Mic Dictionar Ortodox

A
Abstinenta (Gr. Nisteia). O practica de penitenta care consta din renuntarea voluntara la diferite
alimente sau activitati lumesti, din motive religioase. Postul reprezinta o forma a abstinentei. (vezi
Post).

Acatist (Gr. Akathistos). Un imn de lauda alcatuit din douazeci si patru de versuri, dedicate Maicii
Domnului. Imnul este impartit in patru parti, fiecare cantandu-se in una din Vinerile Postului Mare. In
cea de a cincea Vineri, se canta intregul imn in amintirea minunii Fecioarei din Constantinopol (anul
626).

Acolit O persoana care ajuta preotul in timpul serviciilor religioase. In Biserica timpurie, adultii
indeplineau aceasta functie, dar in ziua de azi este indeplinita de copiii de altar.

Adormirea Maicii Domnului. Sarbatoare ce se tine pe data de 15 August si comemoreaza adormirea

Sfintei Fecioare.

Aer (Sl. Vozdukh). Cel mai mare dintre cele trei valuri folosite pentru acoperirea potiruluisi a discului in
timpul Euharistiei. Reprezinta valul in care a fost invelit trupul luiHristos. In timpul citirii Crezului, preotul
clatina Aerul, simbolizand cutremurul ce a avut loc la rastignire si Pogorarea Sfantului Duh.

Agapa. Cina Dragostei, ce avea loc in Biserica timpurie si despre care vorbeste Sf. ApostolPavel in (I
Cor. 11: 20 34). Agapa este si numele Vecerniei ce se tine in dupa-amiaza zilei de Pasti. Credinciosii isi
exprima dragostea frateasca, dandu-si sarutul pacii, in amintirea lui Hristos cel ce a inviat.

Aghiazma (Gr. Agiasmos). Apa sfintita cu care sunt stropiti oamenii sau obiecte ale vietii de zi cu zi ce
le apartin. Aghiazma Mare se sfinteste de Boboteaza (6 Ianuarie).

Agnet (Gr. Amnos). Simbolul jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturghia ortodoxa, agnetul este prima
particica ce se scoate din prescura inscrisa cu literele ICXC NIKA (abreviere de la Iisus Hristos
invinge).

Agrapha (Gr.). Cuvinte sau fapte ale lui Hristos, care nu au fost scrise in Evanghelii (Ioan 21:25).

Alfa si Omega. Prima si ultima litera din alfabetul grecesc, simbolizand inceputul si sfarsitul, sau
eternitatea si divinitatea lui Hristos (Apoc. 1:8). Aceste doua litere reprezinta totodata monograma lui
Hristos.

Aliluia. (ebr.) Laudat sa fie Domnul.

Altar (Gr. hieron; Sl. prestol). In arhitectura bisericilor ortodoxe, acest termen reprezinta partea
sanctuarului despartita de restul bisericii de catre iconostas.

Amin. Cuvant de origine ebraica ce se traduce "Asa sa fie".

Amvon (Gr. Pulpit, Sl. Amvon). Podiumul sau platforma din fata iconostasului de unde se citeste
Evanghelia, se tine predica si se spune Rugaciunea Amvonului.
Analogion. (Gr.- Sl. analoy). Un stativ de lemn ce se tine langa usa de Sud a altarului si pe care se
pune Evanghelia spre a fi citita, iar uneori o icoana.

Anatema. O suspendare duhovniceasca prin care Biserica poate exclude o persoana din comunitate,
care s-a facut vinovata de lepadarea de credinta sau de un pacat de moarte. Biserica mai poate
pronunta anatema si impotriva dusmanilor credintei, ereticilor si tradatorilor; aceasta se face in cadrul
unei slujbe speciale ce se tine in Duminica Ortodoxiei (prima din Postul Mare).

Ancorit (Gr. Anachoritis) Un calugar solitar sau sihastru. O persoana care se retrage din lume pentru a
trai o viata solitara in liniste si rugaciune continua.

Anteriu (Gr. Anteri; Sl. Podrasnik) Vesmant preotesc cu maneci stramte ce se poarta sub rasa.
Simbolizeaza moartea fata de cele lumesti a preotului si dedicarea sa catre Dumnezeu.

Antidoron (Gr.: "in loc de dar") O particica din anafura ce se imparte credinciosilor dupa Euharistie. La
inceput, ea se dadea celor ce nu puteau primi cuminecatura, dar in ziua de astazi se ofera tuturor
credinciosilor.

Antifon. 1) Un scurt vers din Scriptura, indeosebi din Psalmi, care se citeste sau canta in timpul
serviciului religios. 2) Orice vers sau imn cantat de cor sau cantaret, ca raspuns catre preot sau diacon.

Antimis. O bucata de panza sau matase de forma dreptunghiulara, pe care este reprezentata punerea
in mormant a Mantuitorului, cei patru evanghelisti, si pasaje scripturale legate de Euharistie. Antimisul
trebuie sfintit de episcop si se afla tot timpul pe masa altarului. Sfanta Liturghie (si niciuna din Sfintele
Taine) nu poate fi savarsita intr-o biserica ce nu are antimis.

Apanthisma (Gr. "buchet de flori") Culegere de rugaciuni, dintre care multe au fost scrise de Sfintii
Parinti, pe care le-a adunat Cuv. Nicodim Aghioritul. Publicata intaia data la Constantinopol in 1799.

Apocrife. Unele carti sau evanghelii, nerecunoscute de Biserica. Unele dintre ele au fost scrise la date
mult mai tarzii si atribuite unor personalitati importante ale crestinismului si poarta titluri ce pot duce in
eroare (pseudepigrapha).

Apodosis (Odovanie). O sarbatoare ce urmeaza unei alte sarbatori importante, la un interval de zile
bine determinat. (Inaltarea este apodosis-ul Invierii, dupa 40 de zile).

Apofatism (Gr. "negatie") Teologia apofatica sau calea negativa este o modalitate de cunoastere a lui
Dumnezeu, care afirma ceea ce nu este Dumnezeu, in loc sa afirme ceea ce este El.

Apolinarie. Episcopul Laodiceei care a trait in a doua jumatate a secolului IV si care a pornit erezia ce
ii poarta numele si care nega prezenta unui suflet uman in Hristos.

Apologeti (Gr. "aparatori"). Sfinti si alti crestini care au aparat credinta Bisericii fata de cei din afara,
prin prezentarea, explicarea si justificarea credintei noastre. Apologetica este stiinta teologica de a
prezenta, explica si a justifica ratiunea credintei noastre.

Apolytikion. (Gr.) Rugaciunea si binecuvantarile de incheiere a unei slujbe.

Arhangheli. Un ordin ingeresc de mare importanta; ei sunt numiti si capeteniilor cetelor ingeresti.

Arhidiacon. Un diacon de rang mai inalt, care slujeste deobicei pe langa un episcop.

