»,Sacralizarea” textelor folclorice
Desvoperirea si popularizarea textelor folclorice de catre
romuniici au creat premisele unet comunivari Culturale
imperfecte. Izolarea textului in componenta lui verbala, motivata
de teama e& literatura populara este in pericol de dispariti, si
masiva lui culegere si editare au instalat primul bara) in relatia
de comunicare la care aspirau intiatoriiacestei actiuni
Consecingele tin ins gi de un alt aspect de ,alteritate”, de
care cultura ,,savanta”, instalata intr-o confortabili poritie
autoritard, nua tinut cont: actul de comunicare al culturi
traditionale este unul sincretic nu numai_ prin Simultaneitatea
limbajelor, ci si prin simultaneitatea textului cu contextul in care
se performeazs. intre cele dowd componente ale actului de
comunicare se produce 0 interactiune speciala, generat, in
primul rind, de gradul mare de predictibilitate al contextului
folcloric in raport cu orice alt context de comunicare, determinat
de functia sa rituald sau ceremoniala, Situatia de comunicare
este generatoare de sens sau participa la ,,modelarea” sensului
unui enunf. Particularitatea contextelor folclorice consti. in
posibilitatea lor de a se constitui in adevarate repertorii care,
practic, sint insusite gi detinute de tofi membrii colectivitai
Receptarea unui text foleloric presupune _identificarea
contextului in presentia al comunicarii, dar si a celui in
‘absentia, cu care textul respectiv poate fi relafionat pentru a ficorect jnfeles. Adesori, mecanismul de generare a substanjei
poetice a unui text folcloric const in ,transfigurarea” unui ritual
ca semn, ca ,,figura” a unui continut poetic!,
Despre textele folelorice s-a vorbit, de multe ori, din
winteriorul” lor, ira precautia intertextualitati" lor const
tutive, ceea ce nu numai cd a siracit interpretarea, dar, in acelagi
timp, @ Impiedicat infelegerea triplei componente orale? care da
identitate literatutii populate, Pe de alt& parte, s-a vorbit despre
textele folelorice din interiorul altei culturi decét cea care le-a
produs. Constiinfa romantica s-a raportat la ele dintr-o
Perspectivk ,contrastiva”, in conformitats ou care literatura oral,
este identificata cu 0 activitate ,,spontand, ,naturala’”,
wcolectiva”, ,.populard”, opust literaturii scrise, presupuse a fi
wgandita”, artificiala”, ,,individuala”, savant” (0. Ducrot,
J.M, Schaefer, 1996: 392)
" ilusirarea modalui in care un text foleloric poetic” poate fi decriptat ca
sieroglifi” & unui context ritual se poate’ face prin interpretirile ivi
AL. 1. Amaulescu, Nol observatii despre Mlorija-colind” in. Revista de
cetnografte si folcor. nt. 1, 1979, pp. 53-62 sl Andrei Oigteana, Motive yi
semnificsi) mito-sinboliee in eultura tradiflonala romaveased, Bucurest,
Ecicura Minerva, 1989, pp. 139-144, cu privire la versiunile colind ale
Miorte. Al, |, Amaulescu consider rextul oglindeste tual de primire
fn cea a ucenicului pastor", un scerariy init disparut din practica viet
pastorale, iar A. Oigteanw propune raportares la un ritual stavechi, de data
aceasta funerar, dela al amorminri la inatime (pe platferme de lem, in
arbori ete:) prin are se comunicA doringa gi credinfa unel pestexistente
fective. Motivul monica nuntA din varianta Alecsandr a eintecului epic
‘implied si el recursut la contextulrtualic, dar mecanismul poetic const in
Sesefigurarea componentelor lui. Daca in eolindele pe tema Mioret, moartea
Poste fi whieroglifa” unui rit de iniiere, in variants Aleesandr,ritualul de
hunt este ieroglifa” mori
urih Finnegan distinge tei eoordanate ale oralitiliterare: compunerea,
teansmiterea. $1 performanta. Rurth Finnegan, Oral Poetry, tts Nature
Significance and Social Contest, Cambridge, 1977
24
Aceste consideratii reprezinté un preambul pentru ciiteva
puncte de vedere privind importanta stabilirii unei bune rel
de comunicare cu un text folcloric, in afara c@ireia interpretarea
Jui poate fi incomplett sau falsd. Preocuparea pentru acest aspect
a fost generat de fenomenal de incomprehensiune, de opacitate
sau de respingere care se poate constata in receptarea unor texte
folclorice considerate ,reprezentative”, cum este Miorifa.
Munca foleloristului, a etnologului sau a antropologului mi
presupune comunicarea doar la nivelul grupului de specialist, ci
si comunicare mai larg’, cu spatiul cultural in care accasti
muned se desfigoars, pent in necesar feed-back Niserepantn
dintre punctul de vedere al specialistului, comunicat si circulat
fn interioral grupului siu, si perspectiva popular’, de largit
circulatie 1 obligl sf caute explicayil pentru acest fenomen,
Un text foleloric este un mesaj cultural complex prin care
se exprima, se comunicd” un alt tip de cultura decét cea careia
4i apartinem, Dificultatea intrarii in comunicare cu o alta cultura
este plastic exprimati de R. Escarpit prin recurs la o imagine
consacraté de Huxley: ,,Aldous Huxley compara cultura eu un
album de familie fo care numai membrii familiei reeunose
dintr-o privire portretul unchiului Vietor saw al varului Honoré,
evoca implicit pasiunile, anecdotele si chiar cuvintele lor cele
mai semnificative. Striinii sunt exclusi de la acest dialog
silentios; ei nu au cultura grupului” (Escarpit, 1980: 451).
