Vous êtes sur la page 1sur 5

Creativitatea și stimularea potentialului

creativ al elevilor

Creativitatea este o capacitate complexa a omului, o structura


caracteristica a psihicului care face opera creatoare. Sămânța roditoare a
creativității o constituie imaginația, acea funcție care transformă impresiile
amintirile,ideile noastre creând combinații ,plăsmuiri variate,unele dintre ele
constituind izvorul principal al inspirației creatoare de valori.
Activitatea creatoare este una dintre cele mai mari provocări ale vieții și
implicit atrage dupa sine cele mai mari recompense.Creativitatea înseamnă un
mod de a fi, de a gândi, este una din cele mai puternice forțe care ne conduce
catre realizări pozitive în viață.Printre multe altele ne poate scăpa de stres
deoarece presupune abilitatea de a găsi soluții la problemele noastre.
Pentru a face față cerințelor zilei de mâine, copiii trebuie să gândească
rapid, să fie flexibili,ingenioși și să dea dovadă de imaginație.De aceea este vital
să-i crestem de mici în spiritul creativității și al ingeniozității.
Creativitatea este definită sub forma a patru accepțiuni ca: proces, produs,
potențialitate,general umană,dimensiune sintetică în profilul personalității.
Prin intermediul creativității, personalitatea umană se încadrează într-un
spațiu axiologic ,omul valorizăndu-se pe el însuși: „Creativitatea presupune, o
dispoziție general a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor
psihice în sistem de personalitate.” (P.Popescu-Neveanu,1987)
Problema nivelurilor creativității (creativitatea expresiva, productivă,
inovativă, inventivă și emergentă) sugerează că în orice ființă umană există un
potențial creativ mai mare sau mai mic, la un nivel sau altul de dezvoltare și în
aceste condiții devin justificate intențiile pedagogice actuale de a stimula prin
educație creativitatea.
Un element de bază, al creativității îl constituie gândirea
divergentă.Aceasta presupune abilitatea de a produce într-un mod neuzual și
neconvențional un repertoriu de soluții inedite pentru rezolvarea unei anumite
probleme.
Elementele definitorii ale creativității includ fluența în producția ideilor și
flexibilitate în gândire .Fundamental pentru ideea de creativitate rămâne însă
ideea de originalitate.(Guliford, 1967)
Pentru dezvoltarea fluenței de idei este important ca elevul să identifice
relațiile dintre concepte, să găsească cuvinte cu sens similar/opus , să extindă
sensul unor cuvinte,să selecteze cuvintele irelevante,să inventeze noi cuvinte.
Reid(1976) sugerează ideea inventării unor cuvinte care să comunice anumite
stări, sentimente sau dispoziții.
Un alt tip de fluența în reprezintă ,,fluența asociativă”. Spre exemplu, se
poate sugera elevilor să găsească cinci cuvinte cu sens opus sau parțial opus
cuvântului,, previzibil” sau să enumere cât mai multe asemănări între conceptele
,,uragan” și „spirală” .
Flexibilitatea vizează capacitatea subiectului de a-și modifica rapid fluxul
ideativ în scopul găsirii utilizări noi ale unor produs uzuale.Sarcini care pot fi
utilizate în scopul dezvoltării flexibilității: identificarea de către elevi a cat mai
multor soluții la o problemă dată ; aranjarea unor serii de trei sau mai multe
desene astfel încât pe baza lor elevii să construiască cât mai multe relatări diferite
corespunzatoare aranjărilor obținute; solicitarea de finaluri cât mai variate la
fabule, relatări neterminate; oferirea de episoade contorsionate din istoria
omenirii, solicitând elevilor să descrie posibile pe care le-ar fi produs.
Originalitatea reprezintă aptitudinea subiectului de a oferi răspunsuri
neuzuale la problemele ridicate.
Exerciții care pot fi utilizate în scopul originalității: îmbunătățirea unui
produs, utilizări neobișnuite ale unor lucruri; exercițiul sau exercițiul „Ce-ar fi
dacă...” ; alcătuirea de povestiri.
Constatările mai multor cercetători au subliniat faptul că sistemul
educațional autohton nu numai că nu încurajează, ci frecvent inhibă activitățile
creatoare ale elevilor în clasă prin cultivarea unui comportament stereotip.Elevi
creativi sunt frecvent considerați o sursă de indisciplină în școală.
Pornind de la o succesiune de observații realizate în cadrul școlii s-au
identificat o serie de factori cu efect inhibatoriu asupra comportamentului creativ
al elevilor :
-intoleranța față de opiniile colegilor- În scopul atenuării acestei tendințe este
necesar să-i ajutam pe elevi să-și dezvolte toleranța pentru nou , unic și chiar idei
bizare:
-perceptia de sine devalorizantă –Încurajându-i pe elevi să-și reconsidere
autoevaluarile negative, rwcurgând la alternative pozitive se va ajunge la cresterea
nivelului de creativitate al elevilor;
-frica de ridicol-Din dorința de a nu face greseli, de a nu se expune, de a nu fi
criticați, unii elevi preferă să nu actioneze, să stea în umbră.
Un rol important în stimularea potențialului creativ al elevilor îl au pe de o
parte atmosfera , climatul de lucru, care trebuie să fie permisiv, și să faciliteze
manifestarea curiozității, spontaneității, inițiativei acestora.

Torrance(1965) oferea sugestii privind modul în care poate fi dezvoltată în


clasă o atmosferă care să faciliteze creativitatea:
-recompensarea exprimării unor idei noi sau a unor acțiuni creative;
-neimpunerea propriilor soluții elevilor;
-provocarea elevilor cu idei incongruente și paradoxuri aparente;
-încurajarea elevilor să-și noteze ideile proprii
-oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să provoace punerea unor
probleme

Principii privind recompensarea comportamentului creativ:

1.Respectarea întrebărilor neuzuale-Copiii să primească răspuns la întrebările


formulate, să fie învățați să formuleze o intrebare, s-o reformuleze,.
2.Respectarea imaginației și ideilor inedite-Utilizarea ideilor elevilor în clasă
creste interesul și stimulează efortul.
3. Sublinierea valorii ideilor pe care le emit elevii-Se pot utiliza modalități de
comunicare a acestor idei, multiplicandu-le și distribuindu-le clasei sau într-o
carte a clasei.
4.Oferirea de oportunități de exprimare sau de lucru în absența unei evaluari
imediate.
Școala contemporană are ca deziderat esential realizarea participării actie,
creatoare a elevilor la procesul învățării al asimilării și aplicării inteligente în
practica vieții a cunostințelor , priceperilor deprinderilor însușite.
În lumea contemporană, cea mai recomandată formă de activiate este cea
în echipă.Cele mai utilizate metode colective ale procesului creator sunt: explozia
stelară, tehnica florii de nufăr, metoda pălariilor gânditoare, diamantul,cubul.
Bibliografie

Bontas,Ioan, 1995, Pedagogie, Editura ALL, București, Capitolul IV-


Creativitate
Golu.P, I, 2003, Psihologie Educațională, Ed. Mirton, București
Matei, Nicolae, Constantin,1982, Educarea capacitaților creatoare în
procesul de învățământ , EDP București
Radu,I și colaboratorii 1991, Introducere în psihologia contemporană,
Cluj-Napoca: Sincron.
Stoica, A 1983, Creativitatea elevilor, București, Editura Didactică și
Pedagogică.
Stoica Constantin, Ana, 2004, Creativitatea pentru studenți și profesori,
Editura Institutului European, Iasi

Vous aimerez peut-être aussi