doua. a doua peteritorii protejate de frontiere naționale. și presupuse a fi omogene. de capacitatea statelor de a percepe impozit. au întreținut întotdeauna relații complexe. dar şi. care pune în prim plan critica libertăților individuale în numele unor exigențe de natură moralistă și/ sau naționalistă. mai ales. la rândul său. provocând. societăților. nu doar persoanelor. adesea exprimate într-un limbaj organicist și populist. în egală măsură. caracterizată. venită dinspre stânga. mai ales. cu toate acestea. a fost realizată critica neoliberalismului.

i s-a substituit astfel o perioadă de restaurare a valorilor. şi staliniste). pe exigențele „traiului în comun”. publicate în ultimii ani. având drept consecință cererea unei reactivări a forțelor polițienești. sub forme mai eufemizate. a căror toleranță ar degenera în laxism. Nu suntem prea departe de lamentările à la Spengler despre „declinul Occidentului”. pe efectele nocive ale criticii (despre „tot şi despre nimic”). într-un număr deloc neglijabil de cazuri. dornici să profite abuziv de „beneficiile” care decurg din ce mai rămâne de la statul-providență. de moralism și de xenofobie. Aceasta din urmă își găsește sprijin în denunțarea. pe larg descalificate din cauza îmbarcării lor de către regimurile fasciste. Iar aceasta se manifestă nu doar în luările de cuvânt ale reprezentanților politici. Sau. în mod cvasi-obsesional. cea pe care o vehiculează partidele de extremă dreapta. cvasi unanimă. de asemenea. marcând opoziția între poporul adevărat (și bun) al Franței și emigranții din suburbii. violenți. deopotrivă. asupra problemei identității naționale. clericale sau vichyste (și. dornici de a seduce alegătorii potențiali care tind să le scape. O dovedesc numeroase texte. precum Frontul Național.Din această întâlnire este pe cale să apară ceea ce se poate califica drept noua ideologie dominantă sau un neo-conservatism à la française. atât de des preluate în anii 1930 în sânul dreptei fascizante. preocupat să deconstruiască valorile tradiționale. de asemenea. la fel. la „noi occidentalii”. periculoși și. de altfel. uneori. Unui anumit timp. pe identificarea necesară a „adevăratelor noastre valori”. de stânga. Acest soi de neo-conservatorism reclamă consolidarea formelor culturale celor mai „nobile” (cărora le sunt opuse „elucubrațiile” contra-culturii) și denunță slăbiciunea democrațiilor. Însă trebuie admis și faptul că ea tinde să contamineze. purtători ai unui patrimoniu ancestral” într-o lume condamnată la dezastru. Această ideologie se concentrează. de anticapitalism (spre deosebire de neo-conservatorismul american). sau la „noi intelectualii. este. Această ideologie. alteori la „noi naționalii”. ceea ce e şi mai îngrijorător. la granița dintre filosofia socială sau politică și științele sociale. cel al anilor 1960-1970. mai ales. învăluit în ceață. bineînțeles. considerat exclusiv dintr-un punct de vedere moral (cel al „politeței”) și nu din perspectiva condițiilor efective de realizare. etichetate drept „burgheze” și. în expresiile sale cele mai marcate. „noi”-ul în cauză fiind. multe discursuri și practici care se reclamă nu doar de dreapta tradițională. putând face implicit referință. care pun accentul pe cercetarea necesară a „limitelor”. de obicei. dar de asemenea. în anumite manifestări ale stângii intelectuale. amorali. dar. a presupuselor prejudicii atribuite . Acesta e marcat.

Reînnoirea criticii sociale O relansare a criticii trebuie. după mine. de asemenea. familiei. cea care a constituit adversarul privilegiat. cel puțin de fațadă. Astfel de experimentări există. denunțată drept stângism iresponsabil. constrânsă în arenele universitare. chiar dacă ele găsesc rareori un releu în presă sau în literatura eseistică. apanajul mai cu seamă al mișcărilor intelectuale sau artistice (întâi de toate. Pentru a o spune reluând anumite categorii propuse în Noul spirit al capitalismului[8]. altfel spus. Această ofensivă s-a redirecționat astfel contra criticii artistice. Dar. fără îndoială. la sfârșitul anilor 1970 și în anii 1980. în numele moralei. de cooperare (de forme cooperative) și de luptă. și este într-o poziție defensivă. care ar trebui apărat contra efectelor nocive ale „relativismului”. acuzate de a fi răspândit dispreţul față de instituții. mai cu seamă. contra cerințelor de emancipare și a exigențelor libertare care au fost. pe o denunțare a „colectivismului” și pe argumente ce făceau referință la necesitatea economică. de cele ce angajează persoanele în căutarea unor noi forme de viață. au fost considerate în mare măsură responsabile. altfel spus. unul dintre efectele căreia constă în a inhiba forța sa de afirmare. de data aceasta. odată ce mișcările sociale s-au văzut reduse la neputință. desigur. adusă de mișcările muncitorești. și pe o concepție îngustă și formală a democrației. să pornească de la o aprofundare a diagnoscticului pe care tocmai l-am schițat — pe care unii nu vor înceta. pe de o parte. ofensiva contra realizărilor evenimentelor din mai 68 a avut loc. suprarealismul și situaționismul). Această relansare presupune. s-a desfăşurat în două etape.evenimentelor din mai 68. Această ofensivă contra criticii sociale a mers mână în mână cu o relativă toleranță. că reflecția critică se apropie de experimentări sociale actuale cele mai inovatoare și cele mai radicale. Ofensiva s-a bazat. este vorba cu precădere de critica socială. în esență. începând cu secolul al XIX-lea. culturii și efortului. apărute în cursul anilor 1960-1970. față de ceea ce am numit — în Noul spirit… — critica artistică. Într-o primă fază. de care științele sociale. națiunii. ofensiva istorică purtată vreme de treizeci de ani contra criticii de stânga. să-l considere schematic și dezinvolt —. moșteniri și chiar faţă de adevărul sfânt. dar. Acest lucru necesită ca cercetătorii și analiștii dispuşi să se asocieze proiectelor critice să-și facă modest . astăzi. de la o analiză a rațiunilor datorită cărora critica se află.

El ar reuși — după mine —. pe de o parte. pe de altă parte. O abordare de acest tip nu poate reuși decât dacă ea nu își propune să ia drept obiect analiza critică simultană a celor două forțe care. se află deopotrivă la apogeul puterii lor și în acelaşi timp într-o criză profundă. Şi anume. să-și stabilească drept obiectiv schițarea contururilor lumii locuibile ce s-ar putea prezenta în urma acestor crize. înrădăcinate în acelaşi timp la nivel local și global. al noilor dispozitive de putere și al celor care le-au investit. cea a capitalismului și a evoluțiilor sale recente. mai precis. astăzi. Altfel spus. ci. cea a formei statului-națiune.treaba. asupra noilor contururi ale claselor dominante. Aceste două moduri de guvernare. deopotrivă. cu prioritate. la problema proprietății și. totodată. să abandoneze contemplația fascinată a televizorului. au jucat un rol istoric preponderent. a regulilor și a sancțiunilor şi. fie ele lăudate pentru reușita lor sau tratate drept eșecuri[9]. armatura sa conceptuală și chiar proiectul său au fost legate. pentru a-și reelabora profund conceptele și limbajul. în interacțiune una cu alta. la sfârșitul secolului XIX. pentru a se elibera de sarcinile de expertiză la care instanțele puterii intenționează să o limiteze. Sarcina pe care am invocat-o este dificilă. astfel încât să-şi redobândească instrumentele — de ordinul deopotrivă al . de asemenea. clasică în sociologie. în mod particular pentru socilogie. inegalități care sunt pe larg principiul unui mare număr de alte asimetrii pe care le generează instanțele ce stau la baza selecției sociale. nu doar al condiției care este. începând cu secolul al XIX-lea. Inegalitățile se referă. Aceasta presupune. Travaliul de reflecție critică ar trebui. devin din ce în ce mai dificil de realizat în raport cu centrele de putere tot mai închise —. și. ar trebui admis. altfel spus. la cea a atribuției realizărilor. în mod concret. sociologia trebuie să intreprindă. Aceasta înseamnă că ei vor întreprinde sau vor urmări studiul empiric. mai întâi. unde „mizeria lumii” capătă o reflectare distorsionată. Dar. un travaiu de autoreflecție. la modul concret. dacă își propune să devină sau să redevină realmente critică. a celor mai defavorizați. să se dezvolte cercetări — care. de dezvoltarea statelor-națiune și de cea a modalităţilor industriale ale capitalismului. Aceasta. de exemplu. în măsura în care formele originale ale acestei abordări disciplinare. sau mai cu seamă. pornind de la problema. cea a inegalităților față de sancțiuni și față de reguli — fie că e vorba de legi adoptate de state sau de norme de „bună conduită” promovate de către instanțele de management —. în egală măsură. pentru a ajunge la lucrurile însele.

capacității tehnice și al legitimității intelectuale — necesare pentru a reelabora cadre globale de analiză. Paris. proiectul fondatorilor acestei abordări. de unde situațiile sunt interpretate.). Luc Boltanski. dacă ea nu își propune mijloacele prin care să examineze evoluția vieții sociale din perspectiva unei poziții de exterioritate — nici măcar sub forma unei experiențe de gândire. Or. Textes choisis et présentés par Razmig Keucheyan. în particular pp. 2005. La gauche est-elle en état de mort cérébrale. [3] Razmig Keucheyan. Cadre de acest tip sunt indispensabile pentru a depăși simpla descriere a stărilor de lucruri empiric constatate. puse în relații unele cu altele și totalizate. Zone. . [5] Pierre Lascoumes. Paris. pp. pe care o punctează Philippe Corcuff. Presses de Sciences-po. Gallimard. 2011. De la critique. Textuel. chiar în cazurile în care ea ar fi pertinentă (v. Hémisphère gauche : une cartographie des nouvelles pensées critiques. nu se prezintă niciodată ca un dat. Paris. [6] Pentru o reamintire a acestor critici vezi Pierre Bourdieu. această exterioritate. [4] Asupra modului de dominație gestionară a se vedea. Partrick Le Galèq (eds. ci trebuie să fie construită. 2009. [2] Antonio Gramsci. uneori împotriva evidențelor superficiale. 45-90. Se pare că niciodată nu am avut atât de mult nevoie de „mari narațiuni”. care constă în a da sens evenimentelor prin a le raporta la totalități[10]. 190-202. decât doar într-un mod foarte limitat. adesea pentru a denunța arbitrarul. Précis de sociologie de l’émancipation. 1989-1992. Doar cu acest preț sociologia va putea să reaproprieze. Guerre de mouvement et guerre de position. cât ineficacitatea sa. Gouverner par les instruments. La fabrique. Paris. Philippe Corcuff. 2012. 2010. în special. Critica nu poate fi cu adevărat realizată. Paris. [1] Ceea la ce mă refer aici e deci mai puțin slăbiciunea gândirii critice. 2012). Sur l’État. în noua ipostază istorică în care ne aflăm astăzi. pornind de la un aparat conceptual original. Seuil. Paris. Cours au Collège de France. și pentru a le supune unei evaluari critice.

however. And so we might reformulate the question: in the current context of high-income nations. Or again. in shifting public investment from schools. This question is. Such a characterization. but increasingly so elsewhere. Other social problems are created and reinforced as well. Those at the top of the economic order who benefit from lower tax rates and the general shift of wealth in their direction over the past thirty or forty years have increased freedom. as many studies have shown. Materially. It is not only individual freedom itself that is threatened by the particular way neoliberalism casts individual freedom. Todd MayProfessor of the Humanities. freedom is diminished. 213-230. we must instead use them to ensure that we do not fall into the abyss left behind by the demise of the welfare state. op. as David Harvey (in his book A Brief History of Neoliberalism) among others has argued. which is the regime of most of the developed countries—the US and UK most particularly. [10] Aurélien Berlan. say. individual freedom is a necessary value in order to prevent political abuse and to preserve individual choice. Simmel et Weber. one that is independent of the ubiquitous economic discourse that is our current ether. rather than using our resources for individual choice. and infrastructure to prisons. For the rest of us. pp. it not only leaves people to their individual devices but forces them to use their personal resources as efficiently as possible. Luc Boltanski. De la critique. Why is this? Our current context may be summarized by the term neoliberalism. have rapidly expanded in one area: imprisonment. If the pursuits we engage in fail. seeing themselves as human capital to be invested in the most efficient ways they can in order to reap the best return.) We can contrast neoliberalism with the previous regime of Keynesianism or welfare state capitalism. la acest subiect. by deregulation. 1980. for the most part. New York. neoliberalism does not create more wealth but rather shifts it . Rather. Moreover. [8] Le nouvel esprit du capitalisme. La Découverte. is misleading. to be more precise. Neoliberalism is a political and economic regime characterized. travel. welfare. however. the withdrawal of public support h as placed us in a position where.[7] Nancy Fraser. which consist mostly of those in Western Europe. Even where our standard of living has not declined. we expect only (at best) the most minimal support from the nominal collective of which we are a part. privatization. we had better use what resources we have as efficiently as possible. and the withdrawal of the government from the provision of social services. social interaction. 2009. in which governments took a more active role in assuring the welfare of their citizens. does the role played by the value of individual freedom contribute to or ameliorate social problems? The answer to this question we must also be precise. that context is limited to developed countries. people who are entrepreneurs of themselves. The one imprecision is this: people don't generally pursue individual freedom itself.cit. In leaving people alone and without support. The rough goal is that the government leaves people alone to pursue their individual ends without dictating who they should be or what they should do with their wealth. and the United States. in the current context the emphasis on individual freedom plays a much more deleterio us role than it played previous to. particularly in the US. since governments. However. a precise one. it puts most people in that situation. La fabrique des hommes. Columbia UP. It does not ask whether individual freedom is in general a cause or cure of social problems. Psychologically and socially. (We should be careful here. Retour sur le présent avec Tönnies. Gallimard. [9] A se vedea. although here we must be careful to recognize in particular the racial and gender limitations of this role. Neoliberalism is a regime of whose central stated value is individual freedom. Japan. Therefore. To one extent or another. Michel Foucault. in his lecture series The Birth of Biopolitics. 2012. they value individual freedom in order to pursue a variety of ends such as wealth. 1999. There is a reason we are motivated to become homo oeconomicus. Paris. Neoliberalism is a threat. Luc Boltanski. The emphasis on individual freedom undercuts its actual expression by placing people in a situation where they have little more to support them than their own resources. public investment in education and infrastructure is threatened by the discourse of individua l freedom. and so on. This is the irony of individual freedom in the context of neoliberalism. argues that neoliberalism helps create what he calls homo oeconomicus. Economically. Eve Chiapello. political expression. Scales of Justice: Reimagining Political Space in a Globalized World. the decline of a sense of collective responsibility in favor of an unrestricted individualism has eroded social solidarity: our fellow citizens are seen not as fellows but as competitors in a zero-sum game. It only asks whether it is more of one or the other in the current context.

There are certainly people who want freedom from one constraint or another in the pursuit of one end or another. or happiness of its people. safety. just as the national health service works for the United Kingdom. Cambridge University Philosophy I am afraid the first question has to be whether there is such a thing as the pursuit of ever-greater individual freedom. not paid for by the producer or the current consumer. but stored up for future generations.from the middle and bottom to the top. 'We have the right to freedom from…' What better words are there to put on a banner? Yet many freedoms have costs. The trade-off seems to work for them. that government can't be trusted. in different contexts. freedom of speech: all of them noble ideals. and with better outcomes. can't work. Free cities from speed restrictions. So what is the answer to the title question? If a lot depends on which freedom is in question.1% of Americans taking home more than 12% of the country's pre-tax income. But then there are also people who want to put more constraints on each other to prevent the pursuit of some aim. An economic libertarian who spends his weekdays campaigning against government interference in the free market. peoples' inability to shake themselves free of preconceived notions and stereotypes must take a large share of the blame. Religious freedom. the failed attempt to block peoples' freedom to live their lives as they wish. all worth fighting for. since nearly all analyses blame it on ludicrous drug legislation. welfare. at roughly half the cost of the US system per capita. Freedom for the lion is death for the gazelle. Poverty? At . free from higher levels of taxation than other Western nations. and you risk a future world with no fish. Perhaps such trade-offs would not work for Americans. Free executives from the idea that there is such a thing as civil society. can't do anything to improve the health. and you have more dead children. Racial inequality? Again. freedom of thought. which are regularly measured as the happiest in the world. but too little. so similarly a lot depends on which social ill we have in mind. and America is permeated by the idea that taxation is theft. Free employers from factory acts. and you have more workplace accidents. Freedom for the lion is death for the gazelle. Some people wear both hats. Free fishermen from quotas. we can conclude that the emphasis on individual freedom in the high-income countries in the current context of neoliberalism has undercut a variety of social goods. since one thing nobody is ever free from is the influence of ideas. They are not. Freedom is a word to cherish and savour. may go to church on Sunday and rant against gay marriage or the legalization of pot. then. however. political freedom. have relative freedom from poverty. but above all freedom from fear of poverty. Simon BlackburnPhilosopher. Scandinavian countries. In all. Inner-city crime? That is not due to too much freedom. not least among them individual freedom itself. and you have . since their substantial welfare floors keep that at bay. The cost is an externality.

it was just the wrong kind of freedom. But even there no two economists will agree on cause and effect. which effectively allows businesses to discriminate based on moral disapproval – notably. The eighteenth-century Whig Edmund Burke had everyone's number when he declared. Karl Marx denounced as the "unconscionable freedom" of "naked. like other mere abstractions. or that it curtails the freedom of gay individuals to shop or work where they choose? Does the law secure too much freedom. in a speech urging conciliation with American rebels. Duke University Society Suppose you dislike Indiana's notorious Religious Freedom Restoration Act. First is the proliferation of claims to freedom. That said. Nor did Marx deny that freedom was the proper goal of an economy." Notice. as well. it is clear that the question – more freedom or less? – is ill-posed. direct. We should all pursue freedom from whatever obstacles stand in their way. Arguments that would once . Would you say the problem with that law is that it exaggerates the freedom of business owners to choose their customers and employees. that Marx did not deny that what he denounced was freedom. Freedom from ignorance. shameless. freedom from fear." where people would work out of pleasure or love. it's what people mean by it. in the lifting of banking and other regulations of the last thirty years. There are freedoms that have no downside. Much of freedom is inherently relative. though. Jedediah PurdyProfessor of Law. rather than greed or fear. then. It's no wonder. not its alternative. freedom from mistrust and insecurity. They have the nice property. He looked forward to "the true realm of freedom. "Abstract liberty. that much of the history of freedom has taken place in fights over its meaning.last we have a plausible candidate. My freedom to keep you out of my store – whether we call it religious freedom or the freedom of ownership – restricts your freedom to shop. What Adam Smith praised as the "natural liberty" of buying and selling. They require a whole society and a whole tradition. brutal exploitation." In other words. especially from cultural conservatives. is not to be found. that nobody can possess them in isolation. Liberty inheres in some sensible object. the question about freedom is not whether there's more or less of it. or not far enough? Put this way. there are some new things under freedom's sun. These are unalloyed goods. against gay people. Freedom is the architecture of interdependence. My freedom to enjoy my property restricts your freedom to walk where you like. and their possession by any one individual leaves as much and as good for any other. from the tyranny of bad ideologies and ideas.

" The controversial Indiana law is not an outlier. not the right to preserve the existing freedom of a functioning market. and the libertarian drug policies that a growing number of states have adopted. (Technically. Rising claims to economic freedom – employers' or shopkeepers' freedom to discriminate. or where the right to abortion is a pivot in women's power to choose their own careers and intimate attachments (or where it is not. the Affordable Care Act (better known as Obamacare). but frustration with their paradoxes. "I would prefer not to. sexual freedom (which led the Supreme Court to invalidate the country's remaining anti-sodomy laws in 2003). What is striking is that the frontier of claims to freedom is advancing faster on the conservative side of the culture wars than on the left flank. Outside the religious realm." Many state laws exempt doctors and nurses from the usual professional expectation to provide care when the care in question is abortion. the more familiar liberal claims for freedom continue: ideals of autonomy are still the pivot of the right to abortion. upheld last year by the US Supreme Court. not the triumph of free markets in the twenty-first century. The Hobby Lobby corporation's exemption from a legal obligation to provide contraceptive insurance to its employees. community. the commitment to a country where sexual orientation should not matter to economic participation. and pregnancy is unavoidably a life-changing event). but the logic and moral impetus of the reasoning had everything to do with the Bartleby-like freedom to say to a bureaucrat with an insurance form in hand. the claimed right to opt out is a right to break the only private system that works. came under a federal statute to preserve "religious freedom. not that of individuals' freedom. the way competing versions of the ideal arise from deeper commitments: for instance. A private market in health insurance cannot provide anything like universal coverage unless healthy people are obliged to join the risk-sharing pool by buying insurance. This development is illuminating: it highlights the relativity of freedom. Or take the discrimination that Indiana's new law protects: a business owner faces a built-in incentive to attract any paying customer: as the culture becomes more tolerant in sexual matters. was almost sunk in 2012 by a constitutional claim that Congress could not require individuals to buy health insurance. or wealthy partisans' freedom to spend money supporting candidates – may reflect. consumers' freedom not to buy health insurance. and other embedded cultural norms are now lodged as claims to "religious freedom. family. the market itself will isolate owners with moral objections to .have been expressed in the language of tradition. The clash of liberal and conservative versions of freedom is a reminder that any specific set of rules called "freedom" is part of a legal architecture that guides people to live together in one way rather than another.") Of course. the Supreme Court decision concerned the scope of Congress's power.

