Vous êtes sur la page 1sur 136

RE VI STA

I STORICA

ROAAANA

MCMXXXIII a

VO LIII.FAS C.!
www.dacoromanica.ro
COMITETUL DE DIRECTIE
G. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Ia§i.
G. M. CANTACUZINO, arhitect diplomat al Statului Francez.
N. CARTOJAN, profesor la Universitatea din Bucure§ti.
C. C. GIURESCU, profesor la Universitatea din Bucure§ti.
S. LAMBRINO, profesor la Universitatea din Bucure§ti.
P. P. PANAITESCU, profesor la Universitatea din Bucure§ti.
AL. ROSETTI, profesor la Universitatea din Bucure§ti.

CUPRINSUL Pagina

I. Articole 1-77
G. M. Cantacuzène, Considerations genérales sur
la genese de l'art moldave
Pr. Vasile Radu, Mdndstirea Sf Spiridon si
patriarhul Silvestru al Antiohiei 11-31
Gr. Florescu, Castrul roman Drobeta (T. Severin)
Cercetdri i sdpdturi arheologice din 1931 . . 32-53
Al. A. Vasilescu, Cronologia tabelard. Data alcd-
tuirii i autorul ei 54-77
II. Miscellanea 78--82
Gh. I. Batianu, La place de l'Europa Orientale
dans l'histoire generale du Moyen Age 78-79
D. Bodin, Cdteva date noi privitoare la familia
Sihleanu 79-82
III. Recenzii 83-95
P. Mutafeiev, Bulgares et Roumains dans l'his-
toire des pays danubiens (P. P. Panaitesc u). 83-89
GOrka Olgierd, Bialogrod i Kilja, a wyprawa 7.
1497 (P. P. Panaitescu) . . 89-90
Horovitz Ph., Le probleme de l'évacuation de la
Dade transdanubienne (V asile Christesc u). 90-92
Horovitz F., Despre organizcgia administrativd a
Daciei Traiane pdnd la Marcu Aurel (V a sile
Christescu) 92-94
Burkitt Miles and Childe V. Gordon, A Chro-
nological Table of Prehistory (V ladimir D u-
mitrescu) 94-95
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIONS GENERALES SUR LA GENESE
DE L'ART -MOLDAVE

Ouand on aborde la monographie d'un artiste il est malaise


de le situer au milieu des contingences de la vie que son époque
lui fit mener, de faire la part des idees qui furent siennes, de celles
qui etaient le patrimoine commun de la societe dans laquelle ii
etait encadre et enfin d'eclaircir et d'expliquer le double jen des
influences de la societe sur son individualite et respectivement
de sa personnalite sur cette organisation humaine. Le probleme
echappe tonjours dans une certaine mesure a celui qui s'aventure
cans le domaine de la retrospection et qui cherche a ecrire l'his-
toire d'un createur. Mais lorsque l'on passe de l'histoire d'un
rtiste a celle d'une époque artistique toutes les difficultes aug-
inentent dans une progression geotnetrique. Car, ce qui nous
frappe avant tout, lorsque nous jetons un coup d'oeil d'ensernble
ur une époque de l'histoire, c'est le non-parallelisme du deve-
,oppement artistique et politique. On se plait souvent d'une ma-
-dere arbitraire a reperer des époques de coincidence artistique
et politique et de les appeler grandes parcequ'elles remplissent
les conditions ideates d'un etat de choses, auquel nous ne cessons
de rever et d'aspirer.
Mais bien souvent l'art echappe autant aux catastrophes
qu'aux reussites politiques.
S' il est evident par exemple que le regne de Justinien marque
tine tres grande époque dans l'art byzantin, on ne pent pourtant
pas affirmer que l'art de ce vaste empire suivit sa decadence po-
litique. Si l.'on ne devait plus jamais tenter d'aussi grandes et
audacieuses choses on s'acheminait neanmoins vers une perfection
plastique dont l'influence devait se prolonger en Orient bien
apres la chute de l'empire et tandis que, faute de possibilites fi-
nancieres, l'art de la mosaique disparaissait ; le XIII-e, le XIV-e
1

www.dacoromanica.ro
2 G. M. CANTACUZENE

et le XV-e siecles devaient voir se developper une remarquable


ecole de peinture.
L'empire byzantin en disparaissant etait loin d'avoir epuise,
comme beaucoup le croient, ses possibilites artistiques.
Il en est, de meme, des cathedrales de France et de l'art
clunysien, dit gothique. Ni retat politique, ni retat economique
de la France au XI-e, XII-e et XIII-e siecles ne sont des rai-
sons suffisantes pour expliquer cette floraison fantastique. Le jeu
des influences peut expliquer et eclaircir bien des points. Les croisa-
des, la proximite maure, les bases et les essais de l'art roman peu-
vent nous montrer la chronologie du developpement de Fart cluny-
sien. Sa genese n'en est pas moins rnysterieuse. L'art clunysien a
ete de beaucoup superieur a toutes les autres productions intellec-
tuelles de son temps. Il a precede la grandeur de la France.
Dans d'autres etats l'art est un refuge, ou plutôt une echap-
patoire par laquelle un peuple exprime sa grandeur et ses preten-
tions, niees ou dejouees par les evenements. L'art des deux Etats
Roumains (Moldavie et Valachie), en est un brillant exemple.
Les habitants des Carpathes et des bords du Danube ont donne
un art qui a contredit pendant trois siecles leur decadence po-
liti que.
Nous pensons que ces exemples suffisent a prouver le manque
de parallelisme dont nous avons parle. Si nous devious chercher
une image dans le domaine de la geometrie, nous penserions
plutôt a deux courbes irregulieres qui se rapprochent quelquefois,
jusqu'à se toucher, qui s'eloignent souvent jusqu'à se perdre et
dont le trace general aurait tout de meme une direction moyenne
similaire.
C'est pourquoi l'histoire de l'art doit, a notre avis, se tenir
le plus possible dans le domaine critique. Ni frontières, ni dynasties,
ni traites ne mettent un rythme precis clans son evolution. Ii y a
une foison de documents qui sont tous subjectifs et sujets a de
multiples interpretations. L'art d'une époque semble, souvent,
contredire ce que l'histoire nous apprend d'elle. Ii apparait ainsi
comme une contre-epreuve ouvrant de larges perspectives sur un
monde evanoui aux tendances a peine avouees, de presomptions,
de plevenances ou de sympathies. Precedant une grandeur poli-
tique ou prolongeant virtuellement un etat de choses disparu,
etant tantôt en dech ou au dela de l'histoire, rart est aussi mal-
aise a faire entrer dans le cadre d'un recit historique qu'à etre
isole totalement pour constituer une histoire speciale.

www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIONS GENERALES SUR LA GENESE DE L'ART MOLDAVE 3

Un art n'appartient pas entierement a son epoque, ni un


artiste entierement a son milieu.
On n'a guere tente encore une geographic de l'art. C'etait
pourtant la premiere precaution a prendre, pour ne pas se perdre.
Mais it tous ces problemes vient s'en ajouter un autre : les
rapports des differents arts entre eux. Tel art arrive a son plein
epanouissement quand tel autre est en veilleuse.
Et puis ii y a des époques coloristes, des époques plastiques,
des époques de dessin. A la base de tout cela ii y a surtout les
rapports de l'art et de la pensee, de l'art et de la religion.
On se plait souvent a limiter l'histoire de l'art a ce que l'on
est convenu d'appeler les arts majeurs : architecture, peinture,
sculpture. Mais ii y a les metiers et les arts populaires qui ont leur
hist oire et leur geographie souvent indépendante.
Le temps agit autrement sur les uns et sur les autres. Tandis
que dans les arts majeurs les influences sont rapides et plus directes,
dans les regions obscures de l'instinct populaire, le temps compte
it peine. Ce que nous prenons pour un element naïf et populaire
est souvent le residu d'un art de la pre- ou protohistoire. Ce qui
nous parait primitif est souvent le resultat de la repetition d'une
forme vide de sens pour nous et dont l'harmonie nous charme
comme certaines ecritures incomprehensibles dans lesquelles nous
sentons neanmoins la presence de l'intelligence. De tout temps
les artisans ont ete la base des civilisations. C'est d'eux que nom-
bre de fois les grands artistes sont nes. Depositaires de la tech-
nique autant que de l'instinct populaire, ce sont ces obscurs colla-
borateurs des grandes reussites qui ont maintenu it travers toutes
les vicissitudes la continuite des arts.
Enfin intervient un facteur considerable : l'initiative per-
sonnelle des grands personnages de l'histoire qui ont su reveiller
tous les obscurs instincts des races qu'ils etaient appelles è gou-
verner et qui ont su tirer parti du temps, des artistes et des cir-
constances. De leur fantaisie ou de leur caprice sont nes sou-
vent des chefs-d'ceuvres. Les plus grands furent ceux qui savaient
ce qu'ils pouvaient demander.
Il est communement admis qu'en art comme dans la nature
ii n'y a pas de generation spontanee et que toute ceuvre est le re-
sultat d'une evolution dont on peut suivre les differentes periodes.
Et pourtant, le seul domaine oü l'image de la generation spon-
tanee semble s'appliquer, c'est bien celui de l'art.

www.dacoromanica.ro
4 G, M. CANTACUZENE

On prend souvent certains attributs secondaires, certains


accessoires comme signes evidents d'une influence et fort de cette
trouvaille, on apparente ou on relie dans son esprit deux époques.
Ce genre de deductions, cette tendance, explicable du reste, de
vouloir considerer l'art comme soumis a une evolution generale
et continuelle, a fait commettre un nombre incalculable d'erreurs.
Car, si, par exemple, l'art grec a puise abondamrnent dans l'he-
ritage egyptien, il est evident que l'un ne procede pas de l'autre
et que, s'il y a en influence, l'art grec a en une evolution propre
avec ses elements primitifs et finissant dans la perfection.
Ii reste ensuite a etudier les influences en tenant compte
du degre d'evolution de chaque art. Deux pays, arrives a nu
degre egal de civilisation, s'influencent autrement que lorsque
l'un d'eux est h ses debuts et l'autre a son apogee. Le fait que la
Grece ait ete dans son époque archaique lorsque l'Egypte tombait
sous la conquete perse a eu comme resultat probable que l'influence
des immenses richesses artistiques accumulees dans la vallee du
Nil ait ete de beaucoup moindre.
Enfin, ii y a des choses qui ne s'expliquent pas et qu'il faut
se resoudre h admettre telles quelles. C'est ce que nous avons
appele la generation spontanee. Nous avons vu surgir dans un
espace de temps tres court, des arts surprenants et qui n'avaient
guere eu d'epoque preparatoire, des ecoles entieres se constituer
et atteindre d'un coup h la rnaitrise. Nous aurons beau chercher
des explications et accumuler les causes, l'essentiel ne se prouvera
pas et ce serait nier l'art tout entier que de lui refuser le miracle.
* * *
Dans la. formation des ecoles autant que dans l'elaboration
même des ceuvres le milieu physique alimente les voies instinc-
tives de l'artiste, completant l'ambiance sociale, d'une maniere
mysterieuse et continuelle.
Enfin, en dernier lieu, il y a dans le developpement artistique
d'une époque ce facteur redoutable et parfois tyrannique qui
s'appelle : le passe (proche ou lointain) et qui ne cesse d'agir,
espece de memoire anonyme ou de nostalgie collective.
Grace a cet etat de retrospection, les plus curieux retours
sont possibles : quand. Byzance exerce sa politique imperiale elle
est dominee par le passe romain dans ses lois et dans son art.
Quand, repliee sur elle-même, elle passe de l'offensive et
des conquetes h la defensive, la Grece antique surgit h l'horizon

www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIONS GENERALES SUR LA GENESE DE CART MOLDAVE 5

de ses pensees et nous voyons sous les Paleologues fleurir une


epoque hellenistique. C'est du reste cet aspect de son genie qui
devait continuer d'agir sur l'Europe Orientale.
On a beaucoup parle du flux et du reflux des influences
byzantines sur la Renaissance et reciproquement du trecento"
et du quattrocento" sur le monde grec. Ii y a tant de similitudes
dans les elements employes, un si parfait parallelisme dans les
tendances, a ce moment là, qu'il est difficile d'etablir la part
creatrice de chacun de ces deux mondes.
Mais, c'est dans les regions vierges de la Peninsule Balkanique,
de la vallée du Danube et de la Russie Meridionale que la marche
des idees et des influences byzantine est plus facile a etudier.
En jetant un coup d'ceil sur la carte de cette partie de l'Eu-
rope, nous constatons prernierernent que les influences italiennes
semblent se rarefier au dela du Danube. Elles parviendront plus
directernent a la Moldavie par la Boheme et la Pologne. La Ser-
bie semble etre le lieu oh l'effet du flux et du reflux qui s'est pro-
duit entre le monde byzantin et latin ait laisse le plus de traces,
avec de l'autre côte de l'Adriatique, Ravenne et les etats de la
republique de Venise. Le croissant des Carpathes marque la fron-
tiere des forces de penetration vers l'Orient du monde gothique.
Ainsi la vallee du Danube se dessine comme le boulevard des in-
fluences byzantines vers le Nord avec la Mer Noire comme chemin
parallele et plus direct.
Cette poussee byzantine devait se heurter aux influences
de la Renaissance qui avaient avance leurs tentacules jusqu'aux
frontieres de la Pologne. Le catholicisme fut le grand vehicule
des idees de la Renaissance. L'art gothique etant a son declin a
l'epoque des Paleologues, une vague de vie et de jeunesse devait
recouvrir l'Europe et supplanter toute autre influence, la ou
l'empire byzantin n'avait pas ouvert des voies d'acces a son
prestige.
A la suite de ses echecs politiques et militaires, l'empire by-
zantin disparait. Mais le monde byzantin ne finit pas et dans les
deux principautes roumaines ainsi qu'en Russie, on continua,
parfois sous les formes les plus humbles, a developper des themes
anciens avec un esprit qui se renouvelait aux sources vives du
genie des jeunes races.
Au nord de la Moldavie, dans la region appelee actuellement
Bucovine, dans cette depression des Carpathes, ou les montagnes
sont plutôt de hautes collines boisees, se developpa un art d.'un

www.dacoromanica.ro
15 G. M. CANTACUZENE

caractere bien defini, dont la genese est le produit des courants


les plus divers. Cet art devait arriver a son plein epanouissement
vers la fin du XV-e et le debut du XVI-e siecle, soit cent
ans apres la constitution du jeune Etat. Kiew et l'etat de Nov-
gorod avaient deja donne des chefs-d'oeuvres. La Pologne subis-
sait, sous la formation cathelique la pression de la Renaissance.
Le royaume de Hongrie continuait la formule gothique. La Va-
lachie, au Sud, subissait l'empreinte serbe.
Un siecle suffit done a la Moldavie pour mener a la perfection
son architecture et sa peinture.
Ii y eut du reste deux phases de cette courte et brillante
epoque : le regne d'Etienne le Grand, ou l'architecture arrive
parfaire son harmonie et le regne de son batard Pierre Rares,
qui fut eminemlnent pictural.
Pour bien comprendre la genese moldave ii faut tout le temps
se souvenir que c'est un pays latin de formation orthodoxe lirnite
sur deux côtes du rectangle de son territoire par des peuples ca-
tholiques tels que les Hongrois et les Polonais. Il est vrai que
de l'autre côte des Carpathes se trouve la Transylvanie habitee
par des Roumains, toujours de religion orthodoxe. Mais la Tran-
sylvanie fait partie du systeme feodale hongrois. De cette proxi-
mite catholique devait naitre une hesitation qui ne fut pas l'un
des moindres elements de la formation de l'art moldave. Quand
on consulte attentivement l'histoire de la Moldavie on a l'impres-
sion que les premiers princes de ce pays hesiterent a plusieurs
reprises entre les deux religions.
Il est fort probable que ces princes ont dii longuement peser
le pour et le contre d'ttne decision qui allait changer toute la des-
tinee de leurs pays. Une des raisons qui parait avoir fait incliner
la balance en faveur de l'orthodoxisme est la crainte de donner aux
deux puissants royaumes voisins, la Hongrie et la Pologne, un
trop grand moyen d'intervention dans les affaires moldaves.
Dans tous les cas, cette hesitation a ete favorable a l'art
moldave. Grace a la Pologne et a l'eglise catholique, la Renais-
sance vint greffer d'etranges fleurs sur ce dernier rameau de l'ar-
bre byzantin. Grace a la Boheme et a la Hongrie le dernier souffle
de l'inspiration gothique devait atteindre la Bucovine.
En resume : les Carpathes et la frontiere du Nord, entre les
montagnes et le Dniester, marquent la zone d'influence occiden-
tale renaissante ou gothique, le Sud, Danube et plaine valaque,
sont les grandes voies ouvertes au monde byzantin ; le Dniester

www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIONS GENERALES SUR LA GENESE DE CART MOLDAVE 7

qui separe la principaute moldave du monde russe, demarque une


autre zone d'influences byzantines, enrichies de tous les dons
divers et imprevus de la fantaisie et du bizare que le peuple russe
a exprime de tous temps, en tout art. De ce côte, devaient aussi
s'infiltrer certains elements venus de l'extreme Orient. Des co-
lonies armeniennes viennent avec leur connaissance de l'art de
batir augmenter le nombre des influences.
Cet entre-croisement de courants, cet imbroglio de tendances,
cette poussee d'esthetiques souvent contraires venait remuer le
tuf fecond des regions vierges oui depuis des siecles le soc des ci-
vilisations n'avait plus passe.
Dans ces grandes forets qui descendaient des Carpathes,
habitait un peuple unitaire par sa base dace et latine, mais com-
posite dans son ame, oil les Slaves et tant d'autres avaient laisse
quelque chose de leur orgueil de conquerants, de leur nostalgie
de patres ou de leur opiniatrete de laboureurs primitifs. C'etait
un peuple ancien par ses nobles parentes, mais jeune par ses al-
liances barbares.
La Moldavie du Nord etait au carrefour des races, a la fois
le point terminus de certains grands courants et au croisement
de beaucoup d'influences. Conduite rudement par une noblesse
de guerriers, ayant it sa tete un prince qui etait avant tout un
capitaine, la Moldavie du XIV-e et du XV-e siecle trouva
vite le chemin d'un expression originate lorsqu'il s'agit de trouver
pour elle une forme d'art religieux.
Ni Alexandre le Bon, ni Etienne le Grand, ni Pierre Rare§
ne furent des princes semblables it ceux de la Renaissance. Nous
sommes tout a fait d'accord la-dessus avec M. P. Henry. Ce n'e-
taient pas des princes entiches d'humanisme et petris d'esthe-
tique. Grands chasseurs dans leur loisirs et guerriers lorsqu'il
fallait, ils ne savaient que trop qu'un etat chretien ou une dy-
nastie ne peuvent rien sans l'eglise.
Apparaissant sur les confins du monde civilise d'alors comme
des champions de la chretiente, ils savaient que cette cause etait
une justification d'existence a une époque oit le principe des na-
tionalites n'interessait personne et une haute discipline pour
l'etat qu'ils gouvernaient.
B. est done inutile, si l'on considere la formation de l'art
moldave sous ce jour, de se demander pourquoi ii fut essentielle-
ment religieux.
*

www.dacoromanica.ro
8 G. M. CANTACUZENE

A qui s'adresserent les princes moldaves pour edifier et or-


ner eglises et monasteres ? A des maitres de Byzance ? De l'Athos ?
de Kiew ? de Pologne ? de Transylvanie ?
La premiere eglise connue en date, cella de Rada4i, est
sur plan occidental, avec nef et bas-côtes. Ii est vrai que cet
exemple ne se reproduira plus. C'est bien resthetique subtile des
Paleologues qui pouvait convenir a de petits edifices, qui triomphe
rapidement. Toutefois, une serie d'eglises datant d'Etienne le
Grand avec tours accolees indiquerait une influence romane.
Mais, le type le plus evolue, qui nous parait etre plastique-
ment le plus complet est celui des voirtes a trompe sur plan cir-
culaire, exprirnant a l'exterieur un tambour, a plan en etoile
qui soutient une lanterne eclairant le transept. (La lanterne est
recouverte d'une calotte spherique.) Sous la poussee gothique, la
calotte sur pendantifs s'est decomposee en se retrecissant (justi-
fiant les trompes), puis s'est separee par un second tambour elance
jusqu'a prendre la silhouette d'une fleche. Les fenetres et les
portes sont d'inspiration gothique. On voit même des aretes ren-
forcer des calottes sur pendantif. Des contreforts apparaissent
it l'extérieur des edifices.
Ce ne sont done pas seulement les elements gothiques qui
sont a rernarquer et qui du reste detonnent parfois, c'est surtout
l'esprit gothique qui agit sur la plastique de Farchitecture.
C'est peut-etre aussi cette lutte des deux elements qui nous
fait penser a la Renaissance. Et la interviennent les constructeurs.
Si les maitres etaient grecs ou de formation telle, les niaitres de
rceuvre et les ouvriers, tailleurs de pierre ou simples macons,
clevaient, suivant la formation sociale d'alors, appartenir a des
corporations dependant de Bude ou de Prague. Vu les distances,
il est peu probable que l'on fit appel a de's ouvriers grecs mais
plutôt a ceux des pays limitrophes. La correspondance des prin-
ces prouve notre affirmation. Les princes moldaves etaient en
correspondanee avec les villes transylvaines pour le recrutement
des ouvriers. A ces equipes venaient s'ajouter les autochthones,
virtuoses dans les constructions en bois. Tres rapidement les
corporations ont dii faire des proselytes et entrainer ces nags
paysans a leur discipline. Les signes lapidaires, retrouves par
Georges Bals sur presque toutes les eglises moldaves de la grande
epoque, semblent confirmer cette seconde affirmation. Mais re-
volution rapide de l'art moldave lui-meme le prouve encore bien
plus. Ce n'est que dans le cadre d'une discipline collective et avec

www.dacoromanica.ro
CONSIDLRATIONS GENERALES SUR LA GENESE DE L'ART MOLDAVE 9

la collaboration méme du peuple qu'un tel art pouvait prendre


naissance. L'animateur n'en reste pas moins Etienne le Grand qui
sut mettre dans la seconde periode de son regne la meme energie
a organiser et a embellir son etat qu'il avait mise dans la premiere
it lutter contre tous ses voisins. S'il ne fut pas un esthete, ii eut
du moins une idee assez nette de ce qu'il voulait pour que l'on
reconnaisse tres vite, sur tout ce qu'il fit edifier, le sceau de sa
personnalite.
Sous le regne de son fils, Pierre Rares, la poussee gothique
gagne du terrain, au detriment de la plastique byzantine. C'est
sous le regne de ce prince que la peinture entre largement en jeu,
autant que la sculpture le fit dans l'art gothique d'occident.
Elle prend sur les murs des eglises la place que la sculpture a sur
les cathedrales. La religion orthodoxe interdissant formellement
la representation it trois dimension de l'etre humain, l'instinct
populaire avide d'imageries poussa it orner les eglises de fresques
qui les couvrirent, autant it l'exterieur qu'à l'interieur. Si la pein-
ture etait en elle-meme tres rapprochee de l'iconographie byzan-
tine, l'esprit qui presida it l'execution de ces fresques et le besoin
auquel elles repondaient semble bien avoir ete influencees par le
gothique.
Plus que dans l'architecture, la contribution populaire sem-
ble avoir enrichi de son imagination et de sa chrotnatique cette
ecole de fresque. Le meilleur de la vie intellectuelle et artistique
se developpant dans le cadre d'une societe monacale, il est facile
d'irnaginer comment travaillaient ateliers et chantiers. Cette
discipline monastique completait admirablement celle des corpo-
rations. Les arts et metiers populaires apporterent la saveur spe-
ciale au terroir, la connaissance des materiaux, la maniere spe-
ciale dont ils etaient habitues a s'en servir et ce melange de rou-
tine et de spontaneite qui en est si souvent leur caracteristique.
Les eglises de Pierre Rares, elancees comme de petites ca-
thedrales et toutes recouvertes de fresques, depassent en magni-
ficence celles d'Etienne le Grand. Mais, les premieres, d'un
equilibre plus parfait et d'une emotion contenue, restent par leur
harmonic davantage dans les donnees byzantines et celles du
debut de la Renaissance, rappelant parfois certains petits edifices
de Bramante.
Dans l'enumeration des influences et des elements consti-
tutifs de Fart moldave, nous avons enurnere seulement ce qui
nous paraissait evident.

www.dacoromanica.ro
10 G. M. CANTACUZENE

Mais il est probable que plus on continuerait h pousser l'ana-


lyse, plus on se perdrait, car la comme dans bien d 'autres cas,
l'essentiel nous echappe, pour la simple raison que toutes les causes
enoncees qui ont contribue a la formation de cet art ont ete utiles,
nécessaires, indispensables, mais non pas suffisantes pour expliquer
a elles seules et justifier la naissance et l'eclosion, en un temps
si court, d'un art aussi parfait et aussi entierernent realise.
Ii s'est produit en petit en Bucovine le miracle qui a emer-
veille la France du rnoyen-age et qui classe l'abbaye de Cluny
parmi les grands lieux inspires du monde.
* * *
Nous avons analyse les principales raisons qui nous ont
pant expliquer la reussite moldave. Ii serait facile d'enumerer
toutes celles qui furent contraires et dont le nombre, peut-etre,
serait plus grand. Ce que l'on pent constater, c'est qu'il y a eu
dans la Moldavie du Nord un terrain propice a la formation des
arts. Etienne le Grand eut le desir de realiser de grandes choses
et il trouva a qui parler.
C'est evidemment cette grande personnalite historique qui
provoqua cette generation spontanee et c'est sa force d'organisa-
tion qui rendit viable cette generation.
Quels furent les artistes que le destin lui fit rencontrer et
qui le comprirent, transposant sa personnalite sur un plan immortel ?
Qui le saura jamais ? A bout de conjectures c'est aux ceuvres qu'il
faut aller demander leur secret, car elles ont le privilege de s'ex-
primer au-delà des notions et des mots.

Bucarest G. M. CANTACUZENE

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIRIDON SI PATRIARHUL
SILVESTRU AL ANTIOHIEI

Biserica SI. Spiridon Vechiu mi-a atras atenpunea din pri-


cina celor doua inscriptiuni arabe : una la usa dela intrare i alta
pe icoana Sfamtului Spiridon. Se citise numai inscriptiunea gre-
ceascä din care rezultau doua lucruri : ctitoria lui Constantin
Mavrocordat i prezenta patriarhului Silvestru al Antiohiei la
Bucuresti in 1747, cand a supraveghiat zidirea ei. Dar aceasta
biserica a fost manastire, adapostind in chiliile ei ierarhi i calu-
gari, având. danii de mosii inscrise in condica ei, despre care nu
se stie pana acum nimic. Dupa cum reiese din inscriptiunea arabà
de pe icoana Sfantului Spiridon, manastirea este mai veche.
Constantin Mavrocordat a zidit-o din nou pentru pomenir ea pdrin-
tilor sdi si a sa, dcdndu-o lcicas pentru ierarhii si cdlugarii arabi".
Arhivele Statului ne ofera cateva date, unele anterioare
anului 1747, altele referitoare la vremea cat a stat patriarhul Sil-
vestru in Muntenia. Iatä-le in ordine cronologica :
1718, Iunie 25. Copie dupa hrisovul lui Grigorie Ghica Voe-
vod, catre manastirea Sf. Spiridon, prin care ii dà in stapanire o
parte din mosia Domneasca din marginea orasului Bucuresti.
7251 = 1742, Sept. 1. Cartea lui Grigorie Ghica Voevod
catre egumenul mamastirii Sf. Spiridon, prin care ii da voie a lua
in stapanire casa lui Stan Barbierul i a-i intoarce banii, fiindca
nu s'a tinut de condipile ce a avut cu mandstirea.
1746, Oct. 26. Scrisoarea patriarhului de Antiohia catre
egumenul manastirei Sf. Spiridon, ca sa-i trirnita lei 300, dania,
pe acest an.
1746, Dec. 8. Hrisovul lui Constantin Voevod prin care
inchina mandstirea Sf. Spiridon ca metoh al patriarhiei de Antiohia.
1747, Sept. 14. Testamentul raposatului Ciril, fost egumen,
in care declara datoriile catre persoanele ce insemneaza.

www.dacoromanica.ro
12 PR. VAS1LE RADU

1747, Noemvrie 31. Copie de pe un catastih ce confine 13


documente relative la mosia Stãnesti din jud. Buzau.
1747, Dec. ii. Cartea patriarhului Antiohiei confirtnând pe
egumenul Arhim. Nicoclim, cu indatorirea de lei 300 danie pe
fiecare an din partea manastirei.
1747, Dec. ii. Chitanta patriarhiei pentru aceasta suma.
7256 = 1748, Iunie 25. Hrisovul lui Grigorie Ghica Voevod
catre manastirea Sf. Spiridon Vechiu, prin care ii da in stap
nire o parte din mosia Domneasca din marginea orasului Bucuresti.
7256 = 1748, Iu lie 15. Cartea patriarhului de Antiohia prin
care cumpard dela Vornicul Constantin Strâmbeanu cloud locuri
in Bucuresti.
7257 =- 1748, Oct. I. Cartea lui Grigorie Ghica Voevod, ca
sä fie in pace si nesuparati chiriasii din hanul Sf. Spiridon Vechiu.
7258 =_ 1749, Oct. 1. Cartea lui Grigorie Ghica Voevod catre
manastirea Sf. Spiridon, prin care ii da doua case.
Privitor la aceasta biserica, d. profesor N. Iorga a publicat
in Buletinul Comisinnei, Monumentelor Istorice, -an articol intitulat
0 bisericd siriand la Bucure,sti, in care reproduce inscriptiunea
greacd, cla traducerea ei i arata la sfArsitul articolului cauzele re-
fugierii patriarhului Silvestru la noi. Ble sunt, dupa domnia sa :
situatiunea creata de prezenta lui Silvestru pe scaunul patriarhal
ti nemultumirea crestinilor cu ocaziunea turburarilor provocate de
unire in Siria.
D. profesor lorga a citit gresit unele cuvinte din prirnele
douà randuri ale inscriptiunei. Acest text a fost publicat i tradus
in douà feluri. In Inscriptii din bisericile Romeiniei, gasim textul
si traducerea urmatoare : 06-cog ô e-og xcel 77Chicerc-cog v7.6c,
Tot) iy (itytocg Tcatpàg i*ebv Ercupta6voc Ten OsoD pitp6g
teltevo;
4auitomópyou = Aceasta sfânta i prea veneratà biserica, inchinata
celui intru sfinti pdrintelui nostru Spiridon, cu cinstea Maicii
Domnului, facatorului de minuni 1.
In Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice, gasim ace-
las text, insd cu alta traducere : Aceastd sfântà i prea venerata
biserica, templu al celui intru sfinti parintelui nostru, Spiridon,
cu cinstea Maicii Domnului, facatoarei de minuni 2
Din cele doua traduceri rezulta o eonfuziune, i anume :
dupa prima traducere, facator de minuni este sfAntul Spiridon,

I N. lorga, Insciiptii din bisericile Romdniei, fasc. I, p. 2G7, seq.


2 N. Iorga, Bulet. Com. Mon. Ist., XXII (1929), fasc. 6i, p. 97.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIR1DON $1 PATRIARHUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 13

iar dupa ultima traducere, Maica Donmului. Expresiunea : cu


cinstea Maicii Domnului", din amandouà traducerile, este inadmi-
sibilä. Ea atrage atentiunea oricarui cunoscator al terrninologiei
biserice§ti. Iata textul grecesc asa cum 1-am citit noi : 015-cog 6
.aeroc xoci 7CC'OGE.7C70; voc6g Ste bv6p.att civae.i6p.evo; TOO iv lyrocg
noccpbg ttari ITcup(covog Tp4ttroiwto; top accultatoupyoo = Aceasta
sfantä i prea cinstita biserica cu hramul celui intru sfinti pa-
rintelui nostru Spiridon al Trimitundei, facatorul de minuni.
Si atunci dispar intelesurile nepotrivite : inchinatdicu cinstea

Biserica rnAnastirii Sf. Spiridon

Maicii Domnului iar faceitorului de minuni, se precizeaza. 0 bi-


serica poate fi inchinata unei patriarhii, iar unui sfant i se dedica,
adica ii poarta numele, iar in termenul consacrat se spune : cu
hramul. Cu cinstea Maicii Domnului, este descompunerea cuvan-
tului Tpclictotivrog in tcp,Ti A9sots; ritp6g, in loc de : Spiridon al Tri-
mitundei. Si in fine, facator de minuni rämane sfantul Spiridon.
Domnia sa traduce pe 7tEpcoxil cand : rijg akot) rcEptoxiri
cu averea lui 1, cand : cu tot cuprinsul ei 2, insemnare destul de

.
1 N. Iorga, Insert/4u, p. 267.
2 N. Iorga, Bulet. Com. Molt. Ist., p. 97.

www.dacoromanica.ro
14 PR. VASILE RADU

vagd. Explicarea acestui cuvant se and In inscriptiunea arabà de pe


icoana sfântului Spiridon, care inscriptiune ne dà unele amanunte
ce nu se aflä in inscriptiunea greceascd. Acest TCSpC0Xt insemneaza :
4)3 t; -33 Lki) 3, Ai>1) Lc:A L.1j =
cladirile i chiliile dinlduntru care au fost zidite in vrernea sederii
noastre i a lui". Deci este vorba de ceva precis. Si daca inscrip-
tiunea araba vorbeste despre clddiri i chilii, atunci biserica
siriana despre care scrie d. prof. N. Iorga, nu mai este biserica,
ci mandstire. Acest lucru rezulta tot din inscriptiune, unde este
numita j manastire. Si se precizeaza si data zidirei ei : el

a zidit-o din nou (1.4).),A..


f c...".4o .6") pentru pomenirea lui i a
parintilor sái. Deci este mai veche de cum o infatiseaza inscriptia
greceascd.
Dar nu era nevoie numai de inscriptiunea araba ca sa stim
ca Biserica Sf. Spiridon Vechiu" a fost manastire 0 nu biserica.
F. I. Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens, Viena, 1781,
publicd la sfarsitul lucrarii sale, 0 o schita de plan al Bucurestilor :
Grundriss der Hauptstadt Bukarest in der Walachei in care sunt
notate cladirile mai insemnate care au atras atentiunea autorului.
Intre altele este 0 : Das kleine Kloster S. Spiriton", asezata pe
Darnbovita, in locul unde se afla i azi. Al doilea izvor de informa-
thine este : Planul Bucure.,stului,ridikat, tras chi publikat din po-
runka Prea Inaltzatului Domn Stdpinitor Barbu Dimitrie Stir-
beiu V.V. de Maior Rudolf Artur Borroczyn, 1852. Pe acest plan
se vede : M. Spiridon Veikiu. Acest plan are la inceput o lista de
toate manastirile i bisericile din Bucuresti la aceasta data. Si
printre manastiri este 0 Manastirea Sfantul Spiridon Vechiu.
Deci, dela infiintare i pana la 1852 a fost manastire. Ramane de
stabilit cand se vor fi daramat chiliile i cladirile 1
Plansa Borroczyn No. 49, arata unde au fost la 1852 era-
dirile i chiliile despre care pomeneste inscriptiunea de pe icoana
sf antului.
Mdrturia cronicarului Daponte : Constantin Voda a domnit
in Valahia si in Moldova de zece ofi si a zidit in Bucuresti sfânta
manastire a sfantului Spiridon afierosindu-o scaunului Antiohiei,

1 Probabil dupd secularizare.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIRIDON I PATRIARHUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 13

pentru evlavia i dragostea cdtre Silvestru al Antiohiei, care


dela Iasi a venit la Bucuresti" 2.
In sfar§it, Documenlele dela Arhivele Slain lui, pachetul
Mdmistirea Sf. Spiridon -rechin, sunt o dovada suficienta cà acest
Ideas a fost manastire. Printre aceste documente este §i cel din
1746, Dec. 8, prin care Constantin Voevod inchina manastirea
Sf. Spiridon ca metoh al pa triarhiei de Antiohia 2.

JQ cer4ficci de no, cj peicak


ede conform Cu onpnala
?loam Bora fm or $1,
din ond h1.2

40.acu.kp Seri.Cailastrithri
ACE:or.

. I
szA.4 zi..

Manastirea Sf. Spiridon. Planul Borroczyn, plansa 49

lard acum inscriptiunile in traducerile respective.


Inscriptiunea greceasca are opt randuri. La mijloc este sterna
lui Constantin Mavrocordat : un cap de zimbru i un corb cu o
cruce in gura, de oarece domnise i in Moldova si in Muntenia. Sterna
este faxa. ornamentatiuni. Are initialele grecesti : I. K. H. B.,
ceeace inseamna 'Warns Kuivcr-conitrvog N-Lx6XoLog Bor668a.
1 C. Erbiceanu, Cronicarii Greci, Bucuresti, 189o, p. 183-184. Cf. De-
licanis, IIcaptapxtxtiiv 'Erfr..cfcc, Constantinopol, 1904, II, p. 241 si 249.
2 Toate documentele Manilstirii, se aflà la Moscova, in afarã de inven-
tarul dela 1823 j caetul de venituri i cheltueli intre 1823 1827, subt numerile
115 i 116.

www.dacoromanica.ro
16 PR. VASILE RADU

Aceasta inscriptiune este urmatil de doua randuri de text


arab, care se poate desface : primul rand cate dotra perechi de
stihuri rimate, cum se obisnueste in limba araba vulgard, iar al
doilea rand o pereche i jun1:à-tate de stihuri. Din punct de vedere
poetic, ele n'au nici o valoare. Ele sunt prescurtarea in limba
araba a inscriptiunii grecesti. Pan g. acum n'au fost citite.
OUrog 6 .i)E.CO; xal ZTO; va6c &t v6p.atc crw.atvOlievog Toti
iv Ccyfotc 17x-cp6g ktthv 1:r.upi6ariog Tpcp.ctoOvrog to6 .accup.caoupyoD
Cpxo6olvW:: tttd zrlo-ri; -cijg ocko0 7ceptoyAg irc Viri_ III'S/J.0\4aq TOG
00JTl2sotc2tou xc4 cpcXozpiatou xx2 Anivrou xai iiyE/L6vog nciang 015y-
ypo6XaxEcq, Kupiou KupEou 'foioivvou Kupcnavt(vou Ncxo)sciou Bor666a
aci aarcoing xai oivaXcogcao -cfic airco0 '1'4r/12,6v/17o; tpuzcxtiig akoti
carcrjpEag gyex065 X71 icpc4(.0-cat rci ytoyci-ap i7:00-00),LX11) "GE itcc-cptap-
xczcii ,apOwp r yci)ow Osouir6AEw; 'Avttozsiag, 7 aTptapxi,60\Prog TOO
p.axaptorceccou Hatpccipxou Kbp EcX6icrupou, xal I7c t "Clg o6to6olvirr;
co:no0 rcapoucagov76; tr )(at incuTa-coti1-v4, iv -cic 1747 exi-th Xptcyco0.
= Aceasta sfanta i prea cinstird biserica, cu hrarnul celui
intru sfinti parintelui nostru Spiridon al Trimitundei, facatorul
de minuni, s'a zidit cu toate eladirile ei de prinprejur, in vreinea
stapanirei Prea Inältatului i iubitorului de Christos, Domn pi
Stapanitor a toata Ungro-Vlahia, Domn, Dorrin Joan Constantin
Nicolae Voevod, cu cheltuiala i pe socoteala Prea Inaltirnei Sale,
pentru sufleteasca Sa mantuire. i s'a inchinat prea sfantului
apostolicesc i patriarhicesc Scaun al niarii cetati a lui Durnnezeu,
Antiohia, fiind patriarh prea fericitul Kir Silvestru care, in vremea
zidirii ei, era de fata i supraveghia. In anul 1747 dela Christos.

L9a7 jc LsS

c±J Via; Cy c.i114..1 -L1311 410

C.7A.,142....41 2Y.)

.)::k &c. Li:1Z; I

\ L.) (t..A

1).» ç
r) 1:)6
("AI .1.
crg

www.dacoromanica.ro
ANTIOHI Al. SILVESTRU PATRIARIIUL SI SPIRIDON SF. MANASTIREA
,. . yok-
4414: (1N, 1. 4 .1
iffr.r-
.k a-
, 4 ; lie- W "
Jai Li.-4 a .
riv r.
r
trNfito_. .
1

I (
!

!`.1 T.67 ;.. .1 'I

.A0,03,,, -f 11.....,
1.t%C
r'
4 1d-
fi, e
#. .41("frirt .., .,....., ,,,.
.-
0,1k4ttri}141); 1:"111 "
1141
1,-(A xiitit. . ') k,,
. .
-
1i ,

47;
.

r\ ' . . __ .1.. . ._. .__


, , lt "7::littv101
)..)) s' .
,nttich ; :.1
04;
-v4,
ii
,.

il
.

mii n'i et:f T4. C411


.P4101iii
- it 501i , t,:,.r..t. : OII .L1161i n,1-1!...-f-c,t,-:.
471.--.4br,\ tAp 111
41
vAxivivo- -y i!OGW41.1i1013gt
411i231:11baraNGfialtp; N taZsgioRi .... '°
I:

if :+ ',-1. 0 o.:`.1. ;:-1 Nt . -,


-wCZ)T-. 1041,
irs.v.)07; t..-t;-".;:r5
-4- rtA ,
0.04bius,iik er,otAL,119; .
,... , . V 1.

sr,

Inscriptia greaca i araba

:4"

www.dacoromanica.ro
18 PR. VASILE RADU

Aceasta biserica intemeiata in cinstea Domnului Celui


Milostiv, fost-a zidità, la rugaciunea lui Silvestru patriarh apos-
tolic, de fiul lui Nicolae Voevod, de prea cinstitul Constantin Voda,
care a inchinat-o scaunului Antiohiei, cetatea de resedinta a lui
Petru, cu hrarnul celui intru sfinfi parintelui nostru] 1 Spiridon
facatorul de minuni.
Voi care yeti citi aceste stihuri, cadeti la pamânt strigand :
Intareste, Dumnezeule, temeliile bisericii tale in vecii vecilor !"

Icoana Skintului Spiridon. A doua inscriptiune araba se


afla pe icoana Sf. Spiridon. In mijloc este chipul Sf. Spiridon cu
insemnarea deoparte si de alta a capului : '0 aycog EacI48eiv.
Icoana este compusa dintr'o icoand mai veche a Sf. Spiridon,
iar de jur irnprejur se afla acatistul sfântului : 12 scene i doua
in plus : moastele sfântului i mormantul lui. Inscriptiunile sunt
scrise cu caractere cirilice. Icoana cea din mijloc a carei vechime
nu se poate stabili, impodobità cu argint, cat i acatistul sfantului
din vremea sederii in Muntenia a Patriarhului Silvestru, sunt zu-
gravite pe un strat de ghips aplicat pe lemn.
Iata scenele acatistului :
1. Sfintirea sfantului ca preot.
9. A facut sfântul sarpele in aur. .
3. A iertat sfantul pacatele vaduvei.
4. Minunea ce a fa.cut cu capra.
5. Liturghie facea, inger slujea.
6. In vremea secerisului rouà a avut pe cap sfântul.
7. Mormantul sfântului.
8. Moastele santului Spiridon.
9. Sfantul a sfaramat idolul.
10. Santul a facut minunea vaduvei.
IL A certat valurile si a incetat vantul.
12. A inviat pe fiul ferneei 2.
13. Sfântul strange caramida i iese foc.
14. A vindecat pe Constantiu.

1 Cuvintele au fost omise din textnl arab, ca sa iasS rima cu acelas numar
de silabe.
2 Numerile 12, 13, 14 §i I au fost identificate dupa sinaxar, de oarece
desfacerea ramei batutil cu cuie groase ar fi putut deteriora icoana. Numaratoarea
scenelor se face dela stanga spre dreapta.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIRIDON SI PATRIARHUL SILVESTRU AL ANTIODIEI 19

;LI -3T-rge

o
dor
°

,
Ja.

!;'
' fivegts:, 7 6,

"
IfIt*

rr

. -

j t-

i,...,...,-,.. ' 1

t
,..V
_.,-,-,-. :!?
L "j-
w=1141.
ri ; I "
:. . 'Ll
J r
4..

1. '. o

.1i. 77,
T
...,, '''..-71- "'"40-...-
. .

via
u..;
;.
Ek3,-
. 0. .
L
7;1-
6
Ir.

.1
a
,
r L w rwr L

r, 4it .
11.

Icoana Sf. Spiridon cu inscriptia arabA si acatistul

www.dacoromanica.ro
90 PR. VASILE RADI.3

Iatà acurn inscriptia :

ff Li 54i 4,!t f40 rip ci,'11)


L._
I

IA Li Ls

c1,3 L.7.)t>. 1:L3- ,t:;.N.A.V

0,3 L:70 a. ;
)13 441V\ L. :64 Ls.zi.

.1/4:1a1\ 3,) Lc U; z,46 1.),A

4.5.-\,Q .k.r.t,120

Ly. ytt Lc.ih 4 o_LA

.fiA 4:9,m Le.. 6rJ U I j


ek) Akt], 157j Jo co A; U.,a, 3k (9j
AL> c..5:1 L.11, tt: :A.A .!
4), J j 4-47 -11 L.Mal ;1.9r,

JLA JjAUV5 _x-01 J1'9.) LsAi

VL4c L?) ,tr,r ci-0 4.)..11,) c±-VI

I A -Cal
( /-

11;

4.4) ly;_p Lu..

Ls(12-; !1.-).!)-14\

j -23IS )(CA j VkiA jL:


L;:,L;

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SE. SPIRIDON SI PATRIARUUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 91

46.. :67.A.<,A

4tdc jL, j>*/ 4 j Li


r'yt..J1

j;);
1 .1.A.,..) v...% 4 j 4r-3st, vi A 4:- 2-01

= In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.


Ia aminte, cititorule, ca in anul 1747 dela Christos am venit
in Valahia. In aceasta vreme era pe tron i conducea tara, Maria
Sa Constantin Voevod, feciorul lui Nicolae Voevod, fiul lui Scarlat,
om cucernic, invatat, temator de Dumnezeu, cercetator al Sfin-
telor Carti, iubitor de biserici i cinstitor al preotiei. Când a
aflat ca al nostru scaun apostolic se aflà mai pre jos decht celelalte
trei scaune patriarhicesti i cà nu are nici o manäsitre care sd-i
fie inchinata deosebit, ca pentru celelalte scaune patriarhale, din
aceasta tara, Maria Sa i-a facut danie aceasta sfanta manastire
cu hramul celui intre sfinti slavitului Spiridon, fächtorul de mi-
nuni. Aceasta manästire este asezata la rasärit de thul care
trece prin oras si este lipita de pod. El a zidit-o din nou pentru
pomenirea parintilor sai si a sa, facandu-o lacas pentru ierarhii
§i calugarii arabi. Cladirile i toate chiliile cele dinlauntrul ma-
nästirii au fost zidite in vremea sederii noastre acolo. In afara,
manastirea are danii, asezaminte i moii, inscrise in condica
manastirii.
Nadejde avem Ca niciodata nu va fi lasata la o parte
pomenirea Mariei Sale Domnului, caci aceasta este o datorie
pentru noi.
Cu mijlocirea sfântului Spiridon al carui hram 11 poarta
aceasta manästire, sä va intäreasca Domnul in slujba sa i sa
o pastreze infloritoare pana la sfarsitul veacului. Aduceti-va
aminte si de noi, smeritul Silvestru, patriarhul Antiohiei, care
ne-am straduit sa capatam aceastä danie, pomenindu-i numele
lui si al tatalui sau Gheorghe si al maicii sale Fotini, in toate
rugaciunile, ecteniile i sfintele liturghii. Rog pe Dumnezeu Cel

1 Din eauza lipsei de litere, unele detalii ealigrafice au fost trecute cu


velerca.

www.dacoromanica.ro
t)9 PR. VASILE RADII

Prea Ina lt ea si pe noi i pe


s ; voi sà vã invredniceasca
cerestii sale imparatii. In
.0; keTiert t I anul 1748.
1. C-1-**1.
t1V-
C11. t.C1. Noi am zugravit aceastd
icoana, iar la mijloc am ase-
zat icoana cea veche impo-
.k I
IS C.* ; dobindu-o cu argint, nu
numai ca sa fie mai fru-
moasà, dar i pentru a pri-
lejui mai multd cinstire pa-
tronului ei, caruia se cuvine
osebita plecaciune.
Scrisu-s'a aceasta de Pe-
tru Nofal, feciorul lui Gheor-
ghe din Tripoli, scriitor in
slujba:sfintei manastiri, in
anul 1748, luna lui Aprilie,
cea binecuvantata 1.

Patriarhul Silvestru al An-


tiohiei (27 Sept./8 Oct.
1724-13/24 Martie 1766).
Din inscriptiunea laconicä
greceasca i chiar din cea
araba., nu se poate vedea in
deajuns cine a fost patriar-
hul Silvestru care in 1747
lua parte la zidirea mand-
stirii Sf. Spiridon Vechiu.
S'ar parea ca este un fugar
din Orient care in vremuri
de restriste religioasa cauta
aclapost la noi. In realitate
lucrul se prezinta altfel.
In aceasta vreme avem
1 Inscriptia n'a fost publicata

,
*i nici citità. Fotografia data in
Bulet. Com. Mott. 1st., nu se poate
descifra, fiindca pe vremea cand
a fost luatã, inscriptia era acoperitA de un strat gros de untdelemn i praf.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIRIDON SI PATRIARHUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 23

a face cu o ofensivá catolica in Orient pentru unirea cu Biserica


Romei. Si dupa succesul obtinut mai inainte eu Rutenii, apoi in
Transilvania, cand la 1700 se castiga pentru unire o buná parte
din Romani, ofensiva se indreapta aiurea : in Siria. Aici de multa
vreme propaganda romano-catolica se straduise sà castige fi
castigase in patriarhatul Antiohiei un mare numar de erestini.
Dar trebuia sä castige i patriarhatul, ca unirea cu Roma sa fie
desavarsità. i momentul a fost gasit : moartea patriarhului
Atanasie al III-lea Dabbas, la 13/24 Iulie 1724.
Dar in aceasta vreme, grecii din Fanar erau puternici in
imperiul turcesc i ortodoxia amenintata putea fi en succes apa-
rata si ajutata In Moldova 0 Muntenia erau pe tron intre altii,
mai ales Mavrocordatii : Nicolae i fiul sau Constantin si fratele
sau Ioan. Pupa cum odinioara Matei Basarab i Vasile Lupu se
aratasera protectorii ortodoxiei, ca urmasi ai imparatilor bizantini,
apoi Constantin Brancoveanu, de astadata cei doi domni fan a-
rioti cu. o domnie destul de lunga, mai en searna a lui Constantin
Mavrocordat, care corespunde aproape cu vremea pastoriei lui
Silvestru, se arata protectori i ajutatori ai patriarhulni Silvestru,
cel in luptã cu romano-catolicii din cuprinsul patriarhatului sau.
Aci aleargà patriarhul ori de Cate ori are nevoie. Este ajutat ba-
neste i prin tipasituri eu care sustine ortodoxia.
Dupa moartea lui Atanasie, Serafim Tanas, nepotnl lui Eftimie
Saifi s'a dus la Damasc sa se aleaga patriarh, si en ajutorul lui
Mansur Saifi Haiat,un fruntas din Damasc, se alege patriarh sub nu-
mele de Ciril al VI-lea. Dar hirotonia mi si mai ales confirmarea nu
erau lucruri u§oare. Abudtuk, guvernatorul Damaseului, in urma
unor bacsisuri, inlesni toate formalitatile si in 1724, prima Duminica
dupd Inaltarea Sfintei Cruci, Ciril al VI-lea fu confianat patriarh 1
Cand s'a aflat la Constantinopol din scrisorile lui Atanasie,
cel pe patul de moarte, ea §i-a desemnat succesorul in persoana
lui Silvestru, acesta a fost chemat dela Muntele Atos unde se
afla 0 a fost hirotonit patriarh la o saptamana dupa Ciril al VI-lea.
Ba mai mult, Ieremia patriarhul Constantinopolului, excomunied
pe Ciril, printr'o scrisoare de excomunicare din Decemvrie 1724,
in care il numeste Pseudo-Ciril, i considerd ca patriarh legal pe
Silvestru, protosinghelth lui Atanasie 2. Silvestru ajunge pa-
1 Echos d'Orient, 1(04, p. 156 163.
2 Mansi, vol. XXXVII, p. 2 2 7 . Fericitul patriarh al Autiohiei, Kir
Atanasie, flind inch in viafh i petrechnd in Alep, a fdcut testament si poftire cu
aprObarea arhiereilor scaunului si a cucernicilor crestini, precum este cunoscut
tuturor, ca sh fie urmas dupd moartea lui, protosinghelul shu Kir SilvLstru...

www.dacoromanica.ro
94 PR. VASILE RADU

triarh la varsta de 28 ani. Näscut in Cipru din tata grec 0 mama


maronitä Gheorghe i Fotini '10 consacrà viata monahismului.
Atunci cand a fost ales se spune ca petrecea viata ca monah in
Constantinopol 2. El a fost sprijinit de protectorii sai si a obtinut
firmanul dela Sultan, care-I autoriza sä ia in staphnire eparhiile
patriarhatului i sà aresteze pe Ciril al VI-lea. Dar nu se duce la
Damasc, ci da delegatie lui Leontie episcop de Baias 3. Ciril fuge
insa in Liban i abia mai tarziu a fost confirmat de papa intr'un
sinod tinut la 14/25 Aprilie 1730 in manastirea Mantuitorului
(Deir Elmuhalles). Bisericile, patriarhatul i arhivele ramaserà
in mâna ortodoc0lor 4.
Din partea romano-catolicilor s'au acut sfortari ca Sil-
vestru sa fie inlaturat. S'au adunat fonduri ca sa fie cumpdrata
Inalta Poarta, iar Sfantul Scaun lucra prin ambasadorii Frantei
ai Austriei. Totul a fost insa, de prisos, din pricina puterii fana-
riotilor in aceasta epoch" 5. Hirotonia lui Silvestru a fost facuta
cunoscut i Bisericii Ruse°.
El era patriarh cucernic, iubitor de Dumnezeu, vrednic de
evlavie 0 de cinste 7. Era 0 predicator : Silvestru succesor din
Cipru, virtuos, milostiv, pictor, a raposat in scaun, ve§nica sh-i
fie pornenirea ! Acesta a venit pentru milostenie la Ia0, in zilele
Domnitorului men. Ioan Voevod. Invata prin biserici i liturghisia
in arabe§te, caci §tia. A tiparit i liturghia in ardbe§te i grece§te
in Ia.0. i antimisuri" 8 A fost i pictor : unde este (la manastirea
Bunei Vestiri din Scope lo) i icoana sfintei mahrame, ferecata
imprejur cu argint i egala cu icoana prea Curatei in lungime
inaltime, facatoare de minuni, i aceasta, pe care a zugravit-o Sil-
vestru al Antiohiei, precum este scris" 9.

