Referat

Tema:. Malformațiile sistemului urinar. Malformațiile rinichilor, ureterelor,

vezicii urinare, uretrei. Embriologie. Clasificare. Manifestări clinice.
Diagnostic. Diagnostic diferențial. Tratament.
 Malformaţiile rinichilor la copii
Malformațiile renale sunt un grup de patologii care rezultă din tulburările ce au loc în
dezvoltarea embriologică a rinichilor, soldate cu alterări în morfologia și funcția lor.
Malformațiile renale congenitale sunt numeroase. Aspectele lor definitive depind de momentul
în care embriogeneza a devenit patologică.

Din totalul malformaţiilor congenitale ale copilului tractului urinar îi revine de la 10 % până la
50 %, constituind totodată o rată înaltă a morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii infantile.
Cauzele care pot genera această multitudine de uropatii malformative sunt afecţiunile
congenitale ale embrionului, fătului, cele dobândite sau transmise genetic (aberaţii
cromosomiale) cu transmitere dominantă sau recesivă.

Frecvența malformațiilor congenitale ale aparatului urinar la copii este de 6 la 1000 nou-născuți.

Clasificarea malformațiilor renale

Anomalii anatomice
I. Anomalii de număr:
 Aplazia renală bilaterală – malformație incompatibilă cu viața; Aplazia renală unilaterală
 Rinichiul dublu și bifid
 Rinichiul unic congenital
 Rinichiul supranumerar
II. Anomalii de volum:
 Hipoplazia renală- o malformație de volum, pe care o putem întîlni în contextul unei
leziuni controlaterale
III. Anomalii de formă:
 Anomalii de forma propriu-zise: rinichiul sigmoid, rinichiul scurt, rinichiul rotund,
rinichiul alungit, rinichiul "clepsidră", rinichiul polilobat, rinichiul poliglobular;
 Rinichiul în potcoavă – cea mai frecventă malformație de formă
 Simfizele renale: rinichiul sigmoid (simfizarea polului superior al unui rinichi cu cel
inferior), rinichiul discoid (rinichii sunt uniți într-o masă renală unică), rinichi în formă
de "L" (un rinichi este dispus transversal față de celălalt)
IV. Anomalii de sediu:
 Ectopia renală simplă, unilaterală sau bilaterală, în care ambii rinichi pot avea
următoarele poziții: toracică, lombară înaltă, ileo-lombară, iliacă, pelvină.
 Ectopia încrucișată, în care nu există o fuziune a parenchimului renal, dar ureterul se
deschide controlateral.
V. Anomalii de rotație:
 Rinichi subrotat
 Rinichi rotat invers
 Rinichi hiperrotat
VI. Anomalii de structură:
 Rinichiul multichistic
 Chistul multilocular
 Polichistoza renală: forma copilului, forma adolescentului, forma adultului
 Chisturile solitare: chistul renal solitar, chistul dermoid
 Chistul parapelvical renal, chistul caliceal, chistul bazinetal
 Anomalii medulo-caliceale: megacalicoza, polimegacalicoza; rinichiul spongios.
VII. Anomalii renale asociate:
 Cu reflux vezico-ureteral
 Cu obstrucție infravezicală
 Cu reflux vezico-ureteral și obstrucție infravezicală
  Cu anomalii ale altor organe și sisteme

Agenezia renală
Reprezintă o malformație care se caracterizează prin absența țesutului renal. Agenezia renală
poate fi unilaterală sau bilaterală. Lipsa ambilor rinichi generează în primele ore după naștere. În
80% din cazuri lipsește și ureterul. 1/3 din ageneziile renale sunt însoțite de malformații genitale,
care permit datarea apariției anomaliei în raport cu embriogeneza.

Manifestări clinice: agenezia renală nu are simptome, se descoperă accidental sau cu ocazia unui
examen imagistic abdominal sau renal, efectuat pentru cu totul altă suferință.

Diagnosticul se stabilește cu ajutorul ecografiei renale, la care se determină lipsa ecourilor la

nivelul lohjei renale corespunzătoare și arată lipsa unei formațiuni ectopice. Urografia
intravenoasă poate confirma, uneori, diagnosticul: la nivelul ageneziei se atestă lipsa umbrei
renale și opacifierea parenchimatoasă, iar la nivelul rinichiului normal, există o hipertrofie
compensatorie, care depășește 10 % din volumul normal al rinichiului.