[Question: Is it me or are the male announcers on NPR rather soft/light in the voice. as today it would isolate a storekeeper who openly segregated on the basis of race. the freedom of the opt-out is nonsensical.) The conservative freedoms being asserted here will not solve the problems of those who assert them. We have turned into a world of teenagers. (Subtler segregation and implicit appeals to bias are another matter. far. as with health insurance. No one accepts responsibility. can we please have some gravelly male voices on NPR. both in the way it balances claims among individuals and in the way it takes its content from ideas about a good society. Anywhere I can Social mores and responsibilities are far. To make a bad situation worse. China and India are embracing the whole personal freedom = happiness. They all sound like 8th graders. time to get out there and make a better world . No one wants to sacrifice for others if they don't absolutely have to. especially economic freedom. cannot. Yes. mistake. that presents itself as a license to opt out of interdependence will tend to undermine itself – and sometimes. by the logic of the market itself. This is a practical consequence of a philosophical confusion: because freedom is relative. Adults refuse to grow up. far more important that personal freedom and hoped for happiness. many of whom they would rather avoid needing – but. Freedom is the architecture of interdependence.] Alright.homosexuality. not its alternative. Any idea of freedom. break other things along the way. because they are caught in complex interdependence with many other individuals. George WatsonScriptdoctor. Any claim to freedom that does not recognize this is already one too many.

Popovici. cu A. va încerca să pledeze pentru o sinteză între liberalismul politic clasic și concepția economică a socialiștilor. şi în virtutea căreia el şi-a monopolizat dreptul de constrângere socială. București. aristocraţia — guvernarea unei elite (a minorităţii). 2. Stere este un susținător al democrației populare. numărul de guvernanţi. care prin complicarea formelor concrete ale vieţii politice dădea loc la confuziuni inextricabile. în veacul XVI. Stere a avut-o. cu uşoare variante. după un semn exterior foarte puţin precis. forma de stat e determinată nu de numărul de . Dar norma de clasificare. Întrucât statul se distinge de toate celelalte forme sociale prin acea putere supremă. director pe atunci al revistei Sămănătorul. C.Constantin Stere sau autenticitatea spiritului democratic SocialEast | 10/04/2015 Constantin Stere este fără îndoială una dintre figurile intelectuale și politice marcante ale României de sfârșit de secol XIX și prima parte a secolului XX. în timp ce A. Om cu convingeri de stânga. (pe care de altfel nu o aveau prea mulți intelectuali români în perioada respectivă) a luptat toată viața pentru două cauze majore: dreptul la proprietate al tuturor cetățenilor români (împroprietărirea țăranilor) și dreptul universal la vot. Două milenii după Aristotel. intitulată Publicistică românească. în Basarabia. e de mult părăsită. cum am arătat şi eu în altă parte.monarhia (regalitatea) — guvernarea unui singur. în anul 1908. unde petrece 6 ani de zile. Născut la Cerepcău. democraţia — (politia) guvernarea poporului însuşi (a majorităţii). într-o familie de boieri. Popovici Ce înseamnă o democraţie? E o anumită formă de stat. Cu o vocație autentic democratică. care are drept scop dezvoltarea unei clase de mijloc rurale. terminologia lui Aristotel. În această polemică C. Stere reușește să demonstreze limitele concepției adversarului său despre democrație și arată că. Popovici este un naționalist și un anti-democrat convins. La 21 de ani este arestat și deportat în Siberia. unde va activa pentru tot restul vieții. După eliberare emigrează în România. care leagă pe toţi membrii lui. 2015. şi 3. simpatizează încă de tânăr cu mișcarea socialistă din Imperiul Rus. În clasificarea formelor de stat şi în literatura de astăzi predomina încă. Popovici”. Precum se ştie. Jean Bodin[1] a formulat cel dintâi noţiunea desuveranitate. deoarece nu mai există o altă modalitate de legitimare a puterii în afara legitimității populare. după numărul de guvernanţi: 1. Acest fragment face parte dintr-o antologie pe care am editat-o. (Gelu Sabău) Democratismul și domnul Aurel C. Am selectat mai jos un fragment dintr-un articol intitulat „Democratismul și domnul Aurel C. publicată la Editura Ars Docendi. ca un caracter esenţial al formei de stat. în epoca contemporană. Aristotel a stabilit trei forme normale de stat. tendința spre democrație a tuturor societăților e una aproape inevitabilă. C. fapt care-i va marca definitiv viața. şi cum puteţi afla din orice manual bun de drept constituţional. Considera că fără cele două drepturi fundamentale viața democratică românească rămâne o iluzie fără posibilitatea de a căpăta o substanță proprie. care face parte dintr-o polemică pe tema democrației pe care C.

toate legile emană de la el şi el exercită suveranitatea sa în formele constituţionale”. instituţiile trebuie să asigure poporului. poporul îşi dă el însuşi constituţia. cu alte cuvinte opiniei publice organizate. şi atotputernicia aparentă a stăpânului totdeauna. exerciţiul suveranităţii sale. de pildă. oligarhia şi alocraţia. într-o formă sau alta şi mai mult sau mai puţin pe consensul moral. dar. cum spunea Tocqueville. decât în măsura în care poporul e conştient de drepturile şi interesele sale.guvernanţi. în conformitate. Cu atât mai mult. şi ştie să le exercite şi să şi le apere. într-o democraţie. stabilirea formei democratice de stat şi transformarea instituţiunilor. chiar în monarhiile cele mai despotice şi în oligarhiile cele mai exclusiviste şi netolerante. adică. al maselor. Cu alte cuvinte. decât interesul poporului însuşi. Bazaguvernării deci e totdeauna numai opinia publică. evident. De aici rezultă două consecinţi principale. după cum în aristocraţia adevărată. prin întruniri publice etc. În al doilea rând. Mai întâi. că încă Aristotel ştia că statul nu poate avea altă bază raţională şi legitimă. căreia i s-a dat în ştiinţă numele de suveranitate (definiţia lui Bodin: „la souverainete est la puissance absolue et perpetuelle d’une Republique”). în forme constituţionale. în sensul propriu al cuvântului. care. deci. cu cât acel popor îşi dă samă de drepturile şi interesele sale. Prin urmare. Iată. prin presă. un democrat serios nu poate lupta numai pentru introducerea instituţiilor democratice. se înţelege acea formă de stat în care suveranitatea legalmente aparţine poporului însuşi. fiindcă nicăieri „unul singur” nici nu poate guverna. prin şcoală. de fapt. în care poporul însuşi e considerat ca izvorul legal al tuturor puterilor statului. pe temeiul „dreptului divin”. şi. Pe de altă parte. nu e guvernarea „unui singur”. cum era republica veneţiană. ci acea formă de stat în care suveranitatea aparţine. pentru educaţia lui politică. în adevăr. pentru el determina viciarea formelor normale (după cum guvernarea se exercită în interesul propriu al guvernanţilor sau în interesul binelui general). oricât de obscur şi nedesluşit. Prin democraţie. guvernarea nu poate avea alt scop. Monarhia. Se ştie ce rol juca pentru Aristotel acest moment. şi acest principiu e adevărat şi pentru guvernelecele m ai despotice şi militariste. cu o putere irezistibilă. alcătuit în stat. Ceea ce încă pe Hume l-a făcut să observe că „minunea prin care mulţimea poate fi guvernată cu uşurinţă numai de câţiva inşi” se explică prin faptul „că puterea materială e totdeauna de partea celor guvernaţi şi că stăpânitorii n-au în realitate alt reazim decât opinia celor supuşi. ca şi pentru cele mai libere şi populare…”[2] De aci rezultă că cu înălţarea culturală a unui popor. e vădit că de fapt democraţia nu se realizează. trebuie să se sprijine. Dar tot de aici rezultă că democratizarea statelor moderne este fatală. decât interesul poporului . unuia singur. Fiindcă. democraţia presupune un nivel ridicat de cultură generală şi politică. suveranitatea aparţine unei clase privilegiate. fiindcă este vorba despre Elveţia. cum am arătat în altă parte. puterea statului nu se poate rezema numai pe forţa brutală. 2): „Constituţia e pur democratică: suveranitatea rezidă din popor. ci în acelaşi timp şi pentru ridicarea culturii poporului. în cele trei forme paralele degenerate : tirania. definiţia pe care o dă în această privinţă constituţia cantonului Nidwatden (art. că ea se impune. adică participarea la guvernare. nici o forţă în lume nu poate opri recunoaşterea legală a principiului de suveranitate naţională. ci de modul în care este atribuită această putere supremă. cu dezvoltarea conştiinţei lui de demnitate omenească.

Natura chestiunilor ce se pot dezbate . poate fi forma de guvernământ direct. despre care ne vorbeşte şi d. nici literatura de broşuri. Unde poate duce întârzierea dezvoltării normale în această privinţă ne învederează criza groaznică prin care trece astăzi imperiul ţarilor. sed rex propter regnum”. dealtfel. cele de al doilea — de modul cum această suveranitate este exercitată de purtătorul ei legal. Şi cu atât mai mult cu cât această transformare se impune şi ca o necesitate materială: în neîncetata luptă economică. şi. Antichitatea nu cunoştea nici presa zilnică. pe de o parte. pe care o duc astăzi toate neamurile pământului. direct sau prin delegaţie? Şi în democraţie. În viitor. şi toate acele mijloace de a pune în mişcare masele populare şi a provoca în ele vreun curent de opinie. pline de viaţă. nici nu vor tolera jugul unei aristocraţii sau al unei monarhii de drept divin. când „statul” nu trecea peste zidurile unui „oraş”. cari — fiind consideraţi ca lucruri — nu făceau parte din stat. nu cunoşteau altă formă de guvernământ. iar pe de altă parte popoarele energice. azi nici nu sunt necesare adunările plenare ale cetăţenilor pentru formarea opiniei publice. cât cere adesea astăzi chiar un proiect de lege din cele mai neînsemnate? Doar şi în Atena dacă cetăţenii îşi puteau petrece viaţa în agora. adunările plenare nu se vor păstra decât în viaţa municipală. se cere încordarea tuturor energiilor naţionale. foi volante şi afişe. Democraţiile antice. El nici nu prea este compatibil cu condiţiunile vieţii moderne: ar putea o adunare plenară a cetăţenilor să consacre deliberărilor sale atâta vreme. şi una din gloriile eterne ale rasei anglo-saxone va fi că ei i se datoreşte principiul de guvernământ reprezentativ. popoarele bicisnice vor fi fatal strivite. numai instituţiunile democratice fac cu putinţă dezvoltarea tuturor energiilor. se întâlneşte foarte rar. în zilele noastre. decât cel direct. probabil. în care a căzut d. despre care ne vorbeşte Lloyd[3]. Popovici (acesta din urmă. VIII) şi încă Toma de Aquin a spus că „regnum non estpropter regem. citat de d. precum sunt şi astăzi în „parohiile” engleze. adică guvernământ reprezentativ.ce-l alcătuieşte (Politica. Popovici. Dar ceea ce este şi mai însemnat. pamflete. şi chiar cel persan. Astăzi guvernământ democratic direct. În toate manualele de drept constituţional veţi găsi distincţiunea între forme de stat şi forme deguvernământ. în town-shipul american. Ea nu avea la dispoziţie decât discursurile oratorilor în faţa întregului popor adunat. Cele dintâi sunt determinate de atribuirea legală a suveranităţii. Aurel Popovici. aceasta se datora numai muncii sclavilor. De aceea astăzi chiar şi în micile cantoane din Elveţia se pot constata acele semne de slăbire a adunărilor plenare. care a putut da naştere democraţiilor moderne. făcute de acelaşi autor). şi trece eu vederea şi constatările contrarii. cap. Aurel C. care pare a fi şi una din cauzele acelui qui pro quo. pentru comunele rurale mici. Forma de stat răspunde la întrebarea: cui aparţine suveranitatea? Forma de guvernământ: cum este ea exercitată. cartea IV [7]. în această formă antică. în acele cantoane elveţiene mici. ca şi de guvernământ prin delegaţie. le exagerează. * Dar aici trebuie să ne ferim de o confuziune. în mirul rusesc etc.

conforme cu principiul suveranităţii naţionale. democraţii integrale ca în Uri” etc. instituţiunile unui stat democratic sunt susceptibile de o nesfârşită variaţiune. îşi ia gratuit pe suflet păcatul de a afirma că „oameni serioşi de ştiinţă ca Freeman[5]. compatibilă cu gradul lui de conştiinţă politică. legătura şi cunoştinţa lor intimă. de cultură generală. cu o populaţie de peste 80 milioane. [6] Emile de Laveleye (1822 – 1892) a fost un istoric și economist socialist belgian. dezvoltarea sănătoasă şi trainică. nu mai poate astăzi avea altă formă de stat decât aceea democratică. mai curând sau mai târziu. devine în timpul vieții conducătorul școlii de drept constituțional. în ce priveşte formele de guvernământ. duc la desăvârşita dispariţie a distincţiunii obişnuite întreguvern şi popor. critic de la Iaşi”. forme. a putut să trăiască fără modificări esenţiale mai bine de un veac şi să aducă un mic grup de colonii cu vreo trei milioane de locuitori. Dar susţin că nici un popor ce vrea să trăiască. deci. Profesor la Oxford. chiar în articolul incriminat. dar aceeaşi constituţie introdusă în statele latine ale Americii centrale şi ale celei de sud a creat acolo vestitul regim de periodice revoluţiuni. în această sferă. O formă ideală de guvernământ. [4] Albert Venn Dicey (1835 – 1922) a fost un jurist specialist în teoria constituției britanic. de Laveley[6]. compatibilă şi cu temperamentul naţional şi cu moravurile înrădăcinate. critic de la Iaşi” am cere să se introducă. ca o necesitate imperioasă pentru toate statele moderne.). Popovici. creindu-şi prin urmare formele de guvernământ. încurajând revoltele din Bosnia și Herțegovina împotriva Imperiului Otoman. în aceste instituţii şi diferite moduri de participare populară în guvernământ. I. pionier al jurnalismului de investigații. acestea sunt dictate de împrejurări de timp şi de loc. constituţia Statelor Unite. deținută de Rockefeler. [2] D. Este cunoscut pentru contribuția sa esențială la elaborarea conceptului modern de suveranitate. în care denunță abuzurile monopolistice ale companiei petroliere.în astfel de adunări săteşti. care se folosea încă din secolul XVII. „şi după ei d. (n. Dar tocmai în Elveţia s-au dezvoltat alte forme de intervenţie directă a poporului în guvernare. [5] Edward Augustus Freeman (1823 – 1892) a fost un istoric. de însuşiri civice.. când acest „d. însemnătatea lor educativă. pot asigura adunărilor populare. nu există: pot fi unele instituţiuni excelente pentru Elveţia şi detestabile pentru România. [3] Henry Demarest Lloyd (1847 – 1903) a fost un politician progresist american și jurnalist. de pildă. Şi d. bineînţeles. Dicey” etc. de graiul de cultură a unui popor etc. şi e vrednic să trăiască. 110. şi invers. [1] Jean Bodin (1530 – 1596) a fost un jurist și filosof politic francez. despre care am vorbit data trecută: referendum. de moravurile. — adică guvernământul direct al adunărilor populare. cum cu drept cuvânt observă Dicey[4]. p. Este cela care a popularizat sintagma „domnia legii”. bună pentru toate neamurile şi pentru toate vremurile. „şi în Statele de milioane şi zeci de milioane de locuitori. Hume. om politic cu vederi liberale și jurnalist britanic. şi cu condițiunile dezvoltării sale istorice. dar potrivite şi cu trebuinţele sale. a. după firea lucrurilor. anume spune că „nici un om cu mintea întreagă” nu poate cere să copiem instituţiile elveţiene. numărul restrâns de persoane ce se pot aduna. Între 1874 – 1878 a activat în zona Balcanilor. Autor al unei lucrări despre democrația elvețiană. Prin urmare. . Essays (1875). S-a făcut cunoscut în special prin dezvăluirile despre Standard Oil Company. la starea înfloritoare a unuia dintre cele mai puternice şi mai bogate state ale lumii. el va putea introduce. însă numai în măsura şi în forma. dar mai ales: în măsura trebuinţelor și după naturaproblemelor vieţii lui naţionale. veto popular şi iniţiativa populară. care. Dar pe când forma democratică de stat apare.

în schimbul „acceptării” țării noastre în marea familie euro-atlantică. Politicienii din așa numitele partide „main stream”. la reforme sau la primenirea clasei politice. lecții de business. precum o face acum Voiculescu din pușcărie!? Și. . Totul e să ai răbdare. când se vor organiza alegeri locale și generale vom avea. ni se va spune. mai cu seamă pentru fapte petrecute în ultimul deceniu. Pentru că nu ne putem baza numai pe DNA. Ne bucurăm ca niște disperați care așteaptă de peste două decenii să se facă dreptate. Bechtel și câte și mai câte monopoluri ale altor state în România! Ceea ce face acum DNA este bine. mai puțini. brațul lung al dreptății nu îi va ajunge niciodată. PSD și PNL. dar și cercul vicios care frânează dezvoltarea societății. din interiorul politicii. la fiecare arestare a vreunui șef politic pentru că se creează locuri libere la vârf! Cei aflați în partide de mulți ani privesc arestările șefilor lor politici ca o oportunitate pentru ei înșiși. Stăm pitulați în fotolii. cam de când există instituția cu pricina. PSD. nu-i așa. Celor care se bucură acum de succesele DNA le dau o veste proastă: clasa politică nu se va reforma singură. în schimbul intrării în UE ori în NATO. ci pentru a-și instaura monopoluri confortabile și profitabile. Să nu vă surprindă dacă la anul. Ne pot da. Asta este regula de aur a politicii românești. mai mult decât noi. DNA nu are cum să schimbe legi. PNL și UDMR se bucură. fiți siguri că cei din principalele partide. cât timp ești la putere. în continuare. din partea principalelor partide candidați din linia a doua sau a treia sau. pe sărite și. Sau. interesul național binecuvântându-ne cu OMV. ne pot face în continuare elogiul liberei concurențe. Marile multinaționale care au intrat în România ca în brânză. Alternanța la putere dă posibilitatea liderilor și anturajului acestora de a ocupa funcții de forță în aparatul de stat o dată la patru ani. Erste. Nu se gândește nimeni. Dan Voiculescu nu a fost niciodată prim-ministru în România. în conferințe de presă. dar nu are cum să fie suficient. Ele au venit de mână cu politicieni „subțiri” din țări democratice și capitaliste și au dat în România peste politicieni venali gata să dea orice „investitorilor strategici”. cum au mâncat sendvișuri prin aeroporturi. când ești în opoziție. de pro-capitalism. nu are cum să schimbe clasa politică. mai precis. Pe majoritatatea dintre ei n-o să-i ia DNA-ul în veci pentru că au servit. se lăfăie raportând profituri indecente. mai ales. nedreaptă. Vaste oligarhii locale și centrale domină politica românească de la Revoluție încoace. luând ce au dorit și la ce preț au dorit.„Băieții deștepți ai politicii” sau despre limitele acțiunilor DNA SocialEast | 08/04/2015 de Florin Danciu Frenezia cu care lucrează DNA pare a fi izbăvitoare. și juisăm la vederea a încă unui prădător politic prins în cătușele statului de drept. Vi se pare că Italia a progresat după operațiunea „Mani pulite” aducând la putere un mega-oligarh precum Berlusconi. Nu se va face. în prezența căreia ei nu ar fi putut face nici o mie de dolari! Dar. și să acumulezi destule resurse. cât au negociat. polticieni nevolnici să ne anunțe cu figuri grave și preocupate cât au muncit ei. care a jucat la intimidare cu justiția italiană. nu are cum să ne facă o nație mai bună. salvându-și uneori afacerea din țara de origine pe seama consumatorului captiv român! Aceste firme nu au venit în România pentru a „concura”. pentru binele nostru. Cei care au furat înainte pot sta liniștiți. au asimiliat lecția comunistă a „rotației cadrelor”. DNA. câțiva. mai apoi. Pe la spatele opiniei publice au zburat comisioane grase pentru ca. atenție. nu se va face decât parțial. EON. ENEL. în fața televizoarelor. viața e dură și.

