Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
CURSUL NR. 5
Cuprins
A1. Raportul lungime / lăţime (L / B): caracterizează primar viteza capabilă a navei
(prin intermediul lungimii L) precum şi manevrabilitatea / stabilitatea de drum. Concomitent,
influenţe de ordin secundar pot fi notificate asupra stabilităţii (prin intermediul lăţimii B) precum
şi asupra robusteţii longitudinale (de asemenea prin intermediul lungimii L). Valorile uzuale sunt
în gama 2,00 ÷ 14,00, valorile mici (2,00 ÷ 4,00) caracterizând nave relativ lente dar foarte
manevrabile (remorchere, nave tehnice, ambarcaţiuni: Figura 5.1. – a) iar valorile medii (5,00 ÷
7,00) fiind proprii de regulă navelor maritime comerciale rapide însă mai greu manevrabile
(stabile pe drum: Figura 5.1. – b).
Adoptarea unor valori de mărime ridicată (9,00 ÷ 14,00) ale raportului L / B au drept
consecinţă nave având proporţii exagerate (Figura 5.2.). Astfel, lăţimea relativ mai mică
afectează stabilitatea transversală iar lungimea excesivă conduce la o construcţie având o
robusteţe longitudinală mai precară (nave flexibile). De regulă, astfel de soluţii tehnice sunt
proprii navelor militare rapide şi de dimensiuni medii ca de exemplu distrugătoare sau
crucişătoare (Figura 5.2. – a) sau navelor fluviale, unde limitarea pescajului la maximum 2,00 ÷
2,50 m (din motive evidente….) sau a lăţimii la maximum 11,00 m (acces în ecluzele europene
de pe fluviile Dunăre sau Rin) conduc la extensia amplă pe lungime (Figura 5.2. – b) în contextul
unui deplasament ţintă de o valoare mai ridicată.
La fel ca şi în cazul precedent, adoptarea unor valori ridicate (peste 20,00) ale raportului
L / H conduce la construcţii având proporţii geometrice exagerate (Figura 5.4.), navele astfel
concepute fiind caracterizate de o flexibilitate longitudinală accentuată. Această caracteristică,
oarecum deranjantă pentru o navă maritimă de larg, nu pune însă nici o problemă în cazul de faţă
deoarece navele astfel construite sunt destinate navigaţiei numai pe ape interioare sau în zone
costiere protejate (estuare, braţe de mare sau zone insulare), acvatorii unde hula nu pune în mod
evident probleme deosebite.
A3. Raportul lăţime / pescaj (B / T): caracterizează în mod primar şi direct stabilitatea
transversală a navei (cuplată antagonist cu duritatea oscilaţiilor de ruliu) prin intermediul lăţimii
B iar în mod secundar capacitatea de trecere (gama de adâncimi navigabile). De precizat că
raportul B / T afectează direct mărimea componentei stabilităţii de formă a momentului de
redresare transversală, componentă întotdeauna pozitivă. Gama valorilor uzuale ale raportului
analizat este de 2,00 ÷ 10,00, valorile mici (2,00 ÷ 3,00) caracterizând nave maritime cu
stabilitate suficientă şi ruliu acceptabil (Figura 5.5. – a) iar valorile medii (3,00 ÷ 5,00) sunt
proprii navelor maritime cu stabilitate necesară mărită (de ex. portcontainere, nave de tip RO-
RO: Figura 5.5. – b). Aceste nave au drept particularitate cuplurile previzibile de înclinare
exterioară de valori relativ ridicate, mai ales din cauza suprafeţei velice apreciabile sau a
centrului de greutate inerent ridicat, de unde necesitatea asigurării din concepţie a unei stabilităţi
de formă de valoare mărită. Concomitent, aceste nave au un ruliu mai dur, chestiune care poate
necesita uneori utilizarea de mijloace speciale de atenuare, aşa numitele „stabilizatoare de ruliu”.
