1. CONSTITUTIA ROMANIEI.

STATUL ROMÂN

ARTICOLUL 1
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă,

executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

SUVERANITATEA
ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

TERITORIUL
ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.

(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte
norme general admise ale dreptului internaţional.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile
legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

UNITATEA POPORULUI ŞI EGALITATEA ÎNTRE CETĂŢENI

1
ARTICOLUL 4
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de
naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de
avere sau de origine socială.

CAPITOLUL III
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE FIDELITATEA FAŢĂ DE ŢARĂ
ARTICOLUL 54
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de
îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de
lege.

APĂRAREA ŢĂRII
ARTICOLUL 55
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia
voluntarilor, în condiţiile legii organice.

CONTRIBUŢII FINANCIARE

ARTICOLUL 56
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

EXERCITAREA DREPTURILOR ŞI A LIBERTĂŢILOR

ARTICOLUL 57
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile
constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL APĂRĂRII
ARTICOLUL 92
(1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte
al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

2
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a
forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării
Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru
respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă
Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea
agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor
stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

FORŢELE ARMATE
ARTICOLUL 118
(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a
independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la
apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau
restabilirea păcii.

(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului

pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale
forţelor armate stabilite potrivit legii.

(4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă.

(5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în
condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 119
CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc
apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la
apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de
restabilire a păcii

2. Legea nr. 346/2006 – Republicată M. Of. nr. 867din 2 noiembrie 2017 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale

3
Capitolul I
Dispoziţii generale
Art. 1. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice
centrale, care conduce şi desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărării țării.
(2) Ministerul Apărării Naţionale este format din structuri centrale, structuri şi forțe subordonate
acestora.
Art. 2. ‒ Sistemul de structuri centrale, structuri şi forțe ale Ministerului Apărării Naţionale
constituie Armata României, denumită în continuare armata.
Art. 3. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale are personalitate juridică şi reprezintă în justiție, prin
Direcția generală juridică, structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile
ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiție de Direcția
generală juridică a Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
apărării naţionale.
(2) Ministerul Apărării Naţionale are sediul în municipiul Bucureşti, str. Izvor nr. 110, sectorul 5
(3) Ministerul Apărării Naţionale răspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a Consiliului
Suprem de Apărare a Țării pentru modul de aplicare, în domeniul său de activitate, a prevederilor
Constituției, legilor, hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ale
celorlalte acte normative şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
Art. 4. ‒ În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Apărării Naţionale colaborează
interinstituțional şi cooperează, cu prezervarea obiectivelor şi politicilor sale în domeniul apărării,
cu celelalte ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu alte
instituții şi autorități publice, cu structurile politico-militare şi de conducere militară ale altor
state, precum şi ale organizațiilor internaţionale la care România este parte, cu operatori
economici, cu asociațiile cadrelor militare în rezervă şi în retragere, cu asociațiile veteranilor şi cu
alte asociații profesionale sau organizații neguvernamentale, în condiţiile legii.

Capitolul II
1. Atribuțiile şi responsabilitățile Ministerului Apărării Naţionale(NU ESTE ASTA)

Art. 5. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuții şi responsabilități:

1. realizarea şi menținerea capacității operaționale a armatei, pentru îndeplinirea misiunilor
specifice ce revin acesteia;
2. înfiinţarea, desființarea, transformarea, resubordonarea, reorganizarea, consolidarea, integrarea
în alte structuri şi redislocarea structurilor militare ale armatei, pe timp de pace, pe timpul stării
de urgență, de asediu, de mobilizare sau de război, conform legii;
3. elaborarea proiectelor de acte normative din domeniul său de competență;
4. apărarea drepturilor şi intereselor legitime în raporturile cu autoritățile şi instituţiile publice,
precum şi cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii;
5. întreprinderea demersurilor necesare pentru încheierea tratatelor la nivel departamental şi a
înțelegerilor tehnice în domeniul apărării;
6. coordonarea elaborării şi implementării politicii de apărare, promovarea intereselor naţionale la
nivelul organizațiilor internaţionale la care România este parte şi creșterea gradului de integrare a
structurilor proprii şi a profilului acestora în cadrul acestor organizații, promovarea şi dezvoltarea
relațiilor de cooperare politico-militară şi asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu
ministerele de resort ale altor state şi cu organizații internaţionale la care România este parte;
7. realizarea planificării integrate a apărării;
8. realizarea mecanismului de cooperare interinstituțională în domeniul apărării;
9. instruirea comandamentelor şi forțelor;

4
10. organizarea şi conducerea educației şi formării profesionale în instituţiile proprii;
11. managementul logisticii proprii;
12. constituirea stocurilor şi menținerea stării de operativitate a tehnicii;
13. organizarea şi conducerea mobilizării armatei, rechiziționarea de bunuri şi chemarea
persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public;
14. managementul domeniului informații pentru apărare, managementul activităţii oficiale de
cifru şi a sistemelor criptografice din armată, realizarea măsurilor de protecție a informaţiilor
clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul tratatelor,
înțelegerilor şi acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este
parte, precum şi cooperarea cu structurile similare naţionale şi ale altor state sau ale organizațiilor
internaţionale la care România este parte;
15. participarea la dezvoltarea şi optimizarea capabilităților de apărare cibernetică ale României,
în colaborare cu celelalte instituții şi autorități naţionale stabilite prin lege;
16. managementul activităţii financiar-contabile;
17. gestionarea sistemului pensiilor militare de stat;
18. managementul resurselor de comunicații şi tehnologia informaţiei în armată;
19. managementul spectrului radio utilizat în scopul apărării, precum şi a resurselor de
comunicații, tehnologia informaţiei şi apărare cibernetică ale Armatei României;
20. elaborarea şi integrarea/aplicarea politicilor proprii/reglementărilor specifice în domeniile
referitoare la protecția mediului, securitate şi sănătate în muncă, apărarea împotriva incendiilor,
metrologie specifică echipamentelor militare care nu intră în sfera metrologiei legale şi
funcţionarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat şi a
aparatelor consumatoare de combustibil;
21. conducerea activităților de comunicare strategică la nivelul ministerului;
22. organizarea şi conducerea activităţii de informare şi relații publice la nivelul ministerului;
23. creșterea calității vieții personalului, asigurarea protecției sociale şi a asistenței religioase,
medicale, psihologice şi juridice a personalului militar şi civil, a râniților, invalizilor şi urmașilor
celor decedați în acţiuni militare, în conformitate cu prevederile legale;
24. înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente şi materiale specifice armatei,
asigurarea relației cu industria națională de apărare şi cooperările internaţionale în domeniu;
25. coordonarea activităţii de comerț exterior privind importul şi exportul de produse cu
destinație militară, în condiţiile legii;
26. aplicarea regimului de control în domeniul exporturilor, importurilor şi altor operațiuni cu
produse militare şi cu dublă utilizare, potrivit legii şi normelor emise pentru aplicarea acestora,
aprobate prin ordin al ministrului apărării naţionale, precum şi coordonarea activităților privind
aprobarea suspendării drepturilor vamale la anumite categorii de armamente şi echipamente
militare, potrivit legii;
27. organizarea şi conducerea programelor de investiții publice şi de reparații curente şi de
întreținere în domeniul imobiliar, exercitarea controlului statului în toate etapele şi componentele
sistemului calității în construcții, conducerea activităţii de apărare împotriva incendiilor şi de
administrare a imobilelor Ministerului Apărării Naţionale;
28. editarea de publicații în domeniile proprii de activitate;
29. cercetarea-dezvoltarea, utilizarea rezultatelor cercetării-dezvoltării şi participarea la proiecte
de cercetare-dezvoltare naţionale şi internaţionale în domeniul apărării, precum şi protecția
drepturilor de proprietate intelectuală, potrivit legii şi normelor emise pentru aplicarea acestora,
aprobate prin ordin al ministrului apărării naţionale;
30. reglementarea şi desfăşurarea activităților de testare şi evaluare, analiză, audituri tehnice şi
acceptanțe aferente sistemelor de armamente şi echipamente pentru apărare;
31. reglementarea şi desfăşurarea activităţii de supraveghere a managementului calității la
furnizorii de produse militare şi prestatorii de servicii în domeniul apărării şi de aplicare a

5
cerințelor NATO şi UE de asigurare a calității în domeniul apărării, prin evaluarea, certificarea şi
supravegherea furnizorilor şi prestatorilor în legătură cu îndeplinirea acestor cerințe;
32. elaborarea documentelor strategice pentru pregătirea şi întrebuințarea în luptă a forțelor
armate;
33. încheierea de contracte pentru achiziția de produse şi servicii specifice, în condiţiile legii,
direct cu structurile specializate ale NATO şi UE, în scopul asigurării interoperabilității;
34. asigurarea cu informații geospațiale, geografice, hidrografice şi hidrometeorologice pentru
nevoi proprii, precum şi a celor necesare instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi
siguranță națională, NATO şi UE şi altor instituții beneficiare;
35. organizarea şi conducerea serviciului medical militar de urgență prespitalicească şi
spitalicească;
36. organizarea şi conducerea activităților de poliție militară în țară şi pe timpul participării la
misiuni şi operații în afara teritoriului statului român;
37. elaborarea normelor pentru înzestrare, întreținere şi reparații, cu respectarea prevederilor
legale;
38. coordonarea problematicii cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a veteranilor de război,
invalizilor şi văduvelor de război;
39. organizarea şi conducerea activităților de tradiții militare, cultură militară, de educație civică
şi ceremonii militare;
40. organizarea şi conducerea activităților de standardizare şi interoperabilitate în domeniul
apărării;
41. cooperarea, cu alte structuri din afara Ministerului Apărării Naţionale, la situații de urgență,
precum şi pentru prevenirea şi combaterea terorismului, conform legii;
42. administrarea, supravegherea şi protecția fondului arhivistic propriu, în condiţiile legii;
43. asigurarea siguranței aeriene, navale şi terestre, în condiţiile legii.

2. Structura de forțe a armatei

Art. 28. ‒ (1) Structura de forțe ale armatei este formată din state majore, comandamente, mari
unităţi şi unităţi, formațiuni şi alte structuri stabilite potrivit legii, cuprinse, după caz, în:
a) forțe terestre, forțe aeriene, forțe navale, denumite în continuare categorii de forțe;
b) forțe pentru sprijin de luptă;
c) forțe pentru sprijin logistic;
d) forțe pentru operații speciale;
e) forțe pentru apărare cibernetică;
f) alte forțe.
(2) Dimensiunea structurii de forțe ale armatei se stabileşte prin documentele de planificare a
apărării, potrivit legii.
(3) Cerințele de constituire a structurilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordine ale
ministrului apărării naţionale.
Art. 29. ‒ Categoriile de forțe au în compunere statele majore ale forțelor terestre, aeriene, navale,
comandamente, mari unităţi şi unităţi de manevră, de sprijin de luptă, logistice, unităţi de
instrucție, instituții militare de învățământ şi alte structuri stabilite potrivit legii.
Art. 30. ‒ Sprijinul acţiunilor militare la nivel strategic se realizează prin comandamente de
sprijin, care au în subordine mari unităţi şi unităţi, unităţi de instrucție, unităţi de învățământ
militar preuniversitar şi alte structuri stabilite potrivit legii.
Art. 31. ‒ (1) Forțele pentru sprijin logistic sunt reprezentate de Comandamentul Logistic
Întrunit, care are în subordine mari unităţi şi unităţi logistice, structuri de sprijin de luptă şi
structuri de educație şi instrucție.

