Hermann Fabini

Universul cetătilor
, bisericesti
,
din Transilvania

monuMenta
Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania
de
Hermann Fabini

Traducere din limba germană

2009
Editura MONUMENTA Sibiu

CONTEXTUL ISTORIC
Scenă a unei istorii frământate, Transil-
vania, denumită şi Ţara de dincolo de
codri, este un podiş din inima Români-
ei, înconjurat la sud, est şi nord-est de
Munţii Carpaţi, iar la vest de Munţii
Metaliferi. În Antichitate, aceste ţinuturi
erau locuite de daci, fiind cucerite în in-
tervalul 101-106 d. Chr., în timpul îm-
păratului Traian, de oştile romane. După
retragerea armatei romane în 272 d. Chr.,
Transilvania s-a aflat în calea migraţiei
popoarelor. Goţii, gepizii, longobarzii
şi alte seminţii au traversat sau ocupat
aceste ţinuturi. Unele triburi au locuit
aici chiar timp de secole. Slavii, care au
venit din întinderile Europei de est, s-au
aşezat în luncile râurilor şi în zonele de
câmpie. La sfârşitul secolului al IX-lea,
Transilvania a fost cucerită de maghiari,
care fuseseră dislocaţi de pecenegi din
teritoriul Rusiei de astăzi. După oprirea
expansiunii lor spre apus, şi-au extins
regatul spre sud şi spre est, recucerind
podişul transilvănean dinspre vest. După
ocuparea sa de către maghiari, Transil-
vania şi-a păstrat o oarecare autonomie,
aflându-se sub conducerea unui voievod.
În secolul al X-lea, în vederea apărării
împotriva pecenegilor şi a cumanilor,
au fost aşezaţi secuii, un trib maghiar
cu o organizare clanică proprie. Secu-
ii s-au bucurat de diferite privilegii, iar
conducerea lor a fost asigurată de un co-
mite, aşa-numitul comes siculorum. Tot
în scopul apărării coroanei (maghiare),
în secolul al XII-lea au fost colonizaţi
germani în Transilvania, proces ce s-a
desfăşurat în mai multe etape. Coloniza-
rea germanilor trebuie privită în context
12
european, întrucât izvoarele scrise sunt
aproape inexistente. Primele grupuri de
colonişti au venit în secolul al XII-lea în
Transilvania, invitate fiind de regalitatea
maghiară, un fapt unanim recunoscut de
cercetători. A fost perioada cruciadelor,
o perioadă care, "indiferent dacă o pri-
vim ca pe cea mai măreaţă şi romantică
aventură creştină sau drept ultima inva-
zie barbară, ... .a reprezentat, fără îndoia-
lă, evenimentul cel mai măreţ şi totodată
central al istoriei medievale" (L. 63). Un
al doilea reper îl reprezintă colonizarea
estică a germanilor. Cauzele emigrării
micilor ţărani, a nobililor mici şi mijlo-
cii, precum şi a orăşenilor dezavantajaţi
trebuie căutate în transformările struc-
turale care au avut loc în Germania şi
Franţa în secolul al XII-lea (L. 50/42).
Regalitatea maghiară se aştepta din par-
tea coloniştilor ca aceştia să contribuie la
întărirea statalităţii şi a puterii centrale,
ambele de dată recentă, acestea realizân-
du-se prin intermediul unor forme juri-
dice şi de habitat avansate pentru acele
timpuri, printr-o agricultură avansată şi
printr-o protecţie mai bună a graniţelor,
acest din urmă deziderat fiind menţionat
în mod expres.
Una dintre caracteristicile aşezări­
lor germane din Transilvania a constat
în împărţirea ogoarelor după sistemul
sesiei flamande. Spre deosebire de sa-
tele cu sesii de defrişare, la cele de tip
flamand, ogoarele nu se află nemijlocit
în spatele caselor, ci în afara localităţii,
făcând posibilă amplasarea caselor în şi­
ruri regulate. Astfel au luat naştere sate
articulate de-a lungul unei uliţe şi sate în
jurul unei pieţe. Este evident că o astfel
de apropiere a caselor de locuit a con-
tribuit la dezvoltarea simţului comunitar
şi a prezentat, totodată, avantaje în ceea
ce priveşte tehnica de apărare. Faptul că
la fondarea localităţilor transilvănene s-a
optat pentru acest tip de aşezare este un
indiciu pentru existenţa dintru început
a unor pericole externe, care i-au deter-
minat pe noii sosiţi să prefere această
formă de locuire. Bazele ei au fost puse
în momentul în care s-a trecut la defrişa­
re şi la fondarea aşezărilor, constituind
condiţia de bază (sine qua non) a dez-
voltării ulterioare a cetăţilor bisericeşti,
pe care nu ni le-am putea imagina într-un
sat răsfirat. Nici relaţiile strânse de ve-
cinătate ale saşilor transilvăneni nu ar fi
fost posibile într-un sat răsfirat, în care
fiecare familie ar fi locuit pe ogorul său.
Ne aflăm în faţa unui caz tipic de inter-
dependenţă: condiţionaţi de originea lor,
dar poate şi drept răspuns la provocările
mediului înconjurător, oamenii optează
• . . Peisaj tran~ilvănean cu oraş (Mediaş), detaliu din tabloul Martiriul celor 10.000 de pe altarul gotic
tarz1u d1n comuna Tarnava, panou! se află astăzi în colecţii! Muzeului Brukenthal.
pentru un anume tip de aşezare şi pen-
tru anume forme arhitecturale. Pe de altă
parte, ambianta pe care şi-o creează, cea
a unui sat desfăşurat de-a lungul unei
uliţe sau a unuia cu sesii de defrişare îşi
pune amprenta asupra lor. Terenul pentru
construirea casei, pentru curte şi ogorul
s-a împărţit între locuitori, în timp ce pă­
durea, islazul şi râurile au fost folosite
dintru început în devălmăşie. Coloniştii
au adus cu ei metode moderne de culti-
vare a pământului (asolamentul trienal)
şi de creştere a animalelor.
Puţinele izvoare scrise, dar şi studiile
lingvistice au demonstrat că primele gru-
puri de colonişti stabiliţi în Transilvania
au venit din zona Rinului şi Moselei, din
Flandra şi din nordul Franţei. Atât în do-
cumentele de dinainte, cât şi în cele de
după 1200, ei sunt numiţi teutonici,jlan-
drenses şi latini. Dar, curând după aceea,
în actele cancelariei regale din Pesta se
va încetăţeni numele de saşi. Astfel, co-
loniştii din Cricău, lghiu şi Romos vor
fi numiţi saxones pentru întâia oară în
1206 (L., 23).
Pe parcursul procesului de colonizare
a Transilvaniei, oaspeţii au venit şi din
alte zone ale Germaniei. În conformitate
cu opinia istoricului Thomas Năgler (L.
50/27), în secolul al XII-lea, ponderea
mare a acestora provenea din teritoriile
de pe malul stâng al Rinului, în timp ce
în secolul al XIII-lea, aria de emigra-
13
re s-a mutat în Franconia, precum şi în
centrul şi sudul Germaniei. Elemente ale
graiului precum şi piese din descoperiri
arheologice se constituie în indicii pen-
tru includerea Bavariei, Turingiei şi Sa-
xoniei printre posibilele locuri de origine
ale saşilor.
Majoritatea oaspeţilor s-a deplasat,
probabil, asemenea cruciaţilor, de-alun-
gul Dunării, până în Câmpia Panoniei,
de unde a continuat drumul, pe Mureş în
sus, până în sudul Transilvaniei. Primii
colonişti s-au aşezat în jurul Alba Iuliei,
care avea deja statutul de episcopie.
Punctul central al colonizării a fost
deja din secolul al XII-lea Sibiul, unde,
potrivit unui document din 1196, în inter-
valul 1188-1191 a luat fiinţă prepositura
Cibiniensis. Acesteia i s-au subordonat
capitlurile bisericeşti din Sibiu, Nocrich
şi Cincu. Împreună au format provincia
Sibiului, de unde a continuat colonizarea
spre vest, spre Sebeş, şi spre est, pe Olt
în sus, până la Rupea şi Drăuşeni .
În urma unor cercetări stilistice la
cele mai vechi monumente din provincia
Sibiului a celor Şapte Scaune, adică în
teritoriul aflat între Orăştie şi Drăuşeni,
s-a ajuns la concluzia că există diferenţe
în cadrul grupului de biserici romanice,
diferenţe care se constituie în indicii ale
colonizării în două etape, sprijinind ast-
fel teza emisă mai sus (L. 33/171 ş. u .).
Atunci când vom analiza bisericile, vom
reveni mai amănunţit asupra acestei pro-
bleme. Alte pietre de hotar în colonizarea
germană le reprezintă fondarea mănăsti­
rii din Cârţa, ca filie a abaţiei din Igriş
(probabil la 1202), precum şi aşezarea
de germani la Cluj, fapt petrecut, de ase-
menea, în jurul lui 1200. Odată cu acor-
darea Ţării Bârsei cavalerilor teutoni, în
anul 1211 , a început fondarea de aşezări
germane în partea de est a Transilvaniei.
În 1224, coloniştilor germani "de la
Orăştie la Drăuşeni" li s-a conferit Bula
14
de aur, de către regele Andrei al Il-lea,
care, totodată, a desfiinţat toate unităţi­
le administrative din provincia Sibiului,
care luaseră fiinţă pe parcursul coloniză­
rii, creând o singură unitate administra-
tivă. Astfel s-a creat cadrul juridic care,
pe parcursul următoarelor cinci secole şi
jumătate, a determinat soarta coloniştilor
germani. Cea mai importantă dispoziţie
din Andreanum, cum a fost cunoscută
mai târziu Bula de aur, stipula că pe te-
ritoriul de colonizare, nobilii nu se bucu-
rau de privilegii, iar oaspeţii, în calitatea
lor de ţărani liberi, se subordonau numai
regelui. Printre obligaţiile coloniştilor
se numărau acelea ca, în caz de război,
să dea ostaşi suveranului şi, totodată, să
plătească acestuia un impozit anual pe
pământ (terragium). Aveau dreptul să­
şi aleagă liber judecătorii şi preoţii, se
bucurau de libertatea de a face negoţ în
întregul regat şi dispuneau în mod exclu-
siv de teritoriul care le fusese acordat,
aşa-numitul Pămdnt crăiese. Bisericile
lor nu se subordonau episcopului transil-
vănean din Alba Iulia, ci arhiepiscopului
din Esztergom (L. 23/41) .
Libertas Cibiniensis, libertatea sibia-
nă, având ca temei cele arătate mai sus,
a fost apoi dorită şi obţinută de toate ce-
lelalte asociaţii ale coloniştilor, de cele
Două Scaune, Mediaş şi Şeica, de dis-
trictele Bistriţa şi Braşov, precum şi de
germanii din Vinţ, Vurpăr-Aiba şi Cluj.
În lipsa acestui cadru juridic, existenţa
şi înflorirea satelor şi oraşelor de pe Pă­
mântul crăiese în secolele care au urmat
ar fi de neconceput.
Un prim examen greu pe care tre-
buiau să-1 treacă recent-fondatele co-
munităţi, a fost invazia tătarilor din anii
1241142. Unificaţi sub conducerea lui
Ginghis-han, mongolii (tătarii) au înce-
put în 1211 să cucerească China şi alte
ţări învecinate. După ce, în 1223 şi în
anii următori, au subjugat cnezatele ru-
seşti de Kiev şi Halici, în 1241 au atacat Studiile recente au subliniat rolul
Europa de est şi Europa centrală. În pri- greavilor în procesul de colonizare, lipsa
măvara acelui an, o parte a lor a atacat izvoarelor obligând la ipoteze. Şi astăzi
nordul Transilvaniei, distrugând Rodna, se consideră că pătura greavilor ereditari
Bistriţa, Cluj şi Oradea. O altă hoardă, în s-a format din acei locatores, care i-au
drumul ei din nord spre sud, a devastat condus pe oaspeţi spre locurile de coloni-
Moldova şi a pătruns în Ţara Bârsei prin zare. De altfel, se ştie astăzi că mai mulţi
Pasul Oituz. dintre greavii din perioada colonizării au
După căderea Braşovului, invadato- fost originari din locurile de baştină ale
rii s-au îndreptat spre Sibiu, iar de acolo coloniştilor. Neclare rămân insă sarcinile
spre Sebeş şi Arad, spulberând apoi la pe care greavii şi juzii le aveau de înde-
Mohi, pe râul Sajo, armata ungară. În plinit în cadrul comunităţilor rurale. Se
1242, pe drumul de întoarcere, tătarii au pare că, spre deosebire de jude (villicus),
distrus tot ce rămăsese întreg la trecerea care era ales, comunităţii nu-i revenea
lor precedentă. În urma lor, în Transilva- nici un rol în numirea greavului (comes)
nia au rămas aşezări incendiate, foamete (L. 50/203). Rolul jucat de greavi în co-
şi s-au declanşat molime, un peisaj al munităţile săseşti este contradictoriu: pe
groazei, descris de călugărul Rogerius în de-o parte, ei apar în calitate de apărători
opera sa Carmen miserabile (L. 69/53 ş. ale intereselor comunităţii, aşa cum s-a
u.). Regele Bela al IV-lea a iniţiat noi întâmplat în cazul greavilor Blafuuz şi
colonizări, dorind să le sprijine prin pri- Henning, care, în 1317, au reuşit să obţi­
vilegii. În ciuda strădaniilor sale, nume- nă de la regele Carol Robert reconfirma-
roase aşezări au rămas nişte pustietăţi. rea Andreanum-ului (L. 73/323). Pe de
În a doua jumătate a secolului al altă parte, există însă numeroase dovezi
XIII-lea a început colonizarea în văile conform cărora unii dintre ei ar fi încer-
Târnavei Mari şi Tâmavei Mici. În 1283 cat, în repetate rânduri, să dobândească
sunt amintite opt aşezări în Scaunul Me- privilegii în comunităţile lor, reuşitele -
diaşului , ceea ce indică faptul că proce- cum a fost în cazul greavului Apa, fon-
sul de colonizare nu se încheiase încă. datorul stirpei nobile de mai târziu,Apafi
În 1318, regele Carol Robert d 'Anjou -fiind numai cazuri singulare.
a acordat celor Două Scaune, Mediaş şi Stirpea greavilor de Câlnic este un
Şeica, dreptul sibian. Conform părerii exemplu în ceea ce priveşte ascensiunea,
lui Thomas Nagler, fondarea aşezărilor înflorirea şi declinul unei asemenea fa-
în valea Târnavei Mici ar fi avut loc în milii. Greavul Chyl, fiul lui Erwin, a fost
jurul anului 1300 (L.50/161). răsplătit de regele Ştefan, în 1269, pentru
Pentru colonizarea zonei Bistriţei, servicii credincioase în război , cu câte-
din Transilvania de nord, nu există iz- va sate în zona Sebeş, numită în limba
voare scrise. Cele mai vechi date referi- germană Unterwald. După puţin timp,
toare la "ţărişoara" Reghinului (Reener Cheei, cum este numit în documentele
Landchen) se găsesc într-un document de mai târziu, a cumpărat mai multe sate
din 1228. Cercetătorii zilelor noastre în apropiere de Câlnic, dar şi în zone mai
susţin ipoteza conform căreia coloniza- îndepărtate, cum a fost Blajul pe Târnava
rea Transilvaniei de nord ar fi început la Mică. în anul 1280, Daniel, fiul lui Che-
sfârşitul secolului al XII-lea şi ar fi con- ei, a intrat în posesia satului Vingard, pe
tinuat pe parcursul celui de-al XIII-lea. care l-a ales ca centru administrativ al
(L. 50/131). posesiunilor sale. Prin căsătorie, neamul
,..
greavilor de CâJnic s-a apropiat din ce în
ce mai mult de nobilimea maghiară, nu-
mindu-se Gereb de Vingard; din această
perspectivă ni se pare întemeiat faptul că,
în 1430, Johann Gereb de Vingard a vân-
dut cetatea de azi a Câlnicului comunită­
ţii libere a localităţii, renunţând, totodată,
la demnitatea de greav al acesteia.
în afara neamului greavilor de CâJnic,
în secolul al XIV-lea, XV-lea şi XVI-lea,
un rol important I-au avut familiile gre-
avilor Tobiassy din Aţel , Morgondai din
Merghindeal, precum şi familiile de gre-
avi din Roşia, Ocna Sibiului, Mediaş ş.
a. La începutul secolului al XVI-lea, gre-
avii au dispărut din istoria saşilor tran-
silvăneni, căci lupta de secole a satelor
împotriva greavilor ereditari a condus
în cele din urmă la triumful definitiv al
orientării democratice a comunităţilor.
Pentru apariţia şi dezvoltarea cetăţilor
bisericeşti din unele localităţi, existenţa
familiilor de greavi a fost benefică. O
componentă importantă a acestor monu-
mente, turnul central, are ca model don-
jonul cetăţilor greavilor. Un alt element
al bisericilor romanice şi gotice timpurii,
galeria vestică, trebuie privită în strânsă
relaţie cu pătura conducătoare din pri-
mele secole care au urmat colonizării.
În cea de-a doua jumătate a secolului
al XIII-lea, neînţelegerile familiei grea-
vului din Ocna Sibiului cu episcopul din
Alba Iulia suscită interesul. Alard von
Salzburg (Alard de Ocna Sibiului) a fost
asasinat, din motive rămase necunoscute,
de oamenii episcopului. Drept răspuns,
Johann, fiul celui asasinat, a strâns o
ceată înarmată, cu care, în 1277, a atacat
sediul episcopului, a devastat catedrala,
a incendiat-o şi a asasinat numeroşi oa-
meni. Asupra lui Johann şi a oamenilor
săi a fost aruncată anatema, iar la mai
bine de treizeci de ani după incidente,
capitlul catedralei încă mai declara vala-
bilitatea acesteia (L. 69/20).
16
Fondarea Clujului, la 1271, a avut loc
în timpul scurtei domnii a lui Ştefan al
V-lea. La puţin timp i s-au conferit ace-
leaşi drepturi ca şi aşezărilor săseşti , dar
caracterul său german a fost periclitat
dintru început, deoarece o mare parte din
împrejurimi nu erau locuite de germani.
Dintr-un document din 1291 reiese fap-
tul că şi la Turda, Dej, Sic, Cojocna şi
Hunedoara trăiau germani, cărora regele
le acordase privilegii. Urmele acestora
nu mai sunt detectabile decât la edificiile
timpului, dacă facem abstracţie de docu-
mente (L. 73/169, 180, 181, 182).
Ultimele decenii ale secolului al XI-
II-lea, din vremea regilor Ladislau al IV-
lea şi Andrei al III-lea, s-au caracterizat
prin tulburări de ordin politic. lnstabili-
tatea internă a fost dublată, în 1285, de o
nouă invazie tătărească, în timpul căreia
Bistriţa a fost distrusă. În diploma sa in-
augurată din 1291, regele Andrei al III-
Fig. li 2. Ruinele cetăţii din Feldioara şi casa parohială evanghelică, gravură de Ludwig Rohbock în: Hunfalvi
lea amintea de turnuri şi cetăţi construite
Janos.Erdely eredeti kepekben~ Darmstadt 1856-3/ 99.
peste biserici (L. 73/174). Suveranul se
referea, probabil, la bisericile fortificate Spre mijlocul secolului, a apărut denu- local , exercitată de către jude şi de către
construite de saşi. mirea de Şapte Scaune pentru provincia juraţi.
Luptelor pentru ocuparea tronului Sibiului. În Ţara Bârsei şi în Transilvania În timpul lui Ludovic cel Mare
care au urmat morţii lui Andrei al III- de nord, coloniştii au creat structuri juri- (1342- 1382) - care a recunoscut impor-
lea - şi în timpul cărora saşii I-au spri- dice asemănătoare, dar numai în 1486 a tanţa saşilor pentru regalitate şi regat,
jinit pe Otto von Bayern - le-a urmat, luat fiinţă Universitatea Săsească, acesta afirmând că "sunt acei cetăţeni ai rega-
după încoronarea, în 1310, a lui Carol fiind organismul care i-a unit pe toţi saşii tului, pe umerii cărora se sprijină secu-
Robert din Casa de Anjou, o lungă pe- de pe Pământul crăiese . ritatea graniţei ca pe nişte piloni rezis-
rioadă de linişte, pe care istoricul G. D. Comunitatea saşilor a avut caracter tenţi, şi ai căror loialitate şi experienţă
Teutsch a numit-o "secolul Anjou-ilor, cooperatist. Modalitatea de a lucra pă­ este mereu dovedită" (L. 69/96), saşilor
perioada cea mai frumoasă pentru saşi" mânturile aşezării, aceea a asolamentu- li s-au acordat importante privilegii în
(L. 69177). Şi în acest interval au avut lui trienal, a necesitat, în mare măsură, o vederea dezvoltării meşteşugurilor şi a
loc disensiuni; spre exemplu, la 1324, abordare unitară, individul fiind obligat negoţului. În anul 1376 a avut loc reor-
saşii s-au ridicat împotriva voievodului să se subordoneze ritmului de muncă al ganizarea breslelor. În această perioadă
Transilvaniei şi au fost înfrânţi, dar s-a celorlalţi. În acelaşi timp, folosirea pă­ şi negustorii transilvăneni s-au bucu-
ajuns, înainte de toate, la consolidarea şunilor, islazurilor şi a pădurilor a dus rat de importante privilegii, care i-au
economică şi social-politică a aşezărilor la apropierea membrilor comunităţii. avantajat nu numai în schimburile cu
săseşti. Legăturilor strânse din cadrul procesu- Principatele române, datorită dreptului
La începutul secolului al XIV-lea s-a lui de muncă le corespundeau, totodată, de depozitare, ci le-a creat posibilitatea
impus împărţirea Pământului crăiese în structuri în domeniul social şi cultural. ca prin Buda să ajungă cu mărfurile lor
Scaune, conduse de câte un jude regal, Folosirea în devălmăşie a posesiunilor a la Levoca, Cracovia, Viena, Praga, Re-
numit de rege din rândurile coloniştilor. presupus şi o conducere eficientă la nivel gensburg şi Koln, în oraşele hanseatice
17
de pe litoralul Mării Baltice, în oraşele
de pe Coasta Adriatică, precum şi în Eu-
ropa de vest. Este nevoie de un efort de
imaginaţie pentru a avea o reprezentare a
ariei în care saşii făceau negoţ.
Mărturie a bunăstării negustorilor
saşi stau casele, datând din a doua jumă­
tate a secolului al XIV-lea şi din secolul
al XV-lea, care mai pot fi văzute şi as-
tăzi la Sibiu, Braşov şi Bistriţa. Odată cu
deplasarea centrului de greutate al eco-
nomiei spre negoţ, a avut loc procesul
de transformare a satelor transilvănene
în oraşe, mai ales în acele locuri care
erau prielnice comerţului. Oraşele Sibiu,
Braşov şi Bistriţa se află în apropierea
trecătorilor care făceau legătura cu Ţara
Românească şi cu Moldova, iar în seco-
lul al XIV-lea Clujul, Sighişoara şi Se-
beşul sunt menţionate ca având dreptul
urban.
Două proiecte edilitare sunt grăitoa­
re pentru progresul economic şi puterea
financiară a patriciatului: pe la mijlocul
secolului al XIV-lea, în oraşele săseşti,
debutează ridicarea de biserici parohia-
le, care, în ceea ce priveşte dimensiunile,
întreg cu mult bisericile romanice ante-
rioare. Edificator în acest sens este co-
rul bisericii din Sebeş, care, până în ziua
de azi a rămas adosat bazilicii romanice
mult mai modeste , care, din cauza tulbu-
rărilor din secolul al XV-lea nu a putut fi
înlocuită, aşa cum se prevăzuse , cu obi-
serică hală. Pe de altă parte, în secolului
al XIV-lea, a început construirea incin-
tei. Conform tehnicii de apărare a ace-
lor vremi, acestea au fost prevăzute cu
creneluri de maniera celor ale căror urme
mai pot fi văzute la Sibiu, Sighişoara şi
Mediaş (L. 69/68). În secolul al XV-lea,
activitatea edilitară a cuprins şi zona ru-
rală. Se poate urmări cum soluţii tehnice
şi detalii arhitectonice au fost preluate
de la construcţiile de apărare urbană şi
aplicate la cetăţile bisericeşti.
18
După moartea lui Ludovic cel Mare
au început din nou lupte pentru tron, care
s-au prelungit mult şi în timpul domniei
lui Sigismund, încoronat la 1387. întru-
cât oraşele săseşti au luptat de partea re-
gelui, acestea au fost adesea atacate de
adversarii săi. Pericolul a crescut însă
spre finele secolului al XIV-lea, când au
avut loc atacuri ale turcilor. După ce, sub
comanda lui Murad 1, otomanii cuceri-
seră, la 1361, Adrianopolul, calea spre
Dunăre era deschisă, iar în urma bătăli­
ei de pe Câmpul Mierlei, ei au devenit
stăpânii de necontestat ai Balcanilor.
Voievodul Ţării Româneşti, Mircea cel
Bătrân, i-a învins pe turci, în 1394, la
Rovine, mai târziu fiind însă nevoit să se
retragă în Transilvania. Devastatoare a
fost bătălia de la Nicopole (1396), unde
armata lui Sigismund, formată din ca-
valeri din întreaga Europă, a cunoscut o
înfrângere usturătoare. Astfel, turcii s-au
instalat la Dunărea de Jos, obligând Ţara
Românească la plata unui tribut, ceea ce
a însemnat pierderea rolului de barieră
pentru Transilvania a voievodatului sud-
carpatin. Din acest moment, Transilvania
a cunoscut pericolul permanent al inva-
ziilor turceşti. Faptul că pe lângă marile
incursiuni, retinute de istoriografie, au
mai fost şi altele, mai mici, reiese dintr-o
scrisoare a regelui Sigismund, datată 31
martie 1420, în care le cere locuitorilor
din jurul Feldioarei, din Ţara Bârsei, să
participe la lucrările de fortificare ale lo-
calităţii, "ţinând cont de desele incursi-
uni ale turcilor", or, asemenea incursiuni
nu sunt consemnate în documentele vre-
mii (L. 25/419).
Atacurile turceşti au dăunat profund
operei de colonizare a saşilor. Otomanii
urmăreau ca popoarele subjugate de ei
"să fie integrate într-un sistem de dări şi
impozite, fără a fi interesaţi de dezvolta-
rea forţelor de producţie ale acestora sau
de aspiraţiile lor culturale. În consecinţă,
stăpânirea străină a adus cu sine regrese
în toate domeniile, cu excepţia dreptului
la practicarea liberă a religiei; războaiele
lor au fost îndeobşte războaie de cuceri-
re, purtate cu intenţii expansioniste, de
furt şi de jaf' (L. 25/415).
Intervalul în care Transilvania a fost
ameninţată de otomani, a durat, cu scurte
întreruperi, mai bine de trei secole, şi cu-
prinde două faze: prima vizează perioada
de la începutul secolului al XV-lea până
la constituirea Transilvaniei ca princi-
pat sub suzeranitate turcească (1541), şi
stă sub semnul apărării armate; Gustav
Giindisch o caracterizează ca "ev eroic
al istoriei Transilvaniei" (L. 25/416). În
cea de-a doua fază, care începe în 1526,
cu bătălia de la Mohacs, şi se termină în
1699, cu pacea de la Karlowitz, centrul
de greutate s-a mutat în planul politicu-
lui, Transilvania fiind implicată în lupta
pentru influenţă dintre Habsburg şi oto-
mani.
Prima incursiune turcească consem-
nată în documente a avut loc în toamna
anului 1420, atunci când, atacând Tran-
silvania dinspre vest, armata otomană a
distrus Orăştie şi a dus numeroşi locui-
tori în robie. Deja în primăvara următoa­
re, invadatorii au pătruns în Ţara Bârsei,
devastând această provincie înfloritoare,
după ce au spulberat apărarea celor Şap­
te Scaune, formată în pripă. Urmările au
fost groaznice: satele Hărman, Sânpetru,
Bod, Hălchiu, Ghimbav şi Vulcan au fost
atât de puternic afectate, încât regele Si-
gismund le-a scutit pe o perioadă înde-
lungată de timp de impozite. La Braşov,
care la rândul său a fost ocupat şi parţial
incendiat, doar o parte a populaţiei s-a
putut salva în cetatea de pe Tâmpa. Nu-
meroşi locuitori, printre care şi membrii
ai Magistratului oraşului, au fost luaţi ca
robi, dar se presupune că cei mai mul-
ţi au fost răscumpăraţi deja pe teritoriul
Ţării Româneşti.
Regele Sigismund a încercat - cu
sprijinul voievodului Dan al II-lea, ostil
turcilor - , să mute linia de apărare anti-
otomană în Câmpia Dunării. Într-adevăr,
ajutat de o armată transilvană, condusă
de greavul Johann şi de judele regal An-
dreas din Sibiu, voievodul Ţării Româ-
neşti i-a învins pe turci în 1426. În toam-
na aceluiaşi an, regele a sosit Ia Braşov
pentru a pregăti războiul , dar problemele
regatului, în special Războaiele Husite,
I-au împiedicat să se dedice în continu-
are, în mod eficient, apărării antiotoma-
ne.
În vara anului 1432, turcii au intrat
din nou în Ţara Bârsei, de unde au tre-
cut, jefuind, în sudul Ţării Secuieşti şi în
Scaunul Rupei, ajungându-i din urmă pe
ţăranii fugiţi din Ţara Bârsei pe care i-au
luat prizonieri. În urma acestei incursi-
uni, regele, în vederea reconstrucţiei ca-
selor distruse, "care, după cum ştiţi, în
timp ce mă aflam în afara ţării, au fost
devastate şi incendiate de turcii cruzi"
(L. 25/422), a pus Ia dispoziţia celor pă­
gubiţi impozitul turcesc, o dare aproba-
tă de Conciliul de la Basel, constând în
obligativitatea tuturor de a ceda o cinci-
zecime din averea proprie.
În 1438 a avut loc o campanie oto-
mană împotriva Transilvaniei, campanie
care a întrecut toate operaţiunile anteri-
oare. Sub conducerea sultanului Murad
al II-lea s-a adunat Ia Vidin o armată oto-
mană, care, iniţial a pornit spre Ungaria,
dar apoi a intrat în vestul Transilvaniei.
"S-a îndreptat spre Transilvania, măce­
Iărind groaznic şi punând capăt tuturor,
şi nimeni nu a opus nicio rezistenţă" (L.
25/423). Sebeşul a fost primul oraş care
s-a apărat, dar nerezistând asediului, a
fost nevoit să se predea. Apoi au fost de-
vastate satele din zona Sebeşului (Unter-
wald), iar Alba Iulia şi cetatea greavilor
de Câlnic au fost chiar ocupate. Distru-
gerile au continuat în cele Două Scaune,