Arhidioceza. Un grup mai mare de biserici ce se afla sub jurisdictia unui arhiepiscop.

Arhiepiscop. Un episcop cu jurisdictie mai extinsa, cum ar fi o arhidioceza sau o arhiepiscopie.

Arhimandrit. Un preot calugarit, ce se afla la conducerea unei manastiri, sau care slujeste pe langa un
episcop. In traditia Bisericii Ruse, arhimandritii au dreptul de a purta mitra.

Arianism. Erezie pornita de Arius (256-336), care afirma ca la început Fiul a fost creat de catre Tatal si
apoi împreuna cu Tatal a creat lumea. Consecinta ar fi ca Fiul este o fiinta creata si nu Dumnezeu.

Ascet. O persoana (de obicei calugar) care practica o disciplina trupeasca si sufleteasca riguroasa,
insufletita de dragostea catre Dumnezeu si care isi petrece viata in rugaciune, si cugetare asupra
cuvintelor si faptelor Dumnezeiesti.

Asterisk (Gr. "stelute", Sl. Zvezditsa). Un vas cu doua benzi metalice incrucisate, care se asaza pe
disc si peste care se pune valul, spre a nu atinge particelele Euharistice.

Ateism. (Gr.) Negare a existentei Dumnezeiesti. In general, ateii accepta numai lumea materiala si
fizica, sau numai ceea ce poate fi explicat prin ratiune.

Autocefalie (Gr.). Statutul unei Biserici Ortodoxe care se auto-guverneaza si are dreptul de a-si alege
singura Inaintestatatorul (chefalos).

Autonomie (Gr.) O Biserica ce se auto-guverneaza, dar care are un conducator confirmat de o

jurisdictie superioara (de obicei o patriarhie).

Axios (Gr. "vrednic"). O exclamatie care se face la hirotonisire si care simbolizeaza vrednicia de a
deveni un membru al clerului.

B
Baptistria. O incapere speciala, de forma unui bazin, care se gasea in Biserica timpurie si unde se
savarsea botezul.

Bethlehem. (ebr. Beit-Lehem = Casa Pâinii): cetate la 8 km sud de Ierusalim. Locul de nastere a
regelui David si al lui Iisus Hristos.

Bigamie. Contractarea unei noi casatorii, inainte ca cea anterioara sa fie incheiata; un act care este
total interzis de Biserica.

Biserica Armeneasca. O denominatie monofizita care s-a rupt de Biserica Ortodoxa in anul 451.

Bizantin. (Adj.) Referitor la Byzantium, vechi oras grecesc asezat pe Bosfor si devenit mai apoi (anul
331) capitala Imperiului Roman de Rasarit cu numele de Constantinopol.

Blasfemie (Hula). Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a Sfintilor. Hula la adresa
Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca se considera ca aceasta face imposibila
mantuirea (Matei 12:31).

Boboteaza. Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan si aratarea lui Dumnezeu in
Sfanta Treime.

Botez. O Sfanta Taina instituita de insusi Hristos, care reprezinta curatirea duhului prin apa (Ioan 3:5).
Botezul Ortodox este savarsit de un preot, sau situatii speciale, de un laic (aerobaptismos) prin trei
scufundari complete si prin pronuntarea numelui persoanei impreuna cu numele Sfintei Treimi. Dupa
Botez, urmeaza imediat mirungerea.
Bunavestire (Gr. Evangelismos). Sarbatoare ortodoxa, ce se tine pe data de 25 Martie si care
comemoreaza vizita Arhanghelului Gabriel, pe care a facut-o Fecioarei Maria, pentru o a anunta ca a
fost aleasa ca sa devina Maica Domnului (Luca 1:26-33).

C
Cadelnita (Gr. Thymiato; Sl. kadillo). Un vas de metal agatat cu lantisoare, in care se arde tamaie. Cei
12 clopotei ai cadelnitei, reprezinta mesajul celor 12 Apostoli.

Caldura. Apa calda folosita de preot in timpul Euharistiei, care se adauga vinului in potir si reprezinta
apa ce acurs din coasta strapunsa a lui Hristos, dupa ce a fost rastignit.

Calendar Ortodox (Gr. Hemerologion). Un sistem de stabilire a datelor sarbatorilor bisericesti. Anul
ortodox incepe pe data de 1 Septembrie. Multe din bisericile autocefale ortodoxe folosesc calendarul
Julian (de tip vechi), in timp ce alte biserici au adoptat in 1924 calendarul Gregorian. Cu toate acestea,
Invierea si celelalte sarbatori ale caror data este determinata de cea a Invierii sunt serbate impreuna de
toate bisericile ortodoxe.

Calugar (vezi monah).

Canoane Apostolice. O culegere de 85 de hotarari de importanta ecleziala, care se refera in special la

hirotonirea si codul de conduita a clerului. Biserica noastra crede ca ele au fost alcatuita de catre
Parintii Apostolici.

Canoane. (Gr. "regula, masura") 1) Lege a Bisericii, ce contine diferite reguli, decrete ecleziastice sau
definiri ale unor notiuni teologice sau legate de modul de viata crestinesc.(citeste articol) 2) Canonul
Scriptural este lista tuturor scrierilor pe care Biserica le considera ca sunt de inspiratie divina. 3)
Canonul liturgic este totalitatea materialelor folosite in liturghia ortodoxa.

Canonizare. Declararea oficiala a unui crestin decedat ca sfant; el trebuie onorat iar exemplul vietii lui
(ei) este de urmat de catre crestini.

Capela (Gr. Parekklisi[on]; Sl. Chasovnya). O cladire mica (sau o camera) atasata unei biserici si in
care se afla un altar si care serveste strict pentru slujbe religioase. Capelele pot apartine unor biserici,
dar si unor persoane fizice sau institutii.

Carti de Slujba. Carti ce contin slujbe, imne, si rugaciuni pentru serviciile religioase: Evanghelia,
Apostolul, Psaltire, Triodul, Penticostarul, Meneiurile (12), Ceaslovul, Slujbelnicul si altele.

Catafatism. Teologia catafatica arata ceea ce este Dumnezeu in raport cu realitatile create, vazute.
Dumnezeu este deci cunoscut din prezenta si din lucrarile Sale in Creatie.

Catapeteasma. (vezi iconostas)

Catedrala. (Gr. "scaunul principal") Biserica principala a unei jurisdictii (episcopie sau arhidioceza).

Catehism. O culegere de invataturi dogmatice, care este de obicei prezentata sub forma de intrebari si
raspunsuri.

Catehumen. In Biserica Timpurie, o persoana care s-a convertit la crestinism, dar care nu a fost
botezata inca. Catehumenii puteau participa la prima parte a Liturghiei (Liturghia Catehumenilor), dupa
care trebuiau sa paraseasca biserica si sa astepte afara.
Catolic. (Gr.Katholike Sl. Sobornaya) Vechi cuvant grec ce inseamna "universal" si care descrie
universalitatea Evangheliei lui Hristos. Biserica Apuseana incearca acapararea termenului, intitulandu-
se Biserica Catolica.