SO noi 1-am hirotonit patriarb al Antiohiei, legal i canonic dupa randuelile Bi-
sericii".
I Vezi inscriplia araba de pe icoana Sf. Spiridon. Cf, Le Quien, Oriens
Christianus, vol. II, Paris, 1740, p. 776.
2 Le Quien, op. cit., p. 776. El a petrecut multa vreme la muntele Atos
exercitandu-se in asceza. Nia f.t.(1)),, 1905, p. 195.
3 Karalevsky, art. Antioche, in Dict. d'histoire et de géographie, col. 648.
4 Ibid., col. 648.
5 Ibid., col. 649.
6 v.:. vI.LuV, 1905, VOL II, p. 541.
7 Ibid., P. 541
8 C. Erbiceanu, Groniccaii Greci (cronicarul Daponte), Bucure§ti, 1890,
p. 103.
9 Ib d., p. 164.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIRIDON I PATRIARHUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 25

In lupta sa impotriva unirii integrale proectate de romano-


catolici in persoana lui Ciril al VI-lea, a avut de luptat, i lupta
lui a fost darza 1. Sprijinul banesc si moral 1-a avut aici la noi,
din aceastà pricina 11 vedem venind adeseori, sau scriind scrisori,
ca sà fie ajutat. A cutreerat insule, orase i tinuturi pentru milo-
stenie i ca sä intdreasca credinta, nu numai prin viu grai ci ei
prin scris 2.
Lamuriri despre patriarhul Silvestru se gasesc in codicele
autograf No. 124 din Biblioteca dela Ierusalim, codice al carui
rezumat a fost publicat de Papadopulos Kerameus in : `1EporsoX.
13c6XtoOijx7), J. 203-218.
Acolo citim : In 1730 am sarbatorit Sf. Inviere in Ianina
si de acolo ne-am dus in Valahia i ne-am intors in Constan-
tinopol" 3.
In 1733 11 afldm in Valahia. Dintr'o scrisoare a fostului ar-
hidiacon al Alexandriei Teofan, dela 29 Ianuarie 1733, stim ca
atunci patriarhul Silvestru cutreera cetatile, insulele i satele
Cicladelor si ale mdrii Mediterane, pentru mila i credinta. Dintr'o
cuvantare pe care a tinut-o patriarhul Ierusalimului Partenie,
pentru pomenirea Domnitorului Ioan Nicolae Alexandru Voevod,
aflam ca Silvestru in anul acesta a vizitat pe Domn, pentru a-i
cere milà i ca Domnul mult 1-a cinstit pe el si 1-a ajutat" 4.
In codicele 124 amintit mai sus, fila 101, spune cà a stat chtava
vreme in Bucuresti In timpul in veci pomenitului Stdpanitor Ni-
colae Voevod 5. In acest codice gasim enciclicele lui catre epis-

1 Ma Yulw, 1907, vol. V, p. 848.


2 S'a compus : "ExOscx.g (761,TbIlOC . . . 4,,rot 4 4,(Jac4o; sey.oko7 la (Pevruarie),
1727) semnatà de Paisie al Constantinopolului, Silvestru al Antiohiei 5i Hrisant al
Terusalimului, apoi 12 mitropoliti, adunati in sinod. Vezi Papadopulos Kerameus,
`hpaco).. BtEaw8-x, vol. IV, p. 43.
3 Nia Yteuv, vol. II, 1905, 198 p. Codicele acesta a fost folosit de Arhim.
Clement Carnapas, care a scris un studiu asupra lui Silvestru al Ciprului in
Nia EttLyy, dupA care citAm noi. eine vrea sA cunoascA in amAnunte viata acestui,
vrednic patriarh, apArator al ortodoxiei, poate consulta : vol. II, 2905, p. 192
-206 ; 525-541 ; vol. III, 2906, p. 28-43 ; 364-389 ; 471-485 ; 602-627 ; vol. IV,
p. 49-67; 29C-323; 429-444 I 398-514 ; vol V, P. 54-69 ; 361-378 ; 638
652 ; 846-867, impreuna cu toat5, bibliografia. Cf. Karalevsky, art. Antioche,
col. 668-669.
4 Nen It&w, vol. V, p. 859.
5 Ibid., p. 857. Acest codice autograf a fost scris dela 17241730. Ve-
nirea patriarhului Silvestru, trebue SA fi avut loc in 1729-30, cad in 1730, la
3 Septemvrie, moare Nicolae Mavrocordat.

www.dacoromanica.ro
21; PR. VASILE RATH;

copii i catre credinciosii din cuprinsul patriarhiei. Pe lânga aceasta


asocia predica i slujba 1
El a editat in fine si cari pentru a expune dogmele ortodoxe
in antitezd cu inovatiunile latinilor. Astfel, gasindu-se pe vremea
aceia in tara Moldovei o tipografie insemnata si la dispozitia pa-
triarhului, acesta s'a hotarit sa dea la lumina o carte in limba araba
si sa o raspAndeasca din bielsug in turma sa, cu scopuri preveni-
toare impotriva pdrerilor i invataturii propagandei latine". In 1742
a aparut la Iai cartea J.Z, L I G2.9, lucrare care trateaza.
despre adevar i dreptate", compusa de multà vreme in limba
greceasca de patriarhul Nectarie al Ierusalimului. Talcuirea
tiparirea ei s'a facut la cererea Domnului loan al Moldovlahiei
in zilele arhiereului Nichifor" 2, parte de Silvestru, parte de doi
clerici din suita patriarhului, ieromonahul Mihail si Gheorghe din
Alep. Materialul a fost impartit in trei carp cu 249 pagilli. La in-
ceput se aflà enciclica patriarhului Silvestru catre clerul i poporul
scaunului Antiohiei, prin care patriarhul arata cà gasindu-se in
Moldova in 1742 a avut dorinta sà tipareasca diferite carti biseri-
cesti i altele pentru folosul crestinilor, dar latinii, dusmanii Bi-
sericii lui Christos ne-au turburat i s'au straduit ca sä plecam
din scaun, Si cu mare truda abia am putut sà tiparim cartea
de fata". La sfârsitul ei se adreseazd cititorilor cartii : Val poftim
sa nu luati aminte rhvnitori la editiunea aceasta, .ci mai vArtos la
importanta ei, i sa, aveti subt ochi trimiterile ei, ca sa puteti
combate afirmatiunile protivnicilor" 3.
In 1742 i 1745, il intAlnim in Moldovlahia si in partile Tra-
pezuntului 4.
In 1746, cu ajutorul mini preot cunoscator al limbei arabe
a lucrat ca s tipareasca, in Moldova si in limba araba : «'Erct-coriir
o prescurtare in 56 pagini a cunoscutei lucrdri : (<.Y.Ov-carloc xotT6
de Evstratie Arghenti. Din aceasta editiune aflam
TCOV eect4uo,
cà prescurtarea s'a facut la porunca lui Silvestru", iar din ecli-
tiunea complecta dela 1760 a originalului grecesc facuta sub
supravegherea celui intre ieromonahi Ghedeon Aghiotafitul din
1 C. Erbiceanu, Cvonicavii Greci (cronicarul Daponte), p. 103.
2 Este Nichifor Grecul (Peloponezianul), Mitropolitul Moldovei, 1739
(40)-1750.
3 Neci Itchy, vol. V, p. 348. E vorba de Io Constantin Mavrocordat,
daca data 1742 e exacta.
4 Ibid, p. 859, citatie dupa coclicele autograf 124.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF, SPIRIDON SI PATRIARIIUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 27

Cipru" afläm cd mai intai s'a talcuit In limba araba i s'a dat
la tipar de D. D. Silvestru patriarhul Antiohiei, care citindu-o
in manuscris a tradus-o in arabeste si a tiparit-o pentru folosul
crestinilor din eparhia sa"
Dupa aceasta data, in 1747 il gasim In Bucuresti, venind din
Iai : Constantin Voda a domnit in Valahia si Moldova de zece ori
si a zidit in Bucuresti Sf. Manastire a sf. Spiridon, afierosindu-o
scaunului Antiohiei, pentru evlavia i dragostea sa cdtre Silvestru
al Antiohiei, care dela Iasi a venit la Bucuresti" 2. Aci sta si in
1748 pasha in Aprilie 3. Probabil ca el a primit un ajutor banesc
dela Constantin Mavrocordat cdci : In aceasta domnie prea mnite
ajutoare s'au cheltuit din cauza asuprirei creditorilor grabnici
la cerere i catre patriarhi" 4. In 1749 Silvestru era la Bucuresti
dupa cum ni se aratà in prefata semnata de Vasile, staretul
Poenii Marului din tara Ungrovlahiei" din cartea : Intrebdloare
rdspunsuri.
Deci am intrebat eu de aceasta pre Prea Fericitul Patriarh
al Antiohiei Kir Silvestru, inaintea prea luminatei featii Märiei
Sale Io Constantin Nicolae Domnul Ungro-Vlahiei (carele au fost
in Orasul Bucurestilor) la anul 1749. Si atuncea Prea Sfintia Sa
mi-a dat prostimii mele blagoslovenie ca sä gasesc i sa scriu im-
potriva celor ce invata ca sä manânce came calugarii" 5.
In codicele amintit 6 mai gasim o serie de informatinni in
legatura cu noi :
1. Scrisoarea de multumire a lui Silvestru al Antiohiei catre

1 Nia E:thv, V, 1907, p. 849. Pentru alte c3rti vezi tot acolo. Titlul
intreg al cartii este : «I'tivrayp.a zaTh. "dc0p.cov, eig Tpirz rj.1iiv ty/rw.arg., (Lv T;)
p.iv 7.pciit6v crt nsp 5).11c To9 p.oar.rip:oo v 'A1:04 FZrzrAptariac, ,r6
Silitif,ov iti civallioE) r05 p..9-ycrip:o0, CO 1 tpiTov 7.1p: xp.Oscoc 1:05 tiocrlp:on,
csovrAiv rco.p& Tor.) ytlocoti.urcroo v.al. iv :Gccpsig ezpr.aroti p.azapizoo E6tpx-ciou

Toorr.ixXlv 'ApTivvri TO5 Xiou. E.q.1 7.pthrov p.v 21c &pa; Lx+ri i.pp.-rivi6r171 kimav
wi elg rtircov 601 motpe/. toti M. II. 'Avttoxer.o.c c. . n),Oic-cpoo, v5v DI bt'
iiawv colliTriTpUOTCUY 7L`lw Si TEX., -40a OUNX(1)T65`) TOS p.axn.pc:cou EI.Y:TprATE00 'CO

Ills dIt attr7toirkt1 &Yth TE Y.r4 in:13.0,64 a,opOtohiv Trap& roll iv 1-epop.ov6.-401,.;
zop:ou reSsibv `A-icotar.p:zoo Tor) Kintpioo. 'Ev ettla$ crg'.
2 Daponte, in C. Eribceanu, Cronicarii Greci, p. 183-184-
3 Inscriptia de pe icoana Sf. Spiridon.
4 Petru Depasta Peloponezianul, in C. Erbiceanu, op. cit., p. 318.
5 Intrebdtoare rcispunsuri adunate din Sfintita Scripturd, pentru indepar-
,tarea de bucatele cele sprite frigdduintii cdlugdre.,sti ceii de bunci voie. In tipografia
Sf. Mbmistiri Neamtul, 1816, Prefata.
6 Citat dup'i Pap adopulos Kerameus, op. cit., no. 46 §i 65 (din codicele
124)'

www.dacoromanica.ro
98 PR, VASILE RADU

Domnul Moldovei Grigorie Ghica, pentru ofranda de 500 de


piastri facuta mandstirii Chicu din Cipru ;
2. Scrisoarea lui Silvestru al Antiohiei catre Domnul Mol-
dovei Grigorascu Ghica (10 Fevruarie 1739), in care recomanda
pe hagiul Ioan. Silvestru se plange de imprejurarile protivnice
ale vietii i II roaga, ca intotdeauna sa-si aduca aminte si sà tina
sub a sa ocrotire Scaunul Antiohiei, in acea vreme coplesit de
datorii 1 ;
3. Scrisoarea lui Silvestru catre Mitropolitul Ungro-Vlahiei,
cerând milä pentru scaunul Antiohiei i recomandând pe cel
ce vine la el, pe hagiul loan (io Fevruarie 1739) 2. ;

4. Scrisoarea lui Silvestru catre Roset Stolnicul Domni-


torului Ungro-Vlahiei (io Fevruarie 1739) 3.
5. Traducerea hrisovului moldovenesc prin care se acorda
ajutor banesc scaunului Antiohiei (3 Mai 1745) 4 ;
6. Catastihul ajutoarelor banesti stranse in calatoria lui Sil-
vestru al Antiohiei 3.
Patriarhul Silvestru moare la varsta de 70 de ani si este in-
gropat in biserica Sf. Mihail din Damasc, unde aflam inscriptia :
Luni in saptamana dintai a sfantului post, 13 Martie
7274 dela Adam si 1766 dela Hristos i 1179 dela Egira, a adormit
intru Domnul Prea Fericitul i Prea Sfintitul Patriarh al Antio-
hiei si a fost ingropat afara din Damasc la un loc cu inaintasii
sAi, fiind patriarh 41 ani, 5 luni si 26 zile" 6.

Chisindu PR. VASILE RADII

1 iNia Eceov, V, p. 857.


2 Papadopulos Kcrameus, op. cit., No. 65 (din codieele 124) Mitropolitul
este Neofit Cretanul fost al Mirelor, 1738-5754.
3 Ibid., No. 75 (din codicele 124).
4 Ibid, No. 71 (din codicele 124).
5 Ibid., No. 72. Aici poate voin ggsi ceva i despre noi. Va mai trebui
cilutat in colecliunea de documente arabe, strânse la patriathia de Antiohia,
No. 7 I . i cu accasta sirul informatiunilor despre Silvestro nu s'a sfarsit, fiindeã
piind acum nu avem o istorie build a patriarhilor de Antiohia. Cele existente sunt
pline de lacune i inexactit54i.
6 iNia I.Lo,v, V, 1907, p. 864.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA SF. SPIRIDON I PATRIARHUL SILVESTRU AL ANTIOLDEI 29

RESUME
En 1747, le volvode Constantin Maurocordato a fait recons-
truire, en souvenir de ses parents et pour eterniser son propre nom,
le couvent de saint Spiridon de Bucarest. L'eglise avec les edifices
et les cellules qui l'entouraient ont ete remis a neuf. Le couvent
existait avant cette date, comme le prouvent les donations faites
par les princes anterieurs. En 1718, Gregoire Ghica fit don au
convent d'une partie du domaine princier, situe prés de Bucarest.
En 1746, le voivode Constantin Maurocordato dedia le convent
comme metochie an patriarcat d'Antioche.
Dans l'inscription grecque et les deux inscriptions arabes
que nous publions ici, il est question de la participation du pa-
triarche Sylvestre (1724-1766) a la construction de l'eglise de
saint Spiridon. Que signifie sa presence, a cette époque, dans les
principautes rolimaines ? Elle est due aux troubles causes par
l'union, a l'eglise de Rome, d'une partie des chretiens du patriarcat
d'Antioche. Dans cette circonstance, ii avait besoin d'un appui
solide contre la propagande catholique. Comme les Grecs phana-
riotes etaient puissants et influents a cette époque a Constantinople,
ainsi que dans les principautes rournaines, ii chercha cet appui
dans notre pays. Il s'employa done è. obtenir des donations en
immeubles et des terres. Elles lui donnerent la possibilite de se
maintenir au siege patriarcal, contre les catholiques qui avaient
essaye d'acheter la Sublime Porte et de detroner le patriarche
Sylvestre en faveur de Cyrille VI Tanas, le patriarche des chre-
tiens unis a l'eglise de Rome.
Il fit des voyages dans les villes, les villages et les iles de
l'Orient et de la Grece. Ii vint a plusienrs reprises en Moldavie
et en Valachie.
En 1730 et en 1733 nous le trouvons en Valachie ; dc 1742
a 1746, il est a Iassy ou il fit imprirner une liturgie grecque-arabe,
maintenant introuvable, ainsi que le livre contre la propagande
catholique : fy-tah LP, L:,'L L.s ----- Sur la verite et la ju-
stice", compose en grec par Nectaire, patriarche de Jerusalem.
La traduction et l'irnpression furent executees a la demande de
Jean [Constantin Maurocordato], Prince de Moldavie, du vivant
du metropolitain Nicephore (1739(4o)-1758).
Tin abrege intitule 'Erct-coA de 56 pages, d'apres l'ouvrage
bien connu : Y.I'Arzczylia xxtec -cc-by c4tipiri fut compose sur l'ordre

www.dacoromanica.ro
30 PR. VASILE RADU

de Sylvestre, sous la direction du hierornoine Gedeon de Chypre.


Apres l'avoir traduit en arabe, le patriarche le fit imprimer en
Moldavie a l'usage des chretiens de l'eparchie d'Antioche".
En 1747, ii arriva de Jassy a Bucarest ou le voivode Con-
stantin Maurocorclato, fils de Nicolas, lui fit reconstruire l'ancien
convent de saint Spiridon qu'il dedia, comme metochie, au patriar-
cat d'Antioche. Le voivode accorda son aide au patriarche qui
resta a Bucarest jusqu'à 1749. Apres cette date nous n'avons pas
d'inforrnation sur son sej our dans les principautes roumaines.
Ii ecrivit des lettres a Gregoire Ghica, voivode de la Valachie, au
metropolitain grec du pays, Neophyte de Crete (1738-1754),
lettres conservees aujourd'hui dans la bibliotheque du patriarcat
de Jerusalem, dans un manuscrit autographe de Sylvestre, dont
le resume a ete publie par Papaclopoulos Kerameus sous le no. 124,
dans `lepocro)a-ccxt 1ic6XtoHipai.
Ii mourut en 1766, le lundi de la premiere sernaine du careme
et fut enterre a Damas, dans l'eglise de Saint Michel. Il gouverna
le patriarcat d'Antioche : 41 ans, 5 mois et 26 jours.

Nous donnons ici la traduction des deux inscriptions arabes


du couvent de Saint Spiridon. La premiere est celle qui suit l'in-
scription grecque placee a l'entree de l'eglise, au-dessus de la porte.
La deuxieme et la plus importante, de meme en arabe, se trouve
l'interieur de l'eglise, peinte sur l'ancienne icone de saint Spiridon
le thaumaturge.

1. Cette eglise, fondee en l'honneur du Dieu misericordieux,


fut bâtie, par le tres respect& voivode Constantin, fils de Nicolas,
a la priere de Sylvestre, patriarche apostolique. Ii l'a leguee au
siege d'Antioche, residence de Pierre et l'a dediee a saint Spiridon,
le thaumaturge.
Vous qui lisez ces vers prosternez-vous en criant :
Dieu, affermissez les fondements de votre eglise dans les
siecles des siecles !"

2. Au nom du Pere, du Pi ls et du Saint Esprit.


Apprends, o lecteur, qu'en l'an 1747 de l'ere chretienne
nous sommes venus en Valachie. A cette époque, la Principaute
etait gouvernee par son Excellence, Constantin Vo 'Node, fils de
Nicolas Voivode, fils de Scarlat, homme pieux, cultive, qui craignait
Dieu, qui etudiait les Livres Saints, qui airnait les eglises et qui

www.dacoromanica.ro
MANATIREA SF. SPIRIDON SI PATRIARIIUL SILVESTRU AL ANTIOHIEI 31

reverait le sacerdoce. Ayant reconnu que notre siege apostolique


se trouvait en etat d'inferiorite par rapport aux trois autres sieges
patriarcaux, dii fait qu'il ne possedait pas de convent qui lui firt
consacre par donation speciale, ainsi que cela existe pour les
autres sieges patriarcaux, Son Excellence lui a affect& ce saint
monastere place sous le patronage de saint Spiridon, l'illustre
thaumaturge. Ce convent est situe a l'Est de la riviere qui tra-
verse la vine et est contigu au pont. L'ayant fait reconstruire en
souvenir de ses parents et pour eterniser son propre nom, il en fit
une demeure pour les Superieurs et les religieux de langue arabe.
Les edifices et toutes les cellules interieures ont ete construits pen-
dant notre sej our. Au dehors, le convent possede des fondations
pieuses et des terres, mentionnees dans le registre du convent.
Nous esperons que jamais ne sera negligee la mention du
nom de Son Excellence et du nom de ses parents, car cela est un
devoir pour nous.
Que saint Spiridon le thaumaturge, patron de ce convent,
intercede aupres de Notre Seigneur, pour qu'Il vous fortifie dans
son service, qu'Il protege et qu'Il garde en prosperite ce convent
jusqu'à la fin des siecles. Souvenez-vous de nous, humble Syl-
vestre, Patriarche d'Antioche, qui nous sommes employes pour
obtenir cette fondation, et ayez soin que notre nom et celui de
notre pere, Georges et celui de Fotinie, notre mere, soient men-
tiones dans toutes les prieres, dans toutes les litanies et dans
toutes les liturgies. Je prie Dieu de bien vouloir nous rendre
dignes, nous et vous, du royame des cieux. Fait en l'an 1748.
Nous avons fait peindre cette sainte icone et au centre nous
avons place l'icone primitive avec des ornements en argent pour
la rendre plus belle et augmenter la veneration envers son saint
patron, sur qui soit la meilleure salutation.
La presente inscription a ete ecrite par Pierre Nof al, fils
de Georges, de Tripoli, secretaire au service de ce saint convent,
l'an 1748, le mois d'avril".

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN)
CERCETARI i SAPATURI ARCHEOLOGICE DIN 1931

Lânga piciortli podului lui Traian, la T.-Severin, pe platoul


care se termind abrupt spre Dunare, se intinde castrul roman si
orasul civil Drobeta:
Prima informatie, i foarte pretioasa, asupra acestor anti-
chitati severinene o avem dela De Marsigli in a sa Description du

t.

Fig. I

Danube. In plansa XXXIII din tomul II, De Marsigli ne dä schita


de plan a ruinelor existente in 1689 ale podului lui Traian
i ale celor doua castre dela capetele lui impreuna cu asezarea
civilà, Drobeta, de pe malul românesc. Aceastä schita, la prima
vedere numai, ne sugereaza gandul cà podul cu cele cloud' castre
care-I termina formeazä un tot unitar iesit din aceeasi conceptie
arhitectonica. Afard de aceasta schita lui De Marsigli (fig. 1)

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 33

cuprinde elemente din care unele nu mai pot fi constatate incinta


orasului civil 1 fiind astazi sub orasul modern, iar altele pot
servi cu mult folos la indrumarea cercetarilor pe teren 2
Aceste pretioase indicatii ale lui De Marsigli nu s'au utilizat
totusi de cercetdtorii moderni care au intreprins sapaturi in castru.
Nu e vorba de Gr. Tocilescu, care, facand sapaturi aci in 1896,
publica rezultatul numai in chteva rânduri, anexAnd insa planul,
in Fouilles et Recherches, p. 140-141. Sapatura lui, spre norocul
castrului de altfel noroc efemer s'a oprit la pavajul primului
strat de darâmauri, datat de el in epoca constantiniana. Ci,
dupä un timp destul de indelungat, in care constructiile scoase
la lumina de Tocilescu incepuseil sa se darâme din cauza intern-
periilor, sau sd se distrugà de locuitorii din imprejurimi pentru
scoaterea materialului de constructie, sau sa se acopere spre
salvarea lor cu gunoiul carat din oras, ij incepe activitatea
arheologica d Al. Barcacild. La inceput scopul acestei activi-
tati era numai curatirea ruinelor scoase la iveala de Tocilescu si
consolidarea lor. Patrunz'and insa mai adânc, d. Barcacila a dat
peste straturile de mine din epocile anterioare, ceea ce e un merit
al sau. IntinzAnd. insa sapaturile in aceste straturi aproape pe
tot intinsul castrului, in loc sa serveasca stiinta arheologica, duph
cum dovedise mai inainte, a deservit-o. In adevar castrul Drobeta,
fata de importanta lui informativa asupra unui asa de lung timp
de stapanire romana in acest loc dela Traian pthia la Justi-
nian si fata de valoarea monumentala a constructiilor din una
din epoci, trebuia sapat dupà cea mai stricta metoda i cu cea mai
mare atentie, ba chiar cu interventia nepregetatà a tArnacopului

1 Incinta orasului civil in schita lui De Marsigli e reprezentatA numai


printr'un sant. D. Al. 13 dicricild in Drubeta, p. 15, spune : ,,Acest §a.nt ar putea
insernna chiar traseul zidului de imprejmuire... La ipoteza aceasta ne db dreptul
determinarea, prin sdpdturile recente, a tnarelui zid poligonal din coltul S.-V.
al castrului..." Ca o fi avut §i ora§n1 civil zid iticonjurdtor se poate, din schita
lui De Marsigli insd nu se poate constata decdt santul ; iar zidurile castrului
oricum ar fi ele nu ne dau posibilitatea nici mdcar sa bdnuini acest lucru.
2 A§a e §antul castrului, care azi nu se mai cunoa§te, si in special constructia
ovald din coltul S.-V. al castrului pe care De Marsigli pe build dreptate o considerd
cu totul separata de rest, cad., de f apt, este o lucrare de fortificatie tdrzie fdrii nici o
legaturd constructivd cu vechiul castru. Acest lucru nu 1-a inteles d. Bdrcdcild
§i nimerind cu sApAtura la inceput chiar pe santul acestei fortificatii, a luat fundul
santului drept nivel stradal al intregului castru, incdt, intinzdnd sapdtura in
toate partile la acela§ nivel, a isbutit ici colo sd dardme, iar mai peste tot sd scoata
zidurile din temelii.
3

www.dacoromanica.ro
34 GR. FLORESCU

arheologului. D. Barcaci la 1-a sapat la nietru cub ! Adica, ince-


pand. sapatura i ajungand la pamantul virgin din nenorocire
a nimerit in fundul santului justinianic, mai adanc decat nivelul
stradal al primei epoci a lasat lucratorii s5. sape singuri, avand.
grija sa pastreze orizontala vetrii, iar seara se facea cubajul sa-
paturii, ca sh se poata pad. Doar caste un elev de liceu sta langa
lucrätori ca sa adune obiectele gasite.
Rezultatul : o totalà confuzie a obiectelor clescoperite din
cauza amestecului straturilor, distrugere de ziduri sau desgroparea
terneliilor lor ca sa ramana. ca i suspendate ; si de aci o mare
dificultate in lamurirea i datarea descoperirilor i pierderea a o
multime de informatii ce-ar fi putut fi culese chiar in cursul sä-
paturii 1
rata. cu aceasta situatie, in vara anului 1931, CU aprobarea
directiunii Muzeului National de Antichitati din Bucuresti, am
intreprins o serie de cercetari 2 constand din : sapaturi in locurile
neatinse 3, lamurirea edificiilor scoase la iveala de d. Barcacila
consolidarea zid.urilor amenintate cu distrugerea.
Am inceput sapaturile la praetorium in fasia nesapata de
d. Barcacila, care ocupa latura dinspre Est a primei curti a pre-
toriului si se intindea pe langa via praetoria pang la poarta cu
acelasi nume. 0 parte din pamantul scos de aci 1-am transportat
in camerele pretoriului dinspre Vest si in edificiulmagazie--alä-
turat, din aceeasi parte, pentru a intari temeliile zidurior scoase
afara prin sapatura, sub nivelul primului pavaj, a d-lui Barcacila
Totdeodata toate aceste ziduri cum si cele care au iesit la iveala

1 D. Bareacild in articolul san Drubela din .Boabe de Grim, 2932, §i se-


parat, in care se ocupa i de sapaturile executate de d-sa, nu aduce nici-o lamurire
a descoperirilor acute sau le aduce gresit, dupa cum se va vedea din acest stadia.
Planul anexat de asemeni, in ceea ce. piiveste noile descoperiri, este gresit.
Asteptam cu nerabdare articolul sau, despre care spune (ibidem, p. 13,
nota 2) ca va aparea in Dacia, M.
2 In afara de subventia acordata de Comisiunea Monumentelor Istorice,
aceste cercetari au mai fost subventionate si de Primarul i Prefectul orasului
T.-Severin, dd. P. Nistor i Ilie Mihail, cdrora le aducem ri aici cele mai vii inul-
tumiri.
3 Sapaturile d-lui Barcacild s'au intins in tot castrul la diferite adancimi
dar nedeterminate aceste adancimi de vreun criteriu stratigrafic afard de
coltul N.-E. care este ocupat de un sanatoriu de tuberculosi pe care de altfel
primaria orasului vrea sal-I mute de acolo, ceeace-i va face cinste cu atat mai
mult cu cat graba Ii va fi mai mare i de cateva lash unde sapdtura a fost
oprità la nivelul stradal constantinian sau ceva mai jos.

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVER1N) 35

din sapatura mea au fost acoperite cu un strat de ciment spre a


fi ferite de patrunderea umezelei.
Ca rezultat stiintific al acestor cercetari prezint ad deocam-
data : lamurirea incintei castrului, lamurirea drumurilor si deter-
minarea pretoriului din prima epoca.
Inainte insä de a trece la acestea i pentru intelegerea lor
mai clara voi arata in linii generale cateva date din istoricul
castrului asa cum reiese din descoperirile de pana acum.
Data intemeerii castrului ne este indicata, in primul rand,
de functia pe care el o avea in legatura cu podul lui Traian de
a-I apara. Deci a fost construit odata cu podul.
Materialul intrebuintat in cele dintai constructii piatra
calcaroasa friabila de culoare galbui-inchisa adus de peste Du-
nare, este iarasi pentru aceasta
data, cand, adica, malul stang
al Dunarii, fiind al dusmanu-
lui, nu putea fi pus la contri-
butie.
Un fragment de inscrip-
tie, gasit de d. Barcacila pe
via praetoria, vine sa confirme
aceasta data si sä o precizeze.
Acest fragment de in-
scriptie gravat pe ace1a0 fel de piatra calcaroasa intrebuin-
tata in constructiile primei epoci, cu inaltimea C. 0.75 in., gro-
simea C. 0.28 m. i lungimea : sus o.8o m. iar jos o.55 m., deci in
forma de placa reprezinta cam partea de mijloc a inscriptiei
intregi.
Literile, inalte in r. I : 0.10 m., r. 2 : o.o8 in., r. 3 sig. :0.075m.
iar in r. 5 : 0.065 in., se citesc clar (vezi desenul, sus) :
Reconstituirea inscriptiei pentru cele dintaiu 4 randuri nu
prezinta nicio dificultate 1. Pentru r. 5 nu ne putem gandi &cat
la numele unui corp de trupà. Litera H e sfarsitul abreviatiei
1 Pentru aceste randuri d. Barcácila (Drubeta, p. 13, nota a) da reconsti-
tuirea exacta. Pentru r. 5 1 6 propune : [Aedem] H(erculi) I(nvicto) Antio [II
Iulio Celso cons(ulibus)]. Nu putem admite aceasta reconstituire pentru motivele :
1. Numele divinitatli in inscriptille votive figureaza de obicei la inceputul
inscriptiior.
2. Abreviatia H. I. pentru H(erculi) I(nvicto) i chiar in corpul inscriptiei
se pare neobisnuita.
3. Numele consulilor in aceasta forma nu exista pe niciunul dn monumen-
tele epigrafice cunoscute privitoare la acesti consuli.

www.dacoromanica.ro
36 GR. FLORESCU

COH., I este numarul cohortei, iar ANTIO sunt primele litere


din nurnele sau. etnic. Deci Coh(ors) I Antio[chensium].
Dupd cuvantul Caesar, din primul rand, i Nerva, din al
doilea care de sigur nu sunt abreviatii deducem ca numele
imparatului e la nominativ. In cazul acesta inscriptia face parte
din categoria inscriptiilor pe edificii i atunci cuvântul cohors
trebuie sà fie la acuzativ precedat de prepozitia per.
Asa dar transcriem :
[Inip(erator)] Caes(ar Di[vi Ner]
[vae f(ilius)] Nerva Tra[ianus]
[Aug(ustus) Ger]m(anicus) Dacic(us) P[ont(i/ex)]
[Max(imus) Trib(unicia)] Potest(ate) cons(ul) Patcr)
P(atriae)]
[... per co]h(o)'tem) I Antio[chensiun:...]
Inainte de per, in r. 5, era, poate, numele edificiului, iar la
sfarsit un ultim rand, al saselea, care cuprindea un verb sau una
din fQrmulele exprimând faptul construirii.
Inscriptia s'ar putea data dui:a anul 102 p. Cr., data cogno-
men-ului Dacicus mentionat in inscriptie, i inainte de 105 p. Cr.,
cand incepe sa apard pe monumente optimus princeps, sau de
114 p. Cr., de cand, in chip sigur, dateazä cognomen-ul optimus,
care amandouà lipsesc din inscriptia noastra.
Cohors I Antiochensium se afla mai inainte in Moesia Su-
perior, dupa cum ne arata o diploma militara din 7 Mai 103 p. Cr.1,
§i e foarte fireascd aducerea ei la Drobeta pentru a fi utilizata la
constructiile militare in vederea celui de-al doilea razboi dacic.
Ca aceste constructii erau militare adicd de caracter ofi-
cial in stransa legaturà cu autoritatea imparatului ne-o dove-
deste, in primul rand, numele imparatului la nominativ, formula
epigrafica intrebuintata in acest caz, iar in al doilea, felul lucra-
torilor, militari, din Cohors I Antiochensiurn, care numai la astfel
de lucrari puteau fi intrebuintati.
Dar constructii militare la Drobeta n'avem decat podul
5i castrul. Fara indoiald ca inscriptia noastra se refera la castru.
Asa dar, foarte probabil, castrul Drobeta a fost construit
de Cohors I Antiochensium odata cu podul lui Traian sau, poate,
inaintea podului, avand sa ocroteasca construirea acestuia. Iar
dacà constructia podului a durat din primavara anului 103 pana
1 V. Année épigr., 1912, no. 128. 0 alta diplomd ghsith In Bulgaria o
arath in Moesia Superior inch din a. 93 p. Cr. (v. Bormann, Iahresh. d. Osterr.
Arch. Inst., I, p. 170 sq.).

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVER1N) 37

in primavara anului 105 1, apoi cohorta a trebuit sá fie adusd la


Drobeta chiar imediat dupa 7 Mai 103 p. Cr., când se afla in
Moesia superioara.
Castrul dureazà panà in timpul lui Justinian, fiind insa.
refacut de mai multe ori.
Dupa tehnica arhitectonico-constructiva i stratigrafie am
putut determina trei refaceri in epoci deosebite. In säpaturile
pe care le-am executat am constatat douà straturi de dararnaturi,
in afarà de cel constantinian, care e sapat de Tocilescu i de cel
justinianic din coltul S.-V. al castrului. Primul strat abia ajunge
la grosimea de 0.40 m. si se pare ca edificiile castrului au suferit,
in epoca respectiva, stricaciuni nu prea mari, ceeace a ingaduit,
la refacere, pastrarea, numai cu mici modificari, a vechiului
plan. Al doilea strat se ridica pana la grosimea de c. 0.70 rn. §i
reprezinta distrugerea totala a castrului, pentruca deasupra se
ridica noi edificii dupa un plan complet noue castrul epocii
constantiniene. De observat e insa cà zidurile acestei epoci pa-
trund prin straturile de därämaturi care fusesera nivelate dupà
ce se scosese din ele materialul bun de constructiepana la terenul
sanatos, prinzand in ele sau incalecand zidurile, din epocile ante-
rioare, pe care le intalnesc.
Pe baza rezultatelor obtinute in cursul acestor sapaturi, am
putut determina planul pretoriului primei epoci i traseul drumului
principalis. Dupà aceea cum era i necesar am lamurit
incinta cu refacerile ei, afara de cea justinianica, care ramane a
fi cercetata mai de aproape in viitor.
Forma ,si orientarea castrului. In prima epoch' forma castrului
era dreptunghiulara cu latura mai lunga, N-S., de 137.50 m.
iar cea scurta, E.-V., de 123 In. 2 (V. planul anexat). Pe fiecare
laturd se afla cite o poarta flancata de turnuri interioare : pe la-
turile scurte, la mijloc porta praetoria spre Dunare i decumana
spre Nord iar pe cele lungi porta principalis dextra i sinistra
la C. 46 in. dela latura scurta dinspre Dunare. Douà drumuri in-
terioare, perpendiculare unul pe altul, leaga portile intre ele douà
cate cloud via praetoria continuatà de decumana, dela Sud la
Nord i via principalis, dela Est la Vest.

1 v. D. Tudor, Podul lui Traian dela Droheta, p. rr.


2 Pentru raportul dintre cele dou'd dimensiuni ale castrului vezi Gr. Flo-
rescu, Castrul roman dela RdcariDolj, nota 2 dela p. 24 si C. Daicovici, Micia.
in An. Com. Mon. 1st. pentru Transilvania, 193o-3r, p. 7, nota 6.

www.dacoromanica.ro
38 GR. FLORESCU

Orientarea castrului se abate dela regulele obisnuite Este .

orientat cu axa cea lunga dela Nord. la Sud si cu porta praetoria


adica frontul spre Dunäre, ceeace inseamna Ca nu -tine seama
nici de principiul traditiei orientarea spre Est nici de cel
practic orientarea spre dusman. Aceastä orientare a fost ne-
cesitata, raid indoiald, de caracterul defensiv al castrului, in le-
gatura cu podul la capatul caruia fusese asezat. Prin aceasta
rasturnare caci porta praetoria trebuiea sa fie la Nord, spre dus-
man se departau cele cloud porti, principales, de linia frontului,
in caz de atac, si. deci erau mai la adapost de o iruptiune a dupla-
nului.
Dar, raspunzand acestei necesitati practice, orientarea mai
satisfacea si. o nevoie estetica ceruta de monumentalitatea podului,
din care castrul era o parte componenta. Caci, in adevar, dupa
resturile date la iveala, cele douà drumuri praetoria §i. princi-
palis erau limitate de o parte si. de alta de cate un Or de coloane,
iar la intretaierea lor se ridica maret praetorium cu o fatada de
10 coloane, care, fara indoiala, sustineau un frontispiciu placat,
probabil, cu placi de marmora, din care s'au gasit numeroase frag-
mente in dardmaturi. Toata aceasta bogata arhitectura pentru
care numai praetentura castrului oferea mai multe posibilitati
in strânsa armonie cu maretia constructivà a podului vecin, a
fost valorificata, farä indoiala, prin orientarea constatata a cas-
trului.
La prima ref acere, forma castrului nu sufere nici o schim-
bare. La a doua insa apar unele modificari, desi mai mutt de de-
taliu. Anume, toate turnurile sunt scoase in exterior, toate por-
tile sunt astupate, fiind construit in dreptul lor, in afara, ate
un turn, afara de porta praetoria, care totusi si. ea capata pe flancuri
ea-Le un turn, tot exterior, cu frontul arcnit.
Incinta. In general incinta castrului, probabil prin scoaterea
pietrei de constructie dar si. prin desele sapaturi arheologice, este
aproape total distrusa din zidul inconjurator numai temeliile
se pastreaza. Numai latura de Nord unde sapaturile anterioare
n'au patruns prea adânc e mai bine conservata si. aci am putut
gasi elementele de reconstituire.
Facand o sectiune transversala pe aceasta latura lânga
curtea Sanatoriului de tuberculosi, am constatat urmatoarele

1 v. Gr. Plorescu, Castrul roman dela RdeariDolj, p. 7, nota 2 dela p. 25.


Pentru acest fel de orientare v. L. lacobi, Das Romerhastell Saalbutg.

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T, SEVERIN) 39

elemente din care se compune incinta primei epoci (fig. 2). Mai
intai, zidul inconjurator gros de 1.30 in. ; in interior, rezemat
de zid, un val de pamânt lat de c. 2.50 in. ; dela marginea acestuia
coboard, tot inspre interior, o panta lungà de c. 5 in., pana in
via sagularis lata de C. 2.50 m. Drumul este pavat cu un strat de
pietris marunt gros de c. 0.10 m. i urine de acest fel de pavaj
se constata i pe pantä. Valul are o inaltime de c. 2.50 in. i servea
de drum de rond i de lupta, la creneluri. Zidul, fara indoiala, se
ridica deasupra valului cu cel putin 1.75 m. inaltimea obisnuitä
a unui om in care inaltime e cuprinsä i aceea a crenelurilor.
Poate ca, atunci cand ni se va pune la dispozitie pentru cercetari
terenul sanatoriului de tuberculosi, vom gasi elemente fie in
situ, fie in daramaturi, care sa ne permita o mai mare precizare a
intregului profil al incintei. In exterior sectiunea n'a putut fi con-
tinuata in campania a-
ceasta cle sapaturi. Cred SECTIVNEA A.B.
insa ca ar fi fost farà >,,.1"(6.4,-;ori
rezultate, terenul fiind 0,122,`-.44 1 4-," -1*,?
'
foarte rävdsit, incAt §i. 417:cr., S1-451
;44
profilul sa4ului exterior, sst- <0 4.7!*%:? ,

care fail indoiala exista qt I 111


III.IALIZAIrf. IAth.
pe toate laturile afara de -ty ?ft
cea de sud, e de asteptat
tot dela terenul sanato- Fig. 2. Sectiunea A-B (vezi Mann)
riului.
Dupà cum am vazut, pe toate laturile incinta primei epoci
era intrerupta de caste o poarta : porta praetoria, pe latura de Sud,
porta decumana, pe latura de Nord., porta principalis dextra, pe
latura de Vest i porta principalis sinistra, pe latura de Est. Toate
au largimea de c. 3 m. i sunt flancate de turnuri interioare, al caror
zid, in exterior, proemineaza cu C. 0.70 m. fata de linia exterioara
a curtinelor, iar inspre intrare e prevazut, la fiecare turn, cu ate
doi pilastri grosi de cate 0.65 in. i lati de c. LLD in., primii chiar
la colturile din afara ale turnurilor, iar ceilalti la C. 2 in. dela
prirnii. Acesti pilastri serviau de sigur de usciori, cel putin primii,
§i in dreptul lor trebuie sa fi fost un prag din care azi nu se mai
pastreaza nimic. Grosimea zidului turnurilor e de c. o.8o in., iar
pe latura lor dinspre interiorul castrului au o intrare, larga de
c. 1.20 m. Aceste turnuri, foarte probabil, aveau Inca un etaj
si comunicau pe deasupra portilor printr'un coridor, cu creneluri
spre exterior, sprijinit de grinzi puternice de lemn.

www.dacoromanica.ro
40 GR. FLORESCU

De o parte si de alta a portior praetoria i decumana, la ju-


matate distanta intre ele i colturile castrului, se vdd de asemeni
urme de turnuri, tot interioare, cu lungimea de 2.80 m. i largimea
de 2.70 m., care serviau ca turnuri de observatie sau mai ales
cele de pe latura nordica. pentru suportat masini de razboi.
Pe celelalte laturi de asemeni se afla ate un turn, de aceleasi di-
mensiuni, la limita dintre latera praetorii i retentura.
Colturile castrului sunt, ca de obicei, rotunde pentru a avea
camp de tragere si de observatie in toate directiile din care ar fi
venit dusmanul. Si tot din motive tactice sunt prevazute in in-
terior cu cate un turn larg, pe linia zidului inconjurator, de c.
4.65 m. si lung, in interior, de C. 4.10 m., CU o intrare larg5 de c.
m. pe latura opusa coltului.
In epoca a doua, la refacere, incinta castrului ramâne ne-
schimbata ca profil cel putin din sapaturile de pana acum nu
avem nici un indiciu de modificare. Probabil ca numai zidul incon-
jurätor va fi fost inaltat din nou in locurile unde va fi fost distrus.
In epoca a treia, insa, profilul incintei se schimba total.
In urma daramarii castrului in aceasta epoca, profilul vechei in-
cinte fusese nivelat. La refacree, dupa obiceiul roman, daramaturile
nu erau ridicate, ci, dupa ce se alegea din ele materialul mai bun
de constructie mai ales in locurile lipsite de acest material
in naturd si in imprejurari presante restul se nivela si se cons-
truia deasupra pe temelii, care treceau prin daramaturi in jos pand
la pamântul sanätos.
Din vechea incinta, fara Indoialà ea, in aceasta epoca, zidul
inconjurator se mai pastra cel putin pana la inaltimea valului.
Si acest zid a-tat cat se pastranu putea sà nu fie utilizat in-
tr'un timp cand pericolul ameninta la fiecare clipa S' a ridicat
deci la inältimea necesara Insa grosimea lui, numai de c. 1.30 m.,
nu mai raspundea necesitatilor aproape exclusiv defensive alc
acestei epoci. De aceea vedem in interior, dealungul zidului, la
o distanta de C. 1.50 in. dela el, un sir de pilastri de c. o.8o m x
o.8o m., la c. 3.50 m. departe unul de altul, iar dela acest sir, la
C. 3.40 m. mai spre interior, alt sir cu aceeasi distanta intre ei.
In urma sondagiilor facute, tot pe latura nordica, am constatat
ca temelia pilastrilor din primul rand e mai afara decat a celor
din al doilea cu C. 1.20 rn., ceeace inseamna cä primul rand de
pilastri a fost asezat chiar pe val iar al doilea la piciorul pantei
valului deci Inca o dovadd de existenta valului interior in prima
epoca (v. fig. 2).

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 41

Pe celelalte laturi unde au fost executate sapaturi arheo-


logice anterioare astazi nu mai existä decat al doilea rand de
pilaetri. Dupa cum am spus insa, pe aceste laturi, incinta cu val
cu tot a fost rasa pand la temelia zidului inconjurator (fig. 3).
Ori, temelia pilastrilor din primul rand mergea in adâncime pang,
la val sau numai putin intra in val. Asa dar ei au fost distrusi
odata cu valul. Ca existau pe lânga analogia cu latura nordica
o dovedeste i rolul pe care-I aveau aceste randuri de pilastri in
fortificarea incintei din epoca tarzie a castrului.
In adevar, prin daramarea, in urma unei invazii din aceasta
vreme, a edificiilor castrului se ridicase nivelul stradal din interior
ei aceasta cerea o
inaltare i totde-
odata i o ingro-
sare a zidului in-
A a u
conjurator, caci II 1 , .;; ' -ptt
valul, care in
1 II 1 I 1..LPTIV44-143
prima epoca con-
tribuia la rezi- .

stenta zidului, ."' -


_

cel putin pentru


inaltimea de C. 2
m., in urma di-
strugerii castru- ,/,.
lui nu mai exista, ,
fiind nivelat de Fig. 3. Latura de Vest a incintei Castrului.
daramaturi. Pen- Sapatura i fot. d-lui Al. Barcacild. Valul in-
tru a se obtine terior complet distrus in aceasta sapatura.
aceasta, cred ca
imprejurarile fiind, poate, presante nu s'a construit un zid
gros de peste 2 M. cum se obisnuia in aceasta vreme tarzie,
cand fortificatiile iau un caracter aproape exclusiv defensiv
ci s'a utilizat tot vechiul zid, gros de C. 1.30m., ridicandu-1
la o inaltime mult mai mare, iar inapoia lui s'a construit
un rand de pilastri, care, probabil sprijineau sus, la creneluri,
un pod de lemn. Sau poate cumva intre pilastri exista un zid mai
subtire pentru ca astfel spatiul dintre pilastri i zidul inconjurator
sa se fi umplut cu pamânt sau daramaturi, in vederea obtinerii
unei incinte groase, asa cum cerea sistemul defensiv din aceasta
vreme. Al doilea rand de pilastri la temelie, prin daramaturile
epocilor anterioare, legati intre ei printr'un zid subtire si de o

www.dacoromanica.ro
42 GR. FLORESCU

technica inferioara servea poate la consolidarea terenului ina-


poia zidului in vederea miscdrilor de trupe i urcarea pe scari la
creneluri, sau poate chiar la construirea unui fel de cazernate.
E mai greu de explicat un al treilea rand asezati mai in interior cu
C. 1.50 rn. de la al doilea rand si numai pe latura nordica dela
porta decumana spre vest. Acesti pilastri cateodatà se intercaleaza
in dreptul spatiilor libere ale randului al doilea. Poate curnva sa
reprezinte o reparatie a pilastrilor randului 2 din acest loc.
Din portile primei epoci nu se mai utilizeaza in epoca
noastra decat porta praetoria, careia i se adauga in exterior cloud
turnuri cu frontul arcuit. Celelalte porti sunt inchise prin cate
un turn dreptunghiular, in exterior.
Turnurile primei epoci deasemeni n'au mai fost utilizate in
epoca a treia ci in dreptul lor s'au facut altele in afara zidului.
Tot in aceasta epoca in mice caz nu odata cu zidul in-
cintei pentruca nu are legatura constructivas'a dus un zid,
gros de peste i m., dela cottul S.-E. al castrului pana in marginea
Dunarii avand directia S.-E. La capat se termina cu un turn cir-
cular. E, färà indoialä, o fortificatie in vederea bararii trecerei pe
valea dintre castru i Dunare i, poate, in legatura cu stationarea
unui detasament din flota dunareana in acest loc.
In planul lui Tocilescu 1 un zid asemanator figureaza si de
cealalta parte. Astazi, malul fiind taiat aci in mare parte de d.
Barcacild in scop de infrumusetare a terenului, nu se mai poate
vedea nimic. Dam insà acest zid si in planul nostru dupa Tocilescu.
Drumurile castrului din prima epocd. In castrul primei epoci
existau toate drumurile principale mentionate de Hyginus : via
principalis, praetoria, decumana i sagularis. Astazi unele din
ele, prin sapaturile anterioare, sunt distruse in intregime via
praetoria (fig. 4) iar altele numai in parte via principalis
jumatatea de Vest si sagularis pe latura de Vest si Sud pana la
porta praetoria. Dupà cum am constatat in cursul sdpaturilor exe-
cutate in via principalis, aproape de praetorium la Est, apoi din
cateva sondagii in via sagularis pe latura de Nord si din cateva
fragmente, scapate nedistruse, din via decumana, aceste drumuri
erau pavate cu. un strat de pietris gros de 10-15 cm. Dar ceeace
se constata deosebit de interesant la jumatatea de Est, rarnasa
nedistrusa., a viei principalis e Ca dealungul ei, de o parte si de alta,
au iesit la iveala din sapaturi cate tin sir de baze, sau numai fun-

1 Fouilles et Recherches, p. 141 .

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 43

damente, de coloane, din care o multime de fragmente baze, ca-


piteluri, fusturi s'au cules din sapaturi. Cele din §irul de Nord,
cu dimensiunile 0.70 x 0.70 m., sunt a5ezate la intervale de apro-
ximativ 3 m. Cele dela Sud, cu aceleasi dirnensiuni, sunt a§ezate
la intervale ceva mai mari. Diferenta aceasta intre intervale de-
pinde, probabil, de dimensiunile edificiilor care se ridicau de o
parte i de alta a drumului i in fata carora erau a§ezate coloanele.
Aceasta rani:Aire a se verifica in cercetarile viitoare. In orice caz
aceste coloane forrnau de o parte i de alta a drumului larg de
5.75 m. nate un fel de portic larg de 3.20 m.
Ca aceste portice existau i pe jumatatea de Vest a viei
principalis se poate presupune pe baza simetriei obi§nuite in

d_f,
4064,,S
*.
:0,14'n.4:1 , a

1'14 lt 11140;..