Fig. 1/3. Peisaj transilvanean cu oraşul Alba Iulia, gravurii in: Hunfalvi Janos .Erdely eredeti kepekben"
Darmstadt 1856 - 3/33.
Mediaş şi Şeica, fiind atât de mari, încât
chiar şi după şaptesprezece ani unele lo-
calităţi au rămas pustii. Pagube mari au
suferit şi satele de pe Valea Hârtibaciu-
lui, precum şi cele din Scaunul Cincu.
Oraşul Sibiu a fost asediat timp de opt
zile, neputând fi cucerit, fapt care i-a im-
presionat puternic atât pe prieteni, cât şi
pe duşmani.
În anul 1453, un episcop fugit din
Constantinopol relatează despre aceste
evenimente după cum urmează: "Czi-
ben sau Hermanstadt şi-a făcut un nume
important şi [turcii] numai despre asta
vorbesc, că le-a opus rezistenţă şi le este
obstacol în calea lor, iar ei vor să înlătu­
re obstacolul şi vor să cucerească oraşul
vostru şi să-1 câştige De aceea vă sfă­
0000
tuiesc să-1 întăriţi" (L. 23/104).
Iancu de Hunedoara, descendent din-
tr-un neam de cnezi români, care a de-
venit voievod al Transilvaniei în anul
1440, a constituit o nouă speranţă în lup-
ta antiotomană. Incursiunea otomană din
J442, în timpul căreia Valea Mureşului
20
născută în condiţii
de ameninţări şi pri-
vaţiuni, şi-a demonstrat utilitatea în ca-
zul ajutorului acordat cu arma în mână,
a dreptului de azil pe Pământ Crăiese, în
semnalizarea pericolelor, precum şi în
răscumpărarea robilor. Drept exemplu
pentru cele afirmate mai sus, amintim
bunele relaţii dintre Ştefan cel Mare,
domn al Moldovei, şi braşoveni.
în toamna anului 1479, o conjunctură
favorabilă otomanilor a făcut ca aceştia
să poarte o nouă campanie împotriva
Transilvaniei. Din nou au atacat din vest,
pustiind zona Orăştiei şi a Sebeşului, iar
apoi încărcaţi cu pradă bogată, s-au retras
spre vest. Voievodul Ştefan Bâthory a re-
uşit să-i întâmpine între Sebeş şi Orăştie.
Acolo, pe Câmpia Pâinii, otomanii s-au
aflat faţă în faţă cu o armată în care erau
prezente toate etniile transilvănene. în
lupta aprigă care se încinsese, a interve-
a fost pustiită, a rămas, pentru o vreme, nit tocmai la timp Pavel Chinezul (Pavel
ultima lovitură otomană în Transilvania, Cneazul), comite al Timişoarei, astfel că
deoarece sub Iancu de Hunedoara teatrul turcii au putut fi bătuţi.
de operaţiuni s-a mutat la sud de Carpaţi. În ianuarie 1493, turcii, trecând mun-
Saşii au folosit această perioadă de relati- ţii, au făcut o incursiune neaşteptată în
vă linişte pentru extinderea fortificaţiilor, depresiunea Sibiului, jefuind şi incendi-
fiindu-le puse la dispoziţie, în acest scop, ind în drumul lor spre trecătoarea Thrnu
şi mijloace din veniturile coroanei. Roşu localităţile Cristian, Rusciori, Şura
În 1457, Sibiul a fost din nou asedi- Mică, Ocna Sibiului, Turnişor şi Cisnă­
at, însă a făcut faţă asediului. Între timp die. încărcaţi cu pradă de război, au fost
se pusese la punct un sistem de supra- ajunşi din urmă în pasul Thrnu Roşu de
veghere şi de alarmare, care înregistra o armată formată în grabă şi comandată
şi transmitea mai departe orice mişcare de primarul Sibiului, Georg Hecht; turcii
a inamicului. În caz de pericol, la saşi şi au fost învinşi şi cu ajutorul oierilor din
secui, transmiterea unei săbii muiate în Tălmaciu, localitate aparţinând jurisdic-
sânge era semnul pentru adunarea cete- ţiei celor şapte juzi.
lor de combatanţi. Comunicarea se făcea Sub domnia regelui Matei Corvin,
şi cu surle, trâmbiţe din corn, precum şi fiul voievodului Iancu de Hunedoara,
cu aprinderea de ruguri în locuri cunos- procesul de decădere a regatului ungar,
cute de toţi şi vizibile la mare distanţă cauzat de neliniştea internă şi de ame-
(L. 23/432). ninţările externe, a fost oprit. Regele îşi
În apărarea antiotomană, alături de dăduse seama că oraşele săseşti erau un
domnii Ţării Româneşti şi Moldovei, sprijin preţios în lupta împotriva marii
au luptat întotdeauna şi formaţiuni ale nobilimi, fapt pentru care le-a acordat
saşilor transilvăneni. Această apropiere, saşilor importante privilegii. în cele din
urmă, în timpul domniei sale, acestea au
dus la apariţia Universităţii Săseşti, o
asociaţie juridică a tuturor saşilor de pe
Pământul Crăiese (1486). Universitatea
Săsească a constituit instanţa supremă în
probleme de ordin administrativ şi juri-
dic, organismul care stabilea impozitele
şi care hotăra asupra problemelor impor-
tante ale vieţii publice.
În timpul urmaşului lui Matei Corvin,
a nehotărâtului Vladislav al II-lea, a
continuat procesul de decădere a regatu-
lui. Atunci când, în 1516, după moartea
lui Vladislav, a ajuns pe tron fiul său, Lu-
dovic al II-lea, de numai zece ani, mulţi
şi-au dat seama că nu mai puteau ţine
piept mult timp presiunii exercitate de
turci. Suleiman al II-lea, după ce luase
în stăpânire Belgradul, a înaintat în 1526
spre Ungaria. Bătălia hotărâtoare, în care
armata ungară a fost spulberată, iar rege-
le Ludovic al II-lea a căzut pe câmpu1 de
luptă, s-a dat la Mohâcs. Această înfrân-
gere a însemnat sfârşitul statului feudal
maghiar.
Deja în prima jumătate a secolului al
XV-lea, în Principatul Transilvaniei s-au
făcut simţite tendinţele unei oarecare in-
dependenţe faţă de coroană. întrucât în
ceea ce priveşte apărarea antiotomană,
nu se puteau aştepta la vreun ajutor din
partea regelui, etniile transilvănene au
cunoscut o oarecare apropiere, angajân-
du-se la ajutor reciproc. Datorită privaţi­
unilor cauzate de războaiele cu turcii se
născuse un fel de solidaritate care a unit
diferitele seminţii. (L. 25/443). Apariţia
principatului autonom (1541- 1688) este
în mare măsură rezultatul acestor pre-
mise. În ciuda tuturor presiunilor, turcii
nu reuşiseră să cucerească Transilvania,
lucru ce se datora în mod hotărâtor şi sa-
şilor, care şi-au adus contribuţia prin ora-
şele fortificate, prin cetăţile bisericeşti,
cât şi pe câmpul de luptă. La începutul
secolului al XVI-lea, ţara oferea o ima-
21
 gine dezolantă: dacă în 1350 pe teritoriul
celor Şapte Scaune locuiau în jur de 70-
80 000 de oameni, în secolul al XV-lea
şi la începutul celui următor, numărul
lor scăzuse la 40-45000 (L. 79/47-48).
În special în zona Orăştiei, a Sebeşului,
precum şi în Valea Hârtibaciului, nume-
roase sate săseşti nu şi -au mai revenit
după distrugere, fiind apoi colonizate de
români sau au devenit pustii; mai târziu,
pământurile acestora au fost împărţite
între satele învecinate.
După ce Ludovic al II -lea căzuse în
bătălia de la Mohiics, partidul maghiar,
care pornise la luptă sub deviza "mai
bine turcii decât germanii", 1-a ales pe
voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya,
rege al Ungariei. La scurt timp, partidul
progerman 1-a ales pe tronul Ungariei pe
arhiducele Ferdinand, fratele împăratului
Carol al V-lea şi soţ al surorii lui Ludo-
vic al II-lea. În urma acestor alegeri s-a
declanşat lupta pentru tron, care a durat
mai bine de doisprezece ani, aducând şi
Transilvaniei multe suferinţe şi necazuri.
Iniţial, saşii, legaţi prin jurământ, s-au
situat de partea lui Zapolya, dar, în tim-
pul desfăşurării ostilităţilor au trecut în
tabăra lui Ferdinand. Cu timpul şi-au dat
seama că numeroaselor apeluri la rezis-
tenţă nu le-a urmat niciun ajutor concret
din partea austriecilor. Au realizat prea
târziu că loialitatea lor faţă de Casa de
Habsburg, datorită schimbărilor surveni-
te în politica mare rămăsese fără obiect
şi că, în cele din urmă, nu erau decât vic-
time ale jocurilor politice. În personali-
tatea lui Marcus Pernfflinger se reflectă,
cu acuitate, tragismul acestei erori. El,
care încercase de nenumărate ori să facă
rost de ajutoare pentru Sibiul asediat de
armatele lui Zapolya şi străbătuse cu o
mică ceată de călăreţi ţara cu scopul de a
menţine oraşele în tabăra lui Ferdinand,
a fost nevoit să admită că luptase pentru
o cauză pierdută. În timpul tulburărilor
22
şi-a pierdut averea, a plecat în exil, unde
a şi murit, fiind însă preocupat până la
finele vieţii de trimiterea de întăriri pen-
tru Sibiu.
În această perioadă tulbure, în Tran-
silvania au apărut o serie de personaje
interesante; printre acestea s-a aflat seri-
bul de altădată al oraşului Sibiu, Rei-
cherstorffer, care a călătorit în Transilva-
nia din ordinul lui Ferdinand, contribu-
ind cu mercenarii săi la pustiirea genera-
lă a principatului; un altul a fost Aloiso
Gritti, de origine veneţiană, un favorit al
lui Suleiman, care a venit în Transilvania
să medieze între Înalta Poartă şi Ferdi-
nand, dar care, după scurt timp, a fost
atât de prins în plasa intrigilor, încât, în
cele din urmă, a fost executat la Mediaş
împreună cu fiii săi. Sprijinul lui Zapo-
lya a fost călugărul George Martinuzzi,
care, prin viclenie, bani - fusese trezo-
rierul regelui - şi intrigi deţinea toate
pârghiile puterii. După moartea lui Za-
polya, în 1540, Martinuzzi a devenit
cancelar al reginei Isabela, văduva lui
Zapolya, adică personajul cheie în poli-
tica transilvăneană. El a iniţiat desprin-
derea Transilvaniei de Ungaria şi crearea
principatului autonom sub suzeranitate
turcească. Nici Martinuzzi nu a murit de
moarte bună, ci asasinat de soldaţii gene-
ralului imperial Castaldo.
În această perioadă de tulburări po-
litice s-au aflat adesea armate străine în
principat: Zapolya i-a chemat pe turci în
ajutor, voievodul Transilvaniei Ştefan
Mailat, pe domnul Moldovei, Petru Ra-
reş, iar Martinuzzi a avut propria sa ar-
mată de mercenari. Atunci când, în 1550,
au venit trupe austriece, acestea au fost
primite cu bucurie, ca eliberatoare de
sub jugul turcesc, dar conduita mercena-
rilor nu a fost de loc mai bună decât a ce-
lorlalţi. Generalul lor, Castaldo, observa
că "aceşti mercenari au venit numai să
distrugă această ţară" (L. 23/119). Privit
din această perspectivă istorică, devine
limpede că cetăţile bisericeşti, construite
împotriva pericolului turcesc, au trebu-
it să facă faţă şi atunci când au domnit
golul legislativ, anarhia şi dezorientarea.
Nu marile armate turceşti sau imperiale
au fost adevăraţii lor duşmani , ci cetele
de mercenari şi aventurieri care nu cu-
noşteau legea şi ordinea, şi al căror ţel
era doar distrugerea şi prada.
În aceste condiţii istorice, care luau
uneori forme apocaliptice, saşii au
adoptat în plan religios Reforma Lu-
terană. Curând după 1519 scrierile lui
Luther, aduse de negustori, au ajuns în
oraşele transilvănene . Odată cu pătrun­
derea acestora, atât regele, cât şi episco-
pul transilvan au dat instrucţiuni stricte
pentru combaterea ereziei. Reforma a
pornit din Braşov şi trebuie asociată cu
personalitatea lui Johannes Honterus.
Tulburările timpului au avut efecte be-
nefice asupra mersului Reformei. Saşii
au trăit pe pielea lor neputinţa autorită­
ţilor laice, ceea ce i-a făcut receptivi la
ceea ce afirmau Honterus şi judele regal
al Braşovului, Hans Fuchs, anume că în
timpuri grele, nu te poţi baza pe puterea
omenească. Salvarea nu poate veni de la
oştile apusene, ci numai de la Dumne-
zeu. Reprezentanţii Contrareformei, în
primul rând Martinuzzi nu au acţionat
cu consecvenţă împotriva noii doctrine,
din raţiuni politice. În strânsă relaţie cu
reformatorii din Germania, reformato-
rii transilvăneni au reuşit să impună, în
deceniul cinci al secolului al XVI-lea,
Reforma Luterană în principat. în 1547
s-a adunat la Sibiu "sfatul bărbaţilor
învăţaţi" şi a elaborat Regulamentul bi-
sericesc al tuturor germanilor din Tran-
silvania, iar în 1550 acest regulament a
fost ridicat la rang de statut în urma unei
hotărâri a Universităţii Săseşti.
Două urmări ale Reformei merită să
fie menţionate în mod deosebit: prima
priveşte sistemul şcolar, care a cunoscut
o perioadă de înflorire şi datorită faptu-
lui că o parte din bunurile mănăstireşti
au fost alocate acestui scop, învăţătura
devenind un bun al tuturor. Regulamen-
tul şcolar al lui Honterus stipulase deja
că "niciun băiat să nu fie exclus de la
învăţătura şcolară pe motiv de sărăcie,
ci să înveţe gratuit" (L. 23/ 148). Râvna
cu care s-a trecut la construirea de şcoli,
la achiziţii de cărţi, precum şi la crearea
de fonduri pentru studiu, demonstrează
că cei care s-au aflat atunci la conducere
şi-au dat seama că învăţătura este o pre-
misă esenţială în lupta pentru existenţă
a unei minorităţi. Ei au admis că numai
prin cunoaştere şi prin aplicarea aces-
teia este posibil să-ţi menţii fiinţa şi ca-
lităţile definitorii într-o ambianţă ostilă.
Nu întâmplător şi astăzi în multe dintre
cetăţile bisericeşti se mai află turnuri-
şcoală. Învăţătura a fost privită ca fiind
atât de necesară, încât chiar şi în caz de
pericol iminent procesul de învăţământ
nu se întrerupea. Un indicator al impor-
tanţei acordate şcolii este introducerea
învăţământului obligatoriu general încă
de timpuriu, chiar pentru contextul euro-
pean al epocii.
Cea de a doua urmare a Reformei a
constituit-o Umanismul, care şi-a croit
drum în Transilvania odată cu întoar-
cerea reformatorilor saşi de la universi-
tăţi din vest. Cei mai importanţi repre-
zentanţi ai curentului au fost Johannes
Honterus, Valentin Wagner, Christian
Schesăus şi Johannes Sommer. În 1557,
italianul Michele Brutus nota că la ger-
manii din Transilvania se întâlneşte "o
extraordinară practică a ştiinţei, a artelor
liberale, controlul strict al moravurilor,
preţuirea hămiciei şi repudierea lenei"
(L. 23/ 144).
Spre mijlocul secolului al XVI-lea,
situaţia s-a înrăutăţit din nou. După re-
tragerea în 1553 a trupelor imperiale,
23
 principii transilvăneniau fost nevmţi bert Huet. A fost apărătorul intereselor care le unise sub sceptrul său. Curând s-a
să recunoască suzeranitatea turcească şi săseşti împotriva abuzurilor comise de ajuns însă la neînţelegeri între împăratul
să plătească tribut anual. În acelaşi an a nobilimea maghiară, a susţinut libertatea Rudolf al II-lea de Habsburg şi domnul
izbucnit şi o epidemie de ciumă, care a religioasă în Principatul Transilvaniei şi român. Împăratul a trimis în Transilvania
secerat mii de vieti la Sibiu, Braşov şi a participat la lupta antiotomană. În 1594 o armată comandată de generalul Basta,
alte localităti. Regina Isabela şi, după a luat fiinţă o Ligă antiotomană, la care a care l-a învins pe Mihai în 28 septembrie
moartea ei , survenită în 1559, fiul ei Ioan aderat Austria, Transilvania şi cele două 1600, la Mirăslău. în anul următor, Mi-
Sigismund, nu au reuşit să pună capăt principate româneşti, Moldova şi Ţara hai şi Basta au luptat împreună împotriva
actiunilor devastatoare în principat. Aşa Românească. Primele victorii i-au apar- lui Sigismund Bathory, declarat pentru a
stând lucrurile, saşii au adaptat sistemele ţinut domnului Ţării Româneşti, Mihai treia oară principe. În ciuda acestei frăţii
defensive ale oraşelor şi cetătilor biseri- Viteazul. Huet a participat cu o forma- de arme,la scurt timp, Basta a pus la cale
ceşti după cerinţele impuse de evoluţia ţiune săsească la cucerirea oraşelor Târ- uciderea lui Mihai.
tehnicii militare. govişte şi Giurgiu. De astă dată, trupele imperiale au
După moartea lui Ioan Sigismund, În 1599, Mihai Viteazul a intrat în traversat principatul Transilvaniei, de-
Ştefan Bâthory a fost ales principe în Transilvania, a învins la Şelimbăr ar- vastându-1. În special oraşele Sighişoara
1571 , iar în 1575, după alegerea acestuia mata lui Andrei Bathory - vărul lui Si- şi Bistriţa au avut de suferit de pe urma
ca rege al Poloniei, fratele său, Cristofor gismund, cel care renunţase la domnie imperialilor şi a aliaţilor lor secui. Sibiul
a asigurat locotenenta. După moartea lui pentru Andrei-, intrând apoi victorios în a rezistat unui asediu de zece luni, dar
Cristofor, în 1581, minorul Sigismund Alba Iulia. De acolo, în intervalul mai- localităţile din jur au fost incendiate .
Bâthory devine principe. Personalitatea septembrie 1600, a transmis instrucţiuni Cetele înarmate, care au cutreierat fără
săsească cea mai importantă din vre- şi ordine celor trei principate, Ţara Ro- încetare principatul, au provocat popula-
mea Bathoreştilor a fost comitele Al- mânească, Moldova şi Transilvania pe ţiei suferinţe de nedescris. În zona Bis-
triţei nu mai existau decât 337 de gos-
podari, iar în oraş, populaţia scăzuse cu
o pătrime (L. 23/ 195). În intervalul scurt
de timp în care a domnit, Ştefan Bocs-
kay (1604-1606), a încercat să aducă
ţării mult dorita pace. Gabriel Bathory
(1608-1613) i-a succedat lui Bocskay în
domnie, aducând Transilvaniei în inter-
valul de nici şase ani "mai mari nenoro-
ciri decât oricare dintre predecesorii sau
succesorii săi" (L.23/ 197). Cronicarii
i-au creionat următoarea imagine: "mân-
dru, ambiţios, lipsit de Dumnezeu şi
sperjur, prieten al tuturor răufăcătorilor
şi hoţilor". Deja de la prima sa acţiune, o
incursiune de pradă în Ţara Româneas-
că , s-au ivit neînţelegeri cu saşii, care nu
doreau să-şi piardă bunurile şi să-şi verse
sângele pentru o acţiune dubioasă, şi, în
plus, nu voiau să piardă principatul valah
ca cea mai importantă piaţă de desfacere
pentru produsele lor.
Fig.l/4. Bătălia de la Şelimbăr, gravură de Georg Kopp, text:.Bătălia dintre voivodul Valachiei şi Cardinalul Conflictele dintre saşi şi principe s-au
Andrea Batori în Transilvania în octombrie 1599~ Biblioteca Naţională din Viena, cotă 182.1096 accentuat atunci când Bathory a emis şi
pretenţii de ordin financiar. Prin viclenie a
reu şit să pună stăpânire pe Sibiu, acuzând
în faţa Dietei locuitorii acestui oraş de în-
altă trădare şi condarnnându-i la moarte.
Au fost executaţi 147 de bărbaţi , iar cei-
lalţi au fost graţiaţi în schimbul sumei de
50.000 de galbeni. Bathory a determinat
Dieta să aprobe ca Sibiul să devină oraşul
de re şedinţă al urmaşilor săi, iar posesiu-
nile municipale să fie trecute în propri-
etatea fiscului. Apoi, a întreprins o nouă
incursiune în Ţara Românească cu inten-
ţia de a-1 alunga pe voievodul Radu Şer­
ban de pe tronul ţării. Domnul a revenit
cu ajutorul moldovenilor, înfrângându-1,
în 1611, pe Bâthory în Ţara Bârsei. întors
la Sibiu, principele transilvănean s-a răz­
bunat pe locuitorii oraşului, surghiunin-
du-i pe cei mai mulţi dintre ei.
Braşovul, care trăsese învăţăminte
din soarta tragică a Sibiului, aftându-se
sub conducerea înţeleaptă a lui Michael
WeiB, s-a împotrivit intrării lui Bathory
în oraş. În 1611 , principele a întreprins o
incursiune în Ţara Bârsei, ajungând chiar
în faţa porţilor oraşului Braşov. A incen-
diat suburbiile, dar fortificaţiile oraşului
au rezistat. În timpul acestei expediţii de
jaf,localitatea Vulcan a fost distrusă. Lo-
cuitorii se refugiaseră în cetatea biseri-
cească , care a fost incendiată de oamenii
lui Bathory, iar din cei 300 de locuitori
adăpostiţi acolo, numai şase au supravie-
ţuit. Hotărât să cucerească de astă dată
Braşovul, el a intrat în martie 1612 din
nou în Ţara Bârsei. Sigur de victorie, a
bătut o monedă în care este reprezentată
scena ocupării oraşului de către oastea
sa. Ca o replică, şi braşovenii au bătut o
monedă cu inscripţia , luată din psalmi,
"el se bizuie pe care şi pe cai, iar noi pe
numele Domnului. 1612" (L. 23/ 199).
Expediţia de jaf a lui Bathory în Ţara
Bârsei este descrisă într-o cronică din se-
colul al XVII-lea ce poartă titlul: "Eigent-
liche Beschreibung wie und was maszen
25
der Bathori Gabor in die Hermannstadt
kornrnen, und gepliindert; Item was er in
der Wallachey ausgerichtet, und wie er
bis zu seinem Tod gelebt. 1610-1613"
[Descrierea venirii lui Bathori Gabor în
Sibiu şi a jafului practicat, precum şi a
celor făcute în Ţara Românească, şi cum
a trăit până la moartea sa] (L. 37/266 ş.
u.). Cronicarul se foloseşte de un limbaj
viu şi plastic pentru a descrie modul în
care se purta războiul în acele vremi,
vorbind, totodată şi despre dezumaniza-
rea instalată după decenii de nelinişte.
"În luna februarie a anului 1612 a făcut
pregătirile de război, iar în martie a por-
nit împotriva Ţării Bârsei. A asediat lo-
calitatea Codlea, trăgând atât de puternic
asupra cetăţii, încât a căzut jumătate din
turn. Dar, în interiorul cetăţii s-au aflat
ostaşi viteji din Braşov, care i-au opus
rezistenţă îndârjită şi, trăgând asupra
lui, i-au produs pagube mari, astfel că
a trebuit să se retragă din zona şanţului
săpat în faţa zidurilor. Când şi-a dat sea-
ma că nu poate câştiga bătălia, Bathory
le-a propus încheierea păcii, a promis
că-i va ierta, şi le-a garantat proprietatea
asupra dealurilor şi văilor. Ţăranii s-au
lăsat înşelaţi, au părăsit cetatea, permi-
ţându-i principelui şi oamenilor săi să
intre. Odată intrat, i-a făcut prizonieri pe
toţi, nerespectându-şi cuvântul, i-a dus la
Ghimbav şi i-a omorât pe toţi cu suliţele
.... Apoi a plecat spre Râşnov, care este
o cetate extrem de puternică . După ce a
bombardat-o timp de două zile şi nu i-a
produs nici o pagubă, ţăranii s-au speriat
totuşi, s-au lăsat îmbrobodiţi şi I-au cre-
zut pe cuvânt, deschizând porţile cetăţii.
1-a dat pe toţi afară şi a luat pradă tot ce
a găsit. Apoi a plecat spre Hărman, care
are o cetate slabă, înconjurată de un sin-
gur zid de apărare, pe care oamenii săi
I-au bombardat. Când o parte din zid a
căzut, rămânând înalt de numai 40 de
stânjeni, aceştia s-au urcat pe el. Prin-
tre cei care apărau cetatea, s-a aflat şi
un anume Hans Boim, care , împreună
cu ţăranii din localitate, s-a bătut atât de
vitejeşte, încât ostaşii lui Bathori au fost
umiliţi şi nevoiţi să se retragă. În timpul
atacului, ungurii au suferit de foame, iar
când s-au apropiat de ziduri, Boirn le-a
aruncat pâine, în care introduse rachete
şi artificii. Când au început să se înca-
iere pentru pâine, rachetele au explodat,
rănind şi arzând sumedenie dintre ei. Au
fost nevoiţi să se retragă, renunţând să
atace din nou. Bathori a venit cu oferta
de pace, dar cei din interiorul cetăţii în-
văţaseră din greşelile celorlalţi, astfel că
nu au răspuns ci, batjocorindu-i pe ataca-
tori, au legat o scroafă vie de un par, sco-
ţând-o în afara zidurilor. Umilită, armata
lui Bathori s-a retras. Văzând că nu mai
poate realiza mare lucru în Ţara Bârsei, Fig, 1/5. Ţara Bârsei cu cetatea din Râşnov, gravură de Ludwig Rohbock în: Hunfalvi Janos .Erdely eredeti
principele a lăsat în toate cetăţile cuceri- kepekben~ Darmstadt 1856 -3/ 94.
te, în afara celor din Prejmer şi Hărman,
o apărare puternică, din care zilnic por- intrat în Transilvania cu o puternică ar- Bethlen a reuşit să înlăture suspiciunea
neau cete spre oraş, fiind implicate în mată otomană. În toamna aceluiaşi an, cu care îl întâmpinau oraşele săseşti.
lupte de hărţuire. Bathori, împreună cu la Alba Iulia, Dieta l-a ales principe pe Gabriel Bethlen, cel mai important
anturajul său, a plecat la Sibiu, unde a şi Gabriel Bethlen, iar Bathory s-a refu- dintre principii Transilvaniei, a sporit
sărbătorit Rusaliile." giat la Oradea, unde a fost asasinat de prestigiul principatului în străinătate,
În vara anului 1612, oştile lui Bathory proprii săi oameni, "aşa că, şi-a primit aducând ţării recunoaştere europeană, în-
au rămas în Ţara Bârsei . Braşovul a pri- răsplata meritată ... .a plătit cu propriul văţaţi şi artişti din Italia, Germania şi Po-
mit ajutoare din partea voievodului Ţării sânge, aşa cum se întâmplă cu toţi tira- lonia acceptându-i invitaţia. La moartea
Româneşti, Radu Mihnea, şi din partea nii şi se va întâmpla tuturor tiranilor"(L. principelui, cronicarul Georg Kraus din
unui nobil ungur, Andrei Geczi, căruia 69/393). Sighişoara scria: "Să dea Domnul ca ţara
turcii îi promiseseră tronul principatului. Sub Gabriel Bethlen, care a domnit să aibă cât mai mulţi asemenea conducă­
În octombrie, armata braşovenilor s-a în Principatul Transilvaniei între 1613 tori şi potentaţi, a fost cu adevărat un Pa-
unit cu oastea lui Radu Mihnea, stabi- şi 1629, ţara şi-a recăpătat liniştea după ter Patriae; lasă ţara îndoliată şi într-o sta-
lindu-şi tabăra în apropiere de Feldioa- care tânjise. Iniţial, relaţia cu saşii nu a re mai bună decât o preluase" (L. 42/84).
ra. Acolo, la 16 octombrie, a avut loc o fost tocmai armonioasă, datorită faptului Curând după moartea lui Bethlen,
mare bătălie, în care judele Braşovului, că şi după moartea lui Bathory, Sibiul George Rak6czy 1 a urcat pe tronul Prin-
Michael WeiB, împreună cu 22 de elevi rămăsese ocupat de armatele principelui. cipatului Transilvaniei (1630-1648). A
de la gimnaziul din Braşov, şi-au găsit Când însă, la începutul anului 1614, la continuat politica internă şi externă a
moartea. În ciuda acestei înfrângeri, bra- Sighişoara, Universitatea Săsească s-a predecesorului său, dar a fost interesat
şovenii nu au deschis lui Bathory porţile exprimat hotărât pentru păstrarea vechi- ca prin stilul său autoritar de conducere
oraşului, acesta văzându-se nevoit să în- lor drepturi săseşti, Bethlen a redat oraşul să sporească puterea şi bunăstarea Casei
cheie pacea în 1613. locuitorilor săi; la această dată, în urbe sale. Nu a scăpat nici un prilej ca prin
La scurt timp, Gabriel Bethlen, pe mai erau doar 53 de proprietari de case. amenzi, taxe vamale sau alte mijloace
care turcii îl desemnaseră principe, a A trebuit să treacă ceva timp până când să-i extorcheze pe saşi de bani. S-a fo-
27
 Fig. 1/6. lmpărţirea teritorială a Transilvaniei în jurul
anului 1800

LEGENDĂ

Pământ nobiliar
Pământ crăiese

Domeniu proprietate al
pământului crăiese

Scaune secuieşti

Scaunul Orăştie
2 Scaunul Sebeş
3 Scaunul Miercurea
4 Scaunul Sibiu
5 Scaunul Nocrich
6 Scaunul Cincu
7 Scaunul Rupea
8 Scaunul Sighişoara
9 Cele două scaune
10 Districtul Braşov

11 Districtul Bistriţa

Comitatul Alba
11 Comitatul Alba de sus
III Comitatul Cetatea de
Baltă

IV Districtul Făgăraş
V Comitatul Turda
VI Comitatul Cluj
VII Comitatul Solnoc
VIII Comitatul Solnoe
interior
IX Scaunul Ciceu
X Scaunul Mureş
XI Scaunul Odorhei
XII Trei scaune
XIII Scaunul Arieş

28 29
 losit de revolta sibienilor din 1645/46, Româneşti. Satele din Ţara Bârsei au cu toată argintăria cetăţii, podoabele fe- aşa cum s-a purtat cu oamenii lui Rako-
care a reprezentat protestul orăşenilor fost din nou incendiate , dar ţăranii re- meilor [broşele masive, numite Heftel, şi czi, în Polonia. Prin urmare, apăraţi-vă
împotriva decadenţei morale a familiilor fugiaţi în cetăţile lor, mai puţin cei din cordoanele din argint aurit, decorate cu vitejeşte şi fiţi bărbaţi adevăraţi'. Când
de patricieni aflate la conducere, pentru Gbimbav, au reuşit să le apere. Braşovul pietre preţioase şi semipretioase- n. tr.), şi-a încheiat rostirea, a fost înşfăcat şi
a semăna discordie între saşi şi pentru s-a aflat în situaţia de a le plăti invadato- potirul bisericii şi cu 1.300 de taleri im- dus de tătari ..."
a-şi umple vistieria. Amenzile plătite de rilor o taxă de răscumpărare. Prim preo- După ce armatele turceşti şi tătărăşti
periali. La Cisnădioara au confiscat toate
sibieni principelui şi judecătorilor au în- tul Sibiului, Johannes Graffius, a descris au ajuns la Tisa, trecând pe la Oradea, în
vitele, iar oamenii cu greu au reuşit să se
sumat 48.000 de galbeni. acele evenimente în raportul intitulat urma lor a rămas o ţară atât de distrusă,
salveze în biserica din deal; la Slirnnic,
Lui George Rakoczy 1 i-a urmat pe "Siebenbiirgischer Ruin, 1658-1661" satul a fost incendiat, dar biserica-cetate cum numai invazia mongolă din 1241 o
tron fiul său, George Rakoczy al Il-lea. [Ruinarea Transilvaniei 1658-1661) cu tot ce era în ea a rămas neatinsă". mai făcuse (L. 23/213).
Acesta s-a străduit ca prin intermediul după cum urmează: "În anul 1658, luna Continuând-şi drumul, invadatorii au Turcii I-au proclamat principe peAca-
unor acorduri semnate cu Ţara Româ- august, Transilvaniei i s-a întâmplat să devastat zona Sebeşului (Unterwald), au tiu Barcsay, dar, la scurt timp, Râk6czy
nească şi Moldova să consolideze pozi- sufere mari distrugeri din partea turcului s-a întors în fruntea unei armate, declan-
incendiat oraşul Alba Iulia cu tot cu se-
ţia celor trei principate în faţa turcilor. Szilistri Bassa, a hanului tătarilor, a vo- şând, aşa cum se întâmplase la începutul
diul principelui şi cu palatele nobililor.
În timpul domniei sale, toate hotărârile ievozilor Moldovei şi Valahiei, precum " ... la Aiud toată lumea s-a refugiat în secolului, un război civil. Într-o atare si-
Dietei transilvane de la înfiinţarea Prin- şi din partea cazacilor, care, cu toţii, au castel, chiar şi cei din satele învecinate, tuaţie, saşii au fost nevoiţi "să se orien-
cipatului au fost reunite într-o colecţie trecut munţii pe la Buzău şi au început să astfel că I-au apărat destul de bine, omo- teze după cum bătea vântul, fiind ba reci,
de legi. Acest corpus legislativ a fost jefuiască, să incendieze şi să omoare fără rând câteva sute de atacatori, ca, în final, adică de partea lui Rak6czy, ba calzi, şi
prezentat, în 1653, Dietei, formată din milă, au luat foarte mulţi oameni prizo- să încheie un acord cu duşmanul , plătin­ de partea lui Barcsay" (L. 23/214). Si-
nobili maghiari , secui şi saşi. Unele ho- nieri, ducându-i cu ei; cele mai impor- biul, unde se afla Barcsay, a fost asediat
du-i câteva mii de taleri imperiali. Lo-
tărâri din culegere s-au constituit în ata- tante sate au fost incendiate din temelii, timp de patru luni de Râk6czy, în tabăra
calitatea a fost complet distrusă, numai
curi directe ale nobilimii maghiare îm- iar oraşul Braşov s-a aflat în mare peri- castelul a rămas întreg ...." lui luptând alături ieniceri turci şi cetă­
potriva drepturilor săseşti. Ţinând cont col, trebuind să accepte plata a 30.000 Armatele invadatoare şi-au continuat ţeni saşi. În timpul asediului, a izbucnit o
de majoritatea deţinută de nobili şi de de taleri imperiali pentru a nu fi atacat. drumul spre Cluj, oraşul plătind şi el o epidemie de ciumă, care a secerat 2.733
secui în Dietă, saşii au reactionat numai Apoi, au trecut dincolo de păduri cu tot de vieţi omeneşti.
taxă însemnată pentru a fi cruţat. Croni-
cu un protest formal împotriva adoptării ce jefuiseră în Ţara Secuilor şi în Ţara carul nostru vorbeşte cu admiraţie des- Rak6czi a fost învins de turci în bă­
acelor articole. Bârsei, şi având cu ei mulţi prizonieri ro- pre unul dintre oamenii din conducerea tălia de la Gilău. Apoi, turcii au asediat
Odată cu aventura polonă a lui Râko- mâni, iar pe unde au trecut au incendiat Oradea, distrugând-o în întregime. În-
urbei, ridicându-i astfel un monument.
czy al Il-lea- pornise în anul 1657 într-o totul". "Domnul Martinus Auner, judele Cluju- cercarea lui Ioan Kemeny, urmaşul lui
campanie de cucerire a coroanei Poloni- În ziua de 30 august, oştile străine lui, un sas viteaz, a avut îndrăzneala să Rak6czy, de recâştigare a Transilvaniei
ei, dar, suferind mari pierderi, s-a întors şi-au făcut apariţia în faţa zidurilor Si- iasă în faţa duşmanului, având o sumă cu ajutorul armatelor imperiale, s-a sol-
din drum - a început un nou capitol du- biului, oraşul fiind nevoit să-şi plătească mare de bani asupra lui, cerându-i să-şi dat cu o nouă expediţie de pedepsire din
reros în istoria Transilvaniei. În interva- libertatea cu 25 .000 de taleri. Satele din coboare pretenţiile băneşti. Auzind aces- partea turcilor, care au devastat zona Se-
lul 1658-1662, au avut loc nenumărate împrejurimi au fost însă trecute prin foc: tea, I-au ameninţat cu moartea, clamând beşului, cea a Bistriţei şi Ţara Secuilor.
lupte şi devastări, ţara gemând sub pova- "apoi, în toate satele din jurul Sibiului ca oraşul să achite integral suma solicita- O ultimă încercare a lui Kemeny de a se
ra mizeriei şi a privaţiunilor. s-a văzut focul. Au ars tot, nici un sin- impune în faţa lui Mihai A pati , principe
tă. Atunci el le-a cerut să fie adus în faţa
Drept răspuns la eşecul suferit în gur sat nu a rămas neatins, ba în unele numit de turci, s-a soldat cu înfrângerea
porţii oraşului, pentru a se putea adresa
campania poloneză, turcii I-au obligat localităţi au ars bisericile, turnurile, totul concitadinilor săi. Le-a vorbit aşa: ,Dra- celui dintâi în bătălia de la Seleuş , din
să renunţe la tron, dar, în 1658, a intrat a ars, s-au topit şi clopotele din turnuri, 1662. Odată cu această bătălie, în care,
gii mei! l-am cerut hanului tătarilor să mă
în Transilvania în fruntea unei armate şi ce este mai rău , au ars şurile pline cu de altfel, Kemeny îşi pierde viaţa, rezis-
aducă aici pentru a discuta cu voi despre
formate din maghiari, proclamându-se grâne, şi pe câmp nu mai rămăsese nimic achitarea întregii sume, dar vă sfătuiesc tenţa antiotomană a fost definitiv frântă.
din nou principe. În replică, marele vizir de adunat ... în timp ce în oraş se strân- să nu faceţi aşa, ci să vă păstraţi banii, În timpul domniei lui Mihai Apafi , un
turc a ordonat efectuarea unei expeditii geau banii, duşmanul nu a stat degeaba, principe slab, tolerat din această pricină
apărându-vă vitejeşte, iar eu sunt pregă­
de pedepsire împotriva Transilvaniei, ci a atacat şi incendiat localitatea Cisnă­ tit să-mi dau viaţa pentru binele general. de turci timp de aproape treizeci de ani
expediţie la care au participat, în afară die. Pentru a feri cetatea de atac, locu- Dacă îi îndepliniţi barbarului dorinţa, el (1661-1690), principatul a continuat să
de turci şi tătari, domnii celor două Ţări itorii au trebuit să-i plătească pe străini nu-şi va respecta cuvântul, ci se va purta decadă. În atmosfera de arbitrar şi de