6
(2) În calitate de structură de sprijin logistic, Comandamentul Logistic Întrunit poate avea în
subordine grădinițe, creșe, structuri de cultură şi mass-media, structuri de refacere a capacității de
muncă, compleuri militare de instruire, reprezentare şi tranzit, amenajări sportive şi recreative,
lăcașuri de cult, cimitire şi capele, precum şi alte entități organizate conform legii.
Art. 32. ‒ Forțele pentru operații speciale au în compunere Comandamentul Forțelor pentru
Operații Speciale, structuri luptătoare, structuri de sprijin de luptă, structuri de sprijin logistic,
structuri de educație şi instrucție şi alte structuri stabilite potrivit legii.
Art. 33. ‒ Forțele pentru apărare cibernetică au în compunere Comandamentul Apărării
Cibernetice, mari unităţi, unităţi şi alte structuri stabilite potrivit legii.
Art. 34. ‒ Misiunile şi responsabilitățile structurii de forțe ale armatei se stabilesc prin ordine ale
ministrului apărării naţionale sau ale șefului Statului Major al Apărării, atunci când acesta este
împuternicit de ministru.
Art. 35. ‒ Potrivit nivelului capacității de luptă, forțele armatei sunt organizate în:
a) forțe gata de acțiune permanent;
b) forțe cu nivel ridicat al capacității de luptă;
c) forțe cu nivel redus al capacității de luptă, gata de acțiune după ridicarea capacității de luptă
prin completare/mobilizare;
d) structuri care se constituie la mobilizare, destinate generării/regenerării forțelor, precum şi
pentru realizarea sistemului de rezistență armată pe teritoriul naţional.
Art. 36. ‒ (1) Structurile de poliție militară sunt destinate să asigure respectarea şi menținerea
ordinii interioare şi a disciplinei militare în obiectivele militare şi zonele militare restricționate,
sprijinul manevrei şi mobilității, controlul şi îndrumarea circulației autovehiculelor şi a
coloanelor militare, protecția personalului armatei, securitatea obiectivelor militare, să contribuie
la misiuni de supraveghere, escortare, pază şi escortarea prizonierilor de război, îndrumarea şi
evacuarea persoanelor dislocate pe timpul desfăşurării acţiunilor militare.
(2) Atribuțiile, organizarea şi funcţionarea poliției militare se stabilesc prin lege specială.
Art. 37. ‒ (1) Forțele pentru operații speciale constituie componenta specializată, de reacție
rapidă, de nivel strategic, cu structuri terestre, navale şi aeriene dedicate, instruită şi dotată pentru
executarea misiunilor de cercetare specială, acţiuni directe, de asistență militară şi
neconvenționale, precum şi misiuni complementare acestora, pe teritoriul statului român sau în
afara acestuia, în condiţiile legii, independent sau împreună cu forțele speciale ale coalițiilor şi
alianțelor din care România este parte.
(2) Conducerea forțelor pentru operații speciale, cu excepția celor prevăzute la art. 15 alin. (5), se
exercită de șeful Statului Major al Apărării, prin Comandamentul Forțelor pentru Operații
Speciale, iar în situația participării la misiuni şi operații în afara teritoriului statului român,
potrivit înțelegerilor tehnice încheiate cu partenerii străini, în baza tratatelor la care România este
parte.
Art. 38. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale poate constitui structuri de conducere şi de forțe care
să fie puse la dispoziția NATO pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Acestea se integrează în
structura de comandă şi control, precum şi în structura de forțe ale NATO.
(2) Nivelul de autoritate care poate fi exercitat asupra structurilor române se stabileşte conform
procedurilor NATO.

3. Conducerea Ministerului Apărării Naţionale

Art. 39. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale este condus şi reprezentat de ministrul apărării
naţionale.
(2) În exercitarea conducerii, ministrul apărării naţionale este ajutat de secretarii de stat, de șeful
Statului Major al Apărării şi de secretarul general.

7
(3) Ministrul apărării naţionale poate delega prin ordin competența îndeplinirii unor atribuții
aflate în responsabilitatea sa.
(4) Secretarii de stat sunt numiți şi eliberați din funcţie prin decizie a prim-ministrului, la
propunerea ministrului apărării naţionale.
(5) Șeful Statului Major al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată,
numit de Președintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale, cu avizul prim-
ministrului, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an. În funcția
de șef al Statului Major al Apărării poate fi numit locțiitorul acestuia sau unul dintre șefii
categoriilor de forțe ale armatei.
(6) Prevederile alin. (5) referitoare la durata mandatului nu se aplică în caz de mobilizare sau de
război, precum şi pe timpul stării de asediu sau de urgență.
(7) Secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale este înalt funcționar public, numit
potrivit legii.
(8) În Ministerul Apărării Naţionale se constituie Colegiul Ministerului Apărării Naţionale şi
Comitetul pentru Suport Managerial, cu rol consultativ, precum şi Consiliul de Planificare a
Apărării, Consiliul de Supraveghere a Cerințelor, Consiliul de Achiziții, Consiliul de
Standardizare şi Interoperabilitate şi Consiliul Tehnico-Economic, ale căror hotărâri/decizii/avize
sunt obligatorii. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin ordine ale ministrului
apărării naţionale.
Art. 40. ‒ (1) În exercitarea competențelor conferite de lege, ministrul apărării naţionale emite
ordine şi instrucțiuni.
(2) Secretarii de stat, secretarul general al ministerului, directorul general şi șefii/directorii
direcțiilor din structurile centrale emit dispoziţii, potrivit competențelor specifice.
(3) Șeful Statului Major al Apărării emite ordine cu conţinut militar şi dispoziţii, potrivit
domeniilor de competență.
(4) Comandanții/Șefii unităților militare înscriu în ordinul de zi pe unitate, în condiţiile stabilite
prin ordin al ministrului apărării naţionale, ordinele/dispozițiile date în exercitarea misiunilor şi
atribuțiilor ce le revin, potrivit legii.
Art. 41. ‒ Pe timpul absenței ministrului, conducerea Ministerului Apărării Naţionale se exercită
de către secretarul de stat desemnat de ministru.
Art. 42. ‒ Conducerea structurilor de forțe se realizează de comandanți/șefi ai acestora numiți
conform competențelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

4. Personalul Ministerului Apărării Naţionale

Art. 43. ‒ (1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este format din personal militar şi
personal civil.
(2) Nomenclatorul funcțiilor de general din Armata României se aprobă de către Consiliul
Suprem de Apărare a Țării.
(3) Transformarea unei funcții de general într-o funcţie civilă se aprobă de către Consiliul
Suprem de Apărare a Țării, la propunerea ministrului apărării naţionale.
Art. 44. ‒ Evidența efectivelor Direcției generale de informații a apărării se ține separat de cea a
efectivelor Ministerului Apărării Naţionale. Finanţarea Direcției generale de informații a apărării
se realizează din fonduri bugetare aprobate cu această destinație. Modul de planificare, evidență
şi utilizare a fondurilor necesare se stabileşte de ministrul apărării naţionale, similar
reglementărilor privind cheltuielile operative.
Art. 45. ‒ (1) În necesarul de efective ale Ministerului Apărării Naţionale nu se includ:
a) personalul militar şi civil care îşi desfășoară activitatea în afara Ministerului Apărării
Naţionale, potrivit reglementărilor în vigoare. Finanţarea lui se asigură în conformitate cu
prevederile legale în vigoare;

8
b) personalul militar şi civil din structurile care se finanțează integral din venituri proprii;
c) militarii în termen şi cu termen redus, soldații şi gradații profesioniști, aflați în perioada
instrucției de bază, elevii şi studenții instituțiilor militare de învățământ. Finanţarea lor se face din
bugetul Ministerului Apărării Naţionale;
d) efectivele din unitățile sanitare proprii, aflate în relații contractuale cu casa de asigurări de
sănătate. Finanţarea lor se asigură în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Evidența efectivelor prevăzute la alin. (1) se ține separat.
Art. 46. ‒ (1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este organizat şi îşi desfășoară
activitatea conform legislaţiei specifice fiecărei categorii de personal şi reglementărilor interne
ale ministerului.
(2) Personalul încadrat în funcții de consilier juridic în cadrul Ministerului Apărării Naţionale
beneficiază de decontarea taxelor necesare pentru înscrierea în colegii sau asociații profesionale
şi a cotizațiilor periodice.
(3) Personalul Ministerului Apărării Naţionale care are calitatea de arhitect, evaluator atestat şi
expert judiciar şi care desfășoară activități de arhitectură, de evaluare şi expertiză în folosul
ministerului beneficiază de decontarea taxelor necesare pentru înscrierea în colegii sau asociații
profesionale şi a cotizațiilor periodice.
(4) De prevederile alin. (3) beneficiază în mod corespunzător şi alte categorii profesionale care îşi
desfășoară activitatea în specialități care presupun înscrierea în colegii şi asociații profesionale.

3. LEGE nr. 122 din 15 iunie 2011

Privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării
Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 17 iunie 2011

1. Dispoziţii generale

Articolul 1

Prezenta lege reglementează deţinerea, portul, folosirea armelor, a dispozitivelor militare şi a

muniţiilor din înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale, operaţiunile care se efectuează cu
acestea, utilizarea forţei, precum şi regimul juridic al transportului, deţinerii, portului şi folosirii
armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor de către membrii forţelor armate străine pe teritoriul
României.

Articolul 2

(1) Ministerul Apărării Naţionale este autorizat să deţină arme, dispozitive militare şi muniţii
pentru dotarea proprie, potrivit statelor de organizare, programelor majore de înzestrare şi
responsabilităţilor pe care le are potrivit legii.
(2) Armele, dispozitivele militare şi muniţiile prevăzute la alin. (1) sunt destinate instruirii,

9
îndeplinirii misiunilor de luptă, precum şi a altor misiuni specifice, potrivit legii, având, de
regulă, caracteristici tehnico-tactice specifice care să permită realizarea obiectivelor stabilite, cu
respectarea normelor dreptului internaţional şi a legislaţiei naţionale.