00. 2t
on

^.---'11'.
aw a,. "'Qr.;

. _

Fig. 4. Via praetoria. Säpa.tura i fot. d-lui BärcAcila."

castrele romane din epoca buna ; nu avem insa niciun indiciu,


de oarece aceasta parte de drum, dupa cum am spus mai sus, a
fost sapata pana la 0.50 m. sub nivelul pavajului. Pentru via
praetoria de§i elemente in situ ne lipsesc i aci, tot din cauza
sapaturii anterioare totusi multimea bazelor i a fragmentelor
de coloane gasite in daramaturi (fig. 4) dovedeste existenta por-
icului de o parte i de alta a acestui drum.
Dar numai pentru aceste doua drumuri principalis si
praetoria sunt indicii de existenta porticelor pe marginea lor ;
celelalte nu aveau.
Este deci evident Ca aceasta, impodobire arhitectonica a
castrului in partea dinspre Dundre praetentura raspundea

www.dacoromanica.ro
44 GR. FLORESCU

unei intentii estetice in legaturd cu podul si circulatia pe el si fard


indoiald ca si aceasta a contribuit la orientarea castrolui asa cum
am vazut mai sus.
Praetorium. La intretdierea celor cloud drumuri, preatoria
ni principalis, din ingrdmadirea atAtor resturi de ziduri din epoci
ulterioare se disting clar acelea ale praetoriului primei epoci
(vezi planul). Este un edificiu de formd dreptunghiulard cu tar-
gimea de 32.50 m. si lungimea de 33 m. +3.2o m. largimea anticei,
al/and aceeasi orientare ca si castrul, N.-S., si aceeasi proportie
intre laturi. Un Or de zece coloane, in linie cu acele de pe marginea
de Nord a viei principalis, forrneazà inaintea praeloriului un fel
de portic. Din ele astdzi se pastreaza in situ temelia i plintele,
la cele douà din mijloc, iar la celelalte numai temelia afard de cele
doud dela marginea de Vest, a cdror temelie a fost deplasatà
prin sapaturile anterioare. Coloanele sunt asezate la C. 3.20 m.
departe de zidul intrdrii praetoriului si la 3 m. una de alta, afard
de cele doud din dreptul intrarii, care au intre ele un spatiu, egal
cu largimea portii praetoriului, de 5.90 m. Din acest portic intrhnd
in praetorium, ne aflhin intr'o curte A (v. planul) largd de 22.80 m.
§i lungh de 18.75 m. De o parte si de alta a acestei Curti se afld
chte un sir de 5 camere largi de 3.35 m. i lungi de 3.30 in., care
serveau ca armamentaria1. In fata ultimelor doud camere din rh.ndul
din sthnga am observat dond hlocuri paralelipipedice din piatrà
calcaroasd asezate la C. 3 m. departe de zidul camerelor si la
c. 3 m. unul de altul. Pachnd un sondagiu pe MAIgà ele, am constatat
eh" sunt asezate pe un fundament in opus caementicium de C. 0.75 in
, x 0.75 m. Facand sondagii in fata fiecdrei camere, in locul respectiv,
adicd in dreptul zidului despärtitor dintre camere, am constatat
existenta aceluia§ fel de fundament in fata ambelor siruri de ca-
mere. Asa dar si in fata acestor camere armamentaria exista
ate un sir de patru coloane. Vragmente de coloand capitel,
bazd, fust au iesit la iveald chiar in cursul sdpdturilor noastre.
In fund curtea aceasta a praetoriului atrium este in-
chisà de un rhnd de alte 4 coloane cele douà din margini fiind In
linie cu cele douà siruri de coloane din fata camerelor armamen-
taria, iar cele cloud din mijloc in dreptul usciorilor intrdrii in
praetorium. Ele se disting insà prin dimensiunile lor cu mult mai

1 Pentru infortnatii asupra praetoriului in general v. Gr. Florescu, Castrul


roman dela Rdcari-Dolj, p. 13 sq. i bibliografia indicata la p. 13 i nota Ti 0
12 dela p. 25.

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 45

mari. Plintele lor, care se pastreaza la toate, de forma patrata


mascara 1.40 in. o laturd. Din ultima dela stanga se pastreaza
in situ intreaga baza (fig. 5). Fustul s'a rupt chiar dela baza, la-
sand insa urine vizibile dupd care i se poate mdsura diametrul
de 0.70 m. Alaturi de aceasta baza insa in stratul constanti-
nian de o parte si de alta a coridorului din fata casematelor au
ramas pe locul lor doua bucati de coloane lungi de c. 2 in. si cu
diametrul de 0.70. Ele apartin, fara Indoialà, acestui rand de co-
loane care inchidea curtea A. Au fost scoase din daramaturi in
epoca constantiniana cu intentia, probabil, de a fi utilizate la ceva,
dupa cum se vede din
inceputul de retezare a
uneia din ele, dar in cele
din urma s'a renuntat la
14"4r-- '
aceasta si au fost lasate
"
sà serveasca, poate, ca un .

fel de band in coridorul


cazematelor. Alte bucati
141
de coloane tot de acest
fel, sau mai subtiri, ca p
cele de pe marginea dru-
murilor castrului, se ga-
sesc raspandite in tot
castrul, unele in zid, al- r
tele in daramaturi, ceeace
insemneaza ea au fost .
utilizate ca material de ,
constructie la ref acerea Fig. 5
din a treia epoca a ca-
strului. Un studiu arnanuntit al lor ramâne a fi aunt ulterior,
dupa ce voi aduna la un loc toate fragmentele pastrate, in ve-
derea unei incercari de reconstituire.
Trecand dincolo de randul de coloane mari ne gasim in a
doua curte B cour sacree", care ocupa toata largimea praeto-
riului iar din lungime numai 7.40 m. De o parte si de alta, aceasta
curte comunica cu exteriorul prin cate o poartà larga de 2.35 m.,
asezata chiar langd arinamentaria.
In fund, curtea se termina cu un rand de camere : la mijloc,
capela, terminata in absida, iar de o parte si de alta a ei cate
cloud camere despartite printr'un coridor. Ultima din dreapta
iese peste latura de Est a praetoriului formand o absida, iar inspre

www.dacoromanica.ro
46 GR. FLORESCU

curtea B comunica cu o alta camera care ocupà un colt din curte.


Aceasta camera insä nu exista in prima epoca a praetoriului
pentruca zidurile ei nu au legatura constructiva cu ale acestui
praetoriu. Tot asa si la celelalte camere se observa multe modifi-

r
- -

:"-

_
174's
Ei!r.F.
I.
.
1,0

L . . .

Fig. 6. ModificAri la praetoriu in epoca a doua. Intrare astupata

cad (fig. 6), mai ales la capela modificarile sunt vizibile (fig. 7).
Scara i pavagiul din fata capelei sunt din epoca ulterioara. Cum
insa n'am avut mijloace materiale ca sa continui cercetarile in
acest locin multe
locuri e nevoie de
sondagii lamuri- P-1

rea acestei parti a


praetoriului ra- itam.
ait771C: 1.4t
mane a fi facuta ,

ulterior 1 De altfel
aceasta nu va fi lip- .."011Lf- 6. `AO
sita de dificultati, eVolt
-
intrucat sapatura a 1,
fost facuta in acest _

loc, mai inainte, de Fig. 7. ModificAri la praetoriu. Ziduri atapte


d. Barcacila, i deci
nu mai avem posibilitatea si a acelor informatii pe care le ofera o
1 Planul poate sa sufere oarecare modificari in aceasta parte, dar nu asa
marl, pentruca se pare cA in general temeliile primului praetoriu servesc si la
ref acere.

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 47

sapatura ingrijita si urn-IL-it'd cu atentie. Cu acea ocazie insä vom


incerca si. o reconstituire in profil a praetoriului primei epoci si
totdeodata vom incerca si. determinarea forrnei pe care o ia prae-
toriul in urma modificarilor ulterioare.
Dar, dupa cum am spus mai sus, sapatura noastra s'a intins,
pe langa via praetoria, pana la poarta cu acelasi nume. Dand de
urme de ziduri si in acest loc si dandu-mi seama de importanta
acestui lucru chiar baracile soldatilor erau construite in piatra
am ridicat numai stratul de
daramaturi de deasupra iar pe
ele le-am lasat nedegajate, in-
trucat fondurile pe care le a-
veam la dispozitie nu erau su-
ficiente, ca, odata scoase la lu-
mina, sa le si consolidez.
Descoperiri mdrunte. In
cursul sapaturilor n'a iesit la
iveala niciun monument de
seama 1. ..;
"
Ceeace s'a gasit sunt o-
biecte marunte, pe care le ca-
taloghez aci indicand locul
unde a fost gasit fiecare :
r. Statueta de marmora
(fig. 8) gasita in porticul pra-
etoriului, in dreapta intrarii,
in primul strat, deci prima e-
poca. Statueta reprezinta pe
_
zeita Minerva, in pozitie de F

repaos. In stanga ei, scutul, Fig. 8


cu capul meduzei in relief pe
fatä, stä sprijinit pe pamânt si, de sigur, tinut de marginea su-
perioara cu mana stanga. Cu mana dreapta tinea probabil lancea
care se ridica vertical pe langa corp in sus.
2. Furculita de bronz (fig. 9, no. 1), gasità in acelas loc. E lunga
de 0.325 m., are doua coarne, iar coada se termina la capät cu o
gura in care era prins probabil un mailer de lemn. Fara indoiala,
e furculita care se intrebuinta la sacrificii singura cunoscuta
1 Cele câteva capitele §i baze de cabana gasite in praetorium vor fi studiate,
cu altrt ocazie, comparativ cu cel ga'site anterior §i cu cele care se vor mai gaol,
in vederea unei reconstructii.

www.dacoromanica.ro
*17
v07,717,%&
. ""
.0111161.11y
.14"
C'414)."14

www.dacoromanica.ro
I
.7,. .tfilou
c5Z o
kJ,
-e/s<z,,
(19 fchi
.r
'V' v
, 0 67,:avrc "
1,
ST.!'
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 49

c:-
_

- -4
oi

cr

.4,06
NC,

Fig. xi.

www.dacoromanica.ro
50 GR. FLORESCU

de Romani -- i e un indiciu ca in apropiere se afla altarul de sa-


crificii, ceeace, de altfel, se potriveste i cu prescriptiile autorilor
antici relative la dispozitia elementelor castrului.

CASTRVL ROMAN t; , ' '\ \


DROBETA 3 0 0
ITVRNV SEVERN] ' ))

LEGEND,
:OCAllthstAZ1144,,,

SCAPA 100.e

114110111111)
2
0

0000 0 00 0 0 "; ....


1 'I'll 000 0 O O O C 0 00 00

/I
1.

%I*
11.

DV NA R EA

3. Placa de bronz (fig. 9, no. 2), lunga de 0.20 in. lata o.o85 m.,
gasitä in acelas loc. Fata e decorata in relief cu vrejuri de acant
onduland in lungul ei. Dupa naturaleta i carnositatea frunzelor,
dateaza foarte probabil din prima epoca a castrului, adica aceea

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 51

a stratului de ddramaturi in care a fost gàsità epoca traianica.


Servea, poate, ca placaj la poarta praetoriului, langa care a stat
pana acum.
4. Maner (fig. 10, no. 4) de bronz, gasit in acela§ loc. E format
din doi delfini asezati fatà in fata, ca sa prinda in gura partea cen-
trala, a manerului si care se incovoaie de doua ori ca sá formeze
curba manerului i gaurile de care sa fie prins. Dupa executie 5i
dupa stratul de daramaturi in care a fost gasit dateaza, probabil
tot din epoca traianica. Faptul cd a fost gàsit langa poarta prae-
toriului ar fi un indiciu cá apartinea acesteia.
5. Ap lica, de bronz (fig. 9, no. 3) gasità pe via principalis
la Est de praetoriu, in primul strat de daramaturi. Servea, poate,
ca s. imbrace capatul unui object teaca de sabie sau capatul
unei curele de harnasament, etc.
6. Varf de lance (fig. 9, no. 4) de fier, lung 0.295 tn., gasit
in al doilea strat de ddramaturi, sub ultima camera constantiniana
in stanga viei praetoria, spre irgire
7. Unealtà de taiat, cu ambele capete utilizabile (fig. 9,
no. 5), de fier, lunga de 0.19 m., gasità pe via principalis langa
praetoriu, in primul strat de dathmaturi.
8. Clopotel Ue bronz (fig. ro, no. 2), gasit pe via principalis,
primul strat, langa praetoriu.
9. Fibula, de bronz (fig. 10, no. 3), &AA in spatele prae-
toriului langa via d.ecumana, primul strat.
io. Lingurita., de bronz (fig. ro, no. 7), gasita pe via pin-
cipalis in fata praetoriului.
or. Chee, de bronz (fig. To, no. 5), &it'd in ultima camera
(armamentaria) a praetoriului, spre intrare, in primul strat.
12. Fragment dintr'un obiect de fier, neclar (fig. To, no. 6).
13. Opait, de pamânt ars, de forma obisnuitä (fig. ro, no. r).
Pe fund are inscriptia IANVARI, numele fabricantului.
Monetele ghsite in cursul acestor sapaturi vor intra intr'un
tablou general care se va intocmi la sarsitul cercetarilor.

Bucuresti GR. FLORESCU

www.dacoromanica.ro
52 GR. FLORESCU

Rt SUM t
Le camp romain de Drobeta est situe sur le plateau qui
domine le Danube, pres de Turnu-Severin. Il a ete signal& pour
la premiere fois par de Marsigli 1 et c'est Tocilescu qui, en 1896,
fit les premieres fouilles sur son emplacement. Il s'arreta aux
couches superieures qui datent de Constantin et de Jusinien 2
Entre 1927 et 1930, le camp a ete fouille presque entierement,
mais sans methode, par M. Al. Barcacild 3.
En 1931, j'ai pu pratiquer des recherches sur une partie
du camp qui n'avait pas ete touchee par les fouilles precedentes
et cela m'a permis d'etablir ce qui suit.
Le camp formait un ensemble unitaire avec le pont du Da-
nube et le camp, Pontes, situe sur la rive opposee. Il a donc ete
construit en meme temps que le pont (1o3-1o5 ap. J.-C.).
Un fragment d'inscription (cf. le dessin et la transcription,
p. 35) trouve par M. Al. Barcacila sur la via praetoria, vient
confirmer ce fait. Il faisait partie, probablement, de l'inscription
qui commemorait la construction du camp. D'apres les titres
de l'empereur, elle semble dater de 102-114 ap. J. C. Mais, comme
la cohors I Antiochensium est encore mentionnee en Mesie Supe-
rieure au mois de mai de l'annee 103 ap. J. C. 4, ii s'ensuit qu'elle
a ete amenee, peu apres cette date, a Drobeta, en Dacie, ou elle
a pris part, probablement, aux constructions militaires de ce lieu.
Au cours des temps, le camp a ete detruit a plusieurs re-
prises. La premiere destruction ne semble pas avoir ete trop
grave : elle est indiquee par une couche de decombres haute de
0.40 m. et le plan ne souffre pas de grandes modifications. En-
suite a lieu une destruction plus grave : couche de decombres
haute de 0.70 m., et plan totalement modifie. Apres une troisieme
destruction, totale cette fois-ci, le camp semble avoir ete aban-
donne. Un peu plus tard, un petit castellum s'elevera dans le
coin Sud-Ouest de l'ancien camp.
Dans cette campagne de fouilles j'ai pu etablir l'enceinte
et ses diverses reconstructions exceptee la derniere et les
voies interieures et le praetorium de la premiere époque.

1 Description du Danube, II, p. 32, fig. XXXIII.


2 Compte-rendu sommaire dans ses Fouilles et recherches, p. 140-141.
3 Son article, La vale et le camp romain deDrobeta (en roumain), publie' dans
la revue Boabe de Gyclu, 1932, p. 457-461.
4 Annie épigr., 1912, no. 128.

www.dacoromanica.ro
CASTRUL ROMAN DROBETA (T. SEVERIN) 53

Au commencement, le camp avait tine forme rectangulaire


(123 m. sur 137.50 m.). Son orientation est curieuse : la porta
praetoria est tournee vers le Danube, ce qui affirme, probable-
ment, son caractere defensif. Le mur a une epaisseur de 1.30 in.
et s'appuie a un vallum de terre, haut de 2.50 m. et large de 2.50 m. ;
une pante longue de 5 m. descendait jusqu'à la via sagularis, large
de 2.50 m. (voir fig. 2). A l'exterieur, ii y avait une berma et le
fosse 1.
Les quatres portes etaient flanquees de tours interieures.
Les coins du camp etaient arrondis et renforces eux aussi par
des tours interieures.
La premiere reconstruction ne modifie pas l'enceinte. A la
seconde, les portes seront fermees par une tour exterieure. Seule
la porta praetoria restera ouverte et sera renforcee par deux tours
exterieures. Le vallum qui renforcait le mur d'enceinte a ete
remplace par une rangee de pilastres qui court le long du mur
a une distance d'environ 1.5o m. Ils soutenaient, probablement,
une plate-forme a la hauteur des creneaux. TJne autre rangee de
pilastres, a 3.40 m. de la premiere, devait consolider le terrain
derriere le mur d'enceinte.
A l'interieur on trouve les deux voies habituelles qui se croi-
sent au centre du camp. La via principalis et la via praetoria
couraient entre deux portiques. Le praetorium avait une facade
ornee de dix colonnes et, a l'interieur, une cour, entouree de co-
lonnes, sur laquelle s'ouvrait dix chambres (armamentaria). Par
une seconde cour on arrivait a la chapelle autour de laquelle se
groupent quatre autres chambres.

I On peut le voir dans le dessin de de Marsigli ; le terrain qui a été récem-


ment bouleversé ne permet plus de le suivre.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA
DATA ALCATUIRII I AUTORUL El

Vãlciil Vornieul fiul lui Bunea Vistierul. Pe Valcul, care era


logofdt in 24 Iunie 1665,1 il aflam vel sluger in 30 August 1669 2,
vel paharnic in II Mai 1671 3, vel vistier in z Mai 1674 4 i vel
vornic in 9 Iulie 1676. 5 In 25 Mai 1678 era vel vornic Badea. 6
In 30 Decemvrie acela§ an, Valcul biv vel vornic vinde lui Ghetea,
biv vel clucer, 7oo stanjeni din mosia Baboesti. 7 In 17 Mai 1679
iscaleste ca martor un zapis. 8 Dar, in acel an, .erban Cantacu-
zino intorcandu-se dela oaste i ajungand la Focsani, a trimes
de a inchis pe Valcul Vornicul la Bucuresti. Apoi, clupà ce 1-a
judecat in multe randuri, 1-a inchis la Snagov si acolo 1-a omorit
cu multe casne. 9 Intr'un raport al unui misionar catolic se spune,
Ca Pre Vornicul cel mare Valcul, care era mai avut ca el, " 1-a
stors de bani, 1-a inchis intr'o manästire si acolo, dupà ce 1-a
muncit cu diferite torturi, 1-a ir4epat intr'un par inplântat in
sezut" u. Valcul Vornicul a fost casatorit cu Elena, care nu era fica
lui Barbul Fi1ianu1 Comisul, cum se crede. 12 In 1688, Ilina, ce-a
fost jupaneasa Valcului Vornicul cu coconii ei, care i-au facut
cu Valcul Vornicul, anume Bunea i Matei, valid Saftii i Creatii,
fetele lui Matei Vistierul, nepoatele Ghetii Clucerul, mosia Deat-
1 Ibideni, p. 222.
2 Ibideni, D. 225.
Tla,7
3 Aupweln, p. 227.
4 Ibidem, p. 178.
5 ./bhivele Olteniei, III, p. 515.
6 Arhiyele Statului, Sf. Apostoli, I, 5.
7 Arhivele Statului, Sf. Apostoli, T, 6.
8 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 57.
9 Istoriile donmilor Tdrii Romdnesti, in Magazinu istoric, II, P. 20-21.
erban Cantacuzino Voevoci.
Magazinu istoric, V, p. 319.
12 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, tabel genealogic.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 55

coveani din judetul Teleorman. Intre martorii care iscalesc za-


pisul este i Bunea Logofatul 1, nepot de frate, dupa cum vom
vedea, al lui Valcul Vornicul. In 8 Iulie 1686 2 §i II Martie 1694 3
aflam pe un Valcul Postelnic. Acesta este si el fiul mi Valcul
Vornicul. 4 Marga, care in 21 Mai 1687 era sqia lui Mihai Can-
tacuzino Spatarul si este numita nepoata de Badea Cocorascu,
fiul Postelnicului Necula din Cocorasti, s este socotita ca fica a
lui Valcul Vornicul. 6 Vasile insa, care apare la 48 ani dupà moartea
lui Valcul Vornicul, nu poate sa.' fie fiul lui, cum se crede, 7 ci al
Valcului Postelnic. Deci Valcul Vornicul a avut patru copii Marga,
Valcul Postelnicul, Bunea i Matei. Bunea nu mai apare, in do-
cumente, dupà 1688, ceeace inseamna, ca a murit copil.
Nica Shigerul Gràditeanu, fiul lui Bunea Vistierul. Nica
este sluger in 30 Martie 1661, 8 chicer in 18 Ianuarie 1666, 9 ceaus
de Aprozi in 8 Martie 1671 10 si vel armas in II Fevruarie 1674.11
In timpul acesta, sub Duca Voevod, la aceste casne" ale boe-
rilor era Nica dela Gradistea armas mare" 12. In 12 Iunie 1677,13
20 Martie 14 si 17 Mai 1679 13 este sluger, iar in 12 Iunie 168o, biv
vel sluger. 16 Nica Slugerul a fost casatorit cu sora lui Pand Capita-
nul sau a Inadaii, caci Stanca Ianache Vacaiescu 11 numeste un-
chiul Necula Gradisteanu, care, prin diata, i-a lasat mostenire un
loc din Bucuresti. 17 A avut trei fii. In 1704, Bunea, Constantin si
Ianache, fiji lui Nica Slugerul impart mostenirea parinteasca.

1 Arhivele Statului, Sf. Apostoli, XI, 51.


2 N. Iorga, Studii i Docuniente, IV, p. 68.
3 N. Iorga, Studii i Documente, V, p. 521.
4 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, tabel genealogic.
5 N. Iorga, Studii si Documente, V, p. 308.
6 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, tabel genealogic.
7 Ibidem.
8 Ibidem, p. 170.
9 St. D. Greceanu, Genealogiile documentate, I, p. 32.
18 I C Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 170.
11 Ibidem, p 155.
12 Istoriile domnilor Tdrii-Romane,sti, in Magazinu istoric, II, p. 7.
13 T. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 171.
14 Academia Ronuind, Ms. XCIV, p. 159.
15 I. C. Filitti, A rhiva Gh. Cantacuzino, p. 57.
16 Ibidem, p. 171.
17 Radu Greceanu, Viafa ci domnia lui Constantin Vodd Brdncoveanul,
ed. St. D. Greceanu, p. 320.
18 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 237.

www.dacoromanica.ro
56 AL. A. VASILESCU

Grigorie Logofat Graidisteanu, fiul lui Bunea Vistierul.


Grigorie, cel mai mic dintre fiii lui Bunea Vistierul, in 1665 nu
ocupa nici'o functie. In 21 Fevruarie 1666 era logofat i casatorit.
La acea data, Radu Voevod, fiul lui Leon Stefan Voevod, inta-
reste Stancai, fata Parvului Logofdt Rudeanul, ce a fost jupa-
neasa lui Preda Spatarul, feciorul Badicanului, din Albesti, pre-
cum si ginerelui sau, Gligorie Logofatul, feciorul Bunii Vistierul,
stapanirea peste mosiile din Albesti i Dobroti, din judetul Ar-
ges. 1 Ca logofat 11 gasim in 17 Iunie 1668, 2 30 August 1669 3
§.1 7 Iulie 1672. 4 In 1671 el iscdleste, ca martor, un zapis : Gri-
gorie Logofat Gradisteanu" 5. Este primul, care ia acest nume.
In 8 Iulie 1686 Gligorie Logorat Gradisteanu era mort. La
aceasta data, Stanca Logofeteasa, care am fost jupaneasca
Logof. Gligorie Gradisteanului, impreuna cu fiu-meu Matei" dau
lui Mihai Cantacuzino vel Spatar partea de mosie din Nucsoara
8i viile dela Pitesti pentru datorie, caci fa:m.6116,nd cu multa da-
torie dela boiarul meu Gligorie Logof. i avand mare pas i greu
de datornici, mers-am la dumnealui, de ne-am rugat, de ne-au
facut bine, de ne-au gasit pre capul dumnealui, taleri I000 cu
dobanda lor, intr'un an : zecea a unsprazecea". 6 In 9 Iulie 1687,
Stanca i fiul ei Matei valid fostului Mitropolit Varlaam i schi-
tului Trivale satul Zavoinl depe Calniste din judetul Vlasca pentru
niste bani ai Mitropolitului, luati dela oarecine" de Gligorie Lo-
gofatul, caci din marl i greale nevoi i datorii ne-au platit 8i
s'au mantuit cu aces-Li bani boiarinul meu, dumnealui Grigorie
Logofdt" 7,
Matei Gr5disteanu, fin! lui Grigorie Logofilt GrAdisteanu.
Ambele acte de mai sus sunt iscalite si de : Eu Matei sin Gligorie
Logofat" 8 sau Eu Matei sin Grigorie Logofat ot Gradistea" 9.
Nu stim eat a trait Matei, fiul lui Grigorie Logofat Gradis-
teanu. El nu trebue confundat cu Matei biv vel Sardar Mogo-
sescu, care, dupà cum vom vedea, a fost fiul lui Valcul Vorni-

1 St. D. Greceami, Genealogiile documentate, I, P 298 --300


2 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 224.
3 1.,
IUG7' .C711, p. 225.
4 .ern, p. 227.
nup..;

5 Arhivele Statulai, Casa Ca,str4oaia, no. 25.


6 N. Iorga, Studii si Documente, IV, p. 64-65
7 Ibideni. V, p. 4S8.
8 Ibidem, IV, p. 65.
9 Ibidem, V, p. 488.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 57

cul. *tint ca a fost casätorit, dar nu cunoastem numele sotii sale.


Chiajna Gradisteanca, casatorita cu Parvu Campineanu, mai
inainte de 26 Decemvrie 1721,1 si fratele ei Ionita Postelnicul
Albescul, 2 sunt copiii lui Matei Gradisteanu. Faptul cà Chiajna,
desi casatorita, se numeste Gradisteanca, in 26 Decemvrie 1721,
in timp ce Matei Mogosescul biv vel sardar i sotia sa Chiajna
traiau, 3 dovedeste Ca ea nu era fica Mr, cum gresit se crede, 4
ci a lui Matei Gradisteanu. Cu Ionita Postelnicul Albescu, care
a fost casatorit cu Maria, fica Doatnnei Ancuta, 5 dar n'a avut
copii, s'a stins aceasta ramura in lithe barbateasca. Maria s'a
casatorit a doua oard cu un Argetoianu, 6 desigur Barbu Argeto-
ianu, care traia in 30 Aprilie 1746, 7 i cu care a avut un fiu
Niculae. In 26 Fevruarie 1757, Niculae Argetoianu biv ciaus za
Aprozi i sofia sa Raluna 8 vand cumnatului sail" 9 Sandu Buc-
senescu, biv vel serdar, mosia Ciofranguri din jud. Arges, ce-i ra-
masese dela mama sa Maria, fica raposatii Doamnei Ancutii,
fiind data mamei sale de sotul ei dintai Ionita Postelnic Al-
bescu. 10 Ca Doamna Ancuta este fica lui Constantin Brancoveanu
Voevod, iar nu a lui Nicolae Patrascu Voevod, cum gresit se
credell, dovedeste zapisul din 20 Dec. 1779. Prin acest zapis
Niculae Argetoianu, biv vel pitar, impreuna cu fica sa Marica
§i cu ginerile salt Ionita Balaceanu atrar vand lui Alexandru
Ipsilant Voevod 15 pogoane de vie in dealul Budurestilor, ju-
detul Saac, ramase mostenire dela raposatii mosii nostri, adeca
dela Maria Sa Domnita Ancuta, dela d-lui Niculae Ruset biv vel
logofát, care viie au avut-o i d-lor clanie dela raposatul Pana.
Negoescul biv vel logofat unchiul d-lor", precum i mosia Sal-

1 La aceasta data Parvu Campineanu si sotia sa Clnajna Gradi§teanca


\rand Pah. Tordache Bucseneanul mosia Moresti din Arge§ (.1rhivele Statului,
Velduva Coni, ]). Ea iscaleste i Chiajna Albeasca (St. D. Greceanu,. Genea-
logiile documentate, I, p. 348).
2 St. D. Greceanu, Genealogiile docitmentate, I, p. 9.
3 In I Iunie 1733 si I Fevruarie 1734 (Ibidem, p. 168 ISO).
4 I. C. Filitti, .1thiva Gh. Cantacuzino, tablou genealogic.
5 St. D. Greceanu, Genealogiile documentate, I, p. 9.
6 Ibidem.
7 Ibidem, Il, p. 316 317.
8 Era fica lui Atanasiu biv vel paharnic (Ibidem, I, p. 168-169).
9 Sandu Buc§eneanu a fost casatorit cu sum Iui Nicolae Argetoianu,
cad sotia sa Fauna a avut nil singur frate Barbuceanu (Ibidem, p. 169).
Ibidem, p. q.
11 I. C. Filitti, Arhiva Gil. Cantacu.;ino, tabel genealcgic.

www.dacoromanica.ro
58 AL. A. VASILESCU

ciilor, ramasa mostenire dela socrul sàu, Atanasie biv vel


paharnic. 1
Constantin Postelnie Grildisteanul, Eul lui Niea Slugerul.
Pentru prima oara Ii aflam in 1704, cand imparte mostenirea pa-
rinteasca cu fraDii sal.. 2 In r Martie 1711 iscaleste ca martor za-
pisul Ca lei Vistiereasa a raposatului Manta Campineanu : Con-
stantin Postelnic Gradisteanu. 3 Dupa, catva timp se calugareste.
In 4 Septemvrie 1722 traia si se numea : Climent ieromonah" 4.
In 3 Iunie 1732 este citat sub numele de Climent ieromonah
Gradisteanu, fratele Bunei Vornicul" 5.
Bunea GrAdisteanu Vornieul, fiul lui Nita Slugerul. Pentru
prima oara 11 aflam pe Bunea vtori logofat, fiul Nicai biv vel
logofat, in 3 Iunie 1684 6 si 24 Iulie 1688. 7 In 30 Martie 8 §.1. 2
Mai 1692 9 iscaleste Bunea Gradisteanu biv vel logoat. In 5 Aprilie
1695 era vel armas, 10 in 10 Decemvrie 1699 vames, '1 in 10 Martie
1701 vel comis, 12 in 30 Martie 1714 vel vornic. 13 Ultima oara ii
aflam vel vornic in 15 Martie 1715. 14 In 21 Aprilie acelas an
aflam vel vornic pe Patrasco Brezoianul. 16 Deci el trebue sa fi
murit intre 15 Martie si 2 1 Aprilie 1715. Bunea Gradisteanu
Vornicul a fost casatorit cu Neaga, fica lui Draghici Spatarul
Cantacuzino. 16 A avut trei copii : Serban, Maria si Balasa. Maria
s'a casatorit cu Matei Brailoiul, iar Balasa cu doctorul Dumitru
Notara. 17
erban Postelnie Gràdisteanul, fiul Bunei Vornieul Grãdi-
steanu. In 16 Martie 1718 Serban Postelnic Gradisteanul se

1 St. D. Greceanu, Genealogiile documentate, I, p. 168.


2 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 237.
3 Ibidem, p. 178.
4 Ibidem, p. 236.
5 Ibidem.
6 Arhivele Statului, St. Apostoli, XI, 3.
7 Arhivele Statului, Condica m-rii Tismana, 4, f. 54-
8 Arhivele Statului, Radu Vocid, IV, 55.
9 Arhivele Statului, Radu Vodd, IV, 56.
12 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 173.
11 St. D. Greceanu, Genealogiile documentate, I, p. 140.
12 Ibidem, p. 141.
13 Arhivele Statului, Condica m-rii Tismana, 4, f. 56.
14 Arhivele Statului, St. Apostoli, XI, 6.
15 Arhivele Statului, SI. Apostoli, XI, 7.
16 I, C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, tabel genealogic.
17 Ibidenz, p. 90 5i 236.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 59

afla pribeag in Brasov. 1 Nu se intoarce in tara dupa incheierea


pacii dela Pasarovit. In 4 Sept. 1722, pe cand se afla pribeag,
in strainatate supus la alti stapânitori straini Inca din vremea
razmeritilor", se casatoreste sora sa Masa. Clement ieromonahul
si Ca lita Câmpineanu, ce a fost sofa cu muma Bãlaii, care a
si crescut-o in casa de copild micA", ii fac foaea de zestre :
Foita de sculele ce au lasat nepotul nostru Serban, feciorul Bunei
Vornic Gradisteanu soru-si 336.lasii" 2 In 1727 erban Postelnic
Gradisteanul se afla Inca pribeag si el sustine pe Vasile Mogo-
sescu, ruda, in cearta cu Marta Câmpineanu, 3 fiul Ca litii Cam-
pineanu. 4 Se intoarce insa in lath' dupà moartea lui Nicolae
Mavrocordat Voevod. In acest timp sora sa Balasa murise. In
torcându-se in tara, Serban Postelnicul Gradisteanu are judecata
cu cumnatul sau, doctorul Dimitrie Nottara, deoarece foaea
de zestre a Mash cuprindea moiile cele mai temeinice"
parintesti. Pierde insa procesul in timpul domniei lui Mihail Raco-
vita Voevod. Nemultumit cu hotdrirea data, redeschide procesul.
Dar in 3 Iunie 1732 Constantin Nicolae Mavrocordat intareste
hotarirea lui Mihai Racovita Voevod, luAndu-se ca bung foaea
de zestre, facuth de Climent ieromonahul i Calita Câmpineanu. 5
In 1736 Serban Postelnic Gradisteanu traia, caci in acel an
da un zapis prin care adevereaza ca cumnatul sau, doctorul
Dimitrie Nottara, a dat de zestre ficei sale trei mosii : Gruianii
de sus si de jos si Frasinetul din jud. Vlasca i Boianii din jud.
Teleorman, i ea' arzandu-i casele, i-au ars si cele mai multe
sineturi ale acelor nioii. 6 El moare intre 1736-1739, in tara,
cand stapâneau Nemtii partea tarii de peste Olt" 7. Neavând
copii, mostenirea sa a luat-o Smaranda, fica Bälaii i a doc-
torului Dimitrie Nottara. La moartea lui, cealalta soil, Maria,
casatoritä cu Matei Brdiloiul, se afla in Oltenia. Dupa pacea dela
Belgrad, Radu Bujoreanul, casatorit cu Anita, fata Mariei i a
lui Matei Brailoiul, se duce la Bucuresti i cere sa i se dea
partea soacrii sale din mostenirea lui Serban Postelnic Gradisteanu.

1 Ibidem, p. 235.236.
2 Ibidem.
3 N. Iorga, Studii si documente, V, p. 317.
4 Ibidem, p. 34. Calea a avut trei fii: Manta, Pârvn i Drághici (I. C.
Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 178).
5 Ibidem, p. 236-237.
6 Ibidem, p. 237.
7 Ibidem, p. 90.

www.dacoromanica.ro
60 AL. A. VASILESCU

Se face imparteala. Dar in 1748, Radu Bujoreanul redeschide


procesul. Si de asta data se impaca cu Matei Shtrar Cretulescu.
Dar peste trei ani, murind el, redeschid procesul Radu si Du-
mitra§co, fiii sài. In 4 Iu lie 1751 Grigore Ghica Voevod intareste
imparteala facuta de Matei Cretulescu biv vel §atrar i Radu
Bujoreanul. 1 Ba.lasa §i Dimitrie Nottara au avut patru fice :
Smaranda, casatorita cu Matei Cretulescu, Marica, casatorità cu
Barbu Ciorkarleanul, Maria, casatorità cu Mihai Calinescu §i
Zoita, casatorita cu Torna Anion 2.
Videul Mogoseseu biv vel Serdar, hut lui Weld Vornieul.
Am vazut ea in i Martie 1694 VAleul era postelnic. 3 In 29 Noem-
vrie 1716, intre boerii care scriu din Targovi§te Generalului Stein-
ville, se afla i Valcul Mogosescu Satrar. 4 In 29 Ianuarie 1719
Valcul Mogosescu, biv vel Sardar, cia impreuna cu alti boeri o
marturie Doamnei Marica pentru banii luati de Constantin Bran-
coveanu Voevod dela Doamna Maria a lui Serban Cantacuzino
Voevod. 5 Valcul Mogo§escu, biv vel sardar, a fost casatorit cu
fica lui Barbu Filisanu, vel Comis. 6 El a avut un fiu, Vasile. In-
tr'un document din 30 Aprile 1746 sunt citati ca nepoti ai lui
Valcul Mogo§escu, biv vel Sardar : Constantin, Mihai si Radu. 7
Acesti trei frati insa sunt fiii lui Vasile Mogosescu. 8 Deaceea
putern spune ca Vasile Mogosescu este fiul lui Valcul Mogo§escu,
biv vel sardar.
Maki Mogoesen Mv vel Serdar, fiul lui Ville-0 Vornieul.
Matei, citat de muma sa Elena, ce a fost jupaneasa lui Valcul
Vornicul in 1688,3 il aflam in 9 Aprilie 1717 vel serdar." In
30 Iulie acela§ an este ispravnic al judetelor Muscel i Arge§
Peste doi ani, In 29 Ianuarie 1719, Matei Mogo§escu biv vel serdar
da 0 el mdrturie Doamnei Marica a lui Constantin Brancoveanu
Voevod. 12 Tot ca biv vel serdar ii gasim in I Iunie 1733 13 si a
1 Ibidem, p. 89-91.
2 N. Iorga, Studii si documente, XVI, p. 76 77-
3 frezi mai sus, p. 55.
4 C. Giurescn, Material, I, p. 63.
5 N. Iorga, Studii si documente, V, p. 194.
6 St. D. Greceauu, Genealogiite documentate, II, p. 316-317.
7 Ibichm.
8 Ibidem, p. 231-232.
9 Arhivele Statului, SI. Aloostoli, XI, 51.
10 I. C. Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 123.
11 Academia Thmeind, Ms., LXVII, 217.
12 N. Iorga, Studii i Documente, V, p. 194.
13 St. D. Greceanu, Genealogiile docunzentate, I, p. i88.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 61

Fevruarie 1734.1 In 29 Iunie 1738, trdia. La acea data Matei


biv vel serdar Mogosescn iscaleste, ca martor, zapisul prin care
Maria, sotia Postelnicultil Vasile Mogosescu i fii ei : Constantin
Mihai i Radu valid tin loc, care era dinanitea portii unchiului
lor Matei Mogosescu, biv vel serdar. 2 Matei Mogosescu, biv vel
serdar, a fost casatorit cu Chiajna. Avea casa in Bucuresti, in
mahalaua Popescului. 3 In 15 Aprilie 1749, Grigorie Topliceanu,
vel stolnic, numeste pe Matei Mogosescu, biv vel serdar, cumnat
si pe Chiajna cumnata, 4 probabil fiind casatorit en o sora a
Chiajnii. Pulcheria, fica ltd Matei Mogosescu, biv vel serdar, si a
Chiajnei s'a casatorit cu Iordache Cantacuzino, fiul Beizadelii
Gheorghe Cantacuzino. 5
Vasile Mogo.,seseu Postelnic zis i Barcilnescu, fiul lui Yakut
llogorscu biv vel Serdar. Vasile Mogosescu Postelnicul s'a
casatorit cu. Maria, fica lui Duca Cuparul. 6 In condica de soco-
teli a lui Constantin Brancoveanu Voevod se arata ca. Duca Cu-
parul s'a casatorit in 3 Fevruarie 1696.7 Deaceea putem spune
ea Maria s'a nascut dupa acea data. I s'a dat de zestre, intre
altele, mosia Baredneasca din judetul Ialomita 8. Deaceea Vasile
Mogosescu este numit i Vasile Barcanescu. 9 Grigorie Topliceanu,
vel, Stolnic, 11 numeste, in 15 Aprilie 1749, varul Vasile Bared-
nescu. 10 Vasile Mogosescu, in a doua domnie a lui Nicolae Mavro-
cordat Voevod, a fugit in Ardeal 11 De acolo se duce in Oltenia,
ce se afla sub stapanirea Austriacilor, la unchiul sail Manta Cam-
pineanu, suprennts provinciae commissarius", sa-i ceara o datorie
de 68o taleri, dati lui, si tin rest de 300 taleri, ramasi la Parvu
Campineanu, fratele lui Manta Campineanu. Pe langà capitalul
imprurnutat ii mai cere i dobinzi exorbitante". Chesariceasca
Administratie din Oltenia face o invoiala intre ei. Dealtfel Manta
Campineanu convenise dela inceput cu Vasile Mogosescn ea pentru

p. 189.
2 Ibidem, II, p. 231.
3 r i.;,-7 p. 232-233.
4 Ibidem.
5 Ibidem, I, p. 241 BanulMih1 Cantacusino, Gen. Cantacuubnitor, p. 2S6.
6 St. D. Greceanu, Gencalogiite documentate, II, p. 231 -.232.
7 N. Torga, Studii i documente, V. p. 369.
8 St. D. Grece.anu, Genealogiile documentate, II, p. 232.
9 11.;.? p. 233; Radu Popescu, Cronica, ed. Ioan:d, Bucuresti, 1858,
p. 373-
10 St. D. Graccanu, Genealogiile documentate, H, p. 233.
Radu POPescu, p. 373.

www.dacoromanica.ro
62 AL. A. VASILESCU

cei 500 taleri, primiti dela Bengescu 1, sa-i dea casele sale din
Bucure§ti, ce i s'au cuvenit la imparteala Malta intre mama sa,
Calita Câmpineanu, §i. fratii lui. Dupa. 12 zile Vasile MogoFscu
strica invoiala facuta prin mijlocirea Chesariceascai Administratii
bazat pe protectia rudei sale erban Gra.disteanu §i insultä pe
Manta Campineanu. In 19 Fevruarie 1727 se inainteaza Direc-
torului superior plangerea lui Manta ampineanu, avand ca anexa
invoiala. In 20 Iunie 1727, Generalul Tige, directorul superior al
Olteniei, decide ca Vasile Mogo§escu sd se tina de invoiald. 2
Se impaca. In 16 Iulie 1727 Manta Câmpineanu lasa, prin testa-
ment, nepotului sau Vasile Barcanescu casele sale din Bucure§ti. 3
Pupa aceasta data, Vasile Mogosescu, zis §i. Barcanescu, se duce
la Constantinopol, ca impreuna cu Mihail Racovita Voevod, care
era acolo mazil, sa unelteasca pentru scoaterea din domnie a
lui Nicolae Mavrocordat Voevod. Insa este descoperit §i prins
§i. din ordinul Sultanului este trimes in lanturi in Ora. Dar Ni-
colae Mavrocordat Voevod 11 iarta. 4 In 29 Iunie 1738 era mort.
La aceasta data, Maria Barcanescu, fica lui Duca Cuparul, ce a
fost sotia postelnicului Vasile Mogo§escu, i fiii ei, Constantin,
Mihai §i Radu valid lui Grigorie Topliceanu, biv vel medelnicer
un loc In Bucure§ti, in mahalaua Oltenilor. 5 Peste cativa ani,
in 20 Mai 1743, Maria Barcaneasca i fiii ei, Constantin, Mihai
5i. Radu, daruiesc bisericii Sf. Nicolae din Bucuresti, facuta de
Safta a lui Pana Negoescu, biv vel logofat, unchiul fiind frate
cu Duca Cuparul, mo§ia Barcaneasca din judetul Ialomita, de
oarece sotul ei, Vasile Mogo.sescu este ingropat in acea biserica. 6
Duph aceasta data, Maria Barcaneasca moare. In 30 Aprilie 1746,
Constantin, Mihai i Radu nepotii dumnealui Valcul Mogoescul
biv vel serdar, ginerile Barbului Filisanul biv vel comis", impreuna
cu Toma Guliano, biv vel stolnic se judeca cu Barbu Argetoia-
nul pentru satul Piria. Se hotar4te ca Toma Guliano biv vel
stolnic i nepotii serdarului Valcul Mogo§escul sa stapaneascã
douà parti din Piria, iar Barbul Argetoianul o parte.7 Vasile
Mogo§escu a mai avut §i o fatä, Maria, casatorita cu s.5tefan Du-

1 Cu acesti 500 taleri, Vasile Mogosescu imprumutase Pe Bengescu.


2 N. Iorga, Studii ii documente, V, p. 377.
3 Ibidem.
4 Radul Popescu, p. 372-373.
5 St. D. Greceauu, Gevealogiile documeutate, II, p. 231.
6 Ibidem, p. 232.
7 Ibideni, p. 316-317.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 63

descu, careia fratii ei, Radu i Mihai i-au dat zestre mosia Pe-
trosani. 1
Constantin Mogoeseu, zis i Biireiineseu, postelnie, fiul lui
Vasile Mogoeseu, zis i Wireiineseu, postelnie. Costantin, in
29 Iunie 1738, semneaza zapisul mamei sale cu numele : Co-
standin Mogosascul postelnic" 2 El n'a fost casatorit. Din 1747
st In judqul Vlasca. Inbolnavindu-se, îi face diata In 25 Oct.
1764. La aceasta data se numeste Costantin Barcanescu postelnic.
Mosia dela Popesti o valid-use lui Constantin Brancoveanu, biv
vel logofat, dar ramasese sà iscaleasca zapisul frate meu Radu-
canu". Mashie : Miroslavestii, Bughenii, Mogosestii i Caldarestii
sa se imparta intre fratii sai : Mincu i Raducanu. Partea sa
din mosie dela Laceni i Manesti sa se vanza; partea din Ionesti
Calugareni i casele din Bucuresti le lasa rn-rii Comana ; partea
din Nucsoara o lasd varului sat', paharnicul Pantazi ; partea din
Zavoi o lasa Stolnicuhil Petre, fiindca dumnealui m'au cautat
si la sanatatea mea de cand am venit In Vlasca de sunt 17 ani"
acum la boala" ; iar fratii mei nici cum nu au vrut sä tie
de mine, nici m'au cercetat, ci cand au auzit, ca-mi este rau,
mai mult s'au bucurat, ca sa mor cu un ceas mai inainte, ca
sa-mi ia toate, cum au luat i sori-mi". 3 Moiile tatii Popii" le-a
scos, fiind zalogite, i a platit i datoriile tatii Popii". Moare
in acelas an. 4
Mihai Mogoesett, zis Mihai Wireilneseu, Mineul Paharnieul
si Mileo Filisanu, fiul lui Vasile Moijorseu, zis si Biireiineseu
Postelnie. In 29 Iunie 1738 semneaza un zapis al mamei sale cu
numele de Mimi Mogosescu 5. In 17 Noemvrie 1753 este citat cu
numele de Mihai Barcanescu, ca proprietar al mosii Pietrosani,
ce fusese data de zestre surorii sale Maria, casatorita cu tefan
Dudescu, dar murind Mar;a, Mihail Bdrcanescu 0-a luat partea
de mosie inapoi. 6
Mihail sau Mincul este Mincul Paharnicul, la care autorul
Cronologii Tabelare a gasit vechile documente ale mosii Gradi-
steni,7 cki un alt membru al familiei Mogosescu-Gradisteanu

1 T. C. Flab, Arhiva Gh. Cantacuzino, p. 155-156.


2 St. .1). Greceanu, Genealoojile doculnentate, II, p. 231.
3 Ibidem, p. 233.
4 Ibidern, p. 235.
5 Ibidem, p. 231.
6 Ibidem, J. 156.
7 N. Iorga, Operile lui Constantin Cantacuzino, p. 34-35.

www.dacoromanica.ro
64 AL, A. VASILESCU

nu se gaseste cu acest name "Ana in acel timp. Mai este numit


§i Milco Fi1iana, 1 dupa mosia Filiasi din judetul Do lj. A fost
casatorit cu Anita Phianca, cu care a avut trei fii : Serban, Matei
Grigorasco. 2 A fost epitrop al casii medelnicerului Barbu Pas-
canu, 3 socrul sau. Intr'o adeverinta, din 29 Dec. 1782, Radu
Bdrcanescu scrie Ca fratele sau Milco Filisanu (Mincu Mogosescu
sau Barcanescu) a murit in 1761. Declara, Ca nu stie pe ce vreme
a murit, fiind nevArsnic, dar ca a luat data 1761 dupa diata
frätime-meu celui mare, Constandin Mogosescu". 4 Dar diata lui
Costantin Mogosescu sau Constantin Barcanescu postelnic este
din 25 Octomvrie 1764. La aceasta data Mincu Mogosescu sau
Barcanescu sau Milco Filisanu traia, cad. Constantin lasä averea
sa fratilor sai : Mincu i Raducanu. 6 Radu Bacanescu clucer,
in adeverinta citata, mai arata cà tot intr'un an au murit amândoi
fratii sai, Constantin si Milco. 7 In 12 Noemvrie 1765 ei erau morti,
caci averea raposatului Constantin Barcanescu se imparte intre
Radu Medelnicer i nepotii sai, fii lui Mihai sau Mincu. 8 Actul
de imparteard este iscalit de Anita Filisanu, 5erban
Matei Filisanu si Grigorasco Fiisanu, adica de sotia i fiii lui Mihai,
(Milieu) Mogosescu, zis Barcanescu, precum si de Ionita polcovnic 9
cu care se casatoreste a doua oara Anita. In 1766 Anita Fill-
sanca, sotia raposatului medelnicer Fi1ianu, lasa jumatate din
mosia Tatomiresti din judetul Mehedinti celui de al doilea sot.
al ei, Ionita biv vel vistier, pe care 1-a luat june. 1°
Radu llo9oeseu, zis Barefineseu, clueer, fiul lui Vasile
Moguvseu, zis Bareaneseu. Este ultimul, care mai poarta nu-
mele de Mogosescu. In 29 Iunie 1738, Radu Mogosescu iscaleste
si el zapisul mamei sale.11 In 12 Noemvrie 1765, Radu medel-
nicer imparte cu nepotii sài, erban Fi1ianu, Matei Filisanu si
Grigorie Pi1ianu, fiii lui Mincu Paharnic Mogosescu, zis Bàrcà-
nescu, mostenirea ramasa dela Constantin Mogosescu, zis Baraca.-

1 St. D. Greceanu, Genealogiile documentate, II, p. 234.


2 Ibidem p. 234 241.
i

3 Ibidem, p. 235.
4 Ibidem.
5 Ibidem p. 233.
6 Ibidem.
7 Ibidem, p. 235.
8 Ibidem, p. 234-
9 Ibidem, p. 234.
10 Ibideln, nota I.
11 Ibidem p. 231.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 65

nescu. 1 In 29 Decemvrie 1782, Radu. Barchnescu Clucer (là o


adeverintä, ea fratele sau Milco Filian (Mincu Parhanicul Mo-
gosescu, zis Barcanescu) ar fi murit in 1761, tot intr'un an cu
celalt frate, Constantin. 2 El a fost casdtorit cu. Elena Colfescu,
cu care a avut trei copii : Sultana, casatorità cu loan Comanescu, 3
Zoita, 4 care a avut o flea, Catinca, 5 si Ion sau Ienache. 6
Toti urmasii lai Radu Mogosescu, zis Barcanescu, in linie bar-
bâteasca, au purtat numai numele de Barcanescu. 7 Din cele
al-Rate mai sus, rezultä, ca din Bunea Vistierul, fiul legitim al
lui Valcul Logofat din Fianca i fiul vitreg al lui Dimitrie vel
ban din Mogosesti i Grädistea, se trag neamurile Grädistenilor
din sec. al XVII-lea i al XVIII-lea, al Mogosestilor si
din sec. al XVIII-lea si al Barcanestilor din sec. XVIIIXX. Nica
si Grigorie, fiii lui Bunea Vistierul, iau numele de Gradisteanu. Ra-
mura Nica Gradisteanu s'a stins cu erban Postelnic Gradisteanu,
nepot de fiu al liii Nica Gradisteanu, iar ramura Grigorie Gradi-
steanu s'a stins cu Ionitä Albescu, nepot de fiu al lui Grigorie
Gradisteanu. Neamurile Mogosestilor, Barcanestilor i Filisanilor se
trag din Valcul Vornicul, fiul mai mare al lui Bunea Vistierul,
si frate cu Nica Gradisteanu i Grigorie Gradisteanu. Dar Valcul
Vornicul n'a prestat asemenea nume de familie. Primii, care iau
numele de Mogosescu, sunt Valcul Mogosescu i Matei Mogo-
sescu, fiji lui Valcul Vornicul. Numele de Mogosescu il mai poarta
Vasile Mogosescu, fiul lui Valcul Mogosescu postelnic, precum si
fiji sai, Constantin Mogosescu, Mihai (Mincu) Mogosescu i Radu
(Raducan) Mogosescu. Dar acestia patru din urma, poarta,
numele de Barcanescu. In 1765 dispare numele Mogosesti. Fiii
lui Mincu iau numele de Filianu, iar Radu, fiul lui Vasile Mo-
gosescu, i urmasii sai poarta numele de Barcanescu. Deci intre
1716-1765 aflam numele de familie Mogosesti. Primul care
poartd numele de familie Barcanescu este Vasile Mogosescu. Fiii
sai, Constantin, Mincu (Mihai) i Radu poarta cand numele
Mogosescu, cand numele Barcanescu. Constantin n'a avut copii.