Există însă nave la care este necesară o stabilitate de formă mult mai mare. Vorbim aici
în primul rând despre navele de pescaj mic care transportă marfă pe punte ca de exemplu gabare
fluviale (Figura 5.6. – a) sau maritime, nave la care raportul B / T poate avea valori apreciabile
(8,00 ÷ 10,00). În al doilea rând, putem găsi nave la care necesităţile privind stabilitatea sunt
chiar si mai drastice (macaralele plutitoare de ex.: Figura 5.6. – b), în acest caz raportul B / T
atingând valorile maxime din gama menţionată. De remarcat că utilizarea acestei categorii de
nave este limitată strict la apele interioare sau litorale adăpostite, acceleraţiile pe hulă fiind de
valoare intolerabilă pentru o exploatare normală.
Este de remarcat de asemenea cazul barjelor fluviale împinse, nave al căror pescaj este
limitat din motive evidente, construcţii (Figura 5.7.) care sunt caracterizate de valori medii / mari
ale raportului B / T (de ordinul a 4,00 ÷ 6,00), motivul fiind de această dată valoarea redusă a
pescajului utilizabil.
Valorile mari ale raportului analizat sunt proprii unor nave fluviale sau maritime (gabare,
barje, macarale plutitoare etc.), construcţii caracterizate de o lăţime relativ exagerată şi având în
consecinţă o stabilitate în exces precum şi o notabilă flexibilitate în plan transversal a corpului
navei (Figura 5.9).
a) Şlep fluvial împins NFR 1941 b) Tanc costier de bunker Hamilton Energy
(H / T = 1,115) (H / T = 1,068)
Fig. 5.10. Raport H / T de valori minimale
De notat că valorile minimale ale acestui raport (H / T ≈ 1,05 ÷ 1,07) conduc la nave cu
bord liber minimal de valoare excesiv de redusă, caracteristică care uneori poate pune probleme
navigaţiei la plină încărcare în anumite condiţii meteo (Figura 5.11.).
a) Cargou multifuncţional Solid Jade b) Navă de tip heavy lift Black Marlin
(H / T = 1,34) (H / T = 1,23)
Fig. 5.12. Raport H / T de valori uzuale
Pe de altă parte, valorile mari (1,80 ÷ 2,50) ale raportului H / T caracterizează nave cu
bord liber şi rezervă de flotabilitate de valori maximale (uneori chiar excesive – vezi Figura
5.14.) şi având de asemenea un volum interior apreciabil. Aceste caracteristici tehnice sunt de
regulă caracteristice navelor de tip RO-RO (Figura 5.13 – a), de tip LNG / LPG cu tancuri
prismatice (Figura 5.13 – b) sau navelor portcontainer (Figura 5.13 – c).
Este de notat faptul că există tipuri de nave la care raportul H / T poate avea valori
excesive (mai ales dacă se calculează cu înălţimea de construcţie la puntea deschisă – Hechivalent ),
navele cu pricina fiind caracterizate prin urmare de un bord liber şi de un volum interior ambele
de valori apreciabile, un exemplu fiind navele de tip P.C.C. (Pure Car Carrier – Figura 5.14).
B. Coeficienţi de fineţe
Pe lângă influenţa dimensiunilor asupra comportamentului navei (fie direct, fie prin
rapoartele între acestea – engl. design ratios), o altă mare influenţă este exercitată de aşa numiţii
coeficienţi de fineţe. Denumiţi uneori şi grade de plenitudine (engl. fulness ratios), obţinerea
unor calităţi nautice în ponderea dorită este în cel mai înalt grad dependentă de valorile alese ale
acestora încă din stadiul de proiect. Din punct de vedere strict numeric, coeficienţii de fineţe sunt
nişte mărimi adimensionale subunitare care exprimă valoarea unor rapoarte dintre diferite arii
sau volume delimitate de secţiuni prin învelişul etanş al corpului navei şi aria sau respectiv
volumul unor corpuri geometrice regulate care le tangentează. De menţionat faptul că, deşi
coeficienţii de fineţe se raportează prin definiţie la dimensiunile principale definite anterior (la
pescajul T al plutirii de plină încărcare C.W.L.), aceştia pot fi calculaţi însă pentru orice valoare
a pescajului T, dependenţa astfel obţinută fiind utilă în anumite situaţii. De asemenea, notaţia
alocată a suferit modificări în funcţie de perioadă sau sistem de referinţă, notaţia cu litere
greceşti fiind astfel amintită doar ca fapt istoric.