PNL și UDMR se vor comporta ca și până acum. independenți sau formațiuni civice. este justificat dacă îl ajută să-și atingă scopul.” Cercetătorii Paul Babiak și Robert Hare au descoperit. primari. că mediul corporatist. adesea câștigând foarte mulți bani în timpul ascensiunii lor către faimă. Vezi modul în care bogăția îi face pe oameni lacomi >>> . Psihopații au adesea aceleași scopuri ca mulți alții: bani. astfel încât acestea să aibe mai puțini parlamentari. dacă se va constata o atitudine de impunitate a actualei clase politice. atrage aceste personalități disfuncționale. liberalii cred. totalitatea cazurilor de psihopatie în rândurile directorilor executivi (CEOs) este de patru ori mai mare decât în cadrul populației generale. atunci când îi convingi să vorbească. dispus să voteze justițiari de paradă sau partide anti-sistem.pentru care DNA nu a avut probe ori ale căror fapte de trafic de influență și luare de mită s-au săvârșit în vremurile imemoriale ale începuturilor democrației autohtone… Studiind ultimele sondaje de opinie observăm că liniile doi și trei (și patru și cinci. se poate ajunge chiar la radicalizarea electoratului. Soluția pe termen lung este reducerea puterii partidelor tradiționale prin vot democratic.. România nu se va putea dezvolta decât în beneficiul unei minorități. Însă. până trece furtuna. crud sau ilegal. la generale. electoratul să fie mai vigilent. aceștia (psihopații) sunt diferiți de ființele umane”. Dacă nu se dislocă rețelele politice construite de către clienții DNA de astăzi împreună cu interpușii lor. servindu-ne aceleași figuri sau foști servanți obedienți ai anchetaților DNA. studiind psihopații. Adică să nu mai aibă aceiași disponibilitate de a vota partide tradiționale nereformate. a unei aristocrații post- decembriste de care nu mai scăpăm! 7 motive pentru care oamenii bogați sunt psihopați SocialEast | 06/04/2015 de Morgan Quinn Există o corelație îngrijorătoare între psihopatie (care este o tulburare de personalitate caracterizată de lipsa conștiinței) și cei ce reușesc să aibă succes și să fie bogați. din țară și din străinătate. „În esență. De la negocierile asociate procesului de recrutare până la manipularea și controlarea colegilor. susține ziaristul Jon Ronson în cartea sa „The Psychopath Test” (Testul psihopatului). „Acestora le lipsesc lucrurile care ne fac oameni: empatia. De exemplu. numai bune de controlat. chiar cu riscul apariției în Parlament al unui mic CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) din anii 90. primari etc. psihopații prosperă în mediul corporatist modern. Iată de ce spun că activitatea DNA nu este suficientă. că pot să meargă „la aspirație” în urma Președintelui și că puterea „li se cuvine” iar la UDMR bântuie același oportunism legat de putere pe care nu l-aș fi bănuit acum un deceniu – singura cale e cea a votului popular. mai ales. Cum capacitatea proprie de reformare a partidelor pare a fi practic nulă – la PSD din cauză că e la putere și e foarte greu să-ți dai deoparte din partid miniștri în funcție. ci mai degrabă să voteze independenți sau formațiuni politice noi. străbătut de mize uriașe și profituri ridicate. Este posibil și destul de probabil ca la anul. iar PSD și PNL își împart fiecare în jur de 35-40 la sută din opțiunile electoratului. remușcarea. depinde cât de adânc pătrund anchetele DNA!) din partide nu au nici un motiv de îngrijorare: UDMR va intra în Parlament. chiar și dăunător. Aceasta poate fi compromisă de o clasă politică foarte șmecheră dispusă să facă un pas în spate de fațadă. la noul (marele) PNL mai persistă încă „sindromul Johannis” . bunătatea caracterizată de tandrețe. bunuri materiale și influență. bazânu-se pe inerția votului popular care să le asigure „rotația cadrelor”. de la începuturile democrației. Ele vor trebui să împartă puterea cu partide mai mici. așa cum Babiak și Hare susțin în cartea lor „Snakes in Suits” (Șerpi în costume). lăsând în loc mediocrități agersive și frustrate. parlamentari. la locale și. a declarat Ronson pentru Forbes. diferența dintre un corporatist obișnuit și un psihopat constă în faptul că acesta din urmă consideră că orice fel de mijloc. deocamdată. consilieri etc. Dacă PSD. putere.

În cadrul studiului. Acest tip de „distanță socială” îi poate determina pe oamenii de succes să arate mai puțină empatie față de persoanele cu un statut socioeconomic mai scăzut. „Iluzia abilității… este adânc întipărită în cultura lor”. a monitorizat realizările a 25 de consultanți financiari de-a lungul a opt ani și a descoperit că succesul acestora nu a fost decât o simplă iluzie. Cei mai puțin norocoși. psiholog și laureat al Premiului Nobel pentru economie. În pofida credințelor întreținute de consultanți cu privire la talentele lor superioare. Citiți: „Lupul de pe Wall Street” și alte filme despre psihopați bogați. potrivit The Guardian. Directorii executivi au avut rezultate similare cu ale deținuților la nivelul anumitor indicatori de psihopatie. viziunea și abilitățile lor manageriale sunt superioare în comparație cu ale celorlalți angajați din companie – sau ajung acolo prin manipularea celorlalți. managerii au înregistrat scoruri mai mari în ce privește unele caracteristici pe care companiile le . Crime and Law (Psihologie. cu ajutorul farmecului. Participanții care au fost mai puternici în termeni de bogăție și statut social au arătat mai puțină compasiune și atenție față de suferințele partenerilor lor mai puțin puternici. Lipsa empatiei Psihopații nu pot empatiza – adică nu pot înțelege sentimentele și experiențele celorlalți și nu pot reacționa în mod corespunzător la acestea. 2. O lipsă a empatiei a fost depistată și în cazul celor bogați și puternici într-un studiu realizat în anul 2008 de o serie de psihologi sociali de la Universitatea din Amsterdam și de la Universitatea Berkeley din California. un profesor de psihologie de la Universitatea Berkeley implicat în studiu. 3. nu într-un joc al abilităților”. Iată câteva dintre cele mai obișnuite trăsături psihopatice întâlnite la oamenii bogați. Consecvența activităților întreprinse de aceștia a fost inexistentă. cu toate acestea. a explicat faptul că oamenii tind să se concentreze pe conexiunile sociale cu persoanele care le oferă cele mai mari câștiguri. consultanții financiari nici nu au vrut să ia seama de realitate – pur și simplu nu au putut să creadă. Dacher Keltner. crimă și lege) a testat trăsăturile psihologice ale 39 de manageri seniori și directori executivi din cadrul unor companii britanice de top și a comparat aceste rezultate cu cele ale criminalilor condamnați. 1. Atunci când Kahneman le-a indicat acest lucru. și astfel sunt mai înclinați să-i asculte pe ceilalți și să le atribuie experiențelor acestora o mai mare importanță. a declarat Kahneman. precum moartea unei persoane dragi sau divorțul. oameni care nu se cunoșteau au fost împărțiți în echipe de câte doi și au fost rugați să împărtășească momente dificile din viețile lor cu partenerii de studiu. Farmecul superficial Superiorii ierarhici ajung sus ca urmare a faptului că judecata. a declarat Kahneman. înșelăciunii sau a unei senzații că totul li se cuvine? Un studiu publicat de revista Psychology. Dar există o corelație între bogăție și comportamentul psihopatic. Egocentrismul Daniel Kahneman. și nu presupusele abilități. „Rezultatele au arătat precum ceva la care te-ai aștepta în cadrul unui concurs de aruncat zaruri. studiul a arătat că norocul a avut cel mai mare impact asupra succeselor financiare ale acestora. persoanele care dețin puține bunuri materiale și au o putere socială redusă contează cel mai puțin. rata de patru ori mai ridicată a psihopatiei în rândurile directorilor executivi a fost doar de 4%. se bazează pe conexiuni sociale mai mult pentru sprijin. ne arată The New York Times.7 caracteristici pe care psihopații și oamenii bogați le au în comun Prin aceasta nu vrem să spunem că toți oamenii bogați și de succes sunt psihopați – până la urmă. Pentru cei bogați. De fapt.

potrivit The Economist. dar un studiu recent arată că. alături de o echipă de cercetare din cadrul Universității Berkeley.prețuiesc și recompensează. Ronson a declarat pentru Forbes că. de asemenea. mai înclinați să ajute financiar decât cei care sunt mai puțin norocoși. a sugerat că săracii. Ronson îl dă ca exemplu pe Al Dunlap. disponibilitatea de a-i exploata pe ceilalți și lipsa conștiinței. Cei care s-au declarat la baza scării ierarhice au donat cu 44% mai mult decât participanții care s-au declarat în vârful acesteia. prin urmare. Piff a conchis că generozitatea sporită a participanților din clasa de jos ar putea fi esențială pentru supraviețuirea acestora în vremuri grele. o puternică senzație că totul li se cuvine. pozitive. 4. Un psihopat îi acuză adesea pe alții de lucrurile pe care le-a făcut sau de consecințele negative ale comportamentului său. și nu bogații. cu atât companiile conduse de acesta au fost mai bine cotate la bursă. Dr. Echipa a observat că participanții la studiu erau cu atât mai generoși cu cât statutul lor social era mai scăzut. Totuși. Dunlap a primit pseudonimul de „Drujbă” și un loc în clasamentul celor mai răi 10 șefi întocmit de revista TIME pe merit. trăsăturile caracteristice psihopatiei și comportamentul crud și rece devin. Lipsa de remușcări Psihopații sunt de obicei foarte fermecători și carismatici. lucrurile stau exact pe dos. 5. dar nu prea au remușcări atunci când acțiunile lor îi rănesc pe ceilalți. oamenii din clasa de sus sunt mai înclinați să se dedea comportamentelor imorale decât oamenii din clasa de jos. în comparație cu procentul de 2. Studiile au arătat că participanții din clasa de sus au fost mai înclinați decât participanții mai săraci să: • încalce legea la volan • ia decizii imorale • își însușească bunuri de valoare aparținând altora • mintă în timpul unei negocieri • trișeze pentru a-și spori șansele de câștig • promoveze un comportament imoral la serviciu 7.6% din venit este o sumă rezonabilă ca donație. În cazul psihopaților cu scorurile cele mai ridicate a existat chiar o plăcere în manipularea oamenilor. considerând că un procent mediu de 5. sunt mai înclinați de a-i ajuta pe alții. că participanții din clasa de jos au arătat în mod constant o compasiune spontană. cu cât tacticile sale au fost mai lipsite de milă. în realitate. inclusiv abilitatea de a flata și manipula oameni puternici. Comportamentul imoral Potrivit unui set de studii realizate de Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii. Egoismul Pare la mintea cocoșului că oamenii bogați își permit să fie mai generoși și că ar fi. în ciuda așteptărilor. acțiuni pentru care o persoana normală ar avea remușcări sau s-ar simți vinovată. Predispoziția la plictiseală . Articol pe aceeași temă: Oamenii bogați au o obligație socială de a-i ajuta pe oamenii săraci? 6. ca urmare a concedierilor brutale și a restructurărilor agresive pentru maximizarea profiturilor corporațiilor. fostul director executiv al Sunbeam și autorul cărții „Mean Business” (Afacerea meschină). în societatea capitalistă a Americii.1% din partea clasei de sus. în timp ce participanții din clasa de sus nu au arătat compasiune decât atunci când li s-a cerut acest lucru. Un experiment realizat de Paul Piff. Testul final a dezvăluit. Datele aferente studiului au sugerat că aceste comportamente imorale au la bază o atitudine mai favorabilă față de lăcomie. Experimentele ulterioare au arătat că persoanele aparținând clasei de jos au resimțit o responsabilitate mai mare de a dona o parte din salariile lor în scopuri caritabile.

care a indicat drept sursă a tratamentului care i se aplică (în mod injust. În general. ceea ce arată că mesajul lor merită să fie luat în seamă. Orașele erau de fapt grupuri de manifestanți relativ mici.Psihopaților le place să trăiască periculos. senator sau ministru nu ar trebui să confere nimănui imunitate în faţa justiţiei. Opinia publică sare de pe șine. amintirea scrutinului prezidențial precedent și vituperații lipsite de sens la adresa imunității parlamentare. asurzitor de absurde. În timp ce pisicile devin inofensive atunci când ajung pe Internet. „Aceștia vor întotdeauna să câștige repede mulți bani și să treacă la altceva. dar care se organizaseră spontan într-o perfectă simultaneitate. susține el) concurența neloială pe care Alina Gorghiu i-a făcut-o pe piața serviciilor de avocatură achiziționate din bani publici. se ajunge la o neînțelegere bizară care îi va face viața și mai grea. Luate împreună. care. Niciun aspect teluric. acesta pendulează între contestarea guvernului și a parlamentului. se avântă cu mare viteză în întâmpinarea intereselor imediate ale PNL (Nou!). de la prezumţia de nevinovăţie. atunci ajung să fie de-a dreptul periculoase. PR-ului sau think thank-urilor de tot felul. însă numai pe o perioadă scurtă”. dar și în năstrușnicia conținutului ideatic al acestora.” Să fie vorba de acel CEO fermecător și de succes care schimbă companiile o dată la câțiva ani? Ar putea fi un lup în blană de oaie.[ii] Președintele României. dar și minima raționalitate. deși vine împotriva tradiției constituționale liberal-democratice. De la ideea că unii parlamentari sunt apărați în mod injust de potențialele abuzuri ale instituțiilor polițienești. Justiţia este singura în măsură să-şi spună cuvântul. pentru uzul clientului – ajung la concluzia că problema este tocmai acea parte a sistemului constituțional demo-liberal care limitează puterea instituțiilor polițienești. Așa ceva nu s-ar putea întâmpla fără ajutorul presei.[i] Pe de altă parte. pe situl Revistei 22. Într-un stat de drept. nu pot să trec cu vederea faptul că. În discuțiile interminabile despre cât sunt de corupți și de răi parlamentarii români prin comparație cu cei din „țările civilizate” apare câte un moment de cotitură. care adesea eșuează să distingă între interesele lor strict subiective și „expertiza” pe care o dețin. a găsit de cuviință să afirme: „În calitate de garant al respectării Constituţiei şi principiilor statului de drept. de la înțelegerea stării mizerabile în care omul se găsește. Iar lucrul acesta le face țipătoare. nimeni nu este mai presus de lege. Zilele trecute. Numai un Parlament cu . Pe de o parte. el pune în plan secund afirmațiile făcute de Dan Șova. plictisitor sau repetitiv nu-i provoacă și își vor pierde numaidecât interesul. se putea citi: „10 orase din tara protesteaza VINERI impotriva IMUNITATII parlamentare. Superimunitate la liberalism Ovidiu Gherasim-Proca | 02/04/2015 Internet-ul este plin de pisici și idei politice. Ronson a declarat pentru Forbes că „în esență. Dacă reușesc – în această formă. Calitatea de deputat. Parlamentul a blocat din nou o cerere a justiţiei. dacă nu insignifiante. mulțimile dezlănțuite – sau unii dintre cei ce și-au făcut o meserie din prelucrarea tehnologică a opiniei publice. ideile politice cunosc metamorfoza contrară. Traiul pe muchie de cuțit le procură acea senzație de pericol și exaltare la care tânjesc. Astfel. se vede treaba. Mulți psihopați comit crime sau îi rănesc pe alții din pură plăcere. pornind. Parlamentul nu se poate erija în instanţă. rătăcirile protestatare formează un complex. agitate și cu măruntaiele întoarse pe dos – să revină în sfera autorității sau a cunoașterii oficiale. psihopații care au înregistrat scoruri ridicate pot fi șefi excelenți. acesta este un pas înainte spre schimbarea guvernului și a majorității parlamentare prin intervenția luminată a Președintelui (Nou!). nu mai vorbesc de „experți”. De multe ori își pierd nu numai conținutul. desigur. potrivit Psychology Today. la comandă. care. când disprețul de sine și nemulțumirea legitimă față de acțiunile celor care te reprezintă se transformă în furie împotriva principiilor constituționale clasice. dupa ce Senatul l-a scapat pe Dan Sova de ARESTARE: Parlamentarii isi bat joc de popor si de justitie”. se ia la întrecere cu predecesorul lui nu numai în numărul de postări. în cazul de față imunitatea parlamentară. astăzi.

poate recăpăta încrederea cetăţenilor. diplomații sunt reprezentanți ai . se încadrează perfect în mitologia „superimunității”. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. atunci este limpede că avem de-a face cu susținătorii lipsiți de discernământ moral ai unor sisteme de guvernare autoritaristă. Dacă ei cred că acest lucru este injust.[v] Un parlamentar care beneficiază de imunitate nu este „mai presus de lege”. instituțiile care pornesc urmărirea penală nu reprezintă. potrivit Constituției. ori peste măsură de ipocriți. iar conducerea lor depinde nemijlocit. deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. atunci să facă bine să susțină fățiș o dictatură populistă. este adevărat. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. „justiția”. Pârghiile instituționale care îi protejează pe oficialii cu atribuții cruciale (parlamentarii constituie corpul suveran al reprezentanților poporului român. Își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic sub autoritatea Ministrului Justiției. dar nu pot fi percheziţionaţi. așadar acte restrictive speciale. Constituția nu le dă deocamdată dreptul să hotărască dacă e utilizată greșit sau nu. va dispune imediat revocarea acestei măsuri. sau imunitatea diplomatică – doar pentru că alegătorii consideră că este folosită greșit.net/constitutia-romaniei/articolul-72-constitutie Să nu se înțeleagă că am o afecțiune deosebită pentru Dan Șova. Și întotdeauna există posibilitatea ca votul Parlamentului să fie adus în fața Curții Constituționale. ci a cerut să fie scutit de cererea de arestare emisă de procurori. capabil să răspundă prompt şi corect la cererile justiţiei.principii ferme în ceea ce priveşte integritatea. Nu aș fi dacă nu ar rezulta din atitudinea lor că cei care se văd încununați de laurii eroismului civic sunt. de voința Președintelui României. (3) În caz de infracţiune flagrantă. Să nu mai cerem pe căi ocolite ca regulile constituționale să nu se aplice. conform modificărilor legislative introduse de ministrul Monica Macovei în 2005. arestării și percheziției. deosebit de superficial pentru cineva care ar trebui să înțeleagă bine spiritul și litera Constituției (chiar și dacă i-ar urî pe toți filosofii care au întemeiat doctrina liberală). de ce articolul 72 din Constituție provoacă indignare. dar fără a face uz de măsurile extreme permise în cursul anchetelor penale. Infracțiunile flagrante nu conferă posibilitatea Camerelor de a decide decât ex post. Iar când nu se poate presupune că sunt lipsiți de cultura juridică care le permite să înțeleagă rostul și importanța imunității parlamentare într-un stat democratic (cazul Monica Macovei).”[iii] Greu. ca să nu ne pierdem vremea. Acest discurs antiparlamentarist. În cazul în care Camera sesizată constată că nu exist ă temei pentru reţinere. (2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Protecția oferită de imunitatea parlamentară nu se extinde decât asupra reținerii. de fapt. care. ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentară (1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. neliberală. Dar sunt de-a dreptul consternat de disprețul multora dintre concetățeni pentru democrația liberală. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. ceea ce s-a și întâmplat.[iv] Totuși. Mi-e greu să pricep. poate fi cercetat penal și poate fi trimis în judecată. după ascultarea lor. reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte. ori cu desăvârșire ignoranți. http://legeaz.[vi] Ideea că imunitatea parlamentară ar trebui desființată în România e la fel de absurdă ca și ideea de a desființa orice imunitate – cea a Președintelui României. Lectura tratatelor de drept constituțional nu e pentru oricine. Președintele României este comandantul forțelor armate. care sunt greu de justificat în cazul unor infracțiuni ce datează de mult timp și în legătură cu care există dovezi temeinice ale vinovăției. după mirungere și rugăciune… nu s-a pocăit. Imunitatea parlamentară este o practică politico-juridică strâns legată de „separația puterilor” și „statul de drept”.