1 Ibidem, p. 234
2 Midem, p. 234 235.
3 Ibidem, p. 24r.
4 Nu se stie cu eine a fost calsbitoritb.
5 Ibidem, p. 237.
6 Ibidem, p. 236--239 ; Const. G. Maim, Documente din sec. XVIXIX
priintoare la familia Mano, Bucure.,ti, 1.107, p. 373 si 375.
7 St. D. Greceanu, Genealogille documentate, II, p. 237-241.

www.dacoromanica.ro
(i6 AL. A. VASILESCU

Urmasii lui Mincu poarta numele Filianu, iar urmasii lui Radu
poarta numele Bdrcanescu 1
Simion BarJnerul. Autorul Cronologiei Tabelare a gasit la
Simion Barbierul un hrisov al lui Mihnea Voevod, fiul lui Alexan-
dru Voevod i nepot al lui Mircea Voevod, din anul 1581(7089) 2
si alt hrisov al lui Radu Voevod, nepotul lui Basarab Voevod,
din 1609 (7117), 3 privitoare la mosia Urlati. Documentele mosiei
Urlati au fost publicate. 4 Intre ele se afla i un document
aflat la Simion Barbierul i anume acela al liii Mihnea Voevod
cu. data II Ianuarie 1581 (7089). 5 In documentele urlätene afldm
doi Sirnion, unul Simion Calugarul, in 30 Noemvrie 1643, 6 j altul
Simion, nepotul lui Mihai" din Urlati in 3 Fevruarie 1756. 7 Acesta
din urma credem ea este Simion Bärbierul, cunoscut de autorul
Cronologiei Tabelare. Stabilind timpul, cand au trait persoanele la
care s'au gasit documente, putem preciza timpul in care a fost scrisä
Cronologia Tabelara. Faptul ea' in Cronologia Tabelara este citat
Stefanache Cremyde ca medelnicer i stolnic ne da posibilitatea
sa stabilim, cand a fost inceputa i cand a fost sfarsitä aceastä
opera. Cronologia Tabelara a fost inceputa intre i Martie 1746,
cand 5tefanache Cremyde este medelnicer 8 §.1 23 Martie 1755,
cand este stolnic 9 si a fost terminata intre 25 Mai 1759, cand
Nicolae Cernavodeanul este paharnic 10 si 26 Aprilie 1764, cand.
Stefanache Stolnicul Cremyde a fost omorat. 11 De altfel in 1765
moare i Mincu Paharnicul. 12 Deacum putem stabili, ea Crono-
logia Tabelara a fost scrisä intre anii 1746-1765. In izvodul
carpi, ce s'au scris din partea dumnealor ve1iior boeri catre
dumnealui Memis Aga, Turnagi-Basa-Aga, ce-au fost randuit dela
slavita Poarta cu hatihumaium al prea puternicuhri nostru Im-

1 Vezi tabloul genealogic.


2 N. Iorga, OPerile lui Constantin Cantacuzino, p. 34-
3 Ibidem, p. 36.
4 N. Iorga, Documente urldtene, in Buletinul Cornisiei Istorice a .Romd-
niei, Bucureti, 1927, , p. 177-315.
5 Ibidem, p. 28o--181.
6 Ibidern, p. 193.
7 Ibide,n, p. 253.
8 Magazinu istoricu pentru Dacia, II, p. 283.
9 t. D. Greceanu, Genealogiile documentate, II, p. Go.
10 N. Iorga, Documente mai ales arge;sene ale Elorii Spitalelor Civile, p. 98.
11 N. Iorga, Studii ci documents, XXII, p. p. 89 0 91; E. Hurniuzaki-
N. Iorga, Documente grece0i, XIV-2, p. 1169.
12 50 D. Greceanu, Genealogiile documentate, II, p. 235.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 67

parat Sultan Mustafa, ca sä indrepteze hotarale tarii, pa toata


marginea dela Adacalesa pana la Braila, obladuind tara Maria Sa
Stefan Mihaiu Racovita. Voevod cu intaia domnie, la anul dintaiu
1764" sunt citati ca proprietari, in judetul Vla§ca : Stolnicul Stefa-
nache, iar in judetul Teleorman : Paharnicul Nicolache i Stolnicul
Stefanache. 1 Dupa aceastä data mo§iile lui Stefanache Stolnicul
Cremyde au fost vandute la mezat cu zapisele lor", fapt mentionat
in zapisul lui Raducan Guliano, biv vel pitar, prin care vinde lui
Stan Urlateanu mo§iile Mihaleasca i Gorganeasca. 2 Vanzarea la
mezat a mosiilor s'a facut mai inainte de Iunie 1767, cand se
alege lipsa de zestre a Stolnicesei, Marii, muma Luxandrii, fica
Stolnicului Stefanache Cremyde, 3 i anume in timpul domniei
lui tef an Racovità, care a domnit in anii 1764-1765. 4 Deaceea,
dupa vanzarea mo§iilor la mezat, nu mai putea fi citat tefa-
nache Stolnicul Cremyde ca propietar de documente, fiindca do-
cumentele tree odata cu mo§iile la cumpäratori.

Avand in vedere timpul, cand a fost scrisa, i documentele


manastire§ti i particulare cercetate, putem spune, Ca, a§a cum
s'a publicat, nu este completä, ci un fragment, deoarece propie-
tarii de documente citati aveau i documente din anii 1666-1765,
pe care desigur ca autorul le-a cercetat in acela§ timp cu docu-
mentele dinaintea anului 1666, an cu care se sfar§e§te Cronologia
Tabelara publicata. De altfel i manuscrisul utilizat de t. D.
Greceanu 5 i cel citat de d. N. Iorga, 6 dupd cum am vazut, nu
sunt complete.
Putem preciza, ca un alt manuscris mergea mult mai de-
parte. Astfel manuscrisul utilizat de Dionisie Fotino mergea cu
in§irarea documentelor 'Ana la a doua domnie a lui Nicolae Ma-
vrocordat. Ultimul docament din Cronologia Tabelard publicata
are data 7174 ( =1666).7 Dionisie Fotino citeaza Inca cloud do-
cumente cu data 7175 (=1667) I 7176 (=1668) ale lui Radu
Leon Voevod. Dela Duca Voda aratd, ca exista hrisoave din

1 N. Iorga, Studii si documente, V. p. 500-505.


2 N. Iorga, Documente urldfene, p. 262.
3 St. D. Greceanu, Genealogiile documentate, I, p. 60.
4 Ibidem, p. 59.
5 St. D. Greceanu, Scrierile lui Radu Logo/0u Cronicaru, in Rev. Ro-
nitinei, I, p. 577.
6 N. Iorga, Operile lui Constantin Cantacuzino, p. XXXVIII,
7 Ibidein, p. 40.

www.dacoromanica.ro
68 AL, A. VAS1LESCU

anii 7183, 7184, 7185, 7186 i 7187". Dela erban Vodà se ga-
sesc hrisoave mai multe dela anul 7188 panh la anul 7196". Dela
Constantin Brâncoveanu Voevod au ramas multe hrisoave,
dela anul 7198 phnä la anul 7202". Dela Stefan Cantacuzino Voevod
a ramas numai un hrisov cu data din anul 7223". Dela Nicolae
Mavrocordat Voevod" se gasesc hrisoave din 7226 si 7227". Dela
Than Mavrocordat Voevod exista hrisoave din anii 7226 si 7227" 1.
Faptul ca., din, multele hrisoave citate de Dionisie Fotino
inainte de 1666 2, numai 26 hrisoave 3 nu se gasesc in Cronologia
Tabelara, ne duce la concluzia ca i hrisoavele citate dupa 1666
si pana la 1719 le-a luat tot din Cronologia Tabelara. Negasindu-se
Inca pane: acum manuscrisul utilizat de Dionisie Fotino, nu
putem stabili daca cele 26 hrisoave, citate in plus, le-a luat
din manuscrisul Cronologiei Tabelare utiizat sau din alta crono-
logie. Dionisie Fotino a utilizat mai multe cronologii, pe care le
citeaza sub numele : cronologia cronologia veche a
tarii", din mai multe cronologii locale", dupa. cronologia",
din cronologia locale si din cronologiile locale". 4 El deosebeste
cronologiile de cronici. 5 Ceva mai mult, precizeaza cä cronologiile
fusesera. alcatuite pe baza de hrisoave. Astfel la domnia lui Radu al
II-lea Basarab, Dionisie Fotino scrie : De aice a venit i nepotri-
virea cronologii domnilor, caci cronografii, luandu-se dupà hrisoave,
au socotit pe Radu II drept Radu I". 6 Pentru ultima oara
Dionisie Fotino citeaza din cronologiile locale" la a doua
domnie a lui Scarlat Voda Ghica din 1765 7 Aceasta dovedeste,
eh cronologiile utilizate de el, intre care am dovedit cà este si
Cronologia Tabelara, se terminau cu anul 1765. Dela 1766, Dio-
nisie Fotino citeaza ca izvoare : cronicile locale, note din Iare
1 Dioaisie Fotino, Istoria generald a Daciei, traducere de G. Sion, Bu-
cure§ti, 1859, II, p. 119, 127, 132, 145, 148, 149 §1. 151.
2 Ibidern, p. 7- I 19.
3 Din 6896, 6902, 6907, 6920, 6927, 6975, 6986, 6996, 6997, 7012, 7013,
7014, 7026, 7050, 7052, 7054, 7059, 7060, 7063, 7075, 7077, 7095, 7139, 7163,
7163 si 7167 (Ibidern, p. 22, 23, 32, 40, 45, 53, 57, 59, 6o, 88, ror, 104
109).
4 Ibidem p. 6, 7, 10, 11, 13, 14, 16-18, 29, 30, 40, 42, 65, 79, 83,
84 §i 162.
5 Ibidern, p. 5, 14 , 45, 46-55, 57, 59 62, 78, 81, 84, 85, 89, 104, 113,
116, 110, 121, 124, 127, 132, 145, 148, 150, 152- 154, 156- 161 cronicile
tarii", cronica diverse .cronici locale", din cronicile locale", dupd
cronicile locale", dup6 cronicile Orli" si din vechile cronici locale".
6 Ibidem, p. 14.
t Ibidear, p. 162.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 69

sau note locale", memoriile sale si o nota autografa a marelui


postelnic Iacovachi Rizu. 1
Data 1765 cu care se terminau cronologiile locale" coincide
cu data 1765, cand a murit Mincu Paharnicul, unul din propietarii
de hrisoave, citat in Cronologia Tabelara. Cu un an mai inainte,
in 1764, fusese omorit Stefanache Stolnicul, alt propietar de hri-
soave citat in Cronologia Tabelard. Aceasta coincidelità este de mare
importanta fiindca dovedeste ca Cronologia Tabelara., utilizata
de Dionisie Fotino, nu se oprea la 1719, data la care el se o-
preste cu citarea hrisoavelor, ci mergea pana la 1765.

Din cercetarea continutului Cronologiei Tabelare se con-


stata :
1. Cronologia Tabelara a fost scrisä nurnai dupa. izvoare
interne si in special dupä documente si inscriptii ;
2, Izvoarele utilizate an fost scrise in limba sloveneasca pi
in limba româneasca.
Aceste constatari ne duc la concluzia cá autorul era un
bun cunoscator al limbei slovenesti i un iscusit paleograf, caci
a putut citi i traduce cele mai vechi documente slovenesti pi
descifra usor inscriptiile slovenesti i romanesti dela manastiri
depe morminte i clopote. Dar, in sec. al XVIII-lea, nu oricine
stia limba sloveneasca, ci numai anumiti specia1iti. Cei mai buni
specialisti erau profesorii dela scoala domneasca dela Sf. Gheorghe
Vechiu, scoala sloveneasc i rumaneasca." 2 si dela scoala dela
m-stirea Coltea, 3 ce o aflam care sfarsitul sec. al XVIII-lea. Dintre
acesti profesori, citam pe : Luppu, dascal slovenesc la scoala
domneasca in Bucuresti" 4 ; popa Florea, dascal slovenesc la
scoala domneasca la Sf. Gheorghe cel vechiu" ; 5 Floru ierei, dascal
slovenesc" ; 6 Constandin, dascal slovenesc la scoala sloveneasca
la S-tai Gheorghe Vechiu in Bucuresti", 7 Dascalul Gheorghe 8 si
Ion, dascalul slovenesc dela scoala sf. manästiri Coltea" 9, care
1 lbidem, p. 163, 164, 171, 173, 174 i 180.
2 Gh. Nedioglu, Cea mai veche scoald romdneascd. Bucure§ti, 1913, P.
ro-20.
3 Arhivele Statului, Radu Vodd, IV, ir §i 29.
4 N. Iorga, Studii si documente, V, p. 172, 174, 176, 176, 181, 186*i. 195.
5 Arhivele Statului, Radu Vodd, IV, 50.
6 N. Iorga, Studii si documente, V, p. 289, 200 i 295.
7 Ibidem, p. 172, 181 §i 182.
8 Ibidem, p. 177.
9 Arhivele Statuhui, Radu Vodd, IV, ii i 29.

www.dacoromanica.ro
70 AL, A. VASILESCU

an tradus multe documente slovenesti. Dela Dragomir al doilea


dascal" dela scoala domneascd dela Sf. Gheorghe Vechiu1 nu
cunosc nici o traducere. De altfeI acest profesor, dupd cum se
vede dintr'un document din 28 Fevruarie 1780, neurm'and celor
cuviincioase trebei dascalesti", s'a abatut la nescolaresti lucruri
si lipsind dela scoalr. 2
Mai erau i alti traducatori de documente slovenesti, care
nu erau profesori, cum au fost, in 5 Martie 1777, Vasile, secre-
tarul Episcopiei de Ramnic, 3 i, in 24 Novemrie 1784, popa Radu,
protopopu al sud Dolj". 4 Dar multimea documentelor i inscrip-
tiilor slovenesti utilizate i legaturile cu diferiti boeri ne face sa
afirmam, Ca autorul Cronologiei Tabelare nu poate sa fie cleat
unul din profesorii dela scoala domneasca dela Sf. Gheorghe,
caci scoala dela m-rea Coltea o af15,m abia in 1792. 5 Profesorii
dela scoala domneasca dela Sf. Gheorghe au tradus i transcris
in Condici documentele mandstirilor. 6 Scriau i hrisoave dom-
nesti. Dintre profesorii de limba sloveneasca care au functionat
la scoala domneasca sloveneasca i româneasca dela Sf. Gheorghe
in anii 1746-1764, timp in care am precizat ea a fost scrisa Cro-
nologia Tabelara, sunt : Lupu Dascalul, popa Florea i Floru ierei.
Lupu Dascalul este profesor mai vechi. In 21 Iunie 1736,
,,Az Luppu, dascalul slovenesc", iscaleste ca martor zapisul, prin
care Dumitrascu, vataful de caldarari, darueste Mitropolituhii
Stefan o casä din mahalaua Sf. Gheorghe din Bucuresti. 8 In
1741 Lupul dascalul slovenesc dela scoala domneasca dela Sf.
Gheroghe, 9 traduce hrisovul lui Radu Vodd Paisie, dat m-rii
Nucet in 7 Martie 1543 (7051), ce se afla intre documentele
mosiei Baleni. " In i Sept. 1741 erau doi dascali" la scoala
domneasca sloveneascd dela Sf. Gheorghe Vechiu, platiti fiecare
cu Cate 10 taleri pe luna. ii Al doilea profesor, mai tasnar, era popa

1 Gh. Nedioglu, p. 16.


2 Ibidem, p. IS.
3 Arhivele Statului, .Bistri(a, I, 5.
4 N. Iorga, Studii i documente, V, p. 298.
5 Arhivele Statului, Radu Vodd, IV, II 0 29.
6 Gh. .Nedioglu, p. p. ro-20.
7 Ibidem.
8 Arhivele Statului, Mitropolia Bucurqti, XV, 4-
9 Tip:irit gre0t Sf. Sava in loe de Sf. Gheorghe (I. C. Filitti, Genealogia
Cantacuzinilor, p. 19).
1° Ibidem.
Gh. Nedioglu, p. Ioir.

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 71

Florea. In 31 August 1749, acesti doj profesori primese 120 taleri,


leaf a pe sase luni. 1 In 4 Iu lie 1751, popa Florea dascalul dela
scoala domneasei cea sloveneasca", scrie hrisovul, prin care
Grigorie Ghica Voevod intareste lui Matei Cretulescu biv vel satrar
stapanirea peste cele ce i-au ramas mostenire dela Serban Gradi-
steanu. Dar in timp ce Lupu Dascalul, in afara de cursurile
2

din scoala, se mai ocupa foarte malt numai cu traducerea docu-


mentelor, 5 popa Florea se mai ocupa i cu scrierea hrisoavelor
domnesti. 4 Ultimile traduceri, facute de Lupu Dascalul, sunt
din 1753, iar ultimul hrisov, scris de popa Florea, este din 30
5

Mai 1768. 6
In 1757, aflam pe ierei Flor, dascal slovenesc", cercetând
testamentul lui Radu Olanescu din 15 Sept. 1745. Acest Flor 7

sau Floru a fost confundat cu popa Florea". De f apt este un 8

alt profesor din familia Flora. Un Dionisie ieromonah Floru ti-


pareste in greceste : in 1715 Sfaturile cretino-politice ale mitro-
politului Antim Ivereanul, 9 iar in 1716 Istoria sfdntei sau Istoria
judaicd a lui Alexandra Mavrocordat. 10 In 1720 moare, cad pe
un Octoih se afla scris : Tiparitu-s'au la anul dela ziderea lumii
7228 (1720), incepandu-se de raposatul Dionisie ieromonah typo-
graf". 11 Cu acest Dionisie ieromonah Floru trebue sà fie racial
ierei Floru, dascal slovenesc", din 1757. Ierei Flora, dascal
"2

slovenesc" a fost numit ca profesor la scoala domneasca dela


Sf. Gheorghe dupà moartea lui Lupu Dascalul intre anii 1753
1757. El este si traducator de documente slovenesti. 15 Dar, casi
Dionisie ieromonah, Flora cunoaste bine si limbile grecesti. Dea-

1 Ibidem, p. Ir.
2 I. C. MEW, Genealogia Cantacuzinilor, p. yr.
3 Arhivelc Statului, Domeniul Coroanei, IV si Glavacioc, IV, 3 ; N. Iorga,
Studii si documente, V, p. 172, 173, 174, 176, 179, 181,51136 ; Ch. Nedioglu, p. ro.
4 Arhivele Statuhri, 3Iitropolia Bucuresti, XXVI, 6 ; V. A. Ureche, Is-
toria .5coalelor, I, p. 30-31 ; I. C. Filitti, Genealogia Cant , p. 67 si 69 ; Gh.
edioglu, p. 13-14-
5 N. Iorga, Studii i documente, V. p. 173, 181 0 195.
6 Arhivele Statului, _11 itropolia Bucuresti, XXVII, 7.
7 N. Iorga, Istoria literatuvii romdnesti, cd. II, vol. II, p. 467--468 i 508.
8 N. Iorga, Studii si documente, V, p. 157.
9 I. Bianu si N. Hoclos, Ribliognalia vomdneascci veche, 1508 1530, Bu-
curesti, 1902, I, p. 499.
1° Ibidem, p. 510.

11 Ibidem, Bucuresti, 1910, II, p. 3.


12 N. Iorgs, Studii si documente, V. p. 157.

13 Ibidem, p. 289, 290 §1 205.

www.dacoromanica.ro
72 AL, A. VASILESCU

ceea traduce din greceste in româneste opera Despre credintd


a lui Ioan Cariofil, 1 pe care se intituleaza popa Plor, dascdl
slovenesc, hartofilax". 2 Vunctia de hartofilax il face sa para-
seasca functia de profesor. In 1765 se tipareste traducerea dupä
elinie pre limba rumaneasca" a Voroavei lui Simeon arhiepis-
copul Tesalonicului. Corectura tipariturii o face Ploru ierei har-
tofilax". 3 El nu mai poarta titlul de dascal slovenesc". In acel
an era alt dascal slovenesc la scoala domneasca sloveneasca si
romaneasch dela Sf. Gheorghe Vechiu. In 23 Aprilie 1765, Cos-
tandin, dascal slovenesc, eu zisa dumneaei jupanesei Mariei"
a vatafului Ioan, scrie zapisul, prin care numita jupaneasa darueste
mitropolitului Grigorie casele sale din mahalaua Stelii. 4 Popa
Florea moare dupa 30 Mai 1768. 5 In 13 August 1775 sunt pro-
fesori : Costandin intaiul dascal i Dragomir al doilea dascal" 6
Avand in vedere ea Cronologia Tabelara a fost scrisä in
anii 1746-1765 si cd se termina cu anul 1765, 7 credem., cà au-
torul ei este popa Florea, pe care il aflam continuu, intre anii
1741-1768 dascal slovenesc" la scoala doinneasca sloveneascd
si româneasca dela Sf. Ghgeorghe Vechiu din Bucuresti. 3 Res-
pectul cu care este citat in Cronologia Tabelara dumnealui Bran-
coveanul", singurul boer citat cu acest termen de respect, este
un nou argument si se explica prin faptul, cà coala domneascd
dela Sf. Gheorghe Vechiu fusese reclddita in 1759 cu mijlocirea
blagorodnicului fuptin 9 Const. Brancoveanul vel logoldt si cu osdrdlia
popei Floyea, dascdl slovenesc". 1° Cronologia Tabelarä, in felul
corn este alcàtuita, se aseamana foarte mult cu celelalte crono-
logii din sec. al XVIII-lea i in special cu cele grecesti, utilizate
ca manuale in Academiile grecesti din Iasi i Bucuresti. Intre
manuscriptele grecesti dela Academia greceasca din Bucuresti, cer-
cetate de C. Erbiceanu, se afla 8i o istorie a domnilor Ungro-

1 N. lorga, Istoria literaturii romdne,sti, II, p. 467.


2 Ibidem,
3 I. Bianu gi N. Hodog, Bibliografia rorndneascd veche, II, p. 166-170.
4 Arhivele Statului, 34itropolia Bucure,sti, XXVI, 6.
5 La aceasta data scrie hrisov (Ibidem, XXVII, zo.)
6 Gh. Nedioglu, p. 15.-16.
7 Vezi mai sus, p. 67 0 urni.
8 Gh. Nedioglu, p. 13.
9 eitit i tiparit gregit Ban in loc de jupan. Ban era tefaii Vaebrescu
(I. C. Bilitti, Arhiva Gh. Gantacuzino, p. 67).
10 Gh. 1Vedioglu, p. 13.

www.dacoromanica.ro
TABEL GENEALOGIC AL FAMILIILOR GRADISTEANLI-MOGOSESCU-BARCANESCU-FILIANU

Dumitrie dill Mogosesti si Gradistea =


I I

Ghiorma .....
vel vornic 1597 = 2 Maria i Valcul logofat din Fianca
vel ban al Craiovii 1616
t dupa 1632 I

Vas' le Bunea = 0 . fica lui Paraschiva logofilt Cocorascu


1632 vel logord = 2 Grajdalla Milo spatar Rudeanu = Bujinca Comisul
1640 vel vistier
1650 vel sluger I

1652 vel clucer


1655 vel vistier Preda singer Pana
I

Anca Ianache spatar Cornateanu Grigorie Gradisteanul Stanca Preda spatar


alcul Elena 1666 logotat
1665 logoat Nicu Gradisteanu = .... sora lui Pain). 1

Mihai 1669 vel sluger Capitanul Matei Gradisteanu


1671 vel paharnic sail a Vladaei
1674 vel vistier I

T676 vel vormc I I

Chiajna Gradisteanu -; Parvu Ionita Albescu = Maria


fica Ancutii
Campineanu
Matei Mogosescu = Chiajna Marga_Mihai
I

Valcul Mogosescu ...fica lui Barbu Brancoveanu


1694 postelnic Filisanu
1

Bunea 1717 vel serdar Cantacuzino


1716 satrar biv vel comis 2717 ispravnic spatar
1 719 biv velserdar 1749 biv vel senior 1 1 1

Pulcheria = Iordache Oh. Cantacuzino. Bunea Gradisteanu = Neaga Draghici Constantin postelnic Ianache
Vasile (Popa) Mogosescu zis Barcanescu Maria Duca Cnparul 1684 vel logofat Cantacuzino Gre6listeanu
postelnic 1692 biv bel logofdt (Clement ieromnah)
t era in 2738 1694 vel armas
1699 vames
I

II 1701 vel conns


Constantin Mogosescu Maria Stefan Dudescu 1714 vel vornic
zis Barclinescu Mihai (Mi Icu) Mogoescu Anita
postelnic Barcanescu si Milco Phianca I

t 1764 Filisanu Radu (Raducan) Mogosescu = Elena Serban postelnic B ãlasa D octor D umitru Notara
paharnic zis Barcanescu 1764 biv vel Colfescu Gradisteanu Maria = Matci Britiloiu
medelnicer medelnicer ; 1 782 clucer I

Anita Radu Bujoreanu


1

t 1764 1

Serhan Filisanu Matei Filisanu Grigorasco Filisanu Smaranda Afatei Maria Barbu Zoita = Toma
Cret.ulescu Maria = Mihai Cioragarleanu Anion
I Calineseu
Sultana Ion Comancann Zoita Ion (Enache) Biircanescu 1 Smaranda Iordache Mono
Ilarcanescu 1794 camMar 2 = Ecaterina Glnca
arcrmeasca 1797 ispravnic
i8o6 vel logofht
Catinca T807 vel vornic de politic
I I I
Ralu Eliat Elena Dumitru Luxlandra Stol. Nie. Guliano
I

Gheorghe Falcoialm Scarlat Barclinescu = Elena Caragea


vel conns, vel aga I Barcaneasca Leventi

I I I I I

Eufrosina Ana = Oscar Eliatti Scarlat = Cecilia d'i-xcules Alexandrina (Dina) = I orgu Costin Dumitru - Elisa BA-
t 1846 (Anica) colonel I B Aram escu Catargiu Colonel leanu
Ion = Nicolae Rosetti Baldnescu
t 1892 vel logofat 1

I.
Riolu Elena ( ; . Creteanu Maria Gradteanu = Dan
1905 = G. I. Moruzi

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 73

vlahiei, care de fapt este un catalog cronologic. I Deasemenea §i


o istorie universala dela nasterea lui Christos i pana la 1650
este tot mi catalog cronologic 2 Astfel predau cursul de istorie
profesorii dela Academia greceasca. Ei sacrificau arnanuntele §i
rezumau povestirea, grupand faptele cronologiceste. 3
Dupa modelul acestor manuale manuscrise dela Academia
greceasca, s'au alcatuit i manualele de istorie dela scoala slo-
veneasca i romaneasca dela Sf. Gheorghe Vechiu din Bucuresti.
Cronologia Tabelara, alcatuità de popa Vlorea, este primul manual
romanesc de istorie din sec. al XVIII-lea, ce cunoastem. La inceputul
sec. al XIX-lea, erau Inca mai multe asemenea manuale, fiindca,
am vazut, Dionisie rotino citeaza' mai multe cronologii.

In vechile cronici, in special 'Alia la Radu cel Mare, nu


erau aratati top domnii si nici in anii, in care au domnit. Nici
chiar ordinea cronologica flu fusese stabilita. Astfel pe Mihail
Voevod 1-a:a pus imediat dupa Radu Negru Voevod i inaintea
lui Dan Voevod, fratele lui Mircea Voevod cel Batram, pe Dan
Voevod inaintea lui Alexandru Voevod, iar pe Vlad Voevod Tepe§
inaintea lui Vladislav Voevod. 4 Am stabilit intr'un alt studiu,
cum a fost redactate aceastá prima parte a vechei cronici si cum
s'a calculat gresit data 1290 a descdlecatului5.
Cronologia Tabelara, prin documentele si inscriptiile cer-
cetate, precizeaza domniile multor domni i scoate la iveala dom-
nii necunoscute pana atunci. Astfel sunt precizate domniile lui
Dan, fiul lui Radu Voevod in 1385-1386 (6894), Mircea cel BA-
trail in 27 Iulie 1387-28 Mai 1415, Mihail Voevod 1418, Dan
Voevod 25 Fevruarie 142+-1431, Vlad Voevod, fiul lui Mircea
Voevod cel Baran in 23 August 1437-30 Iulie 1441, Vladislav
Voevod in 1451 29 Aprilie 1453, Vlad Voevod Tepe§ 1457,
Radu Voevod cel Frumos in 1464-1468, Basarab Voevod Laiota
in 8 Iulie 1475, Basarab Voevod cel Tana Tepelus in 1479
1480, Vlad Voevod Calugarul 1482-1492, Radu cel Mare 8 inIulie
1505-1507, Mihnea Voevod, fiul lui Vlad Voevod. in 1509, Vlad

1 Revista Teologicd, III, p. 331.


2 Ibidern.
3 Ibidenz.
4 Istona Tdrii-Romdne§ti de cdnd an desccilecat Ronuinii, in ...Vag. isto-
ricu pentrts Dacia, IV, p. 233--a34 si ed. Ioanid, p. 3-4.
5 A. A. Vasilescu, Data 1290 a descdlecatului Tdrii-Rcnainqli, in Convor-
bin I iterare, LV, p. 497-510.

www.dacoromanica.ro
74 AL. A. VASILESCU

Voevod, fiul lui Vlad Voevod, in 1510 27 Deeemvrie 1511, Neagoe


Basarab Voevod in 26 Mai 1512-1521 i Radu dela Afuniati in
1526 7 Sept. 1528.1 Domniile urmatoare stabilite de cronica2 sunt
confirmate prin numeroase documente. 3 Pentra prima oara se
scoate la iveala un nou domn, Alexandru Voevod, fiul lui Mircea
Voevod cel Batram, care a domnit in 17 Noemvrie 1431-15 Martie
1433. 4 Se stabileste, cá Nicolae Voevod, fiul lui Mihai Voevod Vi-
teazul, a domnit in 1599-1600 si Simion Moghila Voevocl in i6o1.5
Dupa pisania si pomelnicul dela Campulung se afirma ca. Radu
Voevod Negru a domnit in 1215-1222. 6 Autorul cronologiei a
citit gresit urmatoarele date : 6800, 6809, 68io si 6866 din hri-
soavele lui Mircea cel Batran,7 6900 din hrisovul lui Dan al II-lea 8
0 69o8 si 6950 din hrisoavele lui Basarab Voevod, fiul lui Basarab
Voevod. 9 Din aceastä causä crede gresit, ea Mircea cel Batram ar
fi Mircea al II-lea i inaintea lui ar mai fi fost Mircea I ; un Dan
a fi domnit la 1392, tin Basarab la 1400 si alt Basarab in 23
Martie 1442, " cand in adevar a domnit un Basarab, dar nu cel
mentionat in Cronologia Tabelara Genealogia domnilor i boerilor
o stabileste dupa documente. 11 Dar, dupa, un hrisov aflat la ju-
pa.neasa Maria Gavaneasca, a stabilit gresit, cä Radu Serban
Voevod a fost ginerile lui Mihai Voevod cel Viteaz, 12 desigur prin
traducerea euvantului slovenesc csan 13 prin ginere in loc de
cuscru. "Totus Cronologia Tabelara face tin pas mai departe in
stabilirea mai exacta a cronologiei domnilor din Tara Romaneasca.
Dar traditionalismul, ce exista in istorie pana in sec. al XIX-lea au
facut pe aceia, care an cunoscut-o sã n'o utilizeze de cat foarte
putin, fiindea studiile istorice se alcatuiau pe baza cronicelor

1 N. Iorga, Operile Stolnicurui Constantin Cantacuzino, p. 19-30.


2 Istoria Icirii-Romdoesti, in Mag. ist. pentvu Dacia, IV, p. 271-372 si
editia Gb. Ioanid, p. 41-132.
3 N. Iorga, Operile Stolnicului Constantin Cantacuzino, p. 3o-40.
4 Ibidem, p. 23.
5 Ibidem, p. 36.
6 Ibidern, p. 19.
7 Ibidem, p. 19-20.
8 Ibidem, p. 21.
9 Ibidem, p. 21 41 34.
Ibidem, p. 19-24.
11 Ibidem.
12 Ibident, p. 36.
13 cum, insamn5, rudi de singe, prin alianta sau incuserire (Fr. Miklo-
sich, Lexicon palaeoslovenico-greco-latinum, Vindabonae, 1862-1865, p. 824).

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARA 75

interne si externe, traditii orale sau sefise i cele vázute, iar nu


pe bazá de documente i inscriptii. Asa a procedat i Dionisie
Fotino. Autorul Cronologiei Tabelare introduce deci o inovatie in
cercet5.file istorice : studiul documentelor i inscriptiilor, care s' a
intrebuintat Inuit abia dela B. P. Hasdeu incoace.
TArgoviste AL. A. VASILESCU

R S M

Le Chronologie Tabellaire a ete attribuee pour la premiere


fois au chroniqueur Radu Greceanu par St. D. Greceanu. Cette
opinion fut admise par B. P. Hasdeu. Par contre, M. N. Iorga
croit que l'ouvrage a ete ecrit par Constantin Cantacuzene Stolnic.
Cependant, la Chronologie Tabellaire a ete ecrite plus tard,
au XVIII-e siecle, par une antre personne, pour les raisons
suivantes : a) la Chronologie Tabellaire differe des autres ou-
vrages de Constantin Cantacuzene Stolnic ; b) Constantin Can-
tacuzene Stolnic n'aurait pu commettre l'erreur d'ecrire que son
grand pere, le Prince Radu Serban, a ete le gendre du Prince
Michel-le-Brave ; c) les personnes chez lesquelles l'auteur a trouve
les documents qu'il utilise ont vecu au XVIII-e siecle.
Dans la Reponse de Constantin Cantacuzene Stolnic aux
questions du general Marsigli" le Stolnic donne des informations
precises sur son grand pere, le Prince Radu 5erban, tandis que
l'auteur de la Chronologie n'utilise qu'une vieille chronique et
des auteurs byzantins. Bn dehors de la vieille chronique, il a connu
le registre des morts du Monastere de ampulung, les inscriptions
des monasteres, celle du cloche du Monastere de Cozia et celles
qui figuraient sur les tombes du Prince Nicolas Alexandre Basarab,
du metropolitain Seraphime et de plusieurs boyards. Il a etudie
aussi les documents des monasteres, ceux qui appartenaient aux
boyards contemporains, aux petites families et aux petits proprie-
taires de terres. L'auteur etablit que les boyards Bàleni descendent
de Michel grand spatar atteste par les documents de 6976 (1468)
et 6990 (1482), tandis que les boyards Leurdeni descendent de
Calciu comme le prouve le document de 8 juillet 6983 (1475).
Il est le premier qui a etabli que le Prince Radu n'a pas regne
en 1290, mais 75 annees auparavant, en 1215 (6723).
Le fait que la Chronologie Tabellaire ne cite pas les documents
des Cantacuzenes et ne s'occupe pas de l'origine de cette famille,

www.dacoromanica.ro
76 AL, A. VASILESCU

tandis qu'elle établit l'origine des Baleni et des Leurdeni, qui


etaient les ennemis des premiers, nous empêche de croire que l'au-
teur serait un Cantacuzene, Constantin. L'argument decisif qui
ne permet pas de lui attribuer l'ouvrage est le suivant. Toutes les
personnes qui ont found des documents a l'auteur de la Chro-
nologie ont vecu au XVIII-e siecle. *tefanache est connu comme
grand medelnicer le I mars 1746 et comme grand stolnic le 23 mars
1755. Il a ete pendu le 26 avril 1764. Nicolache nous apparait
comme stolnic le 25 mai 1759, le 14 fevrier et le 22 mai I760. Ii
était encore vivant le I avril 1775. Mincu Paharnicu est le meme
personnage que Michel Mogosescu, appele aussi Michel Farcanescu
ou Milco Pi1ianu. Le 29 juin 1738 ii signe Un acte du nom de
Michel Mogosescu. Le 17 novembre 1735, il apparait sous le nom
de Michel Barcanescu et le 25 octobre 1764 il est appele Mincu
par son frere Constantin Mogosescu, dit aussi Barcanescu. Il est
mort le 12 novembre 1765. Simion 13arbierul etait vivant le 3 f é-
vrier 1756. Tenant compte de ces dates, nous pouvons affirmer
que la Chronologie Tabellaire a ete cornposee entre le i mars
1746, quand tefanache nous apparait comme medelnicer, et le
26 avril 1764, date de son execution ; nous pourrions meme des-
cendre jusqu'en 1765 quand Mincu Paharnicu est mort.
La Chronologie n'est pas complete. Le manuscrit utilise par
Dionisie Fotino va jusqu'au second regne de Nicolas Mavrocor-
dato. Puisque Dionisie Fotino cite les Chronologies jusqu'en 1765,
nous pouvons croire que la Chronologie Tabellaire se terminait
elle aussi a ce moment.
Pour ce qui est du contenu de l'ouvrage, nous avons fait
les constatations suivantes : a) il a ete compose d'apres des sources
internes : documents et inscriptions ; b) les sources utilisees etaient
ecrites les unes en slave, les autres en roumain. Ces constatations
nous font voir que l'auteur etait un bon connaisseur de la langue
slave et un paleographe tres capable. Or, au XVIII-e siecle, les
seuls connaisseurs de la langue slave etaient les professeurs de
l'Ecole de Saint Georges Ancien. Ceux qui ont eu cette charge
a l'Ecole entre 1746 et 1765 sont Lupu Dascalu, Popa Florea et
Floru Ierei. Lupu Dascalu apparait pour la derniere fois en 1753.
Floru Ierei est professeur en 1757, mais ii y reste peu de temps.
En 1765 nous connaissons le professeur Constantin. Le seul qui
ait fonctionne sans interruption de 1749 a 1768 est le professeur
Popa Florea. Pour cette raison nous croyons trouver en lui l'au-
teur de la Chronologie Tabellaire. Le respect avec lequel est men-

www.dacoromanica.ro
CRONOLOGIA TABELARX 77

bonne Brancoveanu, le seul boyard que l'on nomme avec l'ex-


pression dumnealui" confirme cette hypothese et l'explique
par le fait que l'Ecole avait ete reconstruite en 1759 grace a l'in-
tervention du grand logofät Constantin Brancoveanu et a l'ener-
gie de Popa Florea.
La Chronologie Tabellaire est le premier ouvrage d'histoire
roumain a l'usage des ecoles. Elle fut composee d'apres le modele
donne par l'Academie grecque de Bucarest. L'auteur precise les
dates entre lesquelles ont regne plusieurs princes et etablit des
regnes inconnus, a l'aide des documents et des inscriptions qu'il
utilise. Il a introduit par la une innovation dans les recherches
historiques roumaines : l'etude des documents et des inscriptions.

www.dacoromanica.ro
MISCELLANEA
LA PLACE DE L'aIROPE ORIENTALE DANS L'HISTOIRE
GeNtRALE DU MOYEN AGE

Nous avons eu l'occasion de signaler certaines lacunes


concernant l'histoire roumaine, dans des ouvrages recentes sur
la fin du Moyen Age [Rev. 1st. Rom., I (1931), p. 301 et suiv.].
Le compte-rendu que M. Ferdinand Lot a fait dans le numero
de decembre de la Revue historique, du livre de M. Halphen,
L'essor de l'Europe (XI-eXIII-e siecles), vient confirmer ce
point de vue et lui apporte toute l'autorite d'un des principaux
medievistes de notre temps.
Pour que l'ouvrage eUt toute sa beaute synthetique, ecrit
ce propos M. Lot, il eftt fallu le reduire a l'expose des luttes des
Europeens contre les mondes arabe, turc, mongol. Et il eat fallu
le prolonger biens au-dela du terme oü l'auteur l'arrête tres con-
ventionnellement. Ii s'en faut que le danger asiatique soit con-
jure a la fin du XIII-e siecle. Si le monde arabe est hors de cause,
grace aux Espagnols, reste le monde turc, plus terrible que jamais
avec Timour (qui n'est mongol que par convention), puis avec
les Osman lis. Ce point de vue pourrait renover l'histoire universelle.
On s'attache aux luttes stériles de la France et de l'Angleterre aux
XIV-e et XV-e siecles. Ce qui importe ci l'histoire européenne, c'est
la résistance aux Tuns des Grecs, des Serbes des Hongrois, des
Valaques, des Moldaves, des Russes enfin, du XIII-e au XVI-e
siecle. C'est grace a l'immolation des Balkaniques" et des Slaves
de l'Est que la civilisation occidentale a pu se continuer dans l'Eu-
rope occidentale et c'est ce dont Allemands, Ita liens, Francais etc.
ne se rendent pas suffisamment compte. C'eUt ete la le sujet d'un
beau livre et nul mieux que M. Halphen n'efrt pu l'ecrire" [Rev.
hist., Lyn (1932), t. CLXX, p. 530].

www.dacoromanica.ro
D. BODIN, CATEVA DATE NOI PRIVITOARE LA FAMILIA SIHLEANU 79

Nous avons tenu a souligner cette opinion du grand histo-


rien de la fin du monde antique et des origines de la féodalité.
Ii faut esperer que les ouvrages collectifs d'histoire generale,
dont l'apparition se poursuit depuis quelques années en France,
en Allemagne et en Angleterre sauront en tenir compte tout
au moins a l'avenir.
Gh. I. Brdtianu

CATEVA DATE NOI PRIVITOARE LA FAMILIA SIHLEANU

Plecand dela afirmatiile Paharnicului Constantin Sion din


Arhondologia Moldovei, Ia§i, 1892, p. 332 i ale lui Ang. Deme-
triescu din Alexandru Z. Sihleanu,
publicat in Literaturd i artd ronana,
V (r9ooi9or), p. 502, se trag con-
cluzii, de atunci pana acum, chiar
pentru editii populare unde nu-
mai adevarul, neamenintat de dis-
cutii ulterioare, trebue sa patrunda
Ca familia Sihleanu e de ori-
gina bulgareasca, pripa§ità" la noi ;
ca intra in randul boiernasilor"
cá primii membrii ai ei, cunoscuti",
sunt fratii Iancu i Zamfir. Ba,
deseori, nu i se da nict atata im-
portanta 1.
Asupra originii etnice a familiei
Sihleanu, in stadiul actual al cer-
cetärilor, nu putem spune nimic.
Iar Sion, singur, starneste, cel putin,
indoeli, atata vreme cat in prefata Fotografia lul Alexandru SiMeanu din
analitica" ce-i face d. Ghibanescu 6 Mai 1856. Autograful poetului e de
pe un volum din ,,Armonii intime",
se dovedeste ca aceste amintiri 1 1857, dàruit auroral sale, Elena Gridis-
teanu.
note contemporane" se datoresc
unui istet plastograf de documente" (p. VI) si cà manuscriptul
r N. Iorga, Istoria literaturii fondue* In veacul al XIX-lea, III, V5.-
lenii-de-Munte, 1909, p. 211 ; I. Gane, Lird de argint Sihleanu", Bucuresti,
1925 ; Petre V. Hanes, Istoria literaturii roincine,sti, ed. II, Bucuresti, Ancora,
1927, p. 209 ; L. Predescu, Alex. Z.[anzfir] Sihleanu, in Cony. lit., LXIII (193o),
p. 960-961, reprodus, flea note, in biblioteca de popularizare a Diminelii, no.
158, p. 39-40.

www.dacoromanica.ro
80 MISCELLANEA

pacatueste prin multe greseli de fond in ceeace priveste origina


unor familii boeresti" (p. XIX).
Rangul social al Sihlenilor ii cunoastem insä. Cateva iz-
voare nefolosite completeaza lacunele cercetarilor anterioare. La
8 Octomvrie 1831, Vornicia cea mare da porunca sa, se intocmeasca
listele electorale judetene 1 Catastihul de boierii i feciorii de
boieri häladuitori" in Slam-Rarnnic trimis la Bucuresti, in
acest scop, la 24 Noemvrie de Ion Slatineanu inseamnä i pe
feciorul" de boieri caftanlii" Zamfirache Sihleanu, fara rang,
avand 30 de ani, cu salasul in Vocsani 2, stapan de mosii i vii",
cu un venit anual de 6500 lei, aratându-se totodata cà tatal lui
a fost treti logof at. De remarcat ca intre cei 67 de boeri cu drept
de vot el e al noulea, tinand socoteala de venituri ; primului in-
registrandu-i-se 15.000 lei si ultimului 300. Peste ro ani Zamfi-
rache Sihleanu era Serdar i in ziva de 22 Noemvrie 1841 e ales
deputat de Slam-Ramnic cu 23 glasuri din 51 alegatori ce s'au
aflat fata". Departamentul din Launtru primeste insä la 8 De-
cemvrie un protest... supt-iscalit de 15 persoane... cu coprin-
dere ca alesul deputat nu este fecior de boier ; caci pe tatal san
ii cunosc de postelnicel, iar nu de treti logofat". Din partea
Sfatului", instituit pentru lamurirea acestei chestiuni, protestul
se socoteste netemeinic ; caci, dupa publicile acturi ce infatiseaza
numitul Sardar Sihleanu i care s'au vazut si de acest Sfat,' si
anume, deosebit de o porunca a ispravnicului acelui judet Slam-
Ramnic, Costandin Samurcas, de la 25 Mai anul 1804, prin care
intituleazd pe tatäl numitului, rdposatul Dumitrache Sihleanu,
cu rang de treti logo/dt, apoi i raposatul intru fericire Grigorie
Ghica Voevod, prin domneasca sa intarire de la 13 Ghenarie,
anul 1824, la anaforaoa Vistieriei dintr'acelasi leat, zice cà, atat
dupa dovezile ce a infatisat, cat si dupa incredintarile ce i chiar
Maria Sa au luat i de la alti boeri de aici, s'au incredintat ca in
adevar Dumitrache Sihleanu, tatal numitului, au fost treti lo-
goat cu caftan, poruncind prin acea intarire a sä trece si in ar-
hondologia tarei, asa dar alesul deputat, Sardarul Zamfirache
Sihleanu, dupa acest domnesc document, cunoscandu-sa a fi
fecior de boier cu rang de treti logorat, toate propunerile urmate
prin acel protest raman a sa socoti netemeinice, i alegerea a sä
socoti legiuita " 3. Alegerea ca deputat a lui Zamfirache Sihleanu
1 Analele Parlamentare, II (1831-1832), p. 134-135.
2 Poc9anii Munteni.
3 Isvorul cit., XI-1 (1841-1842), p. 88-89 ; vezi §i. p. 99 col. I.

www.dacoromanica.ro
D. BODIN, CATEVA DATE NOI PRIVITOARE LA FAMILIA SIHLEANU 81

e validata in sedinta dela 27 Decemvrie 1841, in urma constatarii


facute de catre o comisie compusa din Logofetii Manoil Baleanu,
Alexandru Vilara i Ioan Filipescu, Vistierul Alecu Ghica si Aga
Ioan Slatineanu, care au gasit cà a fost cu desavar§ire" efect-
tuata 1 A doua zi noul deputat de Slam-Râmnic e ales cu 10
voturi in Comisia Administrativa a Obstestei Adunäri 2. Zandi-
rache Sihleanu ramâne deputat si pe anii urmatori, pana in 1846 ;
cand e ales in locu-i Paharnicul Costache A. Nicolescu 3.
Printr'o scrisoare trimisa din Focsani, la 3 Iu lie 1848, Mi-
tropolitului Neofit, consulul rus Kotzebue, care facea o vizitä
au commandant en chef des troupes imperiales", desi insarci-
nase pe un Teodor Popescu sa ajute la trecerea trupei ce-1 inso-
tia, i§i exprima. dorinta, pour eviter tous les conflits", ca
un employe actif soit nomme Administrateur du district de
Slam-Rimnik", si credea Ca le Paharnic Sihleanu serait celui
.qui reunirait les qualites requises pour remplir cette tache" 4.
De buna sea/TO'. cà Zamfirache Sihleanu a ocupat acest post,
fiindca, putin mai tarziu, la 7 Iu lie, membrii guvernului" pro-
vizoriu adreseazà ministerului trebilor din launtru un ordin
secret" ca sä arestueasca indatä si aceasta In cel mai mare secret"
pe d. Zamfirache Sicleanu" care isi iea in Focsani caracter de
Administrator al acelui jude i da porunci pe la administratorii
de plasi" 5.
Isvoarele citate ne semnaleazd deci pe bunicul poetului
Alexandru Sihleanu, Dumitrache Sihleanu, ca treti logofat, in
rândul boerilor cu caftan ai Tani Romanesti ca atare, la 1804
§i la 1824, mostenire cu a-tat mai pretioasa pentru urmasi ; ne dà
amanunte cu privire la cariera de deputat si de administrator
districtual a lui Zamfirache Sihleanu, a carui nastere se poate
fixa in i8oi ; i raspunde, prin simpla sa expunere, la punctul
ultim al propunerii noastre.
Cu privire la Iancu Sihleanu, fratele lui Zamfirache, e de
notat faptul ca acte dintre 14 Martie 1823 si 24 Ianuarie
1826 ni-1 semnaleazd intr'un proces pentru douà fete de ti-
gani" cu Ioan Ritoride Cdminarul 6 ; iar in Martie 1833 apare,

1 Ibidem, p. V, 3, 4.
2 Ibidem, p. 5-6 ; vezi i p. 242 1 11T111.
3 Idem, XIV r, p. XXXVII §1. urm.
4 Anul 1848, II, p. 268-269.
5 Ibidem, p. 338-339.
6 Aphivele statului, Bueuresti, Judecdtoregi vechi, Dos. no. 2355.

www.dacoromanica.ro
82 MISCELLANEA

In Izvodul de scutelnici pentru care se cuvine a se slobozi de la


Vistierie banii despagubirei hotarite", printre boierii caminari cu
pitace Gospod ce au drit de 20 scutelnici fiestecare" 1
Un arbore genealogic al familiei Sihleanu" 2 ne-ar duce
Inca pa'nä la un Gligora§co ot Sihlele" din 1720, devenit apoi
biv vel medelnicer Sihleanu" ; ne-ar indica pe Radu Sihleanu"
din Focsani, la 1755 si 1775, ca urma§ al lui §i ar pune pe acesta
din urma in legatura cu Dumitrache Sihleanu, treti logofatul
din i8io" ; färà sa pomenim pe colaterali. Documente ulte-
rioare vor Intàri, poate, si aceste simple mentiuni.