Articolul 3

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) act ostil - orice acţiune sau folosire a forţei de către o forţă militară străină ori entitate teroristă,
îndreptată împotriva statului român, a forţelor armate române sau a altor persoane ori împotriva
proprietăţii desemnate sau care urmăreşte deturnarea ori împiedicarea îndeplinirii misiunii
militare a forţelor armate române şi/sau aliate. Actul ostil reprezintă, de asemenea, acţiunea prin
care persoane, grupuri de persoane sau unităţi constituite contribuie în mod direct ori comit cu
intenţie acte care pot cauza prejudicii majore sau constituie un pericol real pentru viaţa
personalului ori tehnica Ministerului Apărării Naţionale sau/şi a forţelor aliate ale României;
b) consemn - îndatoririle generale şi specifice pe care le are personalul aflat în misiune;
c) dispozitive militare - ansamblul de componente a căror funcţionare în comun îndeplineşte o
funcţie într-un sistem tehnic, prin acţionarea unui mecanism de iniţiere sau percuţie, care
determină aruncarea unuia ori a mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau
luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare;
d) forţă minimă - forţa strict necesară, ca grad, intensitate şi durată, pentru îndeplinirea misiunii.
Forţa minimă poate include forţa letală;
e) forţă letală - forţa prin a cărei folosire este probabil să se cauzeze decesul sau rănirea gravă
care poate avea ca urmare decesul unei persoane;
f) forţă ostilă - forţa care manifestă intenţii ostile, comite un act ostil sau care a fost declarată
ostilă;
g) intenţie ostilă - ameninţarea iminentă cu folosirea forţei din partea unei forţe militare străine, a
unei entităţi teroriste, a unei persoane ori a unor grupuri de persoane împotriva statului român, a
forţelor armate române sau a altor persoane ori a proprietăţii desemnate, precum şi împotriva
membrilor forţelor militare străine aliate. Determinarea intenţiei ostile se face de către
comandanţii sau şefii, de la orice eşalon, ai forţelor participante la operaţii în afara teritoriului
statului român, pe baza evaluării faptelor şi circumstanţelor cunoscute, precum şi a informaţiilor
avute la dispoziţie. În cazul misiunilor executate individual, determinarea intenţiei ostile se face
de executantul misiunii, pe baza aceloraşi elemente;
h) obiectiv militar - imobilele, echipamentele, instalaţiile, cum ar fi cazărmi, tabere sau raioane
de dispunere a uneia ori a mai multor unităţi militare, depozite, gări, porturi, aeroporturi,
aerodromuri, lucrări de artă, poligoane, nave, ambarcaţiuni, aeronave, transporturi militare, aflate
în proprietatea sau în administrarea ori încredinţate pentru pază şi apărare Ministerului Apărării
Naţionale. În cazul operaţiilor internaţionale prevăzute de legislaţia română, constituie obiectiv
militar personalul combatant sau orice bun care, prin natura sa, amplasarea, destinaţia ori
utilizarea acestuia, aduce o contribuţie efectivă la acţiunea militară şi a cărui distrugere parţială
sau totală, capturare ori neutralizare oferă, în condiţiile concrete existente, un avantaj militar
sigur;
i) persoane desemnate - persoanele stabilite prin consemn sau ordin de misiune, pentru a căror
protecţie este autorizată folosirea forţei, inclusiv cea letală;
j) proprietăţi desemnate - acele proprietăţi pentru a căror protecţie se foloseşte forţa; forţa letală
se foloseşte numai în circumstanţele stabilite prin consemn sau ordin de misiune;
k) reguli de angajare - reglementările pentru structurile militare în ansamblu, precum şi pentru
fiecare militar care definesc circumstanţele, condiţiile, nivelul şi modalitatea în care pot fi
utilizate armamentul şi dispozitivele militare pentru îndeplinirea misiunilor, pe timpul participării
la operaţii;

10
l) uz de armă - executarea tragerii cu o armă, în scopul îndeplinirii unei misiuni;
m) zonă militară restricţionată - zona terestră, aeriană, maritimă sau fluvială, aflată sub controlul
forţelor armate naţionale ori aliate, în care accesul şi mişcarea personalului şi tehnicii care nu
aparţin acestor forţe sunt limitate conform unor reguli stabilite de Ministerul Apărării Naţionale,
după consultarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz.

2. Deţinerea şi portul armelor şi muniţiilor de către personalul Ministerului Apărării

Naţionale. Operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii

Articolul 4

Personalul Ministerului Apărării Naţionale este autorizat să deţină şi să poarte armele,

dispozitivele militare şi muniţiile cu care este dotat de către unităţile din care face parte, în
vederea instruirii, îndeplinirii misiunilor de luptă, precum şi a altor misiuni specifice, potrivit
legii, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Articolul 5

(1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, poate efectua următoarele
operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii:
a) achiziţionare;
b) reparare;
c) modificare;
d) transformare;
e) experimentare;
f) transmiterea dreptului de proprietate sau a celui de folosinţă;
g) valorificare;
h) transport;
i) depozitare;
j) casare;
k) modernizare;
l) distrugere.
(2) Procedurile concrete de efectuare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin
al ministrului apărării naţionale, potrivit legii.
(3) Transmiterea dreptului de proprietate sau a celui de folosinţă asupra armelor, dispozitivelor
militare şi muniţiilor, prin vânzare-cumpărare, donaţie, schimb sau închiriere, se poate face, în
condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 6

Operaţiunile de experimentare, reparare, modernizare, transformare, casare şi distrugere sunt

organizate în cadrul zonelor desemnate în acest sens, în condiţiile legii, de către Ministerul
Apărării Naţionale.

Articolul 7

Normele specifice privind evidenţa, mânuirea, păstrarea şi controlul stării tehnice a armelor,
dispozitivelor militare şi muniţiilor se reglementează prin ordin al ministrului apărării naţionale.

11
3. Paza obiectivelor militare şi protecţia persoanelor

Articolul 11

(1) Paza obiectivelor militare şi protecţia persoanelor se organizează şi se desfăşoară cu efective

proprii sau prin alte modalităţi prevăzute de lege, în funcţie de nivelul de securizare necesar şi
particularităţile obiectivelor.
(2) Prin ordin al ministrului apărării naţionale se stabilesc modalitatea de pază a obiectivelor
militare şi de protecţie a persoanelor, obligaţiile şi îndatoririle personalului care desfăşoară
activităţi specifice, inclusiv măsurile de siguranţă opozabile terţilor, precum şi documentele care
se întocmesc de către comandanţii/şefii obiectivelor militare.
(3) Prevederile de interes public din ordinul ministrului apărării naţionale prevăzut la alin. (2) se
publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 12

(1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, asigură protecţia demnitarilor
proprii, în ţară şi în străinătate, cu personal propriu sau în cooperare cu organele competente din
cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
(2) La solicitarea forţelor armate străine, personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale
poate asigura paza şi protecţia acestora, precum şi paza facilităţilor puse la dispoziţie, pe timpul
staţionării în România.

Articolul 13

În cazuri temeinic justificate, pentru executarea pazei şi protecţiei obiectivelor militare şi a

persoanelor desemnate, Ministerul Apărării Naţionale poate stabili zone militare restricţionate.

4. Uzul de armă

Articolul 14

(1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare în cazurile
prevăzute la art. 15, utilizând forţa minimă, cu respectarea principiilor legalităţii,
proporţionalităţii, gradualităţii, limitării utilizării şi nonsurprinderii, aşa cum acestea sunt
implementate prin consemn sau ordin de misiune.
(2) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armă numai după ce evaluează
circumstanţele din care să rezulte absoluta sa necesitate, atunci când folosirea altor mijloace de
împiedicare sau constrângere nu este posibilă.
(3) Personalul din cadrul instituţiilor şi societăţilor specializate pentru pază şi protecţie, care
prestează servicii în beneficiul Ministerului Apărării Naţionale, poate face uz de armă în
condiţiile specifice stabilite de lege.

Articolul 15

(1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare, numai
pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, în următoarele cazuri:
a) împotriva acelora care atacă personalul aflat în serviciul de pază, escortă, protecţie, precum şi a
acelora care, prin actul săvârşit prin surprindere, pun în pericol obiectivul militar;

12
b) împotriva acelora care atacă persoanele desemnate;
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din obiectivele
militare ori în zonele militare restricţionate, a căror delimitare este adusă la cunoştinţa publicului;
d) împotriva persoanelor care, după săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, încearcă să
fugă şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arme sau alte obiecte care pot pune în pericol
viaţa ori integritatea persoanelor;
e) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere ori
reţinere;
f) împotriva persoanelor care împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
g) în executarea intervenţiei contrateroriste, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Dacă, în cazurile prevăzute la alin. (1), persoanele împotriva cărora se poate face uz de armă
folosesc mijloace de transport, personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de
armamentul din dotare şi împotriva acestor mijloace de transport.

Articolul 16

(1) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. c), e) şi f), se va face uz de armă numai după ce s-a
făcut somaţia legală.
(2) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)-e) şi g), somaţia se face prin cuvântul "Stai!", iar
în caz de nesupunere se somează din nou prin cuvintele: "Stai, că trag!". Dacă cel în cauză nu se
supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical.
(3) În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. (2), persoana/persoanele în
cauză nu se supune/nu se supun, se poate face uz de armă împotriva acesteia/acestora.
(4) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a), b), d) şi g), se poate face uz de armă fără
somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru executarea acesteia.
(5) În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor, focul se execută, pe cât posibil, în pneuri,
până la oprirea acestora.

Articolul 17

În cazul prevăzut la art. 15 alin. (1) lit. f), se face uz de armă numai după efectuarea, în mod
consecutiv, de 3 ori, a somaţiei: "Părăsiţi..., vom folosi arme de foc!".

Articolul 18

(1) Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât
să ducă la imobilizarea acelora împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la
picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.
(2) Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. (1), se încetează de îndată executarea
tragerii.
(3) Persoanelor rănite trebuie să li se acorde, de îndată ce misiunea permite, primul ajutor şi
îngrijiri medicale.
(4) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este autorizat ca, în cazurile prevăzute la art. 15
alin. (1), să reţină, să legitimeze şi să predea organelor în drept, de îndată, persoanele imobilizate
ca urmare a executării somaţiilor sau a exercitării uzului de armă.

Articolul 19

Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.

13
Articolul 20

Se interzice uzul de armă:

a) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac
armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a unei persoane;
b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau
apele naţionale ale unui stat vecin.

Articolul 21

Personalul din cadrul Forţelor Aeriene ale Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de
armamentul de bord şi de mijloacele terestre de apărare aeriană împotriva altor aeronave, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi de prevederile tratatelor la care România este parte.

