1.

Introducere

Ariile naturale protejate sunt definite ca fiind zone terestre, acvatice

şi/sau subterane, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire
şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi
formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau
de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită, care au un
regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale.

Prin valoarea lor naturală și gradul redus al intervenției umane pe

teritoriul lor sunt cele mai bune exemple și modele pentru sistemele ecologice
naturale și seminaturale.

Din necesitatea ariilor protejate au rezultat o varietate de tipuri de arii

protejate, care se diferențiază în principal funcție de gradul de protecție (sau
gradul permis al intervenției umane) și funcție de scopul ariei protejate. S-au
constituit astfel arii protejate care protejează cele mai naturale zone de pe glob,
în care intervenția omului este aproape inexistentă, dar și zone în care
intervenția omului este prezentă, cum e cazul peisajelor modificate ce au o
importanță peisagistică și culturală deosebită.1

Ariile naturale protejate de interes naţional care compun reţeaua

naţională de arii naturale protejate din România, au fost desemnate
conform clasificării Uniunii Internaţionale a Conservării Naturii (IUCN).

Din punct de vedere legislativ în anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9,
Legea Mediului în care sunt incluse și prevederi legate de protecția rezervațiilor
și monumentelor naturii și de asemenea sunt trasate sarcini ce revin organelor
centrale si locale. În 1995 a fost adoptată Legea Mediului nr. 137 care cuprinde

1
www.biodiversitate.mmediu.ro

1
prevederi legate de conservarea naturii și ariile protejate și totodată recunoaște
toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotărâre, decizie.

În prezent ariile naturale protejate de interes national ocupă

cca. 8% din suprafața României. Prin Legea 5/2000 a fost declarat cel
mai mare număr de arii naturale protejate de interes naţional, suprafaţa
acestora însumând aprox. 5% din suprafaţa României. Prin Hotărârea de
Guvern 2151/2005 suprafaţa protejată a crescut la 7%. În perioada 2006 -
2016 suprafaţa ariilor naturale protejate s-a mărit la 8% din suprafaţa
ţării prin instituirea de noi arii naturale protejate prin Hotărârea de
Guvern 1581/2006, Hotărârea de Guvern 1143/2007, Hotărârea de
Guvern 1066/2010, Hotărârea de Guvern 1217/2010 și Hotărârea de
Guvern 349/2016. Scopul şi regimul de management al categoriilor de
arii naturale protejate sunt definite în Anexa 1 la OUG 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice. aprobată cu modificări și completări prin Legea
49/2011, cu modificările și completările ulterioare. 2

Mărimea sau poziția ariilor protejate în lume sunt frecvent

determinate de distribuția populației, potențialul biologic al teritoriului,
eforturile politice și factorii istorici. În stabilirea mărimii unei arii protejate s-a
pornit de la întrebarea dacă bogăția în specii este maximizată într-o arie protejată
naturală extinsă sau în mai multe arii protejate mai mici cu o arie egală cu cea
mare.3

2
www.anpm.ro
3
Prinack R.B.- Conservarea diversitatii biologice, Editura Tehnica, Bucuresti 2002, p. 152

2
2. Rețeaua Națională de Arii Naturale Protejate

Țara noastră are un capital natural deosebit de divers, acest fapt se

datorează în parte condițiilor fizico-geografice care includ munți, câmpii, rețele
hidrografice majore, zone umede și unul din cele mai vaste sisteme de deltă ale
Europei ,Delta Dunării.

Rețeaua Națională de Arii Naturale Protejate este compusă din⁚

rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii,
naturale, parcuri naturale, rezervaţii ale biosferei, zone umede de importanţă
internaţională, situri naturale ale patrimoniului natural universal, arii speciale de
conservare, arii de protecţie specială avifaunistică, situri de importanţă
comunitară, geoparcul.

Parcul național reprezintă o arie naturală terestră și/sau acvatică,

desemnată pentru protecția integrității ecologice a unuia sau mai multor
ecosisteme pentru generațiile prezente și viitoare, excluderea exploatării sau
locuirii care contravine scopului desemnării și punerea la dispoziție a unei baze
care să asigure posibilități spirituale, științifice, educaționale, recreaționale și de
vizitare, toate trebuind să fie compatibile cu principiile de protecție a mediului și
cu diversitatea culturală.

Parcurile naționale din România sunt : Parcul Naţional Munţii

Rodnei, Parcul Naţional Călimani, Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş,
Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Buila Vânturariţa, Parcul
Naţional Defileul Jiului, Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Domogled-
Valea Cernei, Parcul Naţional Semenic-Ch Caraşului, Parcul Naţional Cheile
Nerei-Beuşniţa, Parcul Naţional Munţii Măcinului, Parcul Naţional Ceahlău,
Parcul Naţional, Parcul Naţional Cozia.

3
 Parcurile naturale sunt : Parcul Natural Munţii Maramureşului,
Parcul Natural Vânători-Neamţ, Parcul Natural Bucegi, Parcul Natural Putna
Vrancea, Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Parcul Natural
Porţile de Fier, Parcul Natural Lunca Mureşului, Parcul Natural Apuseni, Parcul
Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Comana, Parcul Natural Lunca
Joasă Prutului Inferior, Parcul Natural Defileul Mureşului Superior, Geoparcul
Dinozaurilor Ţara Haţegului, Geoparcul Platoul Mehedinţi.

Zonele umede de importanță internațională reprezintă teritorii și/sau

întinderi de apă care includ diferite tipuri de ecosisteme umede și corespund
criteriilor de evidențiere a zonelor umede de importanță internațională
ale Convenției Ramsar, deținând o bogată diversitate biologică și având un rol
important pentru păsările acvatice.4 În România zonele umede sunt⁚ Delta
Dunării, Insula Mică a Brăilei, Lacul Techirghiol, Parcul Natural Porțile de Fier,
Ostroavele Dunării - Bugeac - Iortmac , Confluența Jiu-Dunăre etc.

Geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de

geodiversitate, biodiversitate și de identitate culturală deosebite și care merită să
fie conservate și valorificate într-un mod durabil.5 În România există două
geoparcuri, ambele aflate în sud - vestul țării: Platoul Mehedinți și Țara
Hațegului.

O rezervație a biosferei este o arie naturală protejată căreia i se

atribuie un calificativ internațional și ale cărei caracteristici sunt definite
de UNESCO, conform cu necesitățile privind scopul de protecție și conservare a
unei zone de habitat natural și a diversității biologice specifice a acesteia.6
Rezervații ale biosferei sunt Parcul Natural Porţile de Fier, Delta Dunării și
Parcul Național Munții Rodnei.

4
www.ro.wikipedia.org
5
www.hateggeoparc.ro
6
www.ro.wikipedia.org

4
 Ori de cate ori este posibil, ariile protejate ar trebui să includă un
ecosistem întreg, deoarece ecosistemul este unitatea optimă de administrare.
Daunele provocate unei părti neprotejate a ecosistemului pot amenința strarea de
sănătate a întregului ecosistem. Controlul întregului ecosistem poate permite
managerilor ariilor protejate să îl apere mai eficient împotriva influențelor
externe distructive.7

7
Prinack R.B.- Conservarea diversitatii biologice, Editura Tehnica, Bucuresti 2002, p. 152-153