Ceaslov (Gr. Horologion, Sl. Chasoslov). Carte liturgica, ce contine slujbele pentru diferite ore ale zilei
(Utrenie, Pavecernita, Vecernie, etc.)

Celibat. Mod de viata fara casatorie. Spre deosebire de preotii romano-catolici, cei ortodocsi se pot
casatori, inainte insa de a fi hirotonisiti. Episcopii sunt alesi numai din randurile clerului monahal.

Chivot (Tabernaclu). OUn obiect de cult din metal ce se tine pe masa altarului, si unde se pastreaza
Sfintele Daruri, pentru cei bolnavi sau pentru Liturghia Darurilor Inainte Sfintite, din timpul Postului
Mare.

Cina cea de Taina (Gr. Mystikos Deipnos; Sl. Taynya Vercherya). Cea din urma cina a lui Hristos cu
Apostolii, care a avut loc in "Odaia de sus". La aceasta cina, El a instituit taina Euharistiei.

Citet (Gr. Anagnostis, Sl. Chitets). Persoana care citeste din Apostol, canta si da raspunsurile catre
preot. De obicei este numit de catre episcop.

Condac (Gr. Kontakion) Imn liturgic care reprezinta o forma prescurtata a intelesului praznicului zilei
respective. Se canta dupa a sasea oda a Canonului liturgic. Sf. Roman Melodul este cel mai insemnat
imnograf ortodox.

Consiliu Ecumenic (Sinod Ecumenic). Adunare a reprezentantilor Bisericii, convocate pentru a rezolva
disputele doctrinale si ecleziastice. Biserica recunoaste urmatoarele sapte Consilii: 1. Niceea, in anul
325. 318 parinti prezenti. A fost condamnat Arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos si s-a alcatuit
pentru prima data Crezul. 2. Constantinopol, in anul 381. 180 parinti prezenti. A fost condamnat
Apollinarismul, s-a definit divinitatea Sfantului Duh si s-a completat Crezul. 3. Efes, in anul 431. 200
parinti prezenti. A fost condamnat Nestorianismul si a fost definit termenul Theotokos (Nascatoarea de
Dumnezeu). 4. Chalcedon, in anul 451. 630 parinti prezenti. A fost condamnat Monofizitismul. 5.
Constantinopol, in anul 553. 165 parinti prezenti. Au fost condamnati diversi eretici si pagani. 6.
Constantinopol in anul 680. 281 parinti prezenti. A fost condamnat Monothelismul. 7. Niceea, in anul
787. 350 parinti prezenti. A fost condamnat iconoclasmul.

Copie. Cutit folosit de preot pentru a taia prescura in timpul Proscomidiei.

Coptic (Gr. "smuls din trupul ") Bisericile Orientale care s-au separat de Biserica Ortodoxa dupa cel de-
al patrulea Sinod Ecumenic (451) si care urmeaza invataturile eretice ale Monofizitismului (credinta intr-
o singura natura -physis- a lui Hristos).

Cristologie. O ramura a teologiei dogmatice, care studiaza credinta Bisericii si istoria invataturilor
despre Hristos.

Cununii. Coronite de metal pe care preotul le pune pe capetelor tinerilor casatoriti in timpul cand se
savarseste Taina Cununiei. Ele reprezinta puterea ce li se da celor doi de a deveni imparatii casei lor.

D
Diacon (Gr. "ajutor, asistent") Primul dintre cele trei grade ale preotiei. Diaconul nu poate savarsi
Sfintele Taine, dar ajuta pe preot sau pe episcop in timpul slujbelor.

Diaconita. O femeie pioasa care asista preotul in Biserica timpurie, in special la botezul femeilor.
Numarul diaconitelor folosite in Biserica a scazut treptat si au disparut cu totul, probabil in secolul XIII.
Dikirotrikera (Gr. "pereche de doua si trei lumanari). Un set de sfesnice, unul cu doua lumanari, iar
celalalt cu trei, folosite in slujbele la care este prezent episcopul. Primul (Dikeron) reprezinta dubla
natura a lui Hristos iar celalalt (Trikeron) reprezinta Sfanta Treime.

Dioceza. Un district bisericesc ce se afla sub jurisdictia unui episcop.

Diptych. Doua tablite ce se deschid ca o carte si pe care sunt inscrise numele: 1) al viilor si mortilor 2)
numele capetelor bisericesti din doua jurisdictii, in cazul in care la slujba participa doi episcopi.

Disc. Mic platou rotund, din aur sau argint, pe care preotul aseaza particelele scoase din prescura in
timpul Euharistiei.

Dogma. Adevarul si credinta de baza continute in Sfintele Scripturi sau in Traditia Bisericii, asa cum au
fost ele formulate de catre Consiliile Ecumenice.

Dogmatica. Ramura a teologiei care se ocupa cu studiul dogmelor.

Donatism. Erezie aparuta in Africa de Nord in anul 311, care afirma ca tainele savarsite de un preot
sau episcop, care nu are un trecut ireprosabil, nu sunt valide.

Duminica Ortodoxiei. Prima Duminica din Postul Pastelui, in care se sarbatoreste reintroducerea
icoanelor in biserici (sfarsitul luptei iconoclaste).

Duminica tuturor Sfintilor. Sarbatoare ortodoxa ce comemoreaza pe toti Sfintii ramasi anonimi.
Aceasta

sarbatoare are loc in prima Duminica dupa Rusalii.

E
Eclesiologie. Ramura a teologiei care se ocupa cu natura, constituirea si functionarea Bisericii.

Ectenii. Cereri catre Dumnezeu, ce se folosesc in special in timpul Liturghiei, la care corul sau
cantaretul raspunde "Doamne miluieste".

Ecumenism. Miscare crestina care promoveaza intelegerea mutuala si rezolvarea divergentelor dintre
toate Bisericile.

Egalul Apostolilor. Titlu onorific dat unor sfinti (Sf. Constantin, Sf. Chiril si Metodiu) pentru lucrarile lor
misionare.

Egumen. (vezi staret).

Enciclica (Gr. "circulara") O epistola a unui Patriarh sau Arhiepiscop adresata celor aflati sub
autoritatea sa duhovniceasca.

Engolpion (Gr. "pus pe piept") Un medalion cu pietre pretioase pe care il poarta episcopul.

Eparhie. Regiune aflata sub jurisdictia unui mitropolit sau arhiepiscop.

Epicleza. Rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, pentru ca harul lui Dumnezeu sa se pogoare
asupra Sfintelor Daruri, in timpul Euharistiei.
Epifanie (Boboteaza). Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan si aratarea lui
Dumnezeu in Sfanta Treime.