Criterii radiologice: urografia intravenoasă poate fi completată prin cistoscopie, care notează
absența meatului ureteral. Dacă meatul există, pielografia retrogrdă relevă un ureter blocat.

Scintigrafia renală confirmă prezența ageneziei rinichiului.

Rinichi unic congenital

Reprezintă o malformație cu o frecvență de 1-2% și predomină la sexul feminin. Prezența unui
singur rinichi congenital determină o hipertrofie compensatorie a acestuia.

Patologia poate fi însoțită de apariția complicațiilor: hidronefroza, infecția urinară, litiaza.

Diagnosticul se stabilește prin: urografia intravenoasă, nefrograma izotopică.

Rinichiul supranumerar
Această anomalie se caracterizează prin prezența unui al treilea rinichi, ectopic, care poate fi
situat în pelvis sau paravertebral.

Manifestări clinice: patologia este mult timp asimptomatică și nu se manifestă clinic. Ea devine
simptomatică doar cu ocazia apariția unei complicații.

Aplazia renală
Reprezintă absența totală a structurii renale normale,rinichiul fiind înlocuit de o formațiune
mezenchimatoasă slab diferențiată și un țesut ce provine din blastemul metanefrogenic. De cele
mai multe ori, aplazia renală este însoțită de o malpoziție a deschiderii ureterului.

Manifestările clinice lipsesc, în special atunci cînd nu există anomalie genitală ascociată. Totuși,
unele semne clinice care ar putea apărea sunt: nevralgii, piurie, hipertensiune arterială.

Aplazia totală se diferențiază de agenezie prin: la examenul cistoscopic, meatul ureteral este
prezent și adesea ectopic. Ecografia, precum și computer-tomografia pot releva, teoretic,
existența unei mase de dimensiuni foarte reduse, care coafează ureterul.

Diagnosticul se stabilește în baza urografiei intravenoase, scintigrafiei renale și a arteriografiei

renale selective.
Hipoplazia renală
Reprezintă o anomalie de dezvoltare frecvent întîlnită. Ea se caracterizează printr-un volum
redus al rinichiului (reprezentat de 4-5 piramide), cu un număr mic de calice, cu un bazinet
rudimentar, hidronefrotic. Pentru această malformație este caracteristic faptul că se produce o
tulburare de inducție uni- sau bilaterală, la nivelul întregului rinichi sau al unei părți a
parenchimului renal.

În funcție de de localizare, aceste anomalii pot antrena: pielonefrită, litiază renală, insuficiența
renală cronică în afectare bilaterală, insuficiență renală progresivă sau hipertensiune arterială.

Examenul clinic: se determină un rinichi mic, hipofuncțional. Masa renală totală este inegală.

Ecografia renală relevă prezența unei mase de parenchim renal de dimensiuni foarte reduse.

Criterii radiologice. Urografia intravenoasă pune în evidență unul sau ambii rinichi mici,
omogeni și bine delimitați.

Arteriografia este, de obicei, caracteristică: arterele sunt uneori multiple și totdeauna mici la
origine.

Nefrografia cu mărire pune în evidență o slabă delimitare cortico-medulară și apariția unei

pichetări caracteristice.

Examenul histologic: numărul glomerulilor este întotdeauna este redus și nu permite

determinarea gradului insuficienței renale. Există zone de fibroză și o degenerescență chistică,
iar glomerulii și tubii pot fi anormali (modificările sunt caracteristice pentru hipoplazia renală cu
oligo-meta-nefronie).

Tratament: la început, tratamentul va fi numai medical (rehidratare, corectarea acidozei, aportul

corect de proteine, calorii, sare, apă). Vitamina D poate fi necesară pentru prevenirea
osteodistrofiei renale. Mai tîrziu, mai ales în patogenia bilaterală, pacientul va avea nevoie de
hemodializă periodică și de grefă renală.

Hipoplazia renală unilaterală simplă (hipoplazia armonioasă organoidă )

Reprezintă o malformație rară, care determină prezența unui rinichi mic (20-50 g), cu niște
cavități excretorii mici.