Articolul 22

Navele şi ambarcaţiunile Ministerului Apărării Naţionale pot folosi armamentul de bord, inclusiv
pe cel al mijloacelor aeriene îmbarcate, împotriva aeronavelor sau pentru oprirea ori reţinerea
altor nave sau ambarcaţiuni în scopul asigurării pazei şi apărării obiectivelor militare ori
securităţii zonelor militare restricţionate, astfel:
a) cu somaţie:
1. în cazul în care, după transmiterea avertismentelor specifice, conform codului de semnale
internaţionale, prin toate mijloacele de comunicare radio, optico-vizuale şi acustice, nava sau
ambarcaţiunea suspectă continuă să le ignore şi nu se îndepărtează de obiectivul militar ori de
zona restricţionată, comandantul navei militare procedează la executarea focului de avertisment;
2. în cazul în care, după executarea somaţiei legale constând în transmiterea tuturor
avertismentelor specifice şi a executării focului de avertisment, nava în cauză nu se supune, se va
folosi armamentul de bord după ce echipajul acesteia a fost avertizat, în prealabil, să se deplaseze
spre partea din faţă a navei, prin somaţia: "Părăsiţi pupa, vom deschide foc în plin!". După ce s-a
convins că avertismentul a fost înţeles, nava militară va deschide foc în plin asupra părţii din
spate a navei suspecte, căutându-se pe cât posibil lovirea aparatului propulsor. Întreaga
răspundere pentru nesupunerea la somaţie şi pentru consecinţele ce decurg din ignorarea
avertismentelor specifice ale navei militare revine comandantului navei suspecte sau
înlocuitorului legal al acestuia;
b) fără somaţie:
1. împotriva aeronavelor, navelor sau ambarcaţiunilor care atacă nave româneşti;
2. împotriva navelor urmărite care ripostează cu foc de armă sau execută manevre care pun în
pericol securitatea navei militare;
3. împotriva navelor sau ambarcaţiunilor care atacă alte nave aliate în apele naţionale sau în
zonele de responsabilitate primite prin misiune.

Articolul 23

(1) Persoana care a făcut uz de armă este obligată să anunţe, de îndată, această situaţie, pe cale
ierarhică.
(2) Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, comandantul
unităţii militare în care s-a produs incidentul ori înlocuitorul legal al acestuia este obligat să
anunţe, de îndată, procurorul competent.
(3) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi
în cazurile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei.

14
4.LEGEA NR 286 din 17 iulie 2009 prind CODUL PENAL PUBLICAT IN
MONITORUL OFICIAL NR 510 DIN 24 IULIE 2009

1 Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate

Infracţiuni săvârşite de militari

Articolul 413

Absenţa nejustificată
Absenţa nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depăşit 4 ore, dar nu
mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Articolul 414

Dezertarea
(1) Absenţa nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depăşeşte 3 zile, a oricărui militar se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Dezertarea săvârşită în următoarele împrejurări:
a) de doi sau mai mulţi militari împreună;
b) având asupra sa o armă militară;
c) în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român, se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgenţă,
dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depăşit 24 de ore se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani.

Articolul 415

Încălcarea consemnului
(1) Încălcarea regulilor serviciului de pază, intervenţie, însoţire sau de securitate se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de armament, muniţii
sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în timp de război, pe durata stării de asediu
sau a stării de urgenţă se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Articolul 416

Părăsirea postului sau comenzii

(1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care acesta trebuia să
se afle se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an.
(2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanenţă de către orice militar se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă
au fost săvârşite în timp de război, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

15
Articolul 417

Insubordonarea
(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, pedeapsa pentru fapta
prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Articolul 418

Constrângerea superiorului
(1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a şefului de către
subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită de 2 sau mai mulţi militari împreună ori în faţa trupei
adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) În timp de război fapta prevăzută în alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar
fapta prevăzută în alin. (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

Articolul 419

Abuzul de autoritate
Fapta superiorului sau a şefului care, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, cauzează o vătămare
gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle de
serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.

Articolul 420

Lovirea superiorului ori a inferiorului

(1) Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat, atunci când superiorul
sau şeful se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu
aceste atribuţii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi lovirea săvârşită de către superior sau şef împotriva
inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se află în exercitarea
atribuţiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuţii.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în timp de război, pe durata stării
de asediu sau a stării de urgenţă, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Articolul 421

Capitularea
Predarea în mâinile inamicului de către comandant a forţelor armate pe care le comandă, lăsarea
în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare de către comandant a
mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre
acestea să fi fost determinată de condiţiile de luptă, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 422

Părăsirea câmpului de luptă

Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a acţiona, săvârşite în timpul luptei, ori predarea în

16
captivitate sau săvârşirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei inamicului se pedepseşte
cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.

Articolul 423

Zborul neautorizat
(1) Zborul cu o aeronavă aparţinând forţelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare,
precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în
spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea
de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru,
pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 424

Părăsirea navei
(1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu de către comandant, înainte de a-şi fi exercitat
până la capăt îndatoririle de serviciu, precum şi de către orice alte persoane ce fac parte din
echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta este săvârşită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, se
pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 425

Părăsirea comenzii
(1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave
militare, în situaţii care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul
acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârşit în timpul luptei, de către comandantul unei
nave militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 426

Neluarea măsurilor necesare în operaţiunile navale

Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care, fără a fi fost oprit prin
vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea:
a) nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă a statului român
sau a unei ţări aliate, urmărită de inamic ori angajată în luptă;
b) nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c) nu urmăreşte navele de război sau comerciale ale inamicului se pedepseşte cu închisoarea de la
10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 427

Coborârea pavilionului
Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, săvârşită de către
comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum şi de către orice altă
persoană ambarcată, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării

17
unor drepturi.

Articolul 428

Coliziunea
(1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, care a
produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a
acesteia, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de
urgenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Articolul 429

Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 421-425, art. 427 şi art. 428 alin. (1) se pedepseşte.

Articolul 430

Infracţiuni privitoare la aeronave militare

Dispoziţiile art. 423-425, art. 428 şi art. 429 se aplică în mod corespunzător şi în cazul
aeronavelor militare.

Articolul 431

Punerea în mişcare a acţiunii penale

Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în art. 413-417 se pune în mişcare numai la
sesizarea comandantului.

2. Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

Articolul 432

Sustragerea de la serviciul militar în timp de război

Fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, îşi provoacă vătămări
integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte înscrisuri false
sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.

Articolul 433

Agresiunea împotriva santinelei

(1) Fapta persoanei care ameninţă sau loveşte santinela sau militarul aflat în serviciu de
intervenţie, însoţire sau de securitate se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Dacă fapta este săvârşită prin folosirea unei arme sau de două sau mai multe persoane
împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

18
Articolul 434

Sustragerea de la luarea în evidenţa militară

(1) Sustragerea de la luarea în evidenţa militară, selecţia, stabilirea aptitudinilor şi a opţiunilor
privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepseşte cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârşită în timp de război sau pe durata stării de asediu, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.

Articolul 435

Neprezentarea la încorporare sau concentrare

(1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război sau pe durata stării
de asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7
ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi neprezentarea celui încorporat sau concentrat la
unitatea la care a fost repartizat, precum şi a celui care, executând potrivit legii serviciul
alternativ, nu se prezintă în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în
care cel chemat se află în străinătate.

Articolul 436

Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă

(1) Jefuirea pe câmpul de luptă a morţilor sau răniţilor se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta prevăzută în alin. (1) care, fără să fie săvârşită pe
câmpul de luptă, este urmarea unor operaţii de război.

Articolul 437

Folosirea emblemei Crucea Roşie în timpul operaţiunilor militare

Folosirea, fără drept, în timp de război sau pe durata stării de asediu, în legătură cu operaţiunile
militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roşie" sau a celor asimilate acesteia se pedepseşte
cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

5. LEGE nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare

EMITENT PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 155
din 20 iulie 1995 Parlamentul României adoptă prezenta lege.

1. Dispoziții generale

Articolul 1

Prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înțelege cetățenii români cărora li s-a acordat grad
de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în
condițiile prevăzute de lege.
Cadrele militare sunt în serviciul națiunii.
19
Articolul 2

Potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul
maiștrilor militari și corpul ofițerilor.
Gradele cadrelor militare, în ordinea lor ierarhică, sunt:
A. Subofițeri:
a) sergent major;
b) plutonier;
c) plutonier major;
d) plutonier adjutant;
e) plutonier adjutant șef.
B. Maiștri militari:
a) maistru militar clasa a IV-a;
b) maistru militar clasa a III-a;
c) maistru militar clasa a II-a;
d) maistru militar clasa a I;
e) maistru militar principal.
C. Ofițeri:
a) ofițeri cu grade inferioare:– sublocotenent, respectiv aspirant pentru cei din marina militară;–
locotenent;– căpitan;
b) ofițeri cu grade superioare:– maior, respectiv locotenent-comandor pentru cei din aviația și
marina militară;– locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor pentru cei din aviația și marina
militară;– colonel, respectiv comandor pentru cei din aviația și marina militară;
c) generali și amirali, prevăzuți la alin. 2^1 paragraful B lit. c);
Gradele cadrelor militare în ordinea lor ierarhică în Ministerul Apărării Naționale sunt:
A. Maiștri militari și subofițeri:
a) maistru militar clasa a V-a, respectiv sergent*);
b) maistru militar clasa a IV-a, respectiv sergent-major;
c) maistru militar clasa a III-a, respectiv plutonier;
d) maistru militar clasa a II-a, respectiv plutonier-major;
e) maistru militar clasa I, respectiv plutonier adjutant;
f) maistru militar principal, respectiv plutonier adjutant principal;
B. Ofițeri:
a) ofițeri cu grade inferioare:– sublocotenent, respectiv aspirant, pentru cei din arma marină;–
locotenent;– căpitan;
b) ofițeri cu grade superioare:– maior, respectiv locotenent-comandor, pentru cei din arma aviație
și arma marină;– locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor, pentru cei din arma aviație și
arma marină;– colonel, respectiv comandor, pentru cei din arma aviație și arma marină;
c) generali și amirali:– general de brigadă - cu o stea, respectiv general de flotilă aeriană - cu o
stea, pentru cei din arma aviație și contraamiral de flotilă - cu o stea, pentru cei din arma marină;–
general-maior - cu două stele, respectiv contra-amiral - cu două stele, pentru cei din arma
marină;– general-locotenent - cu trei stele, respectiv vice-amiral - cu trei stele, pentru cei din
arma marină;– general - cu patru stele, respectiv amiral - cu patru stele, pentru cei din arma
marină. (Alin. 2^1)

Articolul 3

20
Gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social a calității de
cadru militar. Gradul de ofițer, maistru militar și subofițer nu se poate pierde decât în cazurile și
în condițiile prevăzute de lege.

Articolul 4

Cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situații:

a) în activitate, când ocupă o funcție militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menține și
pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcții pentru a urma diferite forme de pregătire în
interesul serviciului, precum și atunci când sunt puse la dispoziție: în vederea încadrării sau
trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe
timpul cât sunt în captivitate.
Pot fi ofițeri, maiștri militari sau subofițeri în activitate persoanele care au cetățenie română și
domiciliul în țară;
b) în rezervă, când nu ocupă o funcție militară, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a
fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezerviști concentrați sau mobilizați, iar la nevoie,
în calitate de cadre militare în activitate;
c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.

