Aspecte juridice privind aplicarea în timp şi spaţiu a normelor juridice care

reglementează răspunderea civilă delictuală a operatorilor de activităţi nucleare

Întemeiată pe ideea de risc şi pe cea de garanţie, răspunderea obiectivă este consacrată în

câteva convenţii internaţionale şi se aplică şi în cazul pagubelor ce ar putea fi cauzate mediului
prin utilizarea paşnică a energiei nucleare1.

Până la catastrofa nucleară de la Cernobâl din anul 1986, care a radicalizat cooperarea în
domeniul protecţiei nucleare, au fost adoptate următoarele convenţii:

- Convenţia de la Paris din 29 iulie 1960 asupra răspunderii civile în domeniul energiei
nucleare, care a realizat o unificare parţială (cu caracter regional) a legislaţiei vest
europene;

- Convenţia de la Bruxelles din 1962 asupra responsabilităţii exploatanţilor de nave cu

propulsie nucleară şi Convenţia referitoare la regulile juridice ale răspunderii civile
aplicabile în caz de accident în timpul transportului de materiale nucleare, au stabilit un
regim unificat de reglementare a reparaţiilor pagubelor nucleare;

- Convenţia de la Viena din 29 aprilie 1963 asupra răspunderii civile înmaterie de daune
nucleare, adoptată sub egida Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, cu caracter
universal ;

- Protocolul de aplicare a celor două convenţii adoptat în 19882.

Aceste convenţii cuprinde reguli unificate de drept internaţional, fără a fi însă suficiente
pentru a reglementa întreaga problematică a răspunderii obiective pentru daune nucleare, fapt
pentru care se recurge la regulile de conflict unificate care pot determina şi asigura, potrivit
dreptului internaţional privat, concursul legii naţionale competente3.

Convenţia de la Viena referitoare la răspunderea civilă în materie de pagube nucleare4

stabileşte principiul general potrivit căruia exploatantul unei instalaţii nucleare este responsabil

1
Ştefan Ţarcă, op. cit., p.169
2
Ştefan Ţarcă, op. cit., p.172
3
Gheorghe Durac, Laura Bouriaud, op. cit., p. 68
4
În sensul prevederilor Convenţiei [art.111 lit.k)], prin pagubă nucleară se înţelege „orice prejudiciu cauzat
persoanelor, orice pierdere de bunuri, deci orice prejudiciu care provine ori rezultă din proprietăţi radioactive sau
pentru orice pagubă nucleară, dovedită a fi cauzată printr-un accident nuclear care a survenit la
această instalaţie sau prin folosirea materiei nucleare provenind sau emanând din această
instalaţie.

El nu va putea fi exonerat, în totalitate sau în parte, de obligaţia de a repara paguba

cauzată, decât dacă se dovedeşte că paguba nucleară rezultă din neglijenţa gravă a victimei care a
acţionat greşit sau a omis să acţioneze5.

Răspunderea revine exclusiv exploatantului, ceea ce dovedeşte că victimelepagubei

nucleare nu au altă posibilitate decât să se îndrepte împotriva acestuia, pentru repararea
prejudiciului.

În vederea garantării prejudiciului, exploatantul este obligat să încheie o asigurare sau să

instituie orice altă garanţie financiară. În măsura în care asigurarea sau măsura financiară nu sunt
suficiente, statul pe teritoriul căruia se află instalaţia va asigura plata indemnizaţiilor pentru
pagubele nucleare constatate în sarcina exploatantului, avansând sumele necesare în limita
plafonului maxim stabilit.

Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate limita răspunderea exploatantului la un

plafon ce nu poate coborî sub o anumită valoare pentru fiecare accident nuclear6.

Exploatantul nu are un drept de regres, decât dacă acesta a fost expres prevăzut într-un
contract scris sau dacă accidentul nuclear rezultă dintre-un act sau o omisiune în care s-a
procedat cu intenţia de a se cauza o pagubă.