Manifestări clinice nu sunt prezente, anomalia cel mai frecvent este depistată întîmplător.

Criterii radiologice. Urografia i/v evidențiază o hipertrofie renală compensatorie de partea opusă
și un rinichi mic armonios, situat aproape de linia mediană.

Cistouretrografia micțională decelează reflux vezico-ureteral în rinichiul distopiat.

Histologic, în loc de 15 lobi, rinichiul are doar 3-6 lobi, care însă sunt perfect normali.

Hipoplazia renală segmentară

Reprezintă o malformație a carei tablou clinic este dominat de prezența unei hipertensiuni
arteriale, care survine foare devreme, pînă la vîrsta de 10 ani.

În cadrul acestei patologii, insuficiența renală apare foarte rar și corespunde fie leziunilor
congenitale bilaterale și extinse, fie unei patologii infecțioase dobîndite.
Examenul biochimic indică o activitate crescută a reninei plasmatice.

Ecografia denotă dispariția aproape completă a corticalei renale.

Criterii radiologice. Aspectul urografic obișnuit asociază un defect cortical cu o ancoșă mai mult
sau mai puțin importantă în dreptul unei ectazii caliceale. Această zonă poate fi unică sau
unilaterală, dar poate fi și multiplă și bilaterală.

Arteriografia selectivă arată o vascularizare difuză sau chiar inexistentă a segmentelor

hipoplazice.

Histologic, hipoplazia renală segmentară este caracterizată printr-un rinichi de dimensiuni mici,
unilateral, care prezintă zone de atrofie corticală, medulară și dilatații ale cavităților caliceale.
Aceste zone predomină la nivelul polilor. Aspectul tipic al zonei hipoplazice este legat de
prezența tubilor ectaziți, care capătă o alură pseudotiroidiană, fără urmă de glomeruli. Arterele
sunt patologice, prezentînd leziuni importante de endarterită sclero-elastică, mai mult sau mai
puțin stenozate. Limitele dintre parenchimul adiacent și zonele hipoplazice sunt destul de nete.

Tratamentul este destul de dificil. Abordul chirurgical însoțit de prelevarea biopsiei, poate fi în
unele cazuri indispensabil pentru confirmarea diagnosticului.

Nefrectomia este indicată în cazuri excepționale de leziuni strict unilaterale, cu activitatea reninei
plasmatice crescute de partea afectată.

Rinichiul miniatural
Reprezintă un rinichi de volum redus, dar cu structură și funcție normale, care nu necesită
tratament.

Rinichiul lobulat
Reprezintă un rinichi la care se determină persistența lobulației fetale și se întîlnește la 3-4% din
copii. De obicei, nu are semnificație clinică și uneori se asociază cu alte anomalii.

Rinichiul "în potcoavă"

Reprezintă o malformație care constă în fuziunea rinichilor la nivelul a doi poli omologi.
Ascensiunea masei de țesut formată de rinichi, este împiedicată de către artera mezenterică
inferioară, iar acest lucru induce o poziționare antero-posterioară a hilului renal.

Anatomopatologic: rinichi uniți la nivelul polului lor inferior printr-un istm, cel mai frecvent
format din parenchim.

Manifestări clinice:

Durere la extensia trunchiului (semnul Rovsing)

Pot fi prezente și lombalgii, dureri abdominale vagi.

Cel mai frecvent această anomalie se relevă printr-o complicație: dilatația pielică, litiază, infecția
urinară.

Diagnosticul se stabilește cu ajutorul: Ecografiei, aortografiei- precizează vascularizația

rinichiului în potcoavă, scintigrafia, cistoureterografia micțională- decelează un reflux vezico-
ureteral și este utilă în special la copii.
Tratamentul este indicat doar în cazul asocierii unor complicații.

Rinichiul sigmoid
Este o malformație care rezultă din fuzionarea polului inferior al unuia din rinichi cu polul
superior al rinichiului opus.

Semnele clinice lipsesc și este relevat doar printr-o patologie asociată.

Tratamentul se aplică doar cînd sunt complicații.

