STUDII ÎN EVREI 11

ABEL - EXERCITAREA CREDINȚEI

(Evrei 11:1-4; Geneza 4:1-8; Luca 18:10-14)

Evrei 11 conține cel mai complet tratat despre credință care se

găsește în Biblie, iar ilustrațiile sale biografice ne arată credința la
locul de muncă în viața unei varietăți de oameni. Vom vedea
prezența, principiul, puterea și posibilitățile credinței. Toți erau
oameni obișnuiți, păcătoși, dar ei sunt menționați în lista eroilor
credinței pentru că au crezut în Dumnezeu. Credința este calitatea
indispensabilă pentru care o caută Dumnezeu - citim în Evrei
11:6 și 1 Ioan 5:10. Diferența dintre creștini și necreștini este că, în
viața primului, principiul credinței este operativ, în timp ce în viața
celui de-al doilea credințe nu este prezentă - citim în Habacuc 2:4
(„...cel neprihănit va trăi prin credința lui”); Romani 1:17 („Cel
neprihănit va trăi prin credință”); Galateni 3:11 („cel neprihănit prin
credință va trăi”); Evrei 10:38 (Și cel neprihănit va trăi prin credință:
dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.”)

Primul om al credinței este Abel – (Evrei 11:1-4 și comparăm cu

Geneza 4:1-8). Pe măsură ce privim la Abel, vedem că credința lui l-
a ajutat să se apropie de Dumnezeu și să se închine în mod
acceptabil. Câteva observații: în Evrei 11:5 citim despre Enoh, care
a umblat cu Dumnezeu; iar în Evrei 11:7 despre Noe, care lucra
pentru Dumnezeu; dar, am citit în textul nostru despre Abel, care s-a
închinat lui Dumnezeu.

Închinarea este cea mai înaltă funcție a sufletului omenesc și

numai când suntem capabili să ne închinăm, putem cu adevărat
să umblăm și să lucrăm pentru Dumnezeu.

Cum poate un om să se apropie de Dumnezeu și să fie acceptat de

El? Există două căi - calea adevărată și calea falsă, și acestea sunt
reprezentate de Cain și Abel și de ofrandele pe care le-au adus
Domnului. Cain a fost respins deoarece jertfa lui nu era acceptabilă
lui Dumnezeu. Abel a fost acceptat pentru că darul pe care l-a adus
a fost acceptabil pentru Dumnezeu.
 2

Toți suntem ca Abel sau Cain - credincioși sau necredincioși. Cum

și-a exercitat Abel credința în Domnul?

1. ABEL ȘI-A EXERCITAT CREDINȚA REFUZÂND SCHEMELE

ȘI METODELE UMANE ȘI A RĂSPUNS PRIN ASCULTARE
DE DUMNEZEU.

Să-i portretizăm pe acești doi oameni, Cain și Abel. Înainte de a

putea veni în prezența lui Dumnezeu, ei trebuie să aducă o jertfă,
deoarece erau păcătoși. De unde știm că sunt păcătoși? - Romani
5:12 ne spune acest lucru: „De aceea, după cum printr-un singur om
a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel
moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au
păcătuit...”

Deci, cei doi oameni au construit fiecare un altar, iar Cain a adus
darul său – „roadele pământului” și Abel a adus darul lui „din oile
întâi-născute ale turmei lui şi din grăsimea lor” – adică un miel de
jertfă. Oferta lui Cain era mult mai atractivă decât cea a lui Abel, dar
jertfa lui Abel a fost ceea ce voia Dumnezeu, pentru că El a dezvăluit
evident calea Sa de mântuire părinților săi, Adam și Eva. Învățăm
acest lucru din Geneza 3:15 (Vrăşmăşie voi pune între tine şi
femeie, între sămânța ta şi sămânța ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi
tu îi vei zdrobi călcâiul.) și din Geneza 3:21 (Domnul Dumnezeu a
făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.).
Înainte ca goliciunea să poată fi acoperită pentru Adam și Eva, un
animal trebuia ucis și sângele trebuia să fie vărsat. Așadar, în timp
ce Cain a așezat pe altar roadele muncii sale – boabe și legume, pe
care le-a ridicat prin propriile eforturi - Abel, fratele său, a luat un
miel perfect, la înjunghiat, a turnat sângele pe lângă altar și a așezat
mielul pe altar.

Jertfa lui Abel a anticipat venirea Mielului lui Dumnezeu – (Exodul

12:3; Levitic 9:3; Ioan 1:29; 1 Petru 1:19; Apocalipsa 13:8) - care
a reprezentat sacrificiul din dealul Golgota. Există o singură cale
pentru un păcătos să se apropie de un Dumnezeu sfânt, și aceasta
este prin sângele vărsat al Mielului. A-și exercita credința în
Dumnezeu înseamnă a recunoaște acest fapt și a se apropia de
El în acest fel.
 3

2. ABEL ȘI-A EXERCITAT CREDINȚA RECUNOSCÂNDÂND

PĂCATUL ȘI NEVOIA DE IERTARE AL LUI DUMNEZEU.