Articolul 5

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate sunt militari profesioniști. Profesia de ofițer,
maistru militar sau subofițer este o activitate menită să asigure funcționarea, perfecționarea și
conducerea organismului militar în timp de pace și de război.
Accesul în profesie, precum și evoluția ulterioară pe treptele ierarhiei militare au la baza
principiile și normele cuprinse în prezenta lege. În aplicarea acestora, pentru cadrele militare ale
Ministerului Apărării Naționale se elaborează Ghidul carierei militare, aprobat prin hotărâre a
Guvernului.
Articolul 6

În exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și prevederilor regulamentelor militare, ofițerii,

maiștrii militari și subofițerii sunt investiți cu exercițiul autorității publice, bucurându-se de
protecție potrivit legii penale.
Cadrele militare prevăzute la art. 2 alin. 2 paragraful C lit. c) și alin. 2^1 paragraful B lit. c) au
rangul de demnitari ai statului român în exercitarea funcțiilor prevăzute cu grad de
general/similar, fără a beneficia de drepturi suplimentare conferite de această calitate.

2. Îndatoririle și drepturile cadrelor militare

Articolul 7

Îndatoririle, drepturile și libertățile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituția României,
de legile tarii și de prezentul statut.
Profesia de ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare,
precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți, potrivit legii.

1.1 Îndatoriri

Articolul 8

21
Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:
a) să fie loiale și devotate statului român și forțelor sale armate, să lupte pentru apărarea
României, la nevoie până la sacrificiul vieții, să respecte și să apere valorile democrației
constituționale;
b) să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai și la
timp ordinele comandanților și ale șefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc
misiunile ce le sunt încredințate. Cadrelor militare nu li se poate ordona și le este interzis să
execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România
este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu atrage răspunderea penală și civilă a
subordonaților;
c) să prețuiască onoarea și gloria de lupta ale forțelor armate ale României, ale armei și unității
din care fac parte, precum și demnitatea gradului și a uniformei militare pe care le poarta;
d) să-și perfecționeze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică și educarea
subordonaților și să apere drepturile acestora;
e) să acționeze pentru întreținerea regulamentară și menținerea în stare de operativitate a tehnicii
și armamentului și pentru folosirea și administrarea eficienta a bunurilor din dotare;
f) să păstreze cu strictețe secretul militar, de stat și de serviciu, precum și caracterul confidențial
al unor activități și documente.
Cadrele militare în activitate au obligația să participe la misiuni în afara teritoriului statului
român, în funcție de cerințele Ministerului Apărării Naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor
asumate de România prin convenții și tratate internaționale.
Poate face excepție, la cerere, de la prevederile alin. 2 cadrul militar care întâmpină greutăți
familiale deosebite și se încadrează în una dintre următoarele situații:
a) formează o familie monoparentală;
b) este întreținător unic de familie, al copilului/fratelui/ părintelui;
c) unul sau ambii părinți sunt invalizi de gradul I sau II, indiferent de vârstă, și nu mai are alți
frați sau surori majori, apți de muncă, ori mai are frați sau surori, dar aceștia nu pot contribui la
întreținerea părinților deoarece sunt elevi sau studenți la instituțiile militare de învățământ ori
sunt invalizi de gradul I sau II ori aceștia execută o pedeapsă privativă de libertate;
d) soțul este grav bolnav, încadrat în gradul I sau II de invaliditate;
e) ambii soți sau frați ar urma să participe la misiune în aceeași perioadă și nu își exprimă acordul
în acest sens;
f) în caz de calamități naturale.

1.2 Drepturi

Articolul 9

Cadrele militare în activitate au dreptul la:

a) solda lunară, compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și la
prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești, ale căror cuantumuri se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului;
b) echipament, hrana, asistență medicală, medicamente, locuința de serviciu, gratuite, concedii și
scutiri medicale plătite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
c) reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale cuantumului chiriei, ajutoare și alte drepturi,
potrivit reglementărilor în vigoare*);
d) documente de transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihnă sau în cazul mutării
dintr-o garnizoană în alta, potrivit reglementărilor în vigoare;

22
e) suportarea de către Ministerul Apărării Naționale a sumelor necesare pentru asigurarea
asistenței juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârșite de către acestea în exercitarea, potrivit
legii, a atribuțiilor de serviciu, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.

Articolul 10

Abrogat.
(la 01-01-2000, Art. 10 a fost abrogat de către art. 86 din ORDONANȚA nr. 73 din 27 august
1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 31 august 1999, datorită eliminării
prevederilor referitoare la reducerea impozitului pe venit din cadrul acestui articol. )

Articolul 11

Abrogat.
(la 23-12-2010, Alin. 1 al art. 11 a fost abrogat de litera r) a art. 196, Cap. X din LEGEA nr. 263
din 16 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 20 decembrie 2010. )
Abrogat.
(la 23-12-2010, Alin. 2 al art. 11 a fost abrogat de litera r) a art. 196, Cap. X din LEGEA nr. 263
din 16 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 20 decembrie 2010. )
Pensionării militari decorați cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de
un spor de 10%, 15% și, respectiv, 20% al cuantumului pensiei.

Articolul 12

Cadrele militare în activitate au dreptul să urmeze învățământul superior militar sau civil,
postuniversitar, doctoratul sau alte forme de perfecționare a pregătirii, cu respectarea normelor
legale.

Articolul 13

Cadrele militare în activitate pot fi trimise la studii în străinătate, prin concurs, cu aprobarea
ministrului apărării naționale.
Cadrele militare în activitate care au absolvit școli și academii militare, cursuri sau alte forme de
pregătire în străinătate beneficiază de drepturi depline la încadrarea și promovarea în funcții
corespunzătoare studiilor din țara cu care le-au fost echivalate diplomele dobândite, în condițiile
legii și ale reglementărilor militare.

Articolul 14

În timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concediu de odihnă, concediu de

odihnă suplimentar pentru activitate în locuri de muncă cu condiții deosebite - vătămătoare, grele
sau periculoase - și la concediu de studii.
Regulile privind durata și acordarea concediului de odihnă, concediului de odihnă suplimentar și
a concediului de studii, precum și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 14^1

În timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, pe o durată de cel
mult 4 ani, în următoarele situații:

23
a) solicită să își urmeze soția sau soțul trimis în străinătate de către Ministerul Afacerilor Externe,
de alte ministere, autorități administrative autonome, organe ori alte instituții de specialitate ale
administrației publice centrale, pentru îndeplinirea unei misiuni permanente în străinătate la
misiunile diplomatice, la oficiile consulare sau la alte reprezentanțe naționale, structuri și
comandamente din cadrul organizațiilor internaționale din care România face parte, pentru o
perioadă mai mare de 6 luni;
b) au fost selectate pentru a ocupa posturi de expert cu statut de angajat temporar în structurile
din cadrul organizațiilor internaționale din care România face parte, în baza aprobării ministrului
apărării naționale.
Pentru alte cazuri, temeinic motivate, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără
plată, pe durată determinată, de cel mult un an.
Concediile fără plată prevăzute la alin. 1 și 2 se aprobă de către ministrul apărării naționale sau de
către comandanții stabiliți de acesta.
Ministrul apărării naționale poate prelungi durata concediilor fără plată prevăzute la alin. 1 și 2 cu
cel mult un an.
În perioada concediului fără plată, acordat potrivit prevederilor alin. 1 sau 2, cadrele militare sunt
suspendate din funcție și nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării
Naționale, cu excepția celui privind folosirea locuinței de serviciu, în cazul când se dispune de
aceasta.
Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu pentru stabilirea pensiei,
vechime în activitate pentru acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei și/sau pentru
acordarea gradației următoare în condițiile legii.
În situația prevăzută la alin. 1 lit. a) și alin. 2, la stabilirea stagiului în gradul pe care îl au cadrele
militare se ia în calcul o perioadă egală cu 3 pătrimi din durata concediului fără plată.
În situația prevăzută la alin. 1 lit. b), la stabilirea stagiului în gradul pe care îl au cadrele militare
se ia în calcul întreaga durată a concediului fără plată.
La încetarea concediului fără plată, instituția are obligația de a numi cadrul militar pe o funcție
vacantă sau să îl pună la dispoziție în vederea încadrării.

Articolul 15

Femeile, cadre militare în activitate, au dreptul la concediu de maternitate și beneficiază de pauze

pentru alimentarea și îngrijirea copilului, precum și de alte drepturi prevăzute de lege pentru
femeile salariate din administrația publică.
Cadrele militare în activitate, femei și bărbați, au dreptul la concediu și indemnizație pentru
creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la
împlinirea vârstei de 7 ani, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Articolul 16

Cadrele militare în activitate care urmează cursurile de zi ale instituțiilor de învățământ superior
beneficiază, în locul concediilor de odihnă, de vacante, conform programelor de învățământ ale
instituțiilor respective și ordinului ministrului apărării naționale.

Articolul 17

Pentru rezolvarea unor situații personale sau familiale deosebite, cadrelor militare în activitate,
precum și celor în rezervă, pe timpul cât sunt concentrate sau mobilizate în unități militare, li se
pot acorda permisii.

24
Durata permisiilor și comandanții care au dreptul să le aprobe se stabilesc prin regulamentele
militare.

Articolul 18

Timpul acordat pentru permisii, scutiri și concedii medicale nu se scade din durata concediului
anual de odihnă sau a concediului de odihnă suplimentar.

Articolul 19

La declararea stării de război sau a mobilizării, precum și în situații deosebite stabilite de

ministrul apărării naționale, concediile de odihnă, fără plată, de studii, vacanțele și permisiile se
suspendă, cadrele militare în activitate fiind obligate să se prezinte la unitățile militare de care
aparțin, în cel mai scurt timp posibil.
(la 29-04-2011, Alin. 1 al art. 19 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 53 din 21
aprilie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 26 aprilie 2011. )
Pe timpul cât durează stările de război sau de mobilizare, cadrelor militare în activitate și celor în
rezervă, concentrate sau mobilizate, li se pot acorda permisii și concedii potrivit ordinului
ministrului apărării naționale.

Articolul 20

Abrogat.
(la 12-03-2004, Art. 20 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4
din 26 februarie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 220 din 12 martie 2004. )

Articolul 20^1
(1) Cadrele militare în activitate numite în prima funcție sau mutate în interesul serviciului într-o
altă garnizoană decât cea în care își au domiciliul și care nu dețin locuință proprietate personală
în acea garnizoană, nici ei și nici soțiile sau soții acestora, în situația în care nu li se poate asigura
spațiu de locuit corespunzător, au dreptul la o compensație lunară pentru chirie de până la 50%
din solda lunară.(2) Cadrele militare în activitate numite în prima funcție sau mutate în interesul
serviciului într-o garnizoană în care își au domiciliul, dar care nu dețin locuință proprietate
personală, nici ei și nici soțiile sau soții acestora, în situația în care nu li se poate asigura spațiu de
locuit corespunzător, pot beneficia, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale
efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului apărării naționale, de compensația
lunară pentru chirie, prevăzută la alin. 1, la propunerea comandanților sau a șefilor cadrelor
militare respective.(2^1) Cadrele militare care îndeplinesc condițiile de acordare a compensației
lunare pentru chirie potrivit alin. (1) și (2) și care contractează un credit ipotecar/imobiliar
destinat achiziționării unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o
perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei
fracțiuni din rata aferentă creditului. În această situație, compensația lunară pentru chirie se
acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul
ipotecar/imobiliar.
(la 09-12-2018, Articolul 20^1 din Sectiunea a 2-a , Capitolul 2 a fost completat de Articolul II
din LEGEA nr. 288 din 29 noiembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din
06 decembrie 2018 ) (2^2) În situația prevăzută la alin. (2^1), compensația lunară pentru chirie se
acordă pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei. Compensația lunară pentru
chirie nu se poate acorda concomitent pentru situația prevăzută la alin. (1) și (2) și pentru situația
prevăzută la alin. (2^1), caz în care cadrul militar optează pentru una dintre aceste situații.