Rinichi discoizi, concrescuți sau palete

Se caracterizează prin fuzionarea rinichilor prin intermediul a doi poli, fie prin margine, avînd
forma unei mase fără contur precis, din care pornesc căile excretorii. Cel mai frcvent se
localizează în pelvis, în spatele promotoriului.

Manifestări clinice: sunt dominate de litiază și infecție.

Diagnosticul se stabilește prin urografia intravenoasă.

Ectopia renală joasă

Se caracterizează prin faptul că rinichii nu și-au completat ascensiunea și nu se găsesc în poziție
normală.

Poate fi: unilaterală, bilaterală și încrucișată.

Etiologie: persistența vascularizației fetale, care împiedică ascensiunea și rotația rinichiului.

Anatomopatologic: rinichiul este lobulat, cu aspect fetal, nu-și completează rotația normală,
bazinetul fiind anterior, ureterul este scurt, cu deschidere în poziție normală.

Anomaliile chistice a rinichilor

Rinichiul polichistic
Reprezintă o malformație a ambilor rinichi, un defect de joncțiune între aparatul excretor și cel
secretor al organului embrionar.

Mai frecvent afectează sexul masculin și în 90% de cazuri are loc unirea polilor inferiori și doar
în 10% a celor superiori.

Această malformație are 3 forme:

 a copilului
 a adolescentului
 a adultului

Etiopatogenie: Chisturile apar din defectele dezvoltării tubilor uriniferi și colectori și din
anomaliile mecanismului de unire. Tubii orbi conectați la glomerulii funcționali devin chisturi,
care, crescînd în volum comprimă parenchimul adiacent, îl distruge prin ischemie, obstruînd
tubulii normali. Prin progresarea maladiei, în parenchimul renal apare fibroza peritubulară și
semnele de infecție, scade numărul glomerulilor, unii dintre ei fiind hialinizați.
Manifestări clinice: durere în ortostatism, iar la distensia trunchiului apar tulburări vasculare,
produse prin compresiunea aortei sau venei cave inferioare, tulburări digestive și urinare
(albuminurie, hematurie intermitentă).

Complicații:
 infecție urinară
 litiază renală
 hidronefroza

Diagnosticul se stabilește în baza rezultatelor urografiei intravenoase.

Forma copilului:
 este o formă gravă, ereditară, cu transmitere autosomal recesivă
 se manifestă imediat după naștere: oligurie, mărirea în volum a abdomenului, crește ureea
sangvină
 Rinichii sunt măriți în dimensiuni, dar cu forma specifică păstrată
 Prezintă durere în ortostatism și tulburări vasculare
 Histologic, pe secțiune- aspect de fagure, parenchimul etse înlocuit cu numeroase
chisturi, printre care se găsesc lamele de țesut renal cu glomeruli și tubi normali.
 Decesul poate surveni imediat după naștere
 Urografie- efect nefrografic ce se menține din cauza reținerii substanței de contrast în
cavitățile chistice
 Tomografia computerizată- confirmă polichistoza

Forma adolescentului:
 Se poate manifesta prin insuficiență renală, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă.
 Simptomele apar doar în cazul unor complicații

Forma adultului:
 Este o boală ereditară, cu transmitere autosomală
 Poate fi însoțită de chisturi și în alte organe
 Clinic poate fi asimptomatică sau simptomatică, manifestată prin triada clasică: rinichi
tumorali, hematurie, hipertensiune arteriala și în unele cazuri, oligurie, instalarea
progresivă a insuficienței renale.
 Ecografia renală: rinichi în ciorchine bilateral, de diferite dimensiuni, cu sectoare de
parenchim normal.
 Urografie- chisturile nu se opacifiază cu substanța de contrast, calicele apar alungite,
subțiate.
 Histologic: rinichi măriți, lobulați, iar chisturile-mai mari, proeminînd pe suprafața
organului.
 Tratament: ameliorarea funcției renale, combaterea acidozei și infecțiilor. Se aplică
hemodializa sau transplantul renal.

Rinichiul multichistic
Reprezintă o maladie de inducție și se caracterizează prin prezența în rinichi a unor formațiuni
chistice de diferite dimensiuni, care alcătuiesc o masă neregulată, fără formă și aspect de țesut
renal. Ureterul este adesea hipoplazic, atrezic sau chiar lipsește.