D. Bodin

1 Analele parlamentare, 111-5. p. 245.


2 Verificat de Elena Gràdi§teanu, sora poetului i bunica domnului
§erban Ghica, in posesiunea crtruia se afla, la un loc cu manuscrisul Armoniilor
intime"care diferà putin de editiile tipArite-0 cu fotografia ce publiciim.

www.dacoromanica.ro
RECENZII
P. Mutafhiev, Bulgares et Roumains dans l'histoire des pays danubiens
(traduit du bulgare par M-lle T. Kirkov), Sofia, 1932, VI-1-390 p., 6 fr. suisses.
Nous avons déjà publié un large compte-rendu sur l'édition bulgare de
ce livre parue en 1927 [P. P. Panaitescu, Les relations bulgaro-roumaines au moyen-
cige, a propos d'un Here recent de MY. P. Moutaftchiev, dans la Revista Aromd-
neascd, I (1929) et tirage h part, 25 p.]. L'édition francaise qui vient de paraitre
presente certaines differences : l'auteur y a ajouté deux annexes, l'une intitulée,
Reponse a une critique (p. 283-332)il s'agit de notre compte-rendu mentionné
plus hautet l'autre, Encore au sujet de Paristrion (p. 333-366)une polemique
contre le professeur N. Bdnescu de Cluj h propos de Forganisution du theme de
Paristrion aux XI-eme et XII-ème siècles. Par contre dans le texte proprement-
dit de l'étude de M. on trouve surtout des suppressions. Le livre de M. est, comme
on le sait, une critique des oeuvres de M. Iorga, mais l'auteur a cru devoir suppri-
mer dans l'édition française de tres nombreux passages ob le ton de la polemique
etait d'une violence exageree, qui, probablement, ne cadrait plus selon lui avec
le goat des lecteurs occidentaux auxquels ii s'adresse maintenant (Voir notamment
les passages des pages IO, 36-37, 73, 135, 188, 190, 192, 194, 222, 235 de Fe-
dition bulgare et il y en reste encore beaucoup d'autres, qui auraient dil Ctre
egalement épures).
Le but du present compte-rendu n'est point de revenir une seconde fois
sur ce que j'ai déja écrit a l'occasion de la premiere edition, mais de repondre
aux objections que le professeur bulgare a élevé dans l'annexe mentionnée plus
haut contre nos conclusions.
J'avais démontre que sous pretexte de polemique avec M. Iorga, M. trouve
l'occasion de nier en general l'existence et le role politique des Roumains dans
la Bulgarie actuelle et dans la valee du Danube au Moyen-dge. La reponse de
M. a un caractère personnel. Il m'accuse d'avoir falsifié avec intention sa pensee.
Voyons les faits. Pour eviter de longues explications sur ce sujet, je mets sous les
yeux des lecteurs une parallèle qui me semble assez eloquente :
Panaitescu, Les relations bulgaro-rou- P. MutafCiev, Bulgares et Rounwins,
maims, p. zo, note r. Voir aussi St. p. 237. L'affirmation de P. que j'ap-
Mladenov, Rumdno-bdlgarski kulturni pellerais la langue roumaine romano-
otnosenja, dans le volume Silistra i slave" ou roumaine-bulgare" est une
Dobrudza, I, Sofia (1926), p. 59-100. des fantaisies qui se trouvent en assez
Ii nomme la langue roumaine romano- grand nombre dans sa critique : On ne
slave" ou. roumaino-bulgare" ( ! ? )". trouve nulle part dans mon ouvrage
des appellations de ce genre".

www.dacoromanica.ro
84 RECENZII

Je cite un passage d'une etude de M. Mladenov et M. m'accuse d'avoir


falsifié le texte de son livre !
Void une autre accusation de ce genre a notre adresse pour le moins
tout aussi legere. II (Panaitescu) donne méme comme citation de mon ouvrage
l'expression suivante : trente ans d'invasions germaniques sur le bas Danube
ont suffi pour détruire completement la population romaine de cette region. Les
lecteurs peuvent eux-memes constater combien conciencieusetnent P. a traduit ce
que je dis : Les trente années de ravages barbares... eurent comme resultats de
réduire fortement sa population et surtout l'élément latin de celle-ci. Détruire
oomph lenient et reduire lortement, chacun le comprend, sont des choses trés cliff&
rentes. Evidemment ce n'est pas pour servir la vérité que M. Panaitescu a altére
ainsi ma pensée" (M., p. 287). Or, si dans l'edition francaise dii livre de M. on
trouve en effet l'expression réduire forternent (p. 88), ceci constitue une modifi-
cation ultérieure de la pensee de Mr. Mutafeiev", car dans l'édition bulgare
(p. 79) on lit au lieu du mot forternent, wh.111010 = complet I Que penser de pareils
procédés ?
Un dernier exemple M. m'accuse encore d'avoir falsifié sa pensee
quand je dis qu'il considere la langue roumaine comme une langue slave. Oh
ai-je dit que le roumain est une langue slave ?" (M., p. 291). Mais il le dit expli-
citement. Apres avoir affirme que le nombre des mots slaves en roumain est su-
périeur a celui des mots d'origine latine, M. ajoute en guise de conclusion : ils
(les Roumains) sont les descendants des anciens Romans aussi bien quesinott
plusdes anciens Slaves" (M., p. 79). C'est une conclusion tirée des soit-disant
données linguistiques, done M. considere la langue roumaine plutOt (sinon plus")
comme une langue slave qu'une langue romane. Pour repondre a mes objections,
tout en se defendant d'avoir fait une pareille affirmation !il cite sur trois
longues pages l'opinion des philologues qui constatent une forte influence slave
sur le roumain (M., p. 293-296)., avec lequel je serais en contradiction" et qui
me seraient restés inconnus". Pourtant j'ai dit clairement dans ma critique
clu livre bulgare de M. : En affirmant le caractere latin de la langue roumaine,
nous sommes loin de nier l'influence decisive des Slaves dans la formation du peuple
roumain et dans son ancienne civilisation. Ce flit sans doute une tres puissante
influence sur la base latine de la vie roumaine, mais pas l'element fondamental"
(P. Panaitescu, oeuvr. cit., p. 20, note t). Tons les auteurs cites par M. contre moi
sont de cet avis.
J'ai haté de terminer cette discussion qui denote pour le moins une me-
thode défecteuse chez M. et son desk de faire descendre le niveau d'une polemique
a des questions personnelles (falsifications, ignorance, ruse de ceux qui ne parta-
gent pas ses opinions).
Passons a la question du role des Roumains pendant le Moyen-hge. J 'avais
objecté a. M. que sa theorie negativel'inexistence des Roumains dans la vallée
du Danube et en Bulgarie au Moyen-hgen'était pas valable tant qu'il ne se
prononcerait pas clairement sur l'habitat de ce people a cette époque. A l'occasion
.de sa reponse M. devoile pour la premiere fois son opinion h ce sujet. L'habitat
,des Roumains au Moyen-Age serait selon lui les regions de la partie ouest de
la péninsule des Balcans, plus exactement celles situées derriere les confins nord-
ouest de la Macedoine vers la Serbie du sud, l'Herzégovine, une partie du Monte-
negro et de la Bosnie du sod" (M., p. 326). II est inutile de discuter cette theorie
avant que l'auteur ne l'appuie par les arguments qu'il promet de fournir plus tard.

www.dacoromanica.ro
MUTAthEV P., BULGARES ET ROUMA1NS 85

On peut pourtant Clever des a present une objection de principe, qui est la sui-
vante Les plus anciens elements slaves de la langue roumaine sont des elements
vieux-bulgaresM. le sait (M., p. 300). Or, si on fixe l'habitat des Roumains au
Moyen-Age dans une region manifestement serbe, comment expliquer que Fele-
ment slave primitif de la langue roumaine ne présente nullement un caractere
serbe ?
A propos de l'extension de la colonisation romaine dans les plaines de la
Valachie et de la Moldavie du sud, M. nous objecte que Parvan n'aurait parle
que d'un castrum a Poiana (M., p. 311), or, il a echappe h Moutafeiev, que
Parvan ajoute dans la meme etude qu'il y avait aussi plusieurs vici, établissements
de population civile agricole a 5endreni pres de Poiana (Parvan, Castrul dela Po
iana, p. 104-106). Le nom de Poiana, n'indique pas une colonie slave sur ce
point (M., 13, 312). Ce nom ne prouve rien en cette occurence. Le mot poiana
(clairiere) existe depuis longtemps comme nom commun emprunté du slave
dans la langue roumaine. Le village a donc pu etre fonde par des Roumains h
une epoque plus ou moins récente.
Sur la question de l'abandon de la Dacie par les Romains M. dit avoir
connu la controverse sur l'Historia Augusta et les etudes qui font remonter cette
compilation au VI-eme siecle (M., p. 304-307). Alors pourquoimême s'il
est d'une opinion contraire n'avait-il pas fait connaitre a ses lecteurs au moins
l'existence de cette controverse qui jette un doute sur la valeur des dires du
pseudo-Vopiscus. I/affirmation de cet écrivain sur l'abandon de la Dacie, nous
parait exacte, quant a ce fait, mais ce ajoute sur le transfert de toute la
population romaine au sud du Danube est certainement une impossibilité et une
inexactitude due au désir de couvrir la responsabilite d'un empereur romain, qui
avait abandonne une population romaine aux barbares. Car, tout comme pour
la fondation de la nouvelle Dacie d'Aurélien, selon une expression que je trouve
dans le livre de M. lui-même (p. 43) il fallait minager Porgueil national et masouer
le recul de l' empire."
L'existence de nombreuses et prosperes colonies agricoles romaines au
sud du Danube aux II-e et III-e siècles de notre ere, prouve surabondamment
que l'élément latin de cette region n'etait pas réduit aux environs immédiats
des villes et des forteresses situees le long de la frontiere", comme M. se plait a croire
(p. 285, P. Panaitescu, oeuv. cit., p. II).
Quant au role totalement devastateur des barbares, M. continue a l'af -
firmer. II se defend d'exageration en disant qu'apres s'être installés dans une
region les barbares en effet conservaient ce qui restait de son ancienne population",
ce qui n'était pas le cas de la Moesie, oü ils ne faisaient que passer (p. 289). Faut-il
entendre par là que M. reconait gu'il en etait ainsi pour la Dacie au nord du fleuve,
oft les Barbares etaient installés ? Ce serait une importante modification apportée
a sa propre theorie. D'autre part, il ajoute pour expliquer comment les barbares
ont conserve la population latine des autres provinces de l'empire : ...les manes
barbares pouvaient traiter la population des regions qu'ils occupaient d'une ma-
niere qui était loin d'être la méme" (p. 289). Cola me semble bien naif en realité
une necessité économique les obligeait de conserver l'élément humain producteur.
Je constate ensuite que M. n'a rien trouve a repondre a mon argument
base sur la conservation d'une terminologie agricole latine dans la langue rou-
maine, qui prouve la continuité de la vie romaine dans la region de la plaine
dannbienne (P. Panaitescu, oeuv. cit., p. 19).

www.dacoromanica.ro
8fi RECENZII

J'avais aussi insiste sur le fait que l'eglise de Moesie avec ses nombreuses
communautés, plusieurs évechés, ses prédicateurs et ses representants aux con-
ciles ecumeniques etait purement latine depuis le IV-e jusqu'au VII-e siècle. Cela
ne prouve pas seulement, comme le reconnait M. que des Romans vivaient
dans ces territoires" (p. 287), a cette epoque, mais bien qu'il y avait là one
population latine nombreuse et bien organisee, nullement décimée par les barba-
res. La meme conclusion peut etre déduite de la toponymie latine et meme ro-
mane (p. e. lupo-fontana) qu'on trouve au VI-e siècle dans ces regions (d'apres
les Edifices de Procope. Panaitescu, oeuv. cit., p. 14). Se lon M., Justinien aurait
repris dans une region presque déserte les anciens noms latins des forteresses
demolies deux siècles auparavant (p. 291-292), comme si l'on pouvait lui attri-
buer des recherches historiques faites dans ce seas ! N'est-il pas plus naturel
d'admettre qu'il a retrouve leurs noms dans la langue de la population qui n'avait
jamais quitte ces regions ? Le caractere latin de l'ancienne Moesie au VI-e siècle
est d'ailleuts atteste aussi par les notes geographiques du pseudo-Cesarios de
Naziance (Panaitescu, oeuv. cit., p. 14). contre lesquelles M. n'a pu élever aucune
objection dans sa reponse.
Apres l'invasion des Bulgares au VII-e siecle on n'a plus de donnees
sur les latins de cette region uniquement parce que les sources de caractere ethno-
graphique sont totalement insuffisantes. Mais leur existence est attestéequoi-
qu'en dise M.par la forte influence romane dans la langue bulgare. Cette in-
fluence, établie par M. Romanski et feu Weigand, M. la repousse en deux lignes,
en disant qu'elle est due a l'intermediaire du grec. Mais il n'appuie son affirmation.
sur aucune preuve linguistique. II est certain, dit-il, que les termes latins out
passe chez les Bulgares par l'intermediaire des Grecs" (p. 315). Pourquoi celà
est-il certain ? Parceque M. considere a priori demontree sa these que les Romans
n'existaient pas en Bulgarie Cela s'appelle en logique une petition de principes !
Ce fait (l'intermédiaire grec) aurait été défendu" également par l'érudit croate
P. Skok" (p. 319). Or, l'opinion de M. Skok est exactement opposee et voici une
citation concluante thee de ses etudes : S'il etait encore besoin d'une preuve plus
decisive que celles que j'ai apportées jusqu'ici pour établir qu'une partie de l'an-
cienne terminologie chretienne en slave remonte a la latinite balkanique, la termi-
nologie slave de la parente spirituelle (cognatio spiritualis) pourrait a elle seule
la fournir et écarter la possibilité d'un doute". Or, ce qui importe pour notre
etude c'est de uoter tout de suite que les langues slaves dans leur ensemble re-
tie-tent fidelement, non la terminologie chretienne de la Roumanie occidentale...
mais celle de la latinité balkanique". [Skok, La terminologie chvétienne en slave,
in Revue des etudes slaves, X (1930), p. 186-204]. Ii s'agit, comme le démontre
M. Skok dans l'article cite, d'une profonde influence latine balkanique, done
due aux ancetres des Roumains, sur le bulgare, le serbe et la langue de l'église.
Le même savant a démontré aussi dernièrement l'impossibilité de l'éty-
mologie du nom roumain du Danube, Dundve, de Forster, qui le fait deriver du
slave Dunav, etymologie sur laquelle M. base sa theorie de la non-continuité
des Rournains dans la vallee de ce fleuve (M., p. 328). Dunare, dit Skok, ne
peut pas provenir du slave Dunav, parcequevslave subsiste, tandisquev
latin disparait régulierement... Ii faut en induire de tout nécessité que le rou-
main continue ici une forme qu'il a hérité des Thraces romanisés" (Skok, Dunaj
et Dunav, Slavia, VII (1929), p. 727). L'étymologie autochtone du nom Dunare
a gagne d'ailleurs depuis ma critique de 1929 de nouveaux arguments en sa fa-

www.dacoromanica.ro
MUTAF:IEV P., BULGARES ET ROUMAINS 87

veur. (Voir aussi Al. Rosetti, Resturi de limber scilo-sarnzaki, Iasi, 1930, p. 9.) Les
arguments contraires de M. ne sont pas d'ordre linguistique, qui seuls peuvent
etre retenus pour ce probleme (M., p. 328-329). Ii reste done établi par tout
ce qui a été dit jusqu'ici, malgré les critiques de M., que l'habitat des Roumains
au Moyen-Age etait bien la vallée du Danube inférieur. Si M. croit que tons
les historiens roumains" (M., p. 72) ont opine jusqu'ici pour l'habitat dans les
seuls Carpathes, c'est qu'il ne connait pas l'historiographie roumaine.
Pour prouver le role joue par les Roumains dans le premier empire bulgare,
que M. nie absolument, j'avais présenté une citation tiree de Kekavmenos, selon
lequel les Roumains (Vlaques) étaient les allies des Bulgares contre Byzance,
le chryssobulle de Basile II de 1020 pour l'organisation de l'eglise de la Bulgarie,
ofi sont Inentionnés les Vlaques de toute la Bulgarie", une citation tiree de la
Chronique byzantine de Nicetas Choniates qui affirme que les freres Assen et
Pierre unirent le régne des Vlaques a celui des Bulgares, tout comme dans les
anciens temps" (c'est-a-dire dans l'ancien empire bulgare) (P. Panaitescu, oeuv.
cit., p. 22-23). M. ne discute aucun de ces arguments dans sa reponseet pour
cause ! Ii s'acharne contre toute evidence a nier absolument aussi le rOle des Ron-
mains dans le second empire bulgare (ou Vlacho-Bulgare) (M., p. 323-326).
(Voir en dernier lieu sur cette question, C. C. Giurescu, tilahia Aseinetilor, Bu-
carest, 1931). M. nous promet une etude detainee de cette question pour plus
tard et se borne pour le moment a nous demander comment nous expliquons
qu'une vingtaine d'années a peine apres l'insurrection toute mention de ces
Valaques fondateurs du nouvel état disparait et celui-ci ne figure plus que comme
&tat bulgare ?" (M., p. 324). La reponse est bien simple. Les Valaques habitaient
les Balkans au Moyen-Age (M. lui meme est oblige de reconnaitre dans sa pole-
mique contre Beinescu l'existence des Vlaques qui vivaient dans le Balkan"
cette époque (M., p. 355). C'est eux qui, d'apres les sources byzantines et occi-
dentales, eurent l'initiative de la révolte contre Byzance, ils furent au commence-
ment l'elément dirigeant en fournissant au nouvel état sa dynastic. Mais comme
ns étaient en minorite et qu'ils vivaient dans un pays bulgare, qui avait conserve
les traditions politiques et de culture de Vanden empire, Hs disparurent apres
une generation comme élénzent politique, en cédant la place aux Bulgares. Cela
ne signifie npllement qu'ils disparurent aussi comme peuple des cette époque.
Nous possedons trop peu de données ethnographiques sur la Bulgarie du XIII-e
siècle (on n'a conserve en tout que huit chartes des souverains de cet état pour
un espace de deux siecles !) pour pouvoir nier leur existence. Dans les Estes
d'esclaves vendus en Orient au XIV-e siècle publiees dernierement par M. Sa-
kazov, on trouve la mention d'une Marie de genere blacorum de Tirnovo" [Ma-
aemuent I Iperneirb, VII (1932), p. 54 et 56]. Pour l'origine de la dynastie
M. nous renvoie a son etude 11pon3xo:u.,rb na Actuemut (Origine des Assenides),
Sofia, 1928, extrait du Maxelkonerm ilperaexc, IV (1928). L'auteur soutient
dans cet article que le nom Assen est d'origine turanienne, mais en réalité les
Assenides seraient des Russes, car ce nom se trouve également chez les Russes
qui auraient eu a cette époque un contact intime avec les Bulgares. La these
de M. repose tout-entière sur l'origine du nom Assin. II ne dit rien pour infirmer
les sources contemporaines byzantines et occidentales qui affirment l'origine
valaque de celni qui portait ce nom (voir P. Panaitescu, oeuv. cit., p. 23--24).
Des lecteurs non avertis pourraient meme croire que ces sources n'existent
pas D'autre part M. semble ne pas se rendue compte qu'en réalite ii n'y eut
!

www.dacoromanica.ro
88 RECENZI1

point d'Assenides. Ce n'était pas le nom de famille des trois freres fondateurs de
l'empire, mais bien le nom de bApteme d'un seul d'entre eux (Assene, Pierre
et Caloian ou loanicius.) Pourquoi ne portent-ils pas thus des noms russes ?
On ne peut établir l'origine ethnique d'un personnage en se basant uniquement
stir l'origine de son nom. Si nous nous contentions uniquement des noms pour
determiner l'appartenance ethnique d'une personnalite historique, nous abouti-
rions fort souvent a des conclusions surprenantes". Cette observation appartient
on ne le croirait pas f à M. Mutafdiev lui-meme ! (M., Bulgares et Roumains,
p. 168). D'autre part l'infiltration russe sur le bas-Danube au XII-e siècle est
soutenue par M. sur le témoignage d'une charte de Berlade qui est sans aucun
doute un faux. [Voir notre article dans cette revue, II (1932), p. 46-57]. Le sa-
vant compatriote de M., M. Zlatarski s'est aussi élevé dernierement contre
sa theorie de l'infiltratiou russe en Bulgarie a cette epoque, [flanecnisi Ha acropn-
aeCHOTO ApyHzevriio wj, Co0H, XIXII (1932), p. 75, note 1].
Encore une observation de detail : ii n'y a jamais eu de deplacement de
Radou Negru" (M., p. 298 et 301), c'est une légende dénouee de tout fondement.
Il nous reste a discuter la question de l'influence slave stir le roumain
(M., p. 297-304). Je ne me suis probablement pas explique assez clairement It
ce sujet, car M. ne parait pas avoir compris mon opinion. J'admets naturellement
avec tons les philologues sérieux que les anciens elements slaves du roumain
sont d'origine bulgare, ce qui prouve l'existence au nord du Danube d'une popu-
lation bulgare au VI-eXII-e siecles. M. en exagere pourtant l'importance
quand ii parle d'une influence profonde du bulgare sur la morphologie du rou-
main (M., p. 296-297). La phonetique ne fait pas partie de la morphologie,
quoiqu'en dise M., et les suffixes ne sont pas des elements constitutifs d'une langue.
La flexion du roumain, sauf le vocatif, demeure latine, et on y chercherait en
vain cette forte influence (Voir 0. Densusianu, Histoire de la league roumaine,
I, p. 244-245). J'ai dit que la langue medio-bulgare des chartes et des lettres des
principautés roumaines aux XIV-eXVII-e siècles est autre chose, car elle est
due a une influence littéraire et ecclesiastique de la Bulgarie sud-danubienne.
Il est possible que les Roumains aient adopte la liturgie slave a une epoque oIi
ii y avait encore des Bulgares au Nord du Danube (X-e ou XI-e siecles), mais
ceux-ci n'existaient plus certainement dans les principautes roumaines quelques
siecles plus tard. Je ne partage donc pas l'opinion de Miletie, selon laquelle la
langue slave des chartes valaques serait la langue vivante de la population slavo-
bulgare qui aurait continue a habiter la Valachie et la Transylvanie aux XIV-e
XVII-e siècles. C'est pourquoi j'ai cite le compte-rendu de feu C. Jirecek It ce
propos (Archiv t. slay. Philologie, XIX, p. 601-602), dans lequel est démontre
l'erreur du savant philologue bulgare (P. P. Panaitescu, Les relations bulgaro-
roumaines, p. 21). M. reprend la question dans sa reponse et cherche It combattre
certains des arguments de JireCek (M., p. 302-304). Ii croit que les quatre au-
teurs des XIV-e et XVI-e siecles cites par celui-ci pour leur affirmation que les
Roumains parlaient une langue latine It cette époque, ne seraient pas bien informés.
Seulement si M. connaissait les sources de l'histoire roumaine, il saurait qu'a côté
de ces quatres exemples pris au hasard par JireCek il y en a encore une quantité
d'autres. Et il est a observer qu'aucun de ces auteurs ne fait mention de deux
langues parlées chez les Roumains : le slave et le roumain. Void encore quelques
exemples. Dans la chronique de Nuremberg de Schedel, edition latine de 1491

www.dacoromanica.ro
GORKA 0., BIALOGROD I KILJA 89

f. 270 verso, on lit a propos des Rournains : Serum) adlrac genii romanus est,
quamvis magna ex parte rnutatus et homini italico vix inteligibilis.
Ugolino Pisani de Parme ecrit en 1451 : Apud superiores Sarmatas colonia
est ab Traiano, ut aiunt, derelicta, quae nunc etiam inter tantarn barbariam retinet
latina vocabula ab _Halos qui eo pro f ecti sunt notata. Oculum dicunt, digitum, manum...
etc.Plavio Biondo dit en 1453 : Et qui e regione Danubio item adjacent Ripenses
Daci sive V alachi, originem, quam ad decus praese ferunt praedicantque romanam,
loquela ostendunt, quos... aliquando gavisi sumus ita loquentes audiri". [Les
deux dernieres, citations d'apres Al. Marcu, Riflessi di storia rurnena in opere
italiane, Ephemeris Dacoromana, I (1923), Roma, p. 358-36o]. Pour le XVI-e
siècle les temoignages de ce genre sont beaucoup plus nombreux encore, mais
l'espace me manque pour pouvoir faire de plus amples extraits.
D'ailleurs si, comme le veut Miletid, la classe dominante dans les princi-
pautes ronmaines jusqu'au XVI-e siecle aurait eté bulgare, comment se fait-il
que la principaute du sud s'appelait Valachie et non Bulgarie? II est vrai que
certaines influences de la langue bulgare vivante se font jour dans les chartes
valaques, mais cela prouve tout au plus que les écrivains publics qui formaient
un groupe assez restreint étaient recrutés quelquefois parmi les Bulgares refu-
gies en Valachie du sud du Danube, parce qu'ils étaient plus aptes a écrire la langue
litteraire de la chancellerie valaque. Cela est d'autant plus probable que dans la
seconde principauté roumaine, la Moldavie, pour la meme raison on reconnait
dans les chartes des influences de langue russe et je ne sache pas qu'on ait encore
émis l'hypothese que la classe noble de Moldavie ait éte russe.
Apres tout ceci il me semble prouve que la reponse de M. Moutafeiev n'a
pu ecarter aucune de nos objections.
P. P. Panaitescu

Górka Olgierd, Bialogrod i Kil fa, a wyprawa r. 1497 (Cetatea Alba, Chilia
si expedi(ia din anul 1497), Varsovia, 1932, 22 p. [Extras din Sprawozdanie z
posiedzoi towarzystwa naithowego warszawshiego, XXV (1932), sectia 2-a].
Autorul prezintä, deocamdath sub forma unui rezumat, rezultatele cer-
cethrilor sale asupra chestiunii Chiliei i Cetatii Albe in epoca lui ;;;tefan cel Mare
si a leghturii acestei probleme cu expeditia lui loan Albert din 1497. Cetatea
Albh era central comercial al exportului polon la Marea Neagrh ; in 1450 populatia
acestui ora§ era egalh cu a Liovului (circa to.000 de locuitori), pe când Suceava
avea abia circa 4-5.000 de locuitori. Chilia lush nu are nici o importanta pentru
negotul polon, nu e pomenita de loc in socotelile Liovului ; importanta ei sth nu-
mai in leghturile cu Ungaria. Se discuth pe larg data si imprejurhrile chderii ce-
tatilor in mainile Turcilor. Duph. d. GOrka rolul lui Mingli Ghirei, hanul thtar,
e hothrhtor in aceasth expeditie si cu aceasth ocazie el ia In staphnire definitivä
(dela Poloni) thrmul mdrii intre Nipru si Nistru.
Expeditia dela 1497 e studiath dupa o critich. amanuntith a isvoarelor.
D. GOrka citeazd §i. un isvor inedit, relatia dietei unguresti tinuth cu ocazia acea-
sta intre 20 XI §.1 I I XII 1497. Concluzia autorului, deosebith de acea a majo-
rithtii istoricilor .poloni, este ch. Joan Albert a fost acela care a inselat pe Stefan,
cerhndu-i ajutor impotriva Turcilor, cu intentia de a-I ataca pe dhnsul. Este
adevarat ca regele polon la inceput urnihrea cucerirea Cetatii-Albe, necesare co-
tnertului polon, dar sub influenta nobiilor ruteni, a episcopului Andrei Roia si
a pribegior moldoveni in frunte cu logofhtul Mihul, si-a intors armele contra Mol-

www.dacoromanica.ro
90 RECENZII

dovei. Buna credinta a lui Stefan se dovedeste prin faptiIl ca.' la r Septemvrieregele
aresteazA solii acestuia iar ca unnare a acestui fapt, abia la 9 Septemvrie soseste
la curtea lui Bartolomeu Dragffy solul trimis de domnul Moldovei dupà ajutor.
D. GOrka nu crede cA in pacea incheiatà la Suceava a fost o conditie ca regele
sd se intoarcA pe drumul pe care venise. In schimb, autorul emite ipoteza sur-
prinzdtoare cA la lupta dela Codrul Cosminului, nici Stefan, nici oastea lui n'au
luat parte. Turcii veniti in ajutorul Moldovenilor 1 cu Muntenii lui Radu cel
Mare stint autorii dezastrului polon, impotriva vointei domnului Moldovei. Cu toate
afirmatiile precise in acest sens ale lui Unrest, cronicarul prusian, §i ale lui Mie-
chowski, lucrul nu pare Inca stabilit. Ne rezervAm a ne pronunta dupg aparitia
lucrArii intregi a d-lui Górka. Pupa pArerea d-sale, numai in fata neasteptatului
dezastru al arrnatei polone, Stefan a luat asupra lui izbAnda i versiunea cronicii
dela Bistrita reflecteazA aceastà atitudine. Pupa prima lupta intervine vornicul
Boldur i atacA pe Mazuri la Lentesti. Oastea lui Boldur ar fi, dupA d. G6rka,
garnizoana Sucevii, ceeace nu e admisibil, cAci aceastà garnizoang era comandatA
o §tim --. nu de Boldur, ci de portarul Arbore.
Cu toate discutiile ce le ridicA, studiul d-lui G6rka este de tin mare interes
prin noutatea vederilor sale si prin uncle isvoare necunoscute puse pentru prima
oarg in circulatie.
P. P. Panaitescu

Ilorovitz Ph., Le problerne de l'évacuation de la Dacie transdanubienne, in


Rea. hist., CLXIX (1932), p. 82-90.
Dans cette etude, qui avait dejà éte publiee en roumain ii y a quatre ans 1,
l'auteur reprend la discussion du probleme que souleve l'évacuation de la Dacie.
II commence par jeter un coup d'oeil sur les travaux des savants qui se sont
occupes de cette question. Certains d'entre eux (Mommsen, Marquardt, Schiller,
Rappaport, Tocilescu, Pilow) sont d'avis qu'une partie de la Dacie, c'est-h-dire
le plateau transylvain, a deja ete evacuee sous Gallien. D'autres (Roesler, Duruy,
Domaszewski) croient que la Dade a été evacuee sous Aurélien. L'auteur s'arrete
a la theorie de M. L. Homo, scion laquelle le plateau transylvain a été abandonne
sous Gallien et le reste de la Dacie a subi le meme sort en 275 ap. J.-C. 2 M.
Horovitz accepte cette dernière hypothese et, en meme temps, essaie de preciser
la date de l'évacuation du plateau transylvain, premiere etape de l'abandon
de la Dacie. Elle aurait eu lieu a la fin de l'année 271 ou au commencement de 272.
M. Horovitz analyse d'abord les affirmations des auteurs anciens, et sous
ce rapport il adopte en entier les résultats auxquels est arrive M. Homo dans son
etude critique 3. Ensuite, il utilise deux inscriptions qui doivent dater, d'apres
lui, du regne d'Aurelien. Ces inscirptions auraient une grande valeur historique
et dies constituent d'ailleurs le seul apport personnel de M. Horovitz A la solution
du probleme.
La premiere, trouvée A CAsei (Also-Kosaly) presente le texte suivant,
d'apres M. Horovitz :

.I Ph. Horovitz, Quand cesse la dominationromaine dans (a Dacie Trajane?,


en roumain) dans Cercetdri Istorice, IV (1928), p. 52-63.
2 L. Homo, Essai sur le regne de I' empereur Aurelien, Paris, 1904, p. 313-14.
3 L. Homo, ouvr. cite, p. 3 et passim.

www.dacoromanica.ro
HOROVITZ PH., L'EVACUATION DE LA DAC1E 91

. Co Ionia
Pro Salute Domini Nostri
Augusti, Pontificis Maximi, S. P. T.
Antiochiano [et Orfito cos.]
Le monument est cite d'apres Erdélyi Muzeum, I, R., p. 40.
La deuxième inscription se présente sous cette forme :
[De]o (?) S(oli) invi(cto) , deo genitori d(omini) n(ostri) , L. Aeli(us)
Hy las (vicesimae) l(ibertus) pr[o] sa[lu]te Horientis fil(i) sui et Apuleia eius
sig(num) numinis cum absidata ex voto pos(uit).
Elle est citée par M. Horovitz d'apres le C.I. L. III, 968.
Avant d'étudier la valeur historique de ces inscriptions, nous devons
faire une observation. Quand quelqu'un se propose d'eclaircir un probleme, ii
est oblige de connaitre toutes les données et toutes les hypotheses enonncees
par ses devanciers, pour que son argumentation soit fondée. Ici nous consta-
tons avec regret que M. Horovitz se borne a utiliser les travaux (Mjà vieux.
Ii ne connait pas les nouvelles découvertes et les etudes publiées depuis la guerre,
touchantes a la meme question. Il devait connaitre au moins l'article si important
de M. B. Saria 1, qui, en se fondant sur les inscriptions trouvées a Poetovio et
publiées un peu avant la guerre 2, reprend la question de l'evacuation de la Dacie
transylvaine, qu'il la place sous Gal lien. L'auteur ne connait pas non plus l'article
de E. Ritteling touchant la meme question 3. L'argumentation de M. Ph. Horovitz
est done incomplete et par consequent atteinte dans ses conclusions.
En merne temps, un historien est oblige de presenter corectement, c'est-h-
dire avec une rigoureuse exactitude, les textes sur lesquels ii s'appuie. Nous avons
vu que l'argumentation de M. Horovitz est fondée sur les inscriptions mentionnées
plus hauts. Le premiere est citee comme provenant de Erdélyi Muzeum, I, R.,
p. 40. Si M. Horovitz cite en 1931 une revue avec le titre de Erddlyi Muzeum,
il petit provoquer une confusion, car h partir de 1884 nous trouvons a Cluj (Ko-
loszvar) une publication intitulée : Az Erddlyi Muzeum-Egylet, Eiadvanyai.
Dans le premier volume de cette revue, a la page mentionnée, n'existe pas l'in-
scription citee par M. Horovitz. En fait, la publication a laquelle il se refere porte
comme titre Erddlyi Muzeum-Egylet Ehonyvei. Le premier volume est apparu
a Cluj (Kolozsvar) en 1861. Mais meme ici la citation faite par M. Horovitz est
fautive. Ii n'a pas connue directement cette publication, quoiqu'il laisse a croire.
Il a trouvé l'inscription dans un article de M. V. Motogna 4, qui n'indique pour-
tant pas la publication d'oft il l'a prise. M. Horovitz interprétant mal une ci-
tation de M. Motogna qui se rapporte a une autre inscription, croit que cette
inscription a été publiee clans .Erdélyi Muzeum, I, R, page 40. S'il avait effec-

1 Zur Geschichte der Provinz Dacien, dans Strena Buliciana, Zagreb, 1924,
P. 249-251.
2 Oesterr. Jahreshefte, XVI, Beibl. 103.
3 Legio dans P. W. Realenc. col. 1340 et 1346. D'ailleurs le manque
d'informations récentes de M. Horovitz a été deja réleve par M. C. Daicovici
dans un compte-rendu fait h l'article roumain de notre auteur, que nous avons
cite a la p. 90 note r. (Voir Dacoromania, VI (1929-3o), Bucarest, 1931,
P. 482-3).
4 La domination romaine dans la vallée de Some,s. (en roumain), dans l'An-
nuair e du lycee de Del', 1923-24, p. 3-13.

www.dacoromanica.ro
92 RECENZII

tivement cherche la publication, il aurait vu que cette inscription a été publiée


par C. Torma a la page 41 de Erdélyi Muzeum-Egylet EzThonyvei de 186i. Comme
le C. I. L. III a groupe toutes les inscriptions de la Dacie jusqu'en 1902, l'inscrip-
tion doit s'y trouver. Et, en effet, elle se trouve ici sous le no. 828, avec l'indi-
cation exacte de la source : Torma misit ediditque in actis mus. Transilv. 1,41".
Voici la vrai inscription de Torma, avec la note ajoutée par Mommsen dans le
C. I. L. III :
[S]ol(i) pro sal(ute) d(omini) n(ostri) Aug(usti) pont(ificis) nz(aximi) S[e]pt
(imius) Antiochian(us)...
Olim in extrema parte latere visus est consulatus a. 270 Antiochiani et
Orfiti, quo anno Claudio successit Aurelianus ; quod si ita esset, nullum haberemus
ex Dacia tituhim hoc recentiorem. Sed re maturius considerata hanc interpre-
tationem abiciendum esse intellexi" 1
L'inscription n'est done pas de Pannee 270 ap. J.-C., ce qui fait que Par-
gument de M. Horovitz, tire de cette inscription n'a plus aucune valeur.
En ce 9 UI concerne l'interprétation de l'inscription du C. I. L. III, 968,
qui, salon notre auteur, se réfere a Aurélien, elle n'est pas admissible. En effet,
Domaszewski dans le meme C. I. L. III, suppl. I, ad no. 7729, donne une autre
lecture et une autre interpretation aux abréviations de la ligne 3 ( r(upe) n(ato)
au lieu de d(omini) n(ostri) ce qui fait disparaitre le titre qui pourrait rappeler
l'empereur Aurélien.
L'examen des deux inscriptions nous fait constater que l'apport personnel
de M. Horovitz dans la question de l'abandon de la Dacie n'est pas fondh. Ii
est regrettable de voir que, s'il avait regarde les choses de plus pres et s'il avait
consulté les travaux des savants qui avaient déjà expliqué ces inscriptions, il
ne se serait pas donné la peine d'ecrire un article inutile. Nous n'ajouterons plus
d'autres observations critiques. Nous avons choisi les défauts les plus graves de
cette etude. Le reste ne présente plus d'intéret. Et pour finir, nous souhaitons
a M. Horovitz de ne plus s'occuper de problemes historiques avant d'avoir acquis
la discipline elementaire necessaire dans ces sortes d'études.
Vasile Christescu

Ilorovilz F., Despre organizatia administrativd a Daciei Traiane peinci la


Marcu Aurel, in Cercetdri istorice, (1929-1931), p. 87-160.
Cu toatà neincrederea produsa de cercetarea articolului d-lui Horovitz
asupra panisirii Daciei Traiane, publicat in frantuze§te, am purees totu§i la
cetirea i analizarea aceluia care face obiectul acestei den de seama. Nu vom
expune o cercetare amanuntita. A trebuit sä constatam insh §i aci cC metoda
de argumentare §i prezentare a materialului de chtre d. F. IIorovitz nu difera
de aceea din studiul" precedent.
D-sa Inca nu §tie cal atunci cand se citeaza o Incrare trebue sa se dea nu
numai numele autorului, titlul operei i pagina, dar 8 i anul, data §i eventual
Deasemenea de ce d-sa nu citeaza inscripiile publicate pana la 1902 din
C. I. L. III §i ne trimite la revistele unde s'a facut prima lor publicare ? Aceasta
ca observatie de aminunt. In ce prive§te felul de a se informa, d-sa crede pana

1 M. le Professeur C. Daicovici de Cluj, a notre demande, a eu l'amabilité


de revoir l'inscription, qui n'est pas complete et qui se trouve dans le musee de
Cluj. Il nous confirme par lettre la lecture de Mommsen.

www.dacoromanica.ro
HOROVITZ F., ORG. ADM. A DADE! TRAIANE 93

astazi ca. Drobeta a fost un municipium Flavium (op. cit., p. 147), desi inca din
1910 W. Kubitschek a aratat ca e municipium Hadrianum (Klio, 1910, p. 253
si arm.). Chiar dach d. Horovitz n'a avut posibilitatea sd citeasca articolul lui
Kubitschek, a cunoscut totusi articolul lui R. Paribeni, L'Ordinamento della
conquista di Traiano, publicat in Dacia, II, deoarece ii citeaza. Acolo, la p. 7,
acesta respinge parerea lui Tocilescu ea, Drobeta ar fi fost un municipium Flavium
(cf. 0 Parvan, Getica, Bucuresti, 1926, p. 121). Cu ce discernamânt a utilizat
d. Horovitz articolul lui Paribeni ?
Pentru a evid.entia felul de argumentare al d-lui Horovitz citam un singur
exempla. D-sa voind sa arate cd .Dacia Inferior era o provincie cu o organizare
independenta. 0 ea atare aleatuia i o circumscriptie vainala inlduntrul portoriului
iliric, adopta pdrerea lui Domaszewski c8. Dalmatia n'a Meat parte din vama
Iliricului. Cu toate cd, pentru informarea unei lecturi facutd de Domaszewski
inscriptiei C. I. L. III, 5128, d-sa citeazd studiul lui C. Patsch, Zur Verwaltung
des illyrischen Zolles, din Rom. Mitt., 1893, totusi nu citeazd i argumentele noi
aduse de acesta, care, bazat pe inscriptia gasita la Senia in Dalmatia (C. I. L.III,
13283), confirma cd Dalmatia facea parte din portoriul iliric (Patsch, op. cit., p.
195-6). E adevarat Insd cd, o astfel de confirmare contrazice demonstratia d-lui
F. Horovitz, prin care vrea sa substitue Dalmatia cu Dacia Inferior.
Dar de data aceasta d. F. Horovitz ne surprinde i prin altceva : d-sa
falsified documentele. Pentru a demonstra ca Romula era capitala Daciei In-
ferior, printre alte argumente d-sa citeaza o inscriptie mentionata de V. Parvan
(51iri noud din Dacia Malvensis, in An Ac. Rom., Bucuresti, 1913, p. 20-21),
in felul urmator (op. cit., p. 146) : SOLI INVICTO MITHRAE LIBRARII CVM
ANTONINO ZOILO ACTARIO POSVERVNT. Am fi fost dispusi si, admitem
cl d-sa nit a invatat in seminarul universitar notiunile elementare de epigrafie
oi cd nu stie ca o inscriptie trebue redata, in forma exacta in care a fost scrisa
pe piatra., intregirile facandu-se prin mentionarea cu setnne conventionale. Dar
convingerea este ca d. Horovitz stie acest lucru, deoarece d-sa a cercetat Corpus
Inscriptionum Latinarum, unde a vazut peste tot aplicat acest sistem, asa incat
si-1 putea insusi. Dar in cazul de fata falsul este evident, deoarece d-sa nu avea
cleat sa citeze inscriptia mentionatd, asa cum a publicat-o Parvan. 0 dam pen-
tru comparatie : Soli Invicto Mithra[e] libr(arii) cum Anton(io) Z[oi]lo act(ario)
[p(rae)p(ositi)] n(umeri) S(urorum) [s(agittariorum)] sau [p(osuerunt)]. B clar
ea d. F. Horovitz a lasat la o parte literile N. S., vizibile bine pe monumental
reprodus de Parvan, atat in desen (op. cit., p. zo), cat si pe plansa VII, fig. I
tot acolo, adaugand in schimb cuvantul intreg POSVERVNT, neexistent pe mo-
nument. De ce d. F. Horovitz nu a tinut seama de descrierea i argumentarea
lui Parvan, care accepta pe baza de analogie, mentionarea aci a unui nulnerus
Surorum 1 ? Pentruca astfel pierdea inca un argument din demonstratia d-sale.
Asa dar, nu din necunoastere reda. d. Horovitz inscriptia inteo forma perso-
nald, ci din sistem, cu scopul vadit de a-si fabrica documental de care are nevoie.
Orice tratare noud a unei probleme de istorie, ca si din mice alt domeniu tiin-

1 Parerea lui V. Parvan ca e vorba de un N(ume)'us) S(uroruni) se demon-


streazd nu numai prin cele doud litere aualoage de pe alte monumente din re-
giune, dar i prin inscriptia din Hispalis (Sevilla, C. I. L. III, 1180), care men-
tioneazd un Praepositus numeri Syror(um) Sagittarior(um)... curator civitatis Ro-
mulensium (cf. A. Stappers, in Music. Beige, 1903, p. 315).

www.dacoromanica.ro
94 RECENZI1

tific, implica nu numai o profunda cunoastere a datelor problemei, dar i o metoda


stiintifica cat mai desavarsita, pentru ca argumentarea stransa i logica sa poatà
convinge ca solutia data e cea mai verosimila. Dar metoda stiintifica, mai cere un
lucru : buna credinta a cercetdtorului. E dela sine inteles cà un articol stiintific
nu poate fi infatisat ca un articol de ziar, unde faptul pozitiv serveste de cele mai
multe ori drept motiv pentru speculatiuni in vederea mmi scop propus de mai
inainte. Asa dar, daca in gazetarie o transformare a realitatilor nu poate fi con-
damnatzl, ea Hind tolerata ca si o licenta" poetica, in stiinta insa ea este dea-
dreptul reprobabilA. Nu stim ce ocupatie a avut d. F. Horovitz inainte de a pasi
in domeniul cercetarilor istorice. Dar din cele aratate mai sus constatam cu re-
gret cã d-sa nu numai cii intrebuinteazii o manierd cu totul gazetareasca, dar,
mai mult, confunda pe omul de stiinta cu negustorul de taraba, a carui prima
calitate nu e intotdeauna cinstea i corectitudinea.
Regretam numai ca studiile" d-lui F. Horovitz au putut gasi ospitalitate
In reviste serioase ca Revue Historique i Ceceldri Istorice.
Vasile Gristescu

Burkitt Miles and Chi lde V. Gordon: A chronological Table of Prehistory


(reimprimée de Antiquity", Juin, 1932), 22 p.d-un tableau synchronistique.
Le texte qui accompagne ce synthetique tableau chronologique n'est qu'un
succint résumé des dates comprises dans les 29 colonnes du tableau, texte con-
tenant peu de notes explicatives. En echange le tableau est, a notre avis, le plus
ample parmi ceux dejà publiés dans les différents ouvrages de préhistoire, con-
tenant des colonues réservees a presque tous les pays de l'Europe, ainsi qu'à
l'Egypte, a la Syrie, la Palestine, la Mesopotamie, l'Anatolie et les iles de la
Mer Egée.
Sans doute, a peu pres toutes les dates qui figurent sur ce tableau du
paléolithique a la fin de l'age du fer s'appuyent sur des résultats dejà connus,
sans aucune innovation importante. Ii pourrait constituer pourtant un aide-
mémoire" extremement utile, si quelques lacunes inexplicables ne lui enlevaient
une bonne part de sa valeur. En effet, quoiqu'il existent sur ce tableau des co-
lonnes dédiées aux différents pays de l'Europe, il n'y en a aucune qui concerne
la Roumanie ; et quant a celles réservées aux Pays balkaniques ofi l'on place
parfois, selon une vieille et fausse coutume, les dattes concernant la Roumanie
sont tout-a-fait incompletes.
Les lacunes sont d'autant plus surprenantes, quand on pense que l'un
des auteurs de l'ouvrage, le prof. V. Gordon-Childe, a étudié de pres la region bal-
kanique, dans nombre de ses travaux de synthese qui lui ont acquis une renom-
mée aussi apreciable que justifide. Meme si les nouvelles données résultdes des
récentes recherches roumaines leurs étaient inconnuesce qui d'ailleurs est
inadmissibleles auteurs ne pouvaient omettre les dates antérieures deja connues,
concernant l'eneolithique : ni Ariusd, ni Turdas, ni Cucuteni A et B qui auraient
du constituer la parallele avec Tripolje A et B (figurant dans la colonne destinCe
a la Russie meridionale) n'y sont mentionnées.
Quant aux temps plus recents, on n'a tenu compte d'aucune des dates
qu'on peut trouver dans les etudes de M. I. Andriesescu et dans les Getica de
Vasile PArvan.
Si l'on considere ce qui doit etre gdneralement consul au monde scienti-
fique en commençant par les dates concernant le paleolithique supérieur, la

www.dacoromanica.ro
BURKITT SI CHILDE, A CHRONOLOGICAL TABLE OF PREHISTORY 95

connaissance desquelles est due aux recherches de MM. C. S. Nicolaescu-Plopsor,


Roska M. et C. Ambrojewicz, en passant ensuite a Cucuteni A, Ariusd, Sipenit,
Petreni et Cucuteni B dans le domaine de la ceramique peinte, a Boian A, Gu-
melnita et Boian B dans celui de l'eneolithique du bas Danube, en arrivant enfin
a l'epoque du bronze si bien connue en Transylvanie, mais dernierement étudiée
dans l'Ancien Royaume aussi les dates ne faisaient nullement défaut, de
meme qu'on aurait pu trouver pleinement dans les Getica de Vasile Pérvan les
donnees pour ce qui est de l'epoque de Hallstatt et La Tene.
Cette lacune, au sujet de laquelle nous avons indique quelques dates seu-
lement, mais dont on aurait du tenir compte, est d'autant plus faite pour nous
surprendre, que l'on a essayé pendant les dernières années d'établir la chrono-
logie absolue de l'eneolithique roumain, et que parmi les auteurs de ces essais
de chronologie absolue figure aussi le professeur Childe.
La colonne réservée a la Pologne est elle aussi tout-h-fait incomplete, car
ii n'y a que le paleolithique qui soit mentionnée, les autres époques étant com-
pletement omises, quoique les dates ne manquent guere a ce sujet. Quant aux
deux colonnes réservées aux Balkans, l'insuffisance des dates est egalement
inexplicable. En dehors de la Bosnie et de la Slovenie d'un côté et de VinCa et
Klicevatz d'autre art& les auteurs du tableau ne font mention a rien : en ce qui
concerne le Banat serbe (qui selon la conception des auteurs aurait du figurer
dans une des colonnes réservées aux Balkans), on a laissé de côté la célebre civi-
lisation type Vattina et pareillement la prehistoire de la Bulgarie, de la Mace-
doine et de la Thessalie ne figure point sur le tableau. Nous le repetons, les omis-
sions sont d'autant plus inexplicables, que les regions citees et specialement
la Théssalie ont eté l'objet de nombre d'études, et que les resultats des recher-
ches ont été jadis utilises par le prof. Childe lui-meme.
Partant, le tableau chronologique établi en collaboration avec le Prof.
Burkitt est incomplet, ne contenant pas les dates qui concernent la plus grande
partie du Sud-Est europeen. II faut que cette région-ci forme le plus tot possible
l'objet d'un tableau chronologique special, comme un complement de celui que
nous avons etudie plus haut.
Vladimir Dumitrescu

www.dacoromanica.ro
NOTITE BIBLIOGRAFICE

I. BIBLIOGRAFIE
r. Biblioteea Aeademiei Romane, Buletinul lunar. DaturiSchimbuti
cumpdreituri, I (1932), I10. 1-2, 8 p. ; no. 3, 3 p. ; no. .1, 12 p. ; no. 5-12, 7 p.
Publicatie de mare folos informativ. Semnaleaza, intre cartile vechi i noi, pe care
le primeste Biblioteca Academiei Romane, multe raritati cu privire la trecutul
romanesc. D. Bodin
2. Luta V. Gh., Bibliografie folkloricd inteinalionald, In Junimea literard,
XXI (1932), p. 115-rig. Vechea bibliografie folklorica internationala condusa
de A. Abt (Hessische Vereinigung jfAr Volksunde) este continuata, pe haze stiin-
tifice mai solide, de E. Holfman-Hrayer, Volkskundliche Bibliogtaphie..., colectie
care urmareste un plan vast de bibliografiere, cu 29 de colobaratori. Din partea
noastra, de curand, a fost insarcinat d. I. Mus lea. Dan Simonescu
3. *** ,Buletinul Sectiei Bibliogralice a Inst. Social Romdn, no. i (1932) :
bepozitul Legal, Bucuresti, Inst. Soc. Roman, 55 p.