Mi se pare că acum e pentru prima oară când se poate constata cu claritate că absolut nicio forță politică relevantă din România nu va ezita să distrugă mecanismele constituționale democratice în lupta iresponsabilă pentru puterea absolută. ci lipsa de organizare sau de capacitate instituțională a Parlamentului României.[vii] Iar dacă această adaptare nu s-a făcut (și e foarte rău că nu s-a făcut).romaniatv.ro. Liberala: Nu am angoasele domnului Ponta când vine vorba de justiție | Romania Libera”. Veți găsi numai tratamente naturiste și staturi de la nutriționiști. data accesării 31 martie 2015. trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva lucrul acesta s-a întâmplat chiar din pricina unei interesate lipse de reacție a grupurilor care fac mare agitație acum. Președintele României nu dorește ca propria imunitate să fie anulată. slăbiciunea lui. Pop şi Asociaţii». http://www. Nu imunitatea parlamentară ar trebui să fie ținta criticilor. crescând astfel riscurile de țară la agenții și la MCV” (adică? ce e asta?) și pentru că e rău în genere.net/firma-gorghiu-pop-si-asociatii-contracte-pe-bani-multi-cu- avas_211741. România curată.net. Andra Dolana.altor state) de potențialele abuzuri ale instituțiilor polițienești au o raționalitate internă. Parlamentele nu sunt populare nicăieri în lume și nu au fost nici în trecut. 31 martie 2015. ci doar aceea a adversarilor politici. http://www. Destul de rău.ro/politica/partide/razboiul-alina-gorghiu—psd-continua–liberala—nu-am-angoasele- domnului-ponta-cand-vine-vorba-de-justitie-373236. momentul de glorie al antiparlamentarismului fiind perioada interbelică – atât de mult admirată de intelectualii nostalgici.ro/sondaj-sunteti-de-acord-cu-dizolvarea-parlamentului-si-alegeri- anticipate/. contracte pe bani mulţi cu AVAS”. Incapacitatea de a modifica un regulament care încă din anul 2008 trebuia să fie pus în acord cu deciziile Curții Constituționale este faptul criticabil. .http://www. Le cerea să declare dacă sunt de acord cu dizolvarea parlamentului pentru că „îi apără pe unii ca Șova.romanialibera. data accesării 31 martie 2015. Există o adevărată tradiție a distrugerii bunurilor comune pentru a obține beneficii personale. Căutați apoi cuvântul „superimunitate”. Veți găsi articole de presă cu titluri în MAJUSCULE și sfaturi de la analiști politici de gheretă. Ea nu se potrivește deloc cu rolul constituțional ce i-a fost atribuit. data accesării 31 martie 2015. „Firma «Gorghiu.ro/politic/iohannis-parlamentul-nu-se-poate-erija-in-instanta-nu-pot-trece-cu- vederea-14055551. Poate fi folosită și de acum încolo. Note: [i] Situl „România curată” a făcut chiar un sondaj populist pentru cetățenii cu acces la Internet.html. [ii] Filip Stan. Căutați cuvântul „super-immunity” pe Google. Dar când a fost bun? Și ce garantează că nu va fi la fel după un scrutin prematur? Faptul că ar permite formarea unui guvern la dispoziția Președintelui României? Faptul că va da instituției prezidențiale o putere mult mai mare decât intenționează textul Constituției? Așa funcționează constituționalismul liberal din România igienică? („SONDAJ: Sunteți de acord cu dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate?”. De ce oare? [iv] Faceți un experiment. RomaniaLibera.Mediafax.ro. [iii] „Prima reacţie a lui Iohannis după ce Senatul a respins cererea DNA de arestare a lui Şova”.http://www. nu este prima oară când se întâmplă așa ceva. În înțelepciunea lui. ce depășește cu mult populismul ieftin propagat actualmente cu neobișnuită insistență de discursul autoritar-justițiar dominant. Vosganian sau Borbely. romaniatv. data accesării 31 martie 2015).mediafax. „Războiul Alina Gorghiu – PSD continuă. Nu cumva interese particulare ignobile și fățărnicii politice foarte părtinitoare se servesc de discursul public justițiar pentru a dobândi exact acel tip de putere discreționară pe care Constituția a fost construită să o combată? Cert.romaniacurata. Această stare deplorabilă a fost de folos în nenumăratele crize constituționale generate de uneltirile lui Traian Băsescu.

deciziile inconsecvente ale Senatului în relație cu încuviințarea anchetelor ce se bizuie pe arestări. data accesării 31 martie 2015. atomizante.net. cu crimele împotriva umanității ale regimurilor totalitare ale secolului XX.ro/justitie/2015/03/30/alerta-seful-csm-sesizeaza-ccr-privind-un-conflict-intre-puteri-in- cazul-sova-19-38-16. ci poate un nou tip de piață. data accesării 1 aprilie 2015.agerpres. care s-au întins ca pecinginea pe mari suprafeţe ale planetei – v. o tragedie comparabilă ca anvergură. Un manifest ecosocialist SocialEast | 30/03/2015 Manifestul ecosocialist al lui Joel Kovel şi Michael Löwy atrage atenția asupra catastrofelor eco-nomice și eco-logice ale capitalismului ultimelor decenii (observați etimologia comună din greaca veche ignorată de mulți ecologiști contemporani. în schimb. Cea de-a doua purcede din forma de imperialism cunoscută ca globalizare. Deși.com/lege/decizie-990-2008-v1z1v/. în siajul atacurilor teroriste.net/politica- societate/imunitatile-in-ue-da-e-cam-ca-la-noi-sau-si-mai-si-111886. Da. Dacă retorica revoluționară a manifestului accentuează rebalansarea valorii de utilizare a mărfurilor pe care le consumăm „în dauna valorii de schimb”.html.realitatea. [vi] „Imunităţile în UE. rezultatul nu este în mod necesar o societate planică asemenea comunismelor eșuate ale secolului trecut. http://www. Orientul Mijlociu. Respingem orice eufemisme sau îndulciri propagandiste ale brutalităţii acestui regim: orice disimulare a costurilor sale ecologice. decât aspecte diferite ale unuia şi aceluiaşi imbold. costurile sociale și de mediu. Africa Centrală. Cătălin Tăriceanu nu este lipsit de orice răspundere în chestiunea asta. contemporaneitatea lui se va prelungi pe parcursul secolului XXI atâta timp cât paradigma actuală de dezvoltare rămâne necontestată (SocialEast). activiști ai epifenomenelor). e cam ca la noi sau şi mai şi”. Mai mult decât atât. deși într-un registru diferit. de Joel Kovel şi Michael Löwy Secolul XXI a debutat într-o notă catastrofală.[v] „UPDATE Șeful CSM sesizează CCR privind un conflict între puteri în cazul Șova – AGERPRES”.http://www. aceste forţe determinante nu sunt. O piață în care logica profitului este succedată de o societate în care cererea și oferta include așa-zisele „externalități” ignorate de economia clasică liberală. Acţionând asupra naturii şi a echilibrului său ecologic. în cel mai larg sens cu putinţă. La fel. ce trebuie identificat ca motorul central ce pune în mişcare tot acest întreg: expansiunea sistemului mondial capitalist.http://voxpublica. dintr-o industrializare galopantă ce copleşeşte capacitatea Terrei de a atenua şi restrânge proporţiile destabilizării ecologice. nord-vestul Americii de Sud – şi trimit unde de şoc în rândul tuturor popoarelor.realitatea. orice mistificare a costurilor sale umane sub numele de democraţie şi drepturi ale omului. să privim capitalul din perspectiva a ceea ce a făcut el cu adevărat. În opinia noastră. cu efectele sale dezintegrante asupra societăţilor care-i stau în cale. cu un grad nemaiîntâlnit de distrugere ecologică şi o lume haotică. în esenţă. fragmentează habitate care au evoluat de-a lungul milioanelor de . data accesării 1 aprilie 2015. criza ecologică şi descompunerea socială sunt profund întrepătrunse şi ar trebui să fie văzute ca manifestări distincte ale aceloraşi forţe structurale. Puține voci în spațiul românesc au observat tragedia post-speciistă a dominației neoliberale la nivel global în care jumătate din fauna sălbatică a planetei a dispărut (detalii aici). copleşită de teroare şi de războaie mărunte. Prima dintre acestea provine. [vii] „Decizie 990/2008 – Decizia 990 din 1 octombrie 2008”.jurisprudenta. manifestul este scris în 2001. cu imperativul său de extindere continuă a profitabilităţii. expune ecosistemele unor factori poluanţi destabilizatori. acest regim. Insistăm. Voxpublica.

înlocuit cu totul. ar însemna impunerea unor limite asupra acumulării – o opţiune inacceptabilă pentru un sistem construit pe regula: Creşte sau Mori! Şi nu poate soluţiona criza constituită de teroare şi celelalte forme violente de revoltă. dacă e să existe un viitor ce merită trăit. Prin urmare. Singura opţiune rămasă este să recurgă la forţa brută. capitalul reduce majoritatea popoarelor lumii la un simplu rezervor de putere de muncă. în acelaşi timp. ar însemna impunerea unor limite inacceptabile asupra creşterii şi a întregului “stil de viaţă” reprezentat şi susţinut de imperiu. caracterizată de consumism şi depolitizare. din nou. atunci avem obligaţia să luptăm din toate puterile pentru ca socialismul construit de noi să reuşească. A lucrat mână în mână cu o reţea de state clientelare şi corupte. drastica alternativă propusă odinioară de Rosa Luxemburg revine în atenţie:Socialism sau Barbarie!. spunem. . cu-atât mai puţin. coşului de gunoi al istoriei? Dintr-un singur motiv: acela că. aflată sub supravegherea puterilor occidentale şi a superputerii numite Statele Unite. pentru că a o face ar însemna să abandoneze logica imperiului. pentru că acesta e termenul ce desemnează trecerea într-o societate post- capitalistă. Capitalismul a invadat şi subminat integritatea comunităţilor prin cultura sa de masă globală. Iar dacă e ca acesta să fie depăşit. luând pentru noi înfăţişarea dezastrului ecologic. Iar dacă socialismele din trecut au eşuat în această privinţă şi alegem să nu ne supunem acestui sfârşit barbar.ani pentru a permite proliferarea organismelor vii. ale căror elite duc la îndeplinire munca de reprimare. cu nevoile sale de auto-determinare. de asemenea. al cărui pur gigantism îi scoate la lumină slăbiciunile structurale. Dacă susţinem că capitalul este radical nesustenabil şi că decade în barbarismul descris mai sus. risipeşte resursele şi reduce vitalitatea senzorială a naturii la glaciala valoare de schimb necesară acumulării de capital. menţinând. Dar de ce tocmai socialism? De ce să reînviem acest cuvânt pe care eşecurile interpretărilor sale de secol douăzeci l-au rezervat. în aparenţă. A devenit un imperiu incapabil să se adapteze. sporind alienarea şi plantând seminţele viitoarelor acte teroriste…dar şi ale viitoarelor acte de contra-teroare. În limbaj ecologic. depăşi crizele pe care le-a declanşat. Şi a pus la punct o reţea de organizaţii transnaţionale. Nu poate rezolva criza de mediu. comunitate şi existenţă cu sens. vrând-nevrând. dar şi a derivei lor fasciste. indiferent cât de terfelită şi nerealizată ar fi. sarcină investită azi cu urgenţa supravieţuirii civilizaţiei înseşi. El a sporit inegalitatea de avere şi putere până la un prag nemaiatins în întreaga istorie a umanităţii. ceea ce. Pe scurt. ce încep să evolueze înspre o formă nouă şi malignă de fascism. el este profund nesustenabil şi trebuie să fie schimbat din temelii. Din perspectiva umanităţii. ba mai mult. a o face. Suntem de părere că actualul sistem capitalist nu poate reglementa şi. un uriaş aparat militar cu ajutorul căruia să poată impune conformarea la dictatele centrului. scutind centrul de oprobriul asociat acesteia. al cărui principal ţel este subminarea autonomiei periferiei şi legarea acesteia prin datorii. terorii şi contra-terorii. rezultatul va fi. sistemul-lume capitalist este falimentar din punct de vedere istoric. noţiunea de socialism continuă să însemne înlăturarea capitalului. că trebuie să construim un “socialism” capabil să depăşească crizele pe care capitalul le-a pus în mişcare. unde cel din urmă termen prezintă azi pe chip toate efectele secolului care a trecut. unul “socialist”. respingând aproape tot ceea ce rămâne ca pe o bătaie de cap inutilă. pentru că.

la nenumăratele probleme practice şi teoretice pe care le pun.Şi întocmai cum barbarismul s-a schimbat. Chiar dacă sunt îmbrăţişate ca atare. a greutăţilor sau a represiunii. Nimeni nu poate citi aceste recomandări fără a se gândi. în scăderea acestei dependenţe atât de specifice capitalismului industrial de combustibilii fosili. aceasta ar putea oferi un punct material de plecare pentru eliberarea pământurilor subjugate de imperialismul petrolier. întemeiate în activitatea economică imediată. respingând atât obiectivele atenuate. atât prin ancorarea lor instituţională. stoparea încălzirii globale şi a altor maladii provocate de criza ecologică în care ne aflăm. Şi depăşeşte condiţiile care duc la distorsiunile fundamentaliste şi la manifestările lor teroriste. aceste limitări nu înseamnă impunerea penuriei. dar şi ca temei al propriei existenţe. Prin aceasta. pentru a exista. Înţelegem că acest ţel nu a putut fi realizat de socialismele timpurii. Scopul este. cu-atât mai mult cu cât ar trebui să fie uşor de recunoscut pentru toată lumea. la cât de îndepărtate sunt ele. Generalizarea producţiei ecologice în condiţii socialiste poate asigura terenul necesar depăşirii actualei crize. De ce Ecosocialism? În ecosocialism vedem nu atât negarea. acest lucru s-ar traduce într-un accent pus pe valoarea de utilizare în dauna valorii de schimb – un proiect cu semnificaţii cuprinzătoare. Asemenea lor. cele mai importante dintre acestea fiind refuzul democraţiei interne. în acelaşi fel. reformiste. mai degrabă. ea luptă să depăşească toate formele de dominare. La rândul ei. O societate de producători asociaţi în mod liber nu se va opri la propria-i democratizare. ecosocialismul e construit pe intuiţia conform căreia capitalul nu reprezintă decât obiectificarea muncii depuse şi porneşte de la credinţa în libera dezvoltare a tuturor producătorilor sau. Nu vrem să insistăm pe aceste idei. O consecinţă practică a acestor tendinţe s-ar putea manifesta. Această conjunctură a avut multiple consecinţe nocive asupra socialismelor reale. Acestea sunt motivele pentru care alegem să numim interpretarea pe care o dăm socialismului “ecosocialism” şi ne devotăm întru totul realizării sale. luând chipul secolului ce a trecut de când Rosa Luxemburg şi-a rostit fatidica alternativă. Într-un cuvânt. Ea trebuie să insiste pe eliberarea tuturor fiinţelor ca obiectiv final. cât realizarea socialismelor de la începutul secolului al XX-lea în contextul actualei crize ecologice. care a dus. inclusiv pe cele legate de gen şi de rasă. Atenţia sa se concentrează. din raţiuni prea complexe pentru a fi prezentate aici. de actuala configuraţie a lumii. cât şi la nivel obiectiv. şi numele şi. o astfel de societate trebuie să trăiască într-o armonie cu natura imposibilă în actualele condiţii. ea depăşeşte impulsul imperialist. asupra redefinirii mijloacelor. postulăm că. atât la nivel subiectiv. Ecosocialismul păstrează ţelurile emancipatoare ale socialismelor de la începutul secolului XX. în acelaşi timp. cu-atât mai mult. ale social-democraţiei. Şi o face anume în spiritul respectării acelor “limite ale creşterii” esenţiale pentru sustenabilitatea societăţii. dar şi a obiectivelor producţiei socialiste într-un cadru ecologic. cât şi prin reprezentarea lor în conştiinţele oamenilor. altfel spus. la prăbuşirea acestor societăţi şi la distrugerea mediilor lor naturale. ca ele să fie privite dintr-o justă perspectivă. mai degrabă. iar mai apoi şi cu-atât mai demoralizant. Din perspectiva producţiei de mărfuri. în cele din urmă. cât şistructurile productiviste şi variantele birocratice ale socialismului. Insistăm. o transformare a nevoilor şi o mutaţie profundă înspre dimensiunea calitativă şi cât mai departe de cea cantitativă a vieţii. coroborat cu emularea productivismului capitalist. întâi de toate. În realizarea acestui ţel. care ar putea fi însă rezumate ca diverse efecte ale subdezvoltării în contextul ostilităţii puterilor capitaliste existente. în schimb. permiţând. şi realitatea socialismului trebuie să se adapteze timpurilor noastre. de la credinţa în eliminarea separării dintre producători şi mijloacele de producţie. . spre exemplu.

mai ales pentru a renunța la echivalențe false (comunism = nazism = totalitarism) sau la concepte ca totalitarism care și-a pierdut valoarea euristică pentru a descrie întregul sistem comunismului. care au lansat sintagma de antianticomunist dinGenealogii ale postcomunismului ori din Iluzia anticomunismului au fost bine scrise. de socialism democratic și de social- democrație. de aceea destule din exegezele. cu excepția onorabilă a lui Vasile Ernu. Stânga nesocialistă – diferite variante de liberalism de stânga. . vă spun: eu mă mișc în zona liberalismului de stânga. susținerea de către americani etc. sunt ăia care strigă că dacă ești de stânga și critici capitalismul ești bolșevic (și eventual plătit de Putin). Mai curând. Asta dacă țineți neapărat să mă introduceți într-o categorie”. Zic asta mai ales pentru toți cei care reduc sofistic stânga la socialism. mai ales când sunt tratate crime ale umanității. mergea într-o direcție greșită pentru că nu aveau nicio legătură cu acuzațiile aduse la adresa fostului președinte. de libertarianism de stânga. cu simpatii anarhiste și cu influențe semnificative dinspre socialismul libertarian și post-Left anarchy. nuanțate. Sunt de acord cu aproximările lui Sorin Cucerai. Asta nu înseamnă că Iliescu nu trebuie cercetat pentru crimele din 1990. de socialism autoritar. Socialismul marxist – diferite variante de marxism-leninism. iar Costi Rogozanu. socialismul la marxism și marxismul la marxism- leninism. este doar acela că vor da naştere unor idei şi modalităţi de acţiune asemănătoare în diverse colţuri ale lumii. de ecologism și de umanism. Socialismul nemarxist – în principal anarhismul clasic și cam toată zona de socialism libertarian. nici că regimul comunist n-ar trebui condamnat.) Iar dacă vă întrebați. cu referirile legate de popularitatea lui Iliescu. Relativizarea cu privire la comunism e necesară mai ales în contextul postdecembrist mai ales când sub anti-comunism se deghizează un nou extremism de piață. pentru a începe să construim alături de cei care gândesc asemănător cu noi. O facem pentru a putea cugeta mai adânc la toate aceste posibilităţi şi. comparate. demistificatoare și nuanțate. sau măcar să relativizeze crimele regimului comunist și cele ale lui Iliescu din 1990: anti-anticomuniștii. de anarhism post-stângist (post- Left anarchy). din pricina nemăsuratei puteri pe care o deţine. peste nivelul exegezei autohtone. (La noi. Dacă aceste idei au vreun merit. 2. sunt cei care încearcă să nege. Mai nou însă îi descopăr și pe sofiștii de sens contrar. contează și calitatea argumentelor relativizante. Ecosocialismul va fi internaţional şi universal. ne propunem să construim logica din spatele unei transformări necesare şi suficiente a ordinii actuale şi să începem schiţarea primilor paşi intermediari către acest ţel. ești de-a dreptul neoliberal și (neo)conservator. în acelaşi timp.. Cu câteva ore în urmă Sorin Cucerai a postat pe FB următorul text: „La stânga avem așa (ne-exhaustiv): 1. Aș puncta doar că relativizările sunt necesare în orice studiu istoric. Îi știți. ci doar că ele trebuie situate istoric. pe care avem obligaţia de-a le recunoaşte şi de-a le fructifica! Dincolo de stânga zero Adi Dohotaru | 12/03/2015 Nu aș fi scris la cald aceste precizări dacă n-aș fi văzut câteva acuzații din partea redactorilor CA. 3. nici cea de a ceda în faţa adversarului. sau nu va fi deloc! Crizele timpului nostru pot şi trebuie să fie văzute ca nişte oportunităţi revoluţionare. ăia pentru care dacă nu ești măcar tolerant față de versiunile autoritare de marxism. care mi s-au părut deplasate cu privire la presupusul oportunism și plagiat al „stângii zero” SocialEast. cel real sau ideile comuniste. Intenţia noastră nu este nici aceea de a trasa fiecare pas ce trebuie făcut. Acestea fiind spuse.

unii ziceau de PAS. Dar tot DEX-ul arată că oportunistul este un „Om care își schimbă ideile după împrejurări. sunt curios de teoriile valorii pe care diversele stângi și le asumă și care sunt conflictele între ele. De fapt.Sunt destule teme. așa cum am văzut la Cistelecan sau Poenaru. Important e să creștem calitatea dezbaterii ori chiar a polemicii. pentru a obține diverse beneficii financiare. relație care lipsește pe CA). poziționările.Dacă acordul cu Sorin Cucerai e nuanțat.” Pentru a avea un plagiat pe bune ar fi trebuit să avem tot numele de LeftEast. ♦ (Concr. plagiere.: -gi-at] – Din fr. Probabil nuanțele de gândire anarhistă recunoscute de Sorin Cucerai îi vor facilita cererile de finanțare.a. De exemplu. că lansarea platformei nu se face cu mize polemice. În încăpere însă erau și alte impresii. deși părerea mea este că nu realizează foarte clar ce înseamnă bolșevismul în lipsa unor lecturi istorice aprofundate. ca dezacord profund în raport cu CriticAtac. cred că e loc în România nu pentru două stângi. atacul și critica sunt eronat direcționate. ca mici parveniți ce suntem. sunt în dezacord total când văd reacții ca cea legată de presupusul nostru plagiat ori oportunism.d. și să ascundem furtul. Dacă era așa o miză pentru redactorii CA și LeftEast puteau să intervină și să ceară schimbarea numelui.m. conflictuale și complementare. pe care nu le contabilizez acum. poziționarea aceasta venind mai degrabă pe lecturi de filozofie politică. Mai mult. Modernitatea ca nihilism? O diagnoză critică a Zeitgeist-ului Emanuel Copilas | 12/03/2015 . Asumarea nu întotdeauna conștientă a unicității stângii CA. ci de cât mai multe. că pot exista direcții complementare și compatibile de gândire. spre deosebire de CA și alte platforme culturale ori de comentariu politic și social din țară. mai teoretice ori mai practice. spun ca administrator SocialEast din start că în cazul unei finanțări vor fi plătiți nu doar redactorii.) Operă literară. acuza de oportunism vine de la o persoană care lucrează în aceeași universitate ca tatăl său și la aceeași revistă ca tatăl său cândva și e adresată unuia care recunoaște public că nu are job. Dincolo de polemici. alții invocau figura vreunui politician mai răsărit din vreun partid pe care l-ar vota uninominal sau nuanțau între partide etc. plagiat. i-am zis lui Cistelecan de site în speranța sinceră că pot veni colaborări și de acolo. În paranteză fie spus. ca Poenaru și Cistelecan. Acuza asta ar avea sens dacă am fi fost cu toții marxiști-leniniști. cum zice Cucerai despre el. nu de SocialEast. dar e un lucru pe care doi dintre redactori și-l asumă. ca în destule alte ocazii pe CriticAtac. Pentru ca lucrurile să fie stabilite. Dacă nu se poate. Din păcate. pasionale. până la dezbaterile CA de la alegerile din 2012 că stânga nu merge la vot pentru că redactorii CA nu au cu cine vota. Cistelecan putea zice din startul proiectului SocialEast că le-am „plagiat” numele pentru că știa de numele platformei cu luni înainte. cum putem conecta activismul existent în spațiul autohton de stânga publicistică (sau practica și teoria. că afilierile asumate ca nefiind nemarxiste ar conduce automat la obținerea de burse și stipendii. dar acuza a fost formulată doar atunci când începea să devină evident că platforma SocialEast poate să aibă un minim impact de nișă. acuza lui Rogozanu că suntem stânga zero. De aici. urmărind numai satisfacerea intereselor personale”. de modalități de a propune reforme sociale pentru a influența a influența atât PSD-ul cât și alte partide de stânga care se pot forma. [Pr. după care am fi deviat spre social-democrați ori spre liberalii de stânga. care vor mai exista. nu să îl arătăm în văzul lumii. ci și colaboratorii (depinde și câți sunt) ori traducătorii. Plagiatul e definit în DEX ca: „Acțiunea de a plagia. reiese din mai multe poziții CA: de la vorbele populare ale lui Ernu când zice că stânga încape într-o dubă. artistică sau științifică a altcui va. facem muncă voluntară. acuza e legată de faptul că am plagia stânga din spațiul RO. Altă acuză e de oportunism. însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. unica stângă CA. cum putem avea poziții comune pe diverse subiecte depășind divergențele ș. Nu știu dacă marxism-leninismul e asumat de toată redacția.