Manifestări clinice nu are, se descoperă la examinarea de rutină a nou-născutului și reprezintă o

masă tumorală lobulată, mobilă, ecotransparentă și situată în flanc.

Ecografia- formațiuni chistice în proiecția rinichiului respectiv

Urografia- rinichi “afuncțional” pe partea afecțiunii.

 Tratamentul este chirurgical și trebuie efectuat atît pentru precizarea diagnosticului, cît și pentru
prevenirea rupturii la mici traumatisme.

Chistul renal solitar

Reprezintă o anomalie, care, de obicei, se manifestă unilateral.

Etiopatogenie

Se consideră că chistul renal solitar are origine embrionară, deși afectează mai frecvent copilul
mare și adultul.

Formațiunea este aproape sferică, unică, fiind alcătuită dintr-o membrană fibroasă, clivabilă de
rinichi, plină cu lichid seros.

Cel mai frecvent se localizează la polul inferior al unui rinichi.

Manifestări clinice: de obicei, este asimptomatic, uneori însă se pot produce hematurii, colici,
hipertensiune sau bolnavul se prezintă cu semne de ruptură după un traumatism minor.

Ecografia- evidențiază prezența chistului.

Urografia intravenoasă- hipertransparența în regiunea chistului, deplasarea calicelor sub formă

de sferă.

Histopatologic- chisturile au pereți subțiri, uneori se calcifică, nu comunică cu cavitățile renale.

Pereții chistului au structură fibrozantă și hialinizantă.

Hidronefroza la copil
Hidronefroza reprezinta dilatarea sistemului colector renal,cauzat de obstructia jonctiunii pielo-
ureterale.

Etiologia hidronefrozei :

 Obstructia jonctiunii pieloureterale poate fi provocata de :

-dereglari functionale

-stenoza JPU

-vase aberante

-insectie inalta a ureterului

-bride fibroase

-tumori retroperitoneale

Factori de risc in dezvoltarea hidronefrozei congenitale :

- devieri in perioada de dezvoltare antenatala(la mama :procese inflamatorii ale organelor genitale
externe,dereglari hormonale,endometrioza,infectii respiratorii acute in trimestrul 1 de
sarcina,administrarea medicamentelor,avort habitual,nastere prematur
- actiunea factorilor nocivi profesionali,la tata si la mama :factori fizici(vibratia,radiatia) ;factori
chimici(vopseli,lacuri),factori biologici(serviciu in laboratoarele
bacteriologice,virusologice,sectiile cu patologie infectioasa)

- evolutia patologica a sarciniisi a nasterii :gestoze,iminenta avortului,infectii bacteriene si

virale,hipo- si hipertensiunea arteriala.

Clasificarea clinica a hidronefrozei :

 gradul 0-rinichi in norma

 gradul I-dilatarea minima a bazinetului fara dilatarea calicelor
 gradul II-dilatarea moderata a bazinetelor, cu dilatarea minima a calicelor
 gradul III-bazinete de dimensiuni mari cu dilatarea vadita a calicelor
 gradul IV-bazinetul si calicele de dimensiuni enorme,cu atrofia parenchimului renal

Clasificarea conform evolutiei :

 Stadiul I- dilatarea in exclusivitate a bazinetului (pieloectazie),cu o dereglare

neinsemnata a functiei renale
 Stadiul II-dilaterea bazinetului si a calicelor (hidrocalicoza),micsorarea grosimii
parenchimului renal si dereglarea considerabila a functiei lui.
 Stadiul III-atrofia grava a parenchimului renal,transformarea lui intr-un sac cu peretii
subtiri

Manifestarile clinice :

Simptome locale :

-palparea unor formatiuni tumorale in cavittaea abdominala

-dureri lombare la nivelul unghiului costovertebral

-rinichi palpabili

-durere hipogastrica

Particularitatile clinice si de evolutie la nou-nascuti :

-starea generala grava

-febra persistenta pina la 38-39 grade Celsius

-frisoane

-greata,voma

-pierdere ponderala

-disurie

-tegumentele si mucoasele uscate,icter

-dureri in abdomen

-semn de deshidratare acuta

-somnolenta
-convulsii

-hipotonie sau hipertensiune arteriala

Particularitatile clinice si de evolutie la copiii de virsta mai mare :