31
 dispret a legii care se instalase, saşii au
pătimit în mod deosebit, aceasta mani-
festându-se pregnant în taxele şi amen-
zile plătite înaltei Porti şi principelui
ardelean.
Transilvania a fost obligată să parti-
cipe la luptele dintre turci şi austrieci, iar
trecerea turcilor şi a tătaril or a pricinuit
ţării, distruse deja, alte pierderi. Mizeria
devenise atât de mare, încât în 1676, când
Sighişoara a fost pustiită de un incendiu
devastator, principele s-a văzut nevoit să
le ordone locuitorilor săi să nu plece din
oraş . (L. 69/465).
Abia înfrângerea turcilor la portile
Vienei, în 1683, a adus Transilvaniei un
licăr de speranţă, dar ocuparea ţării de că­
tre trupele imperiale, la scurt timp după
aceea, precum şi pretenţiile emise de im-
periali, materializate în aşa zisele "con-
tribuţii", au demonstrat că jugul austriac
nu era mai uşor decât cel turcesc.
În acele vremuri de transformări
profunde, saşii s-au bucurat de o perso-
nalitate cu calităţi deosebite, Johannes
Zabanius Sachs von Harteneck. Prin
încercările sale de a reforma sistemul
feudal de impozitare din Transilvania,
dublate de lupta împotriva corupţiei în
rândurile funcţionarilor saşi, Zabanius
şi-a atras duşmănia nobilimii maghiare
şi a unei părti din proprii conaţionali.
Complicitatea la comiterea unei crime a
condus, în cele din urmă, la condamna-
rea şi la executarea sa în data de 5 de-
cembrie 1703, în Piaţa Mare din Sibiu.
Destinul tragic al lui Zabanius von Har-
teneck reflectă tensiunile politice, dar şi
decăderea moravurilor de la finele seco-
lului al XVII-lea.
Răscoala curuţilor (maghiari care se
împotriveau stăpânirii habsburgice la
sfârşitul secolului al XVII-lea şi începu-
tul secolului al XVIII-lea- n.tr.), care a
mobilizat toate fortele antiimperiale, a
adus din nou jaful, moartea şi incendie-
rea în principat. Ambele tabere au privit
Transilvania ca pe un teritoriu inamic,
iar în situaţia de derută totală care se cre-
ase, fiecare dintre cele două şi-a urmărit
propriul interes, nemaifăcând nici o dife-
renţă între prieteni şi duşmani. Din nou,
cetăţile bisericeşti au constituit ultimul
refugiu, locul de protecţie al vieţii şi al
bunurilor. După încheierea răscoalei, s-a
semnat, în 1711, acordul de pace de la
Satu Mare, prin care nobilii maghiari au
recunoscut stăpânirea austriacă asupra
Transilvaniei, iar greu încercatul princi-
pat a avut parte de o perioadă mai liniş­
tită.
Urmare a stăpânirii habsburgice asu-
pra Transilvaniei, sistemul de autoapă­
rare a saşilor şi-a pierdut utilitatea, în
vreme ce cetăţile bisericeşti au rămas în
picioare şi în secolele care aveau să vină.
Aceasta s-a datorat, pe de-o parte, res-
pectului purtat acestor edificii, care ofe-
riseră locuitorilor protecţie în vremuri de
restrişte, iar pe de altă parte, speranţei
că mai pot fi utile comunităţilor săteşti.
Spre deosebire de sistemul defensiv din
mediul urban, demolat în mare parte în
secolul al XIX-lea, procesul de moderni-
zare a satelor săseşti de la finele secolului
al XIX-lea, a făcut ca în puţine localităţi
să fie înlăturate zidurile de apărare ale
cetăţilor bisericeşti în vederea construi-
rii de şcoli cu materialele rezultate din
aceste demolări. Aşa se face că un nu-
măr însemnat de cetăţi bisericeşti şi-au
păstrat înfăţişarea dobândită încă în Evul
Mediu.
VIAŢA COMUNITARĂ A SAŞILOR
TRANSILVĂNENI
Factori externi nefavorabili care, de alt-
fel, au însoţit întreaga istorie a saşilor au
influenţat formarea unor forme specifice
de viaţă comunitară încă de la aşezarea
oaspefilor în Transilvania. Se presupune
că aceste forme îşi au originea în struc-
tura militară a coloniştilor, structură în
cadrul căreia construcţia şi apărarea au
mers mână în mână. Cum am arătat în
prima parte, deja pe vremea fondării }o-
calităţilor a existat tendinţa de a reduce
cât mai mult distanţa spaţială dintre gos-
podării, acest lucru fiind necesar pentru
a acţiona în comun şi eficient împotriva
pericolelor externe. Astfel s-a dezvoltat
o comunitate de întrajutorare a vecinilor
care, mai târziu, avea să joace un rol im-
portant în domeniul religios, în cel eco-
nomic, în administraţie, în apărare, dar şi
în petreceri.
În localităţile săseşti au funcţionat
încă din Evul Mediu mai multe forme
conexe de asociere precum decima, ve-
cinătăţile, cetele de feciori şi de fete.
Decima este expresia organizării de tip
militar a cetăţenilor, o organizaţie care-i
cuprindea pe toţi bărbaţii apţi de luptă.
Conduse de un căpitan , zece decime for-
mau o centurie.
în forma lor primară, vecinătăţile,
au fost, probabil, aduse de colonişti din
zonele lor de baştină - ele având un pro-
nunţat caracter social. Rolul cel mai im-
portant al vecinătăţilor din mediul rural
era îndrumarea şi supravegherea munci-
lor agricole, întrucât, potrivit dreptului
coloniştilor, ogoarele, reprezentând baza
primară de producţie, trebuiau cultiva-
te conform hotărârilor luate de condu-
cerea vecinătăţilor. Până şi ordinea în
care erau efectuate muncile agricole,
precum şi natura acestora era stabilită
săptămânal de conducătorii vecinătăţii
(Nachbarvăter), aşa cum se prevedea
în regulamentele acestor organizaţii
(Nachbarschaftsordnung von 1794). Fo-
losirea pădurilor, a păşunilor, a apelor, a
drumurilor, precum şi a fântânilor, a cup-
toarelor şi a podurilor era, de asemenea,
supusă regulilor stabilite de vecinătate.
Despre atribuţiile de ordin social ale ve-
cinătăţilor aflăm dintr-un statut din 1720
de la Cincu, intitulat "Kirchen- Lebens-
und Nachbarartikel" [Articole privind bi-
serica, viaţa şi vecinătatea]. (L. 65/116-
120). Statutul cuprinde două păfti, prima
vizează comportamentul în biserică şi re-
laţia indivizilor cu biserica, iar cea de-a
doua reglementează conduita în cadrul
organizaţiei săteşti. Primele patru artico-
le stabilesc cuantumul amenzilor în caz
de înjurături, vorbe urâte, superstiţie ("a
aşeza capete de boi pe şură sau pe gar-
duri"), minciună şi înşelăciune . În urmă­
toarele opt articole sunt enumerate delic-
tele în sfânta zi de duminică: a călători,
a juca popice şi căfti, a merge la scăldat
şi pescuit, a lipsi de la liturghie. Articolul
23, de exemplu, stipulează următoare­
le: "Dacă un individ află sau vede că un
altul a făcut ceva nepermis şi nu-l anun-
ţă pe staroste (Nachbarvater), atunci el
va fi cel pedepsit în locul aceluia care a
săvârşit fapta". A te aşeza la biserică pe
alt loc decât pe cel care-ţi apartine sau
a întârzia la slujbă era, de asemenea, un
fapt reprobabil, fiind sancţionat. Dacă
vreunul dintre săteni era certat cu vecinii
săi, acest lucru trebuia adus la cunoştinţa
starostelui înainte de spovedanie şi îm-
părtăşanie "în vederea pacificării tabere-
lor de către cei bătrâni". În cazul în care
nici preotul şi nici bătrânii satului nu re-
uşeau să-i împace, certăreţii erau obligaţi
să plătească amendă şi erau aduşi în faţa
"preamăritei judecăţi". Dacă un individ
îndrăznea să meargă la spovedanie fără
să se fi împăcat cu semenii săi, nu era
primit şi pe deasupra obligat să plătească
33
bisericii amendă, constând într-o livră de
ceară şi un galben. În cazul în care capul
unei familii refuza să plătească taxa pen-
tru masa elevilor (Prabende), era obligat
să plătească amendă şi să pregătească
masa pentru elevi.
În primul articol din partea a doua se
arată că un staroste ales care refuză dem-
nitatea este obligat la plata unei amenzi
şi la exercitarea funcţiei. Nesupunerea
faţă de staroste era şi ea amendată. Neîn-
ţelegerile dintre soţi sau vecini trebuiau
anunţate neîntârziat preotului de către
staroste . Articolele următoare conţin re-
guli în ceea ce priveşte îmbrăcămintea,
moravurile şi ajutorul pe care şi-1 dato-
rau vecinii în caz de înmormântare. În
articolul 22 se stipulează ca fiecare ve-
cinătate să posede o ladă cu încuietoare,
în care se păstrează statutul şi banii pro-
veniţi din plata amenzilor. Vecinătăţile
aveau, totodată, obligaţia să fie dotate cu
instrumente pentru stingerea incendiilor.
Importantă era şi prevenirea incendiilor,
reglementată la articolul 25. În confor-
mitate cu acest articol, se interzicea folo-
sirea lumânărilor fără lanternă pe stradă,
în poduri şi în grajduri, iar homurile tre-
buiau curăţate.
Era, de asemenea, strict interzis ca
feciorii să se dedea exceselor, să producă
pagube în grădini, pe ogoare sau să dis-
trugă gardurile şi gardurile vii. În cazul
în care un membru al vecinătăţii îşi con-
struia o casă, era îndreptăţit să primeas-
că ajutor din partea vecinătăţii, iar dacă
ajutoarele nu erau suficiente, starostele
putea organiza forţă de muncă suplimen-
tară.
Statutul vecinătăţii din Cincu conţine
prevederi care pot fi regăsite în toate do-
cumentele similare. în primul rând este
vorba despre articole conţinând preve-
deri cu referire la etica creştină. Astfel,
în statutul din Mediaş, din 1794, se pre-
cizează că "fiecare gospodar trebuie să
34
se roage pentru binecuvântarea lui Dum- noscut mai bine, mi s-a părut că au ceva şirurialiniate de case formează o unitate
nezeu, s-o obţină prin muncă asiduă şi convenţional, ceva manierat şi totodată precum verigile unui lanţ "o unitate co-
tot prin aceasta să o păstreze pentru casa forţat în comportamentul lor, ceva care, lectivă" (L. 8/57), "existenţa unei ener-
sa". Trebuie să atragem, totuşi, atenţia prin practică îndelungată le-a devenit o a gii umane canalizate în comun, un plan
asupra caracterului autoritar al acestor doua natură ... oamenii aceştia dau cu to- chibzuit impus naturii" (L. 8/161). Cum
statute. Orice opoziţie faţă de staroste ţii dovadă de aceeaşi linişte şi de aceeaşi trebuie oare judecate remarcile acestor
era sancţionată, iar vecinătăţile puteau uniformitate rigidă în ţinută şi conduită ... doi străini (de comunitatea săsească),
interveni în toate domeniile vieţii soci- În relaţiile cu saşii îţi vei da seama de un remarci care subliniază absenţa libertăţii
ale, formând astfel cadrul normativ în formalism exagerat ... Ordinea strictă şi şi spontaneităţii individuale în comuni-
care comunitatea sătească îşi desfăşura o minunată regularitate a constituit pia- tăţile săseşti?
activităţile. tra de temelie a existenţei lor. De aces- Cu siguranţă este corectă observaţia
Cu timpul, diferite îndatoriri ale veci- tea a depins viaţa lor politică şi socială că în domeniile reglementate de vecină­
nătăţilor au fost preluate de alte organis- într-o vreme în care, în absenţa acesto- tăţi, ţăranul sas nu se bucura de libertate
me: apărarea de către armată, menţinerea ra, ar fi căzut pradă pieirii. Am văzut că individuală, fapt demonstrat îndeajuns
ordinii interne de către poliţie, judecata şi în ziua de azi sasul nu seamănă şi nu de statutele vecinătăţilor. Dar aici avem
civilă de către instituţii ale statului. Ve- recoltează când i se năzăreşte, ci atunci de-a face cu cedarea libertăţii indivi-
cinătăţile existente până de curând, care când hotărăşte comuna, atât de mult se duale în folosul libertăţii comunităţii.
nu mai sunt decât reminiscenţe ale celor supune voinţei acesteia. Probabil că aşa Renunţarea la libertatea individului se
de altădată, se concentrează asupra în- se explică faptul că aceşti oamenii se fe- transformă în independenţa comunităţii
trajutorării la munci gospodăreşti şi de resc să hotărască singuri, că dau dovadă ca necesitate istorică, iar forţele creatoa-
construcţie, la ajutor în caz de deces şi la de o atât de redusă spontaneitate a voin- re se consumă la nivel colectiv. Membrii
petreceri în comun. ţei şi a simţirii" (L. 9/505 ş. u.). În mod vecinătăţii nu au optat ei înşişi pentru
Organizarea foarte strictă a vecinătă­ asemănător, Lucian Blaga desluşeşte în o asemenea translaţie, ci de la naştere
ţilor a constituit premisa sine qua non a structura satelor săseşti, a căror străzi cu erau integraţi într-o comunitate cu reguli
muncii în comun, element atât de nece-
sar supravieţuirii: "unitatea îi apără pe
oameni în caz de pericol, iar neînţelege­
rea le pricinuieşte durere şi disparitia"
(Constitution von Agnetheln, 1717).
Cetele de feciori (Bruderschaften) şi
cele ale tinerelor fete (Schwesternschaf-
ten) erau organizaţii cărora le aparţineau
toti tinerii şi toate tinerele în intervalul
cuprins între confirmare şi căsătorie.
Asemenea vecinătăţilor, aceste orga-
nizaţii se conduceau după reguli foarte
stricte.
Structura şi caracterul unui sat săsesc
nu pot fi înţelese în afara existenţei ve-
cinătăţilor. Este interesantă observaţia
făcută de scriitorul englez Charles Boner
în 1868, referitoare la călătoria pe care o
întreprinsese în Transilvania în 1863/64.
Călătorul englez scria: "Nu pot să nu
remarc că în cadrul întâlnirilor mele cu
locuitorii satelor, ocazii în care i-am cu- Fig.l/7. Cetatea bisericească, şcoa la şi casa parohială din Bazna, desen de Ludwig Schuller 1876.
35
 ierarhice stricte, astfel că, de fapt, con-
strângerile individuale nu au fost perce-
pute ca privare de libertate, ci ca ceva
firesc, ca bază a existenţei.
În situaţia în care întreprindem o nouă
încercare de a privi arhitectura drept re-
flectare a celor care au realizat-o, ajun-
gem la următorul paralelism. Dacă o casă
ţărănească de locuit este o reflectare a
familiei, biserica-cetate este oglindirea
comunităţii organizate în vecinătăţi. Pen-
tru cunoscătorii cetăţilor bisericeşti este
limpede că multitudinea de forme arhi-
tectonice, care, printre altele, zădărnicesc
orice efort de clasificare, nu reflectă alt-
ceva decât libertatea la care aspira orice
comunitate. Monumentele în discuţie
permiteau desfăşurarea fanteziei şi a ori-
ginalităţii colective. Remarcăm, de altfel,
o bogăţie asemănătoare şi în alte domenii,
cum ar fi în cel al dialectelor, care diferă
de multe ori de la un sat la altul.
Sublimarea libertăţii personale în cea
a comunităţii oferă modelul explicativ al
integrării fără fisuri estetice şi funcţio­
nale a cetăţii bisericeşti în peisajul rural
căreia îi aparţinea. Expresivitatea cetă­
ţilor bisericeşti rezidă, în bună măsură,
în aceea că privitorul, în subconştien­
tul său, retrăieşte procesul concentrării
forţelor individuale care au durat aceste
opere arhitectonice. Trebuie însă sublini-
at faptul că ne aflăm în faţa unui proces
interactiv comunitate-cetate bisericeas-
că, un proces prin care cetatea devine
spaţiul de identificare a membrilor co-
munităţii; prin urmare, cetate bisericeas-
că nu este numai simbolul comunităţii,
ci, într-o oarecare măsură, ea permite şi
manifestări de ordin individual, precum
amplasarea în biserică a unor epitafuri
sau tăbliţe de pomenire, a steagurilor vo-
tive sau a unor lăzi comemorative şi alte
elemente cu caracter individual.
Până în ziua de azi persistă o legă­
tură emoţională între cetatea bisericeas-
că şi membrii comunităţii, concretizată,
printre altele, în donatiile pentru înfru-
museţarea sau restaurarea acesteia, fapt
ce demonstrează că relaţia nu a putut fi
distrusă nici chiar prin schimbarea radi-
cală a modului de viaţă a membrilor co-
munităţii cum a fost emigrarea spre alte
meleaguri. în ciuda caracterului ei medi-
eval, cetatea bisericească nu şi-a pierdut
până în zilele noastre funcţia de modelare
comunitară. Pentru mulţi ea a rămas -în
mod conştient sau inconştient - expresia
conştiinţei de sine a saşilor transilvăneni,
fie ei şi plecaţi în străinătate.
Atunci când vorbim despre comu-
nităţile săseşti cu organizarea lor în ve-
cinătăţi şi despre reflectarea acesteia
în cetatea bisericească, nu trebuie uita-
tă dimensiunea creştin-bisericească a
amândurora. G. A. Schuller a arătat (L.
65/299) că şi în vremurile când saşii
aparţinuseră încă romano-catolicismu-
lui, viaţa lor confesională nu a fost ori-
entată numai spre mântuirea individua-
lă, ci viaţa comunitară strânsă a fost cea
care stat la temelia bisericii. Aşa cum au
luptat pentru păstrarea libertăţilor poli-
tice, independenţa bisericească a trebuit
menţinută militând continuu împotriva
prepoziturii, capitlului şi a episcopului.
Mai cu seamă în ceea ce priveşte dreptul
de liberă alegere a preoţilor şi stabilirii
zeciuielii au existat necontenit încercări
de îngrădire a libertăţilor coloniştilor.
Una dintre funcţiile cele mai impor-
tante a Bisericii Catolice din perioada de
dinainte de Reformă a fost aceea de a-i
conecta pe saşi la curentele spirituale ale
Europei Centrale (L. 68/ 157). Afirmaţia
este valabilă şi pentru arhitectură, un do-
meniu în istoria căruia ordinele călugă­
reşti şi şantierele de construcţie ale bise-
ricilor au jucat un rol important. Bisericii
i-a revenit un rol esenţial şi în apărarea
antiotomană, prin mobilizarea chiar şi
a unor ţări îndepărtate la războaiele îm-
potriva necredincioşilor, prin mijloace
băneşti - aşa-zisul "impozit al turcilor"
-, precum şi prin emiterea de indulgen-
ţe. În esenţa ei, Reforma, a corespuns în
mai mare măsură modului comunitar de
viaţă al saşilor transilvăneni decât cen-
tralismul Bisericii Catolice, astfel că a
fost primită asemenea unei moşteniri din
străbuni.
Odată cu formarea, în 1557, a Bise-
ricii Evanghelice, a acelei "Ecclesia Dei
nationis Saxonicae" şi cu confirmarea,
de către Stefan Bathory, în data de 3 mai
1572, a "bisericii întregului popor sas
unit întru Christos" de confesie augusta-
nă, se făcuse ultimul pas spre dobândi-
rea independenţei confesionale a saşilor.
Acest pas trebuie, desigur, privit într-un
context general transilvan, căci, în afa-
ra unei libertăţi religioase confirmate în
principat încă de pe Ia mijlocul secolului
al XVI-lea, dezvoltarea liberă a bisericii
saşilor transilvăneni nu poate fi imagi-
nată.
Reacţia religioasă la situaţia catastro-
fală din secolul al XVII-lea o ilustrăm
prin intermediul câtorva citate. În 1602,
sibienii au bătut o monedă cu inscrip-
ţia "în faţa şi în spatele nostru prăpă­
dul. Dumnezeu să ne aibă în pază" (L.
69/357), iar braşovenii, aşa cum am mai
menţionat, în 1612, una cu inscripţia "el
se sprijină pe care şi cai, noi pe numele
Domnului". Şi tulburările din cea de-a
doua jumătate a secolului al XVII-lea au
dat naştere la asemenea maxime. Astfel ,
un taler din Sibiu este inscripţionat cu
următorul text: "sub opresiunea lui Ra-
kotzi în Transilvania şi asediu! Sibiului
1660", iar în centrul monedei se poate
citi: "Dumnezeu ne va ajuta" (L. 69/459).
Doi taleri, bătuţi în aceeaşi perioadă la
Braşov, poartă inscripţia "Doamne ajută­
ne, că ne prăpădim" şi .,Din nenorocirea
noastră profundă, te strigăm, Doamne"
(L. 69/459).
Atunci când, în anul 1661, invaziile
tătaro-turceşti au avut loc concomitent
cu o epidemie de ciumă, se zicea că sunt
fericiţi cei pe care îi ia Dumnezeu şi nu
cad în mâinile oamenilor.
ARHITECTURA ECLEZIASTICĂ ÎN
LOCALITĂŢILE SĂSEŞTI DIN
TRANSILVANIA
Tendinţele şi aspiraţiile spirituale ale
Evului Mediu şi -au găsit expresia cea
mai pregnantă în arhitectura ecleziastică.
Prin urmare, cei care doresc să cunoască
situaţia socială şi culturală a unui anu-
me spaţiu şi la un moment dat, pot face
aceasta printr-o aplecare mai atentă asu-
pra acestui gen de arhitectură. O primă
constatare referitoare la bisericile medi-
evale ale saşilor transilvăneni este aceea
că aparţin aceloraşi stiluri artistice care
existau la acea vremea sau puţin mai de-
vreme în Germania şi în teritoriile care,
în Evul Mediu, erau locuite de germani.
Faptul se datorează legăturii stranse pe
care saşii le-au păstrat, timp de secole,
cu locurile de origine. Relaţia nu s-a da-
torat numai înrudirilor de natură etnică
şi culturală, ci a avut şi o componentă
foarte concretă, de ordin material. Una
dintre premisele pentru supravieţuirea şi
dezvoltarea unei minorităţi într-un me-
diu străin a fost aceea că oaspeţii au ve-
nit cu un bagaj de cunoştinţe tehnice mai
avansate în domeniul agriculturii şi meş­
teşugurilor, fapt ce le-a uşurat adaptarea
Ia noul mediu. Pe de altă parte, materiile
prime ieftine ale zonei mai puţin dezvol-
tate, şi piaţa de desfacere din apropiere
au fost factori favorabili dezvoltării. Ast-
fel, păstrarea identităţii etnice s-a conju-
gat cu formarea şi perfecţionarea profe-
sională , iar relaţia cu locurile de baştină
37
 a fost atât o necesitate emoţională, cât şi
una existenţială.
Posibilităţile concrete de menţinere
a acestei relaţii, depăşind mari distanţe
spaţiale, au fost foarte diferite în decur-
sul istoriei. Privită din acest punct de
vedere, istoria saşilor se prezintă, alter-
nativ, cu perioade de apropiere strânsă
de spaţiul de expresie germană şi cu pe-
rioade în care aceasta aproape a încetat.
În vremurile de înflorire economică , care
se datorau în principal comerţului, ne-
gustorii saşi, calfele şi învăţaţii au ajuns
până departe în vestul Europei, iar în
mod simetric, meşteşugari, artişti şi in-
telectuali din spaţiul de limbă germană
au fost tentaţi să-şi încerce norocul în
Transilvania.
Acest schimb, care a avut loc în do-
menii diferite de activitate, se reflectă în
cel artistic şi deosebit de pregnant în ar-
hitectura ecleziastică. În perioade de în-
florire economică au venit în Transilva-
nia meşteri pricepuţi, aducând cu ei cele
mai noi tendinţe în arhitectură. Astfel au
A monumente, precum şi faptului că doar trate au întreprins săpături arheologice la
8 o
Fig.l/9. Planuri caracteristice de biserici romanice, A Cisnădioara, B Roşia, C Cincu, D Drăuşeni.
luat naştere edificii care s-au constituit în
modele şi al căror limbaj formal s-a dise-
minat în împrejurimi. Sfera de influenţă
a acestei receptări primare este uşor de
urmărit pentru perioadele de început. Pe
măsura extinderii a avut loc un proces de
provincializare, astfel că se pierde sen-
sul formal iniţial, iar prin suprapunere au
luat naştere forme noi, provinciale . Dacă
acceptăm aserţiunea, atunci este erona-
tă afirmaţia conform căreia dezvoltarea
stilistică în Transilvania ar prezenta un
decalaj de mai mulţi ani faţă de cea din
Germania. În cazul receptării primare,
decalajul poate fi de numai câţiva ani,
dar în perioade de declin economic şi
de izolare politică poate atinge chiar şi
la câteva decenii. Dacă repertoriul for-
mal al marilor stiluri europene nu au
cunoscut în Transilvania o îmbogăţire,
ci, dimpotrivă, s-a provincializat, a să­
răcit, cetăţilor bisericeşti nu li se poate
nega o componentă originală şi o forţă
expresivă care a dăinuit în timp. Motivul
acestei dăinuiri poate fi căutat în perma-
A
10 20m
B c D
Fig.l/10. Comparaţie între secţiuni transversale de biserici romanice, A Cisnădioara, B Roşia, C Cisnăd i e,
DCincu
nenta confruntare cu modul de viaţă şi cu în care este confirmată donaţia bisericii
formele artistice diferite ale celor de care din Cisnădioara către abaţia din Cârţa,
saşii erau înconjuraţi. o donaţie făcută de magistrul Gocelinus
În legătură cu primele construcţii (L. 50/84). Cel de-al treilea izvor la care
ecleziastice ale coloniştilor germani invi- ne referim este diploma regelui Bela al
taţi de regii Ungariei pe la mijlocul seco- IV-lea din 1240, adică înainte de invazia
lului al XII-lea, cercetătorii au exprimat mongolă, prin care bisericile din Feldi-
în ultimii o sută de ani păreri contradic- oara, Sânpetru, Hărman şi Prejmer sunt,
torii. Spaţiul nu ne permite să prezentăm de asemenea, atribuite abaţiei din Cârţa
aceste puncte de vedere, dar trebuie să (L. 75/171).
amintim că bisericile romanice, ridicate Odată cu lucrările de restaurare între-
de colonişti în sudul Transilvaniei, au prinse în ultimele decenii la cetăţile bise-
fost datate de unii istorici de artă în a riceşti, au avut loc şi săpături arheologi-
doua jumătate a secolului al XII-lea, iar ce sistematice, care au contribuit în mod
de alţii în prima jumătate a secolului al esenţial la clarificarea problemei privind
XIII-lea. Puţini sunt cei care le datează edificiile ecleziastice ale saşilor transil-
după invazia tătarilor din 1241 , adică în văneni. începând cu mijlocul secolului
jurul anului 1260. Cauza acestor datări al XX-lea, Radu Popa, Radu Heitel,Ale-
imprecise trebuie căutată în numărul xandru Bogdan, Mariana Beldie-Dumi-
redus al documentelor vremii, transfor- trache, Thomas Nagler, Martin Rill, Zeno
mările majore suferite în timp de aceste Pinter, Petre Beşliu şi Daniela Marcu-ls-
de curând au fost întreprinse săpături ar- cetăţile bisericeşti ale saşilor. Din toate
heologice. rapoartele de săpături reiese faptul că în
Vom aminti aici doar trei dintre iz- sudul Transilvaniei au existat construc-
voarele scrise, care vorbesc despre exis- ţii din piatră înainte de invazia mongolă.
tenţa unor biserici din piatră înainte de În unele cazuri, la aceste biserici au fost
1241. Călugărul Rogerius relatează în al descoperite fundaţii din piatră care, fără
său "Cântec de jale" că "numai turnuri- nici un dubiu, provin de la o populaţie
le bisericilor ne erau singurele călăuze anterioară aşezării coloniştilor germani.
din loc în loc" în ţinuturile depopulate Cercetările recente au atribuit aceste
şi devastate de tătari (L. 69/54). Cel de- edificii din prima jumătate a secolului
al doilea izvor este un document emis al XII-lea, secuilor, primii care au fost
de regele Andrei al II-lea, datat 1223, aşezaţi în aceste locuri de Casa Regală
39
 Fig.l/8. Tipuri de biserici medievale din
localităţi cu cetăţi bisericeşti.

LEGENDĂ 1

tit Bazilică romanică

O Biserică tip sală romanică
Biserică gotică timpurie (gotic cistercian)

Bazilică gotică

Biserică t ip sală gotică

Biserică tip sală gotic târziu

Biserică tip hală gotic târziu

Biserică din perioada baroc, clasicism

sau historism care acoperă integral
predecesorul medieval

40

Fig. 1111. Turnuri de biserici romanice şi gotice timpurii în plan şi secţiune, A Turnişor, B Cisnădie, C Cincu,
D Sighişoara, Biserica din Deal.
maghiară. În special cimitirele de lângă
capele, în mormintele cărora au fost des-
coperite inele de tâmplă , vin să confirme
veridicitatea acestei ipoteze (L. 311978).
Fundaţiile bisericilor din secolul al XII-
lea, descoperite la Viscri şi Drăuşeni ,
permit emiterea ipotezei conform căre­
ia ar fi vorba despre biserici sală mici,
dreptunghiulare cu absidă semicirculară
la est, boltită şi prevăzută cu o boltă in
jumătate de cupolă. În apropierea bise-
ricii a fost, probabil, construit un prim
turn de apărare , întrucât în ambele loca-
lităţi au fost descoperite fundaţii vechi
ale unor asemenea turnuri. Este posibil
ca şi în cazul Bisericii din deal din Si-
ghişoara, unde fundaţia corului romanic
c o
cu criptă şi masivul turn de vest indică
existenţa unor construcţii anterioare aşe­
zării săseşti, să fi fost construită urmând
acelaşi model. Coloniştii au preluat edi-
ficiile existente, aşa cum s-a întâmplat la
Viscri - poate chiar la Sighişoara -, şi
le-au adaptat reprezentărilor şi nevoilor
proprii. Edificiile de cult romanice din
localităţile cu colonişti germani au fost
construite, cu excepţia unui număr foarte
redus dintre ele, respectând o dispoziţie
planirnetrică unitară. Este vorba despre
bazilici cu trei nave cu trei până la cinci
travee, cu nava principală tăvănită plat şi
cu nave laterale boltite sau tăvănite, de
asemenea, plat. Nava principală se con-
tinuă la est cu un cor pătrat cu boltă în
cruce şi apsidă semicirculară. Bazilicile
scurte fără turn din împrejurimile Sibiu-
lui, cum este de exemplu cea din Roşia,
au fost considerate de unii cercetători ca
făcând parte din categoria foarte timpu-
rie de edificii de cult. în ceea ce priveşte
modalitatea de rezolvare a părţii estice
a navelor laterale s-a putut constata evo-
luţia de la apsidiole semicirculare - tre-
când prin nişe în grosimea peretelui până
la peretele vertical drept. Dar, pe de altă
parte, la biserici cu dispoziţie planime-
trică foarte diferită, precum Cisnădioara,
Cisnădie, Vurpăr şi Ocna Sibiului se gă­
sesc elemente decorative asemănătoare,
astfel că nu se poate pomi de la ipoteza
existenţei unor etape delimitate strict.
Faptul că edificiile romanice în spa-
ţiul primei colonizări se aseamănă foarte
mult, este un indiciu pentru fondarea di-
rijată şi planificată a localităţilor, iar pă­
rerea noastră este aceea că la scurt timp
după aşezare s-a trecut la ridicarea bise-
ricilor, cu alte cuvinte, la numai câţiva
ani după defrişare şi după împărţirea pă­
mânturilor. Având în vedere stadiul actu-
al al cercetărilor, opinia conform căreia
în primele decenii (de la cinci la şapte)
după colonizare s-ar fi ridicat construcţii
provizorii din lemn, nu poate fi susţinu­
tă. Foarte probabil, edificiile acelor ftan-
drenses, theutonici şi saxones, existente
sau cunoscute în urma săpăturilor arhe-
ologice, pot fi atribuite primei generaţii
de colonişti, aşa cum presupusese Walter
Horwath (L. 34) odinioară. Astfel, pu-
tem atribui biserica din Cisnădioara cu
particularităţile ei - două turnuri în vest
şi faţada de vest modelată cu fineţe - pe
care T. Gerevich le compară cu modele
franceze, proprietarului ei cunoscut din
documentul din 1223, magistrul Go-
celinus. Prepozitura Sibiului începuse,
probabil, inainte de 1200, edificarea ei,
căci, în timpul săpăturilor arheologice,
efectuate în interior, a fost găsit un dinar
din timpul domniei lui Ştefan al II-lea
(1162-1172) (L. 30/280).
Bazilicile saşilor din sudul Transilva-
niei au apărut, în marea lor majoritate,
curând după anul 1200. Asemănarea lor
din punct de vedere stilistic cu construc-
ţii ecleziastice din Saxonia, Turingia şi
Bavaria, asemănări asupra cărora atrage
atenţia V. Vătăşianu (L. 74/24), trebu-
ie privită în legătură cu un nou val de
emigrare spre Transilvania, favorizat de
Gertrud, soţia regelui Ungariei, Andrei
al II-lea, care provenea din Casa dom-
nitoare din Turingia. Bunele relaţii pe
care Andrei al II-lea le avea cu Germa-
nia s-au concretizat, printre altele, şi în
invitarea Ordinului cavalerilor teutoni
în Ţara Bârsei. În timpul unor săpături
arheologice efectuate la Orăştie şi Sibiu,
sub coordonarea lui Zeno Pinter, au fost
descoperite rotonde, acestea reprezen-
tând un tip foarte timpuriu de biserică
romanică.
În partea dedicată istoriei coloniză­
rii, am vorbit despre rolul greavilor în
timpul aşezării oaspeţilor şi în primele
secole după stabilirea acestora. Privile-
giile acestei pături sociale au lăsat urme
şi în arhitectura ecleziastică. Atât în bi-
sericile romanice, cât şi în cele gotice
timpurii, întâlnim adesea balcoane în
partea de vest, care, asemenea balcoa-
nelor destinate ctitorilor, ofereau unui
mic grup de oameni o poziţie privilegi-
ată în biserică. Acestea erau amplasate
deasupra portalului vestic, îndeobşte la
catul al doilea al turnului de vest. Erau
boltite şi aveau o deschidere terminată
în arc spre nava principală. în cazuri ex-
cepţionale, cum ar fi la Drăuşeni, aveau
o boltă în cruce şi coloane în cele patru
colţuri ale spaţiului aproximativ pătrat.
În lucrarea sa despre emporele din par-
tea de vest (L. 34), Horwath aminteşte
de bisericile din Feldioara, Drăuşeni,
Merghindeal, Reghinul Săsesc, Herina,
43