pe cât posibil. Referitor la criza economică pe care încă nu am depășit-o și la originile sale. Mai departe. îndemnul de a ieși din „somnul dogmatic” pentru a păși pe calea rațiunii sau imperativul categoric.Claude Karnoouh. atunci când condamnă intens toate „muzicile inepte” din discoteci și toți „răcnitorii” pop-rock. autorul este de părere că trăim într-o epocă în care „Capitalismul nu e «hegelian». noul capitalism reușește să reducă la tăcere mare parte din critici prin inserarea lor în spectacolul mărfii. În această fază terminală. Mai mult. toți hipsterii. amerindienii etc. lesbienele. drept distracții frivole. autorul ar trebui poate să ia în considerare ce spunea Hegel în Prelegerile sale de istorie a filosofiei: pe măsură ce Spiritul avansează. întreg tineretul blazat și dezorientat. (și) a empatiza cu noile generații. speculațiile de pe piața imobiliară americană. cauzată . chinezii. respectiv unele schițe autobiografice. pentru capitalismul contemporan. criza economică și socială în care se zbate Grecia. corect politic. Suceava. în timp ce încercăm să le insuflăm propensiunea pentru anumite idealuri: Hegel însuși era un mare amator de ceea ce treceau. Departe de optimismul iluminismului clasic. Pe de altă parte. o marfă de valoare: „homosexualii. în acest punct. omul șomajului masiv. dar necesare – cât și multiculturalismul american. elegant. va coloniza o planetă ruinată și întunecată”. travestiții. economie politică. Temele tratate de autor sunt foarte diverse. așa cum ar trebui să fie într-un stat de drept – lupta pentru drepturile civice fiind declarată legitimă în mod constituțional – . Tolerant. inutilă. români și nu numai.). 43-47). pe urmele lui Heidegger. omul locuințelor de carton. subminează constant proiectul unei societăți cât de cât unitare. Idolatrizând agresiv. cu întreaga sa suită de distrugeri și dislocări masive ale culturilor și civilizațiilor non- occidentale. grupurile minoritare. obiectiv avut de altfel în vedere aproape în toate cazurile contestatare. încet-încet. profesorul Karnoouh consideră că potențialul unei redresări considerabile a situației este minuscul. nu își înțelege resorturile intelectuale ultime și este incapabil de a se gândi în interiorul unor limite. Pe cale de consecință. Trebuie să fie. capitalismul nu este hegelian. capitalismul (și infrastructura sa tehnică) este o formă de nihilism. începând de la filozofie politică. voit. Raport asupra postcomunismului și alte eseuri incorecte politic. pe vremea sa. nu se autodepășește pe coordonate emancipatorii (folosesc termenul în sens braudelian). Alexandria Publishing House Un mare iubitor și în același timp un mare critic al României. negrii. așa cum observă și Ágnes Heller sau Gáspár Miklós Tamás – diferența. Sigur. Converg înspre această concluzie nu numai mașinațiunile economice ale elitelor politice americane și europene. antropologie și terminând cu pictura. făcută mai degrabă în cheie jurnalistică. care produce „ultimul om” anunțat de Nietzsche: „omul hiperconsumist. subl. intelectul se tocește… Ascuțimea sa devine. ci membri ai unor comunități ale căror origini și (pseudo)diferențe primesc o etichetă și un cod de bare”. trebuie să o constrângem să fie. modernitatea a însemnat și acel atât de actual sapere aude! kantian. capitalismul este algebric și hiperbolic” (pp. bazată pe ceea ce filozoful politic american John Rawls numea „overlapping consensus” (consens social). modernizarea îi apare ca un proces planetar criminal și haotic. filmul. Da. Intelectual însă. 15. alături de cel majoritar. Am impresia. recuperarea actuală a gândirii marxiste. Ce nu reușește însă este să se gândească și să se asume pe sine în termeni filozofici: noul capitalism. care. susține autorul. două fenomene distincte. că autorul suprapune. antropologul francez Claude Karnoouh și-a adunat publicistica din ultimii ani între coperțile unui volum care cu siguranță nu va trece neobservat. minoritățile de tot felul devin. adică duplicitară și implicit falsă. „A-i proteja pe aceștia și a-i apăra a devenit (…) o afacere politico-economică și ideologică foarte urgentă” (p. hispanicii. altfel modernizarea va sucomba progresiv în fața capitalismului și vom ajunge realmente „ultimii oameni”. globalizarea. în orig. schimbare politică. în colimatorul critic al profesorului Karnoouh intră o gamă largă de subiecte: Uniunea Europeană și obtuzitatea sa în ceea ce privește produsele tradiționale ale țăranilor. a-fi-în- lume înseamnă. modernizarea și capitalismul. pentru care criza reprezintă oportunitatea perfectă de a reduce salariile și a crește șomajul sub pretextul „reformelor” dureroase. ca antropolog. subit. nu sunt considerați în primul rând cetățeni egali. evreii. dar modernizarea este. importat ulterior și în Europa Occidentală. înghesuiți lugubru „pe o planetă ruinată și întunecată”… De aceea. coreenii.

din simplul motiv că aici „nu se întâmplă niciodată ce trebuie”. iar unele dintre acestea sunt realmente dăunătoare. Astfel. în comunicatele oficiale sau poți auzi în clipurile de publicitate ale Patriarhiei. înclin să cred. Am făcut o căutare. o apariție singulară. din păcate. așa cum apreciază celebrul (fost) dizident Dorin Tudoran. penticostalii și creștinii după Evanghelie – cei mai numeroși elevi care au optat pentru studiul religiei”. perplexitate. în conversație se insinuează deja. în perfectă concordanță cu convingerile mele. iar caracterul profund conservator al elitei politice și al societății postcomuniste nu va permite înlăturarea acestei opțiuni în viitorul apropiat. Mă grăbesc așadar să-l explic. falimentul RBS (Royal Bank of Scotland) e cumva consecința unei administrări oneste? Cred totuși că. România. prin natura ei. Iar problema (teo)logico-lingvistică nu este una periferică. față de o lume a treia desfigurată sistematic de tentaculele caracatiței capitaliste globale și față de o țară. Față de un Occident pe care îl vede gonind accelerat înspre prăpastie. o materie școlară în instituțiile de învățământ non-confesional. sper. pe plaiurile intelectuale mioritice. nestăvilite de vreo barieră politică. „Studierea religiei” este probabil expresia cheie în scrierile care au văzut lumina Internet-ului în ultimele zile. prin autoritatea școlii. Claude Karnoouh reprezintă. Ea a rămas în vigoare. „Record la Vaslui: aproape 98% dintre elevi doresc să studieze religia la şcoala”. exotică. Rezumând. mesaj dur despre studierea religiei în școli”. Dar aceasta este o cu totul altă discuție. ci interacțiunile dintre conținutul orei de religie și conținutul celorlalte materii școlare. expresia apare obligatoriu în cuprinsul articolului. Formularea de mai sus. și o formă de angajament. speculează deliberat ambiguitatea limbajului folosit pentru a descrie uneori predarea religiei în școli. revoluția din 1989. Intelectual erudit și pedagog pe măsură. nici la Atena. pe care nu o împărtășesc. La finalul unei dezbateri furibunde claritatea este mai importantă decât la început. deosebit de profunde și de subtile. Iar acolo unde nu se găsește în titlu. în ciuda tuturor disfuncțiilor remarcate și denunțate cu sațietate de cuplul franco-german. Claude Karnoouh a închinat de altfel lumii rurale românești pagini memorabile. Grecia nu stă mai rău ca alții” (p. 2011). cu un termen academic. Chiar dacă nu ar fi rezultat din intențiile reparatorii ce urmăreau să demonstreze că regimul comunist a fost . Nu pot să îi urez decât următoarele: la cât mai mulți epigoni! De ce trebuie să se studieze religia în școli Ovidiu Gherasim-Proca | 11/03/2015 Titlul a provocat. Putem observa apoi că nu referințele religioase în materia școlară ar trebui să fie în discuție. 7). ci se practică religia (și se construiesc.de fondurile speculative bancare și societățile de asigurare occidentale. „93. 1973-2007 (Idea. Țară coruptă. 152) – anticomunismul românesc. religia este o sumă de practici și credințe. Felul în care ne exprimăm ascunde o chestiune esențială pentru înțelegerea problemei. și altele. din punctul de vedere al celui educat religia se „învață” sau. învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. „RADU BANCIU. premisa aparent incontestabilă că religia este. un discurs total inadecvat cronologic și transformat într-o sursă de profit și sinecuri pentru „boierii minții”. Redau numai titlurile: „Ministrul Educației: Aproape două milioane de cereri pentru studierea religiei la școală”. într-o altă carte care merită avută în vedere. „OFICIAL: Aproape toți elevii din județul Bistrița-Năsăud vor studia religia la școală”. „se studiază”. neocolonialismul atroce din Africa.29% dintre elevii sibieni vor studia religia în școli”. întreținut cu ajutorul guvernelor locale și. critica nemiloasă a autorului este. toate argumentele îndreptate împotriva Greciei sunt nefondate. prin felul în care ne alegem cuvintele. Cluj-Napoca. anume că în timpul orelor de religie nu se studiază religia. Inventarea poporului națiune. în accepțiunea autorului. art. „Părinţii au optat pentru studierea religiei”. de altfel. pentru ca lucrurile să devină clare. Prezența religiei în școli a fost una dintre alegerile constituționale făcute în 1991 („În şcolile de stat. De fapt. și n-o știm de azi de ieri! Dar Statele Unite nu sunt corupte? Falimentele de la «Lehman Brothers» sau de la AIG denotă cumva transparența acțiunilor lor? În Marea Britanie. deosebit de interesantă. care nu își are rostul aici. înainte să se ajungă la orice controversă. nici la nivelul Europei unite – „Dacă ne limităm la fapte. 32. sigur că da. alin. convingeri religioase). în sfârșit. „Ortodocșii. Cronici din România și Europa Orientală. Păi asta sună ca o apologie conservatoare a virtuților miraculoase ale religiei – ceea ce poți citi. nimic altceva decât o lovitură de stat. Dacă din perspectiva educatorului religia „se predă”.

dacă ești lovit de austeritate. valorifică ignoranța ce se rezultă inexorabil dintr-un sistem de învățământ subfinanțat. ce le impunea piedici în exercitarea libertății de conștiință. fervoarea religioasă creștină. ca și până acum. hotărâtă să răspundă cererilor sau presiunilor venite din exterior (sau din interior). amestecând naționalismul etnic. care indică riscul ca cel puțin Biserica Ortodoxă Română să îmbrățișeze din ce în ce mai mult concepții naționaliste sau fundamentaliste deosebit de periculoase. se știe. cum poate interpreta Faust fără o minimă educație religioasă? Cum poate înțelege situarea geostrategică a Europei și cum poate deveni un cetățean responsabil al acestei lumi amenințate de agresiunea islamistă. Militanții noului conservatorism. operație la care doctorii (în drept) din Parlamentul României excelează. în ce sens se poate spune că religia este „cea mai profundă dintre științe”?[vi]Nu subminează o asemenea viziune teologică însăși educația științifică. A fost îndepărtat un vicleșug practic. Dante sau Milton.[i] Lucru care. spre deosebire de vechea lege a învățământului. fără noțiuni de artă creștină? Ce poate înțelege din Giotto. Ceea ce s-a instituit acum a fost doar eliminarea regulii opt-out.răsturnat. recunoscând meritele tuturor. Ci dintr-un răspuns inadecvat la tendința crescândă de globalizare. Caravaggio. Mai multe tăieri și mai multă durere implică… mai mult anestezic duhovnicesc. ea ar fi pătruns în legislație prin imitație și transplant legislativ. secularizare și erodare a identităților tradiționale. Și nu a rezultat din aprofundarea credinței. considerând că însăși predarea religiei în școli a fost pusă sub semnul întrebării. De ce să spunem că dezbaterile nu au fost o problemă? [ii] De ce ar fi dezbaterile o problemă? Pentru minister acesta este semnul absenței unei preocupări consistente pentru educație. Asta înseamnă legitimarea indirectă a fundamentalismului islamist. de ordin administrativ. Ceea ce echivalează. sângele lui Brâncoveanu și istoria culturală a Europei. Bach. instituția rămânând. nu nevoii sociale de educație și instrucție. cunoscută. Pentru ei predarea religiei este echivalentă cu multiplicarea narațiunii antisociologice potrivit căreia participăm la un război între civilizații.[iv] Fundamentalismul religios. cel mai răutăcios mod de a te folosi de istorie. Religia este opiaceul politic pe care puține state din lume își permit să nu-l livreze copiilor. obscur- antiliberal se lefăie în unele cuvântări ale prelaților vedetă de PR. dacă își ignoră complet tradiția religioasă. Nu e cumva un exces de preocupare din partea statului de dreapta pentru catedralele spirituale ale mântuirii neamului? Ministerul de resort și cultele religioase au adoptat o poziție defensivă avansată. geostrategia. Așa că. din punctul de vedere al sociologiei religiei și al istoriei religiei. vom observa și că printre inovațiile discutabile introduse prin actuala lege a învățământului (Legea 1 din 2011) de exponenții dreptei politice autohtone a fost ridicarea mizei în ceea ce privește învățământul religios. Adică gândită. argotic. cea nouă menționează alături de instrucția religioasă garantată și „învățământul confesional”. Discursul coroziv. care îi transforma într-o minoritate marginalizată pe cei ce consideră că modul în care se practică religia în cadrul „disciplinei Religie” este nepotrivit. Tocmai de aceea religia trebuie să fie studiată în școală. Ca să fim onești. interpretată. scrie Adrian Papahagi. adoptată în 1995 (Legea 84 din 1995). este un produs al modernității. cum se poate înțelege. Clerul a arătat o reacție exagerată[iii]. Vivaldi. cu chemarea la cruciadele „înaintașilor”. prigoana evreilor sefarzi după edictul din 1492 al monarhilor Spaniei? Cum se poate explica exterminarea populațiilor aborigene din Americi în numele viziunii creștine despre umanitate? Și altele asemenea. în sensul ei contemporan? Nu sunt îndepărtați elevii de cunoaștere și de științele naturii cu aportul pedagogiei religioase? De ce atâți tineri ateiști sau neo-ateiști? Nu au trecut prin școală? Sau tocmai pentru . izbânda artistică a lui Petru Rareș. promotori ai obscurantismului în relația cu fenomenul social religios. Rolul profesioniștilor credinței în propagarea fricii și a înstrăinării față de societatea dezvrăjită în care trăim nu e de neglijat. În același registru. „Cum poate un tânăr să înțeleagă lupta lui Ștefan. într-o asemenea narațiune simplistă. comercializat și abuzat din punct de vedere motivațional. reglementată de textul actual al Constituției prin articolul 29. adică tocmai susținători ai confuziei dintre cunoaștere și credință. cu tot ce înseamnă ea în istorie?”[v] Adică nu poți pricepe terorismul islamist și dispunerea bazelor militare ale NATO fără să citești Biblia sau fără să te împărtășești cu clasa? Să întrebăm și noi atunci. albastrul de Voroneț. te face să-ți pui întrebări. Amestecul dintre autoritatea temporală și cea bisericească trebuia să fie pentru omul nou „creștin- democrat” mai temeinic. martiriul Brâncovenilor sau reușita literară din vremea lui Șerban Cantacuzino dacă nu are nicio noțiune de religie creștină? Ce poate înțelege un tânăr din iconografia de la Voroneț sau din Codex Aureus.

În loc de „Religie” (aceasta este denumirea stabilită de lege. data accesării 10 martie 2015. receptivitate.http://www. Mai puțin fundamnetalismul – fie că e religios. Mai mult. particular și confesional”. Toată lumea ar avea de câștigat. Note: [i] La art. conștiință culturală. Realismul politic impune mai întâi înțelegerea mobilului și motivelor fiecărui grup. interesele legitime și ilegitime. particular şi confesional acreditat”. funcțiile. [ii] Ecaterina Ignat. Dar pentru așa ceva – și pentru combaterea fundamentalismului religios – este nevoie ca statul să renunțe la ideea că educația este în serviciul pieței de mărfuri. necreștinește… resurse materiale decente. „Educație religioasă”. Sfintele Taine. Legea reglementeazã structura. „Istoria religiilor” ar fi o disciplină ideală în cazul adolescenților. În fine. data accesării 10 martie 2015. dar profitabile. de vreme ce trebuie să avem încredere în Sfinții Părinți și alți sfinți.http://www. mentalitate democratică și un lucru de care școlile publice sunt private în mod constant. care să se numească „Cultură religioasă”. cultul ortodox. că: „Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat. 2. toleranță. demersul de clarificare ar ajuta toate bisericile să-și armonizeze doctrinele cu filosofia științei (catolicismul este mult superior altor confesiuni din acest punct de vedere). din Antichitate până în secolul XIX erau de acord cu Ptolemeu?[viii] De ce ne mirăm atunci că un studiu sociologic serios arăta că 42% dintre români considerau în 2009 că Soarele se învârtește în jurul Pământului?[ix] Rezolvarea acestor tensiuni periculoase nu este complicată. 7 martie 2015. probabil nici teologic. „Ministrul Educației: Dezbaterile împotriva predării religiei în școli s-au dovedit a nu fi o problemă reală – AGERPRES”. chiar în regim confesional. dar programa didactică pentru disciplina „Religie”. să ne înțelegem).[x] Însă pedagogii și specialiștii în științe sociale trebuie să aibă un cuvânt greu de spus în conceperea programei școlare. Gluma e glumă. așa cum cer documentele birocratice din sistemul de învățământ? Rugăciunea reprezintă competența de a vorbi cu Dumnezeu? E firesc? Didactic nu. fie că este antireligios. . alin. viața lor și întregul proces educațional? Cum se potrivește să tratezi credințele religioase drept „competențe”. transformând-o într-o anexă a diverselor grupuri de interes din societate. 1 ea preciza: „Prezenta lege asigurã cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții. se poate concepe o disciplină educativă. instigând la false conflicte culturale doar pentru a crea pretextul confruntărilor militare sângeroase. Asta mi se pare a fi misiunea unui sistem educațional folositor într-o lume a tribalizată. iraționale.că foarte mulți adolescenți au simțit pe pielea lor schisma dintre ora de religie. Așadar la politicile neoliberale care șubrezesc educația publică ca proces formativ indispensabil cetățeniei.digi24. Pentru că efortul de adaptare a programelor necesită și un efort pedagogic suplimentar. ar trebui să coopereze cu persoanele care dispun de educație teologică pentru deplina punere în acord a conținuturilor cu știința și cultura umanistă din vremurile noastre. Acest acord este posibil. Presupune actualizare. clasele III și IV. în care prea mulți agită armele. apoi căutarea unuimodus vivendi care să dezamorseze tendințele aberante. Poate nici nu ar fi bine să se întâmple așa ceva.ro/social/2015/03/07/ministrul-educatiei-dezbaterile-impotriva-predarii- religiei-in-scoli-s-au-dovedit-a-nu-fi-o-problema-reala-17-44-27. La art 9. organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ de stat. Nu este nevoie ca referințele religioase să fie eliminate din școală. și toți. specifică la secțiunea „Competențe specifice și exemple de activități de învățare”: „vizionarea unor înregistrări video/ participarea la diferite sl ujbe (Sfânta Liturghie.[vii]Sfintele taine sunt competențe? Chiar așa? De ce nu ar fi și geocentrismul un conținut educațional.agerpres.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Educatie/Mars+pentru+ora+de+religie+la+Suceava. nu în serviciul comunității civice. rațiune. [iii] „Marş pentru ora de religie la Suceava”. sfințirea apei etc)”.