Nu există nici un indiciu din partea lui Cain de recunoaștere a

păcatului, dar sacrificiul și darul lui Abel au vorbit nu numai despre
păcatul omului, ci și despre remediul lui Dumnezeu pentru păcat -
(Evrei 9:22 - Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi
fără vărsare de sânge, nu este iertare.). Cain și Abel sunt în Vechiul
Testament, omologii fariseului și vameșului din Luca 18:10-14. Unul
era mândru și a fost respins, celălalt era umil și a fost acceptat, unul
era orb în păcatul lui și plin de neprihănire proprie, celălalt a
recunoscut nevoia de iertare a lui Dumnezeu.

3. ABEL ȘI-A EXERCITAT CREDINTA RECUNOSCÂND CĂ NU

LUCRĂRILE SAU EFORTURILE SALE PROPRII ÎI POT
CÂȘTIGA ACCEPTAREA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU.

Limbajul lui Abel a fost: „Nu lucrarea mâinilor mele poate împlini
cererile Legii Tale... Nimic din ceea ce aduc cu mâna mea ci pur și
simplu mă agăț de crucea Ta.” Dar limbajul lui Cain a fost: „Toată
munca mâinilor mele poate îndeplini cererile Legii Tale. Ceva din
mâna mea este de ajuns...” Cain a adus cele mai bune lucruri, dar
nu a fost acceptabil, pentru că nu era ceea ce aștepta
Dumnezeu.

Isaia 64:6 (Toți am ajuns ca niște necurați, și toate faptele noastre

bune Sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, şi
nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.);
Romani 3:20 (Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui,
prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a
păcatului.);
Efeseni 2:8-10 (Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și
aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte,
ca să nu se laude nimeni. Căci noi Suntem lucrarea Lui, și am fost
zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit
Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.);
Tit 3:5 (El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în
neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și
prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.).
 4

4. ABEL ȘI-A EXERCITAT CREDINȚA PRIN PREFIGURAREA

UNEI JERTFE DESĂVÂRȘITE PENTRU PĂCAT.

Când Abel a adus jertfa, el s-a rugat în felul următor: „O, Doamne,
sunt un păcătos. Am încălcat Legea Ta sfântă și eu merit să mor
pentru păcatele mele. Dar Tu i-ai dat tatălui și mamei mele o
promisiune a Celui care vine și va lua păcatul nostru și eu vin la Tine
pe calea pe care Mi-ai poruncit să vin și să-ți arăt că eu cred că ce ai
promis și am încredere în Cel care va veni. Acceptă viața acestui mic
miel în locul vieții mele și iartă păcatele mele de dragul Mielului care
va veni.”

Isaia 53:5-6 (Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit

pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut
peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții
ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să
cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.);
2 Corinteni 5:21 (Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut
păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.);
1 Petru 2:24 (El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn,
pentru ca noi, fiind morți fată de păcate, să trăim pentru neprihănire;
prin rănile Lui ați fost vindecați.);
1 Ioan 1:7 (Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în
lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Cristos, Fiul
Lui, ne curăță de orice păcat.).

5. ABEL ȘI-A EXERCITAT CREDINȚA ACCEPÂND MĂRTURIA

LUI DUMNEZEU CĂ A FOST DREPT.

În Evrei 11:4 citim că „Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o

jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este
neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui.” Aceasta înseamnă
că Abel credea că prin jertfa lui, Dumnezeu l-a acceptat și l-a
justificat. Înțelegem astfel că, credința lui Abel i-a adus asigurarea
mântuirii.

Prin urmare, trebuie să ne uităm la Romani 8:1 (Acum, deci, nu este

nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc
după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.) și să
comparăm Evrei 10:19-22 (Astfel, deci, fraților, fiindcă prin sângele
lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea
 5

nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică
trupul Său: - și fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui
Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină,
cu inimile stropite și curățite de un cuget rău, și cu trupul spălat cu o
apă curată.).
În încheierea acestui studiu, observăm încă două referințe despre
Abel.

(1) În Evrei 12:24 citim că sângele lui Isus „vorbește mai bine decât
sângele lui Abel.” În timp ce sângele lui Abel a fost profetic și a
arătat înainte spre ceea ce urma să fie, sângele lui Isus, pe de
altă parte, declară că întreaga lucrare de mântuire a fost
terminată. Oferta lui a fost și este istorică.

(2) În Evrei 11:4 citim că Abel, prin credința sa, „încă mai vorbește
chiar dacă este mort.” Aceasta înseamnă că Abel continuă să
vestească din generație în generație că există doar o singură
cale pentru ca un păcătos vinovat să fie mântuit, există un singur
mod acceptabil pentru ca un om să se apropie de un Dumnezeu
sfânt și asta este prin credința în sângele prețios al lui Cristos -
(Evrei 9:22).