Fig. 1/12. Mănăstirea cisterciană din Cârţa, gravură in: Reissenberger. Die Kerzer Abtei~ Sibiu 1894/46.
Homorod, Gârbova, Rodbav, Toarcla,
Cristian şi Cincu .
O altă caracteristică a bisericilor ro-
manice o constituie masivele turnuri de
vest, turnuri prevăzute, probabil, dintru
început sau adăugate ulterior, după in-
vazia mongolă, bisericilor existente în
localităţi precum Rodbav, Toarcla, Chir-
păr şi Dealul Frumos. Aceste turnuri de
apărare au ca model donjonul cetăţilor
greavilor, aşa cum s-au păstrat la Câlnic
şi Gârbova.
Este dificil de emis judecăţi despre
bisericile romanice din oraşele de mai
târziu, biserici care, prin importanţa
lor, au depăşit cadrul localităţii căreia îi
aparţineau, întrucât aceste prime bise-
rici mai mari au fost toate demolate în
secolele XN şi XV, în perioada înfloririi
oraşelor, şi înlocuite cu edificii gotice.
Săpăturile arheologice efectuate la Sebeş
au demonstrat că în localitate s-a aflat o
biserică romanică, construită înainte de
1241 (L. 28). A fost o bazilică cu trei
nave, cu două turnuri pe faţada vestică şi
un cor pătrat cu apsidă semicirculară în
44
• meşteşugurilor.
partea de est. Cu o lungime de 44,20 m,
această biserică a fost semnificativ mai
mare decât cele mai multe dintre biseri-
cile rurale. Edificii cu ordin de mărime
asemănător s-au păstrat la Cisnădie (45
m), Braşov-Bartolomeu (56,5 m) şi mai
ales la Cincu (49,5 m). Acesta din urmă
pare a se apropia cel mai mult de biseri-
cile premergătoare din Orăştie, Sebeş şi
Sibiu, deoarece se poate presupune că în
cadrul primei etape de colonizare a Văii
Oltului, localitatea Cincu a fost gândită
dintru început ca reşedinţa a Scaunului
omonim. Construcţia generoasă se deo-
sebeşte de cea a bisericilor rurale, eviden-
ţiindu-se prin fineţea detaliilor sculptate
în piatră: o friză de arce semicirculare în
jurul turnului, amintind de o friză simila-
ră de la catedrala din Alba Iulia, portalul
de vest- din păcate, grav deteriorat- şi
ferestre geminate în registrul superior al
navei principale. O soluţie constructivă
unică pentru Transilvania o reprezintă
cele două turnuri care flanchează la est
navele laterale, turnuri care, în decursul
timpului, au fost demolate până la nive-
lui acoperişului.Faptul că această bise-
rică s-a păstrat în
mare parte în forma ei
romanică se explică prin aceea că în evo-
luţia ulterioară, Cincu nu a reuşit să ţină
pasul cu celelalte reşedinţe urbane de pe
Pământul Crăiese. Nu existau premise
favorabile pentru activităţi comerciale,
iar împrejurimile destul de sărace nu au
permis o dezvoltarea mai pronunţată a
A doua mare etapă de construcţie
se caracterizează prin apariţia primelor
elemente gotice. Întrucât martorii aces-
tei perioade şi-au dobândit înfăţişarea
după invazia mongolă, începuturile ei
pot fi datate în cel de-al doilea deceniu
al secolului al XIII-lea. Cele mai impor-
tante două edificii de la debutul acestei
dezvoltări sunt biserica din Prejmer şi
abaţia cisterciană din Cârţa. Cea mai
însemnată caracteristică a bisericii din
Prejmer este planimetria acesteia, repre-
zentând un fenomen unic în arhitectu-
ra transilvăneană. Planul se prezintă în
formă de cruce greacă, ale cărei braţe se
încheie cu trei laturi ale unui hexagon.
Hermann Phleps a emis ipoteza conform
căreia acest plan trebuie adus în discuţie
în legătură cu prezenţa cavalerilor teu-
toni în Ţara Bârsei (L. 55/10), arătând
că biserica Sf. Elisabeta din Marburg,
construită puţin mai târziu, se caracteri-
zează prin aceeaşi planimetrie. Afirmaţia
sa, conform căreia planurile bisericilor
din Prejmer şi Marburg ar avea ca model
Biserica Nativităţii din Betlehem a fost
acceptată şi de alţi specialişti. Cerce-
tările arheologice, efectuate cu prilejul
unor restaurări mai însemnate din anii
1960, au demonstrat că în prima etapă
de construcţie fundaţiile şi pereţii s-au
ridicat până la înălţimea de trei metri.
Radu Heitel , arheologul sub îndrumarea
căruia s-au desfăşurat săpăturile , a datat
această fază ca fiind anterioară invazi-
ei mongole. Bolta şi partea superioară a
pereţilor, în care influenţa exercitată de
Cârţa este evidentă, au fost construite în
cea de-a doua jumătate a secolului al XI-
Il-lea, susţine Heitel.
Abaţia din Cârţa, întemeiată în jur de
1202, se află astăzi în ruină, comunitatea
evanghelică ţinându-şi slujbele numai în
corul ei. Planul abaţiei este de bazilică
cu trei nave şi o navă transversală în sis-
tem legat. Atât nava principală, cât şi cea
transversală au fost încheiate în partea lor
superioară prin bolţi sixpartite, din care
s-au păstrat numai elementele inferioare.
Capitelurile, cheile de boltă, nervurile şi
consolele pledează, în marea lor majori-
tate, pentru datarea în a doua jumătate a
secolului al XIII-lea. Dar, pe de altă par-
te, cercetările arheologice efectuate în
1982 de Thomas Nagler şi Martin Rill au
adus la lumină fundaţiile unei construcţii
anterioare în partea nordică a corului. Nu
putem presupune că Ordinul cistercian
a ridicat abaţia pe locul unei construcţii
mai vechi din piatră, ipoteza plauzibilă
fiind cea conform căreia pe aceste locuri
s-a aflat o mănăstire înainte de 1241,
distrusă în mare parte în timpul invazi-
ei mongole. Acceptarea acestei ipoteze
ar explica şi existenta unor elemente ale
goticului timpuriu, specifice edificiilor
ridicate de cistercieni la biserici precum
cele din Hălrneag şi Drăuşeni , dar ine-
xistente la Cârţa. Abia după ce se vor în-
treprinde cercetări suplimentare la Cârţa,
ale căror rezultate să poată fi compara-
te cu cele privind arhitectura Ordinului
cistercian de pe teritoriul Ungariei, Slo-
vaciei şi Poloniei, ne putem aştepta la
rezultate pertinente privind construcţiile
gotice timpurii în Transilvania.
Şantierul abaţiei din Cârţa a exercitat
o influenţa durabilă asupra construcţiei
de biserici în Transilvania în a doua ju-
mătate a secolului al XIII-lea. Este plau-
zibil ca în această perioadă să fi activat în
spaţiul transilvan şi constructori veniţi de
45
pe şantierele mănăstirilor cisterciene din
Ungaria, Boemia şi Austria (L. 13/27).
Influenţa exercitată de cistercienii din
Cârţa este evidentă în Ţara Bârsei, unde,
în anul 1240, regele a atribuit Ordinului
veniturile mai multor comunităţi biseri-
ceşti (L. 73/68 ş. u.).
Pereţii bisericii din Prejmer prezin-
tă, în partea lor superioară, mai multe
elemente ale goticului de tip cistercian,
precum ferestre în arc frânt, încheiate
cu rozete. În interiorul bisericii, bolţile
sixpartite şi arcele diafragmă pe console
aparţin aceluiaşi limbaj arhitectural. La
biserica din Braşov-Bartolomeu a fost
preluat planul abaţiei din Cârţa, cu navă
transversală şi capele flancând corul, nu-
mai că în locul faţadei de vest, lipsită de
turn, s-a optat pentru o faţadă cu două
turnuri. Elemente ale goticului timpuriu
păstrate până în zilele noastre în corul
bisericii, printre care amintim nervuri-
le bolţii corului, capitelurile cu croşete,
cheile de boltă, pilonii, pilaştri, console-
le, precum şi ancadramentele ferestrelor,
cele ale uşilor şi rozetele de la ferestre,
demonstrează legătura strânsă cu şantie­
rul de la Cârţa. Elemente decorative ale
goticului timpuriu cistercian le găsim şi
la bisericile din Feldioara, Hărman, Cris-
tian/Bv., Drăuşeni, Sebeş şi Hălmeag, iar
la cea din urmă, influenţa cisterciană este
vizibilă şi în planul edificiului. Construc-
ţii ecleziastice din locuri mai îndepărtate,
cum ar fi bisericile din Sic , mănăstirea
franciscanilor din Bistriţa, dar şi părţi ale
catedralei din Alba Iulia, prezintă carac-
teristicile inconfundabile ale goticului
de tip cistercian. Influenţa acestui Ordin
poate fi urmărită şi în afara zonelor lo-
cuite de saşi, cum ar fi la unele biserici
ortodoxe din Ţara Haţegului, precum şi
la unele construcţii din Transilvania de
nord (L. 13/30 ş. u.). Acest stil a fost
practicat nu numai pe o aria geografică
întinsă, ci a cuprins şi un interval tem-
poral destul de însemnat, repertoriul său Moşna. Mediaş, Brateiu, Şaroş şi Copşa pe latura vestică reflectă faptul că edifi-
formal fiind folosit până în primele dece- Mare (L. 73/ 145). Bisericile din aceste ciul a fost o ctitorie nobiliară.
nii ale secolului al XIV-lea. comune au avut sau mai au şi în ziua de Etape interesante de construcţie, da-
O a treia mare etapă de construcţie azi un plan bazilica!, care nu se regăseş­ tând din prima jumătate a secolului al
debutează în ultimele decenii ale seco- te la cele mai multe dintre bisericile din XIV-lea, mai pot fi văzute la bisericile
lului al XIII-lea, ea fiind legată de colo- împrejurimile Mediaşului. Urmele unor din următoarele localităţi: Orăştie, Pă­
nizarea zonei Tâmavelor, a zonei situate construcţii anterioare, mai ales la biseri- uca, Iacobeni, Axente Sever, Alma-Vii,
cile din Moşna (portalul de vest zidit), Mălâncrav, Apold, Archita, Ghimbav şi
între Rupea şi Sighişoara, precum şi cu
Copşa Mare, Brateiu, Şeica Mare şi Şei­ Râşnov. La altele, cum ar fi Aţel, Stejă­
o nouă fondare a localităţilor din Tran-
ca Mică, demonstrează că în aceste loca- rişu, Valea Viilor, Laslea şi Bazna, etapa
silvania de nord. Bisericile construite în
cadrul acestei etape, databile în prima lităţi au existat, în prima jumătate a seco- goticului timpuriu a fost demonstrată de
săpăturile arheologice sau este vizibilă
jumătate a secolului al XIV-lea, sunt lului al XIV-lea, bazilici gotice timpurii.
bazilici cu trei nave fără navă transver- În forma ei iniţială, biserica din Reghin prin detalii arhitectonice caracteristice
sală, care se diferenţiază de bisericile a fost, de asemenea, o bazilică, servind păstrate.
drept model pentru construirea celei din Avântul economic pe care îl luase-
romanice premergătoare, în principal,
Teaca. Pentru încadrarea în timp a aces- ră oraşele săseşti în timpul regilor din
prin corul poligonal, prin contraforturi,
prin elemente ale limbajului gotic la des- tor edificii, este important faptul că în Casa de Anjou, avânt ajuns la apogeu în
chideri şi elemente decorative lucrate în corul bisericii din Reghin se află o piatră a doua jumătate a secolului al XIV-lea,
piatră. Cele mai multe dintre edificiile inscripţionată cu data la care au fost fina- s-a reflectat şi în activitatea constructivă
lizate lucrările, anume 1330, iar pe anca- susţinută. De astă dată, comanditarul a
din această perioadă au fost transforma-
te în timpul goticului târziu , astfel că nu dramentul unei ferestre este inscripţionat fost patriciatul orăşenesc, patriciat care a
mai există exemple care să ilustreze sti- anul1321 (L. 74/117).Atâtinscripţiadin dorit să materializeze conştiinţa de sine,
corul bisericii, cât şi cea din balconul de dobândită de curând, în splendide bise-
lul pur al epocii. Transformări puţine le-a
cunoscut biserica din Teaca din nordul
Transilvaniei (L. 13/39), dacă nu luăm în
calcul faptul că în secolul al XIX-lea a
fost demolat corul, fiind apoi reconstruit
pe aceeaşi fundaţie.
În timpul săpăturilor arheologice,
efectuate cu prilejul restaurării bisericii
parohiale din Mediaş, au ie şit la lumină
fundaţiilele unei biserici, datate de Mari-
ana Beldie-Dumitrache, arheologul care
a condus cercetarea arheologică, Ia sfâr-
şitul secolului al XIII-lea (L. 16/95). În
acest caz este vorba despre un cor poli-
gonal, flancat de două capele, ceea ce a
condus la emiterea ipotezei că ne-am afla
în faţa primei biserici mănăstireşti, dar
nu trebuie exclusă nici părerea conform
căreia clădirile laterale ar fi fost navele
laterale ale unei bazilici aparţinând goti-
cului timpuriu.
Într-un document din 1283 se găseşte
Fig 1/13. Cetatea bisericească din Prejmer, gravură de Ludwig Rohbock în: Hunfalvi Janos .Erdely eredeti
prima menţiune a opt sate cu populaţie
săsească , şi anume Aţel, Biertan, Richiş, kepekben~ Darmstadt 1856-3/104.
47
 rici parohiale. Spaţiul nu ne permite să
trecem la descrierea, chiar şi sumară, a
celor şapte biserici parohiale importante
ale saşilor transilvăneni. Importanţa aces-
tor monumente s-a extins şi în mediul
rural, căci curând după pătrunderea, prin
intermediul şantierelor de construcţie, a
noilor idei în mediul urban, acestea au
fost preluate şi adaptate la bisericile din
mediul sătesc. Influenţele care au iradiat
de la şantierele bisericilor din mediul ur-
ban cu începere de la mijlocul secolului
al XIV-lea, ne permit să vorbim despre o
a patra etapă în activitatea constructivă
a lăcaşurilor de cult transilvănene . In-
tervalul în care au fost ridicate bisericile
A B
o E
~~~~·~•~~~--~~~P-----4~m
Fig. 1/14. Comparaţie de secţiuni transversale prin biserici gotice, A Teaca, B Şeica Mică, C Richiş, O lghiş,
E Cristian, F Cloaşterf.
parohiale este cuprins aproximativ între
1350 şi 1525, dacă nu avem în vedere şi
oraşul Bistriţa, unde lucrările la biserică
s-au întins până în a doua jumătate a se-
colului al XVI-lea.
Prin intermediul şantierelor biseri-
cilor din Sibiu, Sebeş şi Cluj, deschise
în a doua jumătate a secolului al XIV-
lea, pătrund în Transilvania cele mai noi
tendinţe ale marilor şantiere din sudul
Germaniei, Austria, Boemia şi Ungaria.
Şantierul bisericii din Sebeş - unde între
1361 şi 1382, s-a ridicat corul hală în sti-
lul goticului târziu- a avut legături cu cel
al lui Peter Parler din Praga. La Cluj, atât
planul bisericii parohiale, cât şi unele de-
c şi au depins direct de şantierul bisericii
F mai trădează prezenţa meşterilor sibieni. clericale. Această conştiinţă de sine se
talii arhitecturale evidenţiază apropierea area de elemente decorative din mediul
de biserica Sf. Elisabeta din Caşovia, iar urban. Acolo unde nu proximitatea geo-
şantierul din Sibiu era în strânsă legătură grafică a fost factorul determinant al în-
cu cel din Viena. În jurul anului 1500, la rudirilor stilistice, trebuie luată în calcul
Sibiu şi Mediaş pot fi probate legăturile dependenţa juridică şi economică, căci,
cu Boemia şi cu sudul Germaniei. (L. unele dintre localităţile enumerate s-au
16/96 ş. u.,), iar la Sighişoara a lucrat un aflat în posesia prepoziturii Sibiului sau
meşter constructor venit din Tirol, aşa au aparţinut abaţiei din Cârţa.
cum aflăm dintr-o inscripţie păstrată în Adeseori recunoştem la biserici afla-
interiorul Bisericii din Deal. Integrarea te la distanţe apreciabile una de cealaltă
europeană a activităţii constructive din soluţii constructive preluate de la o bi-
Transilvania s-a caracterizat adesea prin serică parohială. Astfel, modul de rezol-
receptarea de la sursa primară. vare a laturii estice a bisericii parohiale
La bisericile săteşti , construite în din Cluj, cu cele două capele poligonale
intervalul 1350-1525, observăm două în partea de nord şi de sud a corului, a
tendinţe . Prima se referă la acele edificii influenţat planul bisericilor din Cristi-
ecleziastice care au apărut în relaţie di- an şi Richiş. La unele biserici, sub tur-
rectă cu marile biserici parohiale urbane. nul de vest se află un pridvor deschis în
Pe de altă parte, există şi biserici rurale două sau trei părţi, care avea menirea de
din secolul al XV-lea, la care se constată a asigura protejarea portalului de vest.
o anume independenţă faţă de şantierele Modelul care a stat la baza acestei rezol-
mari. La acestea, repertoriul formal este vări arhitectonice 1-a constituit, mai ales
derivat din modele care au făcut şcoală , pentru Transivania de nord, biserica din
dar rezultatele, privite în ansamblul lor, Dej, fiind preluat la Dipşa şi Unirea, dar
prezintă particularităţi care fac din aces- şi în îndepărtatul Şoarş din apropierea
te edificii opere originale . Făgăraşului . Secţiunea asimetrică trans-
Prima tendinţă o exemplificăm cu un versală a bisericii parohiale din Sibiu cu
grup de biserici care au fost în relaţie nava nordică bazilicală şi secţiunea hală
în partea sudică, a fost irnitată la biserica
parohiale din Sibiu. Bazilicile din Ri- Sf. Margareta din Mediaş, un aşezământ
chiş, Şaroş pe Târnave şi Aţel au avut, ecleziastic devenit, de asemenea, biseri-
la început, după modelul sibian, o navă că parohială . Numai din investigarea sis-
transversală. Dar, nu numai biserica în tematică a morfologiei formelor acestor
ansamblul ei, ci şi detaliile arhitectonice edificii poate rezulta tabloul conexiuni-
trădează relaţia nemijlocită cu modelul lor lor stilistice.
care a făcut şcoală . Este interesant de re- Apariţia şantierelor independente în
marcat faptul că această dependenţă, care mediul rural se explică prin puternica
se manifestă la toate cele trei biserici în conştiinţă de sine a comunităţilor re-
ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, spective, care au dorit să-şi ilustreze în
atunci când a început reconstrucţia aces- mod adecvat independenţa, dobândită
tora, a continuat şi în secolul următor, prin lupte lungi duse împotriva domi-
astfel că adaosurile din jurul anului 1500 naţiei greavilor şi împotriva presiunilor
La alte biserici, precum la cele din manifesta şi în legătură cu o oarecare
Slimnic, Ţapu, Târnava, Netuş, Şoarş, independenţă faţă de oraşele foarte pu-
Meşendorf şi Cloaşterf, remarcăm prelu- ternice. Şi în această problemă se poate
49
face lumină numai în urma unor inves-
tigaţii aprofundate; în cele ce urmează
ne limităm la analiza unui şantier activ
la începutul şi mijlocul secolului al XV-
lea în zona Târnavelor. Prezenţa acestui
şantier poate fi demonstrată la bisericile
din Băgaciu, Curciu, Dârlos, Brateiu, Ri-
chiş, Buzd şi lghişul Nou. În cazul bise-
ricilor din Băgaciu, Curciu şi Brateiu se
presupune că edificiile anterioare au fost
incluse în noile construcţii , iar în cazul
bisericilor sală din Ighişul Nou, Dârlos
şi Buzd, construcţiile anterioare au fost,
după toate probabilităţile, în cea mai
mare parte, demolate. Repertoriul formal
al şantierului se evidenţiază în principal
în detaliile din piatră ale portalurilor de
vest, în ambrazura ferestrelor, în pilaştri
angajaţi profilaţi, în nervurile corului,
precum şi în plastica ornamentală. Am-
brazurile portalurilor sunt bogat profilate
în trepte şi ritrnate de bagbete octogona-
le sau cilindrice. La nivelul naşterii ar-
bivoltei capitelurile se unesc într-o friză
cu ornamente vegetale, care se referă la
bogăţia văii Târnavelor, predominante
fiind şi frunzele de viţă de vie - mai rar
frunzele de stejar şi ghinda. Ambrazurile
ferestrelor sunt aproape perpendiculare
pe alinierea zidurilor, ornamentaţia fiind
bogată , dar cu motive simple, geometri-
ce. Colonete angajate în cor încep în trei-
mea inferioară a peretelui, sprijinindu-se
pe console ornamentate, având capitel uri
ce par arhaice. Plastica figurativă, lucra-
tă în piatră, prezintă o oarecare rigiditate.
O a doua caracteristică a acestui şantier
este predilecţia sa pentru imagini uma-
ne mici, caricaturale, pentru spiriduşi,
dragoni, figuri groteşti şi reprezentări
animaliere, care, în afara capitelurilor, a
consolelor şi a cheilor de boltă, apar şi
pe contraforturi şi pervazuri . Între rigi-
ditatea elementelor plastice şi a figurilor
magice, menite să apere de forţe male-
fice, şi arta plăcută, deschisă spre lume
50
a bisericilor parohiale din mediul urban
există o contradicţie evidentă. Faptul că
aceste comunităţi rurale s-au decis pen-
tru direcţia arhaică şi magică descrisă
anterior,- este dovada unei conştiinţe de
sine evidente. La începutul secolului al
XV-lea, procesul de identificare a comu-
nităţii cu biserica şi cetatea ce o înconju-
ra devenise o realitate, indicând existenţa
unei vieţi comunitare puternice.
Asemenea şantierului despre care
a fost vorba mai sus, există şi în alte
zone ale Transilvaniei grupuri de edificii
ecleziastice care prezintă caracteristici
comune în ceea ce priveşte planul, con-
cepţia spaţială şi elementele decorative,
dar în zadar vom căuta după 1370 un
prototip în mediul rural, asemenea ce-
lui existent la bisericile romanice după
aşezarea saşilor. Această realitate este
expresia individualizării comunităţilor,
a trecerii de la conducerea exercitată de
un singur conducător - este cazul să ne
amintim aici de emporele ctitorilor - la
una reprezentativă, aleasă în mod liber
de către toţi membrii comunităţii.
În cadrul acestui proces general de
dezvoltare au existat şi excepţii. Spre
finele secolului al XV-lea, atunci când
Mediaşul, Moşna şi Biertanul au concu-
rat în vederea obţinerii statutului de oraş,
fiecare dintre aceste localităţi a încercat
să o surclaseze pe cealaltă prin construc-
ţia unui nou edificiu ecleziastic. Intrând
într-o asemenea competiţie, în cele trei
localităţi au fost demolate în cea mai
mare parte vechile biserici şi au fost ridi-
cate biserici hal ă după modelul celor din
oraşele mai vechi.
În urma primelor invazii otomane din
deceniul al treilea al secolului al XV-lea
a avut loc o schimbare în ceea ce priveşte
rolul bisericilor rurale săseşti. Dacă până
la acest eveniment sarcina lor principa-
lă în viaţa comunităţii era cea spirituală,
dublată de exprimarea acestei spirituali-
tăţi prin forme artistice precise, de acum toate direcţiile. Exemple ale acestor ul-
ele devin simboluri ale rezistenţei împo- time edificii de cult medievale din Tran-
triva pericolelor externe. Astfel, edificiul silvania se află la Boz, Cloaşterf, Dupuş,
sacral din autoreprezentarea structurii Saschiz şi Fişer. Nu se poate tăgădui fap-
sociale a comunităţilor rurale devine un tul că înclinarea centrului de greutate în
bastion împotriva pericolului exterior favoarea construcţiei de apărare a avut ca
determinat de necredincioşi. Aceasta s-a urmare sărăcirea bisericilor din punct de
manifestat în simplificarea planului şi în vedere al elementului decorativ. Slăbirea
folosirea de materiale de construcţie mai puterii creatoare se constată în special în
ieftine; predomină biserica sală, iar în interiorul acestora: boltirea sălii simple,
locul pietrei se foloseşte cărămida. Con- dreptunghiulare, se face prin intermediul
comitent, componenta creatoare a fost unei bolţi cilindrice cu penetraţii, învi-
transferată înspre annonizarea corpurilor orată de o reţea de nervuri de teracotă,
de clădire care, din raţiuni strategice, di- realizată, îndeobşte, destul de simplu.
fereau în ceea ce priveşte înălţimea. Ele- La aspectul destul de apăsător al acestor
mente specifice de fortificaţie - orificii interioare contribuie şi deschiderile mici
de tragere şi guri de păcură, drumuri de ale ferestrelor, dimensiunile acestora fi-
strajă, turnuri şi ziduri de apărare vor fi ind, de asemenea, dictate de raţiuni de
adăugate edificiului, formând, împreună apărare. Nu este întâmplător faptul că
cu biserica, un tot unitar. Stricta sensu, în aceeaşi perioadă, respectiv la sfârşitul
abia în contextul respectiv poate fi vorba secolului al XV-lea şi în primele decenii
despre cetatea bisericească în calitatea ei ale secolului al XVI-lea, în numeroase
de monument arhitectonic şi artistic uni- biserici rurale au fost amplasate altare
tar. Aceasta nu înseamnă că nu au existat aparţinând goticului târziu, opere de artă
mai devreme, în întreaga Transilvanie, car~. împreună cu balcoanele adăugate
începând cu secolul al XID-lea, biserici ulterior, au contribuit la atenuarea rigidi-
înconjurate de incinte fortificate. Acele tăţii interioarelor. Pe de altă parte, spaţii­
ziduri îndeplineau însă numai funcţia de le întunecate, care datorită bolţilor cilin-
apărare a teritoriului din jurul bisericii, drice păreau greoaie, ofereau protecţie,
neexistând încă acea relaţie de comple- fiind locuri liniştite şi ferite într-o lume
mentaritate care i-a conferit cetatii bise- plină de pericole. Această componen-
riceşti din secolul al XV-lea valoarea sa tă de siguranţă trebuie să fi reprezentat
estetică. pentru oamenii acelor timpuri, care, pe
La bisericile noi, construite la sfârşi­ lângă transformările structurale petrecu-
tul secolului al XV-lea şi în primele de- te în întreaga Europă, mai aveau de făcut
cenii ale celui de-al XVI-lea, a avut loc faţă şi pericolelor existenţiale venite din
- în special la cele târzii - o contopire partea turcilor, o necesitate vitală.
totală a lăcaşului de cult cu funcţiunea
de apărare. Dacă la bisericile fără turn,
aparţinând grupului Bazna, Boian, Velt
corul a fost supraetajat asemenea unui
turn, la ultimele construcţii de acest tip,
corul şi sala sunt aduse sub acelaşi aco-
periş, sub care se află un nivel de apă­
rare. Biserica a fost practic transformată
într-un fel de turn care putea fi apărat în
 ARME, TEHNICĂ DE LUPTĂ
ŞI DE APĂRARE
Înainte de a trece la sistemul de fortifi-
caţii al cetăţilor bisericeşti , este oportun
să aruncăm o privire asupra tehnicii mi-
litare din Transilvania medievală pentru
a înţelege la ce solicitări trebuiau să facă
faţă acestea. Cu siguranţă, printre oaspeţi
s-au aflat şi oameni pricepuţi în secretele
tehnicii militare. În timpul unor săpături
arheologice a fost adus la suprafaţă un
atelier de fierărie din secolul al Xlll-lea
(L. 23/409), demonstrând că de la înce-
puturile colonizării în Transilvania au
fost produse arme. Până de curând putea
fi încă admirată spada din Drăuşeni care,
conform tradiţiei, a fost păstrată în loca-
litate chiar de la aşezarea primilor oas-
peţi. Alături de spadă, în acele timpuri de
început, printre armele folosite la luptă
se numărau suliţa, arcul şi săgeata, ar-
chebuza şi biciul de luptă. În jurul anului
1370, sunt atestate în Transilvania pentru
prima dată armele de foc (L. 23/175), dar
în inventarele turnurilor de apărare din
Sibiu din intervalul1492-1560 predomi-
nă cele de împuns, de lovit şi arcurile.
Sunt menţionate următoarele arme: suli-
t ('>
A c
B unde "se recomandă cel puţin 10 bărbaţi
Fig. 1/15. Arme medievale din Transilvania, A Sabia din
E Archebuză, F Dispozitiv de strangere, F- G Arme cu aprindere cu cremene.
52
ţe de mână, îmblăcie din fier, halebarde,
scuturi, archebuze, săgeţi, lăncii de urs
şi lăncii; nu au lipsit nici platoşelele şi
nici armurile. Un inventar al armelor de
foc de la mijlocul secolului al XVI-lea
de la arsenalul sibian menţionează un
număr impresionant de arme de foc gre-
le şi uşoare (L. 23/175), arme care I-au
determinat pe italianul Giovanni Andrea
Gromo, în 1565, să remarce că deşi pie-
sele de artilerie existente ar fi suficiente
pentru două sau trei oraşe, se toarnă în
continuu altele noi. Cu siguranţă, comu-
nităţile săteşti au dispus numai în cazuri
excepţionale de armament greu, dota-
rea lor constând din ţevi de archebuze,
mortiere uşoare şi puşti cu cremene. Din
relatările de epocă aflăm că în cetăţile
bisericeşti de importanţă strategică, cum
au fost cele din Ţara Bârsei şi cea din
Slimnic, de partea ţăranilor au luptat şi
mercenari bine instruiţi din oraşe.
În cazul unor asedii mari, erau fo-
losite şi maşini de luptă, dispozitive de
aruncare, cu ajutorul cărora erau arun-
cate pietre şi păcură încinsă, căpriori
de asalt şi burghie, cu care se distru-
geau pereţii şi porţile, iar paravane şi
role protejau oştenii pe timpul asaltului.
Construcţiile mobile şi turnurile de ase-
~· "' G
D ~1 H
==""
Drăuşeni, B Halebardă, C Topor de luptă, D Scut,
diu se transportau până lângă zidurile
de apărare, acestea putând fi astfel uşor
escaladate sau distruse chiar de la bază
(L.23/175). În condiţii normale, acest tip
de tehnică de luptă, greu de transportat,
nu a fost folosit împotriva cetăţilor bise-
riceşti, întrucât prada era neînsemnată,
iar capitularea putea fi forţată prin mij-
loace mult mai simple, folosindu-se scări
şi incendiere. Chiar armele şi tehnica de
luptă demonstrează că cetăţile bisericeşti
au fost gândite mai puţin ca făcând parte
dintr-un sistem strategic de apărare anti-
otomană, chiar dacă atunci când au fost
construite s-a avut în vedere şi acest as-
pect, cât au folosit în primul rând apărării
împotriva unor grupuri mici de luptători
şi prădători.
În caz de asediu, cei închişi în cetate
trebuiau să respecte regulamente stricte.
Cele ale instituţiilor de apărare ("Ver-
teidigungsanstalten") din Braşov, datate
1491 , creionează un tablou exact al dis-
poziţiilor de urmat, care, în cetăţile bi-
sericeşti, trebuie să fi fost asemănătoare.
Regulile de conduită, sintetizate în cele
24 de articole, care "trebuiau stabilite şi
urmate cu sârg, pentru ca puterea duş­
manului să fie combătură bărbăteşte şi
cu vitejie, cu suflet larg şi cu speranţă, în
numele lui Dumnezeu care este o cetate
durabilă" debutează prin recomandarea
ca fiecare orăşean şi sătean "să se aprovi-
zioneze cu lucruri necesare, în special cu
grâu, făină, sare şi lemne". De asemenea
"toţi să se doteze cu arme bune, precum
săbii, arcuri, cu tot ce ţine de acestea,
bare, suliţe pentru porci şi urşi şi alte
asemenea, şi cu tot ce s-a folosit până
acum şi se va folosi şi de acum încolo".
Urmează dispoziţii referitoare la apă­
rarea porţilor oraşului şi a bastioanelor,
inimoşi, cu experienţă în folosirea câr-
ligelor şi a echipamentului de război" .
În articolul 10 se stipulează: "Celelalte
spaţii şi zidurile de apărare să fie păzite
de bărbaţi puternici, bine echipaţi şi cu
puşti bune, pentru apărarea fortificaţiilor
patriei, iar toţi ceilalţi din strajă să aibă
pregătită o secure mare". În caz de ne-
supunere, căpitanul avea autoritatea de
a-l întemniţa pe vinovat. Prin interme-
diul unor fanioane albe şi roşii se sem-
nala atacul duşmanului sau izbucnirea
unui incendiu. În timpul asediului era
interzisă folosirea clopotelor, cu excep-
ţia unuia, bătut "în vremuri de restrişte"
de cineva desemnat de jude. Toţi apără­
torii erau obligaţi să jure "că vor apăra
patria", fiindu-le tuturor interzis a vorbi
cu duşmanul, a-i scrie scrisori sau "a-i
da semne. Nimeni nu trebuia să-şi piardă
raţiunea, fugind din oraş sau aruncându-
se de pe fortificaţii".
Articolul 20 prevede: "Femeilor, ti-
nerelor şi tinerilor, precum şi copiilor,
care sunt incapabili să mânuiască arme-
le, le este interzis să strige, să plângă, să
umble pe străzi consolându-se reciproc,
toţi aceştia să stea acasă, rugându-se lui
Dumnezeu şi cerându-i ajutor. Să aibă
pregătite vase cu apă în case şi în graj-
duri, precum şi pături de stingere în ca-
zul în care vor izbucni incendii". Regu-
lamentul din Braşov mai conţine reguli
de conduită pentru cei aflaţi pe străzi şi
pe metereze.
Din relatări de epocă reiese faptul că
cel mai mare pericol pentru cei încercuiţi
într-o cetatea bisericească era izbucnirea
unui incendiu. O primă mărturie despre
cucerirea unui turn cu ajutorul focului o
găsim în amintirile studentului din Ro-
mos, care, în 1438 a fost luat prizonier
de către turci. Acesta scrie: "A doua zi,
turcii au dat un mare asalt asupra turnu-
lui ... Întrucât acesta nu era foarte înalt,
au distrus mai întâi acoperişul şi came-
rele aflate dedesubt. .. dar zidul datorită
grosirnii sale, nu a putut fi stricat ... Când
însă soarele se apropia de asfinţit, şi ei
53
 tot nu reuşiseră să facă nimic, au stat Ia
sfat. ... O parte dintre ei nu conteneau să
asalteze turnul, iar alţii au strâns lemne,
aranjându-le într-un fel de bastion aproa-
pe la fel de înalt precum turnul nostru.
Au aprins lemnele şi ne-au fiert şi fript,
precum coace pâinea în cuptor. După ce
aproape toţi muriseră, iar în interior nu
mai mişca nimeni, au stins focul şi au
fortat uşa, intenţionând ca pe cei rămaşi
în viată să-i răcorească şi hrănească.
M-au găsit pe mine, mai mult mort decât
viu, m-au întremat şi m-au vândut" (L.
23/104).
Într-o altă relatare se vorbeşte despre
distrugerea, în 1611, a localităţii Vulcan
de către armata lui Bathory. Locuitorii se
baricadaseră în cetatea bisericească. Şi în
acest caz, asediatorii au incendiat biseri-
ca, astfel că aproape toţi cei din interior
au căzut pradă flăcărilor. Atunci, numai
şase oameni au supravieţuit.
La începutul lunii septembrie 1658,
atunci când armatele turco-tătare au de-
vastat împrejurimile Sibiului, preotul Jo-
hannes Oltardus din Cristian a reuşit să
mituiască un boier din armata valahă ce
participa la acţiune, preîntâmpinând ast-
fel atacul asupra cetăţii bisericeşti. Când
însă un locuitor beat a tras din interior
asupra celor ce tocmai plecau, omorân-
du-1 chiar pe boierul care obţinuse pă­
suirea cetăţii, tătarii au revenit, distru-
gând-o. Cum turnul bisericii nu putea fi
luat prin asalt, au aprins lemne şi paie,
asfixiindu-i pe cei din interiorul lui cu
fum (L. 69/442).
în încheierea capitolului, reproducem
relatări despre un asediu încheiat cu bine,
dintr-o cronică de secol XVII, citată mai
sus: "Când Bathory a plecat din Ţara
Bârsei, căpitanul Nemethy Gergely cu ai
săi 5000 de secui s-a lansat într-o încer-
care, a asediat o fortificaţie slabă din Ţara
Bârsei, Bod, s-a pregătit s-o ia cu asalt,
dispunând ca asupra ei să fie aruncate
54
nenumărate torţe. Când Michael Weiss
din Braşov a aflat despre intenţia lui Ne-
methy, 1-a trimis pe Johann Boehm cu 50
de flăcăi la Bod. Ajungând la castel, Bo-
ehm i-a îndemnat pe toţi ţăranii să lup-
te, punându-i să jure că vor face această
până la sacrificiul suprem. Apoi a adus
bârne de stejar, prinzându-le de zidul de
apărare şi a umplut şanţul din jurul cetă­
ţii cu baloturi de paie. În acelaşi timp au
fost confecţionate numeroase făclii din
slănină. Spre seară, Nemethy a venit cu
secuii săi şi a stabilit strategia de atac, iar
după ce s-a lăsat întunericul sute de scări
au fost rezemate de zidul de incintă. Jo-
hann Boehm s-a prefăcut că nu vede ce
se întâmplă şi a aprins câteva lumini în
turn. Văzând acestea, inamicul a dedus
că acolo se aflau oameni, şi a dat ordin
să se tragă în turnul luminat. Între timp,
Boehm, împreună cu mai mulţi trăgă­
tori buni, s-a ascuns în alt turn, trăgând
asupra oamenilor lui Nemethy. Secuii au
atacat rapid, s-au căţărat pe scări ajun-
gând pe zid, unde şi-au înfipt steagurile.
În acest moment, Boehm a tăiat funiile
cu care legase grinzile de stejar, care
începeau să se rostogolească peste scă­
rile secuilor, doborându-i şi strivindu-i
pe mulţi. Apoi a aruncat rachete şi toqe
aprinse asupra inamicului, a aprins pa-
iele şi toqele de slănină, luminând totul
ca ziua. în aceste condiţii, cei din cetate
au tras asupra atacatorilor, omorându-i
în număr mare. Văzând acestea, Nemeth
Gergely s-a supărat foc, a strigat la oa-
menii lui, dar în loc să participe la luptă,
s-a retras într-o casă părăsită şi a dat co-
menzi de la fereastră. Lumina puternică
1-a ajutat pe un ţăran din cetate să tragă
asupra lui şi să-I nimerească, iar a treia zi
a dat ortul popii. Bătălia s-a desfăşurat
între orele 8 şi 12 noaptea, timp în care
480 de secui şi-au găsit moartea" (L.
37/61 ş. u.). Chiar dacă numărul de 5000
al atacatorilor şi numărul pierderilor de
partea inamicului, 480, pare exagerat,
această descriere plastică demonstrează
faptul că era nevoie de multă iscusinţă şi
inteligenţă pentru a apăra o cetatea bise-
ricească de atacatori mult mai numeroşi
decât erau apărătorii.
FORTI FICAŢIILE
CETĂŢILOR BISERICEŞTI
Datorită poziţiei strategice a Transilva-
niei, situată la răscrucea de drumuri în-
tre est şi vest, precum şi datorită istoriei
sale frământate, construcţia de cetăţi are
o istorie străveche pe aceste meleaguri.
De la fortificaţiile de pământ din preis-
torie, trecând la cetăţile dacice, taberele,
drumurile şi valurile romane, la martorii
din perioada migraţiilor, se găsesc nenu-
mărate dovezi că cei care domneau peste
aceste ţinuturi au încercat să-şi asigure
posesiunile, construind fortificaţii. Tipu-
rile de construcţii fortificate, care le-au
servit oaspeţilor ca model la ridicarea
cetăţilor bisericeşti, au fost următoare­
le: construcţiile de apărare pe care le-au
găsit în noua lor patrie, modelele aduse
din locurile de origine, precum şi prime-
le adaptări la noile condiţii, care au pre-
mers cetăţilor bisericeşti.
În prima categorie se înscriu fortifi-
catiile de pământ, ale căror urme se gă­
sesc pe întreg teritoriul de astăzi al Ro-
mâniei. Cercetările arheologice efectuate
la aceste construcţii din Transilvania au
demonstrat că, adesea, peste o fortifica-
ţie din preistorie s-a suprapus una din
Evul Mediu timpuriu (L. 75/16). Cele de
pământ erau amplasate, îndeobşte, pe o
colină, având forma rotundă sau eliptică.
Sistemul defensiv consta din mai multe
valuri de pământ circumscrise de şanţuri,
unele putând avea dimensiuni apreciabi-
le. La o înălţime de 3 sau 4 metri, baza
valului putea atinge o lăţime de 12 metri,
iar diametru! mare al elipsei atingea câ-
teodată 250 de metri. Odată cu ridicarea
cetăţilor din pământ, de-a lungul graniţei
Regatului Ungar, pe porţiuni mari, au
fost amenajate prisăci, aşa-zisele inda-
gines. Acestea erau construite din valuri
de pământ şi din palisade. Posada, locul
în care a avut loc cunoscuta bătălie între
regele ungar Carol Robert şi Basarab,
domnul Munteniei, a fost fortificată de
români cu astfel de palisade (L. 75/18).
O altă categorie de cetăţi, care nu au
legătură cu coloniştii germani, sunt cetă­
ţile regale de graniţă din sudul Transil-
vaniei (L. 32/600). Ele au fost amplasate
în vârful unor dealuri împădurite şi greu
accesibile ale versanţilor nordici ai Car-
paţilor Meridionali. Scopul acestor ce-
tăţi din piatră şi mortar a fost apărarea
graniţei sudice a Transilvaniei. La acest
grup de fortificaţii, din care s-au păstrat
ruine în apropiere de Sibişel, Săscior,
Gârbova, Tilişca, Sibiel, Orlat, Răşinari,
Cisnădie, Tălmaciu şi Avrig, surprinde
distanţa destul de mare faţă de aşezările
din vremea aceea. Cetăţile au fost adap-
tate configuraţiei terenului şi aveau un
diametru neobişnuit de mare, depăşind
în unele cazuri 200 metri. Incinta forti-
ficată era formată dintr-un zid de piatră
de 1,5 metri grosime, înconjurat, funcţie
de configuraţia terenului, de unul sau
două şanţuri. Distanţa de 10-11 kilome-
tri dintre cetăţi, precum şi caracteristicile
lor comune în ceea ce priveşte planul şi
execuţia au condus la formularea ipote-
zei că ideea construirii lor a emanat de la
puterea regală (L. 32/602).
O a treia categorie de fortificaţii, care
nu se află în relaţie directă cu colonizarea
săsească, este aceea a cetăţilor cavaleri-
lor teutoni din Ţara Bârsei. Deşi regele
aprobase Ordinului doar construirea de
cetăţi din lemn, se presupune că teutonii
ar fi început curând după 1211, anul sta-
55
 biiirii lor în Ţara Bârsei, să construias-
că cetăti de piatră. în privinta localizării
celor cinci cetăti amintite în documente,
în literatura de specialitate au fost emise
doar ipoteze. În cele ce urmează, ne re-
ferim la părerile emise de W. Horwath,
un cercetător care s-a ocupat intens de
problema acestor cetăţi. Horwath susţine
că Ordinul cavalerilor teutoni a constru-
it până în 1225, când a fost alungat din
Ţara Bârsei, cetatea de la Feldioara, ce-
tatea de lângă Rucăr, cetatea de la Teliu,
Cetatea Neagră de lângă Codlea şi ceta-
tea Brasovia (L. 10/IV/37 ş. u). Conform
descrierilor lui Horwath, acestea au fost
construite în locuri strategice, în vârful
unui deal. Zidul incintei era construit din
piatră brută de carieră, legată cu mortar
de var, aveau un turn de poartă, un zid
scut şi un avanpost. La unele cetăţi, Hor-
wath a descopetit şi turnuri de flancare.
Grosimea zidurilor de incintă a acestor
cetăti varia între 2 şi 4 metri.
Cetăti construite după un model adus
din patria de origine, sunt cele ale gre-
avilor (Grăfenburgen). Cele mai bine
păstrate sunt cetăţile din Câlnic şi Gâr-
bova. în timpul lucrărilor de restaurare
din intervalul 1961-1964, la Câlnic au
fost efectuate săpături arheologice, în
urma cărora s-a obţinut o imagine mai
clară a istoriei acestui monument arhi-
tectonic (L. 27). Săpăturile au demon-
strat că cetatea a fost construită de Chyl,
greavul Câlnicului, care în 1269 a fost
generos răsplătit de regele Ştefan al V-
lea pentru serviciile credincioase aduse
Coroanei. Monede din timpul regilor
Bela (1235-1270) şi Ştefan al V-lea
(1270-1272), descoperite în săpătu­
ră, probează aceasta fără drept de tăga­
dă. în jurul anului 1430, cetatea a fost
vândută de către moştenitorii greavilor
comunităţii locale. Iniţial, din cetate au
făcut parte: un donjon, o incintă aproa-
pe circulară cu diametru} maxima! de 52
metri, un turn de poartă şi o construcţie
rectangulară, pe locul căreia se află o ca-
pelă care, conform părerii arheologilor,
datează din secolul al XV-lea. Donjonul
din Câlnic este o construcţie masivă din
piatră cu plan rectangular de 9 pe 12 me-
tri şi o înălţime a zidurilor de 14 metri.
La parter se putea ajunge numai dinspre
etaj , folosind scările înglobate în zid.
Această încăpere, cu acces spre curte nu-
mai pe scară mobilă din lemn, a fost lo-
cuinţa greavului, fapt dovedit de urmele
unui cămin. Deasupra boltii cilindrice a
acestei săli se mai înălţau două niveluri,
din care numai primul era, de asemenea,
locuit (L. 27/15). Zidul incintei este gros
de un metru, având iniţial o înălţime de
7 metri, iar şanţul de apărare din perime-
trul exterior avea o adâncime de 3 me-
tri. În partea interioară a zidului se aflau
drumuri de strajă, iar de la creneluri se
putea trage asupra inamicului. Turnul de
poartă, înglobat aproape în totalitate în
zidul incintei, era prevăzut cu trei etaje
de apărare, iar intrarea era fortificată cu
o hersă. După ce comunitatea locală a
preluat cetatea, aceasta a continuat, la în-
ceputul secolului al XVI-lea, să fortifice
ansamblul, construind o a doua incintă şi
întărind turnul porţii. Construcţiile mai
târzii, în special magaziile pentru păs­
trarea cerealelor, construite de-a lungul
zidurilor au decăzut cu timpul, astfel că
cetatea şi-a păstrat înfăţişarea medievală
până în ziua de azi.
Într-un document din 1268 se amin-
teşte de un turn de piatră a greavilor de
Rodna, turn pe care trebuie să ni-l ima-
ginăm ca semănând cu donjonul din Câl-
nic. (L. 73/99 ş. u.).
În ciuda faptului că în documentele
din secolele XIII până XVI se vorbeşte
adesea despre greavi, ceea ce ne duce cu
gândul la un număr însemnat de cetăţi
deţinute de aceştia pe Pământ Crăiese,
s-au păstrat puţine monumente de acest
tip. La mică distanţă de Câlnic, la Gâr-
bova, s-a păstrat, de asemenea o astfel
de cetate, dar de dimensiuni mai redu-
se. Planul turnului este pătrat, zidul de
apărare are formă rectangulară rotunjită
la colţuri, iar poarta este puternic forti-
ficată. Un alt exemplu de turn-locuinţă,
asemenea celui din Câlnic şi Gârbova s-a
păstrat la Cheresig, aproape de Oradea.
În anii 1970 au fost cercetate şi descrise
monumente asemănătoare din sud-vestul
Transilvaniei, în cazul acestora fiind vor-
ba despre reşedinţe de cnezi români din
Ţara Haţegului (L. 57).
În ziua de azi se consideră că unele
dintre cetăţile greavilor au fost înglobate
cetăţilor bisericeşti cu prilejul transfor-
mărilor repetate pe care acestea le-au
suferit.
Studiul toponimelor săseşti a relevat
faptul că în apropierea multor sate se
află câte un deal sau o înăltime ce poartă
nume care amintesc de cetăţi (Burg, Bur-
ggrund, Burchrech ş.a.). Prezenţa acestor
denumiri se explică prin aceea că după
aşezarea oaspeţilor în acele locuri au fost
construite primele refugii din pământ şi
lemn. Mai târziu, când s-a trecut la con-
struirea cetăţilor din piatră, acestea au
fost ridicate, îndeobşte, la distanţe mai
mici de aşezările umane. În ciuda acestei
reguli, un grup de cetăţi, aşa-zisele cetăţi
ţărăneşti, demonstrează faptul că cele
construite pe înălţimi au fost privite încă
mult timp după aşezare ca soluţie ideală
pentru apărarea unei localităţi sau unui
grup de localităţi. Cele mai bine păstra­
te cetăti ţărăneşti sunt cele de la Râşnov,
Saschiz, Jimbor şi Slimnic. Cetatea Ru-
pei nu a fost, probabil, dintru început o
cetate ţărănească, întrucât în secolul al
XIV-lea avea castelani proprii, dar mai
târziu a intrat în posesia satelor săseşti
din jurul ei. Faptul că aceste refugii sunt
construite la o oarecare distanţă de loca-
lităţi şi în prezent nu mai sunt folosite,
le-a adus într-un stadiu de degradare mai
mult sau mai puţin avansat. Atât docu-
mentele de epocă, cât şi amplasarea ce-
tăţilor ţărăneşti stau mărturie faptului
că pot fi datate în secolul al XIV-lea, ba
unele chiar în cel de-al XIII-lea.
Cetatea din Râşnov, care, asemenea
celei din Rupea, se numără printre cele
mai mari din această categorie, a fost
construită pe o stâncă aflată la 150 de m
deasupra localităţii (L. 10/IV/73). Cul-
mea dealului, ce coboară abrupt pe trei
laturi, a fost înconjurată de o incintă,
construită din piatră brută şi cărămidă,
având o înălţime medie de 5 metri şi o
grosime de 1-1,5 metri. La poalele coli-
oei a fost amplasată o curte relativ mare.
Ce ne surprinde, oarecum, este absenta
unui donjon şi a unei săli mai mari, nu-
mită palas. Scopul în care erau folosite
căsuţele din interiorul cetăţii, ne dezvă­
luie totodată caracterul acesteia: pe lân-
gă cele 25 de căsuţe, destinate păstrării
bunurilor locuitorilor, în incintă se mai
găsea o bisericuţă, o şcoală, camera pre-
otului şi un cuptor. Apărarea cetăţii era
asigurată de opt turnuri, amplasate în lo-
curile cele mai vulnerabile ale zidului şi
de un zid de apărare dublu, care asigura
accesul la turnul armelor, cel mai rezis-
tent turn al fortificaţiei. Intrarea princi-
pală se închidea cu o poartă armată cu
bare din fier şi cu două herse. Din tot ce
s-a păstrat, curtea în dreptul porţii de ac-
ces pare a fi partea cea mai veche, con-
struit fiind în întregime din piatră brută
de carieră, în timp ce partea superioară
este prevăzută cu creneluri. Zidul de in-
cintă este construit din piatră numai în
partea sa inferioară, partea superioară
fiind zidită din cărămidă. Cea din urmă
este prevăzută cu metereze care erau de-
servite dinspre drumul de strajă, confec-
ţionat din lemn. Caracteristici stilistice
şi de tehnica apărării, precum şi unele
documente confirmă existenţa a trei mari
57
 etape de constructie: prima, în secolul al
Xlll-lea, cea de-a doua în jurul anului
1500, iar cea de-a treia după ocuparea
cetăţii de către Gabriel Bathory. Din cea
de-a treia fază datează biserica în forma
în care o cunoaştem astăzi şi fântâna cu
o adâncime de 98 de metri.
Cele mai vechi părti ale cetăţii Ru-
pea, incinta de sus şi cea de mijloc, da-
tează, de asemenea, din secolul al XIII-
lea, neputându-se însă exclude ipoteza
existenţei unei cetăţi în acest loc înainte
de aşezarea saşilor (L. 32/592). Cetatea
a servit ca refugiu în 1324 saşilor răs­
culaţi împotriva regelui Carol Robert. În
1491 au fost construite câteva turnuri,
din 1621 datează turnul slăninii, iar tur-
nul în cinci colţuri (pentaedru) din 1643;
fântâna a fost săpată în 1644. Asemenea
cetăţii Râşnov, şi în incinta celei de la
Rupea s-au aflat în jur de 50 de căsuţe
de locuit, în care oamenii din localitate
şi din satele din jur îşi păstrau bunurile
Fig. 1/16. Localitatea şi cetatea Râşnov, desen de L. Hesshaimer din 1928.
ss
şi locuiau în caz de asediu. Cetatea este
construită în cea mai mare parte din pia-
tră, în unele locuri păstrându-se crenelu-
rile şi meterezele.
Pe vârful unui deal situat la vest de
Saschiz se mai pot vedea şi astăzi ruinele
unei cetăţi ţărăneşti ale cărei fortificaţii
datează din secolul al XIV-lea până în
secolul al XVII-lea.
În conformitate cu rezultatele cerce-
tărilor recente, se poate afirma cu cer-
titudine că bisericile romanice, la scurt
timp după ce au fost construite, respec-
tiv în secolul al XIII-lea, au fost forti-
ficate cu incinte. Un exemplu relevant
în susţinerea acestei idei este zidul in-
cinta bisericii din deal din Cisnădioara.
După cum am mai arătat, biserica a fost
construită în jurul anului 1200. Întrucât
de timpuriu se relatează că locuitorii
satului s-au refugiat în cetate (L. 6/60),
se poate presupune că prima incintă a
fost construită pe la jumătatea secolu-
lui al XIII-lea. Cetatea a fost înălţată
pe o stâncă de ardezie de formă coni-
că, semnificativ mai întinsă pe direcţia
nord-sud decât pe cea est-vest, astfel
că zidul de apărare, care s-a adaptat
formei terenului, este un oval cu axele
de 90 x 36 de metri. Cetatea a fost în-
tărită cu trei turnuri: cu turnul de poartă
în partea sudică, pe versantul dealului,
caracterizându-se prin modul în care a
fost încadrat în incintă, cu un turn în
faţa portalului de vest al bisericii, care
depăşeşte până la jumătatea sa alinierea
zidurilor, şi cu un turn ale cărui fundaţii
au fost aduse la lumină în cadrul cerce-
tărilor arheologice din 1965/1966; aces-
ta a fost construit la est, la o distantă
de aproximativ 5 metri în afara zidului
de incintă. Acesta are la bază o grosime
de 1,80 de metri şi este încoronat de un
drum de strajă crenelat. Înălţimea zidu-
lui variază între 4 şi 6 metri. O particu-
laritate a incintei din Cisnădioara o con-
stituie opt deschideri în formă de uşă,
de 60 x 180 cm, amplasate sub drumul
de strajă, gândite, probabil, să fie folo-
site în cazul atacurilor (L. 30/284 ş. u).
Aceste orificii, care aveau uşi de stejar
şi puteau fi blocate din interior, serveau
şi drept locaşuri pentru rostogolirea de
bolovani, bolovani care şi în ziua de azi
mai pot fi văzuţi în cetate. Tradiţia orală
spune că fiecare tânăr era obligat ca îna-
inte de căsătorie să aducă un număr de
bolovani în cetate. Mai târziu, orificiile,
care sunt unicate în Transilvania, nee-
xistând ceva asemănător la alte cetăţi,
au fost zidite.
Este dificil de făcut afirmaţii referi-
toare la primele incinte, deoarece în de-
cursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea,
atunci când s-a trecut la modernizarea
cetăţilor, acestea au fost ori demolate,
ori înglobate în zidurile noi. Acest fapt
i-a determinat pe unii cercetători să con-
sidere secolul al XV-lea ca dată de debut
pentru construirea cetăţilor bisericeşti.
Printre aceştia se numără şi Horwath,
care a susţinut că toate elementele de
fortificaţie la aceste monumente datea-
ză din secolele al XV-lea şi al XVI-lea
(L. 33/123 ş. u.), o aserţiune preluată şi
de alţi cercetători (L. 74/578). Teza este
susţinută de faptul că în secolul al XV-
lea, adică odată cu creşterea pericolului
otoman, numeroase biserici au suferit
prefaceri, adăugându-li-se elemente de
fortificaţie care au acoperit portaluri, fe-
restre şi alte elemente valoroase de plas-
tică ornamentală . Dacă facem abstracţie
de turnurile de vest, procesul de transfor-
mare al bisericilor în scopuri de apărare
a început într-adevăr în secolul al XV-
lea. Dar, pe de altă parte, deja în secolele
al XIII-lea şi al XIV-lea au existat pu-
ternice turnuri de biserici construite din
piatră şi incinte zidite de acelaşi material
a căror scop a fost, fără îndoială, unul
de apărare. Lămuritor în această direc-
ţie este un documentul deja amintit din
1291, în care regele Ungariei, Andrei al
III-lea, dispune ca toate turnurile şi cetă­
ţile construite pe lângă biserici să fie de-
molate (L.73/ 174; L. 33/ 122, L. 69/69).
Horwath susţine însă că acest articol din
diploma inaugurată s-ar referi mai puţin
la cetăţilor bisericeşti ale saşilor, cât mai
ales la cetăţile nobililor, ridicate la punc-
tele de vamă. Indiferent la ce fel de cetăţi
s-a referit diploma regală, cert este că,la
sfârşitul secolului al XIII-lea, au existat
biserici fortificate în această regiune.
Cercetările arheologice efectuate la
cetăţilor bisericeşti din Drăuşeni şi Viscri
au demonstrat că anterior incintelor din
secolele al XV-lea şi al XVI-lea au exis-
tat ziduri mai vechi, datând, la Viscri, din
a doua jumătate a secolului al XIII-lea
(L. 3/51), iar la Drăuşeni, de la sfârşitul
secolului al XIII-lea sau începutul celui
următor (L. 4/ 173). Spre deosebire de zi-
durile de apărare din secolele al XV-lea
59
şi al XVI-lea, care au un traseu poligo-
nal şi la care turnurile depăşesc alinie-
rea zidurilor, cele din secolele anterioare
sunt de formă ovală. În decursul săpătu­
rilor arheologice nu au fost descoperite
fundaţii de turnuri de-a lungul zidurilor
de incintă. Dacă comparăm rezultate-
le cercetărilor referitoare la cetăţile din
Cisnădioara şi Câlnic cu cele despre Vis-
eri şi Drăuşeni, vom constata existenţa
unor elemente comune la incintele din
secolul al XIII-lea şi începutul celui de-
al XIV-lea. De remarcat este forma lor
ovală, existenţa unei porţi fortificate cu
un turn construit în interiorul zidului sau
care depăşea doar cu puţin aliniamentul
acestuia şi o incintă construită din piatră
prevăzută cu un drum de strajă cu crene-
luri. În afară de turnul porţii, de-a lungul
zidurilor nu au mai existat alte turnuri.
Sistemul de apărare a acestor cetăţi mai
includea un turn solid, un donjon sau
turnul de vest al bisericii, iar acolo unde
acestea lipseau, funcţia de turn principal
era preluată de turnul de poartă.
Dacă cercetăm cu atenţia planurile ce-
tăţilor bisericeşti şi a centrelor oraşelor,
adesea mai putem descifra în ele vechea
cetate. Urme ale unor astfel de ziduri
s-au păstrat parţial Ia Cricău (în apropi-
ere de Alba Iulia), Ighiu şi Şard . Nu au
fost înlocuite prin fortificaţii mai noi, de-
oarece aceste localităţi au fost probabil
atât de puternic distruse de turci în 1438,
încât saşii nu s-au mai întors să locuiască
acolo. Există indicii că şi la Aiud prima
incintă a fost construită deja în secolul
al XIII-lea, în vreme ce în apropiere de
Sibiu trebuie menţionată incinta ovală de
la Turnişor.
Şi bazilica romanică din Sibiu a avut
în secolul al XIII-lea o incintă. Se poate
afirma că această cetate, cu ale sale câte-
va turnuri din secolul al XIII-lea, a servit
drept model pentru construirea celor din
împrejurimi. în planurile cetăţilor biseri-
6o
ceşti din Miercurea, Dobârca, Oaia, Cis-
nădie,Alţâna şi Avrig mai putem descifra
traseul zidurilor construite în secolele al
XIII-lea şi al XIV-lea. De asemenea, pla-
nul oval al incintelor din Prejmer, Hăr­
man, Ghimbav şi Cristian/Bv., precum
şi fragmentele incintelor circulare din
Petreşti, Codlea şi Vulcan, indică faptul
că şi în Ţara Bârsei au existat construcţii
cu funcţie de apărare cu mult înainte de
atacurile turceşti. Zidurile au fost atât de
puternice, încât nu au fost demolate, ci
doar adaptate noii tehnici de apărare; li
s-au adosat turnuri de flancare şi au fost
prevăzute cu guri de tragere şi păcură.
În afară de zidul de incintă, în inte-
riorul cetăţii se afla lângă biserică şi un
turn solid. Acesta servea drept foişor de
veghe, iar în caz de asediu era refugiul
cel mai bine apărat, chiar şi în cazul
în care inamicul ar fi pătruns în cetate.
Asemenea turnuri au constituit o parte a
sistemului de apărare al saşilor, ridicat
imediat după aşezarea lor în Transilva-
nia, înainte şi după invazia mongolă.
Mai târziu, aceste turnuri au fost adesea
demolate parţial, refăcute şi consolidate,
existenţa lor fiind atestată documentar şi
poate fi probată atât prin cercetarea aten-
tă a construcţiilor ulterioare, cât şi prin
cercetări arheologice.
În această privinţă, la Turnişor avem
de-a face cu un caz interesant. Aici, fim-
daţia unui turn pătrat, extrem de masiv,
constituie nucleul bazilicii romanice cu
trei nave (L. 33/54; L. 10/IV/170). Lun-
gimea unei laturi a zidului de piatră este
de 12 metri, iar grosimea de 3 metri.
Într-o cronică din anul 1542, umanistul
Johann Lebelius relatează că, în timpul
invaziei tătăreşti, saşii s-au refugiat "ad
turrim Neponis", deoarece nu exista un
loc mai bine fortificat decât acesta. În-
tr-un document din 1394 se spune că o
monstranţă din Sibiu ar fi purtat numele
de "turn din Turnişor" (L. 38), ceea ce
denotă faptul că în Evul Mediu turnul a
atras atenţia contemporanilor, mărturie
fiind şi numele românesc al localităţii ,
Turnişor. În exterior la o înălţime de 9
metri, se află un orificiu de acces la catul
aflat deasupra careului, careu în care co-
boară o scară din care s-au păstrat doar
câteva trepte.
Un alt turn, care poate fi menţionat
în legătură cu turnurile de apărare ale bi-
sericilor romanice din Transilvania, este
cel din Cisnădie. Şi acesta are un plan de
dimensiuni impresionante (12,20 x 12,80
m) şi pereţi groşi de 3 metri. În calitatea
sa de turn de vest al bisericii, construcţia
ocupă întreaga lăţime a navei principale
a bazilicii. Scări în grosimea zidului duc
spre etajul amplasat deasupra bolţii în
cruce a parterului. La etajul întâi s-a aflat
o tribună în partea de vest, de asemenea
boltită. Urmează alte cinci niveluri, din
care al patrulea este boltit. Înălţimea tur-
nului până la cornişă este de 32,50 metri.
Întrucât la penultimul etaj s-au păstrat
ferestre romanice bifore, trebuie să ad-
mitem faptul că turnul a fost construit
până la înălţimea aceasta pe la mijlocul
secolului al XIII-lea, poate chiar înainte
de năvălirea mongolă. Proporţii asemă­
nătoare cu cele de la Cisnădie le întâlnim
şi la turnul de vest al bisericii din Cincu.
Planul acesteia are dimensiunile de Il ,60
x 11,60 metri, grosimea medie a zidului
este de 3 metri, iar înălţimea edificiului
de 26 de metri, aceasta fără ultimul etaj,
care a fost adăugat mai târziu. Portalul de
vest, care în decursul intervenţiilor din
1973 a fost readus parţial la înfăţişarea
lui iniţială, prezintă elemente decorative
pur romanice, amintind de portalul din
Cisnădie, iar partea superioară a turnului
pare a fi totuşi de dată mai recentă de-
cât acesta din urmă. În special ferestre-
le bifore cu ancadramente rectangulare
neornamentate ar putea data din a doua
jumătate a secolului al XIII-lea. Alte tur-
nuri care amintesc de cele din Cisnădie
şi Cincu se află la Cristian, Avrig, Săcă­
date, Şomartin şi Hozman.
Un alt exemplu de turn de vest ex-
trem de masiv este cel al bisericii din
deal din Sighişoara. Faptul că acesta de-
viază semnificativ de la axul principal al
bisericii, conduce la concluzia că au fost
respectate fundaţiile unei construcţii an-
terioare. Până la noi cercetări arheologi-
ce, care vor furniza date concludente, ni
se pare plauzibilă ipoteza conform căreia
înainte de aşezarea saşilor pe acest loc
s-ar fi aflat o capelă romanică şi un turn
masiv de apărare izolat de aceasta. Tur-
nul actual, ale cărui dimensiuni sunt de
11 x 11 metri, la o grosime a zidurilor de
2 metri, prezintă la toate etajele caracte-
ristici ale arhitecturii goticului timpuriu,
ceea ce permite datarea sa pe la 1300. Un
indiciu pentru această datare este şi gro-
simea mai redusă a zidurilor faţă de cele
din Cisnădie şi Cincu.
În Ţara Bârsei, turnul de vest al bise-
ricii din Hărman trebuie remarcat pentru
dimensiunile sale: în plan măsoară 10,80
x 10,20 metri, iar la etajele inferioare
grosimea zidurilor este de 3 metri. Înălţi­
mea până la streaşină este actualmente de
32 de metri, dar în forma iniţială aceas-
ta nu depăşea 25 metri. Portalul de vest,
profilat simplu şi încheiat în arc frânt ,
arcele dintre turn, nava laterală şi nava
principală, precum şi ferestrele bifore
cu arce frânte de la nivelul al cincilea de
apărare al turnului, îndreptăţesc datarea
sa la sfârşitul secolului al XIII-lea sau în-
ceputul celui următor. Alături de turnul
din Hărman şi alte turnuri de biserică din
Ţara Bârsei, precum cele din Feldioara,
Cristian/Bv., Hălchiu şi Măieruş poartă
caracteristicile turnurilor masive de apă­
rare din secolul al XIII-lea.
Tot din a doua jumătate a secolului al
XIII-lea datează şi turnul de vest al bise-
ricii din Drăuşeni. Acesta a fost construit
61
 în stilul goticului cistercian de la Cârţa
cu prilejul transformării unei bazilici din
prima jumătate a secolului al XIII-lea. În
cadrul cercetărilor arheologice din anii
1970 ai secolului trecut, au fost aduse
la lumină fundaţiile unui turn mai vechi
cu dimensiuni mai reduse în plan (8 ,25
x 8,25 m), dar cu o grosime de 2,80 m,
caracteristică zidurilor dela turnurile ro-
manice.
Trecând în revistă tipurile de turnuri
de biserică din secolul al XIII-lea, trebu-
ie amintite şi două moduri de rezolvare
mai puţin răspândite. La Ocna Sibiului
turnul a fost înălţat deasupra pătratului
corului, rezolvare pentru care în Tran-
silvania, nu găsim analogii. La Gârbova
şi Miercurea Sibiului turnul de vest are
lăţimea navei principale fiind amplasat
deasupra emporei de vest cu trei arce o
rezolvare ce poate fi asociată cu biserici-
le maghiare ale mănăstirilor de neamuri
(Sippenklosterkirchen).
După cum am afirmat deja în capi-
tolul care se referă la arhitectura biseri-
cilor, mare parte a bisericilor romanice
au fost bazilici fără turn. Este posibil ca
după devastările pricinuite de invazia
mongolă, multora dintre ele să li se fi
adosat turnuri masive de apărare la nava
principală în decursul celei de-a doua
jumătăţi ai secolului al XIII-lea şi în pri-
mele decenii ale celui de-al XIV-lea. La
Rodbav, o asemenea situaţie a fost cer-
cetată din punct de vedere arheologic,
dovedindu-se că între cele două travee
vestice ale bazilicii din prima jumătate a
secolului al XIII-lea a fost ridicat un turn
pătrat, cu latura de 7 ,80 metri. Aşa cum
s-a întâmplat şi în alte cazuri pe care le-
am menţionat anterior, scările etajelor
inferioare sunt amenajate în grosimea
zidului care, la acest turn, este de 2,40
metri. Arheologul Radu Heitel, cel care a
coordonat săpăturile , datează construcţia
turnului pe la 1260. Alte exemple de tur-
62
nuri de vest, adosate bazilicilor fără turn
preexistent, sunt cele din Dealul Fru-
mos, Toarcla, Chirpăr, Bruiu, Guşteriţa
şi Hamba. Multe din aceste turnuri au la
parterul lor un spaţiu patrat boltit în cru-
ce care are deschideri către cele trei nave
prin arce plincintru, ceeace denotă că au
fost concepute de la început ca turnuri
de biserică. Caracterul de fortificaţie este
dat de scările în interiorul zidului şi de
gurile de tragere de la etajele superioare.
Faptul că la ultimul cat s-au folosit fe-
restre mai mari, îndeobşte una sau două
ferestre bifore, se explică prin funcţia
cultică a monumentului, întrucât sunetul
clopotelor trebuia să se propage optim.
O altă explicaţie este aceea că Ia stadiul
de dezvoltare al armamentului de atunci
nu era periculos să ai orificii mai mari
la înălţimea de 20- 25 de metri, mai cu
seamă că prin acestea putea fi asigurată
supravegherea zonei.
În secolele al XIV-lea şi al XV-lea,
turnuri asemănătoare au fost construite
în mod repetat ca donjonuri ale cetăţilor
bisericeşti. Diferenţele în cea ce priveşte
grosimea zidurilor, lungimea laturilor şi
materialul de construcţie, dar şi sărăcia
ornamentelor la ancadramentele feres-
trelor şi uşilor ne permit să concluzio-
năm că astfel de turnuri au fost constru-
ite până în ultimul sfert al secolului al
XIV-lea. Grosimea pereţilor se reduce
cu timpul, nu întotdeauna zidul din pia-
tră este înlocuit cu cel din cărămidă, iar
ferestrele bifore devin mai lungi şi mai
înguste, terminându-se în arce frânte. Un
turn care prezintă toate aceste modificări
şi care ar putea să fi fost ridicat în prime-
le decenii ale secolului al XIV-lea, este
turnul de vest al bisericii din Şura Mare
cu dimensiuni în plan de 8,25 x 8,25 m.
O situaţie deosebită găsim la turnul bise-
ricii din Axente Sever. Împreună cu ace-
la din satul vecin, Agârbiciu, aici găsim
o particularitate rar întâlnită şi anume
aceea că turnul a fost ridicat deasupra Comparând turnurile principale ale bi-
unui pătrat situat între corul poligonal şisericilor săseşti din secolele al XIII-lea ş i
sala bisericii. Deasupra parterului boltit al XIV-lea cu donjoanele din centrul Eu-
în cruce a turnului cu dimensiunile 10,20 ropei, constatăm faptul că turnurile tran-
x 10,20 metri şi o grosime a zidului de silvănene au fost construite după mode-
1,80 metri, s-au mai ridicat trei caturi, lul acestora, deosebirea constând doar în
dintre care cele două inferioare erau pre- parterul înalt fără deschideri laterale, care
văzute cu guri de tragere, iar cel supe- lipseşte la cele transilvănene. În special
rior cu patru orificii pentru propagarea turnurile romanice şi gotice timpurii de
sunetului. Împreună cu drumlll de strajă , la mijlocul secolului al XIII-lea şi din cea
turnul are o înălţime de 22 de metri. Şi lade-a doua jumătate a acestui veac cores-
cetatea bisericească din Ţapu se păstrea­ pund descrierilor despre donjoanele din
ză zidurile inferioare ale unui turn între Germania, care au următoarele dimensi-
sală şi cor, care însă a fost demolat. uni: înălţimea de 27 de metri, lungimea
Turnul din Laslea poate fi datat în Iaturilor de 9,50, iar grosimea zidurilor
prima jumătate a secolului al XIV-lea. de 2,30 metri (L. 56/181 ş. u.). Acestea
Probabil că acesta fusese ataşat de o din urmă au retrageri succesive, care per-
bazilică gotică timpurie, care a fost de- mit sprijinirea grinzilor planşeelor de la
molată în secolul al XIX-lea. în ciuda nivelurile superioar în număr de 2-4. La
faptului că este construit din piatră brută,
cetăţile bisericeşti, accesul la etajele infe-
dimensiunile sale reduse (6,80 x 6,80 m rioare se făcea prin intermediul unor scări
şi 1 ,60 m grosimea zidului) sunt indicii în grosimea zidului, iar Ia etajele superi-
privind ridicarea sa mai târzie. Şi acest oare accesul era realizat prin intermediul
turn a fost prevăzut la parter cu patru unor scări realizate din piese cu secţiune
deschideri care au fost zidite în secolul triunghiulare fixate cu ajutorul cuielor de
al XV-lea. Turnul central al bisericii din lemn pe grinzi-vanguri. Este dificil de
Moşna este mai neobişnuit , întrucât este stabilit dacă aceste turnuri au fost prevă­
construit cu aproximativ 3,30 metri în zute în partea superioară cu o platformă
faţa portalului de vest, actualmente zi- de apărare cu creneluri, întrucât acestea
dit. Zidurile turnului cu un plan de 9 ,40 au suferit transformări serioase în secolul
x 9,40 de metri au la parter o grosime de al XV-lea, în cadrul celei de-a doua mari
2 ,40 metri, amintind de un donjon. Ar fi perioade de construcţie. Numai la un turn
prea mult să continuăm analiza de mai din cetatea de la Aiud s-au păstrat crene-
sus , fapt pentru care amintim doar câte- luri. Deasupra ultimului etaj de apărare se
va exemple de cetăţi bi sericeşti ale cărorafla, îndeobşte , acoperişul piramidal.
turnuri principale sunt edificatoare pen- Incintele cetăţilor bisericeşti din se-
tru arhitectura secolului al XIV-lea: Ar- colele al XIII-lea şi al XIV-lea au avut,
chita, Mălâncrav , Aţel , Apold, Buneşti , de regulă, un traseu oval; grosimea zidu-
Şeica Mică şi Băgaciu. lui, construit îndeobşte din piatră brută
La cumpăna secolelor al XIV-lea şi sau bolovani, oscila între 1 şi 2,30 metri,
al XV-lea s-a trecut la adaptarea deschi- înălţimea era de 6 metri, iar în cazuri ex-
derilor turnurilor de apărare la cerinţele cepţionale, acolo unde configuraţia tere-
impuse de apariţia armelor de foc, în nului impunea aceasta, se putea depăşi
timp ce crenelurile au fost înlocuite prin înălţimea amintită. Zidurile erau înco-
drumuri de strajă acoperite şi prevăzute ronate cu un drum de strajă, prevăzut în
cu metereze. spre exterior cu un parapet crenelat.
 În ceea ce priveşte activitatea de con-
strucţii de apărare din Transilvania în cea
de-a doua jumătate a secolului al XIV-
lea, accentul a fost pus pe dezvoltarea
fortificaţiilor oraşelor, dezvoltarea eco-
nomică urbană făcând-o posibilă şi nece-
sară. Inovaţia cea mai importantă în ceea
ce priveşte tehnica de apărare la zidurile
de incintă ale oraşelor o constituiau tur-
nurile de ftancare care, datorită depăşirii
aliniamentului zidurilor, asigurau o mai
bună apărare a acestora cu archebuza, o
armă cu eficienţă sporită (L. 56/50). În
secolele al XV-lea şi al XVI-lea, aceste
turnuri de ftancare au fost construite la
aproape toate incintele cetăţilor biseri-
ceşti, ridicarea lor fiind condiţionată de
răspândirea rapidă a armelor de foc.
După cum am mai arătat, în secolul
al XV-lea a avut loc debutul în a doua
fază de construcţie a cetăţilor bisericeşti.
Motivull-au constituit atacurile otomane
care, după 1420, s-au înmulţit. Succese-
le repurtate în apărarea împotriva aces-
tui pericol, mai cu seamă asediu! Sibi-
ului din 1438, căruia oraşul îi rezistase,
au generat o disponibilitate generală de
apărare, disponibilitate materializată în
special în fortificarea bisericilor, acţiune
iniţial sprijinită de regalitatea maghiară.
Astfel, după invazia otomană din 1421,
Sigismund a păsuit câteva localităţi din
Ţara Bârsei de censul Sfântului Martin
pe o perioadă de zece ani, (L. 25/6), pe-
trecând el însuşi , în 1427, o jumătate de
an în Transilvania, în special la Braşov,
în vederea organizării apărării.
Existenţa, încă din deceniul al patru-
lea al secolului al XV-lea, a unui număr
mare de cetăţi bisericeşti reiese dintr-un
raport al decanului din Sibiu către papa
de la Roma, în care se spune că, fugind
din calea turcilor, saşii s-au refugiat în
incintele bisericilor ( L. 73/ Nr. 2276).
Strădaniile saşilor vizând autoapărarea
au fost sprijinite de regii Sigismund, La-
dislaus şi Matei Corvin, iar mai târziu,
sub domniile slabe ale lui Vladislav al
Il-lea şi Ludovic al II-lea, iniţiativa de
fortificare a bisericilor a fost preluată de
organismele de autoconducere şi de nou
înfiinţata Universitate Săsească. Acest
din urmă fapt este probat de consemnări­
le din registrele de socoteli ale provinci-
ei Sibiului a celor Şapte Scaune din anii
1495-1510, în care cele mai frecvente
cheltuieli erau cele destinate "pro struc-
tura ecclesiae" şi "pro structura fortati-
tii".
în acţiunea de fortificarea biserici-
lor s-a recurs la experienţa mai veche,
astfel că, în cea de-a doua perioadă de
construcţie, turnul principal, masiv, a cu-
noscut o adevărată renaştere. În a doua
jumătate a secolului al XV-lea, pe Valea
Hârtibaciului, in zona Rupea, dar şi în
alte zone ale Transilvaniei au fost con-
struite numeroase turnuri care în multe
A. Cristian/Sb. Vedere a local ităţii dinspre N.
privinţe se aseamănă cu cele construite
în secolul al XIII-lea.
Adesea, la turnurile vechi au fost în-
groşate zidurile şi au fost supraetajate.
Biserica din Roadeş, spre exemplu, fu-
sese prevăzută cu un turn relativ modest,
cu latura de 6,20 metri, fiind apoi învelit
cu un zid gros de 2,10 metri, astfel că
latura turnului actual de vest măsoară
10,50 metri. Portalul gotic de pe faţada
de vest al turnului cu jambajul frumos
executat a fost acoperit de un zidul nou,
nemaiputând fi văzut decât din interiorul
turnului. îngroşarea zidului a fost ridica-
tă până la înălţimea de 18 metri.
La Stejărişu s-a construit un nou turn
de vest din piatră. Planul acestuia este de
7,50 x 7,50 m la o grosime a zidului de 2
m la primul etaj, situat la aproximativ 2
metri deasupra nivelului de călcare. Ast-
fel s-a creat posibilitatea blocării accesu-
lui la turn printr-o scară mobilă, aşa cum
se obişnuise în cazul donjoanelor. Dea-
supra primului etaj boltit se ridică cinci
Planşa 1
B. SIimnic, localitatea cu cetatea ţărănească, biserica şi casa parohială evanghelică
A. Cisnădioara, biserica Sf. Mihail cu cetatea din deal şi biserica din sat văzute dinspre NV.
Planşa 2
Planşa 3
A Cricău, portalul de V. B. Cisnădioara, portalul de V. A. Biertan, vedere a ansamblului cetăţii bisericeşti d inspre SE.

B. Biertan, amvonul din biserică. C. Biertan, detaliu de intarsie şi feroneri e gotică de la

C. Cisnădie, capitel romanic dela portalul de V. D. Cisnădie, drumul de strajă din prima incintă.
uşa sacristiei.
Planşa 4
Pl anşa 5
A. lghişul Nou, cetatea în contextul satului şi în peisajul caracteristic Văii Târnavelor. A. Va lea Viilor, vedere ae riană a cetăţii d inspre SV.

B. Buzd, corul supraînălţat al bisericii foritficate. C. Bălcaciu, corul fortificat al b iserici i, în dreapta casa
parohială. B. Moşna, vedere aeriană a ansamblului la intersecţia a t rei străzi din localitate.

Planşa 6 Planşa 7
 u
A 8
o 5 10
Fig.l/17. Turnuri fortificate de biserică rezultate din înglobarea unor elemente de la construcţiile anterioare:
A Homorod, B Roadeş, C Netuş.
caturi de apărare, din care ultimul este
prevăzut cu un drum de strajă, confec-
ţionat din lemn. Un turn asemănător, dar
mai masiv, se află la Iacobeni cu latura
de 9,60 x 9,60, grosimea zidului de 2,60
m şi înălţimea de 20,50 m, cu menţiunea
că scara ce asigură accesul la etajele in-
ferioare este încastrată în zid. Din aceas-
tă categorie face parte şi turnul de vest al
bisericii din Ruja.
Turnuri deosebit de masive constru-
ite în secolul al XV-lea, în perioada de
fortificare a bisericilor şi de întărire a in-
A. Mediaş, interiorul bisericii spre E, cu altarul gotic târziu, înch is.
cintelor s-au păstrat, parţial sau integral,
Planşa 8
c
la Dobârca cu latura de 12,50 x 12,50 m,
Daia cu latura de 12,20 m, Slimnic cu
latura de 12,50 x 12,50, grosimea zidu-
lui de 3,10 m şi Valchid 9,50 x 10,20 m,
grosimea zidului de 2,40 m, înălţimea de
22,60 m. Exemple de turnuri de vest mai
zvelte, construite pe la mijlocul secolului
al XV-lea, se află la Meşendorf cu latura
de 6 x 6 m, grosimea zidului de 1,70 m
şi înălţimea de 22,50 m, Veseud cu latu-
ra de 6 ,20 x 6,20 m, grosimea zidului de
1,90 m şi înălţimea de 17,20 m şi Apold
cu latura de 8,60 x 8,60 m, grosimea zi-
dului de 2,00 m şi înălţimea de 22,10 m.
 În unele cazuri, turnul principral de O categorie aparte de turnuri de apă­
apărare a fost ridicat deasupra corului rare şi de refugiu poate fi întâlnită în
deja existent. Cel mai frumos exemplu nordul Transilvaniei. Cetăţile bisericeşti,
în acest sens îl oferă turnul cetăţii bise- construite în această zonă în secolul al
riceşti din Homorod care, cu un plan de XV-lea, au, de obicei, o incintă ovală
11 ,80 x Il ,00 metri, grosimea zidurilor şi un turn central care era totodată turn
de 2,80 m şi o înăltime de 30,50 m, este de poartă. Numai în cazuri excepţionale
unul dintre cele mai impunătoare turniri erau fortificate şi bisericile. Din biseri-
de acest fel din Transilvania. La parter, ca-cetate din Dumitra nu s-a mai păstrat
corul romanic din secolul al XIII-lea a decât turnul porţii, biserica fiind demo-
fost transformat, etajul de deasupra lui lată în secolul al XIX-lea şi înlocuită
este boltit, iar scările spre cele 6 etaje cu una neogotică, iar incinta a fost şi ea A B c o
de apărare sunt încastrate în zid. Ultimul demolată. Construit dintr-un zid masiv
Fig. 1/18. Diferite variante de fortificare ale corului unei biserici medievale: A Turn ridicat deasupra
etaj este prevăzut cu un drum de strajă. de piatră, turnul, la o grosime a zidului
corului (Dealul Frumos, Merghindeal), B Nivel fortificat care se sprijină pe arce intre contraforturi (Cop-
Şi la Netuş turnul central este situat dea- de 2 metri, are o înălţime de 19,5 me-
şa Mare, Valea Viilor, Buzd şi altele), C Nivel fortificat care se reazemă pe contraforturi şi console (Boian),
supra unui cor gotic, grosimea zidului tri. Pietrele de colţ, două muluri, profi-
D Nivel fortificat pe contra forturi şi console, tip maşiculiu (Şeica Mică, Şura Mare, Şeica Mare, Boz).
atingând aici în total 3 metri. Localitatea lul soclului şi şanţul de glisare al hersei,
Movile se înscrie şi ea în categoria ace- precum şi ancadramentul portii de intra- încercat înlăturarea acestui neajuns în mediul unor arce. Între pereţii corului şi
lora unde, la fortificarea bisericii, turnul re în arc frânt, pe a cărui piatră de boltă diferite moduri. Aşa cum am arătat mai aceste arce s-au amplasat fante de arun-
central a fost înălţat deasupra corului, este înscris anul 1488, sunt confecţionate sus, în unele localităţi a fost ridicat un care. Drumul de strajă putea avea parapet
cea ce face ca turnul de vest să pară deo- din piatră fasonată. Tot aproximaitiv din turn deasupra corului, în altele apsida ro- din scânduri de lemn sau de tip fachwerk
sebit de zvelt. aceeaşi perioadă datează şi turnurile din manică semicirculară a fost demolată, iar şi drum de strajă deschis, ori putea fi în-
Spre deosebire de turnurile masive Tărpiu, Vermeş , Lechinţa, Jelna, Moruţ la pătratul corului s-au consolidat zidu- chis cu zidărie plină, străpunsă doar de
din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, la şi Crainimăt, toate păstrate până în ziua rile şi a fost construit deasupra un turn cu metereze. Cele mai frumoase exemple
ridicarea cărora rareori s-a folosit zidărie de azi. Urme ale incintelor s-au păstrat etaje de apărare şi drum de strajă. Exem- de coruri înalte de acest tip le găsim la
de piatră de talie (ex. Hărman) dar ale că­ însă numai la Lechinţa, Vermeş şi Crai- ple pentru această rezolvare le găsim la Valea Viilor, Buzd, Brateiu,Aţel, Biertan
ror colţuri şi profile sunt ornamentate, de nimăt. Cunoaştem, de asemenea, că Ia Dealul Frumos, Merghindeal, Ruscior, (demolat parţial), Copşa Mare, Dacia,
obicei, cu piatră fasonată, cele din seco- Teaca, Dipşa, Secăşel, Cepari şi Petreşti Veseud şi Bruiu - ultimul fiind demolat. Prod (demolat), Daia/Ms., Ruja şi Bo-
lul al XV-lea nu au astfel de ornamente. au existat incinte simple şi uneori chiar În special în zona Mediaşului dar şi ian, unde arcele dintre contraforturi se
Totodată, s-a renunţat la trecerea boltită duble. Despre înălţimea acestora ne pu- în alte zone ale Transilvaniei s-a impus sprijină pe câte o consolă. În cazul altor
de la parterul turnului. O altă diferenţă a tem face o imagine dacă privim, la Tăr­ un alt gen de rezolvare, anume întărirea coruri supraetajate s-a renunţat la arcele
celor două categorii constă în aceea că piu, uşa ce asigura accesul de Ia drumul zidurilor corului prin îngroşare sau cu de legătură, sprijinind drumul de strajă
la turnurile mai recente s-a renunţat la de strajă Ia turnul porţii. Aceasta se află contraforturi şi înălţarea acestuia. Dea- din fachwerk pe bârne introduse între
orificiile pentru propagarea sunetului în la o înăltime de 6 metri, îndreptăţindu-ne supra corului au fost construite două contraforturile ridicate până la înălţimea
favoarea drumului de strajă, care asigura să presupunem că zidul a avut o înălţi­ până patru niveluri de apărare, din care drumului de strajă. Exemple în ceea ce
o mai bună supraveghere a zonei. Dacă me de cea. 8,50 metri. La fortificaţiile ultimul era prevăzut cu un drum de stra- priveşte această categorie găsim la Baz-
comparăm însă turnurile din punctul de din Transilvania de nord întâlnim une- jă, cu parapet confecţionat din lemn sau na (unde drumul de strajă nu mai există)
vedere al dimensiunilor planului şi ele- ori guri de tragerer în formă de gaură de zidărie, peste care se ridică acoperişul cu Velţ şi Seliştat. La cea de-a treia catego-
vaţiei, atunci constatăm existenţa unor cheie sculptate în piatră, datând de pe Ia învelitoare de ţiglă. Se cuvine să menţio­ rie de coruri supraetajate numai zidurile
asemănări evidente.
1500 (de ex.la Dumitra şi Lechinţa). năm în acl!st context că există un număr au fost înălţate vertical, contraforturile
În secolul al XV-lea în zona Tâmave- Atunci când, în secolul al XV-lea s-au considerabil de coruri supraînălţate, care rămânând neatinse, ceea ce a dat naştere
lor s-a folosit îndeobşte cărămidă Ia con- extins fortificaţiile, s-a constatat faptul se deosebesc între ele funcţie de speci- unei suprastructuri în formă de turn, cu
strucţia turnurilor principale. Astfel de că bisericile erau bine apărate pe flancul ficul regional şi de evoluţia tehnicii de secţiune dreptunghiulară sau poligonală ,
exemple le găsim la Ighişu Nou, Valea vestic datorită existenţei turnului de vest apărare. În cele mai multe cazuri contra- aşa cum s-a întâmplat la Ighişu Nou şi
Viilor, Alma Vii, Şaroş pe Târnave, Baz- fortificat, în vreme ce flancul estic, da- forturile au fost înălţate până al nivelul Cisnădie. La cea de-a patra categorie, ul-
na, Boian, Velţ, Seleuş, Senereuş etc. torită corului scund, era vulnerabil. S-a drumului de strajă şi unite aici prin inter- timul etaj se sprijină parţial pe contrafor-
66
turi şi partial pe console zidite, între care
se află gurile de păcură boltite. Exemple
pentru această categorie se întâlnesc la
Şeica Mică, Şura Mare, Alma Vii şi Şe­
icaMare.
În cazul altor cetăţi bisericeşti s-a
construit un etaj de apărare cu drum de
strajă deasupra corului fără a înălţa în
mod substanţial zidurile acestuia. Acest
tip de cor îndeobşte mai scund decât aco-
perişul navei principale, asigură totuşi
apărarea corespunzătoare a laturii estice.
Genul acesta de rezolvare a fost adoptat
la Drăuşeni, Dobârca, Cincu, Agnita,
Moşna, Apold, Băgaciu, Şomartin, Bu-
neşti şi Cincşor.
Următorul pas în ceea ce priveşte
fortificarea bisericilor s-a făcut la nava
principală. Chiar dacă numeroase bi-
serici erau asigurate corespunzător pe
flancul de est şi de vest, zidurile navei
principale nu erau fortificate. Acesta a
fost motivul pentru care s-a trecut şi la
fortificarea acestora. Deseori, pentru a
putea prevedea construcţia cu guri de
aruncare eficiente în apărarea bazei zidu-
lui, a fost necesară demolarea navelor la-
terale ale bisericilor romanice. Biserici,
ale căror navă centrală a fost prevăzută
cu şiruri de arce cu guri de aruncare se
află la Şoarş, Rodbav, Băgaciu, Iacobeni,
Archita, Buneşti , Saschiz şi Valea Viilor.
Potrivit unui desen de Martin Schlich-
ting, pe la mijlocul secolului al XIX-lea,
biserica din Beia a fost înconjurată de
arce prevăzute cu guri de păcură, deasu-
pra cărora s-a aflat un drum de strajă cu
parapet de tip fachwerk.
În unele localităţi, locuitorii au ridi-
cat alături de cor, deasupra sacristiei, un
turn suplimentar în scopul protejării unei
părţi mai vulnerabile a cetăţii, exemple
în acest sens se află la Iacobeni, Şoala,
Bruiu (demolat) şi Saschiz. Pentru a
proteja latura de nord şi de sud a unor
biserici mai lungi, deasupra intrărilor au
68
fost ridicate alte turnuri de apărare, aces-
te biserici având patru turnuri, câte unul
în fiecare punct cardinal. S-a procedat
astfel la Cisnădie, Moşna şi Valea Viilor,
în vreme ce la Şura Mare şi Şura Mică
s-a ridicat numai câte un turn deasupra
intrării laterale a bisericii.
Ultimele biserici fortificate medie-
vale, care au fost construite în Transil-
vania în deceniul al treilea al secolului
al XVI-lea, au mai degrabă înfăţişarea
unui corp cu forme geometrice ale unui
paralelipiped cu acoperiş. Nava şi corul
au fost unite într-un singur corp deasu-
pra căruia se află un etaj de apărare, ce
depăşeşte alinierea zidului, fiind scos în
consolă şi sprijinindu-se pe arcele dintre
contrafortii supraînălţaţi. Exemple pen-
tru această soluţie constructivă se găsesc
la biserica din Dupuş, datată 1524, şi
la cele din Saschiz şi Cloaşterf (1524).
Aproximativ în aceeaşi perioadă au fost
ridicate şi două biserici rară turn, care şi
ele se prezintă sub formă de bloc, Boz
şi Amnaş. La acestea, arcele care poartă
etajul de apărare au fost înlocuite cu guri
de aruncare, respectiv guri de păcură
boltite, iar contraforturile supraînălţate
întrerup pe alocuri această alternanţă. La
biserica din Boz, care, pentru claritatea
rezolvărilor constructive, reprezintă un
exemplu interesant de biserică fortifica-
tă, este înscris în cor anul 1523. Cel de-al
doilea exemplu de acest gen s-a aflat la
Amnaş, dar a fost demolat în a doua ju-
mătate a secolului al XIX-lea, astfel de-
scrierea lui se poate face numai în baza
unor desene vechi.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru
biserica din Fişer, în întregime suprae-
tajată, iar deasupra zidăriei de piatră cu
colţuri din paitră de talie era amplasat un
drum de strajă cu parapet tip fachwerk ,
sprijinit pe console de lemn. Etajul su-
perior al bisericii care, judecând după
fotografiile de epocă, data din a doua
jumătate a secolului al XV-lea, a fost de-
molat în 1894, întrucât exista pericolul
prăbuşirii lui. Şi la Brădeni, nava şi co-
rul au fost aduse la aceeaşi înălţime, iar
zidurile de piatră au fost încoronate cu
un drum de strajă confecţionat din lemn,
sprijinit pe bâme şi contraforturi. Con-
strucţia este databilă în a doua jumătate
a secolului al XV-lea.
Merită analizate mai aprofundat des-
chiderile din ziduri, precum şi alte detalii
ale tehnicii de apărare folosite în proce-
sul de fortificare ale cetăţilor bisericeşti.
O constatare cu caracter general este ace-
ea că dimensiunile meterezelor, prezente
Ia toate turnurile centrale a cetăţilor bi-
sericeşti , s-au redus odată cu progresele
realizate în tehnica de luptă. Pentru a le
asigura trăgătorilor cu arcuri şi arche-
buze libertate de mişcare, în interiorul
turnurilor au fost zidite nişe în dreptul
meterezelor, ale căror înălţime putea să
ajungă până la 1,80 metri, nişe în care un
om putea sta confortabil. La fortificaţiile
din secolul al XV-lea, înălţimea metere-
zelor, îndeobşte dreptunghiulare, este de
60 până la 100 cm. În ultimele decenii
ale secolului al XV-lea s-au impus guri
de tragere în formă de gaură de cheie
sau triunghiulare, potrivite pentru folo-
sirea armelor de foc. La construcţiile de
WiJ\fi ~ fll~ ~ tiWVlm
•••
~~ ~~
A B
Fig. l/19.npuri de guri de tragere- metereze: A metereze tnalte (Cisnădie), B metereze tn formă de gaură de
cheie (Biertan), c meterez mic (sec. XVI, Apold), D meterez orizontal cu inchidere din lemn (sec. XVI, Bruiu),
Emeterez cu mai multe orificii (sec. XVI- XVII Cisnădie).
apărare executate în jurul anului 1525,
meterezele au forma unor dreptunghiuri
cu dimensiuni de 50 x 25 cm. De obicei,
aceste deschideri ale turnurilor nu au fost
aliniate pe verticală la etajele suprapuse,
aceasta pentru a preîntâmpina crăparea
zidurilor în dreptul orificiilor. În ceea ce
priveşte aspectul gurilor de aruncare şi
de păcură, constructorii au găsit soluţii
diverse. Ele pot avea forma unor goluri
înclinate în zid care permit aruncarea de
obiecte sau tragerea asupra asediatori-
lor ajunşi la baza zidului. Alte forme au
la bază construirea unui mic bovindou,
care are un orificiu de aruncare şi tragere
în partea de jos, dar poate avea şi o me-
tereză pentru trageri în direcţia câmpului
din faţa zidului.
în general , la fortificarea cetăţilor
bisericeşti s-a avut în vedere posibi-
litatea ca apărarea să se desfăşoare în
diferite trepte. Primul obstacol pentru
asediator erau, în funcţie de teren, pan-
te sau şanţuri cu sau fără apă. La multe
cetăţi bisericeşti primul zid exterior de
mai mică înălţime încojura zwingerul.
Treapta a doua era dată de al doilea zid
care înconjura curtea interioară. În cazul
în care duşmanul pătrundea în incintă,
următorul element al rezistenţei îl con-
stituia biserica, cu intrările fortifcate, cu
..
C O E
6g

Fig. 1/20. Guri şi bovindouri de aruncare: A-B orificii simple in zidul de apărare (cca.1 500, Homorod, Ghim-
bav), C-J diferite forme de bovindouri de aruncare (sfârşit sec. XV- XVII, Prejmer, Hărman, Ghimbav, Vulcan,
Dealul Frumos, Miercurea Sibiului şi Moşna), K bovindouri de apărare, deasupra porţii de intrare (Homorod),
L secţiune printr-o gură de aruncare (Cisnădie).
turnuri şi cu drumuri de strajă. În cazul
în care nici aceasta nu mai putea fi apă­
rată, turnul central sau corul supraînălţat
constituiau ultimele locuri de refugiu.
În mai multe locuri erau treceri înguste
care puteau fi apărate prin lupta corp Ia
corp. În vederea apărării bazei zidului,
a turnului şi a bisericii, de timpuriu au
fost construite drumuri de strajă scoase
în consolă, confecţionate la început din
lemn cu parapet din scânduri sau fa-
chwerk. Exemple de drumuri de strajă
căptuşite cu scândură, păstrate până în
ziua de azi se găsesc la Seliştat, Axente
Sever, Ighişu Nou, Brădeni, Iacobeni,
Hozman şi Viscri. Varianta fachwerk
prezenta avantajul reducerii pericolului
de incendii şi se mai găseşte la corul bi-
sericii din Drăuşeni, la Cincşor, de ase-
menea în cor, precum şi la unele turnuri,
la nava centrală şi corul din Stejărişu,
la ambele turnuri ale bisericii din Dealul
Frumos, la turnurile principale din Ho-
70
morod,Agnita şi Valea Viilor. LaAlţâna,
Bruiu, Lovnic, Beia, Şmig şi Gârbova
drumurile de strajă din fachwerk nu ne
mai sunt cunoscute decât din desenele
lui Martin Schlichting.
Cetăţile bisericeşti şi bisericile forti-
ficate au fost prevăzute, de asemenea, cu
şiruri de guri de aruncare, numite maşicu­
liuri, amplasate în dreptul arcelor boltite
care legau între ele contraforturile şi care
nu erau folosite numai în scopul aruncării
de apă clocotită, păcură, pietre sau bucăţi
de lemn asupra invadatorilor, ci şi pentru
stingerea incendiilor izbucnite la ziduri.
În vederea construirii arcelor semicircu-
lare, în formă de mâner de coş sau de seg-
ment de cerc, la o distanţă de aproximativ
70 de cm de zid, contraforturile au fost
înălţate vertical , iar arcele plasate la faţa
lor exterioară. Întrucât grosimea zidului
deasupra gurilor de aruncare măsura de
obicei doar 30 cm, distanţa între arce şi
ziduri în care puteau fi amplasate aceste
A B
Fig. 1/ 21. Drumuri de strajă la biserici: A balustradă d in lemn pe console, B balustradă tip .Fachwerk~ pe
console din lemn, C nivel fortificat evazat pe contraforturi, D perete din zidărie care se reazemă pe arcuri
intre contraforturi, E nivel fortificat pe console din zidărie şi contraforturi.
fante varia între 30 şi 45 cm. Deasupra
arcelor, un profil orizontal marca de obi-
cei marginea superioară a zidului biseri-
cii, iar deasupra acesteia era amplasat zi-
dul catului de apărare cu mici metereze.
Acest sistem se găseşte mai des în zona
Mediaşului la: Buzd, Ax.ente Sever, Va-
lea Viilor, Moşna, Brateiu, Dupuş, Copşa
Mare, Boian ş. a., în partea superioară a
cursului Hârtibaciului: lacobeni, Ruja,
Agnita, Seliştat şi Apold, între Sighişoa­
ra şi Rupea: Buneşti , Cloaşterf, Saschiz,
Daia/Ms., Roadeş, Archita şi Dacia, pre-
cum şi în apropiere de Cincu, unde unele
mai există, iar altele au dispărut, păstrân­
du-se numai urme: Cincu, Rodbav, Şoarş
şi Şomartin.
în anumite cazuri, gurile de păcură
au fost amplasate în biserici şi în turnuri
centrale în zidăria scoasă oblic în conso-
lă de sub ultimul cat de apărare. În aceste
locuri grosimea zidului este semnificativ
mai redusă decât la zidul principal, astfel
că prin aceste guri, care se lărgesc în la-
teral, era facilitat controlul pe verticală a
bazei zidului. Cel mai interesant exemplu
în acest sens îl oferă corul bisericii din
Buneşti. Guri de păcură asemănătoare
au existat şi la turnul central din Lovnic,
demolat, şi s-au păstrat la turnurile din
Sascbiz şi Rotbav. În Ţara Bârsei, aces-
tea se întâlnesc îndeobşte atât la turnurile
de apărare ale incintei, cât şi la incinta
c D E
propriu-zisă: Ghimbav, Codlea, Prejmer
şi Hărman.
O formă târzie de maşiculiuri o re-
prezintă gurile de păcură amplasate între
console profilate în trepte, formă pe care
o găsim la Şura Mare, Şeica Mare, Şeica
Mică, Alma Vii şi Boz.
Accesul la etajul de apărare, amplasat
deasupra bisericii şi corului la fortificaţi­
ile timpurii, se realiza prin turnul prin-
cipal, iar mai târziu, prin interiorul sau
exteriorul bisericii ori turnului de vest la
care au fost adosate scări în spirală .
Uşile bisericilor se baricadau din in-
terior, folosind bârne care erau introduse
în orificiile cu care zidurile erau prevăzu­
te în acest scop. La Biertan s-a păstrat o
uşă de sacristie de la începutul secolului
al XVI-lea, care se închidea cu 16 zăvoa­
re, fixate în lăcaşe din ancadramentul de
piatră al uşii. În mai multe locuri la uşi­
le bisericilor au fost prevăzute herse, un
astfel de exemplu s-a păstrat la portalul
nordic al bisericii din Valea Viilor. Dea-
supra intrărilor exterioare sau interioare
au fost adesea amplasate guri de păcură
şi metereze. Toate uşile şi ferestrele insu-
ficient securizate au fost zidite în secolul
al XV-lea, în cadrul acţiunii de fortificare
a bisericilor.
Un al doilea element major de forti-
ficaţie a cetăţilor bisericeşti îl reprezin-
tă incintele. De la primele, datând din
71
secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, s-au Maniera de execuţie, înălţimea, gro- jă şi acoperişul de protecţie se sprijină La cetăţile situate în vârful unui deal,
păstrat putine urme, deoarece în secolele simea şi forma incintei diferă functie de pe console de lemn şi retragerea zidului cum este cea din Biertan, arcele au fost
al XV-lea şi al XVI-lea au avut loc lu- de incintă. Modelul pentru ambele sis- plasate în partea exterioară a zidului,
momentul construirii, de materialul de
crări extinse de refacere şi consolidare. constructie disponibil şi funcţie de ten- teme 1-au furnizat fortificaţiile urbane, aceasta şi pentru a preîntâmpina alune-
Adaptat tehnicii militare a vremii, planul dinţele regionale. În Ţara Bârsei întâlnim ridicate în cea mai mare parte în secolul cările de teren. În vederea apărării bazei
incintelor era circular sau oval. Zidurile un tip de secţiune tansversală a zidului al XIV-lea. În unele locuri ale celei de-a zidului între arce şi zid au fost amplasate
masive de piatră erau încoronate de un care se aseamănă cu cel al incintelor din treia şi a patra incinte a Sibiului s-au mai fante de aruncare. înălţimea zidurilor de
drum de strajă crenelat, iar înălţimea păstrat arce caracteristice primei grupe. incintă, care în zona Sibiului şi în zona
secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Pu-
lor măsura de la 4 la 7 metri. Singurul În anii 1960 ai secolului al XX-lea, un viticolă a Mediaşului (Weinland) erau
tem presupune că fortificaţiile Ordinu-
element fortificat suplimentar al incintei lui Teutonic, precum şi cele timpurii ale fragment al zidului de apărare a fost re- construite îndeobşte din cărămidă, era
era poarta, străjuită în interior de turnul bisericilor au creat în această regiune o făcut, sub conducerea arhitectului şef al destul de variabilă, variaţiile fiind depen-
portii. Dovezi ale existenţei unor ase- tradiţie care, în ciuda dezvoltării tehnicii Sibiului, Otto Czekelius, în baza unui dente de gradul de fortificare a bisericii
menea fortificaţii timpurii le mai găsim desen din secolul al XIX-lea. Sitemul şi a incintei, dar şi de gradul de expunere
militare, nu a fost abandonată în secolul
astăzi la Cricău, Câlnic, Gârbova, Avrig, al XV-lea. Pe lângă planul oval, aceste cu console de lemn poate fi identificat la a respectivului fragment de zid. Biseri-
Turnişor, Petreşti, Cisnădioara, Orăştie construcţii de apărare se caracterizează fortificaţiile din Braşov, Sebeţ, Mediaş cilor puternic fortificate li se adăuga o
şi Miercurea Sibiului. Din studierea pla- şi Sighişoara.
incintă simplă cu drum de strajă a cărei
prin grosimea apreciabilă a zidurilor. La
nului şi caracteristicilor zidurilor pot fi Prejmer, zidul măsoară la bază până la 4
trase concluzii în ceea ce priveşte vechi- m (L. 10/151), aceasta la o înălţime de
mea fortificaţiilor, în vreme ce săpăturile 10 la 12 m. Drumul de strajă este ampla-
arheologice ar putea furniza date impor- sat pe coronamentul zidului, căruia, ade- 1 • • 1

tante în vederea întregirii cunoştinţelor sea, i s-a adosat în exterior un zid subţire il\ n n ~
în domeniu. în care, de la înălţimea pieptului şi oblic
i i

Aparitia armelor de foc a dus la mo- în jos, la baza zidului, au fost tăiate guri 1 b l
dificări semnificative ale incintelor cetă­ de aruncare. Dar avem şi exemple la care i
ţilor bisericeşti. Cea mai importantă pri- meterezele alternează cu gurile de păcu­
veşte necesitatea de a strânge apărătorii ră: Hărman, Prejmer, Rotbav, Cristian
în turnuri amplasate de-a lungul incintei, şi Măieruş. La Prejmer şi Hărman dru- A B c
o necesitate dictată de bătaia mai lun- mul de strajă se învecinează şi dinspre
gă a noilor arme. Astfel au luat naştere curte cu un zid cu ferestre mici, astfel
turnurile de ftancare, adosate la exterior că pe coronamentul zidului se formează
zidurilor de apărare. Este evident faptul un coridor sumbru. La Codlea, Rotbav,
că forma ovală a incintei, o formă ce Măieruş, Cristian şi Ghimbav, drumul de
permitea distribuirea apărătorilor pe în- strajă era sprijinit parţial pe zidul de apă­
treaga lungime a drumului de strajă, nu rare şi pe console din lemn care purtau
mai corespundea noilor realităţi, întrucât şi acoperişul de protecţie. Toate incintele E F
îngreuna apărarea exteriorului zidurilor. din Ţara Bârsei au o caracteristică comu-
o
Prin urmare, ovalul, respectiv cercul, a nă, anume aceea că dispun de un singur Fig. 1/22. Diferite tipuri
fost înlocuit de planul poligonal, iar apoi drum de strajă pe zidul de apărare. de ziduri de incintă:

~tiri
~

ti··!
wl
cu unul rectangular. Această evoluţie nu lncintele construite în secolele al XV- . 1 A Cisnădioa ra,
permite însă datarea exactă a unei incin- lea şi al XVI-lea pe teritoriul celor Şapte BCodlea,
te, deoarece de-a lungul unei perioade Scaune şi pe cel al celor Două Scaune, CPrejmer,
îndelungate s-au folosit în paralel di- în ciuda diversităţii, pot fi împărtite în D Valea Viilor,
verse tipuri de planuri, ceea ce se datora două grupuri mari şi anume: la primul H ECi snădie,

faptului că încă în secolul al XVI-lea pe grup, drumul de strajă este susţinut de F Moşna,
lângă armele de foc folosirea arcului era arce alipite zidului în interiorul incintei, G G Biertan,
G
încă foarte răspândită. iar la cel de-al doilea, drumul de stra- H Roadeş.
~----+----~
O +----+--~~m
72 73
înălţime era de cel puţin 3 metri. în alte
localităţi ,zidurile, mai ales în porţiunile
cu expunere puternică, atingeau până la
14 metri, aşa cum s-a întâmplat la "cur-
tea fântânii" (Brunnenhof) din cetatea
existentă în Şeica Mică.
Adesea, meterezele şi gurile de pă­
cură erau folosite dinspre drumurile de
strajă suprapuse, aşa cum putem observa
la zidul de incintă nordic al cetăţii din
Moşna, la Hozman, la Dealul Frumos,
Pelişor, Apold, Bruiu, Ţapu, Boian şi
Miercurea Sibiului.
În ceea ce priveşte executarea deschi-
derilor la zidurile de apărare, întâlnim o
mulţime de soluţii tehnice. Ca şi la turnu-
rile de biserică, meterezele timpurii sunt
deosebit de înalte (Câlnic şi Ţapu). Une-
ori acestea sunt înclinate spre bază, fapt
întâlnit la cetăţile bisericeşti bârsene.
Gurile de tragere în formă de gaură de
cheie, care apar deja în ultimele decenii
ale secolului al XV-lea (spre ex. la Du-
mitra, 1488), erau potrivite pentru apăra­
rea cu archebuze. Foarte răspândite erau
în întreaga Transilvanie atât la incinte,
cât şi la turnurile acestora guri de tragere
orizontale (Gură de broască) , care puteau
fi închise cu ajutorul unei piese din lemn
cu pivot vertical, prin rotire orizontală cu
90 de grade. Tipul respectiv de gură de
tragere era construit îndeobşte la înălţi­
mea unui parapet optim pentru tragere.
La incintele din secolul al XVI-lea şi al
XVII-lea apar metereze cu două sau trei
orificii de tragere orientate în diferite di-
recţii. în interior, acestora le corespun-
dea o nişă pentru un apărător (Băgaciu,
Cisnădie, Bruiu şi Moşna). Existau şi
guri de tragere cu mai multe deschideri
în interior, deschideri care în exterior se
uneau într-una singură (ex. la Motiş şi
Bruiu). Gurile de aruncare şi de păcură
se prezintă într-o mare diversitate, dând
meşterilor prilejul pentru modeste reali-
zări artistice. La unele ziduri de apărare
74
din secolul al XVI-lea partea superioară
era scoasă în consolă, astfel că putea fi
prevăzută cu guri de păcură pe întreaga
sa lungime. Caracteristic pentru această
soluţie constructivă este profilarea de-
corativă a porţiunilor dintre două guri
de aruncare scoase în consolă. În mod
asemănător s-a procedat la maşiculiurile
corurilor supraînălţate din Şeica Mare şi
Şeica Mică, realizate în aceeaşi perioa-
dă. Exemple pentru profilarea decorativă
a consolelor dintre gurile de aruncare se
găsesc la Moşna, Alma Vii şi Slimnic.
La cetăţile bisericeşti, alături de for-
tificarea bisericilor şi incintelor, o deo-
sebită atenţie s-a acordat spaţiului de
intrare în cetate, a porţilor, pentru for-
tificarea cărora s-au găsit o serie de so-
luţii tehnice diversificate. în special la
cetăţile cu biserici nefortificate, cum au B
fost cele din Ţara Bârsei, construcţiile O
~~~~-r------~
10 20m
din faţa porţilor, ca şi cele de deasupra
acestora au avut o pondere deosebită în Fig.l/ 23. Tntărirea intrării principale cu turn şi bastion, plan şi secţiune: A Hărman, B Aţel.
cadrul sistemului de apărare. La cetăţile
mici cu incintă lipsită de turnuri, la care de poartă. Acesta din urmă dispunea de în cetatea din Gârbova prezintă o parti-
biserica sau un turn masiv erau princi- un etaj de apărare, acoperit deseori în cularitate, anume aceea că planul ei este
palele construcţii de apărare, intrarea în două ape. Turnul era amplasat deasupra curbat, apărătorii putându-se astfel adă­
cetate forma o boltă în zidul de apărare, intrării boltite sau tăvănite plat. Astfel de posti mai bine în faţa invadatorilor. Mai
închisă cu o poartă din lemn de stejar, exemple există la Ighişu Nou, Dobârca, rar se întâmpla ca accesul să se realizeze
armată cu benzi din fier. Capacitatea de Axente Sever, Cincşor şi Alţâna. În ide- pe sub o clădire amplasată paralel cu zi-
apărare putea fi sporită prin intermediul ea de a îngreuna pătrunderea inamicului dul de incintă ca la Bălcaciu, Cristian şi
unei herse, precum şi cu guri de păcu­ în cetate, clădirea porţii a fost prelungi- Şeica Mică.
ră amplasate deasupra porţii. Porţi de tă în direcţia intrării, astfel ca apărătorii La cetăţile bisericeşti construite în
acest fel au existat la Amnaş, Dupuş, să dispună de o posibilitate suplimenta- secolul al XV-lea în zona Tâmavelor şi
Sântioana şi Boz, dar au fost demolate ră de apărare din flanc şi de sus. Atât la în zona Rupei, intrarea era protejată de
datorită stării lor de şubrezenie. Astăzi le turnurile de poartă cu un cat de apărare, un turn solid. Acest fapt este caracteristic
putem admira numai în desenele păstra­ cât şi la căsuţele de poartă "Torhauser" şi altor zone ale Transilvaniei, şi chiar în
te din secolul al XIX-lea. La Homorod, capacitatea de apărare a fost sporită prin secolele al XIII-lea şi al XIV-lea turnuri-
unde poarta cetăţii este simplă, deasupra intermediul unor porţi din lemn de stejar, le de poartă erau în numeroase localităţi
acesteia, pe zidul cetăţii, a fost ridicată o prin herse, prin guri de tragere amplasate elemente importante ale cetăţilor bise-
căsuţă fortificată, (Wehrhauschen), care în coridorul boltit al zidului porţii, prin riceşti. Exemple de astfel de construcţii
oferă protecţie prin intermediul gurilor guri de păcură şi de aruncare amplasate timpurii sunt caturile inferioare ale tur-
de tragere şi de aruncare. deasupra intrării şi prin gropi (la Drău­ nurilor din Câlnic şi Cisnădioara, datând
La cele mai multe dintre cetăţile bise- şeni). Case de poartă de acest tip s-au din secolul al XIII-lea, cetăţi în care tur-
riceşti, accesul în cetate se realiza prin- păstrat la Buneşti, Drăuşeni, Cisnădie, nul mai era amplasat în interiorul incin-
tr-un coridor, îndeobşte pe sub un turn Valea Viilor şi Gârbova. Calea de acces tei. În special la biserici lipsite de turn
75
 pe latura vestică, turnul de poartă putea
forma partea principală a sistemului de
apărare, dar şi ultimul refugiu în cazul
unui atac. Această situaţie o întâlnim în
localităţile Ţapu, Boian, Velţ, Valchid,
Senereuş, Pelişor, Richiş şi Dumitra.
Dar şi acolo unde turnul bisericii pre-
lua funcţia de donjon, turnul de poartă
era pe alocuri puternic fortificat (Viscri,
Băgaciu, Moşna, Caţa, Movile, Apold,
Brateiu ş. a.). Capacitatea de apărare a
acestor turnuri era asigurată prin inter-
mediul drumului de strajă de la ultimul
cat, prin guri de tragere şi guri de păcură,
printr-o hersă în partea exterioară şi prin
porţile masive din lemn de stejar armate
cu benzi din fier forjat.
O altă modalitate de întărire a capaci-
tăţii de apărare a porţii era aceea a con-
struirii unui corp de clădire la exteriorul
turnului de poartă, pe sub care trebuia
să se treacă înainte de a ajunge la poarta
propriu-zisă. Un astfel de corp de clădi­
re cu boltă semicilindrică şi acoperiş în
două ape a fost ridicat în secolul al XV-
lea la Câlnic, în faţa turnului de poartă
din secolul al XIII-lea, între prima şi a
doua incintă, fiind prevăzut cu un etaj de
apărare deasupra intrării. O intrare simi-
lară, aflată, de asemenea, între cele două
incinte, s-a păstrat la Aţel. La Hărman şi
Prejmer, deasupra bolţii de poartă de di-
naintea turnului au fost construite două
etaje de apărare - care au existat şi la
Ghimbav, fiind astăzi dispărute- de unde
se acţiona hersa şi puntea ridicătoare, iar
inamicul era atacat din dreptul gurilor de
tragere şi de aruncare. La Prejmer, co-
ridorului boltit i s-a adosat o barbacană
care, cu cele patru caturi de apărare şi
cu podul ridicător, forma o construcţie
mică de apărare de sine stătătoare. în ca-
zul unor fortificaţii mai modeste, în faţa
turnului de poartă s-a amenajat o curte
exterioară, ca cea de la Dobârca, unde
o astfel de curte s-a păstrat până în ziua
de astăzi. La cetăţile construite pe co-
line, accesul la biserică era asigurat de
un drum care trecea pe sub mai multe
turnuri de poartă, de-a lungul incintei
extrem de puternic fortificate (Biertan,
Apold, Hozman).
La numeroase cetăţi bisericeşti exis-
tau, pe lângă poarta principală, portiţe
amplasate fie lângă poartă, fie în locuri
ascunse din incintă. Acestea puteau fi fo-
losite numai de către persoane şi nu tre-
buie confundate cu deschiderile de genul
celor din incinta cetăţii Cisnădioara, pe
care le-am descris anterior. Portiţele se
închideau cu uşi din lemn de stejar ar-
mate cu benzi din fier forjat şi puteau fi
apărate cu ajutorul gurilor de tragere şi
de aruncare. Exemple de astfel de portiţe
se mai găsesc la Viscri, Archita, Slim-
nic, Cisnădie, Stejărişu, Dealul Frumos,
Moşna, Şaroş pe Târnave, Apold şi Ho-
morod.
Numeroase turnuri de poartă, dar şi
turnuri de biserică, mai păstrează în ex-
terior şanţurile de glisare ale herselor.
Acestea din urmă, care se coborau şi
se urcau cu ajutorul unor lanţuri, erau
confecţionate din bare rectangulare din
lemn de stejar cu secţiunea transversală
de 10-15 cm, armate cu fier şi ascuţite
la capăt. Cu foarte puţine excepţii (Hoz-
man, Valea Viilor, Prejmer) hersele nu
s-au păstrat până în zilele noastre. Porţi
şi uşi frumoase din lemn de stejar sculp-
tat se găsesc în bisericile fortificate de pe
Valea Hârtibaciului şi în zona Rupea. Pe
lângă armăturile exterioare realizate din
benzi de fier forjat, uşile erau fortificate
şi cu brăzdare vechi, cu cârlige, seceri şi
caiele (Viscri, Roadeş, Dealul Frumos,
Moşna, Agârbiciu ş. a.)
Roţile de scripeţi, care şi astăzi mai
pot fi văzute deasupra intrărilor unor tur-
nuri de poartă, sunt indicii ale faptului
că mai multe cetăţi bisericeşti care erau
înconjurate de şanţuri cu apă erau prevă-
zute şi cu punţi suspendate, dar nici una
dintre acestea nu s-a păstrat.
În secolele al XV-lea şi al XVI-lea,
atunci când cetăţile au fost adaptate no-
ilor tehnici de luptă, turnurile dispuse
de-a lungul zidului de incintă au câşti­
gat în importanţă. Ca o regulă generală
se poate constata faptul că după mijlo-
cul secolului al XVI-lea, bisericile nu au
mai fost fortificate suplimentar, ci gradul
de rezistenţă a cetăţilor a fost sporit prin
adăugarea de noi turnuri şi prin dublarea
incintelor. Turnurile din deceniul al trei-
lea şi al patrulea al secolului al XV-lea,
construite după primele atacuri otomane,
se află - cu puţine excepţii - în afara zi-
durilor incintei. Iniţial, se pare că a fost
preferat planul dreptunghiular. în Ţara
Bârsei, unde incintele erau foarte solide,
turnurile erau cu puţin mai înalte decât
zidurile, accesul la acestea fiind posibil
dinspre drumul de strajă, iar la ultimul
etaj existau guri de tragere şi de arunca-
re pentru apărarea la distanţe diferite. În
ziua de azi este dificil de stabilit dacă edi-
ficiile în discuţie au fost acoperite iniţial
cu acoperişuri în formă de piramidă sau
dacă deja în secolul al XV-lea s-au fo-
losit acoperişuri în formă de pupitru. în
a doua jumătate a secolului al XV-lea şi
la începutul celui de-al XVI-lea, au fost
construite turnuri rotunde care depăşesc
înspre exterior aliniamentul zidului.
La incintele dreptunghiulare de la
sfârşitul secolului al XV-lea, laturile
turnurilor sunt amplasate paralel cu zi-
dul de apărare, aflându-se cu un sfert din
baza lor în dreptunghiul incintei, astfel
că zidul de incintă este legat de turn la
mijlocul laturii lui (Hălchiu, Archita,
Meşendorf). Tot din această perioadă
datează turnuri care, în cadrul unei in-
cinte poligonale, se află pe jumătate în
afara zidului de apărare (la prima incintă
din Aţel, Şaroşul pe Târnave, Alma Vii,
Valea Viilor). La Valchid, în mod excep-
ţional, bastioanele nu sunt amplasate în
colţurile patrulaterului, ci la mijloculla-
turilor sale, iar 20 de cm din suprafaţa
turnurilor se află în interiorul cetăţii (L.
12171). Turnuri rectangulare adosate in-
cintelor poligonale se găsesc la Roadeş,
Buneşti, Criţ, Viscri, Drăuşeni, Cristian ,
Cincu, Caţa ş.a.
în cazul incintelor dreptunghiulare
din prima jumătate a secolului al XVI-
lea, bastioanele au fost amplasate în
unghi de 45° faţă de colţurile retezate ale
careului (Cloaşterf, Brădeni, Dealu Fru-
mos, Homorod, Merghindeal). Din se-
colul al XVI-lea datează şi turnuri semi-
circulare deschise spre curtea cetăţii din
Ighişu Nou, Rodbav şi Câlnic, în timp
ce astfel de turnuri cu plan rectangulare
există la Apold, Moşna şi Şeica Mică.
Vocabularul formelor acestor turnuri
a fost preluat de la fotificaţiile din ora-
şele învecinate. Astfel, decoraţiile de pe
peretele exterior al bastionului semicir-
cular din Ighişu Nou au avut ca model
un bastion asemănător din zidul oraşului
Mediaş. În mod similar, în împrejurimile
oraşului Rupea se poate constata faptul
că, după ce pe la mijlocul secolului al
XVII-lea, cetăţii i-a fost adăugat un turn
pentagonal, în localităţile învecinate
Drăuşeni, Ungra, Homorod şi Caţa s-au
ridicat turnuri cu plan cu cinci laturi.
Pe lângă turnuri, la unele incinte de la
sfârşitul secolului al XV-lea şi din secolul
al XVI-lea au fost construite turnulete de
obervaţie (Scharwachtiirmchen) respec-
tiv căsuţe fortificate (Kampfhauschen),
care, pe la colţurile incintelor (Cincşor,
Moşna) sau în locuri deosebit de pericli-
tate, precum intrările (Homorod, Stejă­
rişu), au fost scoase în console din lemn
sau zidite.
În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea,
pe cursul superior al Hârtibaciului, dar
şi în alte părţi ale Transilvaniei, au fost
ridicate construcţii de apărare de forma
n