com/watch?v=NhrhImXjTr0&feature=youtube_gdata_player. Regatul și guvernământul noii ordini Coman Norbert | 05/03/2015 Citeam. Clasele a III-a și a IV- a”. 2014). coruptă (nu că birourile nu ar fi!). Reflecțiile despre curvie și literatură sunt revelatoare pentru felul în care unii prelați țin să sublinieze conflictul dintre unele credințe religioase și studiile umaniste.ro/joaca-de-a-religia-si-stiinta/. ci aceștia sunt numiți. București. [ix] Publicul şi știința. băncilor “naționale”. 17 dec. Mediafax. data accesării 10 martie 2015. Birocratul nu este ales de cetățeni. Universitatea din București. fără să mai ridice multe semne de întrebare în ceea ce privește caracterul nedemocratic al legitimării unui atare discurs. SocialEast. data accesării 10 martie 2015. http://der-stuermer. el este numit/impus pe post. cetățeanul nu este chemat la urne. data accesării 8 martie 2015. Birourile guvernează prin legi asumate și ele nedemocratic. Conf. [viii] Preot din Arad: Geocentrism ortodox in secolul XXI. păstrează o . http://www.contributors. [vii] Ministerul Educației Naționale.com/watch?v=SGjjAiQUUJQ&feature=youtube_gdata_player. Religie. Banca Mondială. în fața unei clase politice puse la zid.pdf. iar acest joc este acceptat și legitimat de spectacolul mediatic.youtube. 2010. zilele trecute. sunt influente birouri care nu se supun jocului democratic.[iv] Pr. http://www. „PF Daniel: Ora de religie nu poate fi înlocuită. „Programa școlară pentru disciplina. Asistăm la tirania birourilor! Nu cetățeanul alege membri guvernelor. chiar dacă este aleasă pe liste alcătuite în birourile structurilor politice sau cele ale diferitelor instituții ale Puterii (cetățeanul nu are libertatea deplină a alege ce să aleagă. deseori pe mandate mult mai lungi ca clasa politică (înțelegem prin termenul de “clasă politică” mandatarii aleși prin vot). 2010. ajung să guverneze. portat spre firesc. sunt impuse ca regulă politică în Cetățile “colonizate” economic sau prinse în rețeaua globală de interese mercantile/strategice)! Clasa politică. incriminată de actualul discurs al puterii-cunoaștere. Ştiință şi societate. „Argumente și false argumente privind predarea religiei în școli”. un articol despre conflictul birouri – clasă politică și despre aspectul nedemocratic al guvernării birourilor (birocrației de “tehnocrați”). data accesării 10 martie 2015. dar și instituții din interiorul fostului stat-națiune). data accesării 8 martie 2015. 1 martie 2015. el primește lista cu meniul “restaurantului”). sau să controleze actul guvernării.ro/social/pf-daniel-ora-de-religie-nu-poate-fi-inlocuita-stiinta- legaturii-cu-dumnezeu-este-cea-mai-profunda-13914360. deoarece am depășit etapa istorică a Evului Mediu. data accesării 7 martie 2015. chestiune pe care o consideram rezolvată. deseori de la distanță (bănci. alte structuri de interese globale). sau (mai ales!) birourilor suprastatale (FMI.pdf. Tehnocratul/funcționarul este “omul providențial” al noii ordini. Birourile și Serviciile stăpânesc (și tot mai des. instituții supranaționale.ro/images/pdf/Invatamant_pdf/Programa_Religie_Cultul_ortodox_clasele_III_IV_aprobata_Omen_5001_ 02_12_2014. 2014.http://patriarhia. „Joaca de-a religia și știința”. interesele plutocrației internaționale sau a unor sisteme industrial-militare.com/romanian/Rasa%20si%20realitate%20David%20Duke. Constantin Necula – Pe cine incomodează ora de Religie? (Cluj. cu birourile lor. https://www. http://www. data accesării 10 martie 2015. [vi] Elvira Gheorgiță.mediafax. Facultatea de Sociologie şi Asistență Socială. fonduri monetare. Cultul ortodox. Din cuprinsul aceluiași studiu este preluat imaginea graficului distribuției în timp a credințelor religioase care introduce acest aricol. Raport de cercetare. Politicianul este ales prin vot universal de cetățeni. [x] Dani Sandu.youtube.Contributors. dar aleasă democratic (sau măcar aparent democratic). nereprezentate. [v] Adrian Papahagi. serviciilor și justiției.ro. Nu ezitați să priviți înregistrarea până la final.ro/cultura/argumente-%C8%99i-false-argumente-privind-predarea-religiei- in-%C8%99coli/. https://www.socialeast. Interese şi percepții a le publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării. Univ. Diferitele instituții.ro. Ştiinţa legăturii cu Dumnezeu este cea mai profundă”.

legătură cu cetățeanul prin simplul fapt că deciziile ei o pot afecta la următoarele alegeri. economice etc. chiar dacă practica politică. ne arată că politicul are deseori puterea de a schimba funcționarii. ea trebuie să aibă grijă ca să nu se delegitimeze. pentru a obține credibilitate “democratică” (în realitate o credibilitate/susținere instituțională – asistăm la cooperarea între biroruri pentru a înfrânge opoziția politică și civică –) și pentru a combate opoziția celor care sunt legați de idealul [cu adevărat!] democratic al reprezentării populare (dar și instituția societății civile se birocratizează în ONG-uri – Marx spunea bine că birocrația și societatea civilă sunt create de același spirit care crează corporația capitalistă: spiritul corporatist –). există o continuitate a puterii. care este Regatul. statul național. Încă există o opoziție la acest curent de instalare a puterii administrative în detrimentul puterii politice. ajungând încet să fie noul guvernământ. politicianul fiind ales) instituțiile vitale ale statului capitalist/corporatist. în termenii lui Schmitt. puterii economice etc. rolul spectacolului este și (mai ales!) legitimarea (actul spectacular al ungerii “divine”)? Mă gândesc automat la o frază din “Dune”-ul lui Frank Herbert: “mirodenia trebuie să curgă”. Atâta vreme cât “mirodenia curge”. teoretic. pentru a pune problema în termenii lui Agamben (vezi “Regatul și Gloria”)? În Evul Mediu. dar nu și pe cei externi (că există instituțiile globale). dezacordul cetățenilor. Dintre birouri. în întregul ei. în întregul lui. Birourile interne apelează la “brand”-ul (spoiala “luminoasă” – și tocmai această necesitate de poleire a firmei ne sugerează “imperiul relațiilor de marfă” –) birourilor externe. victoria sistemului corporatist multinațional. la transferul puterii de la puterea politică la puterea administrativă. deci scoase tot mai mult de sub control politic. Cine/Ce legitimează noua guvernare. aparent. Spectacolul-Marfă legitimează puterea administrativă. cum și unde găsește putere? Care este Regatul acestui Guvernământ? Tocmai asistăm. Statul laicizat laicizează și transferul de putere. statul devine o putere administrativă.. Mai mult. în astfel de cazuri. Regatul era Dumnezeu. tot mai mult. iar punerea sub stare de asediu a acestor instituții ale Puterii atrage de la sine. devine nedemocratică ca sistem de perpetuare a unor structuri de putere (ex. doar Guvernul este deseori asediat (fiind legat ombilical de structura politică care câștigă alegerile). Marfa trebuie să circule! Deci. depolitizate. Prin urmare. o clasă de administratori/tehnocrați este mai “legitimă” ca o clasă politică. astfel. spectacolul legitimării. în prim-plan sistemul de funcționari. imaginea “tronului gol” plutea peste capul încoronat al suveranilor. încă existentă. puterea administrativă. Corporațiile administrează circuitul mărfurilor-spectacol. cu o fundație care sfidează schimbarea democratică a puterii. să piardă votul/sprijinul cetățenilor. Prin acest dezacord cetățenesc multe instituții ale Puterii devin imobile. Astfel separarea democratică a puterilor în Stat. adică statul devine tot mai mult o corporație deznaționalizată. Depolitizarea instituțiilor/birourilor este acțiunea de a scoate de sub control civic (politic. birourile. . Mugur Isărescu. aceștia neînțelegând că aceste structuri de putere sunt în afara ordinii democratice pe care. să se pună la adăpost de schimbările politice. tot mai mult. Instituția birocratică. tocmai ele o “apără” (nu decizia/consensul cetățenilor îi pune în Putere). Noua democrație aduce noile cetăți. dorește să se protejeze. așa-zisa depolitizare a instituțiilor tocmai asta dorește. scoasă de sub control cetățenesc. să amâne “Parousia”. să scadă presiunea politicului (implicit puterea cetățeanului) asupra birourilor puterii juridice. aduce. sunt destui tributari ai sistemului de legitimare populară. deoarece așa cum spun Schmitt și Agamben. devin tot mai puternice. mai ales dacă dorește (are rațiunea!) o perpetuare a instituției partidice și culorii politice. ordinea este păstrată! Iar pentru asta. în instituțiile justiției. Care este Regatul (legitimarea) guvernământului acestei noi lumi. Asupra birourilor funcționarilor nu planează la fel de puternic o atare amenințare. El legitima transferul de putere spre guvernământul politic al regilor. aflat la conducerea BNR de peste douăzeci de ani). Spectacolul-Marfă este Regatul (legitimarea) guvernământului noii ordinii birocratic- corporatiste. și “voința poporului” devin Regatul care legitimează puterea statului-națiune. are o responsabilitate. Dar cum se poate legitima acest act. Însă.

E suficient să vezi orice film al lui Bergman ca să înțelegi asta. Acestui nivel de consens i se adaugă un altul. ia naștere consensul în favoarea democrației politice. Pe scurt. devenit evident cu mult înainte de război și care continuă să se manifeste și după: cel în favoarea modernității economice. Capitalismul industrial e perceput ca legitim. cea mai mare noutate postbelică o constituie integrarea proletariatului industrial în corpul politic al națiunii. monoculturalism și autoritarism rațional (cooperare prin coordonare pe verticală).În capitalismul corporatist. ci „directorul de achiziții” și așa mai departe. Sfârșitul consensului postbelic . Pentru a rezista. singurele legături trainice din societate rămân relațiile de marfă. În datele ei fundamentale. capitalism industrial. iar orice astfel de experiență devine utilă ulterior. Și e normal să fie așa atâta vreme cât efortul de război a fost unul colectiv. Acest autoritarism rațional a creat și premisele monoculturalismului postbelic: ideea că ierarhiile raționale trebuie respectate și că inserția în ierarhie se face pornind de la nivelul de jos și respectând cu strictețe regulile ei. Iar asta a presupus trecerea de la recunoașterea drepturilor politice și civile ale muncitorimii industriale (care avusese deja loc după primul război mondial) la recunoașterea unor drepturi economice și sociale specifice acestei categorii – în principal dreptul la grevă. Prin opoziție la dictatura nazistă. epoca postbelică a reprezentat perioada de glorie a vechii stângi muncitorești. Nu doar prin integrarea proletariatului în corpul politic. Primul consens social postbelic Un război mondial e o experiență traumatizantă la nivel social. el a devenit o sursă de consens prin opoziție. la negocieri colective (prin intermediul sindicatelor) și la un nivel de trai decent. o astfel de lume continuă să fie profund autoritară. II. ia naștere un consens în favoarea acelor drepturi. femeia nu mai e „stăpâna casei”. partidele de dreapta au trebuit ca la rândul lor să integreze solidaritatea ca valoare fundamentală în doctrinele lor. pretutindeni. Pe scurt. de socialiști și de social-democrați. drepturi economice și sociale centrate pe proletariatul industrial. iar modelul de organizare a firmei de producție devine un model asumat și în alte domenii. Pentru cei care au trăit războiul. Bărbatul nu mai e capul familiei – ci „directorul” ei. cu drepturi politice și civile recunoscute tuturor. Spectacolul-Marfă legitimează societatea spectacolului (Debord). iar eforturile colective tind să genereze solidaritate. Modelul ierarhiei raționale e preluat inclusiv la nivel familial. consensul social postbelic s-a format în jurul următoarelor elemente: democrație politică reprezentativă. la organizare sindicală. ierarhia tradițională se păstrează. Prin opoziție la încălcarea drepturilor civile de către naziști. dar este reformulată în termenii unei ierarhii raționale specifice firmelor moderne de producție. Cooperarea are loc. Noua nouă stângă: o analiză în durată lungă Sorin Cucerai | 03/02/2015 I. Din perspectiva asta. Privit cu atenție. societate guvernată de puterea (tirania) administrativă. dominată politic de laburiști. valorile fondatoare ale lumii postbelice sunt solidaritatea și disciplina. cum anticipa Karl Marx. prin organizare ierarhică și control de sus în jos. Diferența tradițională de roluri se transformă într-o diferență pe modelul diviziunii muncii dintr-o unitate de producție. În ultimă instanță. cât mai ales prin asumarea solidarității ca valoare fundamentală. În fine. mai larg. acest consens este unul de stânga. Orice tiranie este “legitimă” atâta vreme cât asigură pâine și circ (Spectacol-Marfă).

cu o listă mai numeroasă de drepturi civile. Noul consens neoliberal Consensul neoliberal s-a conturat în jurul următoarelor elemente: democrație politică reprezentativă. consensul social se transferă de la o generație la alta cu modificări mai degrabă nesemnificative. III. drepturile au prostul obicei de a fi virtual nelimitate – atât ca număr. cât și ca sferă de exercitare. De exemplu. până la apariția tiparului. fără experiența directă a războiului dar cu experiența directă a bunăstării postbelice. Indiferent de ideologie. cel mai important. cu o durată de viață mai scurtă. a noilor descoperiri geografice și a noii astronomii. care pun capăt vechii lumi și fac posibilă revoluția neoliberală. O nouă generație. dar mai agresivă începe să ia treptat locul firmei industriale. dreptul guvernului de a interveni în economie. pentru a-l face vulnerabil la schimbare. În al treilea rând. treptat. capitalism de tip laissez-faire (un capitalism centrat pe servicii. Apar astfel drepturile femeilor. această narațiune a devenit imposibil de crezut. dacă nimic semnificativ nu s-ar fi întâmplat. La fel. Iar odată cu revoluția industrială. drepturile copilului. Iar firma comercială nu se bazează pe disciplina de producție. Dar și proletariatul industrial. Nu doar monoculturalismul și autoritarismul rațional sunt puse în discuție. ci pe noutate. cam de pe la mijlocul anilor ‘70 vechiul consens social e praf și pulbere. Rigorile necesare pentru a administra cu bine producția industrială devin.Experiențele primei generații postbelice s-ar fi putut perpetua pe o durată indefinită prin crearea de narațiuni simbolice transferate intergenerațional. așadar? În primul rând. Iar societatea și economia din anii ’70 sunt lovite de două crize petroliere și de stagflație. Summer of Love. Mai 68 și toate celelalte au fost mișcări anti-autoritare. la fel cum descoperirile geografice n-au anulat prin ele însele consensul feudal. în calitatea lor de reglementări. când drepturile sunt mai numeroase și fiecare dintre ele are o sferă mai largă de exercitare și când guvernul încă nu știe cum să lucreze cu toate astea. Firma de comerț. consfințite de Dumnezeu și de tradiție. pe inovație și pe capacitatea de a seduce. ca forță care frânează progresul și eliberarea societății de sub rigorile unui sistem vetust. mișcarea hippie. odată cu el. În al doilea rând. Dar sunt suficiente pentru a-l șubrezi. Dar. mai flexibilă. prin el. Practic. apare un drept nemaiauzit până atunci: dreptul la diferență. În fond. monoculturalismul a fost pus serios în discuție. a refuzat să mai accepte disciplina și s-a opus deschis autoritarismului rațional. după anii ‘60 asistăm la o tranziție dinspre capitalismul industrial spre cel al serviciilor. . ăsta e modelul prin care orice consens social se menține pe durate lungi: dacă nu intervine nimic care să delegitimeze respectivele narațiuni. iar forțele politice care administrează status quo-ul sunt incapabile să vadă asta și să se adapteze la noua societate. Doar credința în marile narațiuni simbolice face posibil consensul social pe termen lung. Solidaritatea în conformism e înlocuită. bariere care sufocă noul tip de economie. Lista drepturilor civile din anii ’50 e mai scurtă și mai restrictivă decât cea din anii ’70. monoculturalismul – a fost primul contestat. nimic nu a delegitimat la modul serios narațiunea feudală a ierarhiei naturale. dintre elementele consensului postbelic. cu solidaritatea în diferență. Dar și dreptul guvernului de a limita drepturi civile cerute din ce în ce mai insistent. Ce s-a schimbat. Toate astea nu sunt suficiente pentru a pune capăt vechiului consens postbelic. apare inevitabil și o neîncredere în guvern. Iar când rațiunea care uniformizează e înlocuită cu emoțiile care individualizează. ci și capitalismul industrial – și. Ierarhiile raționale încep să se confrunte cu tot ce reprimaseră până atunci: cu emoțiile. perceput pentru prima oară ca retrograd. Iar odată cu apariția acestei contra- culturi. am fi trăit și astăzi în limitele date de consensul postbelic. drepturile persoanelor LGBT. cu drepturile politice deja consacrate. autoritarismul rațional – și.

să iasă din sărăcie. prin sprijinirea mai accentuată a multiculturalismului (prin atenția suplimentară acordată grupurilor marginale sau marginalizate și cu consecința că stânga recunoaște mai multe drepturi civile decât dreapta). o mișcare de tip rețea. Dacă ne uităm cu atenție. nu este o mișcare propriu-zisă. Noua stângă apare și e suficient de consolidată încât să preia puterea cel puțin 10 ani mai târziu: în 1992 (democrații lui Bill Clinton). partidele vechii stângi muncitorești pierd alegeri după alegeri – ceea ce. dar nu în mod necesar. Elementul cel mai contestat al consensului neoliberal a început să fie capitalismul de tip laissez-faire. cât și moartea vechii stângi. Sfârșitul consensului neoliberal Contestarea semnificativă a consensului neoliberal începe în anii ‘90. Mișcarea asta are câteva caracteristici interesante: în primul rând.preponderent comerciale și financiare). e interpretată reducționist și represiv: este responsabilitatea celui sărac. neîncredere față de drepturile economice (cu excepția dreptului de proprietate și a dreptului de inițiativă economică) și față de drepturile sociale (combinată uneori. valoarea fundamentală a noului consens e libertatea individuală. Dar nu dintr-o perspectivă protecționistă. iar dacă n-o face vina îi aparține în totalitate. Între 1980 și 1990. dar mai ales în interiorul acelor mari birocrații private care sunt corporațiile multinaționale) este respins radical. ci dintr-una anti-corporatistă. noua stângă a adoptat un discurs universalist. Disciplina e înlocuită cu responsabilitatea – care. observăm că acest nou consens este unul mai degrabă de dreapta. solidaritatea în diversitate a primilor contestatari ai consensului postbelic s-a transformat în toleranță față de diversitate. Dacă valorile fundamentale ale vechiului consens postbelic erau solidaritatea și disciplina. Partidele și liderii politici ai noului consens vin la putere din 1979 în Marea Britanie (conservatorii lui Margaret Thatcher) sau din 1981 (republicanii lui Ronald Reagan). iar prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est i-a dat lovitura decisivă. De fapt. vechea stângă a intrat în criză. În plus. de inspirație marxistă. prăbușirea regimurilor comuniste a fost interpretată ca o confirmare suplimentară a narațiunilor simbolice generate de noul consens neoliberal. Noua stângă a încetat să mai fie o stângă muncitorească și a eliminat din discursul ei orice referire la clase sociale și la vreun război de clasă. neîncredere în stat (și în particular în guvern). Cuvintele de ordine au devenit: privatizare. confirmă atât dispariția vechiului consens postbelic. Coordonarea ei se face pe orizontală. respectiv în 1995 (laburiștii lui Tony Blair). prin accentul pus mai mult pe libertate decât pe responsabilitate. printre altele. noul consens a devenit rapid cunoscut sub denumirea de „democrație de piață liberă” (free market democracy. IV. astfel încât nu apare niciodată un lider în sensul formal. în interiorul acestui consens social stânga diferă de dreapta prin respingerea conservatorismului social. prezent în variante diferite atât în capitalismul industrial cât și în cel laissez-faire (în interiorul firmelor în general. a devenit susținătoarea capitalismului de tip laissez-faire și a contribuit alături de partidele de dreapta la destructurarea capitalismului industrial – inclusiv la distrugerea sindicatelor proletariatului industrial. Pe de altă parte. odată cu Global Justice Movement. dereglementare și dezimpozitare (în special dezimpozitare a succesului și transferare a poverii fiscale de pe capital pe muncă). stânga a trebuit să se transforme radical. nici imediată. cunoscută și ca mișcarea anti-globalizare. Corporațiile încep să fie văzute ca generatoare de sărăcie și de . Din perspectiva asta. în combinație cu neîncrederea față de drepturile sociale. Pentru a supraviețui politic. Modelul coordonării pe verticală. În fine. Odată cu apariția acestui nou consens. cu conservatorism social) și multiculturalism (interpretat mai ales ca pluralism al stilurilor de viață). Transformarea asta nu a fost nici ușoară. unde „piață liberă” înseamnă de fapt „capitalism de tip laissez-faire”). În plan politic. ci o mișcare de mișcări – cu alte cuvinte. de exemplu. prin deliberări.