25
(la 09-12-2018, Articolul 20^1 din Sectiunea a 2-a , Capitolul 2 a fost completat de Articolul II
din LEGEA nr. 288 din 29 noiembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din
06 decembrie 2018 ) (2^3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (2^1), sumele pot fi justificate cu
un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe.
(la 09-12-2018, Articolul 20^1 din Sectiunea a 2-a , Capitolul 2 a fost completat de Articolul II
din LEGEA nr. 288 din 29 noiembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din
06 decembrie 2018 ) (3) Cuantumul concret al compensației și condițiile de acordare a acesteia se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului apărării naționale.(4) Soțiile sau
soții cadrelor militare mutate în interesul serviciului într-o altă garnizoană, care au fost încadrate
în muncă și au întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soții sau soțiile, au dreptul la o
indemnizație lunară de 50% din solda lunară a cadrelor militare pe care le-au urmat, până la o
nouă angajare sau până la prestarea unei activități autorizate aducătoare de venituri, dar nu mai
mult de 9 luni de la data mutării cadrului militar.(5) De indemnizația lunară prevăzută la alin. 4
beneficiază și soții sau soțiile care, la data mutării cadrelor militare pe care le-au urmat, erau
înscrise ca șomeri la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului
București, dar numai după expirarea, potrivit legii, a termenului de plată a indemnizației de
șomaj.

Articolul 21

Ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate și celor în rezervă, concentrați sau

mobilizați în unitățile militare, li se acordă despăgubiri pentru cazurile de invaliditate sau de
deces produse ca urmare a unor acțiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea
evenimente intervenite în timpul și din cauza serviciului militar sau a unor misiuni în cadrul
forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare.
Cuantumul despăgubirilor ce se acordă cadrelor devenite invalide, respectiv urmașilor celor
decedate, se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Abrogat.
(la 23-12-2010, Alin. 3 al art. 21 a fost abrogat de litera r) a art. 196, Cap. X din LEGEA nr. 263
din 16 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 20 decembrie 2010. )
La cerere, personalul militar încadrat în gradul III de invaliditate sau clasat apt limitat pentru
serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară, în timpul ori în legătură cu
exercitarea atribuțiilor de serviciu, poate fi menținut sau rechemat în activitate în funcții militare
ori încadrat în funcții civile fără examen sau concurs, în instituțiile din sistemul de apărare, ordine
publică și siguranță națională, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției.

Articolul 22

Cadrele militare în activitate și familiile acestora beneficiază, ca măsura de protecție socială, de

înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, în folosirea caselor de odihnă,
sanatoriilor, căminelor de garnizoană și a altor amenajări recreative și sportive.
Cheltuielile ce decurg din aplicarea acestor măsuri vor fi suportate din bugetul Ministerului
Apărării Naționale.

Articolul 23

Membrii familiilor cadrelor militare în activitate beneficiază gratuit de:

a) asistență medicală și medicamente în cadrul rețelei sanitare a Ministerului Apărării Naționale
sau în alte rețele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister;

26
b) documente de transport, atunci când ofițerii, maiștrii militari sau subofițerii sunt mutați în
interes de serviciu dintr-o garnizoană în alta.
Membrii familiilor cadrelor militare în activitate beneficiază și de pensie de urmaș, precum și de
alte drepturi în conformitate cu prevederile legale.
La decesul unui cadru militar în activitate, Ministerul Apărării Naționale acordă familiei acestuia
sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar în
cuantum de două solde lunare neimpozabile.

Articolul 24

Abrogat.
(la 23-12-2010, Art. 24 a fost abrogat de litera r) a art. 196, Cap. X din LEGEA nr. 263 din 16
decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 20 decembrie 2010. )

Articolul 25

Copiii cadrelor militare în activitate, decedate în timpul și din cauza serviciului, ca urmare a unor
acțiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament excepțional ori a unor
misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri
umanitare, pot fi transferați la liceele militare sau în instituțiile militare de învățământ care
formează maiștri militari și subofițeri, pe baza unui test de aptitudini, a rezultatelor la învățătura
obținute în instituțiile civile de învățământ și potrivit normelor aprobate de ministrul apărării
naționale.
Copiii personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile
de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în timpul sau în legătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu, pot fi înmatriculați, la cerere, fără examen, în instituțiile de învățământ ale
instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă îndeplinesc
condițiile legale.
Copiii aflați în întreținerea personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul militar
de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în timpul sau în legătură cu
exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și soțul ori soția acestuia pot fi numiți în funcții
militare sau încadrați în funcțiile civile, fără examen ori concurs, în instituțiile din sistemul de
apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă îndeplinesc condițiile legale.
Prin ordin al conducătorului instituției se stabilesc condițiile și procedura de aplicare a
prevederilor prezentului articol.

Articolul 26

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă și în retragere, pensionari militari, au dreptul

gratuit la asistență medicală și medicamente în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a) și au acces la
cercurile militare, casele de odihnă, sanatoriile, căminele de garnizoană și alte amenajări
recreative sau sportive, beneficiind de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării
naționale.
De aceleași drepturi beneficiază și ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă și în retragere,
foști pensionari militari de invaliditate datorită unor accidente în serviciu ori unor boli contractate
în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, care ulterior au optat pentru pensia din
sistemul asigurărilor sociale de stat.
Membrii familiilor cadrelor militare în rezervă și în retragere, pensionari militari, beneficiază
gratuit de asistență medicală în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a).

27
Articolul 27

La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cadrelor militare care au cel puțin 20 de ani de
serviciu militar și s-au distins prin activitatea desfășurată, precum și celor care au adus patriei
servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda
dreptul de a purta uniforma militară.
Criteriile de acordare și de retragere a acestui drept, precum și situațiile în care cadrele militare
prevăzute la alin. 1 pot purta uniforma militară se stabilesc prin regulamente militare.
Secţiunea a 3-a Interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți

Articolul 28

Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin
orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru
funcții publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul României,
precum și în funcția de Președinte al României;
c) să declare sau să participe la greva.

Articolul 29

Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi și libertăți, astfel:
a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afară serviciului;
b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României și forțelor armate nu este
permisă;
c) condițiile în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informații militare se
vor stabili prin ordin al ministrului apărării naționale;
d) aderarea la culte religioase este libera, mai puțin la cele care, potrivit legii, contravin normelor
de păstrare a ordinii publice, precum și la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează
exercitarea profesiei;
e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-științific, cultural,
sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepția celor sindicale ori care contravin comenzii unice,
ordinii și disciplinei specifice instituției armatei, este permisă în condițiile stabilite prin
regulamentele militare.
f) abrogată;
g) participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical
este interzisă, cu excepția activităților la care se participa în misiune;
h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin
al ministrului apărării naționale.

Articolul 30

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care

contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre
militare.
Cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut
de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;

28
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori
societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome
și societăților comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naționale, din cadrul industriei de
apărare sau în legătura cu aceasta.

Articolul 31

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă, pe timpul cât sunt concentrați sau mobilizați în
unități militare, pot rămâne membri ai partidelor, formațiunilor sau organizațiilor politice, precum
și ai sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfășurarea oricăror activități cu caracter
politic sau sindical, în unități militare.

Recompense și sancțiuni

Articolul 32

Pentru acte de eroism, curaj și devotament în executarea unor misiuni, precum și pentru merite
deosebite în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor li se
pot conferi decorații și titluri de onoare.
Pentru vechime în activitate și rezultate meritorii, cadrelor militare li se conferă medalii și ordine
militare.
Pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu, ofițerilor, maiștrilor militari și
subofițerilor li se pot acorda recompense morale și materiale.

Articolul 33

Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de

conduită militară, a regulilor de conviețuire socială, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor li
se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în
funcție; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani.

Articolul 34

Recompensele se acordă, iar sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare.

Articolul 35

Pentru apărarea onoarei cadrelor militare și evitarea abuzurilor, cercetarea și judecarea abaterilor
grave sau a altor fapte de aceeași natură săvârșite de acestea, în armată, se înființează consilii de
onoare și consilii de judecată.
Consiliile de onoare se constituie în fiecare unitate, iar consiliile de judecată la organele centrale
ale Ministerului Apărării Naționale, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei,
comandamentele de armă, de armată și de corp de armată, precum și la alte eșaloane similare,
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
Organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată se stabilesc prin
regulamentele militare.

3. Proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor

Articolul 36

29
Ofițerii în activitate provin din:
a) absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea
ofițerilor, cu excepția celor prevăzuți la art. 37 lit. c);
b) absolvenți ai anului IV din instituțiile militare de învățământ superior cu durata studiilor mai
mare de 4 ani;
c) absolvenți ai instituțiilor militare de învățământ din alte state, similare celor prevăzute la lit. a),
trimiși la studii de către Ministerul Apărării Naționale;
d) ofițeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite
prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale,
ordinii publice și securității naționale, în vederea chemării sau rechemării în activitate;
e) maiștri militari și subofițeri în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile
de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, care au vârsta de cel mult
35 de ani;
f) maiștri militari și subofițeri care, în timp de război, îndeplinesc cel puțin 3 luni, cu rezultate
foarte bune și bune, funcții prevăzute a fi încadrate cu ofițeri în unitățile militare aflate în zona
acțiunilor militare;
g) persoane care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin
ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii
publice și securității naționale și care sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de
învățământ superior. Pentru chemarea în activitate, în anumite arme sau servicii și specialități
militare, stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor în cauză, bărbații trebuie să aibă
serviciul militar îndeplinit;
h) maiștri militari și subofițeri în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor
militare de învățământ superior.
În Ministerul Administrației și Internelor persoanele prevăzute la alin. 1 lit. e) pot fi trecute în
corpul ofițerilor indiferent de vârstă.
Articolul 37

Ofițerii în rezervă provin din:

a) ofițeri trecuți din activitate în rezervă;
b) absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior care au îndeplinit
serviciul militar cu termen redus, în raport cu nevoile forțelor armate și cu rezultatele obținute la
examenul-concurs susținut la terminarea pregătirii militare;
c) absolvenți ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor, școlarizați la
solicitarea aviației și marinei civile sau a altor beneficiari;
d) maiștri militari și subofițeri în rezervă, care, în timp de război, îndeplinesc cel puțin 3 luni, cu
rezultate foarte bune și bune, funcții prevăzute a fi încadrate cu ofițeri în unitățile militare aflate
în zona acțiunilor militare;
e) absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior sau, la nevoie, ai
liceelor, cu diplomă de bacalaureat ori ai școlilor echivalente, cu diplomă, cu profil corespunzător
specialităților militare deficitare în Ministerul Apărării Naționale, care au vârsta de cel mult 35 de
ani. Bărbații trebuie să aibă stagiul militar îndeplinit;
f) studenți ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor care au promovat
penultimul an de studii, în situația în care nu mai pot continua pregătirea, dar sunt apți pentru
serviciul militar. Nu se acordă grad de ofițer studenților exmatriculați.