II. OPERE CLI CARACTER GENERAL


4. tiraur Al., Ne trebue o Istorie a Romdnilor, in Adeverul, XLVII (1933),
de Dumineca 29 Ianuarie. Autorul, ocupandu-se de studiul critic al profesorului
Giurescu, 0 noud sintezd a trecutului iwstru (N. Iorga, Istoria Romdnilor .5.i a ci-
vilizafiel toy), extras din Revista Istoricd Romeinci, I-II (1931-1032), marturise-
§te : Am citit si eu cu mult interes, studiul d-lui Giurescu, pe care-1 aprob
fara rezerva Peste tot unde acest studiu Ii contrazice pe d. Iorgr, dreptatea
este farã indoiala de partea d-lui Giurescu. 5i totusi, oricat de paradoxala ar.
parea afirmatia aceasta, valoarea d-lui Iorga, nu este catusi de putin sca.zuta
de criticile care i s'au aclus... In adevar, ce a aratat d. Giurescu ? C d. Iorga
a comis erori, cal are scdpari din vedere. Dar lucrul acesta era fatal. 0 opera
ca aceia pe care a intreprins-o d-sa nici nu putea evita acest neajims"... Para
sib stabilim vre-o legaturà intre aprobarea f Ara rezerve a studiului ce prezinta
N intre autoritatea stiintifica a d-lui Iorga, rail:rasa nestirbit a. in urma acestui
studiu, pe care recenzentul le pune una taiga alta, forrnuland un paradox,
vom aduce aminte cititorilor cateva din numeroasele greseli semnalate de pro-
fesorul Giurescu in lucrarea sa. D. Iorga afirma : Dunarea se varsa odinioara
in Mama Neagra prin depresiunea Cernavocla-Constanta ; inaintea Dacilor, Sar-
matii stapaneau tinutul dintre Nistru, Dunare, Tisa i Carpatii Nordici ; desi

www.dacoromanica.ro
PREISTORIA 97

Traian a refAcut finantele romane cu banii Daciei, in Sarmisegetuza capitala


regatului donmia mizeria ; neamurile germanice nu s'au stabilit in Dacia pa-
rAsitA de Romani ; Tatarii n'au edlcat pamantul dintre Dunke i Carpati la 1241 ;
Tara Romaneasca", medievalà, se suprapune intregului teritoriu locuit de Ro-
mani ; rascoala lui Petru i Asan a isbucnit in Pind ; autorul cronicei Balenilor
e Constantin Capitanul Filipescu ; critica lui Titu Maioreseu a fost fare' orizonturi" ;
Domnul" e un simplu print taran, el e in acelas timp un autocrat, putand face
orice ; boerii nu se deosebesc prin nimic de tarani ; termenh privitori la agricul-
tura aunt de origine slavá in cap. al III-lea si de origine lating in cap. al VII-lea ;
numele de animale stint toate, fdrà exceptie, de origine latina ; instituirea votului
universal a impiedicat ivirea unor noi partide politice. Ne oprim aici. Nu vedeni
in ce chip aceste greseli, i altele de acelas soi, ar intra in seria scaperilor din ye-
dere, fatale unei ample lucidri. Fiindca ele reprezina credinte pentru populari-
zarea cArora d. Iorga a luptat o viate. intreaga in cartile sale, in gazetarie si
prin viu grai i aici le-a prins, in urma unei depline clarificari, ca roade coapte
ale trudei sale indelungi. Caci dace' ar fi fost sti fie inerente greselile pe care le
rectified, studiul profesrului Giurescu n'ar fi avut nici un sens sa apala. In Ca-
zul cand d. Graur nu poate se distinge greselile grave de simplele scallri din
vedere si nu e familiarizat cu problemele istoriografiei romanesti dupA cum
probeaza neintelegerea totala a studiului pe care spune cA 1-a citit attmci,
desigur, nu ne facem iluzii ca intampinarea noastrA va avea darul se-1 lAmureased.
D. Bodin
5. loneseu Enache, Priviri generale asupra Istoriei Ronztinilor fi al (sic)
Popoarelor vecine, Bucuresti, 1932, 292 p., f. pr. Cursul predat la Scoala su-
perioarA de documentare i tiinte administrative".
6. Nestor Ion, Tendinte noud in istoriografia roindneascd, in Cuvdntul,
no. 2785, cu data 25 Ianuarie 1933. Se afirma o spusesere. i altii mai inainte
cu mai multA pricepere si talent cA trebueste integrat definitiv i trainic
Istoriei nationale i domeniul ei ante-roman" Cu privire la orientarea istoriografiei
moderne romanesti, citim urmAtoarele : este... semnificativ cd C. C. Giurescu
in critics.., pe care o face ultimei sinteze asupra Istoriei Romanilor datoritA
lui N. Iorga, nu poate articula valabil, in fond, cleat obiectii care privesc neluarea
in seama de &are N. Iorga a datelor nouA relative la Istoria Romaniei (si implicit
a Romanilor) stabilite de Vasile Yaryan in ale bale Getica". AceastA afirmare
dovedeste : el autorul, in cazul eel mai bun. n'are pregeitirea ne,,esard pentru a
urmAri si a intdege un studiu de istoria Romanilor. Din critica pe care profe-
sorul Giurescu a facut-o ultimei lucrAri de sintezA a domnului Iorga, analizfinclu-i
si planul i informatia i metoda, d. Nestor n'a priceput cleat partea foarte
reduse relative, la protoistoria Daciei. Pentru tot restul, e complet dezorientat.
Ii recomandam sA citeascA atent un manual mai desvoltat de istoria Romanilor
si apoi sA reia lectura criticii profesorului Giurescu. S'ar pates intampla sa
priceapa. AfarA numai de cazul cand nu lipsa de pregAtire e vinovatA, ci lipsa
de altceva. In cazul acesta... D. Bodin

III. PREISTORIA
7 Aherg Nils, Bronzezeitliche und frilheisenzeitliche Chronologie : I, Mi-
tten ; II. Hallstattzeit ; III, Kupfer und Friihbranzezeit, Stockholm, Kungl. Vitter-
bets Historic och Antikvitets Akademien, 2930, X+216 p., 1931, VIII+ tog p.,
1932, VIII+163 p. 7

www.dacoromanica.ro
98 NOTITE BIBLIOGRAFICE

8. Abell Nils, Det homeriska Troia (Troia homerich), in Fornvannen,


1931. Notb. in L'Anthropologie, XLII (1932), p. 233 : La Troie d'Homere
n'est pas contemporaine de la sixième ville d'Hissarlik, mais de la deuxieme
(XV-e siecle avant notre ere), ainsi que, par suite, des tombes A fosse de Mycenes,
de la civilisation d'Unetice et de l'epoque de Castelluccio".
9. ChIlde Gordon V., The chronological position of the South Russian Steppe
graves in European prehistory, in Man, XXXI.
to. Doniei Al., Contribution a I' etude anthropologique des Scythes, in Ar-
chives Suisses d'Anthropologie Generale, Geneve, V (1930-1931), p. 321-327
fig. Obiecte s' schelete descoperite in cativa tumuli de langh batul Nhvarnet
(jud. Balti), in apropierea unei statiuni interesante. Obiectele reproduse sunt in
cea mai mare parte caracteristice civilizatiei scitice, in special doua pumnale
de fier cu antene I cu garde: in formh de inima. 0 bratara de aur constituita
dinteun fir, ale carui capete se impletesc in douh noduri spirale, face parte dintr'un
tip foarte comun in Europa in Latene III (cf. Dechelette, Manuel, 11-3, p. 1227
si fig. 520). S'au descoperit 12 cranii, dintre care numai 9 in buna stare : seapte
masculine, doua feminine. Cele masculine sunt : trei brachicefale, douh mesa-
ticefale, douh dolichocefale. Cele feminine sunt ambele brachicef ale. R. Vulpe
tr. Doniei Al., Deformation crdnienne en Bessarabie. Note sur un crline
neolithique provenant de Bessarabie. Deux objets exceptionnels provenant d'une
station aurignacienne, fhrh loc, fara data, ro p.4-1 pl. 0 2 fig. in text. Prima
comunicare a fost prezentath la Congresul Asociatiei franceze pentru propasirea
stlintelor, Nancy, 1931, celelalte douh la Congresul de Antropologie din Paris, 1931.
In prima e vorba de un craniu masculin cu o structura normalh, provenind dintr'un
tumul de laugh Vadul-lui-Voda i gasit farh niciun mobilier funerar care sh slu-
jeasch la datare. In a doua comunicare se prezinta un craniu masculin dolicho-
cefal, gasit laugh Lipcani (jud. Hotin) impreuna cu numeroase obiecte eueolitice
caracteristice (ceramich pietath, figurine de lut : autorul le numeste neolitice").
Din nefericire nu ni se cla nicio reproclucere a obiectelor. A treia comunicare pri-
veste paleoliticul Frantei. R. Vulpe
12. Filip I., Vegetatia ci clinzatul Boemiei in epocile preistorice (in limba
cehA), in Pamdtky Archeologicke, XXXVI, 3-4.
13. Heurtley W. A., Prehistoric Macedonia : what has been and what re
mains to be done, in Man, XXXI.
14. Heurtley W. A. i Radford C. A. R., Report on excavations at the Toumba
of Saratse in Macedonia, 1929, in The Annuat of the British School at Athens, no. 20.
15. Hubert H., Les Cates et l'expansion celtique jusqu'a epoque de La
Tene, Paris, L'Evolution de l'Humanité, ding& par H. Berr, no. 21, 1932,
-
XXVI+403 p., 43 fig., 4 pl., 12 harti. Carte postumg, publicath patru ani
duph moartea autorului. Push la curent i ingrijita. de M. Mauss, P. Lantier si
J . Marx. Alaturi de celebrele manuale ale lui Dottin i Déchelette, si aldturi de
primele volume din Hist. de la Gaule a lui C. Jullian, aceasta e una din operele
capitale de informatii asupra Celtilor pust la indemana cercetatorului modern.
Opera, in acelas timp, de sintezh istorich, archeologich, lingvistick. Lucrarea fiind
prea intinsa, s'a simtit nevoia unei diviziuni In doua volume, corespunzand divi-
ziunii varstei de tier in epocile Hallstatt si Latene. Cum expansiunea celtica in re-
giunile dunarene a avut loc in Latene, un interes deosebit pentru noi prczinth
al doilea volum (Les Celtes a l'époque de La T dne et la civilisation celtique), care
a aphrut de curand pe care il vom prezenta in numarul viitor. R. Vulpe

www.dacoromanica.ro
PREISTORIA 99

16. Jozo Petrovie, Volivna kolica i. Dupliaje (Der Votivwagen aue Dupljaja),
In Starinar, V ( t93o), p. 21-28, pl. IX-XI, fig. 7.Un car votiv de lut ars gasit la
Dupljaja in Banat, in apropiere de Biserica Alba. Are trei roate de lut mobile
§i. reprezinta un idol tras de lebede. Face parte din categoria obiectelor religioase
in legaturd cu cultul preistoric al soarelui (cf. Déchelette, Manuel, Ifit p. 413
si urm.). Ornamentatia incisa a carului dela Dupljaja, identica cu cea care carac-
terizeazd ceramica regiunii dela sfir§itul epocii de bronz §i. inceputul celei de fier
constitue o indicatie cronologica sigurd. Un car votiv la fel, iragmentar, gasit in
aceea§i. localitate §i. apartinand muzeului din var§e, e publicat in acela§ numdr
din Starinar (p. 20 0 pl. VIII) de ditre F. Milleker. R. Vulpe
17. Koviteq St., Cimitirul eneolitic dela Decia Muresului, in Anuar. Institut.
de Studii Clasice al Universitdlii din Cluj, 1928-1932, partea I, p. 89-101, cu 15
fig. in text Sunt descrise 15 morminte din cimitirul eneolitic dela Dacia, langa
Aiud. Mormintele, toate de inhumatie, au fost descoperite la o foarte mica addn-
cime si; contineau toate Cate un schelet hocker (termen pe care d. Kovacs il inlo-
cue§te in chip eronat cu stdlcit, ne§tfintific i pe deasupra necorespunzator notiunii).
Doud dintre cranii au fost trepanate. Alaturi de schelete, putine, unelte de silex,
podoabe de os §i. de arama. §i. cateva vase lucrate cu mana dintr'o pasta cenu§ie ;
vasele sunt toate emisferice i cu rare ornamente incizate. S'au gasit i bulgdri
de ocru care au inro§it oasele unor schelete prin atingerea dealungul veacurilor, nu
lush' din intentia celor ce au sapat mormintele. VI. Dumitrescu
18 Portocald N., General, Din preistoria Daciei si a vechilor ciT ilizafii,
Bucure§ti, 1932, 251 p., cu numeroase figuri. Cartea d lui general Portocald
se imparte in (loud parti bine deosebite : in primele iii p. d-sa rezuma sau chiar
citeazil textual istoria vechilor civilizatii din basinul Mediteranei 0 din Asia
apuseana. In restul cartii, d-sa se ocupa de Dada, inainte i dupa cucerirea ro-
mand. Dda inceput trebue spus, cd valoarea carrii este nuld, i dace', in critica
istorica s'ar putea discuta in termeni algebrici, ar trebui desigur sa ne exprimam
en . In ceeace prive§te prima parte care dupà cum am spus nu face decal
sk copieze i sk rezume cateva manuale i carti mai de seama, nu avem de altfel
de spus nimic, decat ck e absolut inutilk, atata vreme cat autorul acestui re-
zumat nu ia, 0 nu poate sd ia, nici o atitudine in fata nenumdratelor probleme.
Cel mult autorul clack voia sa.-0 lege numele de o asemenea carte, putea sd facd
un manual de istorie pentru liceu, in care parerile personale nu sunt obliga-
torii. In partea a doua insd, d-sa depa§e§te orice masura. Rar ne-a fost dat sä
citim o carte scrisk cu atata neseriozitate §i cu atata lipsa de modestie in ace-
la§ timp. Dela p. 113 uncle incepe capitolul intitulat Din preistoria Daciei"
pand la p. 195uncle incepe paragraful despre Traian, d-sa nu urmare§te decat
un singur scop : reabilitarea operei lui N. Densu§ianu i combaterea" pare-
rilor # concluziilor din Geica lui Vasile Yaryan. Preferinta autorului pentru
Densu§ianu i ostilitatea fata de Vasile Parvan este dealtfel ea singurd revela-
toare, pentru a nu trebui sa insistam prea mult. Autorul n'a prea inteles dealtfel
mare lucru din ceeace a scris Vasile Parvan, a§a ca atitudinea sa are aceasta
scuza. i ar fi imposibil sad urmarim pe d. general Portocald : cad d-sa vrea ca
tot ce s'a gasit pe pamantul Daciei sk fie absolut autohton ; influente, importuri,
navaliri, toate trebue inlaturate din explicarea preistoriei Daciei. PersPicacitatea
d-sale se indoe§te chiar de existenta Scitilor in Dacia ; Mangalia a fost un mare
centru de activitate preistorick", multe de acestea. Inutil sa prelungim aceste
insemnari. D-sadupd cum bine scrie in prefatdse sprijina pe lipsa de ras-

www.dacoromanica.ro
100 NOTITE BIBLIOGRAFICE

pundere morala" pe care o invoaca in calitate de nespecialist. i toata ironia"


d -sale merge impotriva profesorilor si a six cialitilor cu firma" care nu vor
sa inteleaga ce serviciu nepretuit aduc acesti amatori cand se ocupa cu probleme
pe care nu numai ca nu le cunosc, dar nici nu le intelg. Sa fitn insa seriosi Au-
torul poate foarte bine sa se intereseze de obarsia neamului din care face parte
dar ar face 0 mai bine sa retraga imediat din librarii toate volumele lucrarii sale.
Nu fiindca ne-ar fi teama ca s'ar vinde i ar putea sa raspandeasca pareri cu to-
toll neserioase, ci fiindea vor profita si de aceasta carte unii straini, ca sit batjo-
coreasca felul de a face stiinta al Romanilor, asa cum s'a intamplat i dupa.
aparitia lucrarii lui Densusianu findca multa vreme n'a fost apreciata la justa
sa non-valoare de nici un specialist roman. Vi. Durnitrescu
19. Illehlhofen Bolko B., A keletnemetorszdgi es lengyelorszdgi korai germdn
kultura kutatdsdnak mai dlldsa. Néltdny III szdzadbeli vanddl lelet Szabolcsmegyib.51
(Situatia actuala a cercetarilor asupra culturii vechi germane din Germania es-
tica si Po Ionia), in Archeologiai Ertesitö, seria noua, XLIV, p. 232-240. (Re-
cenzie de Ferenczi Sanclor In Erdélyi Mitzeum, XXXVI, no. 10-12, p. 425).
Primul articol combate unele pareri ale lui V. Parvan expuse in Getica in le-
gatura cii originea urnelor-masti geto-dacice, cu extinderea Getilor pang. la Vis-
tula si cu tezaurul dela Vettersfelde. Cateva descoperiri vandale din sec. al M-lea
In comitatul Szabo lcs. A. P. Todor
20. Ridgeway Sir William, The early age 01 Greece, vol. II, ed. by A. S. F.
Gow and D. S. Robertson, Cambridge, University Press, 1931, XXVIII+747 p.---
[Cf. recenzia din Philol. Wochenschrift, LIII (1933), p. 46]. Lucrare de aparitie
posturna. In acest volum e vorba mai mult de sociologia proto-Elenilor. Pe Do-
rieni ii explica in legatura cu Ilirii. R. Valpe
21. llomaseanu Mihail ar., Tesaurul neolitic dela Bratovoeiti-Dolj, Bucu-
resti, 1932, 13 p., 9 fig. -- Sunt descrise cateva topoare de piatra lustruita, ga-
site laolalta pe teritoriul comunei Bratovoesti, acum in colectiile Muzeului Re-
gional din Craiova ; autorul brosurii crede cit au fost folosite ca monete. Numai
cit nu poate fi vorba de tin tezaur", fiindca aceasta denumire presupune existenta
unor obiecte din metale pretioase, ci de un simplu deposit. Apoi impartirea in
tipuri, dupa dimendunile i greutatea topoarelor, nu dupii forma lor, cum ar fi
trebuit, este tot ce poate fi mai gresit din punct de vedere al metodelor archeo-
logiei preistorice. Pe de alta parte, teoria topoarelor-monete are -- in afara de
sustinatorii ei, i adversari ale caror argumente sunt tot atilt de serioase. Se poate
vorbi mai de graba de schimb in natura, indiferent ce object lucrat putand fi
schimbat cu altul, dupii necesitate si aceasta mai ales in epoca Aolitica.
Vl. Dumitrecru
22. Roska M., Stafiunea preistoricd dela Valea lui Mihai, in Anuar. Institut.
de Studii Clasice al Universitdfii din Cluj, 1928 1932, partea I, p. 73-80 cu
12 fig. in text. In sapaturile sale de scurta durata din anul 1024, d. M. Roska
a descoperit, la adancimi intre 4o-6o cm., si bazele a trei locuinte patrulatere,
dintre care cea mai mare pare a fi avut doua incaperi. lntr'una din locuinte
s'a descoperit i o groapa circulara pe care d-sa o socoteste locuinta subterana",
dar care avand la gura diametrul de numai x m., nu a putut fi o locuinta, ci mai
de graba o groapa de mormant. Putinele fragmente de silex i celelalte unelte
ci obiecte, de minima importanta. Ceramica lucrata cu mana, cu ornamente in-
cizate i reliefate. Forma, ornamentatia i toarta inalta a vasului dela lig. 4,
no. I, dovethsc ca sunteu mai curand In epoca hronzului, decat in cea eneolitica.

www.dacoromanica.ro
PREISTORIA 10 t

La aceeasi concluzie re duce si ritul incinerarii, care a fost adus in aceste regiuni
abia In epoca bronzului, deoarec in cea eneolitic .. era ritul inhumarii in pozitia
hocker. Desenurile ce insottsc articolul, redate in marime natural., sunt cu mult
prea mari fatd de importanta destul de redush a celor reprezentate. VI. Dumitrescu
23. Salmi& Hubert, Curtueht, tit der oberen Aluldau, ftumanien, die be/es-
tiegte Siedlung mit beinalter .Keramik eon der Steinkupferzeit Lis in die vollentwi-
ckelte .Bronzezeit, Berlin si Leipzig, 1932, 131 p., 39 fig., .79 pl+I pl. in culori.
Tata o carte asteptatà 20 de ani, care ins.' nu desiluzioneaza pe cei cari au astep-
tat-o, chiar dac nu imp5rt4ese toate vederile lui H. S. Evident aceastd lucrare
se cuvine larg recenzath, asa ca. deocamdath ne multumim sa semnalhm 3 fapte :
de unde in lucririle sale anterioare H. S. se ,!andea la mileniul al IV-lea pentru
inceputurile acestei statiuni, acurn s coboar. la 2500 a. Chr., deci mai mult de cat
propusesem noi cand am comb...tut vechea datare a lui H. S. ; data final'. o CO-
br'arä chiar pin. la 1300-1200 deci dup., cum reiese 0 din titlul In-
marii pan., in plind epoca de bronz, phrere pe care am sustinut-o i eu. Al
doilea f apt demn de mentionat este reuuntarea la faza de tranzitie AB, care nu
e documentata stratigraficeste. In al treilea rand trebue sa mentionam i parerea
lui H. S. ci ceramica pietata din Bulgaria i deci i cea din valea romaneasc.
a Dunirii inferioare trebue asemuiti i sincronizata cu faza B, mai nou., dela
Cucuteni, asa cum am f.cut en mai de mult. Repet, ar ti multe de discutat, dar
acestea trebue si ramana pentru 0 ampli recenzie viitoare. V t. Dumitrescu
24. $tefan G., Armi protostoriche sulle tnonete greche, In Ephemeris-Daco-
romana, V, pl. 123-197, cu 31 fig. in text. In acest studiu bine documentat,
d. G. S. Ii propune i reuseste, cred, si dovedeasci supravietuirea unor arme
protoistorice-preelenice, cu semnificatie primordial religioas., din diferitele repre-
zentari sculpturale, picturale, etc., ale lumii egeice, pe monetele clasice gre-
cesti. Sunt urmarite cu grip, in formele intilnite pe monetele grecesti i chiar
pe vase, in bazinul mediteranean si in regiunileinvecinate, patru arme preelenice,
si anume : securea dubli, scutul bilobat, arcul, i o a patra de o forma special.,
inruditi cu aceia a unui pumnal-cutit, numita in greceste aptvri. Aceste
reprezentari clasice sunt apoi puse in legituri cu originalele preelenice, explicân-
du-se supravietuirea i trecerea lor dealungul mileniilor, dela circa 3000 a. Chr.,
pana pe monetele i vasele grecesti clasice pe baza miturilor religioase. Con-
cluziile in acest sens partiale pentru fiecare clintre cele 4 arme studiate,
sunt deplin plauzibile. Avem totusi de ficut i don.' obiectii asupra acestei lucfari.
In primul rind una de metodi : autorul ar fi trebuit, in chip logic, si trateze
intai reprezentarea celor 4 arme protoistorice in originalele minoico-miceniene
si numai dup. aceia si treacii la prezentarea monetelor grecesti pe care s'au con-
servat ; intr'un studiu ca acesta metoda cronologici, dela mai vechiu la mai nou,
se impunea in chip evident. Lipseste apoi acestui studiu bogat ilustrat i dupi
cum am spusbine documentat acea concluzie de ordin general, ceruta de insirsi
titlul lucririi, care si ne arate importanta capital. pentru viata spiritual. elena a
acestor milenare simboluri mitologice-religioase ; in felul in care a procedat au-
torul, numai titlul uneste cele patru capitole deosebite ale lucririi, studiul termi-
nandu-se din aceasti pricini fin nici o incheere de ansamblu. Vl. Dumitrescu
25. Tallgren M. A., Cronologia epocii de bronz in Europa orienald (in
limba: german.), in Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft in Wien, 61,
Heft 1-2.
4

www.dacoromanica.ro
1
102 NOTITE BIBLIOGRAFICE

26. Vas 16 11. 11I1oje, Preistorisha Viaa I, Belgrad, 1932, 159 p., 39 pl.
si mai multe figuri (in limba sarbit).Cartea profesorului universitar dela Belgrad,
luxoas5 i minunat ilu.strat3 cu planse in culori -- care, in afara de analiza unor
capitole din materialul preistoric dela Viaa si de consideratii cronologice deosebit
de ample, mai cuprinde i douà apendice, unul despre religia preistoricA" si
altul despre Vin6a i legenda Hyperboreenilor" ar fi extrem de utila daci
n'ar fi scris 5. exclusiv in limba sarbd. De aceea suntem, deocamdata, in imposi-
bilitate de a da un rezumat mai cuprinzAtor. Trehue totusi mennonata ca prima
carte strdiná care utilizeazá in chip larg toate datele sapàturilor arheologice din
ulthnii ani din Romania, si toate lucrairile de specialitate aparute la noi.
T'l. Dumitrescu
27. ***, An armlet from Macedonia, in Antiquaries Journal, XII (1932),
no. I, p. 69, r fig. Notita privitoare la o bra-tail de bronz de la inceputul epocei
hallstatiene gaisitai in 1917 de cdtre un soldat englez in regiunea Strumei. FArd
indicatia precisii a localitatii. R. Vulpe

IV. ISTORI A ANTICA

28. Bareaeilil .11., Noui nzonumesite funerare din. Drubeta (cu 37 figuri),
in Arh. Olteniei, 1932, no. 61-62.---Titlul articolului nu corespunde continutului
pentruc5 mare parte din nonumente sunt cunoscute din publicatii anterioare.
Autorul, probabil, a vrut s strangg la ur loc toate monumentele de acest fel gd-
site la Drobeta si in imprejurimi, farã a urmari o concluzie dintr'o privire sinteticä
a bor. In amgnunte voi reveni in studiul pe care-I pregatesc asupra monumentelor
funerare romane din Dacia Inferioarà. Gr. Floiescu
29. Blum C., Sarcofagul roman cu simbolurile justifiei penale, cu o prefafd
a P. S. S. rlzerontie, episcop al Tomisirlui A Durostorului, Constanta, Tipografia
Dacia, [1o32], 111+37 p. Intrebuintand o metodd asemanätoare eu aceea
a d-lui I. Popescu-Spineni (vezi mai jos, no. 47), autorul explic5 obiectele figu-
rate pe sarcofag, astfel (p. I1-14) : clopotul simbolizeaza inceputul unui proces",
biciul i clestele suut instiumente de tortur5, balanta deliberatiunea judecd-
torilor", capul de taur aste simbol al verdictului capital", securea instrumen-
tul executiei, iar cu uncus se Vara cadavrul pana la locul unde era svarlit. Deci
cel inmormantat era un triumvir capitalis (p. 14) si, fiindcA Ovidius implinise
aceastà functiune la Roma, el se va fi odihnit probabil in sarcofag (p. 30).
Acestei explicari ingenioase am avea de obiectat cd, de obicei, cetatenii romani
ii puneau pe morminte, epigralic i prozaic, titlurile functiumlor pe care le im-
pliniser5 in viatà, iar nicidecum in felul alegoric pe care ni 1-ar prezenta acest
monument. On poate, fiindcb e vorba de poetul Ovidius, si dup5 moarte sb fi
c5utat oare sa ne uimeascá prin imaginatia sa neastampbratd ?
S. L.
30. Boma Notifd numismaticd, in Anuar. Com. Mon. Isl., Seq. pt.
Transilvania, 1930-1931, p. 315-316. Autorul anunta decoperirea unui tezaur
de monete romaue, lang5 comuna Bord, jud. Tarnava-mica, compus numai din
mone,te republicane cea mai noub ffind din timpul lui C. lulius Caesar. Sul
liniind importanta informativá a acestui tezaur pen+ru leg5turile Romanilor cu
Dacii in aceast5, vreme, ii exprimä dorinta ca el sä fie studiat mai de aproape
de un sp, cialist. Cr. Florescu

www.dacoromanica.ro
ISTORIA ANTICS l

31. Christeseu V., Considelatiuni asupra unei stele tunerare dela Cti,sei,
in Rev. . I st . Rom., II (193:), p. 267 -288.---Articolul cuprinde o minutioasa descriere
a monumentului 1i judicioase incercSri de interpretare. Remarcám insã urmiltoarea
gresald. Autorul considerá stela dela CAsei ca având câmpul reliefului impArtit liz
registre (douS) i, ca analogii in sprijinul datkii ei in sec. al II-lea p. Chr., men.-
tioneazá stela no. 18 (fig. 15) i fig. 77 p. 146 din lucrarea mea I mon. tun. YOM.
della Dacia Superio". In nota r, p. 287, relativ la afirmatiile mele (ibidem)
scrie : op. cit., p. 145. Aci dateazà relieful no. 18 (fig. 15) in sec. 111, dar la p.
88 II crede din sec. al II-lea. Ca exceptie, el insusi citeazA relieful din Cluj...
pe care-1 dateaz5. pe la inceputul provinciei Dacia (op. cit., p. 146)". Acestea sunt
de rectificat astfel : r. Stela dela Casei face parte din categoria stelelor cu fata
impktita in douS campitri : al inscriptiei si al reliefului cu attica deasupra, iar
nu din a celor cu campul reliefului impartit in registre. Intre cele douà registre
constatate de d. Christescu nu exista nicio limitS constructiva dunga orison-
talg care se observà nu e limitS, ci e marginea superioarS a tAbliei klinei. Apoi
d. Christescu insusi, la p. 282, interpretea.25. draperia cu cele 3 capete, din al sail
al doilea registru, in strans5. legatur5. de inteles cu scena ospStului funebru (ce-
lalt presupus registru), deci ca un element constitutiv al compozitiei intregi.
Asa dar apropierea acestei stele de mon. no. 18 (fig. 15) si fig. 77 din luerarea
mea e gresita. 2. Monumentul no. 18 deci monumentele care au campul rehe-
fului impArtit in mai multe registre eu le datez clar (p. 145 sq.) in sec. III P.
Ohr., spre deosebire de celelalte tipuri care se gasesc in Dacia, neintrerupt, de la
cucerire pan5. la pSrdsire. Cifra II, care se gAseste la p. 88, ea singurd fSrS nici o
argumentare, este o simplA grsealS de tipar. 3. Monumentul dela Cluj despre care
vorbesc la p. 146 (fig. 77) nu e prezentat de mine ca fdeand parte din categoria
monumentelor cu câmpul reliefului impartit in mai multe registre dupa cum
a inteles d. Christescu i deosebindu-se de acestea numai in ce priveste data,
ci ca o exceptie fats de toate tipurile de monumente funerare din Dacia, intrucrit
e singurul exemplar cunoscut de mine care are numai cdrnpul inseriptici
cu un fronton deasupra. Gr. Florescu
32. Christeseu V., Viata econimicti a Daciei romane, Pitesti, 1929
Recenzie in limba polonS de I. Adamus, in Reczniki dziejdw spoteizmjch i gaspo-
darczych, Lwów, II (1932), p. 275-276.
33. Collart P. et Devambez P., Voyage dans la rig/on du Strymon, in Bul-
letin de Correspondence hellenique, IV (1931), p. 171-206, 18 fig., 5 plan§e. Dare
de seamS asupra unei anchete archeologice cu centrul la Amphipolis. La fig. 4,
un relief roman funerar din Neaphili, cu inscriptie greaca' i representând in
acela§ timp pe cavaler §i banchetul funebru. La p. 181 se prezinth o inscriptie
din Amphipolis mentionand pe Rhoemetalces (senmalat5. mai intaiu in Revue
des etudes grecques, XXXVI, 1924, p. 348). R. Vulpe
34. Daieoviei C., Contributii la syncrelismul religios in Sarmizegetusa, in
Anuar. Institut. de Studii clasice, 1928 1932, Cluj, 1932, p. 81-88. Autorul
studiaz6 sapte inseriptii (ultima in stare fragmentaril.), apArute in sapilturile din
ultimii ani, efectuate de d-sa la Sarmizegetusa, i arata importanta kr pentru
cunoasterea cultelor din Dacia in sec. al II-lea si al III-lea d. Chr. Inscriptia no.
1 confirmii prezenta unui cult al zeului egiptean Serapis la Sarmizegetusa. Inscrip-

tia no. 2, dedicatie zeilor romani : Jupiter Optinius Maximus, Juno, Minerva,
Salu.s, Fortuna Redux, Apollo, Diana Victrix, Mercurius, precum i zeului orien-
tal Sol Invictus, cat si zeilor greci : Nemesis, Aesculapius, Hygeia, 0 un document

www.dacoromanica.ro
104 NOME BIBLIOGRAFICE

interesant pentru afirmarea sincretismului religios in Dacia la inceputul sec. al


III-Iea d. Chr. Inscriptia no. 3 e o dedicatie in greceste facuta de o oriental.% Aelia
Cassia, lui Otbc Eglicatoq, zeu de originà siriana, necunoscut panit acum in Dada,
dar frecvent in Thracia. Autorul face rezerve asupra incercarii lui Vasile Parvan
de a identifica pe Zeiy.; Uticaroc din Thracia cu zeitatea 6uprema a Thraco-Getilor.
Inscriptiile no. 4 §i 5 stint dedicatii ale unui procurator, C. Semproni(us) Urba-
nus, facute zeitatilor : Iuno Regina §i Fortuna Daciar(um). Dedicatia din urma
in aceasta form apare pentru prima oars in Dacia. Inscriptia no. 6 e o de-
dicatie facute de un sclav imperial zeitei de origine cartagineza, Dea Caelestis,
cunoscuta in Dada i prin alte doua inscriptii dela Apulum (C. I. L. III, 992
§i 993). Autorul crede ci, acest cult nu era raspandit prea mult in Dada ; de-
dicatiile arata numai manifestari izolate ale unor sclavi imperiali. Socotim contri-
butiile d-lui C. Daicovici ca un prim inceput al unei viitoare monografii asupra
cultelor din Dacia, despre a carei utilitate nu se mai poate discuta.
V. Christescu
35. Doicoviel C., Gli Italici nella provincia Dalmatia, in Ephemeris Deco-
romana, V, p. 57-122+6 tabele Dupe.' insasi marturisirea autorului, acest
studiu calla sa fie o modesta" contributie la lhmurirea a dollà probleme in
discutie asupra imperiului roman : r) compozitia etnica a imperiului roman
si 2) romanizarea provinciilor romane. Studiul se bazeaza aproape exclusiv
pe inscriptii, a caror analiza d. C. D. o face cu multa perspicacitate i eruditie.
D-sa urmareste insa numai elementele civile italice, lásand la o parte elementele
militare, al caror rol in romanizarea provinciilor se stie ca. a fost dintre cele
mai insemnate. Urmarit numai din aceasta latura, studiul nu poate duce la
concluzii definitive si precise dapa cull IlNui autcrrul observa., ci numai la
constatari", care sunt destul de interesante. Astfel autorul observa ca
Italicii se aseaza in Dalmatia mai mult pe coast& in deosebi in Salona
pi Narona, pe cand in interiorul provinciei se gasesc in numar mult mai
redus. Acesti Italici yin in primul rand din Italia nordica, apoi din
cea central. (in deosebi Etruria) si din cea sudica ; din Latium si Roma
sunt prea putini. In ce priveste epoca imigraiunii acestor Italici in
Dalmatia, materialul epigrafic nu poate fi concludent decat in mod relativ, de
oarece pentru epoca republicana numarul inscriptiilor e foarte redus, iar pentru
sec. al III-lea i urm. d. Chr. lipsa indicarii tribului si a locului de origine face
aproape imposibila precizarea originii persoanelor atestate in inscriptii ; totus,;
din cele 250 de inscriptii, in care autorul precizeaza Italici, 170, deci mai mult de
jumatate, sunt din sec. I, d. Chr. Cat despre calitatea acestor Italici imigrati in
Dalmatia, autorul constata ca sunt in primul rand negustori. Acestia sunt si
primii Italici care au patruns in aceasta provincie. In al doilea rand vin vete-
ranii, apoi cativa senatori i cavaleri, proprietari sau avand ocupatii cu caracter
economic sau comercial, precum i cativa liberi profesionisti i sclavi. In re-
zumat studiul epigrafic al d-Iui C. D. aduce o pretioasa contributie la studiul
general al romanismului in Peninsula Balcanica si el poate fi intregit cu studii
similare pentru celelalte provincii romane din acest tinut, precum si din intreg
basinul dunarean. V. Christescu
36. Daicovici C., Monumente inedite din Dacia, in Anuar. Institut. de Stu-
dii Clasice, 1928-1932, Cluj, 1933, p. 112-126, 15 fig.Autorul dcbcrie si inter-
preteaza opt monumente romane gasite la Sarmizegetusa i aflatoare in muzeul
local si 0 stela funerara gasita in Mures-Port (Apulum). Se ocupa mai pe larg

www.dacoromanica.ro
ISTORIA ANTICA 10.)

de monumentul funerar in forma de pilastru dela Sarmizegetusa, edutand sa-i


stabileascd provenienta si de placa de marmord care reprezintd in relief pe Liber
pe Libera, punand problema interpretatio romana" in legaturd cu aceste
divinitAti locale Gr. Florescu
37. Daieoviei C., Un nou miliarium" din Dacia, in Anuar. Institut. de
Studii clasice al Universittgii din Cluj, 1928-1932, partea II, Cluj, 1933. Auto-
rul eiteste i comenteazd inscriptia de pe un stalp miliar gdsit ldngd Satul Meta
la Nord de Cluj. Cu aceastd ocazie aduce uncle modificdri cred, foarte juste --
in legaturd eu topografia Daciei la Nord de Napoca. Astfel localizeazd Optatiana
la Zutor iar nu la Garbdu cum se credea pand aeum, rdmdnand ea Largiana sd
fie cdutatd in altd parte. Gr. Flo, escu
38 Decei A , Podul rid Traian dela Turnu-Severin, in Anuar. Institut. de Studii
Clasice, 1928-1932,Cluj, 1932, p. 240-177.Dupd examinarea critied a isvoarelor
antice si a bibliografiei moderne referitoare la aceastd ehestiune, autorul fixeazd
data 103-105 dupd Chr. pentru construirea poclului i II localizeazd la Turnu-
Severin, acela al lui Constantin fiind la Celei. l'rivitor la tehnica constructivd,
d. Decei, utilizand rezultatele cercetdrilor d-lui D. Tudor, Podul lui Traian dela
Drobeta, admite dou5 sisteme acolo uncle apa era mai putin adaned spre ma-
lur sistemul lui Vitruvius, prin izolarea unui spatiu in apd ca sa, se poatd lucra
la uscat ; iar in mijlocul fluviului, prin intrebuintarea unor eutii de lemn. La afar-
sit anexeazd eateva texte, referitoare la pod, din cronicarii nostri si din mann-
scrisele lui de Marsigli (nu Marsili"). Gr. Florescu
39. Hoeft 0., Inscriptii inedite din Dacia, in Anuar. Institut. de Studii Clasice,
1928-1932, Cluj, 1932 p. 102-Io8.Pubhc5 patru inscripii, dintre care doug ine-
dite. Una din acestea este o dedicatie a uuui centurion ( ?), C. Domitius Velens, din
legiunea a XIII-a Gemina, edtre zeul Jupiter Optimus Maximus Heliopolitanus ; a
doua, pe un altar cu chipul iu relief al zeului Silvanus Silvester, e o dedicatie fl-
cutd acestui zeu de Fortunatus TheuproPi (filius) Celelalte cloud inscriptii au mai
foot publicate. D. Floca in.d le studiazd din non si preeizeazd ch inscriptia publicatd
de Dela Juno in Arch. Ent., 1912, XXXII, p. 406 si de G Finály in Arch. Anzeiger,
1913, p. 335, n. 12, este incompletd i trebue cetitd astfel Aes(culapio) et Byg-
(iae) pro salute tAeliae Florae tC(aius) Mett(ius) Protinits Ca[s]bsian(us) Flot,ne
lil(ius) [et] IC(aius) Met[t]ius Cassian(us) (duum[vir] lcol(oniae) v(otunt) s(olverunt)
l(ibenter) nz(erito). Asupra inscriptiei publicatd de C. Tonna in Arch.-ep. Mitt.,
III, 1878, p. 90, n. 10 si C. I. L. III, 7645, face observatia ci. trebue datata intre
anii 209zra d. Chr., iar nu pe timpul lui Mareu Aureliu. Regretdm ci. fotogra-
fiile nu sunt mai clare ; in deosebi pe figura no. 3 cu relieful lui Silvanus nu se
distinge nimic. V. Christescu
40. lonesea M. Dobro9ianu, Col., Tomi-Constanta, mcnoeratie, Constanta,
'fipogr. Luerdtorilor Asociati, 1931, XII+ 136 p., 2r fig., i plan.Lucrare con-
stiincioasd in care se gdsesc adunate cu sarguintd datele privitoare la istoricul
orasului din autichitate paid' in zilele noastre. Cu privire la vremea greaed si
romand, autorul d'a, din experienta sa indelungatd, informatii interesante despre
resturi de construetii afiatoare sub elddirile moderne ale orasului. Planse frumos
executate reproduc desenuri din secolul al XIX-lea, marturii foarte pretioase
din trecutul orasului. S. L.
41. Maerea Mih. I., Contribufii la un repertoriu numismatic al Daciei,
in Anuar. Institut. de Studii Clasice, 1928-1932, Cluj, 1932, p. 127-139.-- Auto-
rul prezintd mai multe monete oferite Institutului fie ca donatie, fie numai pentru

www.dacoromanica.ro
106 NOTITE BIBLIOGRAFICE

studiere. Importante sunt concluziile pe care le trage din studiul monetelor


imitatii gasite la Moigrad : existenta unui atelier monetar in acest loc in prima
jumatate a sec. al III-lea. p. Cr. De asemeni de remarcat sunt observatiile auto-
rului pe baza tezaurului de monete din jud. Bacdu cu privire Ia timpul cand
relatiile economice dintre lumea romand i lumea barbara dinspre Nordul Mol-
dovei, erau mai active pnã la M. Aurelius.
: Gr. Florescu
42. Maerea Milt. I., Doud inscriNii rontane inedite, in Anuar Institut. de
Studii clasice, 1928-1932, Cluj, 1932, p. 109-111. Prima, aflatà pe un altar
gasit in comuna Mara, langa Cluj, e o dedicatie zeulni Liber Pater, facuta de M(ar-
cus) Val[e]rius V[i]ctor dec.urio) ccl(cniae). Dupb autor colonia ar fi Napoca. A
doua inscriptie, gasita tot acolo in stare fragmentard, a fost intregita. de autor
astfel : [Dia]na(e) Verae let Bonae /[v.] s. 1. In./in. D-sa crede ca. in aceastd
dedicatie Diana e adorata ca zeita a &stinului, asemenea Portunei, iar nu ca zeita
a padurilor §i a vanatoarei. De ce d. Macrea flu intrebuinteaza semnele con-
ventionale in epigrafie, a§a cum au facut in aceea§i publicatie d-nii Daicovici
§i. Ploca ? V. Christescu
43. Marlian I., Paladiul din Turda, in Anuar. Com. Mon. Ist., Sect. pt.
Transilvania, 1930-1931, p. 71-73 Autorul aminte§te de o statue mare de
bronz a Minervei, care ar fi existat in cubnea unei conitructii antice de pe. Dealul
Viilor de langa Turda (vechea Potaissa). Statuia, descrisa de un martor ocular,
tefan Zamosius, inteo carte de antichitati ardelene tiparita la Padova in 1593,
ar fi fost distrusa in secolul al XVI-lea. Constructia, pe care ar fi fost acest pa-
ladin, ar fi fost distrusa de asemeni in 1657 Comunicarea e prezentata cu totul
ne§tiintific. Pentru putinta verifichrii acestor §tiri ar fi fost nevoie de citate
precise din lucrarea lui Zamosius §i de dovezi pentru celelalte afirmatii privitoare
la distrugerile mentionate. 0 verificare pe teren a versiunilor despre constructie se
impune. R. Vulpe
44. Panalteseu Ens., Monumente inedite din Largiana (cu rezumat francez),
in Anuar. Com. Mon. 1st., Seq. pt. Transilvania,1930-1931, 45 p. i ro fig. Auto-
rul prezinta mai multe monumente funerare romane provenite din Largiana
(Zutor), numai ultimul din Napoca (Cluj), insotindu-le de o minutioasa §i. docu-
mentata interpretare : I. Inscriptie funerara ridicata. sotiei §i firlor sai de Aurelius
B aSSUS signifer N. M. 0. Para indoiala cä lectura : N(umeri) M(aurorum) 0(1.ta-
lianorum)?, sugerata de Daicovici, e mai acceptatilb. II. A. §i B. Peretii laterali
ai unei aedicula, cu aceea§i figuratie, in doui. registre : sus. calaretul in atitudine
lini§tita, jos, Dea Syria-Venus, divinitatea psichopomph. III. Peretele central
al unei edicule. In relief portretele mortilor, probabil figura intreaga, stand in
picioare piatra e rupta jos -- nu jumatate figura, cum spune autorul. Pemeea
tine in maini un porumbel §1 un mar, simbol al iubirei dintre soti. I,a sfar§it
autorul subliniazd valoarea cu totul speciala a acestor monumente pentru isto-
ria culturala a Daciei". Gr. Florescu
45. Pit.tanial André, L'empereur Constantin, Paris, Rieder, 1932, 8 plan§e.
46. Pola..ellek Erich, IViener Grablunde aus der Zeit des untergehenden rO-
mischen Limes. 1. Historischer Teil, in IViener Praltist. Zeitschr , XIX (1932), p.
239-258. Disertatie intinsd asupra granitei Dunarii panonice in epoca nav
lirilor germaniee, prilejuith do descrierea cfitorva schelete descoperite intrnn
cartier al Vienei. Printre schelete §i acela al unui mongoloid. Consideratiile istorice,
privi,toare la topografia Carnuntului, Ia organizarea rnilitard a Panoniei dupa
Diocletian, la incursiunile barbare §i la deportarile de barbari in dreapta Dunarii,

www.dacoromanica.ro
ISTORIA ANTICA 107

foarte minutioase i complexe, ocupa o mare parte din articol. Scheletele de la


Viena, datate putin dup5. anul 400, ar apartine unui amestec germano-alan.
R. Vulpe
47. Papeseu-Spineni I., Dreptul roman si sarcolagul dela Constanp, in
Reyista clasicd, VI (1932), p. 162-170. Autorul incearca s5. explice obiectele
figurate pe sarcofag intelegdnd capul de bou i balanta care il incadreaza, ca o
reprezentare plasticã a felului roman de vanzare pet aes et libram. eel inmorman-
tat trebue sa fi fost un mare negustor de vite. Explicarea ar fi valabild daca me-
toda intrebuintata s'ar putea aplica 4 i celorlalte cinci obiecte figurate acolo. Auto-
nil insa spune (p. 169) celelalte simboluri... sunt mai putin interesante". Dc
altfel e greu de admis ca o formula de drept romau sa-ai gaseasca o astfel de
concretizare pe un monument funerar. S. L.
48. Severeanu G., Consideratiuni asupra tetradrahmelor bdtute in Kallatis,
in Bul. Soc. numismatice rwndne, XXV-XXX \ I (1930-1931), p. 20-29, 10 fig.
Incercare de clasificare cronologica. Se descriu i tipuri inedite din colectia auto-
rului. In expunere unel, defecte de acribie. De ex. forma Pentapolida" intre-
buintata de d. Severeanu pentru a exprima mai lesne, in româneate, numele
ilevreercoktg (geuetiv Ilstricertasadg), nu e prin nimic justificatá. Corect e Pen-
tapolea". Ar fi putut utiliza o asemenea forma pentru numele antic al Mangaliei,
scriind Callatida". In cazul acesia s'ar fi putut sprijini pe genetivul grec ori ro-
man (KaAAceciSog ori Callatidis) al numelui Callatis. Dar aci d. Severeanu
preferd tot o creane proprie : Kallatia", bazata pe o lecturd incompletd a ins-
cripnei de pe monetele callatiene. D-sa a citit KA A AA T1A (p. 21), in loc de
KA AA ATIAINS2N. R. Vulpe
49. Severeanu G., Tetradrachme d'Alexandre le Grand frappie par Dioscu-
rides, in Bul. Soc. numismatice romdne, XXV-XXVI (1930-1931), p. 29-31, 2
fig. -- Se incearca a se identifica acel Dioscuridas al carui mime apare pe unele
monete elenistice din Odessos, Mesembria i Sinope, cu Bicon al lui Dioscuridas
d. Severeanu scrie greait Bicon Dioscuridas" bancherul mentionat
intr'un decret din Callatis (cf. Parvan, Gerusia din Callatis, p. 6 i urm.). Identi-
ficarea e din capul locului imposibila. Personagiul din Callatis nu se numeste
Dioscuridas, ci Bicon. Dioscuridas e tatal &au. Pe de alta parte, daca i acesta
va fi fost bancher, ca Bicon, nimic nu ne ingaduie s'o afirmd.m. Dar chiar ad-
mitand, pe simpla presupunere, cd va fi fost, nu am avea totuai niciun drept sa-1
identificam cu Dioscuridas de pe monete, numai pe temeiul unei banale asemandri
de nume. Erau pe atunci atatia Dioscurizi ! 12. Vulpe
50. Severeimu G., Turnul cetdtii Histria, in Bul. Soc. numismatice romdne,
XXV-XXVI (1930-1931), p. 16-19 i pl. I, fig. 1-2 Autorul com.unicd o
moneta a Histriei, din colectia d-sale, care dateaza dela Severus Alexander ai
care poarta pe revers zeul Danuvius culcat la picioarele unui tuin ; acest turn ar
fi apartinand cetatii greceati. Aceeaai reprezentare se vede i pe o altd monetd a
Histriei (B. Pick, Antilien Illtinzen, I, no. 511, Elagabal). Autorul socoteate cä
acest turn." era situat Fauga. intrarea in port" ai servea de sigur I ca far".
Pick, descriind moneta de mai sus, uumeate acel monument ein Leuchtturm",
far. sa vada in el un turn al cetatii. i cu dreptate, fiindca, atunci cand se repre-
zinta fortificanile unei cetati pe o moneta, gdsiln sau o poarta incadratd de cloud
turnuri (cf. Pick, op. cit., I, pl. XX, no. 13-10), sau inciuta cu mai multe turnuri
[cf. A. Blanchet, Les enceintes romaines de la Genie, p. 329-332, ai acelasi, Bul.
Soc. numism. rom., XVIII (19231, p. 1-14], nu insd un turn izolat. De alta pate,

www.dacoromanica.ro
108 NOT1TE BIBLIOGRAFICE

farul este pus pe monetti in raport strans cu zeul Danuvius care este reprezentat
pe primul plan. Este deci probabil ea' nu este vorba numai decal de turnul" sau
de turnul-faz" CI cetatii, ci mai de graba de farul care indica navigatorilor. in
labirintul deltei, intrarea pe marele fluviu.
De altfel moneta in discutie nu pare O. fie inedità, cum ar reiesi din
articolul d-lui G. Severeanu. Ea este perfect asemanatoare cu cea publicata
de W Knechtel, Bul. Sec Num Rom., V (1908), p 37, no 30 i reprodusa
ia L. Ruzicka, Inedita aus Meesia Inferior, [Num. Zeitschr., (1917), p. 109,
no. 516 b, pl. XXIX). La Knechtel gasim i interpretarea : in fund un far,
care poate a fost existat in port cand s'a bdtut aceasta monetà". S. L.
51. Steinhauser Walter, Das Illwertum der Naristen, in Wiener Pti Mist.
Ze itsch., XIX (1932), p. 300-308. Argumentare lingvisticd a ilirismului Naristi-
tor sau Varistilor popor amintit de an.tici in SV Germaniei, intre Dunare si
Muntii Boemiei, in regiunea Regensburg. Cele douà forme, cu N i cu V, erau
utilizate paralel. Ambele se explica prin toponimia ilirica. Naristii sunt localizati
pe rani Regen, al carui nume german e numai o traducere a elementului Var din
celalalt twine al Naristilor (avest. oar, ploaie). Radacina Nar- se explica prin sanscr.
miras, rau (in Iliria existd raul Naro, Narenta). Sufixul -ist- este de asemeni ca-
racteristic ilir. Chestiunea ilirismulni Naristilor a mai fost discutata. Aci insä se
ache argumente noi lingvistice, interesante. Pentru studiul difuziunii ilirice la
N de Dunare este importanta i demonstratia autorului cu privire la ilirismul
popoarelor din jurul raului Campus din stanga Dunarii, pomenite de Ptolemeu :
Ildpp.at Ult./cot i ''ASpct6at Kitp.xot. Traducerea acestor nume priveste situatia
popoarelor respective fata de raul Campus (lituan. pirmai, primii ; grec. upal.tot,
cei din frunte ; avest. ac)'ara-, sanscr. adhara, cel din jos, din vale). R. Vulpe
52. Teodoreseu D. M., Cetatea dacd dela Grddi,stea Muncelului (Judeful
.Hunedoara), in Anuar. Com. Mon. Ist., Sect. pt. Transiloania,1930-1931, p. 47-
68, is fig. I harta i rezumat francez. Raport preliminar asupra sapaturilor
conduse de autor in 1924 in cea mai importanta cetate preromana din Dacia.
Gradistea Muncelului poate fi prività cu multà probabilitate drept eapitala prin.
cipala a regilor daci, aceea in care dupà cum crede d. Teodorescu a sucombat
libertatea Daciei. Sapaturile au dus la constatarea a trei faze in evolutia cetatii :
una databilà in sec. IV, contemporana cu Alexandru eel Mare, alta datata In
sec. I a Chr., in vremea lui Burebista, a treia, in adrift, reprezentand domnia
lui Decebal. Monumentul cel mai interesant 9C cel mai enigmatic de aci, ca i ali-
neamentele din cetatea veciná i contemporana de la Costesti, e incinta circulará
de piatrá din afara zidurilor de aparare. Intru interpretarea acestui monument
se desemneaza de pe acum o controversa intre autor i Getica lui Vasile Parvan.
D. Teodorescu ii exprima ferma convingere cà se afla in fata unui sanctuar
pentru cultul soarelui. In raportul de fata cid numai o parte din argumente, cele
mai remarcabile bazate pe semnificatia misted, in legaturà cu ciclul solar, a unor
particularitati ale monumentului, Regretatal Parvan, in Getica (p. 634 si urm.),
nu excludea cu totul probabilitatea acestei interpretari, insa inclina cu mai multi.
convingere spre caracterul funerar al incintei. Motivele sale se mentin in fata
argumentelor d-lui Teodorescu tot atat de solide. Numeroasele analogfi cu incinte
funerare pe care le ofera archeologia pre- si protoistorica din toata. Europa si
mai ales faptul ca monurnentul de la Gradistea Muncelului se afla in afara de zi-
durile cetatii, sunt dificultati foarte serioase ce se ridica in calea opiniei d-lui
Teodorescu. Coutroversa e, prin urmare, departe de a se putea solutiona usor.

