Un atom este cea mai mică unitate constitutivă a materiei comune care are proprietățile

unui element chimic.[1] Orice solid, lichid, gaz și plasmă este compus din atomi neutri sau ionizați.
Atomii sunt foarte mici; dimensiuni tipice sunt în jur de 100 pm (a zecea miliardime dintr-un
metru).[2] Atomii nu au limite bine definite, și există diferite moduri de a defini dimensiunea, care dau
fiecare valori diferite, dar apropiate ca valoare.
Conform ipotezei De Broglie, atomii sunt suficient de mici încât încercarea de a le prezice
comportamentul folosind fizica clasică — de exemplu, ca și cum ar fi niște bile de biliard — dă
predicții vizibil incorecte din cauza efectelor cuantice. Prin dezvoltarea fizicii, modelele atomice au
încorporat principii cuantice pentru a explica și prezice mai bine acest comportament.
Fiecare atom este format dintr-un nucleu și din unul sau mai mulți electroni legați de nucleu. Nucleul
este format din unul sau mai mulți protoni și, de obicei, dintr-un număr similar de neutroni. Protonii și
neutronii se numesc nucleoni. Peste 99,94% din masa unui atom este concentrată în nucleu.
Protonii au sarcină electrică pozitivă, electronii au sarcină electrică negativă, iar neutronii nu au
sarcină electrică. Dacă numărul de protoni este egal cu cel de electroni, atunci atomul este neutru
din punct de vedere electric. Dacă un atom are mai mulți sau mai puțini electroni decât protoni,
atunci acesta are un o sarcină totală negativă, respectiv pozitivă, și se numește ion.
Electronii unui atom sunt atrași de protonii din nucleul atomic de această forță electromagnetică.
Protonii și neutronii din nucleu sunt atrași unul de celălalt printr-o altă forță, forța nucleară, care de
obicei este mai puternică decât forța electromagnetică de respingere ce acționează între protonii
încărcați pozitiv. În anumite circumstanțe, forța electromagnetică de respingere poate deveni mai
puternică decât forța nucleară, și nucleonii pot fi astfel scoși din nucleu, lăsând în urmă un element
diferit: dezintegrarea nucleară rezultă în transmutație nucleară.
Numărul de protoni din nucleu definește elementul chimic căruia îi aparține atomul: de exemplu, toți
atomii de cupru atomi conțin 29 de protoni. Numărul de neutroni
definește izotopul elementului.[3] Numărul de electroni influențează proprietățile magnetice ale unui
atom. Atomii se pot atașa de unul sau mai mulți alți atomi prin legături chimice pentru a
forma compuși chimici, cum ar fi moleculele. Capacitatea atomilor de a se asocia și disocia este
responsabilă pentru cele mai multe dintre modificările fizice observate în natură, și este subiectul
disciplinei chimie.