Atunci când accidentul nuclear survine în timpul transportului materialelor nucleare şi

produce o daună care antrenează răspunderea mai multor exploatanţi, răspunderea totală nu poate
fi superioară cuantumului celui mai ridicat aplicat de unul din ei, în condiţiile prevăzute pentru
accidentul survenit în cadrul instalaţiei.

dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi proprietăţi toxice explozive sau alte proprietăţi dăunătoare ale unui
combustibil nuclear, al produselor sau deşeurilor radioactive care se găsesc într-o instalaţie nucleară, orice pagubă
adusă persoanelor şi bunurilor care provine din radiaţii ionizante emise de orice sursă radioactivă care se află într-o
instalaţie nucleară”.
5
Cristian Alexandru Constantinescu, op. cit., p.75
6
Gheorghe Durac, Laura Bouriaud, op. cit., p. 67
 Instanţele competente a fi sesizate cu acţiunea în reparaţie sunt tribunalele părţii
contractante pe teritoriul cărora s-a produs accidentul nuclear. În situaţia în care acesta s-a
produs în afara teritoriului tribunalului oricărei părţi contractante sau dacă locul accidentului
nuclear nu a putut fi determinat cu certitudine sunt competente tribunalele statului în care se
găseşte exploatantul responsabil de care ţine instalaţia.

Atunci când instanţele mai multor părţi contractante sunt competente, potrivit Convenţiei
de la Viena, competenţa se atribuie astfel7:

- dacă accidentul nuclear a survenit în parte în afara teritoriului oricărei părţi şi în parte pe
teritoriul unui singur stat contractant, competenţa aparţine instanţelor acestui ultim stat;

- în alte cazuri, competenţa aparţine instanţelor părţilor contractante, desemnate prin

acordul lor.

Pentru orice problemă de fond sau de procedură nereglementată de Convenţie, tribunalul

competent va trebui să aplice legislaţia naţională.

Convenţia de la Bruxelles din 1962 prevede că exploatantul unei nave cu propulsie

nucleară este, în mod obiectiv, responsabil pentru orice pagubă nucleară, dacă s-a dovedit că ea
constituie urmarea unui accident nuclear la cauzarea căruia au contribuit combustibilul nuclear,
precum şi produsele şi deşeurile radioactive ale navei.

Convenţia se aplică indiferent de locul unde această pagubă s-a produs şi fără a se face o
distincţie bazată pe criteriul cetăţeniei, al domiciliului sau reşedinţei exploatantului navei.

În situaţia în care paguba nucleară angajează răspunderea mai multor exploatanţi, fără să
se poată determina cu certitudine care este măsura răspunderii fiecăruia dintre ei, vor fi
consideraţi solidar responsabili, cel care efectuează plata având o acţiune în regres faţă de ceilalţi
codebitori solidari.

La alegerea reclamantului, acţiunea în obţinerea reparaţiei poate fi intentată fie la

tribunalul statului care a emis licenţa, fie la tribunalul statului contractant pe teritoriul căruia a
fost produsă paguba nucleară.

7
Ştefan Ţarcă, op. cit., p.174
 Deoarece statul emitent al licenţei poate fi chemat să asigure plata indemnizaţiilor, el are
dreptul să intervină, în calitate de parte, în orice procedură angajată împotriva exploatantului8.

Acţiunea în reparaţie se poate intenta fie împotriva exploatantului, fie împotriva

asigurătorului sau a oricărei persoane, alta decât statul, care a eliberat licenţa9.

Şi răspunderea persoanelor fizice poate fi antrenată, potrivit legii, dacă dauna nucleară s-a
produs printr-o acțiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a o cauza, în condițiile în care
operatorul instalației nucleare nu poate fi făcut răspunzător.
Atunci când accidentul nuclear a survenit în timpul transportului de materiale nucleare,
răspunderea civilă pentru daune nucleare revine în întregime transportatorului, care va fi
considerat operator – în sensul legii – la cererea sa și cu consimţământul operatorului instalației.
Când o daună nucleară şi o daună nenucleară sunt cauzate de un accident nuclear sau,
conjugat, de un accident nuclear şi de unul sau mai multe evenimente diferite, dauna nenucleară,
în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de cea nucleară, este considerată – potrivit
legii – ca o daună nucleară cauzată de accidentul nuclear.10
Dacă dauna nucleară este produsă printr-un act de terorism în domeniul nuclear sau este
rezultatul direct şi nemijlocit al unui accident nuclear (şi operatorul instalaţiei nucleare – la care
s-a produs incidental/accidental – nu poate obţine acoperire de pe piața naţională şi/sau
internațională de asigurări de răspundere civilă pentru daune nucleare sau o altă garanţie
financiară corespunzătoare) răspunderea revine statului, care va suporta costul despăgubirilor din
fonduri publice.

8
Gheorghe Durac, Laura Bouriaud, op. cit., p. 69
9
Ştefan Ţarcă, op. cit., p.174
10
Gheorghe Durac, Laura Bouriaud, op. cit., p. 82