Episcop (Gr. Episkopos, Archiereas). Un membru al clerului care a primit cel mai inalt titlu bisericesc.
(Patriarhii si mitropolitii sunt si ei episcopi). Un episcop trebuie sa fie hirotonisit de cel putin trei
episcopi, pentru a putea fi considerat succesor al Apostolilor.

Epitaf. Un val pe care este tesut sau pictat trupul lui Hristos si care se aseaza in Vinerea Mare pe
mormant si se impodobeste cu flori.

Epitrafir (Gr. Epitrachelion). Unul din cele mai importante vesminte preotesti; vesmant lung si ingust
pus pe dupa gatul preotului. fara acest vesmant, preotul nu poate savarsi nici o taina.

Erezie (Gr. "noua idee personala") Negarea sau respingerea unei dogme a Bisericii. Persoanele care
pornesc o erezie, sunt numiti eretici si exclusi din Biserica.

Eshatologie (Gr. "lucrurile de pe urma") Ramura teologica ce se ocupa cu viata dupa moartea, a doua
venire a lui Hristos si Judecata de Apoi. citeste articol

Euharistie (vezi Impartasania).

Evanghelisti. Autorii celor patru evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In Biserica Ortodoxa, cei patru
sunt uneori reprezentati prin aceste simboluri: om, leu, bour si respectiv vultur.

Exarh. Inspector al manastirilor si schiturilor din cuprinsul unei episcopii. (Od.) Capul unei jurisdictii
bisericesti, de obicei Arhiepiscop.

Excomunicare (Gr. Aphorismos). Pedeapsa prin care o persoana botezata este exclusa din Biserica,
pentru comiterea unuia din pacatele capitale.

Exorcism. Ritual prin care se indeparteaza influenta celui rau.

F
Fanar. Cartier grecesc din Istanbul (Constantinopol), unde se afla Patriarhia Ecumenica.

Felon. Un vesmant preotesc fara maneci, mai lung la partea din spate si scurt in fata; este probabil cel
mai vechi tip de vesmant preotesc si reprezinta camasa dintr-o singura bucata a lui Hristos.

Fericirile. 1) Rasplatile promise crestinilor pentru diferite merite/fapte. 2) Cele opt binecuvantari
pronuntate de Iisus cu ocazia Predicii de pe Munte (Matei 5:3-12).

Filioque (Lat. "si de la Fiul") Termen teologic ce se refera la purcederea Sfantului Duh, pe care Biserica
de Apus l-a introdus in Crez, si a devenit astfel unul din motivele schismei de la 1054.

Filocalia. Culegere de scrieri mistice apartinand Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Diadoh, Sf. Evgarie din
Pont, Sf. Marcu Ascetul si multi altii, si care a fost editata de Cuv. Nicodim Aghioritul.

G
Glasuri (Gr. echos; Sl. glas). Muzica proprie Ortodoxiei; exista opt tonuri diferite si ele sunt cantae de
cantareti sau de cor.
Gnosticism. Doctrina sincretista, compusa din elemente ale religiilor de mistere, foarte populare in
India, Babilonia si Persia, mituri ale filozofiei grecesti, asociate insa si cu unele idei crestine inspirate
din Evanghelia lui Ioan. Ideea comuna a gnosticismului este dualismul intre fiinta divina originara,
inaccesibila, si o serie de emanatii rele care ajung in lume, in materie. Erezia a fost inceputa de
Valentin si Marcion in jurul anului 150 si combatuta de Clement din Alexandria, Tertulian, Hipolit,
Epifanie, Efrem Sirul si Irineu din Lyon

Hagia Sophia. Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol unde erau intronati imparatii bizantini. A fost
construita in anul 532 de imparatul Justinian.

Hagiografie. Ramura a teologiei care studiaza vietile sfintilor si scrierile lor.

Hagiu (Gr. Hatjis "pelerin") Titlu ce se dadea celor ce mergeau in pelerinaj in Tara Sfanta si erau
(re)botezati in raul Iordan.

Harisma. Daruri si virtuti personale, primite de la Duhul Sfant.

Heruvic. Imn liturgic ce se canta imediat dupa citirea evanghelica si in timpul Intrarii Mari. Textul in
romaneste este: "Noi care pe Heruvimi cu tainã închipuim si Fãcãtoarei de viatã Treimi întreitã sfântã
cântare aducem, toatã grija cea lumeascã acum sã o lepãdãm".

Heterodoxie. Forme de crestinism straine Ortodoxiei si considerate drept urmare false (sectante).

Hirotonie (Gr. Heirotonia). Taina savarsita de un episcop, prin care o persoana primeste darul preotiei
si intra in randurile clerului.

Hristologie. Invatatura ortodoxa despre cele doua firi si persoana lui Iisus Hristos, elaborata de catre
Sinoadele ecumenice (I, IV, si VI).

Hula. Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a Sfintilor. Hula la adresa Sfantului
Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca se considera ca aceasta face imposibila mantuirea
(Matei 12:31).

I
Icoana. Pictura pe lemn, panza sau murala, ce reprezinta pe Iisus, Maica Domnului sau pe Sfinti, ori
scene biblice. In mod normal, Sfantul Duh nu poate fi reprezentat decat sub formele sub care s-a aratat
(limbi de foc sau porumbel). In Biserica Ortodoxa nu se venereaza icoana ca obiect ci persoana care
este reprezentata in ea.

Iconoclasm (Gr. "spargerea icoanelor") Conflict aparut in secolul VIII in Imperiul Bizantin, cu privire la
folosirea icoanelor in bisericile ortodoxe. La al saptelea Consiliu Ecumenic s-a decretat folosirea
icoanelor in cultul Bisericii, pe baza invataturii Sf. Ioan din Damasc.

Iconografie. Studiul si arta pictarii icoanelor.

Iconomie. Planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creatiei si al omului, indeosebi pregatirea mantuirii
in Vechiul Testament si realizarea mantuirii in Noul Testament.

Iconostas. Perete ce desparte altarul de restul bisericii. Pe iconostas sunt pictate doua sau trei randuri
de icoane. Iconostasul are in centru usile imparatesti iar lateral, usa de Nord si cea de Sud. Icoanele
(mari) de la nivelul usilor, trebuiesc asezate intr-o anumita ordine(de la Nord spre Sud): icoana sfantului
patron al bisericii, icoana Maicii Domnului, icoana lui Hristos si cea a Sf. Ioan Botezatorul.
Ierarhie. Cel mai inalt nivel al clerului, care are atributia de a pastori din punct de vedere spiritual si
administrativ Biserica.

Ierugie. Sfintirea unui obiect spre trecerea lui din uzul vietii curente in uz strict bisericesc
(duhovnicesc). Astfel sfintirea apei, icoanelor, s.a.m.d. reprezinta ierugii. Unele biserici ortodoxe (cea
Rusa in special) considera aceste sfintiri drept Sfinte Taine (de mai mica importanta).