!P
:,j
A c
10 20 30m
Fig. 1/24. Turnuri de intărire a incintei, turnuri de flancare: A Cod lea, B Prejmer, C lghişul Nou, D
sus-amintitelor case alungite, aşa-zisele
case fortificate (Kampfhauser), prevăzu­
te în exterior cu metereze şi guri de arun-
care, iar înspre curte cu ferestruici (Oaia,
Selişat, Dealul Frumos ş.a.). Unele din-
tre ele, folosite drept şcoală sau locuinţă
a preotului, au putut fi încălzite, iar alte-
le erau folosite drept camere de provizii
pentru cereale şi alimente, fiind numite
case de grâne (Fruchthauser). În mod
normal, la parter se afla o încăpere în-
tunecoasă, cu boltă cilindrică, prevăzută
cu guri de tragere, iar deasupra acesteia
se afla catul principal, accesul fiind asi-
gurat din exterior, cu ajutorul unei scări
din lemn . Deasupra tavanului cu bârne
se înălţa un acoperiş abrupt, în două ape.
Cele mai interesante exemple de astfel
de construcţii le găsim la Dealul Frumos
(1647), Seliştat şi Viscri- unde fortifica-
ţiile incintei datează din prima jumătate
a secolului al XVII-lea - dar şi la Bră­
deni , Apold, Bruiu şi Oaia.
Denumirile construcţiilor de apărare
depindeau de modul lor de întrebuinţa­
re, de forma acestora, precum şi de alte
În turnuri şi construcţii de locuit se
întâlnesc adesea vetre protejate, şemine­
uri, destinate încălzirii încăperilor, dar şi
fierberii unor lichide în scop de apărare.
Urme de cahle, scoase la lumină în cadrul
cercetărilor arheologice, indică faptul că
deja în secolul al XV-lea se foloseau so-
bele de teracotă. Vetrele de foc apar în
genere sub forma unor cămine deschise.
La încăperile locuite, podeaua era aco-
perită cu lut sau cu cărămidă, iar plafoa-
nele erau confecţionate din bârne masive
de stejar, peste care erau aşezaţi dulapi
de asemenea de stejar, cu menţiunea că
uneori bârnele prezintă muchii decorativ
D profilate (Moşna). Ferestrele orientate
spre curtea interioară a cetăţii erau mici,
iar ancadramentele şi crucile din stejar
Caţa.
ale acestora prezentau, în unele cazuri,
profiluri simple, gotice sau renascentiste.
caracteristici. În cetăţile bisericeşti gă­ (Dealu Frumos, Moşna, Biertan, Bruiu).
sim adesea "turnul şcolii", (Schulturm) Există incinte în care s-au păstrat la-
sau "casa şcolii", (Schulhaus), locuri în trine în formă de bovindou, amplasate în
care, în vremuri nesigure, învăţau copiii afara zidului de apărare ori deasupra cur-
din localitate. "Thrnul preotului", (Pfar- ţii interioare a cetăţii. Astfel de exemple
rturm), sau "odaia preotului", (Pfarrer- găsim în cadrul incintei din Prejmer, dar
stube), au avut cel mai pregnant caracter şi la Cincşor, Homorod, Buneşti şi Aţel.
de locuinţă, întrucât preotul, în calitatea Atât după caracteristicile lor constructi-
sa de conducător al structurii ecleziasti- ve, cât şi datorită amplasării în puncte
ce, dar şi de beneficiar al zeciuielii, avea lipsite de importanţă strategică, bovin-
un statut privilegiat în cadrul comunită­ dourile latrină se deosebesc de gurile de
ţii rurale. În afara acestor destinaţii ale păcură.
construcţiilor de apărare, în unele lo- Una dintre funcţiile cele mai impor-
curi mai exista un edificiu numit "casa tante ale cetăţilor bisericeşti era deja în
sfatului" ,(Rathaus)- precum şi turnuri secolul al XV-lea, dar mai ales în vre-
ca: "turnul slăninii" (Speckturm), "tur- murile tulburi ale secolelor al XVI-lea şi
nul funcţionarilor" (Beamtenturm), "tur- al XVII-lea, aceea de a păstra bunurile
nul prunelor" (Pelsenturm) şi "turnul de valoare ale locuitorilor. În acest scop,
turcilor" (Tiirkenturm). Mai aparte, în de-a lungul incintelor au fost construite
ceea ce priveşte funcţia sa, a fost "turnul mici încăperi, în care fiecare familie din
împăcării" (Versăhnungsturm, Hozman), localitate putea să-şi păstreze lucrurile de
în care erau închişi soţii certaţi. Hrăniţi preţ. În cazul cetăţilor mici, unde nu era
numai cu pâine şi apă, şi supuşi oprobiu- spaţiu suficient pentru astfel de cămări,
lui public, aceştia trebuiau să ajungă la locuitorii se foloseau de lăzi, pe care le
înţelegere, practică atestată, de altfel, şi depuneau în cetate. La Prejmer, întrea-
la Biertan. ga incintă interioară este înconjurată de
cea. 270 cămări, adosate pe trei-patru
etaje zidului de apărare şi protejate de un
acoperiş în formă de pupitru. În secolele
al XVI-lea şi al XVII-lea se mai putea
locui în aceste cămăruţe, iar mai târziu
ele au servit numai la păstrarea de ali-
mente, haine şi obiecte de valoare. Spaţii
asemănătoare s-au mai păstrat şi în alte
localităţi din Ţara Bârsei. Pe alocuri,
cum ar fi la Miercurea Sibiului, cămăru­
ţele erau prevăzute cu pivniţe, iar lăzile
în care se păstrau cerealele mai pot fi vă­
zute şi astăzi. Asemenea lăzi de cereale
s-au păstrat şi la Axente Sever. Deosebit
de interesante sunt lăzile numite "Stol-
lentruhen", care s-au păstrat la Brădeni,
Movile şi Cincu, lăzi care, conform păre­
rii etnografei Roswith Capesius, sunt de
trei tipuri. Aceste lăzi, lucrate destul de
grosier, dar dăltuite şi pictate cu măies­
trie, sunt piese de mobilier specifice ce-
tăţilor bisericeşti din Valea Hârtibaciului
şi zonei Tâmavelor, şi au servit mai ales
pentru păstrarea pieselor de îmbrăcămin­
te, dar şi a alimentelor.
Cetăţile bisericeşti şi-au păstrat func-
ţia de adăpostire a bunurilor locuitorilor
mult după pierderea funcţiei militare de
apărare, exercitând-o pe cea dintâi chiar
până în secolul al XX-lea. Două relatări
din secolul al XVIII-lea demonstrează
faptul că funcţia de păstrare a devenit
mai importantă, pe măsură ce curtea
interioară a cetăţii nu mai trebuia ţinu­
tă liberă pentru apărare. Astfel, dintr-un
gen de jurnal, "Gedenkbuch", din Dealul
Frumos, pentru anul 1759, aflăm urmă­
toare le: "Oamenilor le este îngăduit să
construiască camere lângă bi serică, dar
numai cu condiţia ca acestea să fie aco-
perite cu ţiglă (L. 38, Dealul Frumos), iar
în 1787 se consemnează la Cisnădioara
faptul că locuitorii îşi pot păstra bunurile
în biserică, în lăzi şi în lăzi de cereale. În
secolul al XIX-lea se mai obişnuia ca ha-
inele de duminică să fie păstrate în lăzi,
79