-cefalee

-febra acauzala

-indispozitie,astenie fizica

-frisoane

-dureri in regiunea lombara,in abdomen

-dereglari disurice

Diagnosticul :

Investigatiile paraclinice Semne sugestive pentru hidronefroza

1.Analiza sumara a urinei -leucociturie

-piurie

-hematurie

2.Analiza generala a singelui consecinte ale infectiei :-anemie,

- hiperleucocitoza

-VSH sporit

3.Proba Neciporenko peste 2000 leucocite/ml

4.Ecografia sistemului urinar dilatarea bazinetului

5.Ecografia cu diuretice peste 45 min bazinetul nu revine la dimensiunile initiale

6.Analiza biochimica a singelui in Norma sau majorarea indicilor creatininei si ai ureei ;

(markeri ai afectarii functiei renale) fibrinogenul –in norma/ sporirea lui ;proteina totala –in

norma/diminuata ;clearance-ul creatininei-N/valoare

redusa

7.Urografia intravenoasa dilatarea bazinetului,dilatarea calicelor,secretie slaba sau

 absenta ,rinichi afunctional

8. Radiografia panoramica rinichi marit,prezenta concrementelor

9.Scintigrafia renala functiile de filtrare si de evacuare a radionuclidului sunt

vadit diminuate

10.TC/RMN atesta obstructii

11.Urocultura identifica agentul infectiei urinare,gradul bacteriuriei

Diagnostic diferential :

-RVU

-pieloectazie

-megaureterohidronefroza obstructiva

-tumoare renala

Tratament :

=conservativ complex in perioada acuta (administrarea de preparate antibacteriene :AB-

cefalosporine generatia I-IV) ;fluorchinolone ;derivati ai
nitroimidazolului (metronidazol);preparate
antipiretice(paracetamol),vitaminoterapie :sol.Tiamina,sol.Piridoxina,sol.Acid Ascorbic

Tratament chirurgical dupa indicatii :

-obstructia JPU

-scaderea progresivaa functiei renale,rinichi cicatricial,deformat,marit in dimensiuni

-decurgerea recidivanta a pielonefritei pe fundalul de tratament antibacterial indelungat

-confirmarea ireversibilitatii in dereglarea functiei rinichilor

Refluxul vezico-renal
Se defineste prin pasajul retrograd al urinei din vezica urinara in ureter.Acest proces expune
bazinetul la o presiune mult mai mare din vezica urinara,produsa in cursul mictiunii si faciliteaza
pasajul bacteriilor din vezica urinara in rinichi.

Clasificarea RVU conform datelor uretrocistografiei mictionale:

RVU gr.I-reflux in portiunea pelviana a ureterului

RVU gr.II-reflux in ureter si sesitem calice-bazinet,fara dilatari

RVU gr.III-reflux in ureter si sistemt calice-bazinet cu ureterul dilatat mediu sau
vadit,sinusoidal

RVU gr.IV-reflux in ureter si seistem calice-bazinet cu dulatatie vadita a

bazinetuui si calicelor

RVU gr.V –reflux in ureter si sistemul calice -bazinet cu ureter sinusoidal,cu aspect
{de colon}.tructura papilara in majoritatea cazurilor nu se vizualizeaza.

Etiologia :

Deficienta jonctiunii uretero-vezicale

-congenitala

-in cadrul altor afectiuni ale aparatului urinar inferior

Factori de risc :

Devieri in perioada de dezvoltare antenatala :

 la mama :procese inflamatorii a organelor genitale externe,dereglari

hormonale,endometrioza,infectii respiratorii acute in I trimestru de dezvoltare
intrauterina,primirea medicamentelor
 prezenta factorilor nocivi profesionali la mama pe parcursul sarcinii :

-factori fizici :vbratia,radiatia

-factori chimici :vopseli,lacuri

-factori biologici :serviciu in laboratoare bacteriologice,virusologice

 Decurgerea patologica a sarcinii si nasterii

-gestoze

-eminente ruperii sarcinii

-infectii bacteriene si virale

-anemia

-nasterea prematura sau accelerata

Manifestarile clinice :