Așa cum capitalismul industrial – și proletariatul industrial – fuseseră percepute ca retrograde.inechitate – și ca forțe de opresiune. previzibil. Pe de altă parte. . 67% dintre greci. Același lucru îl credeau 61% dintre japonezi. Acesta e motivul pentru care presa tradițională. Însă evenimentul care a destructurat definitiv consensul neoliberal a fost criza financiară și economică declanșată în 2008. a intrat în criză. Comerțul liber în sens neoliberal este perceput ca opresiv și din acest motiv: una dintre emoțiile fundamental umane este constant reprimată. inegalitatea socială era percepută ca o problemă foarte gravă de către 47% dintre americani. capitalismul de tip laissez-faire. 64% dintre germani. aceleași noi tehnologii au făcut ca prețul de producție al unor bunuri și servicii să scadă până aproape de zero. 70% dintre francezi și 72% dintre germani considerau că actualul sistem economic este inechitabil întrucât îi favorizează pe cei avuți. noile tehnologii au făcut ca organizarea în rețea și coordonarea pe orizontală să devină mult mai simple. 54% dintre cehi și polonezi. Social Justice Movement descoperă caracterul retrograd al capitalismului comercial. Pe de altă parte. Dincolo însă de formularea acestei noi viziuni. 90% dintre francezi. Liber cu adevărat. În 2013.) Pe scurt. a ignorat de la bun început și cu bună știință o emoție fundamentală: empatia. 61% dintre polonezi și 58% dintre cehi credeau în 2013 că viața copiilor lor va fi mai grea decât a lor. 65% dintre spanioli. emancipând astfel individul de sub tirania disciplinei colective. Consensul neoliberal e mort și îngropat. 65% dintre britanici. de protecția mediului și de obiectivul dezvoltării durabile. care anulează libertatea indivizilor. astfel că distribuția lor gratuită a ajuns să fie mai eficientă decât distribuția comercială. 65% dintre francezi. care a înlocuit rațiunea uniformizantă (și represivă) cu emoția care individualizează. cel care ține cont de drepturile sociale ale celor angajați în schimb. de exemplu. în condițiile unui pesimism accentuat cu privire la viitor. 86% dintre italieni. apare. 73% dintre italieni. 75% dintre spanioli și italieni și 84% dintre greci. așa cum e el definit în cadrul consensului neoliberal. nu e decât comerțul echitabil (fair trade). ca expresie a nelibertății. Evident. iar problema capitalismului neoliberal este că și alte industrii se pregătesc să aibă aceeași soartă – mai ales odată cu răspândirea și îmbunătățirea imprimantelor 3D. Comerțul liber. Aceeași credință este răspândită inclusiv în statele foste comuniste care între timp s-au integrat relativ bine în sistemul occidental: ea e împărtășită de 75% dintre cehi și de 79% dintre polonezi. este (sau ar trebui să fie) evident pentru oricine că actualul status quo nu mai poate fi menținut. din perspectiva asta. Pe de o parte. 76% dintre japonezi. 51% dintre germani. care se opune atât consensului postbelic cât și celui neoliberal. În același timp. Din perspectiva asta. 61% dintre americani. pesimismul cu privire la viitor este foarte accentuat. Rezultatele cercetărilor sociologice confirmă fără drept de apel acest lucru[1]. acesta din urmă a început să fie șubrezit chiar de unul dintre elementele care l-au făcut posibil: tehnologia. majoritățile devin colosale. pentru noua viziune în curs de formare. 85% dintre sud-coreeni și. 66% dintre sud-coreeni. în acest nou sens libertatea este redefinită în primul rând ca împuternicire (empowerment). la fel ca vechiul consens postbelic. 89% dintre spanioli și 95% dintre greci. a unei neîncrederi masive în caracterul echitabil al actualului sistem economic și a unei credințe robuste în ideea că inegalitatea socială constituie o problemă gravă. (Dacă se adaugă și procentul celor care consideră că inegalitatea socială este o problemă gravă. mai accesibile și mai eficiente decât organizarea firmelor de comerț (a căror ierarhie e deja mult mai puțin rigidă decât cea a firmelor industriale). În fine. 62% dintre americani. 50% dintre britanici. 74% dintre britanici. organizarea în rețea înseamnă eliminarea ultimelor rămășițe ale disciplinei industriale.

partidele noii noi stângi care livrează promisiuni de politici în spiritul noului consens social vor câștiga fără mari probleme alegerile. Știm însă ce anume îi poate pune capăt. VI. Acum însă. poate mai puțin. ci și unicități. culturale și de mediu și tratarea tuturor acestor drepturi ca având importanță egală (cu alte cuvinte. după cum respinge și lipsa de empatie specifică neoliberalismului. generatoare de creștere economică. În plus. În primul rând. La . Temele sale tari sunt democrația deliberativă și participativă. iar asta i-a împiedicat pe susținătorii lui să vadă lucruri care sar în ochi celor care integrează și empatia printre emoțiile care au drept la exprimare.V. Poate aproximativ 30 de ani. inclusivitatea. o constituie ideea că dreptatea socială și echitatea pot genera eficiență economică. prin contrast cu cele anterioare. Prin contrast cu vechea stângă. dreptatea socială și eficiența economică erau interpretate opozitiv: nu o puteai obține pe una decât în detrimentul celeilalte. Până atunci. Iar primul dintre aceste partide pare să fie Syriza – deși cel mai promițător dintre ele este Podemos. astfel că politicile sociale sunt reinterpretate ca politici de dezvoltare. fără să mai fie constrânsă de nevoi). Valorile pe care le exprimă sunt libertatea individuală (înțeleasă simultan atât în sens neoliberal. Noul consens social: noua nouă stângă Noul consens social se conturează în jurul următoarelor elemente: democrație deliberativă și participativă (combinată sau nu cu democrația reprezentativă). multiculturalism. la fel ca precedentele două. sociale. Această nouă nouă stângă se deosebește fundamental atât de vechea stângă muncitorească. dreptatea socială și echitatea. Ce va urma? E imposibil să știm cât de mult va dura acest nou consens. filosofia de tip open source. civile. Prin contrast cu noua stângă neoliberală. coordonare pe orizontală și capitalism social. Atât în cadrul consensului postbelic. partidelor politice derivate din consensul neoliberal le vor trebui câteva cicluri electorale ca să înțeleagă că lumea s-a schimbat și ca să se reformeze prin asimilarea noilor valori (așa cum partidelor vechii stângi le-au trebuit câteva cicluri electorale până să se transforme în partide neoliberale). ea respinge centrarea pe o clasă particulară și credința că o anumită clasă trebuie să aibă un rol dominant. cât și în sens de împuternicire). înlocuind toate astea cu viziunea unei inclusivități absolute și a unei societăți pe de-a-ntregul deschise. egalitatea în drepturi a tuturor drepturilor). și astfel exclusă. o valoare ignorată. just și echitabil. poate mai mult. respectarea integrală a tuturor drepturilor politice. Consensul postbelic a pus atât de mare preț pe disciplina conformistă încât a ignorat faptul că ființele umane nu sunt doar unități. economice. noul consens social este unul mai degrabă de stânga. cât și în cel al consensului neoliberal. Una dintre noutățile radicale a acestui nou consens. inclusivitate socială absolută (integrarea în corpul politic a tuturor ființelor umane care trăiesc pe teritoriul aceluiași stat). Consensul neoliberal a ignorat empatia ca emoție fundamentală. Am văzut deja două consensuri destructurându-se și e puțin probabil că noul consens va avea o soartă diferită de predecesoarele lui. dreptatea socială și echitatea ajung să fie considerate condiții necesare ale eficienței economice. înțelegând prin asta perpetuarea în eternitate a consensului neoliberal. Tocmai această reinterpretare radicală a raportului dintre dreptatea socială și eficiența economică face posibil dezideratul ca drepturile economice și sociale să aibă același statut cu drepturile politice și civile. noua nouă stângă respinge autoritarismul și organizarea disciplinată în structuri ierarhice. de inspirație (sau cel puțin de influență) marxistă. Privit cu atenție. Cel mai probabil. global. lucru care în cele din urmă i-a fost fatal. noua nouă stângă respinge ideea că dreptatea socială se opune eficienței economice. cât și de noua stângă neoliberală. comerțul echitabil și venitul necondiționat (menit să împuternicească orice ființă umană să își dezvolte pe deplin personalitatea și să contribuie activ la activitățile economice. E iarăși imposibil să mai avem candoarea ideologilor neoliberali care vorbeau despre „sfârșitul istoriei”.

„Lucrătorii manuali pornesc de la ideea de clasă. motiv pentru care găsim un tablou mult mai nuanțat în operele criticilor și istoricilor literari. În cazul când nu sunt mulțumiți cu asta trebuie să părăsească și postul pe care îl au. an I. în Săptămâna muncii intelectuale și artistice. să lăsăm să reiasă din însuși cuprinsul gazetei ideile care ne preocupă. dar respingând orice formă de dictatură.Mărturie stă gazeta Săptămânii muncii intelectuale și artistice. Propensiunea istoricilor spre detalierea aspectelor politice a lăsat ignorată latura culturală a acestei perioade. Petrescu e convins că numai intelectualii pot schimba fizionomia României. Cu o singură condiție: dacă intelectualii vor să devină ceea ce doar teoretizează. Iar evantaiul acestor proiecte intelectuale e unul atât de larg. Poate acesta e un motiv pentru care multe proiecte intelectuale rămân aproape necunoscute. În al doilea rând. Dacă țăranii îndură greul neoiobăgiei. Ce îi preocupa pe acești oameni? Răspunsul îl oferă chiar Camil Petrescu. când am pornit apariția Săptămânii. Dar noi suntem acum abia la începutul noului drum. Ce ne preocupă… (Problemele muncii intelectuale…) SocialEast | 13/02/2015 Interbelicul românesc rămâne încă o arhivă intelectuală incomplet cercetată. dacă pot păstra măcar neutralitatea. care aduceau un suflu proaspăt unei societăți ce părea să se afunde în impostură și în ignorarea problemelor esențiale. ca în loc de un program. e nevoie de o criză economică suficient de severă și care să survină abia după ce au fost îndeplinite celelalte două condiții. Ion Caraion vorbea despre poezia lui George Bacovia ca despre una a „sfârșitului continuu”. Numai unii miei intelectuali vor să sugă și la oi străine. măcar în România. istoria nu se repetă. Proiectul propus societății românești de Camil Petrescu era cel al noocrației. atitudinea pe care o avem față de toate manifestările sociale și politice de la noi. Neîncrezător în capacitatea democrației de a schimba societatea. Cititorul va regăsi în acest articol-program suficiente motive să spună că.fel. Deși a apărut pentru o foarte scurtă perioadă de timp (ianuarie – martie 1924). (Dragoș Sdrobiș) Camil Petrescu. pot să câștige o pâine. cât și publicului larg. Paul Zarifopol. căci sunt persecutați. în care actorii principali rămân doar liderii politici. Ce ne preocupă… (Problemele muncii intelectuale sunt dintre cele mai complexe și nu pot fi discutate decât într-o gazetă consacrată exclusiv lor). . nr. fondată de Camil Petrescu. Săptămâna muncii intelectuale și artistice a reușit să adune nume consacrate sau la început de drum (Felix Aderca. limanur ile către care ne îndreptăm. atunci șansa lor este să devină o clasă. poeții mor prin ospicii” [1]. Iar actualitatea problemelor de atunci poate reprezenta un bun prilej de reașezare a dezbaterilor culturale și a celor politice. încât interbelicul nu mai apare doar ca martor al ascensiunii extremei drepte. muncitorii intelectuali care nu pot accepta protecția. atât specialiștilor. Articolul lui Camil Petrescu pare a se situa între speranța începutului continuu și deziluzia sfârșelii continue. În fine. Decuplarea politicului de cultural a contribuit la construirea unei imagini schematice a interbelicului. Pe plaiurile mioritice istoria pare că stă pe loc. Camil Petrescu. iar scandalurile de presă pun istoria în mișcare. Ilarie Voronca. burghezia o practică. 3 din 18 ianuarie 1924 Am crezut suficient. se poate întâmpla ca noul consens să ignore ceva care mai târziu să le pară unora de neocolit și care astfel să facă posibilă o versiune alternativă a viitorului. e nevoie ca progresul tehnologic să facă posibil un mod de organizare compatibil cu acel viitor alternativ. Țărănimea o afirmă. […] Sub domnia burghezimii. Perpessicius). așa că vă invit mai degrabă să înțelegeți drumul – și să vă bucurați de călătorie.

Gazeta noastră își propune să se consacre exclusiv intereselor muncitorilor intelectuali. un instrument de acțiune. E destul să amintim toată absurditatea comunismului și desființarea neinteligentă a capitalului. nu să impunem o dictatură muncitorilor intelectuali (singura care în ultima analiză ar avea un sens dintre toate dictaturile). Burghezia are capitalul (și mai ales voința mai Înaltă). Dar nu ne vom confunda în nici un caz cu nici una dintre ele și nici nu vom deveni o simplă anexă a lor. Ce atitudine vom avea noi față de celelalte categorii sociale? Vom fi alături de cele oprimate. Luptând în caz de nevoie cu arma formidabilă a unei greve. cu egală căldură. unele contrazicându-se cu celelalte. De altminteri. I. sau dacă vreți: FEDERAȚIA ASOCIAȚIILOR MUNCII INTELECTUALE.Un „program” ni se pare prea pedant.N. care deținând puterea vor tinde să abuzeze de ea (o lege politico-socială). NU E SEMNIFICATIV CĂ ÎN ACEASTĂ CONSTITUȚIE S-A PREVĂZUT REGLEMENTAREA MUNCII MANUALE. Sau dacă se anunță cu o literă greu de citit în josul unei coloane un caz de nedreptate la ministerul muncii. Numai niște miopi intelectuali își pot închipui că dacă țăranii nu puneau mâna pe vot nu li s-ar fi escamotat împroprietărirea. Muncitorii intelectuali nu vor putea însemna nimic până nu vor avea la îndemână o armă politică. luptând împreună împotriva abuzurilor. global rămânând ca fiecare problemă indicată să facă obiectul unor articole anume. țărăniștii cu burghezii. muncitorii manuali – sindicatele. Pentru că lămuririle date înainte și după apariția gazetei n-au fost suficiente. țărănimea are votul universal. Pentru că e destul să privim în Rusia ca să înțelegem ce soartă ne așteaptă în caz de izbândă și dictatură a muncitorilor. Ziarele noastre servesc toate interesele și despre ele se poate parafraza pe drept cuvânt: cine servește pe toată lumea. nu servește pe nimeni. E adevărat că noi înșine nu putem suferi echivocurile. proprietarii cu chiriașii. capitaliștii cu muncitorii. să zicem. Și. Firește că într-un mod cu totul sumar. simple oficii în paginile cărora plângerile se depun numeroase și necontrolabile. În special. Și în privința aceasta ne deosebim de atâtea mari cotidiane. fie manuali. autorul nedreptății. care vor putea cere totul prin formidabilul instrument de acțiune care va fiConfederația generală a muncii intelectuale. Toate asociațiile morale din lume n-au făcut mai mulți vegetarieni și mai puțini alcoolici. Uitaserăm că suntem în țara suspiciunilor posibile. necum să îndrepte pe oamenii politici. în care curând Mișa Vasiescu ar înlocui pe d. Săveanu. le întregim în numărul de față. Azi sau mâine – asta se știe – ei vor stăpâni. fie intelectuali) vom căuta. Muncitorii intelectuali. fiecare din aceste clase au programe excesive în conflict cu toate rezultatele științei și sociologiei. vor putea ține astfel piept celorlalte clase sociale. a tuturor muncitorilor intelectuali(căci greva e singura posibilitate de replică a muncitorilor. numai o publicație menită să sporească numărul celor care se vaită. drepte și nedrepte. Săptămâna muncii intelectuale și artistice nu este numai o publicație de alarmă socială și politică. aceste gazete au o bază hotărât comercială. FĂRĂ CA NIMENI SĂ SE GÂNDEASCĂ LA REGLEMENTAREA CELEI INTELECTUALE? Și nu ar fi bogat în urmări să ne întrebăm din ce cauză? . pe ultima pagină se descrie cu uimitor lux de amănunte banchetul oferit la Focșani d-lui N. ca să nu dorim niciodată o dictatură țărănească. ea se face vehiculul unei idei: federalizarea tuturor asociațiilor profesionale într-o CONFEDERAȚIE GENERALĂ A MUNCII INTELECTUALE. În coloane vecine sunt apărați. pe urmă. E locul să ne arătăm din nou neîncrederea în așa-zisele asociații și uniuni absolut ineficace și care dovedesc sau o pricepere mărginită sau o literară neseriozitate. dar să facem ca munca noastră să devină un factor politic. Mihalache. mai ales când vor găsi modalitatea de colaborare cu tronul. E de asemenea suficient să reamintim războiul pe care Stamboliiski l-a dus în Bulgaria împotriva intelectualității. atât de numeroși în țara românească.

iar pentru unul intelectual ceva mai multe. nu putem fi decât alături de acei care cântă prohodul parlamentarismului sau cel puțin reducerea lui la rolul senatului de azi. nu trebuie puși să tragă la camion). iar cuvântul lor (nu fără sensibila răsplată materială) îi silește să realizeze soluții opuse muncii intelectuale. fără îndoială. 1 din 5 ianuarie 1924. O problemă dintre cele mai importante va fi. de asemenea. În numerele viitoare. Azi se știe vag că pentru un efort manual își trebuie atâtea calorii. etc. în acele partide. Vom pleda pentru o verificare a acestei false distribuiri de roluri. că programul lor e programul burgheziei. Necesitatea organizării capitaliste a răsturnat scara valorilor intelectuale. Can Science Determine Moral Values? A challenge from and dialogue with Marc Hauser about The Moral Arc B Y MICHA EL S HERMER . Vom arăta. deosebirea profundă între calitate și cantitate (caii de curse. 1. agricultori etc. străine nouă. care protestează cu mai mare îndârjire împotriva ideii de clasă. dar tot reală. Angelescu e elocvent în această privință. Nu ne interesează decât indirect asociațiile internaționale umanitariste și credem absurdă afilierea lor la comunism. Dar sunt și alte condiții care diferă enorm: distribuția în timp. nr. a fost pentru că trebuia să arătăm că tocmai burghezia. spune un principiu hipologic. Camera fiind înlocuită cu un Consiliu tehnic. [1] Camil Petrescu. favorizând nu pe cei merituoși. Valoarea muncii intelectuale etc. Sublinierile aparțin lui Camil Petrescu. De altminteri. an I. Dacă încă de la început nu le-am abordat. socialiștilor sau țărănimii. pe care mașinismul modern a făcut-o atât de complexă. deci. Cazul d-lui dr. a produsului intelectual. Internaționalismul nu se poate realiza pe baza unei naționalități internaționale.. București. mai exclusiv și mai înverșunat decât oricare alta. articole în jurul chestiunilor: Situația muncitorilor intelectuali față de celelalte categorii sociale. p. Muncitorii intelectuali și ideea de clasă. Ei sunt în cazul socialiștilor înscriși în listele clubului liberal. stabilirea condițiilor psihologice și fiziologice ale muncii intelectuale (în legătură cu reglementarea ei).Acestea sunt probleme sociale. Cine sunt și cine nu sunt muncitori intelectuali. necesitatea mediată. în parte: muncitori. că dorim introducerea unui spirit mai puțin empiric și mai mult în conformitate cu datele științei în administrația Statului. ci pe cei utili clasei burgheze. practică această idee. În consecință. Când ni se vor cere lămuriri în ceea ce privește situația muncitorilor intelectuali din celelalte partide vom arăta că ei sunt pe baza unor principii. în Săptămâna muncii intelectuale și artistice. discuțiunea pe larg a acestei chestiuni va fi una dintre preocupările Săptămânii. nu ieftinirea telefonului sau chiar combaterea impozitelor. care dăunează progresului intelectual. Fără îndoială că ideea delimitării muncitorilor intelectuali într-o clasă socială ridică o mulțime de probleme.

including: the 1 worker on the side track is safe. and an inspiration for times when we see the world as dark and dangerous. and that the most important of these that emerged from the Age of Reason and the Enlightenment are science and reason. Thus. with the famous trolley problem. In brief. the answer is easy: turn the trolley. Fantasy dilemmas such as the trolley problem are introduced in philosophy to help us think through central moral issues in the absence of our real world connection to the problem. I want to take up the latter. though I fully agree that reasoning by means of careful argumentation has and will continue to serve us well on our path to moral progress. rather. But as in any tour de force. instead of wrestling with abortion per se. killing 1 worker but saving the lives of 5. Let me begin. together with the role that cultures may play in bending both our judgments and our actions. I argue that most of the moral development of the past several centuries has been the result of secular not religious forces. the driver is deciding that his life is less .M arc Hauser: The Moral Arc(TMA) is a tour de force. as a species. I disagree that science and scientific evidence will settle or even help settle many of the moral challenges we face as individuals and as a species. therefore. terms that I use in the broadest sense to mean reasoning through a series of arguments and then confirming the conclusions are true through empirical verification. close to where you begin in the book. for example. As well. and that you discuss in TMA. The moral philosopher Philippa Foot first introduced the trolley problem in a paper focused on abortion and the doctrine of double effect. it will illuminate the nature of our moral instincts. so by turning the trolley. some of the primary challenges to your thesis come from the moral dilemmas and scenarios that have been used in the scientific work of late. to difference between deontological as opposed to utilitarian perspectives. Joshua Greene’s book Moral Tribes) I fully support scientific inquiry into morality. But I don’t believe that this work will settle key moral problems. If one focuses on consequences. as I see it. a celebration of our moral progress. to a first approximation. Foot wrestled with the reasons why we might or might not consider the means by which we carry out an action as more or less significant than the consequences of such actions. this distinction maps on. we are becoming increasingly moral. The original trolley problem asks us to consider whether the driver of a runaway (no brakes) trolley should allow it to continue down the track where it will run over and kill 5 workers or steer it onto a sidetrack where it will kill 1 worker. there are sections that are controversial and others that seem to provide less than the explanatory adequacy championed. articulated succinctly on page 3 of the Prologue: … we can trace the moral arc through science with data from many different lines of inquiry. But there are other considerations. all of which demonstrate that in general. In fact. As should be clear from the empirical work that I and many of my students and collaborators have carried out on the nature of moral judgments (see. focusing in particular on the fundamental thesis that runs throughout the book.