Ierusalim. (ebr. Jerushalaim = "orasul pacii"). Alte vechi denumiri: (ebr). Urasalim-Jebus.

Impartasanie. Primirea sfintelor taine Euharistice, care se face numai dupa o perioada de pregatire,
post si spovedanie. Ortodocsii sunt incurajati sa se impartaseasca cat mai des (de cel putin doua ori pe
an).

Inaltarea. O sarbatoare ce se tine la 40 de zile dupa Inviere, comemorand inaltarea in ceruri a

Mantuitorului, care a fost vazuta la Muntele Maslinilor (Faptele, 1:12).

Inchizitie. Instanta judecatoreasca instituita de Biserica Romano-Catolica, prin decretul papei Grigore
IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sângeroase a ereticilor. Sarcina interogatoriilor,
persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor
si Dominicanilor.

Inger Pazitor. In credinta ortodoxa, anumiti ingeri sunt trimisi de Dumnezeu (la Botez) ca sa pazeasca
pe credinciosi de-a lungul vietii. Una din rugaciunile Liturghiei, este adresata chiar Ingerului Pazitor:
"Înger de pace, credincios, îndreptãtor, pãzitor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul sã cerem".

Ingeri (Gr. Angelos, "vestitori"). Fiinte fara trup, duhuri pure, pe care Dumnezeu le-a creat inainte de a
face pe om. Ingerii sunt superiori naturii si inteligentei umane si asemenea omului au putere de
intelegere si vointa proprie. Uniora dintre ingeri li s-a dat sa pazeasca pe credinciosi (Ingeri Pazitori).
Ingerii sunt impartiti in noua categorii: Argangheli, Pricipalitati, Puteri, Virtuti, Dominioane, Tronuri,
Heruvimi si Serafimi. In Biserica Ortodoxa, fiecare zi de Luni este dedicata ingerilor.

Inmormantare. Ingroparea trupului unui crestin intr-un teren special dedicat acestui ritual, in
concordanta cu traditia si ritualurile ortodoxe (nekrosimos). Biserica nu acorda serviciu religios de
inmormantare acelora ce au comis "pacate capitale (de moarte)".

Intrarea in Ierusalim. Duminica dinaintea Sfintelor Pasti, care praznuieste intrarea triumfala a lui
Hristos in Ierusalim. Ortodocsii folosesc crengi de salcie (de palmier la origine), pe care preotul le
sfinteste si pe care credinciosii le iau acasa dupa slujba.

Intrarea Mare. Procesiunea in care preotul iese din altar cu Sfintele Daruri, in timp ce corul canta
Heruvicul.

Intrarea Mica. Procesiune liturgica in care preotul iese din altar cu Evanghelia, imediat dupa cantarea
antifoanelor.

Invierea (sfintele Pasti). Praznicul Invierii Domnului, sau Sarbatoarea Sarbatorilor. Se sarbatoreste in
prima Duminica dupa prima luna plina, dupa echinoctiul de primavara.

Isihasm. Miscarea duhovniceasca inceputa in secolul XIV la Muntele Athos. Cuvantul se traduce "a fi
tacut" si reprezinta o metoda mistica de evoluare prin rugaciune, smerita cugetare si contemplatie,
pentru a ajunge la nivelul desavarsirii spirituale, de unire cu Dumnezeu (Theosis).

J
Jertfa. Sfanta Jertfa fara de sange este partea centrala a Liturghiei, este sacrificiul Euharistic, ce se
face in amintirea Jertfei pe cruce a lui Hristos pentru mantuirea Noastra.

Judecata de Apoi. Conform credintei Bisericii, aceasta judecata va avea loc la cea de a doua venire a
lui Hristos, cand toti vor avea de dat socoteala. Exista si o asa numita Judecata particulara, care are loc
dupa moartea crestinului, dar judecata finala este Judecata de Apoi, dupa care cei buni vor merge in
Rai iar cei rãi in iad..

Jurisdictie. Dreptul si autoritatea episcopului de a conduce o dioceza. Poate fi exercitat numai de

episcopii ce au fost alesi si hirotonisiti in mod canonic.

K
Kamilafca (Gr.) Potcap. Palarie neagra cilindrica purtata de membrii clerului ortodox. Clerul monahal
mai poarta si un val negru (epanokalynafkon) care este atasat de kamilafca.

Kenoza (Gr. kenosis) (desertare, smerire, umilire) Starea de "desertare" sau de "golire" pe care Fiul lui
Dumnezeu o asuma in Intruparea Sa, ca act de ascultare fata de Dumnezeu-Tatal.

L
Laic. Membru al Bisericii ce nu este hirotonit.

Liturghie (Gr. "serviciu public") Forma principala de oficiere a Sfintei Euharistii. In Biserica Ortodoxa se
oficiaza in principal Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur si cea a Sf. Vasile cel Mare, iar la unele ocazii cea a
Sf. Iacov.(articole: Istoricul Liturghiei, Despre Liturghia Ortodoxa)

Logos (Gr. "Cuvant") Un simbol reprezentand pe Hristos ca Intrupare a Cuvantului (Ioan 1:14).

Lumanarile. Se folosesc in Biserica Ortodoxa ca o forma de jertfa sau de devotiune catre Dumnezeu
sau catre Sfinti. Ele sunt folosite la diferite slujbe si simbolizeaza pe Hristos, care este "Lumina lumii".
Un alt simbol care se atribuie lumanarii este natura duala a lui Hristos: Cea Divina (fitilul ce arde) si cea
Umana (corpul de ceara al lumanarii).

M
Manastire. Comunitate monahala ai carei membri folosesc in comun mijloacele de viata si cele
bisericesti (comunitate cenobitica).

Mantie (Gr. Mandias). Un vesmant tesut cu multa arta, purpuriu sau albastru la culoare, pe care il
poarta episcopii la diverse slujbe, dar nu si la liturgii.

Martir (Gr. "martor") Persoana ce a marturisit pe Hristos si a patimit in mod voluntar pentru aceasta,
platind cu propria viata.

Martirologie. O lista de martiri si alti sfinti aranjata in ordinea calendarului bisericesc.

Marturisitor. O persoana care a aparat in mod public credinta si prin aceasta s-a expus pe sine
persecutiilor (Homologetis).
Masa Altarului (Gr. Hagia Trapeza; Sl. Prestol). Masa de forma patrata asezata in mijlocul altarului, pe
care se savarseste Jertfa Euharistica. Este invelita cu o panza brodata iar in interiorul mesei se afla
moaste sfintite de ctre episcop. Pe masa altarului se afla Antimisul pe care sta Evangheliarul si chivotul
cu Sfintele Daruri.

Maslu. (Sl. "untdelemn") Taina prin care cel bolnav este uns de preot cu untdelemn sfintit spre
tamaduirea trupului si iertarea sufletului.

