Arhitectura Renascentista

Cand vorbim despre arhitectura renascentista, vorbim despre arhitectura reprezentativa

inceputului secolului 15 si sfarsitul secolului 16. Printre caracteristicile definitorii se numara
revitalizarea si dezvoltarea continua a anumitor elemente romane din antichitate. Desi antichitatea
greceasca a precedat-o pe cea romana, ea a fost ignorata de arhitectii renascentista. Arhitectura
renascentista se poate incadra intre arhitectura Gotica si Baroc.

Dezvoltarea

Termenul renastere provine din italiana si inseamna renastere. Cu referire la aceasta epoca a fost
folosit pentru prima data de pictorul si arhitectul italian Giorgio Vasari.

Renasterea se poate imparti in 3 faze. Renasterea timpurie (Quattrocento), apogeul renasterii si

renasterea tarzie cu manierismul si paladianismul (s-a raspandit mai ales in Anglia).

Formarea Arhitecturii renascentiste

Drept descoperitor al renasterii este recunoscut arhitectul si sculptorul Filippo Brunelleschi.

Florentinul a observat prin analizarea structurilor geometrice, legaturi;e geometrice si le-a transpus
in desene. In timp ce studia arhitectura romana Brunelleschi a inteles dispunerea geometrica a
constructiilor. Astfel, o parte a constructiei nu poate exista fara cealalta. Fostul system gotic nu i se
parea destul de coerent.

In anul 1419 Brunelleschi a proiectat orfelinatul Ospedale degli innocenti, care este considerat
prima constructie reanscentista. El a fost terminat in 1427. Apoi au urmat bisericile din San Lorenzo
si San Spirito, care de asemenea purtau semnatura arhitectului.

Alti arhitecti renascentisti semnificativi au fost Michelozzo (1396-1472) si Leon Battista Alberti
(1402-1472).

In timpul secolului 15 stilul de constructie renascentist s-a extins pe tot teritoriul Italiei.
Raspandirea a fost accelerata cu ajutorul curtilor princiare, astfel rezultand numeroase noi biserici
si palate.

In timpul apogeului renasterii au fost construite constructii costisitoare, ce aveau mai multe
decoratiuni si se deosebeau considerabil de tipul de construire al perioadei romane tarzii. Cupolele
au dobandit semnificatie mare. Printre reprezentatii cei mai cunoscuti al apogeului renasterii se
numara Donato Bramante (1444-1514), Antonio da Sangallo (1485-1546) si Raphael (1483-1520).

Apogeului renasterii s-a alipit manierismul, ce a dus la o risipa considerabila in arhitectura

reanscentista. Astfel dispar operele lui Giulio Romano (1499-1546), Baldassare Peruzzi (1481-1536)
si Michelangelo (1475-1564).

Deoarece arhitectii italieni erau foarte cautati in europa secolului 16, stilul renascentist s-a extins si
in afara Italiei. Dar si arhitecti straini cum ar fi Inigo Jones, Juan Bautista de Toledo sau Philibert de
l'Orme studiaza noul stil in Italia si il aduc in tarile lor.

Stilul de construire
Tipic pentru stilul renascentist era faptul ca se accentuau proportiile, simetria, dispunerea
elementelor precum si geometria, cum se gasea la constructiile vehii Rome.

Astfel se produce o configuratie stricta a coloanelor, pilastrilor si a lezenelor. In afara de asta,

sistemul proportional de construire a cladirirlor gotice a fost inlocuit de cupole, arce si nise. Astfel
arhitectii renascentisti urmau caracteristicile de proiectare romane.

Au preluat, de exemplu, vechile lor ordine. Deoarece cladirile renascentiste erau folosite pentru
alte lucruri decat cele romane, au fost necesare anumite modificari, pentru ca cladiri precum
bisericile sa-si poata indeplini functiile.

Printre cele mai dese trasaturi ale renasterii se regaseau cupolele, care erau folosite rar in Evul
Mediu. Cu ajutorul cupolei, cladirile dobandeau un aspect impozant. Tipic constructiilor
renascentiste era si faptul ca bolta nu avea coaste, in locul lor fiind segmente de sfera sau de
semisfera.

Printre cele mai cunoscute cladiri ale renasterii se Numara noua cladire a Domului Sf Petru din
roma, la constructia caruia au participat numerosi artisti importanti precum Donato Bramante,
Raphael, Baldassare Peruzzi si Michelangelo.

Forme de constructie ale Renasterii

A. Renasterea timpurie: case din oras (Palazzi):

Subsol cu finisaje rustice sau bosaj, partial vizibil si la etajele superioare, randuri de ferestre clar
structurate, verticalitatea este evidentiata, etajele sunt clar delimitate, relativ lipsite de decor,
adica putine decoratiuni, o structura inchisa sub forma de bloc. Efectul dat de proportiile structurii,
al materialelor de constructie vizibile, impartire clara a elementelor de constructie (etaje, ferestre,
intrari.)

B. Urmeaza : vilele renascentiste

Vilele folosite drept locatie de vacanta sau a doua locuinta a orasenilor, libere, imprejmuite de
gradini de dimensiunile parcurilor, dar ne putend fi folosite in scopuri agricole.

Vila La Rotonda de Andrea Palladio

Foarte cunoscut este planul central al vilei Capra "La Rotonda", cunoscuta si ca "Villa Rotonda", in
Vicenza, constructive inceputa in 1568, von Andrea Palladio.

Aceasta proiectare si acest stil au fost imitate mult si cu placere si au dus ulterior la formarea unui
nou stil, paladismul, ce s-a extins in toata europa, cu precadere in anglia.