Articolul 38

Maiștrii militari în activitate provin din:

30
a) absolvenți cu diplomă ai instituțiilor de învățământ pentru formarea maiștrilor militari, cu
excepția celor prevăzuți la art. 39 lit. b);
b) subofițeri în activitate, în vârstă de cel mult 45 de ani, care au un stagiu neîntrerupt de cel puțin
5 ani, în funcții de exploatare, întreținere și reparare a tehnicii militare, au promovat examenul de
trecere în corpul maiștrilor militari și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin dispoziție a
șefului Statului Major General;
c) maiștri militari în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, în vederea chemării sau rechemării în
activitate.

Articolul 39

Maiștri militari în rezervă provin din:

a) maiștri militari trecuți din activitate în rezervă;
b) absolvenți cu diplomă ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea maiștrilor militari,
școlarizați la solicitarea aviației și marinei civile sau a altor beneficiari;
c) persoane în vârstă de cel mult 45 de ani, care au o pregătire tehnica de nivel liceal sau
postliceal în specialități militare deficitare;
d) subofițeri în rezervă care au absolvit școli de maiștri în specialități necesare forțelor armate.

Articolul 40

Subofițerii în activitate provin din:

a) absolvenți cu diplomă ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea subofițerilor;
b) militari angajați pe bază de contract care au promovat testele de aptitudini și concursul sau
examenul susținut în acest scop și îndeplinesc condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării
naționale;
c) subofițeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, în vederea chemării sau rechemării în
activitate;
d) gradați care, în timp de război, îndeplinesc cu rezultate bune, cel puțin 3 luni, funcții prevăzute
a fi încadrate cu subofițeri în unitățile militare aflate în zona acțiunilor militare;
e) militari angajați pe bază de contract care au absolvit cursul de formare subofițeri în condițiile
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
f) militari angajați pe bază de contract, absolvenți ai școlilor postliceale de specialitate
corespunzătoare specialităților militare, pentru care nu sunt organizate cursuri de formare pe
filieră directă și indirectă;
g) persoane care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin
ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii
publice și securității naționale și care au pregătire de nivel liceal, postliceal sau superior. Pentru
chemarea în activitate, în anumite arme sau servicii și specialități militare, stabilite prin ordin al
miniștrilor sau șefilor instituțiilor în cauză, bărbații trebuie să aibă serviciul militar îndeplinit.

Articolul 41

Subofițerii în rezervă provin din:

a) absolvenți ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea subofițerilor în rezervă;
b) subofițeri trecuți din activitate în rezervă;

31
c) absolvenți ai instituțiilor civile de învățământ superior care au îndeplinit serviciul militar cu
termen redus, în raport cu nevoile forțelor armate și cu rezultatele obținute la examenul-concurs
susținut la terminarea pregătirii militare;
d) studenți ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor care au promovat cel
puțin anul I de studii, în situația în care nu mai pot continua pregătirea, dar sunt apți pentru
serviciul militar. Nu se acordă gradul de subofițer studenților exmatriculați;
e) gradați în rezervă care, în urma unei concentrări de instrucție, au fost calificați în specialități
militare necesare forțelor armate, pentru funcții de subofițeri;
f) sergenți*) în rezervă care, în ultimele 6 luni ale serviciului militar în termen, au îndeplinit cu
rezultate bune și foarte bune funcții prevăzute a fi încadrate cu ofițeri sau subofițeri;
g) gradați care, în timp de război, îndeplinesc cel puțin 3 luni, cu rezultate bune și foarte bune,
funcții prevăzute a fi încadrate cu ofițeri sau subofițeri, în unitățile militare aflate în zona
acțiunilor militare;
h) absolvenți ai liceelor, școlilor profesionale ori ai unei școli echivalente, în raport cu nevoile
forțelor armate. Bărbații trebuie să aibă serviciul militar îndeplinit.

Articolul 41^1

Persoanele care urmează să devină cadre militare în condițiile art. 36 alin. 1 lit. a)-c), ale art. 38
lit. a) și ale art. 40 alin. 1 lit. a), la admiterea într-o instituție militară de învățământ pentru
formarea ofițerilor, maiștrilor militari sau subofițerilor în activitate, încheie cu Ministerul
Apărării Naționale contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima funcție.
În condițiile prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. d) și e), art. 38 lit. b) și c), precum și la art. 40 alin. 1
lit. b) și c) persoanele în cauză, înainte de a urma cursul de formare ofițeri, maiștri militari sau
subofițeri în activitate, în condițiile Ghidului carierei militare, încheie cu Ministerul Apărării
Naționale contracte cu durata de 4 ani.
După expirare contractele pot fi reînnoite, în funcție de opțiunea părților, pe perioade succesive
cu durata de până la 4 ani, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului apărării naționale.
Cadrele militare care au o vechime ca ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate de cel puțin
15 ani pot încheia cu Ministerul Apărării Naționale contracte până la împlinirea limitei de vârsta
în grad.
Cu 6 luni înainte de expirarea contractului părțile sunt obligate să se încunoștințeze reciproc
asupra intenției de reînnoire a acestuia.
În situația în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliază contractul potrivit
art. 85 alin. 1 lit. h), acestea sunt obligate să anunțe Ministerul Apărării Naționale cu cel puțin 30
de zile înainte, iar în cazul primului contract cadrele militare sunt obligate și să restituie
cheltuielile de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, proporțional cu perioada de
contract rămasă neexecutată.
Aceeași obligație de restituire a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării
revine cadrelor militare, dacă sunt trecute în rezervă de către Ministerul Apărării Naționale,
potrivit art. 85 alin. 1 lit. i)-l), art. 87 și 88, înainte de expirarea primului contract.
În situația în care Ministerul Apărării Naționale trece în rezervă cadrele militare înainte de
expirarea contractelor, potrivit art. 85 alin. 1 lit. e), sau la expirarea contractelor, potrivit art. 85
alin. 1 lit. e^1), din inițiativa Ministerului Apărării Naționale, acestea beneficiază de măsuri de
protecție socială conform prevederilor legale.
Contractele pot fi reziliate prin acordul ambelor părți în situația în care trecerea în rezervă a
cadrelor militare se face potrivit art. 85 alin. 1 lit. f) și g). În aceste cazuri părțile nu au obligații
una față de cealaltă.
Prin excepție de la prevederile alin. 1, personalul navigant de aviație încheie cu Ministerul
Apărării Naționale contracte cu durata de 12 ani de la numirea lor în prima funcție.

32
Normele de restituire a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării prevăzute
la alin. 6 și 7 vor fi aprobate prin ordin al ministrului apărării naționale.

Articolul 42

Cadrele militare în retragere provin din:

a) ofițeri în activitate sau în rezervă, precum și maiștri militari și subofițeri în rezervă, care au
depășit limita de vârstă în grad pentru clasa a III-a în rezervă prevăzută la art. 86 alin. 4;
b) ofițeri, maiștri militari și subofițeri în activitate sau în rezervă, clasați de către comisiile de
expertiza medico-militară "inapt pentru serviciul militar, cu scoatere din evidență".

Articolul 43

Trecerea cadrelor militare din activitate în rezervă sau direct în retragere, precum și chemarea din
rezervă în activitate se fac după cum urmează:
a) generalii și amiralii, prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului apărării
naționale;
b) ceilalți ofițeri, prin ordin al ministrului apărării naționale;
c) maiștrii militari și subofițerii, prin ordin al comandanților stabiliți de ministrul apărării
naționale.
Nu pot fi chemate în activitate cadrele militare cărora li s-au acordat grade în rezervă în baza art.
37 lit. e) și nu au absolvit o instituție civilă de învățământ superior, precum și în baza art. 39 lit.
c).
Subofițerii cărora li s-a acordat grad în rezervă în baza art. 41 lit. e), f) și h) pot fi chemați în
activitate, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, dacă nu au împlinit
vârsta de 45 de ani.

Articolul 44

Scoaterea din evidența militară a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în rezervă și trecerea
lor în retragere se fac după cum urmează:
a) generalii și amiralii, prin ordin al șefului Statului Major General;
b) ceilalți ofițeri, prin ordin al comandanților stabiliți de șeful Statului Major General;
c) maiștrii militari și subofițerii, prin ordin al comandanților centrelor militare județene,
municipale sau de sector.

4. Acordarea gradelor și înaintarea cadrelor militare în gradele următoare

Articolul 45

Acordarea gradelor și înaintarea în gradele următoare se fac după cum urmează:

a) gradele de general și amiral în activitate și în rezervă, în timp de pace și în timp de război, prin
decret al Președintelui României, la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea
colegiului ministerului;
b) gradele de ofițeri în activitate, cu excepția celor prevăzute la lit. a), în timp de pace, prin ordin
al ministrului apărării naționale;
c) gradele de ofițeri în rezervă, cu excepția celor prevăzute la lit a), în timp de pace, prin ordin al
șefului Statului Major General;

33
d) în timp de război, acordarea gradului de sublocotenent și înaintarea în gradele de locotenent și
căpitan în activitate sau în rezervă se fac de către comandanții stabiliți de șeful Marelui Cartier
General, iar în cele de ofițeri cu grade superioare, de șeful Marelui Cartier General;
e) gradele de maiștri militari și subofițeri în activitate, în timp de pace și în timp de război, prin
ordin al ministrului apărării naționale sau al comandanților stabiliți de acesta;
f) gradele de maiștri militari și subofițeri în rezervă, în timp de pace și în timp de război, prin
ordin al comandanților stabiliți de ministrul apărării naționale.

Articolul 46

Acordarea gradelor de ofițeri, maiștri militari și subofițeri în activitate, precum și înaintarea în

gradele următoare a acestora se fac, de regulă, o dată pe an, la data stabilită prin ordin al
ministrului apărării naționale.
Acordarea gradelor celor prevăzuți la art. 36 alin. 1 lit. c), e), f) și lit. g), art. 38 lit. b) și art. 40
alin. 1 lit. b) și d) și lit. g) se poate face în tot cursul anului.
Înaintarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate în gradele următoare, în
condițiile prevăzute la art. 63, se face la datele stabilite prin ordin al ministrului apărării
naționale, iar în cele prevăzute la art. 64, precum și la chemarea sau rechemarea în activitate a
cadrelor militare în rezervă se poate face în tot cursul anului.