Mesalianism. Secta aparuta in Mesopotamia in jurul anului 350, care credea ca Botezul nu are putere
sa curete pacatul.

Miel. Simbolul Jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturhia ortodoxa, mielul (agnetul) este particica centrala
care se scoate din prescura.

Mir. Ulei sfintit, compus din mai multe ingrediente, folosit pentru miruire. Mirul se sfinteste de obicei in
Joia Mare de catre unul sau mai multi episcopi.

Mirungere. Taina care se face imediat dupã Botez, ca o pecete a Duhului Sfânt ce se pogoarã peste
om în clipa mirungerii.

Misticism. Miscare duhovniceasca ce cauta unirea cu Dumnezeu, prin rugaciune, contemplatie, si

practici ascetice (vezi articol). Isihasmul este una din formele misticismului ortodox.(citeste articol)

Mitra (Gr. Mitra). "Coroana" episcopala, a carei origine este probabil coroana imparatilor bizantini. In
unele manastiri slave, arhimandritii au si ei dreptul de a purta mitra.

Mitropolit. La inceput, prelatul cu cea mai inalta functie ditr-un oras (metropola). Astazi, jurisdictia
mitropolitului se extinde asupra mai multor episcopii.

Moaste. Ramasite trupesti sau ale imbracamintii sfintilor. La sfintirea unei noi bisericii, episcopul
depune particele de sfinte moaste in masa altarului, dupa vechea traditie a Bisericii, cand se savarsea
Euharistia la mormintele martirilor.

Molitvelnic. Carte liturgica ce contine slujbe si rugaciuni pentru diferite trebuinte.

Monah (Gr. Monachos) Persoana ce se retrage din lume, pentru a trai o viata religioasa si ascetica. O
persoana devine calugar/calugarita (monah) numai dupa ce ia voturile monahale (castitate, saracie si
ascultare).

Monofizitism. Erezie aparuta in secolul V, in legatura cu cele doua naturi ale lui Hristos; monofizitii
accepta numai natura divina a lui Hristos si au fost condamnati ca eretici la al Patrulea Consiliu
Ecumenic (vezi coptic).

Monotelitism. Erezie aparuta in secolul VII, care a incercat reconcilierea monofizitilor cu ortodocsii.
Monotelitii accepta cele doua naturi ale lui Hristos, dar neaga vointa Sa umana (Thelesis), si accepta
numai vointa Sa divina.

Montanism. Erezie inceputa de catre un preot frigian pe nume Montanus, in jurul anului 156, care
sustinea ca lucrarea Sfantului Duh abia a inceput la acea data.

Muntele Athos. Centrul monahismului ortodox, situat in peninsula Chakidi. Domnitorii Tarilor
Romanesti au facut multe daruiri catre aceste manastiri si au platit taxele pe care Imperiul Otoman le-
au impus acestor manastiri. Printre valoroasele obiecte de cultura romaneasca, ce se gasesc astazi la
Muntele Athos, se numara multe evangheliare ferecate in aur si transcrise de renumitii caligrafi munteni
si moldoveni, precum si steagul de lupta al lui Stefan cel Mare.
N
Naos (Gr. Narthex) Incaperea de la intrarea in biserica; in Biserica Timpurie era rezervata
catehumenilor si penitentilor.

Nasi (Nun si Nuna) (Gr. Nounos; Gr. Nouna). Persoane care la Botezul si Miruirea noului Crestin, isi
asuma responsabilitatea dezvoltarii spirituale a acestuia.

Neofit (Gr. Neophotistos). O persoana convertita si botezata de curand.

Nestorianism. Doctrina elaborata de Nestorie, patriarhul Constantinopolului (380-440) si condamnata

de Cosiliul Ecumenic de la Efes. Nestorie afirma ca natura umana a lui Iisus este independenta de cea
divina si nu recunoaste pe Sfanta Fecioara ca fiind "Nascatoare de Dumnezeu", ci numai "Maica lui
Iisus".

Novice. O persoana care a intrat in viata monastica, dar care se afla inca in perioada de pregatire,
dinaintea luarii voturilor.

O
Octoih (Gr. "opt glasuri") Carte de slujba ce contine canoanele si imnele in cele opt glasuri bizantine.
Cantarile sunt aranjate pe cate opt saptamani, fiecare pe alt glas si sunt atribuite Sfantului Ioan din
Damasc.

Omofor. Vesmant al episcopului care se poarta pe umeri si reprezinta vesmantul "Pastorului cel Bun".

Onomastica (Gr. Onomastiki) Obicei ortodox de a serba persoana a carei nume este numele sfantului
din acea zi.

Orar. Vesmant diaconesc, facut dintr-o banda de brocart ce se poarta peste umarul stang si pe sub
bratul drept, reprezentand aripile ingeresti.

Orele. In manastirile ortodoxe, calugarii tin slujbe pentru principalele ore ale zilei: 1) Ceasul intai (6:00)
Multumirile pentru o noua dimineata si rugaciuni pentru o zi fara de pacat. 2) Ceasul al treilea (9:00)
Pogorarea Sfantului Duh. 3) Ceasul al saselea (12:00) Rastignirea lui Hristos. 4) Ceasul al noualea
(15:00) moartea lui Hristos.

Ortodox (Gr. "adevarata credinta") Numele oficial al Bisericii de Rasarit. Ortodoxia afirma ca pastreaza
credinta crestina completa si neschimbata.

P
Pacat capital. Mare ofensa adusa lui Dumnezeu, ce poate rezulta in moartea duhovniceasca a
individului. Pacatele capitale sunt: mandria, avaritia, desfranarea, mania, lacomia, invidia si lenea.

Pacatul Stramosesc Pacatul savarsit de Adam si Eva.

Pãgânism. Credinta religioasa, alta decat cea Crestina. Politeismul grec dinaintea perioadei crestine
este o credinta tipic pagana.
Panagia. Cuvant grecesc care in romaneste inseamna Preasfanta si este unul din numele pe care
ortodocsii le folosesc pentru Fecioara Maria.

Pantocrator (Gr."Atotputernic") In arta bisericeasca, Pantocrator este o icoana situata adesea pe bolta
bisericii, care reprezinta pe Iisus Atotputernicul Dumnezeu, Domnul intregului univers.

Paraclis 1) Mica biserica sau capela, specifica manastirilor si resedintelor episcopale sau mitropolitane
unde se desfasoara slujbe zilnice. 2) Slujba in onoarea unui Sfant.

Parastas. Slujba ce se tine in amintirea unei persoane decedate. Se face la trei zile, noua zile si la
patruzeci de zile; apoi la sase luni, un an, etc. Graul fiert din coliva, reprezinta renasterea la cea de a
doua venire a lui Hristos.

Parintii Apostolici. Persoane care au trait in primul secol al crestinismului, majoritatea fiind ucenici ai
Apostolilor. Printre ei se numara Sf. Ignatiu din Antioh, Sf. Policarp din Smyrna, Sf. Clement din Roma
si autorul necunoscut al Didache.

