Vous êtes sur la page 1sur 2

Basmul popular

Naratiune pluriepisodică, basmul este o specie a genului epic, popular sau cult, in care sunt relatate
intamplari fantastice puse pe seama unor personaje simbolice, reprezentative pentru confruntarea dintre bine
si rau, avand, de obicei, un final fericit si un mesaj moralizator.

Consider ca textul „Porcul fermecat” cules de Petre Ispirescu se incadreaza in categoria acestui tip de text,
deoarece are toate notele definitorii: opera epica/ cu character epic, in care faptele obisnuite se impletesc cu cele
neobisnuite, la care participa personaje reprezentand atat binele cat si raul, clisee compozitionale specifice,
utilizarea procedeului triplicarii, obiecte si cifre magice. In plus, textul are autor anonim si colectiv si caracter
oral, fiind cules de folcloristul Petre Ispirescu si s-a transmis prin viu grai din cele mai vechi timpuri/ pe cale
orala.

In primul rand, textul cules de Petre Ispirescu are un fir narativ care cuprinde atat intamplari reale, cat
si intamplari fantastice (existenta unei camere ascunde, trimiterea imparatului la razboi); evenimentul epic poate fi
concentrat astfel: un imparat cu trei fete este nevoit sa plece in razboi, acesta isi sfatuieste fetele sa-si poarte singure
de grija, dar le interzice accesul intr-una din camerele palatului. Fetele respecta initial regulile impuse de tatal lor,
ulterior insa fata cea mare si fat acea mijlocie iau decizia/hotarasc de a incalca interdictia tatalui in ciuda opozitiei
fetei cele mici. Structura basmului este monotipica, fixata prin conventii narative: formula initiala „A fost o data ca
niciodata” are rolul de a proiecta naratiunea intr-un timp ireal/mitic/fabulos. Subiectul poate fi prezentat pe momentele
subiectului, fragmentul selectat decupand expozitiunea (timpul, spatiul si personajele) si intriga (decizia fetelor de a
intra in camera secreta) (citat). Actiunea se desfasoara linear, succesiunea episoadelor este redata prin inlantuire.
Actiunea oscileaza intre real si mitic, aflandu-ne intr- o permanenta ambiguitate real-fantastic. In basmul popular,
naratorul ramane o instanta supraindividuala, anonima, care nu se proiecteaza in universul diegetic. Relatarea se face
la persoana a lll-a din perspectiva unui nartor omniscient (citat)

In al doilea rand, personajele intalnite in basm sunt purtatoare a unor valori simbolice, reprezentative
pentru lupta dintre bine si rău. Acestea sunt polarizate etic, fiind situate de partea binelui (mezina) sau de partea
răului (fata mare si cea mijlocie). Cele mai multe dintre ele poseda insusiri exceptionale (capacitatea de
metamorfozare) si sunt ajutate in indeplinirea misiunii de forte supranaturale, fiind construite pe baza idealizarii
insusirilor omenesti (frumusete, bunatate, inteligenta, curaj). In raport cu protagonistul personejele indeplinesc cateva
functii la nivelul acestui tip de text: antagonistul, donatorii si adjuvantii. Protagonista basmului este mezina deoarece
participa la intreaga actiune si reprezinta binele(personaj pozitiv, investit cu puteri supranaturale). Fiind cea mai mica
dintre fetele imparatului si opunandu-se intentiei surorilor mai mari de a intra in canera misterioasa, fata actualizeaza
motivul superioaritatii mezinului, dovedindu-si in final calitatile. Basmul este construit in intregime le baza
principiului cifrei trei (triplicarea):trei fete, trei probe, trei zile. Se remarca prezenta obiectelor magice sau a spatiilor
cu functie simbolica „gradina”, „palatul”, „camera secreta”. Motivele specifice basmului sunt motivul imparatului,
motivul celor trei surori, superioritatea mezinului, interdictia, motivul probelor/muncilor, supunerea prin vicelsug,
recompensa, nunta.
In concluzie, avand in vedere argumentele prezentate, opera „Porcul fermecat”, cules de Petre Ispirescu are
toate notele definitorii acestui tip de text.