www.dacoromanica.ro
1STORIA ANT1CA 109

Cu atat mai mult cu cat in esenta lor cele cloud opinii sunt inrudite : ambele re-
cunosc monumentului un caracter religios. Deosebirea incepe numai cand e vorba
de o specificare de detaliu ; sanctuar pentru cultul divinitani sau sanctuar pentru
cultul mortilor. Cum in toate vremurile si pretutindeni au putut fi foarte apro-
piate aseman5si i chiar confuzii intre cele cicala culte, e natural ca cele mai multe
argumente se: fie comune ambelor pareri, iar gasirea unei dovezi categorice in f a-
voarea exclusiv a uneia sà apara foarte grea. R. Vulpe
53. Tudor D., Cetatea Romula, Craiova, 1931, zz p. + 6 figuri in text i un
rezumat francez.
54. Uhl len R., Bemerkungen zu den römischen Kartenlyagment von Dura-
.Europcs, in Hermes, LXVII (1932), p. 117-125. In acest articol autorul aduce
o myna contribune la interpretarea data de Fr. Cumont itinerariului pietat pe
scutul unui soldat din coh. XX de Palmyreni §i gasit in stare fragmentara In ruinele
vechei cetati Dura-Europos din Mesopotamia (Fragnzent de bouclier portant une
liste d'étapes, extras din Syria, 1925). Se stie cd acest itinerar indica un sir de
localitati, printre care s'au putut identifica cu precisiune : Odessus, Boeóva
[= Byzone], Callatis, Tomi, "l[c]rpac nor(ap.Oc) [=-Istropolis], Acivoo6K rcrit(ap..óc)
[=-Danuoius flumen], Tyras, Borysthenes, Chersonesus, Accept and exactitatea
identificarilor geografice de mai sus, f acute de Cumont, cat i aceea a primei
localitati din sir LI-11a.v[acbc iror(ap.bg) ?...1, Uhden face rezerve asupra unnatoa-
relor : Tparc[eCobc...] nu trebue identificat cu orasul asiatic cu acest nume, ci
cu muntele Trapezus, actualul Tschatyr-Dagh (25 km. la SE de Simferopol).
Acesta este intre Chersonesus i Theodosia ; probabil cã langa acest munte va
fi existat i vreo localitate care ii purta numele. Ultima localitate Apra....
nu ar fi Artaxata din Armenia, asa cum crede Cumont, ci insasi Theodosia,
care in sec. V d. Chr. e mennonata in limba Alanilor i Taurilor cu numele
'Apaci6Ia. Paptul ca pe o harta speciala, cum era aceea de pe scutul gasit la Dura-
Europos, apare cu numele local si tin cu cel grecesc se explica prin insusi scopul
practic al hartii. Ar insemna deci cd avem nuniirea localâ a Theodosiei inca din
sec. III d. Chr., de cand dateaza aceasta harth. In ce priveste restul unui nume din
documentul dela Pura Europos, pe care Cumont 11 citeste ca X AI, AM sau AM,
Uhden crede ca ar fi mai degrabá AN si deci s'ar putea intregi [ll]av[teaviirat.ov] ;
tot astfel restul numelui aflat sub Pantikapaion, care, dupa Cumont, ar fi
compus din literile p.cv sau p.er ar trebui cetit MHT i ca atare p.yir(pOnoist;).
Presupunerea s'ar intemeia pe aceia cá Pantikapaion era resedinta domnitorului
capitala regatului Bosporan, avand i o mare insemnbtate comercialà. In once
caz e de observat ca fragmentul hartii se restrange numai la coasta de Nord si
Vest a Pontului Euxin si in niciun caz la coasta Asiei Mici si la Armenia. Cel
mai indepartat punct in Vest il cla rant Panysus, cel mai indepartat in Est
Theodosia (Ardaba), dacá nu cumva Pantikapaion. Autorul analizand dispo-
zitia semnelor i desenului acestei harti. crede ca. ea ar fi orientata spre Vest,
ceeace ar constitui o noutate, deoarece pang acum nu aveam nicio urma despre
o orientare a hartilor grecesti sau rornane spre VLst, ci dimportiva spre Est. Mai
probabil insa copistul grec al acestei harti, al cdrei original era roman, nu avea
o notiune clara despre situatia diferitelor parti ale coastei fata de punctele cardi-
nale, asa incat problema unei orientbri spre Vest a acestui fragment de harta
e numai apart_ntb. Interpretarea lui Uhden are toa0 probabilitatea de a fi justa,
mai ales in precisarea localitanlor Trapezus i Theodcsia Prin aceasta, fragmentul
de scut, 0...sit in mod fericit tocmai in nisipurile Mesopotamiei, devine un docu-

www.dacoromanica.ro
110 NOTITE BIBLIOGRAFICE

ment pretios pentru topografia tinuturilor dela Nordul Pontului E;uxin din prima
jumatate a sec. III d. Chr. V. Christescu
55. Zurunie I. M., Zigri a Beogradu (Lampes de Beograd), in Starinar,
VI ([931), p. 88-105, 28 fig.

V. 1STORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA


PRINCIPATELOR

56. Alftildi A., Urme arheologice de ale Hunilor (in limba german.), in
Germania, XVI, 2. -- Dupa Antig. Journ., XII (1932), p. 332.
57. Asztalos Miklos, A szekelyek dstörtinete letelepülesithig (Istoria straveche
a Sacuilor pang la a*ezarea lor), in Eidélyi Mitzeum, XXXVII, no. 4-6, p. 123-
141. Istoricii unguri au tratat istoria Sacuilor pana la a§ezarea lor fie prea
putin critic (Szekely S., Kavaci L. §. a.) fie hipercritic dela 1901 incoace (Sza-
deczky) punand la indoialà izvoarele igtorice, panä cand generatia actuala (Ho-
man B., Melich, Gombocz) au restabilit echilibrul intre diferitele izvoare istorice
\ 12 filologie. Ca I ace§tia din urnaa, autorul e partizanul parerii ca Sacuii nu sunt
)Maghiarii colonizati in Ardeal din regatul Ungariei, ci ei ar fi locintoni cei mai
vechi ai acestui tinut, Onoguri veniti odata cu Avarii. S'au intalnit In regiunea
Tarnavelor cu Ungurii navalitori de mai tarizu, chrora 11 s'au alaturat. Arata
peregrinarile lor impreuna cu ale Maghiarilor cuceritori, a§ezarile lor succesive
(Tarnavele, Bihor, Valea Mure§ului, o parte prin Ungaria), pana la stabilirea
lor definitiva in Sacuime, prin sec. al XIII-lea. Argumentele sunt de ordin. topo-
nimic, social, religios, economic i etnografic. Maghiarizarea lor s'a facut u§or in
primele secole (cel mai tarziu in sec. al XII-lea), avand limba l'nrudita cu a Ungu-
rilor nou veniti. A. P. Todor
58. Ba loph lozsef, A magyar hirdlysdg megalupitdsdnah vildgpolitihai hdt-
tere (Fondul de politica universala al intemeierii regatului ungar), in Szdzadok,
LXVI, p. 152-168. Analiza imprejurarilor de politica bisericeasca, in care s'a
realizat regatul ungar la sfar§itul sec. al X-lea. A. P. Todor
59. Fettich NAndor, Der zweite Schatz von Szildgysomlyci, in Archaeologia
Hungarica, VIII (1932), 73 p.+XXXII planse. Descrierea amenui4it6 a des-
coperirii dela im1eu, din 1889, in limba ungara i germane.% A. P. Todor
6o Fettich Ndndor, Stand und Aufgaben der Vtillierwanderungsarchaologie
in Ungarn, in Ungarische Jahrb., XII (1932), p. 104-112.
6r Gamillsehep E., Die tillesten Beriihrungen zwischen RumItnen und Ger-
manen, in Politik und Gesellschaft, 1932, Noemvrie, p. 19-23.
62. Gaspar I., Morminte gepide in Ungaria, in Mitteilungen der Antra-
pologischen Gesellschaft in Wien, LXI, 3-6.
63. Gheorphiev Sv., Ane uncara wjniiuir ITICTOBOOT1111 Orb n$013,74EMS upe3-h
1189 roA (Dona ;crisori ale fruntaOlor cruciati din Filipopol in anul 1189), in
ilsBeenth Ha HeropHseeeozo )1pynceeTno, XI-XII (1932), p. 2 49 - 264. Autorul
atrage atentia §i public. in traducere bulgarà cloud scrisori din Filipopol, una
dela Frederic Barba rosie, cealalth a nobilului Luitpold, ambele din 1189. Origi-
nalele latine sunt publicate in Monum. Germ. Hist., V. Luitpold spune ca am
trecut prin Bulgaria suportand cele mai marl du§nihnii din partea Bulgarilor"
dar toath Macedonia pana Ia Constantinopol (i-e Tracia) lie este supusa....
Vlahii sunt cu noi". P. P. P.

www.dacoromanica.ro
1ST. ROM. DUPA INT, PRINCIP, 111

64. Krinq Miklos, Kun és jdsz tdrsadalornelemek a kozepkorban (lilemente


sociale cumane i iasigice in evul mediu), in Szdzado k , LXVI, p. 35-63, 169-188.
A. P. Todor
65. Sacredoiianu Aurelian, Romdnii din Peninsula Balcanicd in evul mediu,
in Graiul romdnesc, VI (1932), p. 109-114. 0 expunert. clara asupra problemei
continuitatii elementului romanic i in nordul Dunarii ; se respinge teza istor'-
cului bulgar P. Mutafciev. Teza filologului Densusianu (denaturata de autor :
Romanii Ii au origina tocmai in Iliria", exacta : inceputul romanizarii in Orient
este in Dina si se intensifica in Banatul de azi) nu poate fi desmintità, pentruca
stau concrete analogiile dintre albaneza. i romana. Dan Simionescu
66. V(Arnav) A., Gdieva cuvinte cu privire la istoria episcopiei Tomisului,
in Tomis, IX '(1932), p. 218-225. Pretioase contributii la cunoasterea cresti-
nismului in epoca de formatie a poporului roman. Al. David
67. Zlatarski V. N., IaIcaRh Hapoxt es pasónpa y Anus Konmuna mai,
mipasa. iivoc n ExoOtxóy? (Ce popor se intelege la Ana Comnena sub numele de
iivoc Exa(ax6v ?), in 143BeeTlIfl Ha iityropmeeaoro AppReemo, XI-XII (1932), p.
71-83. Autorul discuta cunocutul pasaj din Ana Comnena privitor la ajutorul
dat de Sci0," rasculatilor din regiunea Filistriei i Dobrogei. Scitii" nu ar fi
nici Romani (cum cred Iorga i Banescu), nici Rusi (cum cred Wassiliewskij,
Golubinskij i Kulakovskij), nici Pec...ne.gi (cum crede Mutafcief), ci ITzi (Oguzi).
P. P. P.

VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA


PRINCIPATELOR
I. ISVOARE
Texte
Studri
68. Akin Grodzkie i Ziemskie, vol. XXIV (ed. A. Prochaska), Iiwów, 1931,
XVI+57o p., 30 zloty. Cuprinde hotaririle dietelor provinciale din Halici
intre 1375 i 1695, cu multe date privitoare la legaturile cu Moldova si privitoare-
la boerii moldoveni ref ogiati In Polunia. P. P. P.
69. Bascapi3 Giacomo, Le relazioni Ira l'Ita!ia e hi Transilvania nel secolo
XVI. Ncte e documenti, prefaziore di A. (.:olive, Roma, 1931, 198 p., 20 lift.. (Pu-
hlicazioni d.-1 Instituto per l'Europa 0,ientale).Dupà o scurta introducere se
publica Transilvania lui Possevino ;i relatii ale calatorilor i solilor italieni in
Ardeal. Aceste textc erau deja cunoscute in cea mai mars_ parte prin publicatiile
anterioare ale d-lui A. Veress. P. P. P.
70. Beza Marco, Urine ronidnegi la inuntele Sinai i la mdndstirea SI.
Sava, in Boabe de grdu, III (1932), P. 449-465.. Mune ilustratii. Interesant e
portretul din 1696 al lui Constantin Brancoveanu, gasit de autor la Manastirea
Mimtelui Sinai. D. Bodin
71. Bianu I., [Un bilet confidential al lui Napoleon III cdtre Ioan Beildceanu],
in An. Acad. Rom., LH (1932), p. 15-17, 'AT trei planse fotografice. In ajunul
alegerii lui Cuza, probabil la 1858, Napoleon al III-lea scrie agentului roman la
Paris, I. Biilaceanu, un bilet in care ii arata câ fata de opunerea austro-ruso-
anglo-turca impotriva unirii i a printului streiu, el crede cà ar fi mai bine sa se

www.dacoromanica.ro
112 NOTITE BIBLIOGRAFICE

aleaga, deocamdata, un doom roman pe 4-5 ani, care ar fi ales pentru ambele
principate si care n'ar provoca oprzitia hotarita a puterilor, din cauza caractexului
sau provizoriu. P. P. P.
72. Floreseu G. II, Alaiul inmorrndntdrii lui Alexandru N. Sulu voevod la
20 lanuarie 1821, Bucuresti, 1932, 51 p., zo lei. Autorul cornenteaza descrierea
alaiului inmormantarii liii Alex. Sutu, in care sunt indicati boerii care pe rand
urmau sa poarte cosciugul mortului i, ceiace e mai interesant, casele, bisericile
hanurile din Bucuresti, prin dreptul carora urma sa treaca alaiul funebru.
P. P. P.
73. Hofmann G., Griechische Patriarchen und romische Pdpste, Roma,
1932, 8o p., f. pr. [Extras din Orientalia Christiana, XXV (1932)]. Colectie de
documente, unele importante pentru istoria noastrá ; d. e, la p. 247, scrisoarea
patriarhului Ieremia (1583) privitoare la Petre-Cercel, la p. 286-289 scrisoare privi-
toare la Paisie Ligaride. P. P. P.
74. Holban Marie, Quelques notes touchant un rapport du consul de France
a Iassy, Lagan, In Rev. hist. du sud-Rst euvop., IX (1932), p. 367-372. Intinsul
raport al lui Lagan asupra principatelor in 1829 e intemeiat mai ales pe scrieri
istorice germane si franceze (Sulzer, d'Anville) si in primul rand pe cunoscuta
lucrare a lui Carra. P. P. P.
75. Kraner Johannes, Tablouri de stradd din Bucuresti in z88,4, in Cueet
clay, V (1932), p. 318-335 ; tradus de Elsa Herberth.
76. Nikov P., EMI() HenalieCITO ormeatme Ha 61,arapcertH riepHomopcHn 6p-hrt.
ork XVIII otwt., (0 descriere necunoscutd a coastd bulgilresti a Marii Negre
din veacul al XVIII-lea), Sofia, 1932, 6o p. +2 planse, f. pr. (Extras din F0XIIIIH1110,
lvi COOlicKlia ytutheperrren,, XXVIII). Calatoria lui Wenzel Edler von Br
guard, ofiter austtiac, in anul 1786. Textul german al descrierii descoperit de d.
Nikov in Arhivele din Viena este publicat In intregime de d-sa. Autorul
pornind dela Constantinopol descrie coasta Mani Negre in. Bulgaria si Dobrogea.
Cf. la p. 4o leghturile crestinilor din Constanta cu principatele romane (de ase-
menea la p. 43). Calatoria continua in susul Dunarii pana la Galati apoi pe
uscat : la Bucuresti, Curtea de Arges, Chineni si Sibiu. P. P. P.
77. PrIunel Engen 1., Intormatorii lui Goethe asupra Principatelor dundrene,
in Junimea literard, XXI (1932), p. 42-59. Se amintesc stirile despre Moldo-
Valachia, ce Goethe a putut lua din raportul Contelui Carol Fr. Reinhard, numit
consul la Iasi de Napoleon I, in 18o6, care i-a fost i prieten. Al doilea informator
Cristina Reinhard (sotia consulului). Dace.' autorul a stint ca aceste 2 izvoare au
lost analizate la noi (de Maria E. Holban si N. Iorga), dece n'a adancit i eviden-
Vat numai ce a luat Goethe din aceste izvoare ? Acest lucru nu se vede clar din
a rticol. Dan Simonescu
78. Veress A., Documente priviloare la istoria Ardealului, Moldovei i Tdrii
Romdnesti, Bucuresti, 1929-1932, vol. I--IV. [Recenzie favorabila in lituba po-
I lona de P. P. Panaitescu in Kwartalnik Historyczny, XLVI, (1932), p. 412-415].
vezi i DO. 92, 95, 99, 118, 123, 165.

2. DISCIPLINE AUXILIARE

79. BrAileanu 'fraian, filoadia sociald a lui Vasile Conta, in Revista de


pedagogie, II (1932), p. 17-25.
Vezi si no. 88.

www.dacoromanica.ro
BIOGRAPII 113

5. BIOGRAFII
80. Bea Octavian, Muzica romdneascd in Ardeal. Compozitorul Tiberzu
Brediceanu, in Societatea de mdine, IX (1932), p. 9-10.
81. Bu.uioceann Al., Pdrvan singuraticul, in Gdndirea, XIII (1933), p.
1-13, si extras, impreund cu alt esseu, Alegenor. Unul dintre cde mai b15.1-
tatoare incercdri ce avem, pand acum, asupra experientii sufletesti a lui Vasile
Phrvan. D. Bodin
82. Mama Al , Un altro viaggiatore runzeno in Italia : Dinicu Golescu
1824, in II giornale di politica e di letteratura, VIII (1932), p. 350-361. Biografia,
impletitd cu ardtarea activitatii lui D. G. apoi o analizd a pasaglilor privitoare
la Italia, din Insemndri a caldtoriei mele. Dan Simonescu
83. Mateesen C. N., Insemndri despre origina ardeleand a Mitropolitului
Cosrna, in Biserica ortodoxd rorndnd, I, (1932), p. 586-589.
84. Narly C., Viala Si opera lui Vasile Conta, in Revista de pedagogic, II
(1932), P. 49-84.
85. Pocitan Veniamin Barlficleanu, Arhicreu, Episcopul Melhisedec, ca colar
in senzinarul dela Socola, in Biserica ortodoxd ronzdnd, L (2932), P. 337-347.
86. Sadoyeanti Mihail, Ion Creangd, in Adeverul lit. i artistic, XI (1932),
s. II, no. 625, P. 1-2.
87. 'Penguin N., Prolesorul loan Popescu, _zoo de ani dela na,sterea lui, in.
Revista teologicd, XXII (1932); p. 228-2V. Post profesor la institutul teologic
pedagogic din Sibiu. Vezi i p. 397-400. D. Bodin
88. Theogoreseu Barbu, Nicolae Iorga, Bucuresti, 1932, 71 p., un portret
si un autograf, f. pr. In multe pdrti informatia autorului lash de dorit. Cu
privire la familia Iorga, bundoard, se afirmd cd, in linie bhrbdteasch, li gdseste
obarsia in Peninsula Balcanich de unde, in sec. al XVIII-lea, chtiva membri
au plecat in Moldova ; iar pe de alta, in linie feminine, se coboard, prin Arghi-
ropol, din Bizant i prin Drdghici, din Muntenia (p. 7-9). Ar fi trebuit sh se discute
originea bulghreasch, a acestei familii, plecindu-se dela memoriile li notele con-
temporane ale paharnicului Sion (Arhondologia Moldovei, p. 116) i sd se tind
seama de inshsi afirmatiile mai apropiate de adevdr, prin faptul cd sunt mai
recente, ale chiar profesorului Iorga potrivit chrora este si boer" moldovean si
Oran" cu un intreg sir de strdinosi Costea, Bucur"... depe aceleasi meleaguri
[Credinta mea, Bucuresti, 1931, p. 21, 35.]. Citatiile din Iorga singure dau fatd
cdrtii. Dela autor, pentru convingere, reddrn chteva fraze. E suficient sa po-
menim familia Nacu, destul de veche, iata numai pe Constantin Nacu, insoti-
torul pribeagului domnitor Gheorghe Stefan prin Suedia si Anglia Din aceste
familii, unde preocupdrile literare nu sunt streine, veni pe lume Nicolae Iorga
la 5 Iunie (st. v.) 1871 in strada Copoului in Botosani" (p. 9) La toate acestea
se adaugh o noud anomalie in viata noastrd sociald : patima politicd loveste In
Coroand 'And la distrugere, in locul ei o Regenth." (p. 46-47). Aceste randuri,
nu sunt decht desvoltarea unei conferinte tinute la Teatrul National pentru a
shrbdtori cei 66 ani ai sdi, fac parte din o lucrare mai vast& apar intr'o vre-
me tulbure" (p. 5-6). Nddajduim ch in lucrarea mai vastd" vom fiscutiti de epoca
a lui Eli-tde" (p. 5) i cd, folosind un condeiu de limbh. nou" (p. 40), asa cum
)

a isbutit maestrul a chrui viatd o descrie, autorul va face sd se steargh din mintea
cititorilor imaginea detestabild ce i se proecteazd prin acest volurnas-aviz.
D. Bodin
8

www.dacoromanica.ro
114 NOTITE BIBLIOGRAFICE

89. Xeni C., Take Ionescu, Bucuresti, Universul, 1932, ed. a II-a, 502 p.
+ilustratii, 15o lei. 0 carte aleasa : documentata 0 bine scrisa. D. Bodin
Vezi i no. 103, 149, 155, 157, 158, 161, 164, 167.

4. ISTURIE POLITICA 1 DIPLOMATICA

90. Biatowieiska W., Stosunki Litwy z Moskwy w pierwszej pokwie pano-


vania Aleksandra Iagielloniczy (1492-1499), [(Legaturile Lituaniei cu Moscova in
prima jumatate a domniei lui Alexandru Iagieleonul (1492-1499)], in Ateneum
W ilenskie, III (T930), 1932. p. 726-785.Amanunte asupra legaturilor diplomatice
in privinta expeditiei dela Codrul Cosminului (497). P. P. P.
91. Cialdea Lilio, La politica estera della Romania net ;uarantennio prebel-
lico, Bologna, Licinio Cappelli, 1933, 289 p., en o introducere de N. Iorga, 15
lire. Se va recenza. D. Bodin
92. Deak Imre, Az elsii magyar-ronidn konf5denicids tervek (Primele pla-
nuri de confederatie ungaro-romana), in Magyar Kisebbség, XI (1932), p 330-340,
375-392, 456-467, 504-512, 538-547, 6o1-6o8, 630-638, 668-675, 722-724. Ana-
liza proectelor de confederatie romano-ungara, dintre 1848-1852. Activitatea
barbatilor de stat maghiari (L. Kossuth, Contele L. Teldci) i romani (Al. Golescu,
Heliade-Radulescu, Balcesen s. a. pentru apropierea româno-ungara. Cauzele
insuccesului confederatiunii. A. P. Todor
93. Filitti I. C., Banatul Olteniei i Craiovestii, Craiova, 1932, VII+123 p.
si o tabla genealogica a Craiovestilor, f. pr. ; extras din Arhiv. Olteniei. Studiu
de sintezd temeinic ; rezultat al unei cercethri indelungate i sistematice, ale carei
roade au fost impartasite cititorilor, de multi vreme, incepaud cu Craiovestii
[Cony. lit., LIV (1922)] ; si continuand cu Barni i Caimacanii Craiovei [Arhiv.
Olteniei, III (1924)] si Banii Tdrii Severinului si banii Olteniei [Arhiv. Olteniei,
VI (1927)]. E discutabil clack Stan si Craciun, ,,bani Tismenski", se pot intercala
intre Banii de Severin i Banii Olteniei ; dupd cum e hazardata o insirnire a re-
sedintelor taniei : SeverinJiuTismanaJiu--Craiova. Acestia, ca atatia
altii, erau bknisori (p. 19, 33). Braila e numele unei 1)k:dun a Ftatului intre ho-
tarele Strehaii, nu al unei mahalale a orasului (p. 19). D. Bodin
94. Filitti If. C., 24 lanuarie 1859. Adevdrul istoric, in Adeverul, 24 Ianua-
rie 1433.
95. Filitti 1. C., Frdmantdrile politice si social' izi privcipatele romdne de la
1821 la 1828, Bucure§ti, A§ezeimkntul Cultural Ion C. BrAtianu, 1932, 192 p.,
f. pr. Lucrarea are patru capitole mari : I. Principatele romane i eteria gre-
ceasca la 1821 ; II. Principatele romane sub ocupatia turceasck, 1821-1822 ;
III. Domniile pámantene, 1822 1828 i IV. Rezultatele. Urmeaza o anexa,
indicele i indreptari i adkogiri Se va recenza.
. D. Bodzn
06. Fatino G., Les missions de Goluchawshi et de Billow cutpris du roi Carol
I de Rounzanie, in Revue d'histoire diplomatique, XLVI (1932), p. 275-291.
97. Inanhiu Al., Pregdtirea politicd a rdsboiului 1916-1918, in Rorndnia
oiBterd, LXIX. (1932), no. 6, p. 56-69 ; 110. 7-8, p. 46-56 ; no. 9, p 32-55.
98. Ior9a N. Carol I-tu, o caracterizare, in Cuget clar, V (1931), p. 353-360 ;
si extras.
99. Iorga N., Etudes sur l'avant guerre, in Rev. hist. du sud-est europ., IX
(1932), p. 35c-366. Analiza a memoriilor diplomatilor C. Dumba (austriac)
Fr. Rosen (gei man) care an functionat in Romania in preajma rázboiului. P. P. P.

www.dacoromanica.ro
ISTORIE SOCIALA 115

too Iorga N., Les Roumains et Napoleon I, in Rev. hist. du sud-est europ.,
IX (1932), p. 129-130.
Ior. Lupit 1., Atacul regelui Carol Robert contra lui Basarab cel Mare, 1330,
Cluj, 1932, 22 p. + I I figuri, 30 lei. (Extras din Anuar. Com. Mon. Ist. Sect., pt.
Transilvania, 1930T-1931).
102. Medlieott W. N., The recognition of Roumanian independence, 1878
188o, in The Slavonic rewiew, XI (1933) p., 354-372. Studiu important bazat in
mare parte pe documente inedite dela Foreign-office. Articolnl urmeaza.. P. P. P.
103. Puzyna I., Korjat i Korjatowicze (Coriot i Coriatovicii), in Ateneum
Wilenskie, VII (1930), Wiloo, 193 p. 425-454. Iurie Coriatovici apare in acte
la 1352 si la 1366. Ca principe al Podoliei e vasal Poloniei. Autorul admite domnia
lui in Moldova pe baza datelor cunoscute. P. P. P.
104 Biker T. AV., The making of Roumania, Oxford 1931, 592 p [Recenzie
critica in limba engleza de R. W. Seton-Watson, in The Slavonic Review, XI
(1931) P. 472-474].
105 Some5an L., Legilturile teritoriului Bistrifei cu Moldova, in Societatea
de mdine, IX (1932), p. 174. Cu urmare.
106. Temperley H., The treaty of Paris of 1856 and its execution, in The
Journal of modern history, IV (1932), p. 387 si urm., 523-543.
107. 'Zdan M., Stosunki litewsko-tatarskie za czasdw Witolda (Legaturile li-
tuano-tatsre. in vremea 1.94_ Vitold), in Ateneum Wilenskie, VII (193o), Wilno, 1932,
p. 529-601.
Vezi si no. 71, 110, 118, 723.
5. ISTORIE SOCIALA
108. Stahl II. IL, Vatra satului Cornova, In Arhiva pt. giintasi ref. sociald,
X (1932), p. 118-134, cu mai multe schite i planse.
Vezi si no. 64, 117.
6. ISTORIE ECONOMICA
109. Biró Vence], Erdélyi harmincadok a XVIII sz. eleién (Ilarmintii ar-
delene dela inceputul secolului al XVIII-lea) in Vasdrnap, XV (1932), no. 25- 26,
P. 491-492. Harmintia (tricesima) era vama care se lua la granita. Oficii tri-
cesimale in Ardeal erau spre sud la : Bran, Brasov, Timis si Sibiu. Pentru sarea
care se exporta, spre apus : la Orastie, Deva, Vulcan, Lipova si Caransebes.
Spa. nord : Cluj, Manastur, Sigliet. Spre Rhsarit : Bistrita, Lapus, Dej i Bodza.
Organizarea i functionarea lor in legatura cu Erariul. Comertul i companiile ,

grecesti, conventii i bacsisuri. A. P. Todo,


110. Frosaki Guido, La crisi della Roniania, in Ii giornale di politica e di
letteratura, VIII (1932), p. 3-14. Pareri pesimiste, alteori gresite, cu privire la
situatia politico-econotnica a Romaniei. Dan Siillonescu
oi. Iorga N., Pretinsa cdldtorie agricold" fa Europa a unui boier ro-
man /a 1776, in Rev. Ist XVII (1931), p. 301-302.Parohul din Kupferzell
ascunzandu-se sub numele unui nobil valah, Roman, descrie diferite regiuni din
Germania. Acest fapt denotal legaturile intre tbrile noastre si Germania. C. Grecescu
112, lorga N., Venituri si cheltueli, in Cuget clar, V (1932), p. 277-303 ; si
extras. Stint lectiile facute la Universitatea populara din Valenii de Munte
in 1932. Cap. XVI se ocupd de Sisternul fiscal romhnesc", (p. 298-299?.
D. Bodin

www.dacoromanica.ro
116 NOTITE BIBI.IOGRAFICE

113. Teodorescu G. Dem., Monopolul tutunului in Romdnia la 1837, in Cele


trei Cri,suri, XIII (1932), p. 19. Se publica o propunere a lui Karl von Hertl
din 5 Nov. 1837 catre Mihail Sturdza, voevodul Moldovei, pentru instituirea
monopolului tutunului. D. Bodin
114. Totomianz V., Note di viaggio di tin cooperativista, in.l'Europa Orientate ,
XII (1932), P. 349-355.Impresii cu privire la miscarea coopertaista in Basarabia
in special si in Romania, in gener. Extragem dintre acestea Aceasta frumoasä
tard, mcd pntin conoscutd, este, dupd Franta, tara cea mai bogata. din Europa"
(p. 352). Romania este o Ora plind de bogatii naturale. Ei ii lipseste numai stiinta
si organizatia. Prin stiint'd nu intelegem i constiinta, pentru ca stiinta fail con-
stiintal a fost considerata nula de marele scriitor francez Rabelais" (p. 355).
Dan Simonescu
115. Zane G., Economia de schimb in principatele romdne, Bucuresti, 1930.
[Recenzie in limba polona de I. Adamus in Rocznikidziefozv spoteczniych i gospo-
darezych, Lw6w, II (1932), P. 448-4493.

7. ISTORIA DREPTULU1 J ORGANIZAREA ADMINISTRAT1VA

116. Bobtehev S. S., La situation de la femme selon ancien droit bulgare


et rounzain, Sofia, 193x, 18 p., f. pr. Critica a lucrarii lui G. Potino, Etude
sus, la situation de la femme clans l'ancien droit roumain, In Revue hist. du droit
francais et etranger, 1931. P. P. P.
117. Bobeev S. S., TIMM LI captain 1113 otiaaernoxo yuparmeaue 101 (Tarn-
peuelta Bwrapun (Titluri i dregatorii in adininistratia provinciald a vechii
Bulgarii), in Hamelin" lot noTopnnecHoTo Apyarecno, XI-XII (1932), p. 228-248.--
Autorul analizeazd dupa hrisoavele bulgare din secolele al XIII-lea si al XIV-lea
titlnrile boliari, zobatniki, vladaltzi, jupani, prahtozi, catepani, kefalia, voevozi,
prinzikeri, knezi, kmeli. P. P. P.
118. Giannini Amedeo, L'acordo per l'interpretazione dell'art. 9 del concordato
rumeno, in l'Evropa orientate, XII (1932), p. 361-377.Se publica textul (francez)
al acordului privitor la interpretarea art. 9 din Concordatul din to Mai 1927, intre
Sfantul scaun i guvernul roman. Se mai reproduc i ,.Statuts du conseil du dio-
cese catholique de rite latin d'Alba Julia". In introducere se face istoricul concor-
datului (io Mai 1927) i analiza noului acord (30 Mai 1932), aratandu-se impor-
tarrta lui politica. Se insista asupra politicei impaciutoare cu privire la oficierea
serviciului divin In biserica Universitatii din Cluj, care va fi deschisa ortodoxilor,
Duminicile si la sarbatorile nationale, iar ritului latin in zilele Sf. Maria (15 Aug.
si 8 Sept.). Dan Simonesca
119. Solociew A. V. IeJtall 110nit enomeinns 6-yrapenor upana (Tin non isvor
pentru dreptul bulgaresc), Belgrad, 17 p., f. pr. [Extras din Apian sa
1931,
upastie n Apynicrnne irayae, XL (1931)]. Analiza a cleme ,telor privitoare la
vechiul drept bulgar in hrisovul lui loan Asan al II-lea pentru Vatopedi, pu-
Wiest de M. Lascaris. P. P. P.
120. Soloview A. V., ICapa sa y6.ifiaso en 11113alrfirIMOMI, ii CJI:1132IICKOMI3 npasi
(Pedeapsa cu moartea In dreptul bizantin si in cel slay), Belgrad, 1932, 21 p., f.
pr. (Extras din Preaare narutaro IfricTuryTa Frb BI3srpard, VII).

www.dacoromanica.ro
ISTORIA BISERICII 117

8. ISTORIA MILITARA

121. Pantazi Const., Colonel, Bdtdlia de la Sibiu, in RonidniaMilitard,LXIX


(1932), no. ro, p. 66-85; no. 1-1E2, p. 3-20, cu 3 sehite geografice.

9. ISTORIA BISERICII

122. Hodin D., Episcopia Strehdii, in Datina, X (1932), p. 139-153; si ex-


tras. Este vorba de episcopia din secolul al XVII-lea. Despre cea veche,
din veacul al XV-lea, se spune cã trebue stearsa pentru totdeauna din istoria
bisericii romanesti". Studiul conchide, pe baza marturiilor cunoscute, ca acest
scaun episcopal a durat, sigur din 1673 -- intre 17 Ianuarie i inainte de 15
Aprilie" pasta la 27 Aprilie 1675 ; mai mult sigur decal probabil pana la sfar-
situl lui Noemvrie 1678 i posibil pang inainte de 5 Mai 1688. Apoi, identifica
pe Daniil Episcopul Strehaii, aratand cd acesta nu e tot una cu Daniil Andrean
Monahul din Tara Panoniei i cu Proin Sofia Daniil mar[torn cum s'a crezut
pane: acum. Stabileste hotarele eparhiei i veniturile episcopiei. Starneste, In cele
din urma, asupra caracterului efemer al acestui scaun episcopal, care a fost facut
pentru un prieten striin din Ora Moldovei", sters ca figura culturall al
lui Grigorie Ghica Voda. C. Grecescu
123 Ciuhandu Gh., Din trecutul Gatolicismului in Ardealul romdnesc, U.
Unirea Ardelenilor, un sclavaj bisericesc i un prefudiciu politic, in Biserica
ortodoxd romdnd, L (1932), p. 238-246, 300-306.
124. Museteanu I., Preot, Documents grece>1i privitoare la mándstirile Inc/a-
nate, in Biserica ortodoxd romand, L (1932), p. 139-143. Se publica, insotita
de traducere rornaneasca, Gramata Patriarhului Chiprianos al Alexandriel care
egurnenul Meletie dela manastirea ilatari din Bucuresti, cu data de 2 August
1779. D. Bodin
125. Poeitan Veniamin BArliideanu, Arhiereu, Vechea episcopie a Hotinului,
in .Biserica ortcdoxd romdnii, L (1932), p. 14-22, ro6-118, 598-208, 295-299, 577-
585, 712.720.
126. Iluffini Fr., La Polonia del cinquecento e le origini del Socianianismo,
Milano, 1932, 14 p., f. pr. [Extras din La Culture, XI (1932)] Studiu asupra
socianismului, miscarea religioasa care are ecou si In Ardeal. P. P. P.
127. Simioneseu Al., leonom, Documente privitoare la schitul Zagavei"
din lud. Lasi, in Biserica ortodord ronicinci, L(1932), p. 363-364.
128. Soloview A. V., HeTopin pyceliaro monamecTna as Aeowl; (Istoria mo-
nahismului rusesc la Athos), Belgrad, 1932, 20 p., f. pr. (Extras din 3arniem
PyccHaro Harniaro thi('rnTrra wi, litarpa,rh, VII). Se dau indicaii i asupra
danillor dornnilor romani care manastirile dela Athos. P. P. P.
129. Voniea N., 0 ctitorie ardeleand in Idobrogea. Mdndstirea C000f, jud,
Tulcea, in Revista teologicd, XXII (1932), p. 337-345.
Vezi si no. 66, 73, 83, 85, 118.

10. 1STORIA ARMOR

130. Alpatov M. si Brunov N., Geschichte der altrussischen Kunst, 2 vol.,


Augsburg, 1932, 423 P. + 445 planse, 45 marci.

www.dacoromanica.ro
118 NOTITE EIELIOGRAFICE

131. Balogh Johin, A lasz fallestményelt Gyulafehdrudrt (Picturi murale


italienesti In Alba-Iulia), In Erddlyi Mlizeum, XXXVII (1932), p. 328-331. In-
cercare de a stabili originea si data aproximativa a frescelor din catedrala ro-
mano-catolica, ivite cu ocazia restaurarii. Fresce toscane, executate intre 1512
1524, din ordinul i pe cheltuiala episcopului Pr. Várday. A. P. Todor
132. Driighiceanu V., Sdpdturile din Buda, Lapos i Tisdu-Buthu, In Bulet.
COM. Mon. 1.5t., XXIV (1931), 1932, p. 158-776, CU 39 figuri. Descrierea
rezultatului sapaturilor care au dat la iveala resturile ctitoriilor doamnei Neaga
a lui Mihnea Turcitul. Se dau lecturile i traducerile inscripfiilor pietrelor de
mormant i descrierea bijuteriilor gasite in mortninte. P. P. P.
133. Ghiea-Budesti N., Mdndstirea Cotnzeana, in Bulet. Com. Mon. 1st.,
XXIV (1931), 1932, p. 177-180. Mandstirea Cotmeana de azi este vechea cid-
dire din vremea lui Mircea, dar cu adausuri posterioare. Tipul arhitectonic este
bizantin cu influente decorative din arta medievala bulgard If sarba. P. P. P.
134. Iorga N., Miniaturi romangti in secolul al X VII-lea, in Bulet. Com.
Mon. 1st., XXIV (1932), 1932, p. 145-153, CU 28 figuri in text.
135. Iorga N., Noi obiecte de az tel giisite la lerusalirn in mdndstirea SI. Sava.
;si la muntele Sinai, in .Bulet. Com. Mon. 1st., XXIV (193i), 1933, p. 181-187, CU
17 figuri.
136. Iorga N., Piatra cle mormdnt a lui Sevastos Chimenitul din Trapezunt,
in Bulet. COM. Mon. Ist., XXIV (193i), 1932, p. 154-155.
137. Itomaneseu Marcel, Monumente romdnesti la Stambul, Bucuresti, 1932,
15 p. [Extras din Boabe de grau, (1932), Iunie]. Articol pretios atat prin in-
formatiile ce cuprinde cat i prin indemnul la cercetki noi pe care-1 dd. Se des-
criu resturile de monumente romanesti din Stambul, anume : 1) Bogdan Serai,
din care nu s'a mai pastrat decal partea cea mai veche, paraclisul i acesta in
ruine. 2) Vlah Serai, legatia domnilor munteni, din care n'a mai rdmas decat
absida bisericei Sf. Panaghia. Aceasta biserica, ctitorie a lui Caragea, posed&
o interesantà colectie de hrisoave domnesti", din anii 1759-182o, prin care
voevozii Moldovei i Tkii Romanesti fac danii de vinarici sau bolovani de sare
manastirii Vlah Seral sau man5stirii Megaspileon din.Moreea. Se reproduce in-
ceputul hrisovului din 3o Julie 1798. 3) Biserica SI . Gheorghe din Banal', ctitorie
a Cantacuzinestilor munteni i metoh al Patriarhiei de Ierusalim. Se afla aci
informatie extrem de importanta peste 1500 de volume manuscrise cuprinzand
opera importante, dintre care multe au legatura cu. istoria noastra. Catalogul
lui Papadopulos Kerameus nu pomencste deck o treinze din aceste manuscrise.
Catalogul manuscris al acestor volume trebuie nurnaidecdt copiat ,si depus la Aca-
demia Romdnd. Biblioteca acestei biserici cuprinde i multe lucrári tipkite care
vor trebui cercetate. [In arhiva metohului se pastreaza multe documente romanesti
dintre care tranue relevate 20 de hrisoave moldovenesti din anul 1462-1714,
foarte frumos sense si fin inluminate]. 4. I3iserica Sf. Maria Muhliotisa, ajutata de
domnii nostril : Dimitrie Cantemir i-a fost epitrop intre 1705-1710. 5) Palatul
lui Dimitrie Canfemir din care n'au mai Lamas azi cleat patru arcade" pe zidul
de reazam al terasei bibliotecii metohului i o semi arcada situata la spatele
bibliotecii". Articolul d-lui Romanescu e un argument in plus pentru infiintarea
unvi institut de cercetari istorice la Stambul i pentru creiarea unei catedre de
lirubd si istorie turceasca la una din Tiniversitatile romanesti. C. C. G.
138 Strzygowshi I.. Die altslavische Kunst. Bin Versuch ihres Nachweises,
Augsburg, 1932, 212 p. +263 figuri, 3 planse in culori, 35 mkci. (In colectia Bci-

www.dacoromanica.ro
ISTORIA LITERATURII 119

&age für vergleichende Kunsitorschung vom kunsthistorischen Institut der Universit.'t


in Wien).
139. $tefänesen I. D., Le roman de Barlaam et Joasaph illusive en peinture,
in Byzantion, VII (193z), p. 347-369+15 planse fotografice. D. Stefanescu a
descoperit prima reprezentare In iconografie a celebrului roman medieval pe cu-
pola interioarà a clopotnitei mhnhstirii Neamtului. Pictura dateath dela ince-
putul secolului al XIX-lea dar e o refacere a unei picturi vechi (poate din se-
colul al XV-lea). Origina iconografich a scenelor pare a se lega mai mult de or-
namentatia civila a palatelor bizantine, cleat de cea pur bisericeasch. P. P. P.
140. Tafrali 0., Monuments byzantins de Curtea de Arges, Paris, Geuthner,
1931. 1Recenzie in limba francezh de G. de Jerphanion, in Orientalia Christiana,
XXVIII (1932), p. 260-265. Recenzie favorabila in general. Recenzentul face
rezerve asupra datárii picturii, dela Biserica domneasch, care dupà d-sa ar fi
din sec. al XIV-lea si nu din al XIII-lea ; respinge lectura pseudo-inscriptiilor
zugrAvite de pe mantiile sfintior, care sunt simple ornatnente i deasemeuea
aratá cá episcopia de Arghis din secolul al IX-lea din Notitia lui Leon cel intelept
nu este Curtea de Arges, ci o localitate din Armenia, precum i alte rectifichri
de detaliu. ARA recenzie defavorabilh a aceleiasi lucrari de G. Bals In Byzantion,
VII (1932), p. 599-607, priveste numai partea arhitectonich a studiulni. P. P. P.