Parintii Ortodoxiei (vezi Sfintii Parinti).

Pascalia. Lista datei in care cad Sfintele Pasti pe mai multi ani.

Pasti. (Vezi Invierea).

Patriarh (Gr. "cap de familie") Cel mai inalt grad ierarhic ortodox. In ziua de astazi exista opt patriarhi
inscaunati in mod canonic.

Patriarhia Ecumenica. Patriarhia Constantinopolului, care a fost intemeiata de Sf. Andrei, Cel Dintai
Chemat.

Patriarhie. Jurisdictie ecleziastica, condusa de un patriarh.

Patristica. Ramura teologica ce studiaza scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii.

Pavecernita (Gr. Apodeipnon; Sl. Velikoye Povechernye). Slujba ce se tine dupa ce s-a inserat. Uneori
este combinata cu Vecernia intr-o slujba ce poate dura toata noaptea.

Pedalion. Carte ce contine hotararile Consiliilor Ecumenice; reprezinta "Constitutia" Bisericii Ortodoxe.

Pentecost (Gr."a cincizecea zi"). In romaneste: Rusalii. Este considerata ziua de nastere a
Crestinismului.

Penticostar. Carte de slujbe ce contine slujbele, rugaciunile si imnele ce se tin in perioada dintre
Sfintele Pasti si Rusalii.

Pnevmatologie. Invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant.

Polychronion (Gr. "la multi ani" Sl. Mnogaya Lyeta).) O rugaciune ce se canta in cinstea episcopului.

Post. Practica de abtinere de la anumite mancaruri, in anumite zile ale saptamanii, sau pe perioade
mai lungi stabilite de Biserica (si insemnate in calendarul bisericesc).

Postul Pastelui. Perioada (50 de zile) ce precede Invierea si ce se foloseste pentru pregatire
duhovniceasca, prin rugaciune si abtinerea de la consumarea anumitor alimente.
Potir. O cupa de aur sau argint, cu picior lung ce se foloseste pentru Euharistie. Este unul din cele mai
sfinte obiecte de cult si nu poate fi folosit dect de preot.

Predica. Mesaj oral de vestire si explicare a Cuvantului lui Dumnezeu.

Preoteasa. Titlu onorific ce se acorda sotiei preotului.

Presbiter (Gr. "Preot")

Presbitera (Gr.Presvytera, Sl. Matushka). vezi preoteasa.

Prescura. Paine dospita ce se foloseste in altar la Sfanta Euharistie. (Biserica Romano-Catolica

foloseste paine ne-dospita).

Pro-Naos (Gr. Nave). Incaperea centrala a bisericii unde stau credinciosii ce participa la slujbe.

Pronie. (Gr. Pronoia) Modul in care Dumnezeu chiverniseste si conduce lumea spre scopul final pentru
care a fost creata, in interiorul iconimiei Sale creatoare si rascumparatoare.

Proscomidie. Slujba de pregatire a Sfintelor Daruri, ce se face inaintea Liturghiei. Prescura si vinul se
asaza pe o masuta asezata in partea de Nord a altarului (proscomidiar).

Prosfora. (Gr. "Prescura")

Protosinghel. Administrator sef al Bisericii, care asista direct pe episcop. El are in grija arhivele,
certificatele si documentele jurisdictiei respective.

Purcedere. Modul in care Duhul Sfant are existenta ipostatica din Tatal, principiul unitatii si izvorul
comun al Dumnezeirii, Care naste pe Fiul si purcede pe Duhul.

R
Rasa. Vesmant lung, de culoare neagra, cu maneci largi, pe care il poarta preotii. Sub acest vesmant
se poarta anteriul, care este un vesmant cu maneci stramte.

Revelatie. (lat. "dezvaluire") Lucrarea prin care Dumnezeu Se descopera pe Sine lumii create, mai intai
prin proorocii Vechiului Testament si apoi, in mod personal, prin Fiul Sau. (Dumnezeu se descopera
atat prin Cuvant, cat si prin fapte, evenimente, lucrari, semne si minuni.)

Rit Bizantin. 1) Serviciu religios in conformitate cu traditia ortodoxa. 2) Crestini care se afla sub
jurisdictie Romano-Catolica si impartasesc credinta acesteia, dar savarsesc serviciul liturgic dupa
modelul ortodox.

Ritual. Savarsirea unei anumite ceremonii, intr-o ordine si in mod bine stabilit (typikon).

Rugaciune (vezi Predica Sf. Ioan Gura de Aur despre rugaciune).

Rugaciunea lui Iisus (a inimii). O rugaciune scurta, ce se repeta in mod constant, ca mod de cinstire
a lui Dumnezeu; traditia acestei rugaciuni a inceput in manastiri iar textul ei: "Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)".

Rusalii (Pogorarea Sfantului Duh) A 50-a zi dupa Pasti, cand Sfantul Duh s-a pogorat asupra ucenicilor
lui Hristos. Este considerata ziua de nastere a Crestinismului
S
Sabelianism. Erezie pornita la Roma de catre Praxeas in jurul anului 190, apoi continuata de Sabelius,
care afirma ca intre Tatal si Fiul nu exista nici o deosebire.

Sacristie. O camaruta (dulap) in partea de Sud a altarului in care se tin vesmintele. Romaneste:
"Vesmantarie".

Satana Nume dat diavolului; in limba ebraica numele inseamna "potrivnic", "vrajmas".

Schimbarea la fata (Gr. Metamorphosis). Una dintre cele mai mari sarbatori ortodoxe (6 August) care
comemoreaza aratrea lui Hristos in slava Dumnezeiasca, impreuna cu Moise si Ilie, pe Muntele Tabor
(Matei 5: 1-7).

Schisma. Rupere formala a unitatii Bisericii. Desi au existat mai multe schisme, cea care a afectat cel
mai profund Biserica este schisma din 1054 cand Biserica de Apus s-a despartit de cea de Rasarit.

Semnul Crucii. Reprezinta credinta ortodoxa in jertfa lui Hristos pentru mantuirea fiintei umane.
Semnul se face cu mana dreapta, tinand degetul mare, aratatorul si degetul mijlociu unite, atingand
intai fruntea, apoi pieptul, umarul drept si cel stang. In timpul inchinarii, degetul inelar si cel mic ating
podul palmei, ca simbol al dublei naturi a lui Hristos.

Sfintenie. Procesul de transfigurare subiectiva a credinciosului prin participare nemijlocita la viata in

Hristos.

Sfinti. (vezi articol)

Sfintii Parinti ai Ortodoxiei (Gr. Pateres). Oameni piosi si cu educatie inalta, majoritatea lor episcopi,
ce au trait in primele opt secole ale Crestinismului. Ei au scris, explicat si aparat credinta Bisericii. Cei
mai importanti dintre ei sunt: Sf. Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore din
Nazianz, Sf. Grigore din Nissa, Sf,. Atanasie cel Mare, Sf. Chiril din Alexandria si Sf. Ioan din Damasc.