Aceasti reprezentare ,,plastica” a diferenfei atrage atentia
supra unei probleme aparent discrete intr-o comunicare de pe
pozitii culturale diferite. Se remarca, in primul rand, non-
identitatea dintre destinatarul mesajului si receptorul sau,
.Strainul” de care vorbeste Escarpit poate recepfiona un mesaj
cultural, dar, pentru a-1 injelege, trebuie si fie disponibil i
pregatit in raport cu yalteritatea” destinatarului acelui: mesa}
Actiunea sa este dea se apropia cat mai mult de pozitiadestinatarului prin verificarea intersectiei dintre codul acestuia si
codul propriu', Cazul unor texte folelorice de tipul Miorita poate
fi din nou invocat, Problematica morfii pe care o aduc in discufie
atit textele de tip colind, eat si cele de tip cantec epic si
interpretarile care i sau dat‘ denoti cit de diferite pot fi
demersurile de decodare ale receptorului, Impactul acestei
problematici asupra unui receptor nepregitit. st intre in
comunicare cu alta cultura poate provoca respingerea unui text
care vorbeste despre moarte in termeni atat de putin ,vtali” din
perspectiva culturii modeme gi la nivelul codului ci.
in acest sen, studii de antropolegia mori, eum ar fi cel al
lui Philippe Ariés (1996), pot fi revelatoare pentru a clarifica
diferenjele de injelegere generate de structuri culturale diferite.
Demonstrarea opoziiei ,.moarte domesticiti"/,moarte silbatica”
Pentru a identifica diferenja de atitidine in fata mori dintre
societajile arhaice si cele moderne poate fi o parghie pentru
instalarea receprorului unui text ca Miorita Intt-o pozitie mai
confortabilé. In felul acesta, un fenomen de bruiaj care tine
exclusiv de reactia receptorului, ,autobruiajul psihologic”
(Dinu, 1997; 36), poate fi preintampinat. Modul lui de
‘manifestare consta in ,filtrarea” mesajelor, adieé 0 forma de
opacitate fat de acele componente ale mesajului care nu
corespund asteptirilor noastre, care le contrazic sau le
> Aspectul intersecfii dint repertorile celor doi poli ai comunicési,
‘migitorul si receptorul,reprezine, in esttica informational, o modalitate de
‘8 misura calitatea comunicSri apart dite originalitatea gi inteligibilitates
semneloraflate in cele dou repertoril V. A. Moles (1974: 25-24).
“0. Buhosiu (1979: 436445) identified cinci direct principsle in
intorpretarea acestor texte: recta plstoreasc8", ,irectia comparatstiea 1
tracicd sau dact-getied”, directa ritualist, diecia exteticolozofied $c
‘eprezentatd de Mircea Eliade; acestainterpreteaza Miorija ca expresie a un
proces creator care ,,ntrun timp oarecare a realizat wansigurarea. unui
omportament ritual” primitiv. tnt-o capodoperi.poetiet, plind de noi
semnifieai si purttoare a unui mesagiu mai implinit $i mai tal”
26
deconcerteaA. Referinduse la distorsiunile care pot mina chiar
si 0 receptare avizatd, cu scop hermeneutic, Paul Zumthor
(1998: 35) citeaza observatiile unui cercetitor elevetian,
C. Ueblinger, cu privire la ,.versiunea cvasiimaginara” a unui
text de care sunt interesati unii exegeti, mai mult decit de textul
propriu-zis, fapt pentru care ,limbajul nu mai vorbeste decat
Pentru a confirma o judecata istorica si morala, preconceputd”
Ca acte de comunicare ale culturii tradijionale, textele
folelotice sunt mesaje concepute ,sonor”, care insi s
‘rausmis cétre cultura savanta prin canale neadecvate. Fixarea in
scris prin tiparire a acestor texte le-a mutat incr-un plan literal”
care nu permite percepera caracterului multisemiotic al
performantei orale, Modalizarile voeii si ale substanfei sonore ca
sare (timbru, inflexiune, elemente sonore. non-verbale), ca gi
semnele non-verbale (mimica si gesturi) care in anumite puncte
strategice ale performantei verbale pot inlocui mesajul verbal,
‘nu sunt receptate la distanfa pe care o impune litera intr
cemititor si receptor. Asupra acestui aspect au atras atentia
etnologii, in cSutarea unei metodologii eficiente: ,,transcrierea
operelor orale ~ pe care sa bazat mult timp analiza
cereetitorilor — nu numai c& fixeaza aceste opere dandu-le o
identitate sintacticd pe care nu 0 au, dar si retine din ele numai
ce poate fi redus la o opera serist (adica semioza pur verbala)”
(O. Dusrot, J. M. Schaeffer, 1996: p. 396). Ca mesaje , sonore”,
textele folclorice presupun actiunea de a asculta, adica de a
recepta in conditile unui univers acustic, si nu ale unui univers
viewal, in care puterea cuvintelor de a-siimpune in mod
implaeabil continutul lor este suspendata*
* Pentru contradictiaIiterarliteral la nivelul socletti taditonale i moderne,
vezi McLuhan, 1975,
® Comentari privind puterea ymagneticn, magic” a cuvintlu roti se pot ws
4a Me, Luhan (1975: 48-62), la Dina (1997: 320-322), la Zumthor (1987).
27