(Acuzele parintilor copilului cu RVU in 1 an de viata si la copilul mic pina la 4 ani)

-stare febrila prelungita

-absenta cresterii in greutate

-sindrom de deshidratare acuta

-sindrom neurologic
-stare de intoxicatie

-polakiurie(mictiuni dese in cantitate redusa)

-retentie de urina

(Acuzele copilului mare 4-18 ani) :

-temperatura normala sau febra

-frisoane

-agitatie

-dureri lombare spontane uni sau bilaterale

-dureri in hipogastru

-polakiurie

-disurie

-piurii insotite de dureri retro si suprapubiene

-caracter imperios al mictiunilor

Manifestarile clinice :

-febra prelungita

-mictciuni urgente si frecvente,enurezis

-disurie,uneori mictiune in 2 timpi

Examen obiectiv general :

-rinichi palpabili

La palpatie :

-dureri lombare la nivelul unghiului costovertebral

-dureri retro si suprapubiene

-dureri in hipogastru

Stabilirea diagnosticului :

1.urografia si urocultura

2.uretro-cistografia mictionala

3.ultrasonografia reno-vezicala

4.urografia intravenoasa

5.cistoscopia
Diagnostic diferential :

-hidronefroza

-megaureter obstuctiv

Tratament :

-preparate antibacteriene :Antibiotice-Cefalosporine gen I-IV

-penicilne semisintetice+acid clavulanic

-preparate antipiretice-paracetamol

-preparate antioxidante-tocoferol acetat

-fluorchinolone

-vitaminoterapie(Retinol,Tiamina,Riboflavina,Piridoxina,Ciancobalamina)

Sonda permanenta in vezica urinara pe 7-10 zile.

Tratament chirurgical in caz de :

-RVU gr. III-IV

-lipsa eficientei tratamentului conservativ a RVU gr.III pe parcurs de 6-24 luni

-confirmarea ireversibilitatii dereglarii functiei ureterelor

Malformatiile uretrei

Epispadiasul reprezinta o malformatie congenitala a aparatului urogenital,caracterizata prin

deschiderea ectopica a uretrei pe fata dorsala a penisulu datorata aplaziei peretelui uretral dorsal.

Embriologie

Cauza epispadiasului este reprezentata de un defect de mezo-dermizare la nivelul tuberculului

genital.

Etiopatogenie

Are o frecventa de 1 :30.000-50.000 de nasteri.In epispadias apar urmatoarele tulburari morfo-

patologice :

-tulburari sfincteriene(incontenienta urinara)

-anomalii musculo-scheletice-dehiscenta simfizei pubiene si a muschilor drepti abdominali)

-secundar dehiscentei simfizei pubiene,apare o lateralizare a insertiilor corpilor cavernosi si

scurtarea acestora :in felul acesta penisul este hipo-trofic,scurt si flectat dorasl

Afectiunea este mai frecventa la baieti decit la fete 5 :1.

Anatomopatologic deosebim 4 forme (la baieti) ;

 balanic(glandular)
  penian
 subpenian
 total

La fete :
 subsimfizara
 retrosimfizara
 clitoridiana
Diagnostic :
-probe urinare de laborator(examen de urina,urocultura)
-ecografia
-urografia
-cistoscopia

Tratament :
Chirurgical,fiind individualizat in functie de forma anatomo-clinica.

Hipospadias
-malformatie cogenitala a uretrei care consta in situarea deschiderii la exterior a uretrei(meatul
uretral extern)mai jos de virful penisului,pe fata ventrala a glandului sau penisului,la nivelul
scrotului sau a perineului.

Clasificare:

 hipospadias balanic-meatul uretral se deschide sub gland

 penian-meatul uretral se deschide in mojlocul penisului
 penoscrotal-meatul uretral se deschide la unghiul penisului cu scrotal

Singurul tratament al hipospadiasului este chirurgical care are ca obiective reconstructia

chirurgicala a uretrei de la meatul ertral extern pina la virful penisului,precum si rezolvarea
celorlalte anomalii care afecteaza pe nisul si scrotal.