Fig.l/25. Curtea interioară a cetăţii din Prejmer, fotografie istorică din mapa Sigerus (Lit. 66).
în cetatea bisericească, şi luate duminică
dimineata, înainte de slujbă, spre a fi îm-
brăcate. Până nu de mult, în majoritatea
localităţilor, slănina era păstrată în cetate
în turnul slăninii, o reminiscenţă din vre-
muri de demult.
În scopul protejării vitelor de furturi
comise de invadatori - otomanii aveau
obiceiul de a ataca şi incendia o locali-
tate şi de-a lua în stăpânire cirezile - în
afara zidurilor principale era amenajat
un "zwinger", unde, în caz de pericol
erau ţinute animalele. Exemple de astfel
de construcţii întâlnim la Moşna, Cristi-
an, Chirpăr, Roadeş, Buneşti, Criţ şi Ia-
cobeni.
Apa reprezenta o necesitate vitală
pentru cei retraşi în cetate, fapt pentru
care numeroase cetăţi bisericeşti erau
prevăzute cu fântâni. Întrucât, aşa cum
vom arăta mai jos, numeroase cetăţi bi-
sericeşti au fost construite în funduri
de văi, fântânile nu trebuiau să fie prea
adânci. Excepţie făceau cetăţile de refu-
giu, (Fluchtburgen), amplasate în vârful
dealurilor, precum este cetatea din Râş­
nov, unde fântâna, adâncă de 98 m, a fost
8o
săpată între 1623 şi 1640 de către prizo-
nieri. Fântâna cetăţii din Saschiz are o
adâncime de 80 m, iar cea a cetăţii Ru-
pea de 58,90 m.
Acolo unde era posibil, pentru ca po-
pulaţia retrasă în biserici, din localităţile
în care cetatea fusese cucerită, să poată
beneficia de apă, au fost săpate fântâni în
interiorul bisericilor. Asemenea fântâni
s-au păstrat la Brădeni, Merghindeal,
Movile şi Cloaşterf. În unele localităţi, în
jurul fântânii s-a amenajat o curte puter-
nic fortificată, un exemplu interesant în
ceea ce priveşte această soluţie îl găsim
la Şeica Mică, unde "curtea fântânii",
(Brunnenhof), amplasată în faţa intrării
de vest a bisericii, este împrejmuită cu
un zid înalt de 14 m. La Slimnic, în jurul
fântânii s-a construită o fortificaţie tip
barbacană, care proteja totodată poalele
colinei.
Făina, necesară pâinii celei de toate
zilele, a fost măcinată cu râşniţe de mână
sau cu râşniţe acţionate de cai, aflate în
curtea interioară a cetăţii. De cele mai
multe ori, pe lângă depozitele de cerea-
le (Fruchthăuser), construite de-a lungul
zidului de incintă, exista şi un cuptor de
pâine (Cristian, Bâlcaciu şi Şaroşu pe
Tâmave).
în secolele al XIV-lea şi al XV-lea, în
numeroase cetăţi bisericeşti, pe lângă bi-
serică a existat şi o capelă destinată vene-
rării unor sfinţi, dar după Reforma religi-
oasă multe dintre respectivele capele au
decăzut. Amplasamentul capelei faţă de
biserică şi incintă diferă de la caz la caz.
Uneori, aceasta era o clădire separată în
interiorul cetăţii (precum cea din Sebeş,
construită în secolul al Xlll-lea şi Guşte­
rita), alteori, cum s-a întâmplat laAxente
Sever, capela romanică era amplasată în
latura sudică a turnului principal, iar la
Slimnic corul poligonal al capelei a fost
adosat pe latura estică a turnului princi-
pal. La diverse cetăţi bisericeşti de pe
Valea Tâmavelor părţi ale capelelor, mai
vechi decât bisericile actuale, au fost în-
globate în incintă, astfel că, latura lon-
gitudinală şi jumătatea corului capelei
formează o parte integrantă a incintei.
Această situaţie o găsim la Moşna, Şaroş
pe Târnave şi Şoala. La Curciu, apsida
unei capele care, probabil, a fost con-
struită odată cu incinta, trece dincolo de
zidul de apărare. În alte cazuri, pe care le
întâlnim şi în Valea Tâmavelor, la par-
terul unui turn a fost amenajat un spaţiu
sacra!, uşor de recunoscut în ziua de azi
datorită frescelor - care permit inclusiv
datarea- şi bolţii semicilindrice. Frescele
din aşa-zisul turn catolic din Biertan sunt
datate de specialişti la mijlocul secolu-
lui al XV-lea, iar cele din turnul Sfintei
Marii, "Marienturm" din Mediaş în cea
de-a doua jumătate a aceluiaşi secol (L.
13/254,257, 258). Alte două exemple de
capele legate cu incinta se află în Ţara
Bârsei la Hărman şi la Sânpetru. Ambe-
le sunt decorate cu fresce valoroase; la
Hărman se suprapun mai multe straturi
de pictură, ceea ce indică faptul că aceas-
tă capelă a fost construită în secolul al
XIV-lea (L. 13/244 ş. u.). Faptul că ma-
joritatea capetelor din incinte sunt mai
vechi decât construcţiile de fortificaţie
din secolul al XV-lea, adosate lateral, ne
permite să emitem ipoteza că în secolul
amintit au fost demolate şi transformate
fortificaţii anterioare, iar capelele au fost
păstrate din pietate, chiar dacă din punct
de vedere al tehnicii de apărare acestea
nu mai corespundeau.
În unele capele, frescele nu au fost
acoperite, întrucât, după Reforma reli-
gioasă, acolo se adunau acei săteni care
rămăseseră credincioşi confesiunii ca-
tolice şi care, bineînţeles, nu au adoptat
Reforma. Pentru a aborda fenomenul în
mod exhaustiv, trebuie să amintim că şi
în cetăţile ţărăneşti, asemenea celor ale
nobililor, în incintă era amplasată o ca-
pelă (Râşnov, Saschiz, Rupea). În acest
context este important de amintit faptul
că la Sibiu, în prima incintă - care se
asemăna cu o cetatea bisericească -, în
jurul bisericii centrale, se aflau trei cape-
le, închinate Sfinţilor Nicolae, Ladislau
şi Andrei. Alături de localităţile menţio­
nate până în prezent, cetăţi bisericeşti cu
capele se află şi la Aiud, Orăştie şi Cis-
nădie.
PLANUL GENERAL AL CETĂŢILOR
81 SERICEŞTI
Cetatea bisericească se află într-o relaţie
complementară cu satul săsesc. Ea s-a
dezvoltat organic din acesta şi a format
punctul central al aşezării, atât planime-
tric cât şi ca punct de perspectivă. Edifi-
cator pentru înţelegerea caracterului sa-
tului săsesc este comparaţia făcută cu cel
românesc de către scriitorul şi filosoful
Lucian Blaga care afirma: "Câteva cu-
vinte despre cadrul arhitectonic al acestei
81
 A 8 c D

J K
Fig. 1/26. Dezvoltarea cetăţilor bisericeşti din sec. XIII- XVII: A. Cetate amplasată pe o colină în apropierea
satului, cu fortificaţie din lemn şi pământ sec. XII- XIII, B. Cetate ţărănească construită în sec. XIV, destinată
refugiului pentru mai multe localităţi, C. Cetate ţărănească cu fortificaţie din sec. XV şi început de XVI,
D. Fortificaţii le unei cetăţi de înălţime din sec. XVI, E. Bazilică romanică cu fortificaţii din lemn, pământ, pri-
ma jumătate a sec. XIII, F. Bazilică romanică cu turn de vest şi incintă din zidărie de piatră, sec. XIII, G. Cetate
bisericească cu incintă ovală, puternic fortificată, sec. XIV-XV, H. Cetate bisericească cu incintă poligonală
şi turnuri de flancare, sec. XV- XVI, 1. Cetate bisericească cu fortificaţii complexe, sfârşitul sec. XV şi sec. XVI,
J. Turn locuinţă fortificat cu palisade şi şanţ, K. Cetate de greav sec. XIII, L. Turn din zidărie de piatră
amplasat între cor şi sală, sec. XIV, M. cetate bisericească cu turn de vest puternic fortificat, sec. XV,
N. Cetate bisericească cu cor supraînălţat şi turn de poartă, sec. XV, O. Cetate bisericească cu biserică
fără turn cu incintă în formă de patrulater şi turnuri de colţ, prima jumătate sec. XVI.