Sinaxar. Carte ce cuprinde biografiile sfintilor Bisericii si din care se citeste la praznicele lor.

Sinergie. (Gr. Synergeia, "conlucrare") Raspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfant,

cooperarea tainica si libera intre harul lui Dumnezeu si vointa omului.

Sinod. (vezi Consiliu Ecumenic).

Slujbelnic. Cartea ce contine in special slujba Liturghiei si alte rugaciuni si ceremonii.

Sobor (Gr. Synaxis, Sl. Sobor). Adunare a credinciosilor in cinstea unui sfant, la care se citesc pasaje
din biografia sa.

Soteriologie. Ramura a teologiei ce studiaza lucrarea de mantuire a lui Hristos (teoria salvarii).

Spovedanie (Gr. Exomologisis). Taina marturisirii pacatelor de catre o persoana in fata lui Dumnezeu,
in prezenta unui preot, care serveste drept duhovnic (pneumatikos), si care are binecuvantare pentru
aceasta.

Staret (Gr. Hegoumenos, Sl. Nastoyatel). Capul unei comunitati monahale, hirotonit de un episcop si
ales de ceilalti membri ai comunitatii. El are jurisdictie de drept asupra manastirii, dar totodata este
parintele spiritual al membrilor manastirii.
Stihar (Gr. Sticharion Sl. Podriznik). Vesmantul lung, de culoare alba, cu maneci inchise, preotul sub
anteriu.

Succesiune Apostolica. Linia de succesiune, continua, directa si neintrerupta transmisa de la Sfintii

Apostoli, catre Episcopi. Episcopii, care alcatuiesc grupul conducator al Bisericii, sunt considerati
succesorii Sfintilor Apostoli, iar indatoririle si autoritatea lor se transmite prin ritualul punerii mainilor
asupra lor, in momentul in care sunt hirotonisiti.

T
Taina (Gr. Mysterion, Sl. Tainstvo). Sfintele Taine reprezinta partea vazuta a religiei si sunt ceremonii,
alcatuite din rugaciuni si simboluri, pentru chemarea Sfantului Duh si a se sfinti anumite obiecte sau
persoane. Cele sapte Sfinte Taine sunt: Botezul, Mirungerea, Spovedania/Pocainta, Euharistia,
Hirotonia, Cununia si Maslul.

Taumaturg. (Gr. "facatorul de minuni") Nume dat unora dintre sfinti, pentru minunile pe care le-au
facut.

Teologia Ascetica. O ramura a teologiei ce se ocupa cu studiul invataturilor mistice (vezi mistica).

Teologie Pastorala. Ramura a teologiei ce se ocupa cu studiul metodelor folosite de cler pentru a-si
indeplini misiunea de pastori ai Bisericii.

Theotokos. (Gr. "Nascatoare de Dumnezeu") Termen teologic care arata importanta dogmatica a
maicii Domnului, si care a fost definit la cel de al treilea Sinod Ecumenic.

Tipic. Carte liturgica ce contiune regulile de desfasurare ale diferitelor slujbe si ceremonii, pe tot anul.

Traditia Bisericii. Revelatie dumnezeiascã nescrisã, rãmasã de la Sfintii Apostoli prin viu grai si
depozitatã în tezaurul Bisericii. Sfânta Treime este de o putere cu Sfânta Scripturã.

Trei Ierarhi. Cei mai importanti Parinti ai Bisericii, care au contribuit imens la dezvoltarea si cresterea
spirituala a Bisericii. Ei sunt: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur si Sf. Grigore Teologul. Sunt
serbati pe data de 30 Ianuarie.

Trinitate (Gr. Trias, lat. Trinitas) Doctrina de baza si specifica a revelatiei Noului Testament, dupa care
dumnezeirea sau esenta lui Dumnezeu subzista ca treime de persoane sau ipostasuri.

Triod. 1)Perioada dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si Duminica Lasatului de Sec la branza. 2)
Carte liturgica care contine cantari si rugaciuni pentru perioada dintre Duminica Vamesului si Fariseului
si pana in Duminica Pastilor.

Triptic. Pomelnic scris pe trei bucãti separate de lemn, care se închid ca o carte, spre deosebire de
"diptic", format numai din douã pagini ce se închid la fel.

Trisaghion. Imnul Intreit Sfant, unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte
Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi". Se canta si pentru raposati.

Tropar. Cântare scurtã ce cuprinde, rezumativ, viata si învãtãtura unui sfânt sau praznic împãrãtesc.
U
Uniat. Membru al bisericii Bizantino-Catolice (Greco-Catolic).

Usi Imparatesti. Cele douã usi centrale din catapeteasmã, care simbolizeazã cele douã Testamente.
Se cheamã împãrãtesti, cãci prin ele trece Hristos Împãratul nostru, sub chipul Sfintei Taine. Spre
deosebire de acestea, usile laterale se cheamã diaconesti, prin care trec diaconii.

Utrenie. Slujba de dimineata care incepe cu cantarea de psalmi, apoi citirea Evanghelica, cantarea
canoanelor si a Doxologiei.

Utrenier. Carte ce contine cântãrile Utreniei, mai ales cele spre Duminicã.

V
Vazduh. (vezi Aer)

Vecernie (Vespera). Una din cele sapte laude ce se cântã zilnic spre searã. Spre sãrbãtorile mari,
Vecernia se uneste cu slujba Utreniei si capãtã denumirea de "Priveghere".

Vecernier. Carte ce contine cântãrile Vecerniei, pe cele opt glasuri.

Vesmantarie. Incãpere specialã în care se pãstreazã vesmintele si tot tezaurul bisericii.

Vietile Sfintilor . Carte in 12 volume ce cuprind pe larg nevointele si minunile tuturor sfintilor pe care îi
prãznuieste Biserica Ortodoxã în cele 12 luni ale anului. Scriitorii vietilor de sfinti se numesc
"aghiografi".

Vinerea. Ziua când a fost rãstignit Domnul pe Cruce pentru mântuirea lumii. De aceea toti credinciosii
sunt datori sã o cinsteascã cu rugãciune si cu post.

Vinul. Materia de bazã care, împreunã cu prescurile, se aduce la Sfântul Altar. Din vin, prin
binecuvântare în timpul Sfintei Liturghii, se dobândeste Prea Curatul Sânge al Mântuitorului, care spalã
pãcatele lumii.

Vladica. (Vezi episcop)

Vultur. (Gr. Dikephalos aitos; Sl. Orletz). Covor rotund sau desen pe podeaua Bisericii, reprezentand
un vultur cu doua capete si cu aripile deschise, reprezentand autoritatea episcopala in jurisdictia
respectiva.