. all designed to disentangle the factors that might be in play when we are faced with competing moral outcomes. Where science has played a role-including some of my own work. including arguments from philosophers. This kind of evidence is of interest in terms of our understanding of the factors that may or may not guide moral judgments. Much has been discussed about these cases. but legally forbidden to cause this person to die through lethal injection (active euthanasia). Joshua Greene.. but they don’t enable us to decide whether we should punish those who push the heavy man or reward them because they have contributed to greater human flourishing! The debate between deontological and utilitarian reasoning rages on. 2007. including connections to applied issues such as abortion and euthanasia (see below) derive from careful deliberation. but a bystander is standing on the side of the track next to a very heavy man. judging hundreds of different dilemmas (Hauser et al. and so on. If the bystander pushes this man onto the track. pushing the man seems morally wrong in the second case. including the United States. and much progress has been made in thinking about them. and science won’t decide which wins the day. 2009) . Based on responses from thousands of subjects. it is legally permissible to allow someone who is in pain and suffering from an incurable disease to die (passive euthanasia). not scientific evidence. or is more likely to lead to human flourishing. Liane Young)-is in revealing how different factors influence people’s judgments. so the 1 worker’s death is a byproduct or side-effect. Banerjee et al. the driver doesn’t intend to kill the 1. his weight will stop the trolley from advancing and killing the 5 workmen. reflection and philosophical expertise. But none of the scientific evidence provides the means for deciding which position is the more morally progressive view. though there is scientific evidence from some of my own work (Hauser et al. and many others like them (see below). judgments about right or wrong were not influenced by gender. Euthanasia In many countries. he intends to save the 5. have taken this route because of careful reasoning. but this man will of course die. though the consequences seem to dominate our decision-making in the original case. such as the Netherlands. though the numbers are the same as in Foot’s case – 1 vs 5 – many of us feel a substantial difference. Here. 2010). In response to Foot’s case. one that is highly relevant to a number of issues raised in TMA. and some of the remarkable students I have had the privilege to work with (Fiery Cushman. passive euthanasia and incest. One of the most vivid spinoffs considered the case where a runaway trolley is empty. But the conclusions that have been drawn. In particular. Scientific evidence didn’t push the Netherlands in this direction. the moral philosophers Judith Thomson and Frances Kamm spun off a railroad station’s worth of cases. as well as the contributions of John Mikhail.valuable than any single individual on the main track. Consider one example. Consider next a different set or class of moral situations: active vs. Countries that allow both active and passive euthanasia. Each of these issues have fascinated philosophers and scientists. rather. education. including a contrast between atheists and all those with some kind of religious background. the means seem to dominate our decision- making in this second case: though we may feel that turning the trolley makes good moral sense in the first case. political affiliation or religious background.

but it doesn’t tell us whether the Americans are backwards or progressive in terms of the legality of euthanasia. and Newton discovered that the world is governed by natural laws and principles that can be revealed. Incest Scientists such as Jonathan Haidt have carried out terrific work showing how the emotion of disgust plays a role in guiding our moral judgments. and moral systems. the results show that although the Dutch have explicitly decided to endorse both the action of ending someone’s life and the omission of allowing someone to die. scientific evidence provides increasingly interesting information on the nature of our moral judgments and actions.) Ever since the Scientific Revolution. Charles Montesquieu. which they then used to make predictions and test hypotheses about how best we should live. doesn’t tell us whose view is morally superior. thinkers in other fields during the Age of Reason and the Enlightenment sought to understand the laws and principles that govern political. Copernicus. preferred. understood. and scientists use reason when deducing general principles from specific observations. Scientific evidence can illuminate how human nature and nurture shape our moral judgments to these cases. is unlikely to lead to negative consequences for the developing fetus. whereas someone else may not. Galileo. But most of this work plays no role in shaping the moral conversation. like Americans. economic. they see actions as morally worse than omissions when the scenarios are unfamiliar. including cases of incest. Interestingly. without reproductive consequences! But the fact that you might find incest disgusting and morally wrong. Harvey.comparing how Dutch and American subjects judge the moral permissibility of actions as opposed to omissions in unfamiliar cases. when you tell people about a brother and sister who decide to have protected intercourse and keep it a secret. or more likely to lead to human flourishing. given that incest among relatively distant relatives. Kepler. This is interesting with respect to the nature of our moral judgments. Michael Shermer: Thank you for taking the time to read my book carefully Marc. I conjecture that it is “science and reason”-not just “science” in the narrow sense of running experiments in a lab and collecting data—that have been the major drivers of moral progress because they can and have determined moral values. In his most famous case. social. and used to make predictions and test hypotheses. but will not provide the ballast for adjudicating between arguments. and the relative immunity of this system to cultural influences. one might argue that we should support those who are more tolerant of incest. when scientists such as Bacon. including a wealth of evidence that extends from genes to behavior. In fact. And tell others to just get over their disgust! In sum. legal. because the philosophical tradition of reason and logic underlies all of science. Thomas Hobbes. many find this morally wrong and definitely yucky. despite the fact that it is protected sex and thus. Cesare . (I reject the “philosophy is dead” notion recently proffered by a few popular scientists. and for articulating so clearly what most scientists and philosophers believe about the wall separating science and values. First. such as second cousins.

Beccaria, John Locke, Jeremy Bentham, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Thomas Paine,
Immanuel Kant, François Quesnay, David Hume, Adam Smith, and others were all, in my reckoning,
scientists who employed the best empirical and rational tools of their age. The term “scientist” didn’t
exist then, so they are often referred to as philosophers or natural philosophers, but whatever terms we
use my point is that they placed supreme value on reason and scientific inquiry, from which they
discovered or derived such concepts as human natural rights, equal treatment under the law,
individual autonomy, freedom of thought and expression, and other principles related to equality and
liberty, on top of which they built a diverse, cosmopolitan worldview of Enlightenment Humanism.

Hobbes’s Leviathan, considered the most influential political treatise ever written, begins with atoms
in motion and builds on observations and first principles to devise a rational- and empirical-based
social system (he called himself the Galileo of civil society). In his book Esprit des Lois (The Spirit of
the Laws), Montesquieu invoked Newton when he compared a well-functioning government to “the
system of the universe” that includes “a power of gravitation” that “attracts” all bodies to “the center”
(the monarch), and he employed the deductive method of Descartes: “I have laid down first principles
and have found that the particular cases follow naturally from them.” By “spirit” Montesquieu meant
“causes” from which one could derive “laws” that govern society. “Laws in their most general
signification, are the necessary relations derived from the nature of things,” he wrote. Quesnay—
physician to the King of France—and his followers (the French physiocrats) undertook a systematic
study of the economy from which they gathered empirical evidence and derived rational principles that
underlie how economies grow or shrink as a function of government policies (and from where the
French term laissez faire—“leave alone”—comes). This led to the Scottish Enlightenment philosopher
Adam Smith to compose the founding text of economic science, which everyone knows as The Wealth
of Nations. Its full title, in fact, is An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations. It
is a scientific inquiry to discover the true nature and causes of wealth, straight out of the tradition of
the scientific revolution.

So historically, we have already been using science to determine such moral values as the best way to
structure a polity, an economy, a legal system, and a civil society, in the same way that physicians have
developed improved medical science and epidemiologists have worked to build better public health
science in order attenuate plagues, disease, and other scourges of humanity. If you agree that it is
better that millions of people no longer die of yellow fever and smallpox, cholera and bronchitis,
dysentery and diarrhea, consumption and tuberculosis, measles and mumps, gangrene and gastritis,
and many other assaults on the human body, then you have offered your assent that the way
somethingis(diseases such as yellow fever and smallpox kill people) means weoughtto prevent it
through vaccinations and other medical and public health technologies. Analogously, if you agree that
millions of lives have been saved over the past couple of centuries by a reduction in violence (war,
torture, homicides, etc.) due to improved understanding of causality in these areas and the application
of appropriate policies based on those causes, then you might well concur that applying the methods of
the social sciences to further attenuating war, crime, and violence is also something we ought to do.

Why are these science-based policies morally good? Because they lead to the survival and flourishing
of sentient beings, which is a moral starting point grounded in evolutionary biology. By survivalI mean

the instinct to live, and byflourishingI mean having adequate sustenance, safety, shelter, bonding, and
social relations for physical and mental health. I claim that any organism subject to natural selection
will by necessity have this drive to survive and flourish. If it didn’t, it would not live long enough to
reproduce and would no longer be subject to natural selection. BysentientI meanemotive, perceptive,
sensitive, responsive, conscious,and therefore able to feel and to suffer.

Finally, to your point about utilitarianism and the trolley dilemma, by the “moral arc” of progress I
mean an improvement in the survival and flourishing ofindividualsentient beings. I emphasize the
individual (the 1 worker on the track) over the collective (the 5 workers on the track) for four reasons:
(1) Natural selection operates on individual organisms, not groups. (2) It is the individual who survives
and flourishes or who suffers and dies, not the group, tribe, race, gender, state, nation, empire, or
society. Individual sentient beings perceive, emote, respond, love, feel, and suffer, not populations,
races, genders, groups, or nations. (3) Historically, immoral abuses have been most rampant, and body
counts have run the highest, when the individual is sacrificed for the good of the group. The utilitarian
calculus that it is permissible to kill 1 to save 5 is too easy to ratchet up to kill 1 million to save 5
million, and that is the basis of genocide and why utilitarianism fails in certain real-world situations
(as opposed to hypothetical moral dilemmas), and therefore… (4) The rights revolutions of the past
two centuries have focused almost entirely on the freedom and autonomy of individuals, not
collectives—on the rights ofpersons, not groups. Individuals vote, not races or genders. Individuals
want to be treated equally, not races. Rights protect individuals, not groups; in fact, most rights (such
as those enumerated in the Bill of Rights) protect individuals from being discriminated against as
members of a group, such as by race, creed, color, gender, or—soon—sexual orientation and gender
preference.

Legal systems have evolved to follow this line of reasoning and historical development. Analogous to
the trolley problem, if a surgeon has 1 healthy person in her waiting room and 5 patients in operating
rooms each dying of an organ failure that the harvesting of the 1 will save the 5, if she were to carry out
the surgeries resulting in the death of the 1 healthy person to save the 5, she would go to jail for
murder. The moral arc has bent, in part, because our legal system has followed our intuition that the
intentional harm or murder of an individual against their will feels wrong, and your own research
confirms that most people would not push 1 man off a bridge onto the track to stop the trolley from
killing 5 workers. Natural rights theory trumps utilitarianism based on my moral starting point of the
survival and flourishing of individual sentient beings.

As for your real-world examples, euthanasia is resolvable by natural rights theory (which I consider to
be science-based): as long as the individual consents to allowing herself to die or instructs someone to
initiate an assisted suicide (here videotaped consent should be mandatory to prevent abuse of the law),
it is morally acceptable regardless of whether or not it leads to the greatest good for the greatest
number. Incest, in part, follows natural rights theory because the incest taboo, which anthropologists
have shown is a human universal, was selected for because of the genetic harm from too much
inbreeding, and from modern psychological research showing that incestuous relationships between,
for example, fathers and daughters, can be severely damaging to the child. Of course, if you alter the
conditions such that the incestuous relationship is consensual, between distant cousins, and does no

one harm, then it may be considered morally acceptable. But here the problem is that the exceptions
are mostly in the realm of philosophical thought experiments designed to nudge our intuitions to come
into conflict with our reasoning. In conclusion, science and reason can and have helped us determine
moral values.

Marc Hauser:

I started off my comments by noting a distinction between reason and scientific evidence.I specifically
said that reason, rational discourse, etc., has been essential to moving our discussions of morality. I
also noted that science has informed important aspects of how humans judge moral situations and
how we act, and what can lead to universality as opposed to cross-cultural variation; the latter can be
important as knowing human biases can inform policies, as Kaplow and Shavell have argued in their
legal treatise comparing fairness as opposed to individual welfare discussions.My worry is that I don’t
feel as though you engaged with the core part of my comment which is that scientific evidence can’t
adjudicate between different moral perspectives when different moral perspectives have validity on
their own. In other words, if you are a utilitarian you put more weight on consequences than means,
and if you take on a deontological perspective, you see the means as more important than the
consequences; you see the world through a lens of well reasoned “reasons.” So reasoning yes.But the
key part of the quote from your book is that we determine that our moral “conclusions are true
through empirical verification.” But evidence wouldn’t convert a utilitarian over to the dark side of
deontology, and vice versa.A good counter-example would convert some, especially if it led to a
slippery slope dragging in other cases.So it is not that I reject reasoning, and it is not that I reject the
role of science in some cases. For example, if you can show that a vaccine saves thousands of lives-the
evidence-then it should be possible to argue based on this that people ought to take the vaccine. And
yet, even here, if your culture promotes a perspective of using only traditional medicine, as opposed to
artificial chemicals, but you do so knowing the risks, could we mandate this as policy?But toward the
end of your commentaries, when you engage in my cases, your response is couched in terms of good
reasons, but not in terms of evidence from scientific observations and experiments that could
adjudicate between the options. A smart open minded utilitarian could be convinced to change as a
function of a good logical argument, but if you showed him evidence that, say, significantly more
people consider the means over the consequences, I doubt this would have any impact. I raise this
latter point, because this is precisely the response I received from many distinguished philosophers in
response to my empirical work. In fact, Frances Kamm, the distinguished Harvard ethicist told me in a
seminar on my work that she didn’t really care if 5 million people voiced a different judgment from her
own on a particular trolley problem, because her own reasons were principled and considered in the
context of a broader view of right and wrong. In brief, the evidence was irrelevant.

The challenge, in brief, is for you to point to work in either your book, or elsewhere, or even in
principle, that could flip things around.This is the challenge that I posed to Sam Harris as he was
writing his book, and I don’t feel that it has been addressed.

and modeling can decide between competing moral views in the hard cases we have been discussing. you decide that humans have the moral right to control other animals. some of the critical ingredients of sentience as well as moral agency (as opposed to moral patience). in terms of evidence. or Sam’s. it became clear to me that there are a lot of Americans who simply don’t care how many people die from gun violence each year (tens of thousands). as you say. then we are not in the game of morality but about individual choice. and so far. When philosophers get in your grill. and science may help society design its moral systems to be as optimal as possible for these differing peaks. What a science-and-reason based society has done is allow us to establish a system that can be changed in response to these differing values so that there are multiple peaks from which to choose. they cherish their freedom to own a gun over the carnage that piles up as a result. including hunting them and using them. without doubt. we won’t have a system of morality that can operate with others. imagine that we find scientific evidence that determines. it is about how individuals decide what is best for them.To come at this in a slightly different manner.” For example. in the sense you are using the term to mean empirical evidence. in essence. boils down to this. and decide to follow its implications. Science may help you choose which one is best for you. Sure there are multiple peaks. or mine and Josh Greene. even though you explicitly stated that from reason we decide with “empirical verification. observations.I don’t think that is new. you haven’t provided any cases where it has.If individuals within a society recognize the significance of a finding.I understand this evidence and I decide that since these animals are like my children. then that would be different. given the diversity of human interests and moral foundations it may be that there are. But if I decide for myself what pieces of evidence are worth picking and what pieces I can ignore. I think your sense of science. also understand this evidence. and what it can contribute. They have. or difference between us. may not be ultimately resolvable through science. “multiple peaks on the moral landscape. but decide that it is irrelevant to your moral decisions because they are not humans. experiments. or walked through some plausible scenarios for how it might.In essence. because the core issue is our well . but can think about their future selves. in my public debates with John Lott over gun control (he wants almost none and I want some). or the “lifeboat ethics” dilemmas given to students to suss out the various moral problems inherent in any ethical system. not the role of reason. Now. Sam’s multiple peaks don’t help.Michael Shermer: I think a lot of moral thought experiments along the lines of the trolley problem. that some animals not only feel pain. understand what it is like for another to feel pain. on the other hand. boils down to reason. as Sam Harris articulated it in his book The Moral Landscape. I can neither support eating them nor carrying out experiments. and this is what philosophers and other great minds have considered for a long time. and act on the basis of it.I don’t think it can. and I base my morality on such selective picking. it is about the strong version of the claim: science and its evidence.” For me the challenge has always been whether science. If. Marc Hauser: I think the core issue. You.

then I don’t think you have shown this. he could not have discovered anything else- scientists studying political.The evidence can’t decide who is morally right because there are different standards. and moral subjects will discover certain things that are true in these realms. gender. that Jews did not cause the Black Death. and I can’t imagine a philosopher on the planet who wouldn’t be. either in terms of prior work or in principle work. But what has happened is that in the same way that Galileo and Newton discovered physical laws and principles about the natural world that really are out there.Three peaks? If so. as opposed to gut feelings and appeal to the supernatural. or religion above the rights of the individual. fine. that burning women as witches is a fallacious idea. Jonathan Haidt’s six moral foundations (described in his book The Righteous Mind) are an interesting test case because. we then have a moral obligation to expand those rights where we can.being. race. if you want to take the stronger position that all aspects of the moral arc have been and will be guided by scientific evidence. Just as it was inevitable that Kepler would discover that planets have elliptical orbits-given that he was making accurate astronomical measurements. nation. Liberty/oppression. and they want them because it is part of their nature to want them-it is instinctive-and a proper scientific understanding of human nature has revealed this fact. economic. that democracies are better than autocracies. they are part of our nature.Someone else decides that the evidence is important. related to our desire for freedom and autonomy and our resentment of bullies and oppressors who try to restrict our liberty. chemists. that torture and the death penalty do not curb crime. but insufficient. Knowing that. that blacks are not intellectually inferior to whites.On the other hand. Michael Shermer: Perhaps not all aspects of the moral arc have been bent by science. I am totally on board.If the moral arc is guided by reason. For example. they would need to understand. These rights have expanded around the globe because individual sentient beings want them. etc. but science isn’t going to adjudicate. that market economies are superior to command economies. evolved features of our minds as social primates. of the kind that biologists. physicists. and to help people whose rights are being violated. and given that planets really do travel in elliptical orbits. that slaves don’t like being enslaved and oppressed.. My view is that ever since the Age of Reason and the Enlightenment the idea that individual sentient beings have natural rights has outcompeted other ideas that place the group. That for another species to count as a moral agent. so too have social scientists discovered moral laws and principles about human nature and society that really do exist. tribe. as he argues. social. or that women are not too weak and emotional to run companies or countries. . So. 1. I guess it boils down to this for me. collect in their daily lives. or at least come to understand (as in human babies) the moral issues in play.

This foundation generates ideas of justice. related to our long history as tribal creatures able to form shifting coalitions. 2. I claim that these moral foundations-these truths about our moral nature-are discoverable by science. Purity/sanctity. Fairness/reciprocity. It is in this sense that rights theory trumps utilitarian theory. and nurturance. This foundation underlies virtues of leadership and followership. shaped by the psychology of disgust and contamination. 3. This foundation underlies religious notion that the body is a temple that can be desecrated by immoral activities and contaminants. liberals tend to emphasize the first three. al Qaeda. openness. including deference to legitimate authority and respect for traditions. 4. care. Exceptions such as ISIS. This foundation underlies virtues of kindness. Harm/care. . at least in these cases and others I document in The Moral Arc. I am prepared to argue that one of the drivers of moral progress as I have defined it is that the second three foundations that have been the backbone of groups. and libertarians focus more on the first foundation over all others. 5. In-group/loyalty. This foundation underlies virtues of patriotism and self-sacrifice for the group. shaped by our long primate history of hierarchical social interactions. authority. tribes. tolerance. and fairness over in-group loyalty. and autonomy. Authority/respect. related to the evolutionary process of reciprocal altruism. rights. reason. and religions are being outcompeted by the first three that are the central core of the rights revolutions of the past two centuries. and purity is more likely to lead to the survival and flourishing of individual sentient beings. conservatives tend to value the second three. and others who want to return to a 7th century Caliphate built on Sharia prove the generalization: they reject the Enlightenment values of science. 6. gentleness. related to our long evolution as mammals with attachment systems and an ability to feel (and dislike) the pain of others. The reason for their success is that the worldview of Enlightenment Humanism and Classical Liberalism that embraces liberty. nations. As Haidt’s data shows. and individualism. and once discovered can be used in the service of the betterment of humanity.