vieţi. Drumurile ardelene duc prin sate, presia de calcul. În alinierea caselor, în neam de o dârză, statornică şi înceată chibzuită şi-au păstrat-o
satele săseşti
unde în nemijlocită apropiere găseşti frontul lor compact, simţi prezenţa unei vrere, şi-au ales, după criterii îndelung până astăzi. ... Satele româneşti, înălţate
două concepţii arhitectonice cu totul energii umane canalizate colectiv, potri- cumpănite, pământul unde aveau să-şi vertiginos pe o muchie, luând pieptiş o
diferite: una românească, alta săsească. vit unui plan primordial impus naturii. ridice casele şi să-şi sape mormintele; ei prăpastie sau împrăştiate într-o vale ca
Străvechile, masivele sate săseşti şi-au Satele româneşti sânt aşezate, nu numai au gustat precauţi apa, au cântărit lumina turmele, s-au născut parcă din inspiraţia
studiat mult şi până în detalii - cel puţin întâmplător, dar mai firesc , ele cresc din şi au măsurat cu grijă grosimea humei, capricioasă a naturii însăşi, în mijlocul
aşa pare -locul unde aveau să fie clădite. peisaj atât de organic, că nici nu-ţi poţi s-au ferit prevăzători de înălţimi prea ac- căreia sânt aşezate . Casele săseşti stau
Din felul cum satele săseşti zac îndesate închipui, ca ele să nu fi fost totdeauna cidentate şi au încercat cu steagul şi nări­ cot la cot, alcătuind împreună un singur
între drepte imaginare, se desprinde im- acolo, unde sânt. ... Saşii, vechi colonişti, le direcţia vânturilor. Rânduiala aceasta mare zid către stradă, severe, cu ferestre
82
 înalte, care nu îngăduie nici o privire din
afară, şi purtând pe frontispiciu conven-
tional câte o maximă biblică; comuna
săsească e o colectivitate ratională de
oameni închişi, fiecare având, nevăzut
crestat pe frunte imperativul categoric.
Casele româneşti sunt mai liber laolată,
ele sânt despăqite şi distantate prin gră­
dini, au pridvoare împrejur, şi ferestruici
aşa de joase, că poţi vedea totul înăun­
tru; casele formează grupuri nesimetrice
ca ţăranii când se duc în desordine la
înmormântare sau la nuntă; comuna ro-
mânească e o colectivitate insitnctivă de
oameni deschişi, iubitori de pitorescul
vietii." (Lucian Blaga, Trilogia Culturii,
Ed. Minerva Bucureşti 1985/263 ş. u.).
Această comparaţie luminează un cadru
pe care privitorul unui sat săsesc poate
nici nu-l percepe. Numai privită cu ochii
poetului şi filosofului Lucian Blaga, o
aşezare medievală şi modul de construc-
tie al caselor sale poate părea calculată şi
planificată pur geometric. Esenta comu-
nităţilor rurale săseşti poate fi înţeleasă,
aşadar, numai în consonanţă cu alte voci
care fac parte din concertul transilvă­
nean. Este imperativ necesar ca cel puţin
din când în când să atragem atenţia asu-
pra vieţuirii în paralel dar şi împreună a
unor moduri de viaţă foarte diferite, mo-
duri de vieţuire care reprezintă o parti-
cularitate transilvăneană. Absolutizarea
uneia dintre conceptele arhitectonice
face imposibilă înţelegerea unei realităţi
complexe.
Cele mai multe dintre satele săseşti
au fost întemeiate de-a lungul unei uliţe.
Este posibil ca la început să fi existat şi
sate cu un singur şir de case, dar aceasta
nu se mai poate astăzi stabili cu exacti-
tate. Una dintre cele mai vechi forme de
aşezare este aceea în care o stradă lată
duce la biserică. Acest tip îl găsim la Fel-
dioara, Cisnădie şi Cincu, care erau loca-
lităţi importante în secolul al XIII-lea. La
alte sate, strada principală formează co-
loana vertebrală a localităţii, iar biserica
este amplasată într-o piaţă ce se deschide
la mijlocul unuia dintre laturile străzii
respective. Exemple aparţinând acestui
tip sunt Şura Mare şi Şura Mică, Sas-
chiz, Daia, Valchid , Băgaciu ş.a. Adesea,
biserica era înălţată la intersecţia unei
străzi secundare cu strada principală, aşa
cum s-a întâmplat Ia Axente Sever, Valea
Viilor, Moşna, Şaroş pe Târnave, Sele-
uş şi Codlea. O a patra soluţie a constat
în lărgirea străzii principale în mijlocul
satului, porţiunea respectivă devenind
piaţă, loc în care s-a construit apoi bise-
rica, respectiv cetatea bisericească, ast-
fel ca strada să treacă pe lângă două din
laturile cetăţii (Boian, Nocrich, Brădeni,
Drăuşeni , Homorod). Cetăţi bisericeşti
de un pitoresc deosebit au apărut în ace-
le locuri unde a existat un promontoriu Fig.l/27. Valea Viilor, vedere a cetăţii din partea de sud, fotografie istorică din mapa Sigerus (Lit. 66).
în centrul aşezării sau într-o parte a ei.
Această situaţie se regăseşte la Biertan, suprafeţei incintei, un rol important 1-a în decursul secolelor al XVIII-lea şi al
Apold, Viscri, Roadeş, Ţapu, Cisnădioa­ avut şi numărul populaţiei , numai că , în XIX-lea. În ciuda acestei realităţi, s-au
ra, Şomartin , Movile şi Rodbav. decursul timpului, acesta a cunoscut va- păstrat suficiente cetăţi cu mai multe in-
Dacă avem în vedere formele de re- riaţii destul de mari. De aceea, acest in- cinte. Le amintim pe cele din Biertan,
lief, atunci constatăm că aproximativ dicator este numai unul din multitudinea Apold, Caţa, Archita, Homorod, Câlnic,
două treimi din cetăţile bisericeşti (62%) de factori care au contribuit la determi- Cristian, Cisnădie, Movile, Şeica Mică,
sunt construite pe teren plat, 16% pe o narea mărimii incintei. Cristian/Bv. şi Sânpetru.
înălţime, 6% pe un promontoriu care se Forma şi tipul construcţiilor de apă­ Zwinger-ul servea, de asemenea, apă­
întinde şi în localitate, şi 16% în pantă. rare era determinată şi de configuraţia rării. Acesta era alipit zidului principal
71 % se află în mijlocul unei localităţi, în terenului. La cetăţile amplasate în vâr- în locurile deosebit de expuse ale cetăţii,
timp ce 29% au fost construite la margi- ful dealurilor exista tendinta construirii revenindu-i - aşa cum am mai arătat -
ne. Probabil că în Evul Mediu raportul a incintei la marginea versantului, aceasta sarcina de a adăposti , în caz de pericol,
fost altul, deoarece, d atorită dezvoltării pentru a împiedica inamicul să ajungă la vitele. Adesea era subîmpărţit în mai
şi extinderii localităţilor, biserici forti- cetate (Cisnădioara şi prima incintă de la multe curţi ce puteau fi apărate separat.
ficate care iniţial s-au aflat la marginea Biertan). Acolo unde cetatea bisericească Dacă urmărim evoluţia cetăţilor bise-
satului au ajuns să fie incluse în acesta. era slabă pe flancul estic, corul era trans- riceşti , remarcăm faptul că fortificaţiile
Mărimea ariei cuprinse în interiorul zi- format în turn de apărare (Buzd, Bazna, au devenit din ce în ce mai complexe,
dului de incintă depinde în mare măsură Copşa Mare, Seliştat , Valea Vtilor). în sensul că primei linii de apărare, pe
de sitemul de fortificaţie. Astfel, în cazul O altă modalitate de sporire a capa- care o formase incinta, i s-au adăugat
cetăţilor bisericeşti la care punctul cen- cităţii de apărare a cetăţii a constat în noi şi noi elemente precum: turnurile de
tral al rezistenţei îl reprezenta biserica dublarea sau triplarea incintei. întrucât flanc , incinta dublă, fortificarea bisericii,
fortificată, incinta este mai mică decât incintele exterioare erau mai scunde de- celule puternic fortificate pe interiorul
la acelea care dispuneau de un zid masiv cât zidurile principale, acestea au fost incintei, fortificarea unui turn, care ser-
de apărare. Cu siguranţă, la calcularea demolate sau înglobate unor edificii noi vea drept ultim refugiu. Astfel, la cetăţile
 bisericeşti din secolele al XVI-lea şi al
XVII-lea întâlnim până Ia patru linii de
apărare, care permiteau o continuă repli-
ere a apărători lor în vederea protejării pe
o perioadă cât mai îndelungată a vieţii
celor retraşi în interiorul acestora.
Pe lângă sistemele de apărare descrise
până în prezent, atacatorilor le erau puse
în cale şi alte obstacole şi anume: valuri
de pământ în afara incintelor, iazuri şi
şanţuri de apă, amplasate în afara ultimei
incinte sau între două incinte. Mai mult
de un sfert din totalul cetăţilor bisericeşti
aveau, datorită faptului că erau amplasa-
te pe lângă un pârâu, condiţii favorabile
de a acumula apă în jurul lor. Cetăţile din
Hărman, Cristian/Bv., Ghimbav şi Prej-
mer erau înconjurate, cu siguranţă, cu
şanţuri de apă, şanţuri care, în secolele al
XVIII-lea şi al XIX-lea, au fost umplu-
te cu pământ. Şi la Mediaş apa pârâului
Moşnei putea fi dirijată astfel încât să
curgă între cele două incinte ale cetăţii,
aşa cum se relatează în documente din
secolul al XVTI-lea.
PLASTICA ARH ITECTON ICĂ,
OPERE DE ARTĂ, OBIECTE
DE MOBILIER
Omamentele executate artistic la bise-
rici şi ansambluri de apărare contribuie
în mod decisiv la mai buna înţelegere a
esenţei cetăţilor bisericeşti. Tocmai aces-
te manifestări artistice, uneori destul de
naive, demonstrează faptul că bisericile
respective nu erau construcţii pur utili-
tare, ci încercau să îmbine dimensiunea
materială cu cea spirituală, fiind astfel
aproape de oameni în toate situaţiile vie-
ţii lor. Constructorii acestor edificii au
fost- până la un anumit grad- conştienţi
de aceasta, lucru ce reiese din faptul că la
86
cele mai valoroase monumente de pro-
fil -aici ne gândim la cele din Biertan,
Valea Viilor, Moşna, Richiş, Roadeş, Bă­
gaciu şi Prejmer - fortificarea lăcaşului
a mers mână în mână cu realizarea unor
opere de artă de excepţie. Se pare că în
momentul în care cetatea bisericească a
devenit un obiect de artă autonom, co-
munităţile ajunseseră la un grad înalt de
înţelegere a artei sub diversele ei forme
de manifestare, iar cererea de opere de
profil atinsese, de asemenea, punctul
culminant. În ziua de azi ne este greu să
ne imaginăm atmosferă mobilizatoare
care a caracterizat comunităţile săseşti
în intervalul 1470 şi 1530. Acestea, pe
lângă imensul efort depus la fortifica-
rea bisericilor, au comandat şi cele mai
preţioase opere de artă precum altare,
fresce, sculpturi, strane ş. a. La cumpăna
veacului al XV-lea cu cel de-al XVI-lea,
comunităţile săteşti atinseseră un aseme-
nea grad de maturitate, care le-a permis
să cuprindă întreaga existenţă umană -
de la lupta pentru supravieţuire până la
formele spirituale ale artei goticului târ-
ziu - într-o viziune unitară. Or, această
viziune, la baza căreia a stat credinţa viu
trăită, s-a reflectat în cetăţile bisericeşti,
edificii care nici înainte şi nici după acest
interval de timp nu s-au mai exprimat în-
tr-un limbaj atât de limpede. Secolele de
dinainte au aparţinut dezvoltării şi cău­
tării formelor de exprimare, iar pe urmă,
toate forţele s-au concentrat asupra func-
ţiei de apărare. Sunetul pur şi armonios,
prin care se caracterizează edificiile de
pe la 1500, nu a fost uitat niciodată în
satele săseşti.
Plastica ornamentală în piatră are o
veche tradiţie în bisericile săseşti. Într-
un capitol anterior, am amintit de por-
talurile romanice, de ferestrele bifore
şi de profilatura decorativă. Mai târziu,
pe vremea goticului timpuriu şi matur,
s-a manifestat, de asemenea, tendinţa ca
prin elemente sculpturale cele mai im-
portante deschideri ale zidurilor să fie
transformate în veritabile opere de artă,
sau, altfel spus, să devină purtătoare
de semnificaţii ale valorilor medievale.
Amintim în acest context portalurile,
ancadramentele şi capitelurile din Băga­
ciu, Curciu, Dârlos, Brateiu şi Aţel, care
atestă existenţa unei adevărate şcoli de
pietrari, funcţionând la bisericile rurale
din zona Tâmavelor în a doua jumătate
a secolului al XIV-lea şi prima jumătate
a celui de-al XV-lea. Pentru exemplifica-
rea celor afirmate, vom descrie în cele ce
urmează portalurile de vest ale biserici-
lor din Băgaciu şi Curciu.
La biserica din Băgaciu, într-un reza-
lit afrontat cu 1 ,50 m laturii apusene, se
află portalul în arc frânt, bogat profilat.
Ambrazura se compune din profile pară
şi octogonale, unite la naşterea arcului
într-o friză de capitel, decorată cu vreji
şi frunze. În zona soclului, cele şapte co-
lonete adosate se sprijină pe baze dorice
canelate. În partea superioară omamen-
tele vegetale se continuă în arhivoltă,
unde trei din cele şapte scotii sunt deco-
rate cu frunze de scaiete, de viţă de vie
şi cu frunze de palmier. Deasupra porta-
lului s-au păstrat urmele unui altorelief,
din care se mai pot desluşi trupul unui
cal sau a unei vite.
În satul învecinat, Curciu, la portalul
de vest al bisericii se evidenţiază repre-
zentările animaliere (vulpe, miel, pasăre
şi dragon) din friza capitelului ambrazu-
rii multiplu profilate. Portalul este flan-
cat de doi pilastrii încoronaţi cu fi ale,
iar în vârf se află câte un fleuron, la care
duc croşete. Rezalitul din piatră de talie
se încheie în partea superioară cu o fri-
ză decorată cu crini, friză în câmpurile
căreia au fost sculptate jumătăţi de pa-
trulobi cu arce ogivale. De ambele părţi
ale portalului s-au aflat statui, ale căror
prezenţă este atestată de două console pe
care acestea erau amplasate şi de balda-
chinele de deasupra lor.
Şi în vremurile fortificării bisericilor,
meşterii pietrari nu au dus lipsă de co-
menzi. Un exemplu grăitor în acest sens
este transformarea bisericii din Moşna, în
intervalul 1486-1502, de către pietrarul
sibian, Andreas Lapicida. Sibianul nu a
fost numai un excelent profesionist, fapt
demonstrat de portalurile lucrate de elia
Sibiu şi în alte localităţi, ci a onorat şi
comanda reconstrucţiei şi transformării
bisericilor din Moşna şi Cristian. Sculp-
turile executate de Lapicida la Moşna -
portalul sacristiei, tabemacolul, o strană,
amvonul şi alte lucrări care-i sunt atribu-
ite, precum şi strana din biserica din Aţel,
se numără printre cele mai valoroase lu-
crări ale plasticii arhitectonice întâlnite
la edificii medievale din Transilvania.
Ambrazura în patru retrageri a portalului
sacristiei se compune din profiluri pară
şi circulare cu baze profilate. În timp ce
cele trei profile din interior se grupează
în partea superioară a portalului în jurul
unui lintel pe console şi se întrepătrund
într-un plan dreptunghiular, profilul ex-
terior formează un arc în acoladă, care
se suprapune celor interioare şi a cărui
extrados e decorat cu croşete se încheie
într-un fleuron despicat. Deasupra por-
talului, aşezat pe o consolă decorată cu
vreji vegetali, se află o statuie a lui Hris-
tos biruitor, din păcate, foarte deteriora-
tă, încoronată de un baldachin. Profilele
sunt decorate pe extrados cu fiale, croşe­
te şi fleuroane.
Tabernacolul, înalt de aproximativ 10
m, se sprijină pe un picior cu patru laturi
ale cărui pereţi sunt decoraţi cu reliefuri
cu vreji şi cu o scenă vioaie cu trei lei
vânând un dragon. O cupă, de asemenea
decorată cu elemente specifice goticului
târziu - reliefuri în formă de băşică de
peşte, o friză ogivală, pe a cărei latură
sudică se poate vedea un scut cu o coroa-
 nă şi un licorn - susţine scrinul, format
din patru colonete bogat structurate. Bal-
dachinul aflat deasupra este format din
opt arcuri în acoladă cu muluri gotice
tărzii . Deasupra fialelor şi fleuroanelor
se înaltă vârful flancat de fiale, înche-
iat sub bolta corului într-un fleuron. Ta-
bernacole apartinând perioadei goticului
târziu se mai găsesc şi la Boian , Târnava,
Saschiz şi Sighişoara.
O particularitate a stranei din Moşna,
sculptată tot de meşterul Andreas Lapi-
cida, constă în faptul că cele trei arce în
acoladă, din care este formată, depăşesc
aliniamentul zidului, fenomen pe care îl
cunoaştem de la înşiruirile sinuoase în
plan ale ultimei faze a goticului. Şi la
alte lucrări ale meşterului se poate des-
cifra strădania acestuia de a găsi cea mai
clară modalitatea de expresie pe care i-o
oferea repertoriul formal al goticului târ-
ziu. Se poate urmări, de asemenea, evo-
luţia artistului până acolo unde a atins
faza deplinei maturităţi artistice.
În jurul anului 1500 se întâlnesc des
nişele sacramentale, amplasate pe latura
nordică a corului , nişe ale căror ancadra-
mente erau adesea decorate în vimperg
cu imaginea lui "Isus al durerii", o temă
iconografică medievală care îl înfăţişea­
ză pe Isus în mormânt, arătându-şi răni­
le. Exemple de astfel de nişe se găsesc
în localităţile din jurul Mediaşului şi
Sighişoarei: la Valea Viilor, lghişul Nou
(149l),Dupuş, Velţ,Şmig,Bazna(1500),
Tătârlaua, Nemşa, Dealul Frumos, Cin-
cu şi
Apold. Din aceeaşi perioadă sau cu
câţiva ani mai târziu datează exemplele
din zona Bistriţei: Tărpiu (1507), Viişoa­
ra, Crainimăt şi Arcalia (1524).
Amvoane din piatră apartinând go-
ticului târziu s-au păstrat nu numai la
Moşna, ci şi la Sibiu, Sighişoara, Medi-
aş , Biertan, Richiş (fragmentar), Tărpiu,
Lechinţa şi Vermeş . Amvonul din Bier-
tan, atribuit meşterului pietrar Ulrich din
88
Braşov, este o piesă deosebit de valoroa-
să, fapt datorat scenelor biblice lucrate în
altorelief. Cu toate că la decorarea celor
cinci panouri ale balustradei amvonului
s-au folosit menouri gotice şi ornamente
vegetale, concepţia stilistică este deja în
spiritul Renaşterii. Altoreliefurile celor
trei panouri reprezintă un preot rugându-
se îngenunchiat în faţa Maicii Domnu-
lui îndurerate, scena Răstignirii şi cea a
Crucificării lui Isus pe Muntele Măslini­
lor. în ceea ce priveşte redarea persona-
jelor, remarcăm atitudinea dramatică, în-
cărcată emoţional, tipică goticului târziu.
Peste o astfel de gestică se suprapune
reţinerea şi claritatea specific renascen-
tistă, descifrabilă în compoziţia scenelor,
în faldurile vestimentaţiei , precum şi în
tratarea fundalului. Amvonul din Biertan
poate fi datat în jurul anului 1523, întru-
cât în acest an numele pietrarului Ullrich
din Braşov apare în catastifele de soco-
teli ale bisericii din localitate.
Alături de strane, amvoane, taber-
nacole ori nişe sacramentale, consolele,
capitelurile, cheile de boltă şi stemele au
oferit tot atâtea prilejuri de tratare artisti-
că a interiorului bisericilor.
Picturile murale au cunoscut o răs­
pândire mult mai mare decât putem con-
stata în ziua de azi. Se poate pleca de la
premisa conform căreia toate bisericile
erau decorate cu fresce. Exemple valo-
roase s-au păstrat la Mălâncrav, Biertan,
Hărman, Sânpetru şi Mediaş. Lucrările
de restaurare efectuate în interiorul bise-
ricilor oferă noi şi noi surprize, întrucât
mereu sunt aduse la lumină fresce care
fuseseră acoperite. Se pare că şi pereţii
exteriori au fost adesea decoraţi cu pic-
turi, exemplul cel mai cunoscut fiind
corul bisericii din Dârlos. Trei dintre
pereţii exteriori ai acestui cor poligonal
sunt decorate cu scene biblice, scene din
care mai putem recunoaşte Prinderea lui
Hristos, Răstignirea şi figura sfântului
Christofor. Urme de fresce exterioare
s-au găsit şi la bisericile din Valea Viilor,
Şmig, Mediaş, Cristian, Aţel, Sighişoa­
ra şi Hărman. Datorită faptului că după
Reformă picturile au fost înlăturate sau
acoperite cu zugrăveală, urme ale aces-
tora mai pot fi găsite în locuri protejate,
cum ar fi sub adaosurile târzii sau sub
acoperişuri.
În Evul Mediu s-a obişnuit ca pereţii
exteriori să fie pictaţi cu o reţea de asize,
care imitau zidăria de piatră de talie, dar
şi cu motive ce imitau meterezele. Din
secolul al XVI-lea au fost preferate mo-
tive pur decorative, şi aceasta nu numai
la biserici, ci şi la turnurile de apărare
(Biertan, Şaroş pe Târnave, Iacobeni),
culorile preferate fiind negru, roşu, al-
bastru şi ocru.
Printre cele mai valoroase opere de
artă adăpostite de cetăţile bisericeşti se
numără altarele realizate în intervalul
cuprins între secolele XIV şi XVI. Şi în
cazul altarelor, cunoscând numai pano-
urile păstrate, este dificil să ne formăm
o opinie privind răspândirea lor în jurul
anului 1540, adică în vremea de dinain-
te de Reforma religioasă. În bisericile
săseşti din Transilvania se găsesc 21 de
altare din perioada prereformatorică,
dintre acestea şase aflându-se în colec-
ţii muzeale, iar acestora li se mai adaugă
un număr modest de panouri şi predele
răzleţe . Cu excepţia câtorva altare mai
vechi (Boian şi Prejmer), cele mai multe
dintre panourile şi sculpturile altarelor
din perioada de dinainte de Reformă au
fost confecţionate în ateliere situate în
oraşe transilvane şi datează din inter-
valul cuprins între ultimele decenii ale
secolului al XV-lea şi deceniul al cinci-
lea al celui de-al XVI-lea veac. În ciuda
faptului că nu poate fi negată influenţa
venită dinspre ateliere din Austria - cum
ar fi cea exercitată de altarul din Schot-
tenstift - din regiunea Spis, astăzi în
estul Slovaciei, din Boemia şi din sudul
Germaniei, totuşi, altarele transilvănene
nu sunt lipsite de reprezentări de detalii
arhitectonice, peisagistice şi vestimen-
tare specifice zonei Ardealului. Printre
cele mai frumoase piese apartinând go-
ticului tardiv şi Renaşterii, prevăzute cu
statui sculptate în lemn, se numără cele
din Roadeş, Băgaciu, Şmig (în prezent la
Bucureşti), Bruiu, Beia, Biertan, Hălchiu
şi Şebeş Alba.
În scrinul altarului poliptic din Roa-
deş se află sculptura în lemn a lui Ioan
Botezătorul şi a evanghelistului Ioan.
Aceste sculpturi policrome sunt exemple
deosebit de valoroase din tot ce a creat
Transilvania în plan artistic în perioada
de tranziţie de la goticul tardiv la Renaş­
tere. Ne lipsesc date sigure despre crea-
torul acestor opere de artă, dar mai mulţi
cercetători sunt de părere că ar fi vorba
de un artist din anturajul lui Veit Stoss.
Nu s-a putut însă demonstra dacă este
vorba despre opera unuia dintre fiii ma-
relui artist, fiu atestat în 1523 într-un do-
cument de breaslă din Braşov. Panourile
altarului din Roadeş prezintă similitudini
cu cele ale altarelor din localităţile înve-
cinate, Fişer şi Beia. Pe partea interioară
sunt reprezentate patru scene din viaţa
celor doi Ioani, iar pe cea exterioară opt
scene din ciclul patimilor lui Isus.
Altarul poliptic din Băgaciu, aparţi ­
nând perioadei goticului târziu, s-a păs ­
trat foarte bine cu tot ce-i apartine: sculp-
turi, predelă, panouri şi coronament.
Cele trei sculpturi amplasate în scrinul
central, Maica Domnului între Sf. Ecate-
rina şi Maria Magdalena, impresionează
prin atitudine şi prin realizarea plină de
elan a faldurilor veşmintelor bogate. Pe
partea interioară a voleţilor sunt repre-
zentate următoarele scene: Bunavestire,
Vizitarea, Naşterea lui Isus şi Adorarea
Magilor, iar pe partea exterioară mai
mulţi sfinţi . Altarul, datat 1518, bogat
8g
ornamentat cu vreji, precum şi cu un co- ceresc. Istoricul de artă Harald Krasser a cel de-al XIX-lea, diferenţa fiind dată de crările de feronerie aparţinând goticului
ronament foarte fin dăltuit, aparţine din demonstrat înrudirea panourilor cu Viaţa altare moderne. Unii dintre meşterii se- târziu , atrage atenţia broasca, realizată
punct de vedere stilistic goticului târziu, Mariei de pe altarul mănăstirii Schotten- colului al XVIII-lea, precum Johannes şi cu deosebită inventivitate.
dar influenţa Renaşterii este deja desci- stift din Viena, şi le-a datat cu argumente Georg Folberth, respectiv Cari Philippi în secolele al XVII-lea şi al XVIII-
frabilă în elementele arhitecturale din pertinente, ca fiind din anul 1483. Alte sunt creatorii unor valoroase altare ba- lea, interioarele bisericilor au cunoscut o
fundal, precum şi în modul de punere în părţi ale altarului sunt ceva mai recente, roce . revigorare, aceasta datorită tribunelor cu
pagină a reprezentărilor. din 1515, an ce apare înscris în mai mul- În ceea ce priveşte mobilierul, din balustrade. Panourile din lemn, decorate
Cel mai mare şi bine conservat altar te locuri. vremurile mai vechi s-au păstrat sedilii în tempera sau ulei - asemenea mobilie-
din timpul prereformatoric aparţine bise- În cazul altarelor din Mediaş, Răi­ din piatră. Frumoasele strane din lemn, rului ţărănesc pictat - cu motive florale
ricii din Biertan. Cu un total de 28 de pa- chiu, Cund, şi Fişer au dispărut părţi existente şi astăzi în numeroase biserici şi vegetale, cu reprezentări de persoane,
nouri, dispuse pe trei registre suprapuse, importante ale sculpturilor originale, dar din zona Târnavelor, a Bistriţei şi Rupei, animale şi elemente arhitectonice, con-
altarul prezintă un program iconografie panourile sunt, în genere, bine păstra­ au fost confecţionate în secolul al XVI- feră şi astăzi interioarelor bisericeşti, da-
deosebit de bogat. Scrinul din centrul te. Mai ales altarul din Mediaş, cu cele lea, în stilul goticului tardiv, iar apoi în torită culorilor vii şi luminoase, un aer
altarului adăposteşte un grup statuar al opt panouri din Patimile lui Isus de pe cel al Renaşterii. În primele decenii ale vesel şi animat. În zona Rupei se poate
Răstignirii cu Maica Domnului, Sf. Ioan partea destinată uzului cotidian, se nu- secolului al XVI-lea, la Sighişoara a fost urmări activitatea mai multor meşteri şi
şi Maria Magdalena, iar pe predelă, con- mără printre cele mai valoroase creaţii activ ebenistul Johannes Reychmuth, şcoli de pictură a panourilor ce compun
struită ca triptic cu voleţi mobili, se află ale unui atelier transilvănean din peri- ale cărui strane sunt decorate cu intarsii, balustradele tribunelor. Exemple de ase-
reprezentări ale Sfintei Familii, ale Anei oada goticului târziu. În urma lucrărilor motive încastrate, cu filactere şi cu mo- menea opere artistice, numite în grai să­
şi Mariei cu copilul - reprezentare cu- de restaurare din deceniul al optelea al tive vegetale sculptate (Biertan 1514-23, sesc "Glater" , se găsesc la Roadeş, Fişer,
noscută în lumea catolică sub denumirea secolului al XX-lea, cromatica originală Richiş, Aţel 1516, Dupuş 1537, Dacia Buneşti, Beia, Caţa, Viscri, Apold, Dră­
Anna Selbdritt - ale lui Ioachim şi Iosif. a fost repusă în valoare. în comparaţie 1526, Mălâncrav şi Buia). Decorurile uşeni, Homorod, Cisnădioara, precum şi
În zona centrală a altarului, pe partea vi- cu meşterul altarului din Biertan, picto- demonstrează inventivitatea şi pricepe- în biserici din numeroase alte localităţi.
zibilă în zilele de sărbătoare, în dreapta şi rul celui medieşan este mai liber şi mai rea meşterului, în timp ce textele (de pe La Buneşti, mobilierul bisericesc din
în stânga scrinului, este reprezentată, în convingător în redarea temelor biblice. filacterii) alese de el probează credinta, secolul al XVII-lea se află într-o stare
unsprezece panouri, viata Mariei, iar în Atât compoziţia, cât şi alegerea culorilor înţelepciunea şi erudiţia personajului foarte bună de conservare. Conform unei
cel de-al doisprezecelea botezul lui Isus - pentru redarea tensiunii şi a dramatis- (Băgaciu 1533, Sighişoara 1523). Stra- inscripţii din 1680, tribunele au fost con-
în râul Iordan. Aceste panouri au fost re- mului situaţiilor foloseşte culorile com- nele din Biertan , datate între 1514 şi fecţionate de meşterul tâmplar Johann
pictate la începutul secolului al XIX-lea, plementare, verde şi roşu pe un fundal 1523, cu opt şi zece scaune, amplasate Rossler. Panourile pătrate şi dreptun-
iar stratul respectiv a fost înlăturat cu neutru de galben-brun - îl evidenţiază de-a lungul pereţilor corului şi navelor ghiulare ale balustradelor sunt decorate
prilejul restaurării altarului în deceniul al drept artist excepţional. Peisajele urbane laterale, se compun din baldachin, com- cu motive fiorale, alternând unele sime-
optulea al secolului al XX-lea în atelierul din Viena, care apar pe panourile repre- partimentări laterale , braţe, spetează şi trice cu altele asimetrice. în componenţa
de restaurare care a funcţionat la Braşov. zentând Prinderea lui Hristos, Odihna pupitru. Baldachinul, încheiat într-o fri- buchetelor pot fi recunoscute pasiflora
În cel de-al treilea registru, amplasat lui Hristos şi Răstignirea sunt indicii ză de creneluri, este decorat cu vrejuri şi floarea de acant, cu sau rară capsulă
deasupra scrinului, se găseşte o scenă în evidente ale pregătirii acestui meşter în vegetale în relief plat, gen de ornamente, seminală. Biserica din Drăuşeni a adă­
care Crucificarea este reluată simbolic. ambianta spaţiului austriac. care se regăsesc în partea exterioară a postit, de asemenea, piese de mobilier cu
Lemnul crucii este reprezentat sub formă Altare valoroase din timpul anterior panourilor pupitrului. Braţele semicircu- pictură multicoloră şi dinamică, datând
de butuc de viţă de vie, îngrijit de Maria, Reformei s-au păstrat şi la Prejmer, Mă­ lare ale scaunelor sunt decorate cu mo- din secolul al XVII-lea. În cadrul lucră­
care îl irigă, şi de Iosif, care sapă în jurul lâncrav, Tătârlaua, Nemşa, Şaeş, Şoroş­ tive specifice goticului, precum muluri, rilor de restaurare din anii 1960 şi 1970
lui. Pe vrejurile crescând din butuc apar tin şi Dupuş, iar în colecţii muzeale se fiale şi baluştri . Deosebit de frumoase ai secolului trecut, executate din iniţiati­
apostolii, în grupuri de câte trei. în cele află cele din Târnava, Boian, Feldioara sunt ornamentele cu intarsii de pe pa- vă statală, acestea au fost demontate şi
două câmpuri laterale sunt reprezentate şi Şmig. Dintre altarele mai târzii, numai nourile ce formează speteaza. Pe lângă depozitate. În 1977, lucrările de restau-
viziuni, prima fiind cea a Sibilei Tiburti- 8% datează din a doua jumătate a secolu- vrejuri vegetale, meşterul s-a folosit şi rare au fost întrerupte datorită desfiinţă­
ne, care îi atrage atenţia împăratului Au- lui al XVI-lea şi din secolul al XVII-lea, de ornamente cu diverse semnificaţii, rii Direcţiei Monumentelor Istorice, iar
gustus asupra apariţiei Maicii Domnului, în timp ce 42%, respectiv 38% din alta- precum crenelurile, sicriu) şi turnul de piesele în discutie, impropriu depozitate,
iar cea de-a doua îl reprezintă pe profetul rele păstrate până în zilele noastre datea- apărare . lntarsii asemănătoare se găsesc au fost mutate la Şura Mare şi montate în
Ezechiel, care are viziunea Ierusalimului ză din secolul al XVIII-lea, respectiv din şi la uşa sacristiei, la care, alături de lu- biserica din această localitate.

91
 În secolul al XVIII-lea, locul motive-
lor florale este luat de imagini tematice,
ce ilustrează versete biblice sau alegorii
religioase. Picturi valoroase de acest tip,
care încântă privitorul prin inventivitate
şi prin caracterul lor direct, au fost picta-
te la Homorod, după ce vechiul mobilier
a fost distrus intr-un incendiu. Amvonul
bisericii este datat 1793.
Din jurul anului 1700 datează tava-
nele casetate ale bisericilor din Codlea
( 1702) şi Valea Lungă. Stranele din nava
principală, unde de regulă şedeau feme-
ile şi fetele, nu au speteze, deoarece, în
timpul slujbei, credincioasele trebuiau
să-şi schimbe privirea şi poziţia de la al-
tar spre amvonul situat la mijlocul sălii
sau navei centrale. Un alt motiv a fost
acela că speteaza deranja desfăşurarea
costumului bogat şi amplu, purtat dumi-
nica şi în zilele de sărbătoare .
Adesea, stranele au fost confecţiona­
te numai din două bârne înalte, cioplite,
amplasate în axa longitudinală a bisericii
peste care s-au suprapus transversal alte
bârne. La marginea rândurilor, bârnele
au fost prevăzute cu o adâncitură, care
permite accesul pe rând. Stranele din
navele laterale sau cele amplasate de-a
lungul zidurilor bisericilor sală, destina-
te bărbaţilor sau, pe alocuri, numai băr­
baţilor vârstnici, sunt adeseori prevăzute
cu speteze, pupitre, dar şi cu demarcări
pentru sprijinirea braţelor.
În secolul al XVI-lea, în oraşe s-a in-
stituit moda ca în biserici să fie amplasa-
te epitafuri în amintirea celor decedaţi.
Obiceiul a fost preluat şi în mediul rural,
astfel că, în destul de multe biserici gă­
sim epitafuri confecţionate din piatră sau
lemn. O formă târzie de omagiere a celor
trecuţi dincolo o reprezintă monumente-
le ridicate atât în biserici, cât şi în afa-
ra acestora în memoria victimelor celor
două mari conflagraţii mondiale ale sec.
XX. în numeroase localităţi, în interiorul
92
bisericilor au fost etalate steaguri, dona-
te de corporaţii, bresle sau de familii în
amintirea unor decedaţi.
De asemenea s-au păstrat câteva cris-
telnite şi clopote valoroase de la sfârşitul
secolului al XIV-lea şi din secolul al XV-
lea, toate turnate în bronz.
Printre cele mai vechi cristelniţe se
numără cele din Şaeş şi Mediaş care,
luând ca reper inscripţiile în majuscule
gotice de pe ele, trebuie să fi fost turnate
în secolul al XIV-lea. Pe la mijlocul se-
colului al XV-lea, la Sibiu, a fost activ
atelierul meşterului Leonhardus, de unde
provin, pe lângă cristelniţa turnată a bi-
sericii parohiale din Sibiu (1438), cea a
bisericii din Şeica Mică ( 1477), precum
şi şapte clopote din împrejurimile Sibiu-
lui, dintre care unul datează din 1429, iar
altul din 1430. Cristelniţe din vremurile
prereformatorice s-au păstrat şi la Alţâna
(1404, furată în 1996), Oaia, Brădeni şi
Sighişoara.
Cel mai vechi document în care este
atestată existenţa unei orgi la Sibiu, este
datat 1330, (L.7), iar magistrul Valentin
Kraus din Braşov aminteşte, într-o scri-
soare adresată umanistului vienez Con-
rad Celtes (1499), de o orgă în localitate
ce nu are egal. La Sighişoara, orga este
amintită în 1511, iar la Biertan, în 1526.
În 1568, la Bistriţa, vechea orgă a fost
înlocuită cu una nouă, compusă din mai
multe subansamb1uri, biserica din Hos-
man fiind înzestrată în 1594 cu un ase-
menea instrument, apoi Cincu, în 1616,
Merghindealul, în 1618, Moşna, în 1650,
iar Bălcaciu, în 1681. Dar, cele mai mul-
te localităţi au primit orgi abia la cumpă­
na dintre veacul al XVII-lea cu cel de-al
XVIII-lea. Cu puţine excepţii, acestea
au fost aşa-zisele "pozitive", un gen de
orgă mai mică. Un pozitiv de dinainte de
1750 s-a aflat până de curând la Veseud,
în timp ce pe tribuna sudică a bisericii
parohiale din Sibiu s-a păstrat unul fă-
urit de Johann Hahn în 1749. Alte orgi
vechi s-au păstrat la Păucişoara pe Târ-
nava Mică (recent datată 1697), la Vărd
(Joh. Hahn 1768), Reciu (Samuel Maetz,
după 1813), precum şi în alte localităţi.
Unul din cele mai vechi instrumente păs­
trate aproape în totalitatea sa, este orga
"cuib de rândunică", (Schwalbennestor-
gel), din Rupea (1726), urmată fiind de
cea din Dupuş (construită în intervalul
1730/31 de Georg Wachsmann) care, an-
terior a fost în proprietatea bisericii din
Biertan.
în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, arta construirii de orgi a fost
înfloritoare, aceasta datorându-se acti-
vităţii unor importanţi meşteri precum
Johannes Hahn ( 1712-1783), Johan-
nes Prause (1760-?), Johannes Hahn jr.
(1763- 1814) . Cel mai frumos exemplar
construit de Johannes Hahn este orga
din Mediaş (1755-56), iar alte opere ale
sale au existat sau mai există la Alţâna,
Bazna, Slimnic (1773), Cristian (1775),
ldiciu şi Răvăşel (1782). Cea mai mare
orgă a lui Johannes Hahn jr. s-a aflat în
biserica din Cisnădie ( 1794), căzând însă
pradă unui incendiu în 1943.
Johannes Prause, originar din Silezia,
a fost proprietarul unui atelier la Braşov.
Orgile construite de el se află la Râşnov
(1781), Codlea (1783), Târgu Mureş­
Biserica reformată din cetate (1787) -,
Richiş (1788), Homorod (1793) şi Bistri-
ţa (1795) . Dintre orgile amintite anterior,
cea din Bistriţa, prevăzută dintru început
cu două claviaturi şi pedale, este cea mai
mare.
Poate cel mai celebru constructor de
orgi din Transilvania este Samuel Joseph
Maetz (17 60-1826), al cărui atelier s-a
aflat la Biertan. 34 dintre instrumentele
construite de el sunt păstrate parţial sau
integral. Din punctul de vedere al tim-
brului, orgile lui Maetz nu se pot număra
printre cele pur baroce , maestrul fiind un
constructor aparţinând perioadei de tran-
ziţie, întrucât a încercat să realizeze noi-
le principii privind sonoritatea în cadrul
modului tradiţional de construcţie.
Printre contemporanii importanţi ai
lui Maetz se numără constructorii de
orgi bârseni Andreas Eitel (1747-1818),
Johann Thois (1769-1830) şi Petros
Gottlieb Schneider ( 1780-1850). O orgă
foarte frumoasă şi bine conservată a lui
Eitel se găseşte la Dacia (1815), iar ope-
re importante ale lui Thois sunt la Sânpe-
tru (1826) ş i Apold (1800). Merită men-
ţionaţi, de asemenea, meşterii Melchior
Aix (1760-1831) şi Johann Jakobus Au-
gustin. Orgile meşterului Carl Schneider
(1817 - 1875) din Braşov, construite pe
la mijlocul secolului al XIX-lea, se evi-
denţiază prin deosebita lor calitate. In-
strumentele sale, precum şi cele ale lui
Heinrich Maywald (1800-1853) s-au in-
spirat, fără îndoială, din opera celebrului
Cari August Buchholz, care, în 1839, a
construit orga bisericii din Braşov. Patru
din cele şapte opere cunoscute ale lui
Schneider sunt prevăzute cu două clavi-
aturi: Seleuş (1843/44) , Laslea (1844),
Agnita (1850/51) şi Livezile (1865).
Deşi au fost executate într-o manieră
conservatoare, orgile lui Wilhelm Hor-
biger (1839-1890), originar din Austria
şi stabilit la Sibiu, Joseph Nagy (1849-
1920), originar din Budapesta şi stabilit
la Braşov, precum şi ale lui Cari Hesse
(1808- 1880) din Viena, sunt de o cali-
tate excepţională, atât în ceea ce priveşte
execuţia, cât şi în ceea ce priveşte sune-
tul. Hesse a construit 114 de instrumen-
te, dintre care 15 în Transilvania.
Odată cu orgile firmei "Gebrtider
Rieger" (Fraţii Rieger) din Jligemdorf
s-a răspândit cutia cu suflu cu conuri ca
nou sistem în construirea orgilor. Instru-
mentul din Sebeş Alba din anul1898, cu
o cutie mecanică, precum şi cel al Biseri-
cii evanghelice din Scheii Braşovului , cu
93
o cutie pneumatică, sunt cele mai mari Frumuseţea ţi-a dăruit-o Dumnezeu, su- Petrus Gross , Thomas Ungar, Georgius Într-o inscripţie din Senereuş din se-
orgi Rieger ale bisericii evanghelice din fletul ţi
1-a dat diavolul. Cu ambele vei Kappes". colul al XVI-lea se pune întrebarea "si
România. aparţine diavolului. Johannes Brandt, re- O altă categorie de inscripţii o repre- deus nobiscum, qui contra nos?" (Dacă
fugiat din Sibiu în anul 1611") . La Vul- zintă strigătele după ajutor în vremuri Dumnezeu este cu noi, cine este împo-
can şi Archita inscripţiile reţin faptul că de restrişte. Din secolul al XV-lea da- triva noastră?). Deasupra unei uşi îngus-
"în 1611 satul a fost distrus" .... "numai tează următoarele inscripţii pe clopo- te din incinta din Valchid a fost plasat
INSCRI PŢII 5 persoane au rămas în viaţă", respec- te: "ihesus cristus hilf uns 1441" (Isu- următorul citat biblic din Matei 7, 13:
tiv "un incendiu devastator în 1748". Şi se Cristoase, ajută-ne 1441), "helf got "Gehet ein durch die enge Pforte, denn
cronica bisericii din Merghindeal, adusă maria berot. ao m. cccc1xx" (Doamne, die Pforte ist eng und der Weg ist sch-
Inscripţiile ne ajută să înţelegem ce li se la lumină în 1923, cu prilejul zugrăvi­ ajută-ne, Maica Domnului, sfătuieş­ mal, der zum Leben fiihrt. Matth. 7 ,13"
părea esenţial constructorilor şi proprie- fii bisericii, relatează despre lucrări de te-ne 1470), "maria bit dein kint vor (Intraţi prin poarta cea strâmtă; că largă
tarilor cetăţilor şi ne permit, într-o oare- reparaţii care s-au realizat în decursul uns" (Maica Domnului, roagă-te la fiul este poarta şi lată este calea care duce la
care măsură, să tragem concluzii despre secolelor: "Anno 1600/ ist dieses Got- tău pentru noi), "0 maria tuere plebem pieire, şi mulţi sunt cei care o află.), iar la
caracterul şi felul de a fi al acestora. teshaus von Michael Waida verwlistet/ busdanam" (Maica Domnului, ocroteş­ Codlea putem citi: "Es werden nicht alle,
În numeroase biserici găsim infor- Anno 1634 wieder verbessert worden/ te oamenii din Buzd). Pe un clopot din die zu Dir sagen: Herr, Herr, ins Him-
maţii lapidare în limba latină sau ger- Anno 1732 abermals verbessertl Anno Bod se găseşte inscripţia: "ihesus ma- melreich kommen. Johannes Stolz Anno
mană despre edificiu şi realizatorii săi; 1773 eine vollig neue Verbesserung/ ria. hilf. uns. avs. al1er. not. vnd. sant. 1702 die 5 August Tomas Gross, Simon
formula cea mai simplă o păstrează glticklich vollendet und Anno 1803 stoc- nicolas. hilf heilig mvter. snot. ana. sel- Playger - mitt Meister. (Nu toţi care stri-
biserica din Şeica Mică, unde s-a con- katiert worden." (anul 1600/această casă bdryt. 1.5.1.3." (Isuse şi Maica Domnu- gă , Doamne, Doamne vor intra în Împă­
semnat: "construit 1421 , reparat 1677 a domnului a fost devastată de voievo- lui , ajutaţi-ne la orice necaz şi Sf. Ni- răţia cerului Johannes Stolz anul 1702 5
şi 1761 -mici reparaţii 1840 şi 1869". dul Mihai/în anul 1634 a fost reparată colae ajută-ne Maică sfântă la nevoie, august Tomas Gross, Simon Playger, cu
La Cloaşterf s-a păstrat o inscripţie din din nou/anul 1732 reparată din nou/anul Ana Selbdritt ajută-ne) , iar la Alma Vii toţii meşteri)".
1524, în care este menţionat şi numele 1773 reparaţii totale/finalizate cu succes "o got perot maria hilf vns avs not, das Sunt rare cazurile când slovele expri-
maestrului constructor: "1524 hec struc- 1803 prevăzută cu stucaturi). ich heit pegin das ein guet" (Dumne- mă înţelepciuni cu privire la ţărani. Un
tura finita est Per me mum [muratorem] Deseori, în inscripţii apare rugăciu­ zeule şi Maica Domnului ajutaţi-ne să asemenea exemplu este totuşi atestat la
Stephanu[s] ungar: Schesestur" ("1524 a nea pentru pace, adresată divinităţii. Cele scăpăm de acest necaz , şi ca ceea ce în- Meşendorf: "Diesen Stand bat Gott gee-
fost finalizată construcţia de către mine, mai des întâlnite inscripţii pe clopotele cepem astăzi să fie bine făcut). "Turnul hrt/Weil er Kaiser, Konig und Land er-
Stephan Ungar din Sighişoara"). La Caţa din perioada de dinaintea Reformei au preotului" din Caţa, datând din secolul năhrt/ Drum geschiehts zu Gottes Ehren.
şi Homorod se ·cunosc inscripţii latine următorul conţinut: "0 rex gloriae veni al XVII-lea, poartă inscripţia cu urmă­ 1765" (Această categorie este preţuită de
pe turnuri, inscripţii care atestă ridicarea cum pace, O rex gloriae veni nobis cum torul conţinut: "Herr neige dich doch Dumnezeu/ deoarece îl hrăneşte pe îm-
acestora în a doua jumătate a secolului pace, O rex gloriae, ihesu christe, veni wieder zu uns und sey deinen Knechten părat, pe rege şi ţara/ De aceea se face
al XVII-lea. Inscripţia de pe "turnul pre- cum pace". Astfel de inscripţii se găsesc gnădig." (Doamne apleacă-te din nou spre slava lui Dumnezeu). Inscripţia de
otului" din Caţa este următoarea: "Pro- însă şi pe clădiri. La Viscri s-a păstrat o spre noi şi îndură-te de robii tăi). pe strana din corul bisericii din Băgaciu
pugnaculum hoc errectum est existente inscripţie din 1630, în care se afirmă că O altă categorie de maxime expri- se constituie într-un elogiu al înţelep­
pastore Langio Andrea 1676" ("Acest nimic nu e mai important decât pacea, iar mă încrederea şi credinţa în Dumnezeu ciunii "lch pin eyn Fogel und heys dy
turn a fost construit în vremea preotului pe timp de pace oamenii să se gândeas- "Vivax in solo fundata ecclesia Christo Ayl und ver mych hasset den schent die
Andreas Lang." (L. 38/7). că la război şi invers "Der Frieden das verbo audax sua sceptra vibrat plutonia Payl. 1533" (Sunt o pasăre şi mă numesc
Alte inscripţii reflectă în propozi- allerbeste der Sachen. Im Frieden moget vincens. Mt. 16,18, 1722" (L. 38 , Dea- bufniţă. Cine mă urăşte să se îmbolnă­
ţii scurte evenimente istorice sau redau ihr an den Krieg und im Krieg an den lul Frumos). La Aţel şi Motiş s-a recurs vească de ciumă. 1533), strana fiind con-
judecăţi ale contemporanilor. Astfel s-a Frieden denken. Aufgebaut 1630" (L. 38 la deviza lui Luther "Ein feste Burg ist fecţionată în atelierul renumitului meşter
întâmplat la Slimnic, unde se poate citi: Viscri), iar la Senereuş aceeaşi înţelep­ unser Gott" , (o cetate puternică este ebenist Johannes Reichmuth din Sighi-
"Bâtori Gabor terror patriae pulchritudi- ciune este exprimată într-o formă uşor Dumnezeul nostru), în timp ce deviza şoara. Merită amintite şi două propoziţii
nem, Deus animum diabolus tibi de- modificată: "quam beata res publica, o îndrăgită după Reformă a fost: "verbum din turnul nordic al cetăţii bisericeşti din
dit cuin ambis diaboli eneris, Johannes quam felix comrnunitatis, que temporae dornini manet in aeternum" (Cuvântul Buneşti "Non operantur malum qui in
Brandt, cibiniensis fugitivus. Anno pacis considerat bello. Pastore existente lui Dumnezeu este etern), ea apărând pe virtutis ambulant" (Cel virtuos nu face
1611" ("Gabriel Bâthory, spaima patriei. Michaele sixto Anno DDDLIII. Seniores numeroase clopote, altare şi amvoane. niciun rău) şi "Die Geillel macht Strie-

94 95
 men, aber ein boses Maul zerschmettert
alle" (Biciul lasă urme, dar o gură slobo-
dă distruge tot).
Uşa turnului de apărare din Dealul
Frumos poartă următoarea inscripţie din
1820, alături de un paznic desenat sche-
matic: "Hier steh ich auf der Wacht jeder
nehme sich in acht, gehet nicht herein
zum Rauben, ihr darft euch auch nicht
trauen, nimmt euch gefangen und wird
euch auch erhangen" (Aici veghez eu,
aşa că aveţi de grijă, nu intraţi să furaţi,
căci cel care e prins va fi spânzurat).
Această ameninţare nu trebuie privită ca
o glumă, căci, în 1669, la Homorod este
consemnat cazul unei femei, "Hoimes
Mertenin", care a fost spânzurată, întru-
cât sustrăsese din lada zăvorîtă a unei
consătence, ladă păstrată în cetatea bise-
ricească, suma de 100 de galbeni precum
şi multe rufe (Arhiva 37/142).
Inscripţii mai recente se referă în ge-
neral la obiecte donate în amintirea unor
decedaţi, fiind adesea prevăzute şi cu ci-
tate biblice.
PROTECŢIA CETĂŢI LOR
BISERICEŞTI
Dacă aruncăm astăzi o pnvrre asupra
relaţiei comunitate-cetate bisericească,
ne dăm seama că în ciuda schimbărilor
radicale politice şi sociale suferite de sa-
tul săsesc în ultimii o sută de ani, acolo
unde mai există o comunitate evangheli-
că, identificarea cu cetatea bisericească
mai are loc în mare măsură. Acest fapt
se reflectă cel mai bine în încercările de
conservare a acestor monumente. Chiar
şi în comunele în care de mulţi ani nu
mai există un preot, se cheltuiesc sume
apreciabile pentru întreţinerea cetăţii bi-
sericeşti. Se pare că descreşterea nume-
g6
rică a comunităţilor,un proces datorat
migrării spre oraşe şi emigrării în stră­
inătate, a făcut ca pentru cei rămaşi în
localitate să sporească valoarea acestor
monumente, privite ca un ultim punct
de referinţă într-o lume total schimbată.
Dar chiar şi cei care trăiesc la oraş sau
în străinătate au păstrat vie legătura cu
satul natal şi cu cetatea bisericească, le-
gătură ce se manifestă prin sejururi pre-
lungite, prin donaţii şi alte ajutoare, da-
torate, poate, unui complex de vinovăţie
generat de părăsirea locurilor de baştină.
Toate acestea se constituie adesea în im-
pulsuri pentru lucrări de reparaţii şi de
renovare a monumentelor.
La începutul secolului al XVIII-lea,
după încheierea războiului curutiJor,
cetăţile bisericeşti şi-au pierdut funcţia
strategică, întrucât apărarea ţării deveni-
se sarcina exclusivă a armatei imperia-
le. În ciuda acestui fapt, construcţiile de
apărare au fost întreţinute pe mai depar-
te, şi în unele cazuri au fost chiarînnoite.
Astfel, în 1784, la Homorod s-a construit
un nou drum de strajă, a cărui lipsă de
funcţionalitate reiese şi din aceea că dru-
murile de patrulare nu corespund gurilor
de tragere din zid. O situaţie similară se
găseşte şi în sectorul sudic al incintei din
Moşna, iar un al treilea exemplu îl con-
stituie Tâmăvioara, o localitate în care,
în secolul al XVIII-lea, a fost construită
o incintă cu metereze. (L. 38, Tâmăvioa­
ra). Am comite o eroare dacă am încerca
să privim aceste manifestări în lumina
istorismului sfârşitului de secol XIX ori
al romantismului cetăţilor, caracteristric
pentru această perioadă. Motivaţia pen-
tru executarea unor astfel de construcţii
trebuie căutată în identificarea sătenilor
cu cetatea lor, nu numai cu biserica. Saşii
simţeau că cetăţile reprezintă identitatea
lor, fapt care explică păstrarea unui nu-
măr atât de mare de astfel de monumente
în Transilvania. Spre deosebire de oraşe,
unde luminatul secol al XIX-lea a pus
capăt existenţei complexelor de apărare
medievale - numai la Sibiu în a doua ju-
mătate a secolului au fost demolate 40
de turnuri - mediul rural a fost mai con-
servator. Preotul din Rodbav, spre exem-
plu, a reuşit în 1834 printr-un şiretlic să
determine presbiteriul să consimtă la de-
molarea corului romanic al bisericii şi a
unui turn de apărare. Ţăranii îşi motivau
poziţia reticientă prin aceea că invocau
calitatea mai slabă a noilor construcţii.
Conflictul dintre atitudinea motivată
artistic şi estetic a restauratorilor şi cea
motivată sentimental a ţăranilor persistă
şi în vremurile noastre. Acesta a devenit
manifest atunci când, în timpul lucrări­
lor de restaurare Ia unele altare, au fost
îndepărtate adaosuri şi intervenţii ul-
terioare, inferioare din punct de vedere
calitativ, fapt dezaprobat de proprietarii
acestora (Tătârlaua, Fişer, Cincu). Ar fi
prea simplist să se vorbească numai de
conservatorismul ţăranilor, care, desi-
gur, nu pot aduce argumente de ordin
estetic. în ciuda acestui fapt, relaţia sen-
timentală, identificarea proprietarilor cu
un monument arhitectonic sau artistic
constituie o premisă mai eficace - dacă
nu chiar unica - pentru conservarea lui
decât orice teorie estetică. Această aser-
ţiune şi-a dovedit valabilitatea şi în acele
locuri unde comunitatea a pierdut ceta-
tea bisericească, aşa cum s-a întâmplat
la Drăuşeni, unde, în ciuda eforturilor
depuse de Direcţia Monumentelor Isto-
rice, decăderea edificiului nu a putut fi
stopată. în mod similar s-a întâmplat şi
cu cetăţile bisericeşti din Transilvania de
nord, unde monumentele au fost preluate
în ultimuile decenii de comunităţile orto-
doxe, comunităţi care au avut nevoie de
o perioadă de timp pentru a se identifica
cu aceste construcţii medievale.
Printre cetăţile bisericeşti care au dis-
părut cu totul în secolul al XIX-lea şi a
căror prezenţă nu mai poate fi demons-
trată decât prin intermediul reprezentă­
rilor vechi se numără cele din Hălchiu,
Amnaş, Jibert, Ludoş , Lovnic, Blăjel şi
Prod, iar printre cele la care numai bise-
rica a fost demolată şi reconstruită, cele
din Senereuş, Apoldu de Sus, Şona şi
Criţ. În alte cazuri precum Şoarş, Şura
Mică, Şura Mare, Vărd, Şomartin, Ho-
ghilag, Viişoara şi Teaca s-a renunţat nu-
mai la incintă.
Lucrări privind protecţia cetăţilor
bisericeşti în accepţiune actuală au fost
demarate abia după Primul Război Mon-
dial. Astfel, sub îndrumarea arhitectului
Hermann Phleps, la sfârşitul anilor 1930
şi primii ani ai deceniului cinci, la Bier-
tan a fost reînnoit acoperişul, iar la Viscri
au fost restaurate bastioanele. De la sfâr-
şitul anilor 50, la multe cetăţi bisericeşti
au fost efectuate lucrări de reparaţii şi
de restaurare. Printre cele mai importan-
te astfel de lucrări se numără refacerea
ansamblului de la Prejmer (1960-1970),
refacere finanţată parţial de stat şi parţial
de comunitate, şi îndrumată de Direcţia
Monumentelor Istorice. Trebuie menţio­
nate, de asemenea, lucrări de mare an-
vergură la cetatea bisericească din Medi-
aş ( 1972-1986), restaurările din iniţiativa
statului la Sebeş Alba (1961-1964), Câl-
nic (1961-1964), Cricău (1966-1968),
Rodbav (1965-1973) precum şi la Bi-
serica Neagră din Braşov ( 1964-1977,
1978-1999). Alături de acestea, comune-
le Valea Viilor, Viscri, Hărman, Băgaciu
ş.a. au fost substanţial sprijinite de stat
în acţiunile lor de conservare a cetăţilor
bisericeşti .
În numeroase comune s-au realizat
în anii 70, mai ales după cutremurul din
1977, lucrări substanţiale din mijloace
proprii sau din fondurile Bisericii Evan-
ghelice din România. Am ocupa prea
mult spaţiu dacă le-am enumera pe toa-
te, fapt pentru care amintim doar câteva:
97
 Cincu, Dealul Frumos, Şomartin, Cris-
tian/Sb., Şura Mare, Ghimbav şi Caţa.
Din felul în care funcţionează astăzi
un şantier la cetăţile bisericeşti se pot
trage anumite concluzii referitoare la
modul în care acestea au funcţionat în
trecut, deoarece numeroase aspecte se
realizează şi astăzi aşa cum erau făcute
în urmă cu patru sau cinci sute de ani.
Prima problemă cu care acestea se con-
fruntă este aceea a procurării fondurilor.
Sumele mici, în genere de 5-10 guldeni,
plătite parohiilor pe la 1500 de Magis-
tratul Sibiului, instanţa superioară a pro-
vinciei Sibiului a celor Şapte Scaune, în
vederea fortificării bisericilor, stârnesc
mirare. Dar, raportate la puterea de cum-
părare, aceste sume sunt comparabile cu
cele plătite în ultimele decenii de Con-
sistoriul Superior al Bisericii Evangheli-
ce pentru lucrările de reparaţii. Explica-
ţia folosirii unor mijloace financiare atât
de reduse în trecut şi în prezent rezidă în
aceea că cetatea bisericească a fost con-
struită precum casa proprie, prin munca
întregii comunităţi, şi tot aşa au fost re-
parate, până la emigrarea comunităţilor
săseşti. Atunci, ca şi acum, banii erau ne-
cesari pentru materiale şi retribuţia şefu­
lui de şantier. Bineînţeles că şi Ia sfârşitul
secolului al XV-lea proiecte ambiţioase,
precum construirea bisericilor din Cristi-
an şi Moşna de către celebrul meşter An-
dreas Lapicida din Sibiu, care a executat
fiecare dintre cele două obiective contra
sumei de 400 de guldeni, au fost destul
de costisitoare. Sumele respective însă
nu au fost puse la dispoziţia acestor loca-
lităţi de un for superior foarte econom.
Dacă facem abstracţie de electricieni,
pe şantierul unei cetăţi bisericeşti se în-
tâlnesc astăzi ca şi în trecut zidari şi dul-
Fig. 1/28. Cetatea bisericească din Cristian/Sb., vedere dinspre sud, fotografie istorică din mapa Sigerus
(Lit.66).
gheri. În cele ce urmează schiţăm tabloul
traseului profesional şi al muncii unui zi-
dar care a participat într-un post de con-
ducere la numeroase restaurări de cetăţi
98
bisericeşti în deceniile 8 şi 9 ale seco-
lului trecut, biografia acestuia fiind una
emblematică. Originar dintr-un sat din
zona Mediaşului, după absolvirea şcolii
generale a învăţat meseria de zidar într-
un combinat pentru construcţii industri-
ale şi de locuit din Mediaş. Apoi a lucrat
pe şantiere ale Direcţiei Monumentelor
Istorice, unde a învăţat şi meseria de pie-
trar, însuşindu-şi, de asemenea cunoştin­
ţe din meseriile de fierar betonist, fierar,
tinichigiu şi stucator. Simţul său înnăscut
pentru ceea ce este construit a făcut ca
în ciuda dificultăţilor de ordin verbal, să
înveţe ceea ce era esenţial în aceste me-
serii. Cu o vechime de apoximativ zece
ani pe şantiere mari, a executat, în regie
proprie lucrări la biserici şi cetăţi bise-
riceşti, printre care se numără ancorări
de nervuri de bolţi gotice, amplasarea de
centuri de beton armat la turnuri ame-
ninţate de prăbuşire, lucrări de pietrar
la portaluri şi ancadramente de ferestre,
instalaţii de paratrăsnet la turnuri, de pa-
razăpezi, tencuieli cu mortar după reţete
speciale, drenaje, subzidiri de fundaţii
- practic toate lucrările executate pe un
şantier de restaurare, mai puţin lucrări la
lernnăria şarpantei acoperişurilor şi lu-
crări de tâmplărie pentru construcţie.
În mod similar putem să ne imaginăm
traseul unui băiat talentat din mediul ru-
ral din secolul al XV-lea, venind din tra-
diţia constructivă a satului săsesc. Şi în
acele vremuri au existat marile şantiere
ale bisericilor parohiale urbane, unde
se putea învăţa meseria de constructor
la nivelul tehnicii celei mai avansate a
timpului. Ca meseriaş gata format şi cu-
noscând modul de lucru de la sat, se în-
torcea acasă, punând cunoştinţele sale la
dispoziţia comunităţii rurale. De meseri-
aşul din mediul urban îl deosebea multi-
lateralitatea şi lipsa specializării, acestea
coroborându-se cu înţelegerea intuitivă,
empirică a activităţii constructive. În
99
documentele sumare în care se găsesc
informaţii despre meşterii constructori
şi despre meseriaşi, sunt menţionaţi, pe
lângă deja amintitii Andreas Lapicida şi
Stephan Ungar, patru dulgheri, Syfried
de Krakko/Cricău, J akob de WeiBenburg/
Alba Iulia, Herbord de Urwegen/Gârbo-
va şi Henc de Kelling/Câlnic, care, con-
form unui contract din anull291 au exe-
cutat acoperişul catedralei din Alba Iulia
(L. 73/179). În ziua de azi ca şi în Evul
Mediu există sate în care predomină o
anume meserie din domeniul construcţii­
lor. Astfel, în Transilvania dulgherii buni
veneau din Tumişor, Cristian şi din loca-
lităţile din zona Sebeşului (Unterwald),
zidarii din zona Tâmavelor, iar pietrarii
din împrejurimile Clujului.
(ONSI DE RAŢII FINALE
Toate avatarurile secolului XX, înce-
pând cu perioada fascistă, cu înrolarea
tinerilor în Waffen-SS, dar mai ales anii
comunismului, care au debutat cu depor-
tarea tuturor germanilor apţi de muncă în
URSS, confiscarea proprietăţilor şi eva-
cuările, procesele îndreptate împotriva
personalităţilor săseşti, până la comunis-
mul naţionalist al lui Ceauşescu au dus
la înstrăinarea saşilor transilvăneni faţă
de situaţia social-politică din România.
Acest proces a fost potentat de încura-
jarea emigrării în deceniile al optulea
şi al nouălea ai secolului XX de către
Republica Federală a Germaniei, fapt
care, după 1989 a dus la o avalanşă a
emigrării. În numeroase sate săseşti nu
mai trăiesc decât foarte puţini germani
şi aceştia cu vârste înaintate, oameni de
care se ocupă, după posibilităţi, biserica
evanghelică şi instituţiile ei diaconice.
Aderarea României la Uniunea Euro-
peană la 1 ianuarie 2007 a creat, datorită
100
posibilităţii circulaţiei libere a persoane-
lor şi bunurilor, premisele unei vieţi noi
în România şi implicit în Transilvania,
dar astăzi încă nu se poate vorbi despre
o dezvoltare economică generală în sate-
le săseşti şi orientată spre viitor aşa cum
s-a întâmplat în istoria lor de peste 800
de ani.
Cu toate că cetăţile bisericeşti sunt
protejate prin legislaţia în vigoare, sa-
tele cărora le aparţin sunt caracterizate
de degradare continuă sau de ridicarea
unor construcţii noi, străine în contextul
urbanistic existent, câteodată adevărate
orori din punct de vedere arhitectural.
Iniţiative din străinătate de după 1989,
fie ele din partea unor fundaţii, socie-
tăţi sau angajament particular, rareori
depăşesc stadiul unei existente de nişă.
Experienţa ultimilor ani ne-a învăţat că
străinii adesea au nevoie de mai mul- Fig.l/29. Cetatea bisericească din Viscri, vedere dinspre sud, fotografie istorică din mapa Sigerus (Lit.66).
ţi ani până reuşesc să se acomodeze cu
problema sensibilă a relaţiilor sociale în de prudenţă în elaborarea unor proiec- avea suficientă înţelegere pentru loca-
satele transilvănene, precum şi cu men- te de restaurare de anvergură, întrucât litatea dezvoltată în decursul istoriei.
talităţile locului, adaptându-şi munca la domeniul a rămas descoperit mulţi ani, Atâta timp cât aceast deziderat nu este
aceste coordonate. Pentru o Europă, în deoarece în 1977, din ordinul lui Cea- atins, cuvântul de ordine trebuie să fie
mare parte secularizată, este dificil să în- uşescu, a fost desfiinţată Direcţia şi re- mobilizarea tuturor forţelor disponibile
ţeleagă universul determinat de religie a spectiv Comisia Monumentelor Istori- în vederea păstrării substanţei istorice şi
satului săsesc de altă dată şi rolul cetăţii ce. La şantierele care au pregătit Sibiul efectuarea lucrărilor de maximă necesi-
bisericeşti. Cel mai mic numitor comun pentru statutul său de capitală culturală tate, iar viitorul acestui peisaj cultural şi
îl constituie însă valoarea lor artistică europeană 2007, de cele mai multe ori a monumentelor sale să rămână în grija
şi implicit turistică, valori care, prin di- a prevalat aspectul financiar, sau altfel dezvoltării locale şi globale. În decursul
mensiunea lor financiară, fac ca ele să fie spus, protecţia monumentelor a fost de- istoriei saşilor şi a monumentelor lor
importante şi pentru locuitorii de azi, în gradată la o activitate lucrativă. Aceasta culturale au existat destule situaţii ce pă­
majoritate români şi romi. înseamnă că în numeroase cazuri păstra­ reau, din perspectivă umană, fără ieşire,
Astfel, peisajul cultural transilvă­ rea substanţei originale a fost sacrificată dar privind înapoi, scenariile apocalipti-
nean, modelat de saşi, poate avea o în favoarea interesului financiar şi a unor ce şi prognozele "înţelepţilor de ocazie"
soartă similară cu oaze de locuire rura- lucrări executate superficial şi fără res- s-au adeverit rareori.
lă medievală din Provence, Toscana sau pectul necesar faţă de martori ai istoriei. în trecut s-a atras atenţia asupra fap-
Ţara Galilor. Acestea s-au depopulat la Privit din această perspectivă , interven- tului că biserici întărite şi incinte forti-
începutul secolului XX, odată cu indus- ţiile minore, menite a opri degradarea ficate au fost răspândite în Evul Mediu
trializarea, atunci când locuitorii lor s-au naturală, sunt de preferat unor restaurări în întreaga Europă. Studii monografice
stabilit în oraşe, iar apoi au fost redesco- neprofesionale şi în general foarte cos- mai noi şi mai vechi referitoare la di-
perite în autenticitatea lor. tisitoare. ferite regiuni ale continentului tratează
Având în vedere atenţia acordată pa- Rămâne deschisă întrebarea dacă despre tipuri diferite de cetăţi bisericeşti
trimoniului în zilele noastre, este nevoie cei care s-au stabilit în satele săseşti vor şi biserici fortificate în Turingia, Dane-
101
 marca, Schleswig-Holstein, sudul Fran- Philosophie, Natur- und Humanwissen-
ţei, Slovenia, Stiria şi Austria Inferioară schaften, Munchen 1981).
(L. 12, 19, 36, 40, 45 ş. a.). Numeroa- Privită din această perspectivă, în
se fortificaţii ale bisericilor au încetat evoluţia cetăţilor bisericeşti din secolul
să mai existe după dispariţia pericolu- al Xlll-lea până în secolul al XVI-lea se
lui împotriva căruia au fost ridicate. În remarcă o dezvoltare de la forme simple
mod similar se poate să se fi întâmplat la unele complexe. Bazilica romanică ,
şi cu fortificaţiile bisericilor construite ea însăşi o operă de artă, a fost încon-
de saşi în primele secole de colonizare, jurată de o incintă , care nu trebuia să
din care nu s-au mai păstrat decât urme armonizeze cu construcţia principală,
arheologice. Dacă cetăţile bisericeşti ale întrucât singura funcţiune era aceea de a
secolului al XV-lea ar fi fost numai con- proteja curtea bisericii. Întreaga atenţie,
strucţii utilitare, probabil că ar fi fost de- din punct de vedere artistic, era îndrep-
molate după ce îşi pierduseră funcţia de tată asupra bisericii şi asupra turnului
apărare. Pe lângă funcţia medievală de acesteia. Acest tip de dezvoltare a fost
apărare, aceste cetăţi mai posedă două continuat şi la bisericile gotice până în
dimensiuni care depăşesc utilitarul pur secolul al XV-lea, să ne gândim numai
şi anume: au fost privite de constructorii Ia bogata ornamentaţie a bisericilor din
lor ca opere de artă şi totodată ca repre- Richiş, Băgaciu,Aţel şi Curciu . În cadrul
zentare a unei vieţi comunitare cu a pu- susţinutei activităţi de construcţie în ca-
ternică conştiinţă de sine. Considerăm că drul şantierelor cetăţilor bisericeşti din
datorită acestor două dimensiuni aceste secolele al XV-lea şi al XVI-lea, intere-
monumente îşi datorează existenţa până sul estetic se mută de la biserică la bise-
în ziua de azi. rica fortificată, aceasta însă fără a neglija
Vorbeam, la început, despre emo- funcţia ei de apărare. Părţile care vor for-
tia trăită de mulţi vizitatori atunci când ma melodia armonioasă nu mai sunt ca
privesc un asemenea monument, emoţie până la această dată numai coloane, arce,
produsă, în parte, de calităţile sale esteti- portaluri, ferestre şi capiteluri, ci turnuri,
ce. Pot fi acestea descrise mai amănunţit? acoperişuri , maşiculiuri, guri de păcură,
Să pornim de la definiţia antică a frumo- ziduri şi drumuri de strajă, amplasate ar-
sului, care ne învaţă că armonia se naşte monios unele faţă de altele, faţă de ceta-
din consonanţa părţilor, precum şi a aces- tea bisericească ca întreg şi faţă de sat în
tora cu întregul, aşa cum se întâmplă de totalitatea sa. Această polifonie este din
pildă în muzică, unde sunetele formează punct de vedere estetic superioară celei a
părţile, iar melodia, întregul. Permiteţi­ bisericilor fortificate mai vechi.
mi un mic excurs legat de conceptul Pentru a exemplifica afirmaţia de
frumosului . Werner Heisenberg pleacă mai sus ne referim la cetăţile bisericeşti
de la două definiţii antice ale frumosu- din Prejmer şi Valea Viilor. La Prejmer,
lui: pentru Pitagora, frumosul înseamnă unde cetatea bisericească reprezintă de-
consonanta părţilor, precum şi a acesto- săvârşirea tipului mai vechi de biserică
ra cu întregul, iar pentru Plotin reflecta- nefortificată cu incintă puternică, cele
rea strălucirii veşnice a acelui "Unu" în două elemente, biserica şi incinta, nu
manifestarea sa materială (Werner Hei- se află într-o relaţie estetică reciprocă,
senberg, "Von der Bedeutung des Scho- astfel că între ele nu există un raport de
nen in der exak:ten Naturwissenschaft", ordin estetic. Ceea ce impresionează la
în: Lust am Denken, ein Lesebuch aus această cetate sunt elementele puternice
102
de apărare , accesul prin coridoare boltite cetăţile bisericeşti. Putem să le punem în
cu arcade, curtea de intrare în formă de relaţie cu meşterul constructor din Evul
barbacană puternic fortificată şi boltiri- Mediu, al cărui parcurs l-am schiţat mai
le întunecoase de acces în curtea biseri- sus. Pregătirea sa a fost cea a unui dile-
cii precum şi biserica în sine. În ciuda tant cu multe lacune, dar contactul cu co-
faptului că părţile, luate separat, sunt de munitatea a fost nemijlocit, el fiind astfel
calitate excepţională, ele nu sunt armo- capabil să exprime în operele sale sen-
nizate între ele, putând fiecare în parte să timentele manifeste şi ascunse ale aces-
impresioneze în specificul său din punct teia, precum şi gândurile ei dominante,
de vedere estetic. devenind interpretul voinţei comunităţii
Spre deosebire de Prejmer, la Valea rurale.
Viilor aspectul integral este determinat În acelaşi timp, şi elementele deco-
de armonia dintre turnul suplu de vest şi rative ale bisericii şi ale mobilierului,
corul masiv supraînălţat, care se ridică regăsite la portaluri, ferestre, amvoane,
deasupra incintei cu cele patru turnuri altare, fresce, strane, epitafuri, orgi, de-
ale ei. Cetatea bisericească este cap de monstrează faptul că locuitorii unui sat
perspectivă pentru trei străzi şi, totodată priveau biserica şi cetatea drept locul
domină peisajul acoperişurilor satului. prin excelenţă al activităţii artistice.
Nu numai compoziţia întregului ansam- Cea de-a doua dimensiune, auto-re-
blu este determinată estetic , ci şi detaliile prezentarea comunităţilor rurale săseşti,
precum contraforturile turnului de vest poate fi, de asemenea, descifrată în evo-
care, subţiindu-se în sus, schimbând ori- luţia cetăţilor bisericeşti din intervalul
entarea cu 45°, conferă turnului o înfăţi­ cuprins între secolele al XIII-lea şi al
şare vie, mişcată cu reale calităţi estetice. XVII-lea. Structurii simple a satului din
Faptul că în cazul acestei cetăţi s-a urmă­ timpul aşezării, atunci când funcţia de
rit în mod expres crearea unei opere de conducere a comunităţii îi revenea unui
artă reiese şi din faptul că la acelaşi turn greav, îi corespundea biserica cu tribună
de vest gurile de turnare, prin poziţia lor, vestică şi turn, înconjurată de o incintă
se anulează reciproc din punctul de vede- simplă. Apariţia unor structuri sociale
re al tehnicii de apărare. Părţile compo- predemocratice, cooperatiste în decursul
nente ale acestei cetăţi bisericeşti nu sunt a trei secole, un proces care a avut loc
nici din punctul de vedere al materialului în paralel cu cristalizarea conştiinţei de
de construcţie- pereţii sunt construiţi din sine a comunităţilor, îşi găseşte expresia
cărămidă, iar ancadramentele ferestrelor în monumentele complexe din secolele
şi ale uşilor din piatră sunt prevăzute cu al XV-lea şi al XVI-lea, aşa cum s-au
puţine elemente decorative - şi nici din construit de pildă la Biertan, Moşna,
cel al execuţiei de calitate deosebită. În Valchid, Archita, Agnita, Alma Vii, Şe­
ciuda acestui fapt, concepţia estetică ica Mică, Richiş, Homorod, Roadeş,
care a stat la baza edificării acestui mo- Hărman şi Cristian. Considerăm că până
nument 1-a determinat pe istoricul de artă în prezent s-a pus prea puţin accentul
George Oprescu să afirme că dintre toate pe această dimensiune a cetăţilor biseri-
monumentele similare, acesta 1-a impre- ceşti, or, tocmai ea explică diferenţa faţă
sionat cel mai mult. Probabil că tocmai de construcţii similare din alte părţi ale
"amestecul de primitivism şi de sensi- Europei.
bilitate artistică rafinată" (L. 531128) ne Părerea unor străini poate şi ea contri-
impresionează astăzi în mod deosebit la bui la o mai bună înţelegere a fenomenu-
103
lui .,cetate bisericească". Astfel călătorul
englez, Charles Boner, pe care l-am mai
citat în paginile lucrării, scria în anii şai­
zeci ai secolului al XIX-lea următoarele:
"Aceste biserici fortificate sunt monu-
mente cu care ar trebui să se mândrească
saşii! Stau mărturie, asemenea obelis-
curilor şi arcurilor de triumf, curajului,
sacrificiului şi energiei strămoşilor lor,
aceşti simpli ţărani" (L. 9/207).
Orizontul de mentalitate specific
saşilor ardeleni, care a generat cetăţile
bisericeşti, este formulat de Lucian
Blaga astfel: " ...de vreo opt sute de ani
saxonul din Ardeal, transplantat de un-
deva de pe malurile Rinului, îşi înalţă în
peisajul ardelenesc rosturile culturale şi
cetăţeneşti, sobre şi ca de piatra, în spi-
ritul nealterat al spatiului său gotic, de
ieri şi de todeauna. Sămânţa permanentă
a acestui duh, saxonul a adus-o cu sine
de aiurea şi o păstrează cufundată în râul
sângelui sau, precum aurul miraculos
în matca legendarului fluviu." (Lucian
Blaga, Trilogia Culturii, Ed. Minerva
Bucureşti 1985/200).
Pentru George Oprescu cetăţile bi-
sericeşti constituiau " ... una dintre cele
mai uimitoare realizări constructive din
timpul feudalismului ..." şi " ... dacă ana-
lizăm îndeaproape aceste monumente şi
studiem istoria apariţiei lor, ni se clari-
fică nu numai probleme artistice, ci şi
complicate întrebări de ordin istoric şi
de istorie socială. Bisericile fortificate nu
reprezintă un fenomen specific transil-
vănean. Asemenea constructii se găsesc
răzleţit şi în alte ţări europene. Dar, nică­
ieri aceste construcţii de apărare, născute
dintr-o necesitate stringentă, în condiţiile
unor ameninţări de secole, nu au căpătat
asemenea dimensiuni, nicăieri nu găsim
combinaţii atât de pline de spirit ca în
Transilvania" (L. 53/5).
Literatura de specialitate săsească
abundă în judecăţi de valoare despre
104
cetăţile bisericeşti . Astfel, în 1666, Jo-
hann Troster scria " ...căci se obişnuieşte
ca în toată ţara bisericile din târguri şi
sate să fie aproape în totalitate constru-
ite precum castelele, cu turnuri, şanţuri
cu apă, bastioane, incinte şi prevăzute cu
suficiente arme. Cu acestea se învecinea-
ză casa parohială, minunată, spaţioasă,
adesea împrejmuită cu ziduri de apărare,
căreia îi este alipită şi şcoala" (L. 72). în
opinia lui Friedrich Teutsch cetatea bise-
ricească era "proprietatea comună, ase-
menea ogorului, pe care şi-1 împărţiseră.
Toţi munciseră la ea şi pe toţi îi apăra.
Nu există un simbol mai frumos al liber-
tăţilor comunităţilor decât aceste cetăţi
ţărăneşti" (L. 68/11122).
în 2005, cu prilejul deschiderii unei
expoziţii de fotografie pe tema cetăţilor
bisericeşti din Transilvania la Centrul de
Dialog şi Cultură Friedricb Teutsch al
Bisericii Evanghelice C. A. din Româ-
nia, Paul Philippi contribuie, în cuvântul
său introductiv, în mod decisiv la înţele­
gerea acestor monumente. Istoricul afir-
ma: " ... de aceea nu trebuie să ne mire
faptul că tânăra generaţie citează aceste
construcţii în contextul unei mentalităţi a
cetăţii bisericeşti, mentalitate îndeobşte
interpretată având o conotaţie negativă,
ca ideologie a apărării şi a închiderii faţă
de alţii. Doresc să afirm că acest mod
de abordare ocoleşte tocmai esenţialul,
fiind, de aceea, greşit. Cu siguranţă, zi-
durile aveau menirea de a-i apăra pe
locuitori de pericolele exterioare, sin-
tagma fiind axiomatică, iar valoarea ei
de adevăr rezistă tuturor glorificărilor
ideologice. Dar, pentru a-şi îndeplini
această funcţie, cetatea bisericească era
şi trebuia să fie un loc de reculegere, de
adunare în interior .. . seriozitatea exis-
tenţială a adunării în lăcaş ul de cult, în-
tr-o ambianţă care exclude orice îndoială
că aici este locul în care se iau hotărâri
importante, pe viaţă şi pe moarte: cetatea
bisericească impune această seriozitate
nu numai vizitatorilor. O impune, înainte
de toate, vieţii, stilului de viaţă a acelora
care trăiesc în jurul ei, care trăiesc în şi
cu ea". în continuare, istoricul sas afirmă
că" ... fără drept de tăgadă, se poate de-
monstra faptul că reculegerea şi seriozi-
tatea, precum şi disciplina caracteristică
unei pregnante vieţi comunitare fac parte
(au făcut parte!) din esenţa comunităţilor
cu cetatea bisericească". Apoi, referin-
du-se la evoluţia socială actuală, Pbilippi
scrie: "Se ştie că progresul nu înseamnă
necesarmente şi întotdeauna pasul făcut
în direcţia bună. A progresa? încotro
progresăm? Important este unde vom
ajunge. Am învăţat cât este de impor-
tant să ai un spaţiu interior de protecţie,
pentru a putea percepe direcţia în care ne
îndreptăm şi pentru a interioriza valori-
le esenţiale, mai ales atunci când porţile
sunt deschise".
În acest context mai larg, se impune
întrebarea: poate cetatea bisericească, în
calitatea ei de reflectare a unei comuni-
tăţi închise, organizată în vecinătăţi, să
ne mai ofere astăzi cunoştinţe relevante
pentru organizarea vieţii sociale în seco-
lul XXI? Dacă aruncăm o privire asupra
modelelor de dezvoltare urbană din se-
colele al XIX-lea şi al XX-lea, remarcăm
faptul că structura lor determinată de in-
dustrie şi tehnică nu a avut numai efecte
benefice asupra confortului oamenilor
şi asupra modului lor de convieţuire.
Aceasta a condus, din anii 60 ai secolu-
lui trecut, la reconsiderarea şi întoarcerea
la valorile umane ale spaţiului construit.
Expresia cea mai vizibilă a acestei miş­
cări este crearea, în decursul ultimelor
câteva decenii, de zone pietonale în cen-
trele urbane vechi, dar şi în ansamblurile
noi de locuire. Se poate afirma că în vre-
murile noastre, datorită interesului pen-
tru formele arhitecturale istorice, prin-
cipiul amenajării spaţiului închis a fost
redescoperit, ajungându-se ca, volumul
construit convex să fie aşezat pe aceeaşi
treaptă cu spaţiul concav, adică cu acela
cuprins între obiectele construite.
În paralel cu judecăţile despre va-
lorile lumii înconjurătoare, a evoluat
şi modul nostru de înţelegere a valorii
spaţiului: acesta nu mai este privit doar
ca un mediu nemărginit în care sunt pla-
sate construcţii răzleţe, ci se tinde spre
crearea de spaţii arhitecturale închise, în
cadrul cărora spaţiul amenajat este per-
ceput - ca în Evul Mediu - drept parte
a unui întreg, partea şi întregul fiind de
aceeaşi valoare.
Şi în ziua de azi, spaţiul limitat al
structurilor familiale şi al vecinătăţii con-
stituie o premisă favorabilă pentru desfă­
şurarea diferitelor procese de dezvoltare
umană. Numai comunicarea şi tensiunea
dintre individ şi întreg care ia naştere
într-un spaţiu limitat, uşor de perceput,
permit cristalizarea acelor forme sociale
în care individul se simte confortabil şi
apreciat în valoarea sa.
Astfel privit, studiul structurilor co-
munitare ale saşilor din Transilvania
precum şi a oglindirii acestora în cetatea
bisericească, va putea oferi într-o bună
zi, în măsura în care "ştiinţa despre om"
va fi practicată cu aceeaşi intensitate cu
care se practică astăzi ştiinţele naturii
şi progresul tehnicii, puncte de plecare
pentru elaborarea unor modele sociale,
care se vor reflecta în noi forme ale spa-
ţiului creat.
105