Prin urmare, putem deosebi două mari categorii de coeficienţi de fineţe şi anume:
B1. Coeficienţi de fineţe „de arie”: sunt rapoarte adimensionale subunitare dintre ariile
delimitate de curbe închise rezultate prin secţionarea în diverse moduri a învelişului etanş al
navei şi poligonul regulat care le tangentează (un dreptunghi având laturile definite în diferite
moduri).
Dintre coeficienţii de fineţe de arie astfel definiţi, o influenţă notabilă o exercită:
B1.1. Coeficientul ariei plutirii de plină încărcare (CWP sau α): se defineşte ca
raportul adimensional dintre aria SCWL a plutirii de plină încărcare şi aria dreptunghiului
de laturi L şi B care tangentează conturul plutirii respective (Figura 5.15.).
Din punct de vedere numeric, relaţia de definiţie a coeficientului ariei plutirii de
plină încărcare (CWP sau α) este următoarea:
S CWL
CWP = (5.1.)
L⋅B
De notat faptul că, deşi coeficientul ariei plutirii de plină încărcare CWP este un
parametru independent, alegerea valorii sale numerice influenţează puternic configuraţia
corpului navei. Astfel, dacă la deplasamente relativ reduse vom alege o valoare mare a
acestui parametru, carena rezultată va avea fund stelat (în „V”) sau invers, dacă la
deplasamente relativ mari alegem valori mici va rezulta o carenă cu bordaje preponderent
verticale şi cu fundul plat. De precizat suplimentar că atributul „relativ” aplicat
deplasamentului se referă de fapt la valoarea numerică a coeficientului bloc CB (vezi mai
departe la §. B2.1.).
B1.2. Coeficientul ariei imerse a cuplei maestre (CM sau β): se defineşte ca
raportul adimensional dintre aria imersă ω a cuplei maestre şi aria dreptunghiului de
laturi B şi T care tangentează conturul plutirii respective (Figura 5.17.).
Din punct de vedere numeric, relaţia de definiţie a coeficientului ariei imerse a
cuplei maestre (CM sau β) este următoarea:
ω⊗
CM = (5.2.)
B ⋅T
B2.1. Coeficientul bloc (CB sau δ): se defineşte ca raportul adimensional dintre
volumul V al carenei şi volumul paralelipipedului de laturi L, B şi T care tangentează
volumul imers respectiv (Figura 5.21.).
Din punct de vedere numeric, relaţia de definiţie a coeficientului bloc (CB sau δ)
este următoarea:
V ∇
CB = = (5.3.)
L ⋅ B ⋅T L ⋅ B ⋅T
C B = A − B ⋅ Fn (5.6.)
V ∇
CVP = = (5.7.)
S CWL ⋅ T S CWL ⋅ T
Urcând pe scara valorică, valorile medii / mari (0,75 ÷ 0,85) ale coeficientului
prismatic vertical CVP definesc carene tipice pentru navele comerciale de deplasament
relativ ridicat şi cu viteze din gama 20 ÷ 30 Nd, (carene relativ pline cu fund plat şi
© S.L. Dr. Ing. Victor HRENIUC, U.M.C. – 2018 16
CONCEPTE AVANSATE DE ARHITECTURĂ NAVALĂ – Suport de curs masterat TM
bordaje evazate), unele nave fiind caracterizate prin evazări accentuate la extremităţi
(portcontainerele în particular afişând chiar valori excesive ale acestora – Figura 5.27.)
În fine, valorile ridicate ale coeficientului prismatic vertical CVP definesc carene
tipice pentru navele comerciale de deplasament mediu - mare şi relativ lente ( carene
pline cu fund plat şi bordaje preponderent verticale – Figura 5.28.).
CB
CVP = (5.8.)
CWP
B2.3. Coeficientul cilindric sau prismatic longitudinal (CP sau φ): se defineşte
ca raportul adimensional dintre volumul V al carenei şi volumul cilindrului oarecare
având drept curbă generatoare conturul secţiunii maestre , generatoarele orizontale şi
înălţimea (distanţa dintre baze) egală cu lungimea teoretică L, cilindru care tangentează
volumul imers respectiv (Figura 5.29.).
Din punct de vedere numeric, relaţia de definiţie a coeficientului cilindric (CP sau
φ) este următoarea:
V ∇
CP = = (5.9.)
ω⊗ ⋅ L ω⊗ ⋅ L
CB
CP = (5.10.)
CM