I I . ISTORIA LITE R ATURII


Studii si texte
141. Alecsandri V., Teatru. Comediile, Craiova, Scrisul Romanesc, 1933,
449 P., f. pr., editie comentaa de Alecsandru Jordan, in Colectia Clasicii rorndni
comentali. Textul cantonetelor Barbul L'autariur Herscu Boccegitil" ;
al vodevilurilor Peatra din cash", Rusaliile", Uinta in Iasi" ; al comediilor
Iorgu dela Sadagura", Boieri i Ciocoi". Textul, reproduchndu-se duph edi-
tine ingrijite de Alecsandri insusi, este cel autentic, lipsit deci de imperfectiunile
strecurate in editiile curente. Comentarea este bine f hcuth prin numeroase note,
explichri de cuvinte, de situatii, astfel eh ea ajuth muIt la intelegerea operii.
La inceput (p. 3-38) un studiu de sintezh asupra comediilor publicate in volum.
Ceeace ridich insh valoarea acestei editii este ideea fericith de a publica cele it
scrisori ale lui duph editia din 1875 care cuprind cele mai de seami. ele-
mente privitoare la moravurile epocei in care s'au scris comediile, la procedeele
literate ale autorului, la scopul pe care ea il urmArea, in sihrsit la inconvenientele
de care se lovea in creearea primelor productiuni dramatice romanesti.
Dan Simo...escu
142. Bogdan-Dniefi G., Poetii ardeleni in anii 1877-78, in Datina, X(1932),
p. 103-105.
143. (.7filineseu G., Alexandru Ldpusneanu, Proect erninescian, in Adeverul
lit. si artistic, XI (1932), S. II, no. 620, p. 5-6 si no. 621, p. 4.
144. Ciilinescu G., Eminescu si Machiavelli, in Roma, XII (1932), no. 2,
p. 6-16. -- Se cuprinde s,i o traducere datorith lui Eminescu din II principe",
sub titlul dat chiar de poet Ideile lui Machiavelli". D. Bodin
145. Ciorfineseu Al., Italia in literatura romdneascd, in Roma, XII (1932),
no. 2, p. 17-28 ; no. 3, p. 15-26 ; 110. 4, p. 4-11. --Cu urmare.
146. Eminescu M., Wybdr poezyj i poonatow, Warszawa, Nakladem Ksig.
garni P. Hoesicka, 1933, 123 p., f. pr. Traducerea se datoreste domnului T.

www.dacoromanica.ro
20 NOTITE BIBLIOGRAFICE

Zegardlovicz, care, indepartandu-se de factura versului eminescian, da, totusi


cateva traduceri reusite din poetul roman. Studiul biografic ii alcatueste.Nirvana
lui Caragiale 1i introdncerea o face d. lorga. Al. Iordan
147. Graur fir., Tribut de recunostintd : Un poem al lui G. Asaki Inchinat
apelor de Karlsbad, in Adevdrul lit. si artistic, XI (1932), S. II, No. 624, p.1-2.
148. Iorga N , Roerneensche Kunst en Letterhunde, synthetische vergelijkingen,
vertaling von Jack Gaster en Dr. P. Valkhof, N. V. Leiter-Nypels Maastricht,
2932, ro8 p +LXIX ilustratii, f. pr.
149. Isopeseu Claudio, Il viaggiatore Dinicu Golescu in Italia (estratto
dalla rivista L'Europa Orientate, no. 5-8, 1932), Roma 1932, 35 p. Autorul
face o amanuntita analiza, a cdrtii boerului Dinicu Golescu, Insemnare a rdldtoriei
mete in anii 1824, 1 25 si 1826, Buda, 1826, traducand in italieneste pasagiile pri-
vitoare la Italia. Se arata : occidentalismul ideilor boerului patriot, firescul ex-
presiunilor, la care s'au adkogat 1i cateva italienisme i exactitatea celor descrise.
La inceputul studiului sunt ederi generale asupra calatorilor romani printre
straini, insotite du precise informatiuni bibliografice. La sfarsit d. I. analizeaza
sumar celelalte opere ale lui D. G., aratand rolul lui in miscarea literara, ziaristicá
si culturala din prima jumdtate a sec. al XIX-Iea. D. I., continuand sa informeze
strainatatea despre anumite aspecte ale civilizatiei noastre, aduce un folos real, atat
literaturii i patriei romanesti, cat si strainilor care-1 citesc. Dan Simonescu
150. Lasearis M., L'abbd Grdgoire et la Grice, Paris, 1932, 16 p., 1, pr.
(Extras din La Revolution francaise, 1932). Cunoscutul episcop de Blois, scriitor
religios dela inceputul veacului trecut, era un convins tilT eiiu, pi- a avut legaturi
cu multi Greci care au jucat un rol si In principate ca I. Rizo-Nerulos, Panaioti
Codzica i altii. P. P. P.
251. Lawrence Al., Observafiuni asupra unei elegit a lui Asachi, in Viala
Rornineascd, XXIV (1932), no. 5-6, p. 97-100. Analiza. comparativa, dar necom-
pieta, intre Pe tintirimul unui sat" a lui Asachi i Elegie scrisá intr'o curte de
bisericä la tail" a lui Thomas Gray, preromantic englez. Tot nu se precizeaza in
ce limba a citit-o Asachi. Dan Simonescu
152. Marian L., Activitatea publicisticd a lui B. P. Ha,sdeu, Chisindu, 1932,
16 p., lo lei.
153. Marian Liviu, Hasdeu si Tolstoi, in Viala Basarabiei, I (1932), no. r,
p. 11-17. Paralelk.
154. Muriira,u D., Erninescu u clasicismul greco-latin (Catevanoi contributii),
in Fdt-frum.os, VII (1932), p. 115-141. Si extras. Studiu foarte documentat
in care se arata cà Eni., in epoca 1877-80, a incercat traduceri din Iliada, Odi-
seia, din odele i epistolele lui Horatiu. Se publica toate aceste traduceri, care
oferd un material bogat in legktura cu procesul de creatie artistica i cu puterea de
asimilatie a elementelor literare clasice, la liminescu : el tindea spre o inoire a
artei hi, proprii prin clasieism. Dan Simonescu
155. Oritz R., Poeti ru,neni contemporanei, in II giosnale di politica e di let-
teratura, VIII (1932), p. 254-266. I. Pillat, traditionalist ; I. Minulescu, precur-
sor al poeziei moderniste ; A. Maniu, delicat si de o sensibilitate exageratA ; C.
Balthasar, modernist ; G. Bacovia, trist ; Ilarie Voronca cu o imaginatie neintre-
cutA ; T. Arghezi, cinic, exponent al generatiei actuale ; I. Barbu cu poezii, in urmA,
de o rigiditate timntificá. DatoritA spiritului critic al autorului, poezia roinfinA
contimporanA va fi cunoscuta, in ce are mai caracteristic i peste hotare.
Dan Simonescu

www.dacoromanica.ro
ISTORIA LITERATURII 121

156. VilIat 1., Poezia lui Duiliu Zamfirescu, in Gdndirea, XII (1932), p.
203-21o.
157. Predeseu L., loan Creangd : i. Vigo, 2. Opera, Bucuresti, Bucovina,
1932, 182+260 p., cu un arbore genealogic al familiilor Creang i Ciobotariu,
I. pr. Volumele au circa 130 p. de citate ; unele cuprinzand capitole intregi.
(Cap. 2 §i 3 din vol. I, bunaoara). Cateva lucruri noi semnalam in Note la tabloul
genealogic" (I, p. 9-27) ; Creanga diacon" (I, p. 51-63) ; Creanga institutor si
educator" (I, p. 68-80) i Autor de manuale didactice" (II, p. 162-177). Polo-
sitoare, bibliografia (II, p. 226-254). Cartea e prost scrisa. In privinta aceasta
autorul a creat o opera de humor care stA la inaltitnea scrierilor povestitorului
din Humulesti. Probe. Pe pagina ro a vol. I autorul Ii citeaza aceleasi articol
aceasi pagina. de zece on, asa: 7. Ion. Vezi Lucian Predescu, Date inedite, p.
451 ; el e lucrator de pamant", deci taran, in Pipirig (L. Predescu, Date ine-
dite, p. 451) ; xi. Vasile. Vezi L. Predescu, Date inedite, p. 451; era lucrator
de pamant" in Pipirig. (L. Predescu, Date inedite, p. 451)" ; iar in capitoltil
respectiv se citeaza, in aceleasi chip, de 66 de on. Ca inaltime de cugetare si
ca interpretare originala citam : In Amintiri I existé. numai un singur aspect
social. 0 pupaza dintr'un porn obisnuia sa cante cu regularitate in fie care di-
mineata si la o anumitá ora. i pentruca la tarà nu exista ceasornice, cantecul
pupazei devenise orologiu pentru tot satul. Asa-cd, atunci cand Creanga turd
pupaza, tot satul se scandalizeaza. Iata un sirnbol, dupa cum numeroase sunt
simbolurile de la tara intre mn i celelalte vietuitoare" (II, p. 28-29). Si in sfarsit,
cateva perle de vocabular : primul debut" (1, p. 128) ; extremul maxim" (II,
p. 61) ; mielul" caprei (II, p. 65) ; cantitate d. ireal" (II, p. 76) ; se suprapun
deasupra" (II, p. 93) ; inedit publicat in Flacara"... (II, p. r42, nota r). Dar
tabloul cu frumuseti de soiul acestora se poate lungi cat intreaga carte. Din acest
punct de vedere lucrarea se citeste cu foarte multa plicere. [Vezi i recenzia
d-lui Ovidi a Papadima din Calendarul, II (1933), no. 304 de Vineri 24 Fe-
vruarie] D. Bodin
158. Predeseu L., Vasile Cdrlova si Al. Sihleanu, Bucuresti, Biblioteca
Dimineata, no. 158, 117 p., 8 lei. Introducerile, la reproduceri din operele
poetilor prezentati intr'o editie populara, sunt republicate din Cony. lit., LXIII
(193o), p. 852-868, 960-968, dupa care vom i cita. Afirmatiile autorului sunt
in cea mai mare parte, eronate, i vina creste and e vorba de o editie care se
adreseazA multimii ce asteapta. lucruri definitiv castigate pentru stiinta si tot-
odata de pArti dintr'o Enciclopedie a literaturii lonidne ce se pregateste (p.
852, 960). Patru cazuri, pentru a ilustra greselile ce populeaza aceste cateva pa-
gini. Se afirma cà pe Zamfirache Sihleanu il gasim... candidand la locul de ad-
mithstrator al judetului Putna, dar nu reuseste" (p. 961). Controland trimiterea,
aflam in Anul 1848, vol. II, p. 268-269, cum consulul rus Kotzebue trimite din
Focsani, la 3 lune 1848, o ,scrisoare Mitropolitului Neofit, instiintandu-1 ca face
une visite au Commandant en chef des troupes impériales" i ca a insarcinat
pe Theodore Popescu de se charger de pourvoir S. tous les besoins de l'armée,
du moment de son entrée en Valachie". i adauga : en outre, pour eviter tous
les conflits, un employe actif soit nommé Administrateur du district de Slam-
Rimnik, et je pense que le Paharnic Sihleano serait celui qui reunirait les qua-
lites requises de cette tache". Cu 5 ani inainte crede pe tatal poetului deputat
de Ramnicu-Valcea" ; casi cand Slam-Ramnic aceasta ar fi insemnand (p. 961). Pe
piatra mormantala a liii Alexandru Sihleanu sunt opt versuri, nu patru (p. crOr

www.dacoromanica.ro
122 NOTITE I31BLIOGRAFICE

Armonii intime, ed. II, 1871, p. III). Cu gandul ca a facut o descoperire, all-
torul marturiseste : mai avem cunostina. de o poezie nepublicatli In volum, in-
titulatd : Ce e mai dulce 'n hone, i publicata in Conevidia, 1, 24 Martie 1857, 1)-
59" (p. 965, n. 4). D. Ion Gane insa in Lird de argint Sihlea,424, citat Ca neutilizat"
(p. 966), a publicat-o, dupg Concordia", la p. io-ii. Nota I, p. 967 ne previne
cu privire la o parte a bibliografiei : o numesc neutilizabild", deoarece intr'un
studiu critic nu pot aduce decat proprfile mole pared". i noi vrem sa dovedim
ca autorul are pareri destul de originale". D. Bodin
159. Printz W., Gilgantesch und Alexander, in Zs. der deutsclten IlIorgen-
landischen Gesellschaft, X, (1931) p. 196-206. Despre filiatiunea redactiilor me-
dievale latine si germane ale acestei naratiuni. A. R.
i6o. Radu C., Goldoni In Roiminia, in Roma, XII (1932), no. 1, P. 31-34-
161. Salvini L., Ion Creangd, In l'Europa Orientate, XII (1932), p. 384-419,
458-488. Studiu pretios, mai ales pentru straini, al vietii lui Creanga. i altul,
mai general, al operii lui : analiza Povestilor si a Amintirilor. La sfarsit, cand se
arata locul lui Creanga In evolutia literaturfi romane, se da i o privire generalli,
dar exacta, asupra ei, dela origini pand in zilele noastre. Pentru o parte a vietii
lui Creanga autorul foloseste cu fabdare Amintirile, pentru rest se foloseste de
cartea lui J. Boutière, dar se exagereaza rolul lui Creanga in viata politic.. Nu
ne putem opri far. sa evidentiem interesul ce-1 ofera opera lui Creanga in sfera
culturii latine, dat Bind ca un francez (J. Boutiere) i un italian (L. Salvini) au
patruns atat de bine frumusetile operii lui. Dan Simonescu
162. Seriban Irhim., Predicatorii illoldovei in veacul trecut, in Cronica Ro-
manului, IX (1932), p. 253-259. Intormatii sumare despre : arhiereul Neofit
Scriban, arhimandritul Sofronie Barbovschi i arhitnandritul Isaia Giesca.
Al. David
163. Seeas Gh., Preot, Doud manuscrise, in Revista teologicd, XXII (1932),
p. 158-161. Primul, grecesc, se gaseste la Muzeul bizantin din Atena, a fost
facut prin indemnul i cu cheltueala Voevodului Matei Basarab i al Doamnei
lilena In 1634 de catre ieromonahul Antim din Ioanina, are scoartele din 1645,
e un codice care contine pericopele evangheliilor de peste an" si a fost daruit
de perechea domnitoare romaneasca Patriarhiei din Tarigrad. Are chipurile do-
natorilor i, intre altele, aldturata, insemnarea chipul preacuviosului i prealu-
ntinatului Sta.pan., Donmului Io loan Matei Basarab Voevoda al Intregei Ungro-
vlahii. Carele s'a sculat Stapanitor si Damn al Ungrovlahiei, patriei sale ; cu
ajutorul integului popor, clericilor si al monahilor, boerilor i al mai marilor osta-
§e-§t1, In anul 7149-1632..." Daca ms. ne di. 7149, crestinii trebue sa aseze 1631.
0 notta data, pentru inceputul domniei lui Matei Basarab ? Al doilea ms., romancsc,
e Rancluiala dumnezeesti Liturghii, fard de diacon", scrisa de papa Marian
din Minch]." lU 1735 si se afla in Biblioteca Academiei Andreiane din Sibiu.
D. Bodin
164. Stelian St. C., P. Cerna, in Adevirul lit. si artistic, XI (1932) S. II, no.
618, p. 3.
165. Toroutiu L E., Studii si documente literare, Bucuresti, Bucovina, 1932,
vol. III, XXVIII+480 p., 350 lei. La observatiile ce am facut asupra acestei
colectii, randul trecut, adaugam de asta data, cu gandul unei imbunatatiri a
ei, urmatoarele. Poarte multe scrisori sunt republicate. Scrisoarea dela tz Ian.
1867 a lui Iacob Negruzzi care Nicu Cane (p. 207-209) se gaseste in Cony.
lit., LXV (1932), p. 610-611 ; cea trimisa de George Bengescu catre acelas e tot

www.dacoromanica.ro
ISTORIA LITERATURII 123

acolo, la p. 615-616; i trimeterile se pot inmulti. Chiar in istoriografia noastra


cerinta de a indica locurile uncle au mai fost publicate clocumente ce se tip5.-
resc di nou a devenit obicei. Cu atat mai mult se impune semnalarea lor In cazul
nostru cand editarile se deosebesc. In Conti. lit., bunaloard, scrisoarea lui Bengescu
catre Gane, e adresata lui Iacob Negruzzi i ca data are numai Bucuresti, Pe-
vruarie 13". Intre inedite, o poezie Povestea florilor" de St. 0. Iosif (p.
ite-tir) i alta a lin George Cosbuc Dric de teleguta" (p. 218-222). Tra-
ducerile, din franceza : nici literate, nici exacte. Se crede cd : postpose" (p. 14) =
asezat la urind" (p. 17) ; le Roumain" (p. 14) = Romania" (p. 17) ; veuillez
bien" (p. 35) = daca. vreti" (p. 36). Notele : inversate (34, si 36, p. 48) ; inexacte
(r, p. 27, citeaza I. E. Toroutiu, Goethe, monografie", lucrare inexistenta).
Dona dintre aceste note trebue sä atraga atentia pentru a evedentia chipul in
care se comenteaza documentele. Intr'o scrisoare din 20 Sept. 1877, Eminescu
vorbeste despre Cozmita-Ureche" (p. 127). Nota g dela p. 129 complectaza V.
A. Ureche, Cozmita, Popovici, Alexandrescu. Ch. I. E. Toroutiu, St. D. L.,
II, p. XXIV si D. Murarasu, Nafionalismul lui Erninescu, 105". In lucrarea d-lui
Murarasu, p. 1o5, nu se gaseste nimic relativ la subiectul respectiv ; In St. D. L.,
II, p. XXIV, da ; i se citeaza pentru Popovici-Ureche", Articole politice, p.
105 in loc de Scrieri politice de Eminescu, editie Ingrijita de d. Murarasu. La
intrebarea pusa, despre numele adevarat" al lui V. A. Ureche, s'a raspuns
aid, la timp. [Vezi, in aceasta privinta i intampinarea duioasa., la notita noastra,
a editorului, din Azi, II (1933), p. 672-674]. Adangam ca. la 13 Aug. 1857, mama
studentului din Paris, V. Alexandrescu, i§i zicea, la festivitati, Madame La
Serdar Photinie Euphrosine Cosmitza-Alexandrescu" (Acad. Rom., ins. 4884,
filele numerotate). Ureche n'a iscalit, nu numai in publicistica, dar nici in acte,
Cosmità. Nota 36, p. 360, comentand unele indicii din corepondenta la care se
referd, sustine, fara sa convinga, infintarea Junimei" la 1863. Poate cà instiin-
tarea din 15 Oct. 1883 prin care membrii tuturor triburilor societatii Junimea :
fundatori, lipoveni, caracuda i cei noud, sunt citati ca In zioa de 26 Octornvrie
curent sa se alfe la Scaunul Societatii din Iasi, unde se va da cu mult chef si cu
putine parale, In Otelul Binder orele 6 seara, al 22-le pyaznic tradifional...", ar mi-
lita mai mult pentru fixarea lui 1863 [Cony. lit., LXIII (1930), p. 822]. Dar,
asteptam incheierea publicatiei scrisorilor privitoare la Junimea pentru a reveni
in chip special. D. Bodin
1o6. Turdeanu Emil, Un manuscris miscelaneu necunoscut, in Arhiva pt.
stiinfa si ref. sociald, X (1932), p. 381-404. Manuscrisul, scris in intregime
dupa cum arata clonal note marginale de Eromonahul Giorgi Antono-
vici", contine catece de stea, stihuri religioase, textul-amulet care cuprinde
exorcismul pentru alungarea Vetusitei, aripa Satanei, porunci i sfaturi bise-
ricesti I doua legende apocrife". Dupg. caracterele paleografice 51 continut
datele precise lipsesc ms. pare a fi fost scris spre sfarsitul sec. al XVIII-lea in
cuprinsurile dialectului moldovenesc", cum ne indica suficient caracterele ling-
vistice. Cantecele de stea, date in anexe, contin numeroase motive asemanatoare
celor inregistrate in recentele culegeri de folklor. D. 5andru
167. Timira5 N., loan Creangd, Bucuresti, Bucovina, 1932, 335 p. + cateva
reproduceri fotografice si facsimile, 90 lei. Cartea are un indice, bibliografie
note la sfarsitul fiecdrui capitol. Notele, in majoritate, neavand toate elementele
pentru a fi complete, constitue ornamente inutile. Unele scrisori, necitandu-se
local in care s'au mai publicat, lasa impresia ca sunt prima data scoase la lumina.

www.dacoromanica.ro
124 NOT1TE BIBLIOGRAFICE

Protestul lui Creangd, dela p. 80-82, spre exemplu, a ape:rut in I. Creangd, Opere
complete, Cernduti, ed. Martneliuc, p. 372-375 ; scrisoarea care Titu Maiorescu,
dela p. 87 se gdseste in Convorbiri literare, XXV (1892), p. 1117; scrisoarea cdtre
Contal dela p. 178-179, a tipdrit-o 0. M[inarJ, Scrisorile lui Creangd, in Flaciira,
IV (1914), no. 9-10, p. 59 ; i asa mai departe. Nu reiese din argumentele autorului
siguranta eà Junirnea" a luat fiinta in 1865 (p. 185 i n. i, p. 228-220). Ducrarea
e presdratá cu amintiri personale ori culese din gura rudelor lui Creangd, de &are
autor, care insusi se leagà de neamul marelui povestitor. Date inedite bogate
aduce capitolul Cultura lui Creangd" (p. 51-125). Cartea atrage prin stilul ingrijit
prin sfdtosenia strecuratà in rândurile ei de cdtre un scriitor care a avut ceva
de spus cu privire la subiectul aks. D. Bodin
168. Vlfulescu Toun, Duiliu Zamfirescu, romancier. Istoria Comdnestilor,
in Gcindirea, XII (1932), p. 193-198.
Vezi si no. 82, 86, 139.
12. CULTURALE VARIA
Scoald, presd, retold culturale
169. Boil Lucia, Biblioteca V A. Urechia, in Boabe de grdu, III (1932),
p. 348-367. Cu multe reproduceri fotografice dupa tablouri stampe i cdrti
Tare aflAtoare in aceastd biblioteca.
170. Breazul G., Arhiva fonogramicd, in Boabe de grim III (2932), p. 321-
347, cu multe reproduceri fotografice.
171. Buctua Em., Monitorul oficial, in Boabe de grliu, III (1932), p. 474-
487, CU ilustratii.
172. Costeseu GB N., Spiru C. Havel si educatia nationald, in Revista Ge-
werald a Invdtdindntului, XX (1932), p. 379-388.
173. IIUi Mosco Emanoil, Osemintele dela biserica Sf. Gheorghe Nou Sant-
ele oare ale lui Vodd Constantin sau ale banului Grigore?, in A deverul, 22 Decem-
vrie 1932. Tot osemintele brdncovenesti dela St. Gheorghe nou ldmuriri si argu-
mentii/i, ibidem, 15 Ianuarie 1932. Osenzintele Breincovenesti inc'o lamurire,
ibidem, IS Ianuarie 1933. (Cf. si rdspunsul lui V. DrAghiceanu, Mormeintul
lui Brdncoveanu. Genealogii lezate i genealogisti supdrati, Adevlrul, 28 Ianuarie
1933 *1 al doilea raspuns al d-lui E. Hagi-Mosco, Holdedri tabu" si arheologi
enervati. Reispuns d lui Virgil Drdghiceanu, ibidem, 12 Fevruarie, 1933).
174. 'forint N., La continuation des hopitaux byzantins par les hopitaux rou-
main, in Rev. hist. du sud-est europ., IX (1932), p. 345-350.
175. Ioroa N., Ziarul unui vechiu student ardelean : A. Homorodeanu, student
in Medicind (1876), in Cuget clar, V (1932), p, 336-349. Insemndri despre Nea-
pole. Editorul ne instiinteazd cà s'au modernizat unele cuvinte latinesti, seri-
soarea, adesea neinteligibilk a adus unele supresiuni si addugiri" (n. 1, p. 336)
si cd publicarea ziarului va urma" (p. 349). D. Bodin
276. Lupeauu Al., Biblioteca centrald din Blaj, in Boabe de grau, III (1932),
p. 613-626+ilustratii.
177. Hell S., N. _Toro : pedagogul social-religios al Romdnilor, in Revista de
pedagogie, II (1932), p. 84-96.
178. Teleajen Saudu, Teatrul national din Iasi, in Boabe de grdu, III (1932),
p. 521-565, cu multe ilustratii. Scurt istoric al Institutiei.
179. Teodorescu Barba, Tipografia olleand, in Boabe de grdu, III (1932),
p. 466-473+8 reproduceri fotografice.

www.dacoromanica.ro
ISTORIA LIM8II 125

180. Tzigara-Samureas AI., Rdspans d-lui N. Iorga, Bucuresti, 1932, 35 p.


[Extras din Cony. Lit., LXV (1932), Aug.-Oct.]. Raspuns convingator, intemeiat
pe acte oficiale i pe declaratiuni ale martorilor, la acuzatiile si insinuarile ne-
drepte i patimase ale profesorului N. Iorga, f acute de acesta in Memoriile sale
0 in Neantul Romcinesc. C. C. G.
181. Veress Andrei, Tipogratia romdneascd din Buda, in Boabe de grdu,
III (1932), p. 593-612, CU multe reproduceri.
182. ,,, * ,, Valturii i ldstunii, in Universal, din 30 Ianuarie 1933. Isto-
ricul anonim al gazetei, devenit moralist, anatemizeaza i concluziile la care a ajuns
d. Panaitescu in Rev. 1st. Rom., II (1932), p. 46-58, unde se arata ca. diploma
barladeang din "34 i hrisovul lui Iurg Koriatovici din 1374 sunt falsuri patrio-
tice ale lui Hasdeu. rata de documentarea i inuta studiului pomenit, viteazul
anonim serveste numai calificative ca enormitate", nesimtire" i asa mai de-
parte. Pared le obiective se cer insa sustinute documentar. Lipsa acestor temeiuri,
pe semne, a determinat pe autorul randurilor cu pricina &à le coloreze cu adjective
si 00 nu-si aseze numele in josul unor afirmatii puerile. Bravuri sub faldurile ano-
nimatului i neresponsabilitatii se stie rine faC. D. Bodin
Vezi i no. 87.
13. 1STORIA LIMBII
183. Capidan Tb., Aromdnii. Dialectal aromdn, studiu linguistic ; opera pre-
miatd de Academia Romcind cu prenzita Statului Eliade Rddulescu", Bucuresti,
1932, X-I-575 p., 400 lei (Acad. Rom., Studii Si cercetdri, XX). Lucrare de sin-
tezà a carei lipsá era demult simtita, datorita unui specialist in materie. Intro-
ducerea istorica cuprinde indicatii rezumative privitoare la numele i raspandirea
actuala a diferitelor grupuri de Aromaii, in legatura cu trecutul lor ; amanunte
cu privire la ocupatiunea, locuinta, portul i starea culturala a Aromanilor. Partea
cea mai importantá a lucrarei e consacrata dialectului aroman : bibliografie corn-
pleta a scrierior consacrate aromanei ; caracterizarea aromanei, in eomparatie
cu celelalte dialecte romanesti. In gramatica descriptivd, ce urmeaza, autorul uti-
lizeazà materialul de limba strans de predecesori si de el insusi. Lucrarea cons-
tithe o bogata sursà de documentare tiint.ifica. A. R.
184. Densusianu Ov., Histoire de la langue Youmaine. Tome second, lascicule
II : le seizi'me siecle (morphologic), Paris, E. Leroux, 1932, p. 161-320, 40 fr.
Cuprinde aproape intreaga mortologie, care incepuse sh fie tratata in ultimele
pagini ale fasc. i, aphrut in 1914, cu incursiuni in domeniul sintaxei. A. R.
185. Geava Chr., Elemental grec in dialectal aromdn, Cernauti, Glasul
Bucovinei, 1931, 236 p., f. pr. ; extras din Codral Cosminului, VII (1931). In
afarä de insirarea alfabetica a cuvintelor de origine greceasch, cu indicarea izvoa-
relor li etimonului, introducerea e consacrata cercetarei cuvintelor de origine gre-
ceased din punct de vedere fonetic i semantic ; scurt expozeu al influentei gre-
cesti in frazeologie ; insirare alfabetich a elementelor grecesti din celelalte limbi
balcanice. A. R.
186. Hujer 0.Sadslavisch, in Indogermanisches Jahrbuch, XV, Berlin-
Leipzig, W. de Gruyter, 1931, p. 301-312. Indicatil bibliografice complete a lu-
crarilor consacrate etnograficei i studiului limbilor slave meridionale aparute
in cursul anului 1929. A. R.
187. Mil N., Albanisch, in Indogermanisches Jahybuch, XV, Berlin-Leipzig,
W. de Gruyter, 1931, p. 173-207. Bibliografie completb a lucrarilor aphrute

www.dacoromanica.ro
126 NOTITE EIBLIOGRAFICE

in cursul anilor 1928-1929 privitoare la etnografia, geografia, istoria i limba


albaneza, cu indicarea darilor de seamà aparute in diverse publicatii periodice.
A. R.
188. Pop MiEiai, Contributii la studiul mado, speciale din Cornova : pdsd-
reasea, in Arhira pt. giinta Si rel. socialei, X (1932), p 443-416. Se
dli o descriere, din punct de vedere sociologic, a pasarestii" lui Vania Tacu, M-
ean de 25 ani, din Cornova Orhei. Concluzia la care se ajunge pasareasca
este in viata linguisticà a unui sat un caz de snobism.... o nonii forma de urbani-
zare ..." --- e gresita. Ca orice limba speciali, plsareasca este invatatii i intre-
1min-tatá dinteo necesitate, impusa de imprejurari sociale. Moldoveanul basara-
bean Vania Untila, 57 ani, din Cob. Ica Orhei, intrebat de mine ii surprin-
sesem vorbind cu satia sa dela cine si de cc a Inv...tat pashreasca", rni-a de-
clarat : Dela buneii mei ; ei imi spuneau ci. daca mergeau la Jidan ori la Rus
sa-i vanda ceva, apoi Jidanu sa putea intelege cu nevasta-sa In limba lui, da ei
nu aveau cum sa intelege i asa Ii amageau (=-Inselau). Iaca ! mie imi este de
mare folosinta ca eu, cand vine Jidanu sa-mi cumpere cevai poama, pane... --
ma intaleg cu nevasta pasareste si el nu stie ce zic nici sa-1 ia dracu". Un alt vor-
bitor al pasirestii" mi-a comunicat ca eu in muscalie (---armati) ma intile-
geam cu un mahalagiu al meu pasareste, ca sa nu priceapi ceilali muscali". Evi-
dent ci, fira a mai exemplifica, sunt i alte ocazii in care convorbirea se face in
pisareasci". Reiese clan, deci, Cii nu snobismul" sau joaca" au putut da nay-
tere pasarestii". Faptul ca aceasta limbi special. este raspanditi mai ales in
provinciile ce au fost sub jug strein este si el elocvent in sensul celor spuse. Redac-
tarea e defectuoasa. Principial nn cred potrivit ci intr'un articolscurt (3 Ye p.),
al carui scop este descrierea unui fenomen, sa se desvolte teoxii ca acele asupra
stadiului actual al cercetarilor lingvitice, asupra hotarului" dintre lingvistici
si socilogie... Dacd autorul ar fi renuntat la ele nu ne-ar fi aritat ca e nefamilia-
rizat cu problemele ce lc abordeaza (de ex. : Intro cercetare sociologici a vietii
unui sat, o atitudine de gramatic fatit de manifestarile de limbi, ar fi de neiertat
si este cu neputinti..."). Confuzii, contraziceri : destule ; redactare greoaie, punc-
tu4ie greiti. Remarcim cateva greseli de ortografie ca : dupe, dece, argo, care
nu pot fi totdeauna erori de tipar. Prin acest singur articol, preocupdrile de limbi
sunt slab i prea putin reprezentate in incercarea monografica a Institutului
Social Roman. D. ).t;indru
189. Porucie T., Le.riconul terrnenilor entopiei din limba romeind in Ba-
sarabia, Chiiniu, Tipografia Eparlliala Cartea Romaneasci, 1931, 82 p., f. pr.
(Extras din A rhivele Basarabiei, an. II, no. 1-4 i an. III, no. a). Autorul a
adunat din gura taranilor dintre Siret i Nistru i.too de termeni topici si 230 de
cuvirite denumind fenomene meterologice ; termenii sunt grupati pe categorii ;
Un indire general, in care toti termenii sunt grupati in ordine alfabetica deschide
volumul. Sensul euvintelor este acela care a fost dat de persoanele dela care ter-
menii au lost cule:,3i. A. I?,
Igo. lloselli Al., Limbo romeind in secolnl al X17 Bucuresti, Cartea
Romaneasci, 1932, XVIII + 15S p., 120 lei. Expozeu gramatical complet al
starei in care se afla limba roman.' in secolul al XVI-lea, ficut in baza tuturor
textelor cunoscute. Introducerea cuprinde larnuriri privitoare la imprejurarile
in care au apirut textele romanesti din sec. al XVI-lea si indicatii asupra felului
cum trebuesc interpretate grafiile acestor texte. D. Bodin

www.dacoromanica.ro
ISTORIE LOCALA 127

191. Skok P., Siidslavische Beiträge, In Zeitschr. f. slavische Philologie,


VIII (1931), p. 393-412. P. 398 urin. : numele orasului Bitolia e explicat prin
slavg. A. R.
192. Tagliavini Carlo, Divagazioni sernantiche rumene e balcaniche (dal norne
proprio al nome comune), Parte II, Geneva-Florenza, L. S. Oslschki, 1932, 53 p.,
f. pr. (Extras dinArchivum Romanicuni, XVI, 1932) .Autorul continua, cu aceeasi
rarg cunostintg a limbei noastre si eruditiune ce merge pang la amanu.nt, cerce-
tarea inauguratg in 1928 (Divagazioni semantiche rumene, in Archivum Romani-
cum, XII (1928), P. 161-231). Dupã ce publicg o serie de indreptdri §i adaosuri
la studiul precedent, examineazg in mod succesiv, in ordine alfabeticg (a-/), soarta
numelor de popoare streine intrate in romand si In celelalte limbi balcanice. A . R.
Vezi si no. 126.

14. DEMOGRAFIE, ETNOGRAFIE I FOLKLOR

193. Bartok Bela, Uber die Herausgabe ungarischer Volhslieder, in Ungarische


Jahrbiicher, XI, p. 19I-205.Observatii critice cu prilejul aparitiei colectiei Un-
garische Volhslieder (Das Lied der V6lher, Bd. 12, Mainz, B. Schotts SEhne) ; cf.
lucrarea d-lui B. Bartok, Das nngarische Volkslied, Berlin, W. de Gruyter, 1925.
A. R.
194. Boltos Olimpiu, Un articol ignorat despre folklor, al lui V. Alecsandri,
in Cone. lit., 1932, p. 404-41.4. Introducerea sumard, dar documentatg, fixeazg.
utiliztind §1 Inc/It-He altora despre bardul dela Mircesti importanta hd
A. ca folklorist. Se reproduce apoi articolul lui A., Melodiile Romdnegi pu-
blicat in Romdnia Literard, no. 9 din 27 fevr. 1855. Articolul in realitate, o
recenzie asupra unei colectii de melodii populare romgnesti stranse de Carol Mi-
culi pe la 1850 in cursul unei calgtorii prin Moldova si Muntenia evidentiaza
entuziasmul si admiratia lui A. fatg. de produsele populare. ... Aprecierile lui A.
despre folklor sunt vrednice de a fi retinute". Articolul se terming cu indicatia
va urma" ; numerile uringtoare ale R. L. insg nu contin continuarea. D. Sandry
195. Strickland W . W., Panslavonic Folklore in four books. Translated
from eavel Jaromir Erbenrs A Hundred Genuine Popular Slavonic Fairy
Stories" in the Original Dialects and compared with Notes, Commonts, Tables,
Illustrations and Supplementary Essays. B. Westermann Co. Inc. New-York,
(1930), XIII+ Los p. Este prima traducere intr'o limbd mai cunoscutg decgt
limbile slavice, a antologiei de basme slavice publicatd in 1865 de K. J. Erben.
Cf. recenzia, in 1. germand, a lui J. Pollyka dirt Zeitschr. f. slay. Philologie,
Band VIII, Doppelheft 14 (1931), p. 290-294). Dan Sinionescu

15. 1STORIE LOCALA

296. Xmahli Itaria-Emilia, La Transilvania attraverso i documcnti del Conte


Luigi Ferdinando Marsigli, Roma, A. R. E., 1931, 102 p. Recensie analiticg
in l'Europa Orientate XII, (1932), p. 435-436. de Rodolfo Mosca.
197. Banii Florio, Alasz hatonai dpitészek Edelyben (Arhitecti militari ita-
lieni in Ardeal), in Edelyi Mlizeum, XXXVII, (1932), p. 294-307. Schith despre
activitatea arhitectilor militari italieni in Ardeal, intre aaiii 1551-1701, inchein-
du-se cu activitatea contelui Luigi Marsigli. A . P. T odor

www.dacoromanica.ro
128 NOTITE BIBLIOGRAFICE

198. Cheleca I., Cdteva constatdri asupra caracterului psihologic al Molitor,


in Societatea de ntaine, IX (1932), p. 77-79.
199. Conea I., Deterntindri geolizice in aye...area satului Runcu, in Arhiva
pt. ytiinta yi ref. . sociald, X (1932), p. 59-73, cu 4 schite si 12 planse.
zoo. Kiis Kfiroly, Jancso Benedek : Erdély története (J. B. : Istoria Trans-
silvaniei), in Erdelyi Helikon, IV, no. so, p. 8o8-812..Recenzand Istoria Tran-
silvaniei de Jancsó Benedek, autorul arath greseala stiintei i politicei maghiare
de dinainte de razboi, care au sters din chrtile de scoala numele Ardealului,
ingloband istoria 1i geografia Ardealului in istoria i geografia tingariei, fara.
sit -Ong' seamh de particularitatile milenare ale acestei provincii. Cartea lui Jancsó
B. este scrish dupä tipicul istoriografic al secolului al XIX-lea care a fost gresit
N vinovat : J. a fost publicistul asa numitei epoci liberate din Ungaria. Chiar
daca a voit, n'a putut sa vadg. Istoria Ardealnlui altfel cleat prin prizma per-
spectivei politice pe care i-a furnizat-o epoca sa. In istoria sa nu se \rad mo-
tivele interne ale actiunii masselor, nici fortele economice, nici cele culturale.
Nu ne reda luptele de clash ci numai rezultatele lor, marginindu-se la actiunile
personalitatilor marcante. Capitolele sunt, dupg, rnetoda veche, impartite dupg
familiile domnitoare, iar acestea sunt pulverizate in istoria singuraticilor dom-
nitori. Baza impartirii pe capitole a cartil ar fi trebuit sh fie curentele cul-
turale, economice i, paralel cu acestea, cele sociale. I se mai intampla uneori
sh se contrazich : ne dg o imagine falsa i neclara a ocupatiei Transilvaniei
de chtre Maghiari, aratand cd tribul lui Gyula ocupa In Transilvania imprejuri-
mile Alba-Iuliei (la inceputul sec. al X-lea), pentru ca mai tarziu sb. arate c. Sf.
Ladislau a colonizat sacuimea din Bihor in regiunea Tarnavelor in sec. al XII-lea,
ca sh traga concluzia : prin urmare cei dintdi ocupanti i astfel cei mai vechi
locuitori ai Transilvaniei au fost Sacuii ( !)." Dupa Janes6, Maghiarii erau
singurii locuitori ai Transilvaniei pana la colonizarea Sasilor (slaba populatie
slava fusese desnationalizata de Maghiari). Luptele intre Sf. Stefan si principele
Gyula ar fi fost pornite de acesta din urma i numai pentru cà refuza cres-
tinismul, ceeace e fals. Nu aflam nimic din cartea lui Jancsó despre motive'e
rhscoalelor taranesti i ale revolutiilor din sec. al XVI-lea (in leggturg cu
fenomenele analoage din Apusul Europei contemporane), aflam doar eh rhscoala
lui Dozsa a fost infrantg de loan Szapolya ; e deci natural ca. i Reforma apare
in cartea sa ca un deus ex machina". Evenimentele econornice i culturale le
aminteste uneori in cateva randuri superficiale la sfarsitul capitolelor despre
dinastii, dar la Huniadesti, de pildh, sin gaseste necesar sg, le aminteasca I

Greseala de chpetenie a Istoriei lui Jancs6 este cg nu are puterea de sinteza §i-i
lipseste arta expunerii. Este o ingramadire de amanunte, farh leghtura organicg. :
este cronich moarth, nu o istorie vie. Cu toate sfortgrile lui de a fi obiectiv,
nu a reusit, caci el a crescut la scoala politica. a Ungariei de odinioara si nu
s'a putut ridica deasupra punctului de vedere al unui om politic preocupat de
chestiunea romang,. 0 viata. intreagg a privit lucrurile dinteun singur punct de
vedere, nu poate fi facut raspunzator daci. acel punct de vedere a fost limitat
si gresit. Recenzia se terming cu urmatoarele randuri : 8i acum putem astept
cu rabdare, pang' se va naste Istoria Transilvaniei" pentru publicul si tine-
rimea de azi a Transilvaniei, vazuta, cu ochii de azi, care sh ne arate esenta
lucrurilor larg conceputh i scrish cu arta". Recenzia d-lui K6s oglindeste perfect
cele douà conceptii ale istoriografiei maghiare : cea oficiala antebelicg concretizatg
si In Istoria Iui Iancs6 i cea noua, care ca.-LICA baza solidg a realitatilor istorice ;
de aceea am dat rezurnatul acestei recettzii, amanuntit. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro
ROMANII DE PESTE TIOTARE 1-)9

201. Kristóf Gyorgy, Gyulai Pdl, a romdn-magyarkirdisvol (Gyulai Pal


despre chestiunea romano-ungara), in Magyar Kisebbseg., xi (1932), p. 84-91-
Comentarii in legatura cu brosura d-lui Pr. Pap, Erddlyi uti benvomdsok (Impresii
de calatorie din Ardeal) in care se reediteaza scrisorile literatului maghiar Gyulai
Pal, publicate in ziarul Pesti Na/iló, no. din 4-5 Iu lie si 16 18 Aug. 1851, despre
starile politice, sociale, economice i culturale din acea vreme in Transilvania.
Se insistA in special asupra raporturilor romano-ungare i asupra necesitatii de
colahorare intre aceste cloud popoare. A. P. Tedor
202. Moisil C., BucurWit vechi, in Boabe de grdu, HI (1932), P. 385-424,
cu reproduceri de vederi vechi ale orasului. SchitA remarcabila asupra trecutului
Bucurestilor, care merge pani la jumatatea veacului al X1X-lea. D. Bodin
203. Popa-Lisseanu fi., Secuii si secui7.area Romani lor, Bucuresti, 1932, 63
p., 3° lei.
Vezi Si 110. 57, 76, 8o, 108, 122, 123, 125, 127, 129. 176, 178, 179.

16. ROMANII DE PESTE IIOTARE

204. Capidan Th., Fdrserotii, Bucuresti, 1931. Recenzie in limba bulgara


de St. Romanskv, in Maee-wncrui Ilper.ffah, VII (1932), p. 209-220.
205. Eithniu Elena-/rbanasii, in Graiul ronidnesc,\ I (1932), p. 115-117.
Scurt dar interesant istoric al satului Arbanasii (la 4 km. de Tarnava), care ofera
multe amintiri despre trecerea Romanilor prin el : zugravi, negustori, proprietari,
intre 1500-1900. Dan Simonescu
2,16. Papahafii Valerin, Moscopole, centru aromdnesc En secotele XVII si
X1111 In Graiul ylmdnesc, VI A2), p. 127-137. Orasul aromanesc po-
menit de calatorii apuseni Thunmann, Leake, Pouqueville i Cousindry din
care au rilmas numai ruinele, Moscopole sau Vosckopolis, a fost in veacurile al
XVII-lea si al XVIII-lea un mare centru cultural si comercial ; comercial In
primul rand. Dntorita. legaturilor cu Venetia epocii ei de stralucire, cu orasele
Albaniei, Tesaliei i cu Viena, negustorii Moscopolei- au castigat renume si
bogatii insemnate Nume de familie ca Bendu, Bisuca, Ghira, Saguna ci
altele asemanatoare arat cà ramura balcanica a neamului nostru Ce aseza
pe primul plan al indeletnicirilor economice si spirituale. Din randurile lor s'a
recrutat mitropolitul Andrei ;,-;aguna. Cercetarile din ultimul timp asupra
Moscopolei datorite d-lor Pericle Papahagi, Victor Papacostea i Valeria
Papahagi evocA, pe cat mai pot spune marturiile ce se pastreaza, situatia
infloritoare a unui oras de irunte, din vremea lui. D. Bodin

ft

www.dacoromanica.ro
CRONICA
t Piirintele C. Antler (1.865 1932), nnul dintre cei mai harnici istorici ai
catolicismului in kile roniiine, a nrurit. Facea parte dintfo familie saseascii
din Sibiu, dar de copil s'a stahilit in tara, unde a ajuns in ultimul timp paroh al
catedralei catolice din Bucuresti si canonic mitropolitan. Studiul sa.0 istoric cel
mai cunoscut este La Moldavie aic concile de Florence, Paris, r9o5 (extras din ichos
d'Orient, i o traducere romilneasch, Bucuresti, 1916). In Revista Cato lied, ce
aparea la Bucuresti intre 1912 si 1916 a pubhcat mai multe studii fundamentale
privitoare la episcopiile catolice din principatele romane, precum si la crestinismul
antic in partile noastre. Insemnam chteva mai importante : Episcopia Milcoviei
[Revista Catolicd, I (i932), p. 533-550 siIII (1914), p. 6o-8o], Inceputulepiscopatului
de Bacdu (ibid., I (1912), p. 383-407], Illartirii dobrogeni [ibidon, I, (1912.), p.
277-292], Sfintii din Tracia si Moesia [ibidein, II, (1913), p. 78-843, Episcopia
de Sisal, Iibidesn, II (1913), p. 226-245 i III f1914), p. 567-577], Episcopia de Baia
[ibidein, IV (1915), p. 89-r27], Episcopia catolicd a Argeptlui, [ibideni, IV , (i)I5),
P. 439-451].
Dupã rázboi a incetat cercetkile sale istorice consacrandu-se administra-
iei bisericeati. P. P. P.
Primul Conores International de $liinle Preisloriee si Proloisloriee a avut
loc in zilele de T 6 August 1932, la Londra, la King's College, sub prezidentia
lui Sir Charles Peers. Au aderat la acest Congres peste 600 de specialisti din
aproape toate Virile. Aproape 500 au fost prezenti. S'au tinut peste IS() de coma-
Mcki. Din partea Romaniei an participat trei delegati : dd. Radii Vulpe ai 1'0-
dimly Dumitrescu, membri secretari in comitetul permanent al Congresului, si
d. C. Nicolaescu-Plopsor. Din tkile vecine cu noi n'au fost prezenti, desi an ade-
rat la Congres, delegatii Bulgariei ai ai Jugoslaviei. Din partea dele-
gat al Jugoslaviei, s'au arimis comunicari care au lost citite in sectiuni. Rusia
oficiala n'a fost reprezentatit. Congresul a hotarat sit faca demersuri pentru a avea
pe viitor i o reprezentanta stiintifica a guvernului sovietic. Albania, de asemeni,
n'a fost reprezcntata.
Congresul a lumat In seapte sectiuni si subsectiuni. i anume : sectiunea
I, paleontologie umana (president Sir Arthur Woodward) ; s. II. paleolitic si me-
solitic (pres. Reginald Smith) S. III, epoca neolitica, a bronzului si a ferului in
lumea veche, divizatit in trei subsectiuni : A. Europa occidentala i septentri-
hala (pres. Prof. H. J. Eleure), B. Vechiul Orient (pres. Sidney Smith), C. Eu-
ropa centrala si Mediterana (pres. prof. J. I,. Mvres) ; s. IV, epoca neolitica, a
bronzului si a fierului in afara de lumea veche (pres. Prof. C. G. Seligman si H.
S. Harrison) ; s. V, trecerea de la preistorie la istorie (pres. E. '1'. Leeds).

www.dacoromanica.ro
DOUA COMEMORARI 131

Delegatii Romaniei an inut urmatoarele comunicari : in s. III B. d. Radu


Vulpe despre Securile de bronz de tip albano-dalmat i domnia lui Cadmos la
Enchelei" ; in s. III C. d. Vladimir Dunntrescu despre Stratigrafia statiunilor
apartinand civilizatiei eneolitice balcano-danubiene in lumina sapaturilor de la
Atmageaua-Tritareascd" : i in s. V ci. C. Nicolaescu-Plopsor despre Celtii in
Oltenia".
Problemele regiunilor europene ce n. intereseazci de aproape au mai fost
tratate, de asemein, in urmatoarele comunicari prezentate Congresului :
Sectiunea I. R. Battaglia (Padova) : Cranii umane descoperite in castel-
lierii istrieni din epoca metalelor.
Sect II. Efimenko (Leningrad) : Lucrari recente asupra paleoliticului iu
Rusin europeana.
Sect. III B. V. Gordon Childe (Edinburgh) : Importanta catorva tipuri
metalice, de curând descoperite in Orient, pentru cronologia epocii de bronz in
F,uropa. W. A. Heurtley (Atenal : Macedonia preistorica. M. VasiC' (Belgrad) :
Vinea i mitul Hiperboreilor.
Seq. III C. M. Vasie : Organizarea cercetririlor preistorice in valea Dun5rii
de jos. I. Bortkovskyj (Praga) : Originea culturii en Schnurkerantik in Europa
centrala. 0. Kaudyba (Praga) : Regiunea neolitica nistro-danubiana.. J.
Eisner (Bratislava) : Despre ceramica pictatri slovaca, eu volute. E. Baum-
gartel (Berlin) : Relatiile culturii Monte Gargano cu Estill. H. Kuhn (Colonia) :
Originea i patria indogermanilor. J. Boehm (Praga) : Fibula in cultura Aun-
jetitz. F. Tompa (Budapesta) : Problemele principale ale preistoriei ungare.
Sect. I'. B. von Richthofen (Hamburg) : Asupra ràspândiri i caracterizarii
culturale a vaselor protoistorice cu ornamente in valuri". V. kerbakivskyj
(Praga) : Tablou sinoptic al formulelor privitoare la formatiile popoarelor slave.
In sectiunea III C, in legatura cu comunicdrile d-lor Cade i Dumitrescu
si in urma propunerilor d-lor \V. Unverzogt (Berlin) si F. Tompa (Budapesta),
s'a hotrirat constituirea unei comisiuni internationalc cu insarcinarea de a face
o calatorie in comun pentru studierea neoliticului si a inceputului epocii de bronz
din tarile dundrene i balcanice. Piecare din aceste tariva fi reprezentata in comisie
prin doi specialisti. Din partea Romaniei va fi invitat, pe laugh (I. Durnitrescu,
# d. I. Andriesescu, Directorul Muzeului National de Antichitati din Bucuresti,
care n'a putut participa la Congres.
Activitatea Congresului a fost complectatil en cateva excursiuni stiintifice
in directiunile Swanscombe, Cambridge, Oxford si Wiltshire. In tot timpul Con-
gresului a functionat in Muzeul Londrei o expozitie speciala a rezultatelor areheo-
logiei preistorice, romane si protornediev ale din Anglia. Congresul, organizat
intr'un chip foarte reusit prin meritul invatatilor englezi si mai ales al celor gru-
pati la Society of A ntiquacies, s'a bucurat de asemeni (le auspiciile guvernului
britanic.
Viitoarea sesiune a Congresului va avea loc Ia Oslo in 1Q36, sub presidentia
d-lui A. \V. Brogger. D. Bodin

Douii eolnemerari. I,a inceputul lunei lunie Turnu-Severin Ii sarbrqo-


reste ioo de ani de viat.a. moderna ; icr liceul Trojan", din acelas oral, semicen-
tenarul in prezenta Suveranului bark Atare evenimente con.,titue puncte himi-
noase i prilej de meditare pentru toti Romanii. Fiindca sunt realizari practice
prin care putcrile poporulai nostru Iti raiirturisese intensitatea, priceperea

www.dacoromanica.ro
182 CRONICA

specificitatea. Fiindca trezesc amintiri i starnesc elanuri, care, pe pragul unor


noi vremuri, se ecr rational captate si cdlauzite Turnu-Severin, privit sub aspec-
tol realizarilor si al perspectivelor, pe care timpul i cetatenii sai i le deschid,
poate fi mandru de cununa ce-si aseazã pe frunte.
Oras non, ridicat sub egida Regulamentului Organic, pc ruinele unor
glorioase cetati stapauite. pe rand de Daci, Romani, Bizantini si Unguri
a ajuns in decursul unui veac de viata sà ocupe un loc de frunte in lumea urband
romfineasca. Farinecul asezarii, regularitatea planuhil, gradinile sale intinse
pline de Hort, de scare si de tinerete ; institutiile marete i bogate ce-1 populeaza;
vi4a spirituald si economical, intr'o necurmata" efervescenta ; dau acestui centru
orasenesc o infhtisare cu totul caracteristica i reprezentariva. Pomenesc aci
liceul de baieti, teatrul municipal, revista Datina", biblioteca Bibicescu"
pi Muzeul regional, ca focare de lumina, ale cblror raze au rupt, de mult, grani
tele regionale.
Un bun obicei, iii clipe de asemenea natura; indeamnal la publicarea
cate unui volum comemoratiy. Numai asa bucuria momentului devine durabila
De sigur cal i Severinenii s an gandit la atare carti. Liceul *a i planuit-o, facand
apel pentru colaborare la fostii sãi elevi si la nersonalitatile de seama ale culturii
romanesti actuale, care au manifestat o deosebitii grije fata de scoalci.Nit este ne-
voie sà apara concomitent cu serba.rile. Sc impune insa ca sa fie ponderoase.
Aleatuitc de oameni priceputi i cu suflet. Mai cu seama cand e vorba de o mo-
nografie a orasului, care cere o munca incordata de cativo. ani ; avand in veder-
materialul documentar imens ce se cere cules i puterea de sintezd pe care o im-
plica atare Incrate, calitate ce nu se recolta cu usurinth. Oricum, chiar dacà s'ar
ramane numai la publicarea materialului documentar, p,cat e cu putintd, in in-
tregirne, i tutus iaptul at fi remarcabil. Intr'o imprejurare similard, Ion Bogdan
a dat la iveala cele doubl volume ale Documentelor lui tefan-cel-Mare", operd
de indelungata trnd i trainica, prin priceperea celni care a fost insdrcinat en
intocmirea ei.
Sugestiile aceFtea le adaugana din pricina ca de multe ori, in momente ase-
manatoare, grija initiatorilor s'a indreptat cu deosebire spre organizarea fastului
si a lasat pe maini slabe si sufletelor debile i nepregatite sarcina dc a intocmi
volumele comemorative.
Credem insd di, din toate punctele de vedere, Turnu-Severin nu-si poate
desminti trecutul. D. Bodin

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro