Aromaterapia, uleiurile esentiale, trecut si

prezent
Dovezile arată că puterea plantelor aromatice a fost reconoscută de omenire încă din
perioada neolitică care s-a încheiat în urmă cu 4000 de ani. Se crede că aceste plante
erau folosite atât în bucătărie cât și în medicină

Egiptenii foloseau rășini, balsamuri și uleiuri parfumate pentru ceremoniile medicale și

religioase dar și pentru îmbălsămare sau ofrande aduse zeilor. Dacă mergem spre estul
istoric, în China și în India se foloseau proprietățile fizice și psihologice ale uleiurilor
parfumate în aceeași perioadă cu Egiptul antic.
 Culturile greacă și romană au moștenit aceleași
cunoștiințe neolitice despre plantele medicinale și aromatice și le-au documentat.
Părintele medicinei moderne, Hippocrates, a menționat acum 2500 de ani un fapt
extraordinar: "cheia pentru o sănătate bună se află într-o baie aromată zilnică și un
masaj parfumat". Undeva în anul 100 era noastră, Dioscorides a scris despre plantele
aromatice în Materia Medica.

Odată cu căderea Imperiului Roman s-a întâmplat un lucru foarte interesant care a dus
la îndepărtarea noastră, a occidentalilor, de medicina plantelor aromatice. Medicii romani
au fugit în Constantinopol cu cărțile lui Galen, Dioscorides și Hippocrates. Aceste cărți
prețioase au fost traduse în persană și arabă și au trecut în lumea arabă.

Pana prin secolul 15, cele mai multe uleiuri aromatice nu erau de fapt distilate (așa cum
le obținem noi astăzi) ci erau produse prin macerarea plantelor în grăsimi animale sau
uleiuri vegetale fierbinți. Cu toate acestea, distilarea este o tehnică cunoscută înca din
anul 2000 înaintea erei noastre. Se pare că arabii au reînviat și au îmbunătățit procedeul
de distilare pe o perioadă de 4000 de ani deși foarte mult timp a fost un procedeu,
probabil, mai putin folosit.

Între secolele 7 și 13, filosofii alchimiști arabi s-au dedicat străvechii arte a alchimiei,
purificarea și concentrarea forțelor spirituale. Reînviind folosirea plantelor aromatice în
medicină și parfumerie, ei au perfecționat tehnicile de extracție. În căutarea "elixirului
vieții" și a "pietrei filosofului", alchimiștii au făcut foarte multe descoperiri în chimie.

În anii 800 - 870 era noastră, Al-Kindi a scris Cartea Chimiei

Parfumurilor și a Distilării
 Avicenna, marele gânditor și medic persian, a trait între 980 și
1037 era noastră și a descoperit metoda de condensare a
vaporilor. A fost o foarte mare descoperire în arta distilării. El a
scris Canonul Medicinei, un text standard până la mijlocul
secolului 16.
Secolul 16. Inventarea tiparului a dus la o răspândire explozivă a cunoștiințelor despre
plantele medicinale și aromatice și au apărut multe cărți despre ierburi. Apele și uleiurile
chimice se puteau acum cumpăra din farmaciile locale. Medicul german Hieronymus
Braunschweig a scris câteva carți despre distilarea uleiurilor esențiale și a menționat 25
de uleiuri printre care rozmarin, lavandă, cuișoare, scorțișoară și mirt.

Secolele 17 - 18. Odată cu izolarea unor plante (pelin, bergamotă, cajeput, hasmațuchi,
chiparos, muștar, floarea de portocal - neroli, pin, tuia, valeriană și altele), majoritatea
uleiurilor esențiale utile din Europa și Orientul Mijlociu au fost descoperite. Aceste secole
au adus utilizarea pe scară largă a uleiurilor esențiale și a plantelor aromate în medicină.
În timpul marii epidemii de ciuma din Toulouse (1628 - 1631), o formulă cu ierburi
aromatice în oțet a fost descoperită de patru hoți prinși asupra faptului. A devenit
celebrul Oțet al celor Patru Hoți. În următoarele secole s-au analizat și înregistrat
proprietățile medicinale ale uleiurilor esențiale precum cedru, scorțișoară, tămâie,
ienupăr, trandafir, rozmarin, lavandă, salvie, pelin, cajeput, hasmațuchi, neroli,
valeriană și pin.

Secolul 19. Odată cu apariția tehnologiei în chimie și a stiintei moderne în 1800,

uleiurile esențiale au fost analizate mai științific și au început primele încercări de a
controla modificările compoziției chimice ale uleiurilor esențiale. Revoluția științifică a
avut două efecte importante asupra studiului uleiurilor esențiale. În 1887 s-au văzut
primele teste de laborator asupra caracterului antibacterian al unor uleiuri esențiale ceea
ce a încurajat și mai mult practicienii naturopați să folosească uleiurile esențiale în
tratamente. În același timp, medicina alopată s-a concentrat pe separarea substanțelor
active din uleiurile esențiale pentru a le folosi în compoziția medicamentelor, fapt care
înca este practicat și astăzi.

Cercetarea uleiurilor esentiale a continuat și doctorii Gatti și Cajola (Italia, 1923) au

publicat cartea Acțiunea Esențelor asupra Sistemului Nervos, explicând cum mirosurile
influențează starea psihică și emoțiile. Ei au definit două stări opuse, anxietatea și
depresia. Ei au demonstrat că prin act reflex, simțul olfactiv influențează funcțiile
sistemului nervos central. Cercetările lor includ, de asemenea, și informații legate de
aplicațiile medicale și cosmetice.

Rene M. Gattefosse, născut în 1881, parfumier și chimist

cosmetic francez cerceta utilizările cosmetice ale uleiurilor
esențiale când a ars într-o explozie. Văzând că nu i se vindecă
rănile, a început să aplice pe piele ulei esențial de lavandă. A
remarcat o viteză fenomenală de vindecare a pielii și a publicat
cartea Aromatherapie.
Într-un articol, Gattefosse a menționat: "Chimiștii cosmetici francezi sunt preocupati de
faptul că complexele naturale ar trebui utilizate ca blocuri complete fără a fi separate.
Terapia dermatologică va evolua astfel în Aromaterapie sau o terapie ce folosește plante
aromatice într-o sferă de cercetare ce deschide drumuri extrardinare celor care au
început s-o exploreze".

Aromaterapia astăzi. Franța oferă cele mai multe nume de practicieni holistici care
cercetează științific uleiurile esențiale. Prof. Pradal, Dr. Girault și Dr. Belaiche, în
cercurile medicale și Dr. Lamblin, Prof. Raymond Lautie, D. Sc., Andre Passebecq, M.D.,
D.Ps., și Pierre Franchomme în mișcarea naturopată. Dr. Jean-Claude LaPraz este un
medic responsabil pentru dezvoltarea de traininguri în fitoterapie pentru medici și
farmaciști din Lille, Montpelier, Atena și Monastir (Tunisia) și a creat o Diplomă
Națională în Fitoterapie Clinică. Dr. Christian Duraffourd trăieste de asemenea în Franța
și predă fito-aromaterapie către medici. Mulți medici naturaliști folosesc și prescriu uleiuri
esențiale în practica lor zilnică împreuna cu alte tratamente naturiste. Totuși,
aromaterapia nu este folosită în medicina de mainstream.