Articolul 47

Gradele de ofițeri, maiștri militari și subofițeri în rezervă se acordă după cum urmează:
a) o data pe an - celor prevăzuți la art. 37 lit. c) și e), art. 39 lit. b), c) și d) și art. 41 lit. e) și f);
b) la data terminării pregătirii militare sau a trecerii în rezervă - celor prevăzuți la art. 37 lit. b) și
f) și art. 41 lit. a), c) și d);
c) în tot cursul anului - celor prevăzuți la art. 37 lit. d) și art. 41 lit. g) și h).
Înaintarea în gradele următoare a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în rezervă se face,
de regulă, o dată pe an, la data stabilită prin ordin al ministrului apărării naționale, iar în
condițiile prevăzute la art. 64, în tot cursul anului.

Articolul 48

Gradele de sublocotenent și aspirant se acordă celor prevăzuți la art. 36 alin. 1 lit. a), b), c), și f)
și art. 37 lit. b), c), d) și f).

Articolul 49

Gradul de locotenent se acordă maiștrilor militari și subofițerilor prevăzuți la art. 36 alin. 1 lit. e).

Articolul 50

Gradul de maistru militar clasa a IV-a se acordă celor prevăzuți la art. 38 lit. a) și art. 39 lit. b).
La trecerea în corpul maiștrilor militari, celor prevăzuți la art. 38 lit. b) și art. 39 lit. d) li se
acordă gradele de maistru militar, în raport cu gradele de subofițer pe care le au, astfel:
a) gradul de maistru militar clasa a III-a, plutonierilor;
b) gradul de maistru militar clasa a II-a, plutonierilor majori;
c) gradul de maistru militar clasa I, plutonierilor adjutanți;
d) gradul de maistru militar principal, plutonierilor adjutanți șefi.

34
Pentru a li se acordă gradele de maistru militar clasa I, respectiv maistru militar principal,
subofițerii prevăzuți la alin. 2 lit. c) și d) trebuie să promoveze și examenul pentru maistru militar
clasa I. Celor care nu promovează acest examen li se poate acorda gradul de maistru militar clasa
a II-a sau pot rămâne cu gradul de subofițer avut.
Maiștrilor militari proveniți din corpul subofițerilor și cărora li s-au acordat grade în condițiile
prevăzute la alin. 2, la înaintarea în gradul următor, li se ia în considerare stagiul avut în ultimul
grad de subofițer.
În Ministerul Apărării Naționale celor prevăzuți la art. 38 lit. a) și art. 39 lit. b) li se acordă gradul
de maistru militar clasa a V-a.

Articolul 51

Gradul de sergent major se acordă celor prevăzuți la art. 40 alin. 1 lit. a), b) și d) și art. 41 lit. a),
c), d) și f).
În Ministerul Apărării Naționale celor prevăzuți la art. 40 alin. 1 lit. a), b) și d) și la art. 41 lit. a),
c) și f) li se acordă gradul de sergent*).
În Ministerul Administrației și Internelor, persoanelor care devin cadre militare în condițiile art.
40 lit. b) li se acordă grade militare în funcție de pregătire, de vechimea în specialitate, de stagiile
minime în grad și de vârsta acestora.

Articolul 52

Persoanelor prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. g) și h), art. 36 alin. 2, art. 37 lit. e), art. 39 lit. c), art.
40 lit. g) și la art. 41 lit. e), g) și h) li se acordă grade militare în funcție de pregătirea lor,
vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor, raportată la stagiile minime în grad,
precum și de vârsta acestora.
În Ministerul Administrației și Internelor, persoanelor prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. e), g) și h) li
se acordă gradul de sublocotenent.
Prin excepție de la prevederile alin. 2, gradele se pot acorda în funcție de vechimea în specialitate
corespunzătoare studiilor absolvite, raportat la atribuțiile din fișa postului.

Articolul 53

Înaintarea în grad a cadrelor militare se poate face la termen, înainte de termen sau în mod
excepțional, iar a celor în rezervă, la termen sau în mod excepțional.
Înaintarea în grad a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate și în rezervă se face
în ordinea ierarhică a gradelor, în raport cu nevoile și posibilitățile forțelor armate, pe baza
competentei profesionale și conduitei morale, consemnate în aprecierile de serviciu.
La înaintarea în grad a ofițerilor, se va acorda prioritate celor care prin profesionalism și rezultate
deosebite obținute în muncă, prin cultură, personalitate, spirit de organizare și inițiativă au
perspective de a îndeplini funcții superioare și au stagiu în grad mai mare.
Pe parcursul întregii cariere militare, cadrele militare în activitate pot beneficia de cel mult două
înaintări în grad înainte de termen și/sau în mod excepțional, cu excepția celor care execută
misiuni speciale sau în afara teritoriului național.

Articolul 54

În timp de pace, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate vor fi înaintați în grad, la
termen, cu respectarea prevederilor art. 53, dacă îndeplinesc și următoarele condiții:

35
a) au împlinit stagiul minim în grad prevăzut la art. 94 și 95 sau împlinesc acest stagiu în cursul
anului calendaristic respectiv;
b) au fost apreciați pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad, iar cei care au depășit acest
stagiu, și în anul premergător înaintării în grad, cel puțin cu calificativul "corespunzător"; anii în
care li s-au acordat calificative inferioare acestuia nu se socotesc la calculul stagiului minim în
grad.
Abrogat.

Articolul 55

Pentru a fi propuși la înaintarea în grad, la termen, ofițerii în activitate trebuie să fie încadrați cu
cel puțin un an înainte de data la care se fac înaintările în grad în funcții prevăzute în statele de
organizare cu grad superior celui pe care îl au.
Ofițerii studenți la cursurile de zi ale instituțiilor de învățământ superior se considera încadrați în
funcții prevăzute în statele de organizare cu grade superioare celor pe care le au.

Articolul 56

În timp de pace, pentru înaintarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate în

unele grade superioare, pe lângă condițiile prevăzute la art. 54 și 55, se mai cer următoarele:
A. În gradele de maistru militar clasa I și plutonier adjutant - să fi promovat examenul de grad;
B. În gradele de maior și locotenent-comandor:
a) să fi absolvit un curs de perfecționare în specialitate, stabilit prin ordin al ministrului apărării
naționale. Se exceptează de la această condiție:– absolvenții cu diplomă de licență ai Academiei
de Înalte Studii Militare ori ai altor instituții militare de învățământ superior de același nivel,
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, ai instituțiilor militare de învățământ
echivalente acestora din alte state, precum și ai instituțiilor civile de învățământ superior;– ofițerii
studenți care au promovat cel puțin anul I de studii la Academia de Înalte Studii Militare sau anii
I-III de studii la alte instituții militare de învățământ superior, conform celor stabilite prin ordin al
ministrului apărării naționale, precum și ofițerii studenți care au promovat aceiași ani de studii la
instituții militare de învățământ similare din alte state;
b) să aibă un stagiu, indiferent de arme și specialități militare, de cel puțin 3-5 ani în funcții la
unități, până la eșalonul regiment (similar), inclusiv sau la instituții și formațiuni militare ori la
unități productive. Durata stagiului pentru fiecare armă și specialitate militară și eșaloanele
similare regimentului se stabilesc prin dispoziție a șefului Statului Major General.
Se exceptează de la obligativitatea stagiului la unități militare căpitănii care îndeplinesc funcții în
alte specialități militare decât cele de comanda și stat major, stabilite prin dispoziția șefului
Statului Major General.
C. În gradele de colonel și comandor, să îndeplinească cumulativ condițiile de studii, precum și
pe cea privind stagiul minim la unități, prevăzute la lit. a), b) și respectiv c):
a) să fi absolvit, cu diplomă de licență, Academia de Înalte Studii Militare ori alte instituții
militare de învățământ superior de același nivel din țara sau din străinătate, stabilite prin ordin al
ministrului apărării naționale, sau o instituție civilă de învățământ superior;
b) să fi absolvit cursuri de capacitate pentru gradul de colonel sau comandor. Admiterea la acest
curs se face pe baza de examen. Se exceptează de la această condiție locotenent-coloneii și
căpitan-comandorii care dețin titlul de doctor ori au absolvit o forma de învățământ postacademic
sau postuniversitar în țara sau în străinătate, stabilită prin ordin al ministrului apărării naționale;
c) să aibă un stagiu, corespunzător pe arme și specialități militare, de 6-8 ani la unități și mari
unități până la corp de armată sau similare inclusiv. Durata stagiului pentru fiecare armă și

36
specialitate militară și eșaloanele similare marilor unități până la eșalonul corp de armată se
stabilesc prin dispoziție a șefului Statului Major General.
Se exceptează de la obligativitatea stagiului la unități militare locotenent-coloneii și căpitan-
comandorii care îndeplinesc funcții în alte specialități militare decât cele de comanda și stat
major, stabilite prin dispoziție a șefului Statului Major General.

Articolul 57

Profilurile corespunzătoare studiilor universitare de licență din instituțiile civile de învățământ

superior care dau dreptul ofițerilor absolvenți ai acestor instituții să fie înaintați în gradele
prevăzute la art. 56 alin. 1 paragrafele B și C se stabilesc în raport cu specialitățile militare ale
ofițerilor sau cu funcțiile pe care le îndeplinesc, prin ordin al ministrului apărării naționale.

Articolul 58

În timp de pace, pentru acordarea gradelor de general de brigadă, general de flotilă aeriană și
contraamiral, pe lângă condițiile prevăzute la art. 55 alin. 1, coloneii și comandorii trebuie să
promoveze examenul prevăzut în acest scop.
Pot participa la examenul pentru acordarea gradului de general coloneii și comandorii care
îndeplinesc următoarele condiții:
a) au fost apreciați în ultimii 5 ani cu calificativul de cel puțin "foarte bun";
b) au o vechime în grad de cel puțin 2 ani;
c) sunt încadrați în funcții prevăzute în statele de organizare cu grade de general de brigadă,
similare sau superioare.
Pentru a fi înaintați în gradul următor, generalii și amiralii trebuie să se distingă printr-o înaltă
competență profesională, rezultate remarcabile în îndeplinirea atribuțiilor și să fie încadrați cu cel
puțin un an înainte de data la care se fac înaintările în grad, în funcții prevăzute în statele de
organizare cu grad superior celui pe care îl au.
Candidații la examenul pentru acordarea gradului de general, precum și generalii care se propun
pentru înaintarea în gradul următor se supun aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării de
către ministrul apărării naționale, cu consultarea prealabilă a colegiului ministerului.

Articolul 59

Locotenent-coloneii și căpitan-comandorii pot fi detașați la cursul de capacitate pentru gradul de

colonel sau comandor începând din primul an al stagiului minim în grad, de regulă, în ordinea
promoțiilor, avînd prioritate cei cărora le expira stagiul în grad. În caz de nepromovare, examenul
de absolvire a cursului se poate susține încă o data, după cel puțin un an.
Maiștrii militari clasa a II-a și plutonierii majori pot susține examenul de grad începând cu ultimii
doi ani de stagiu minim în grad și, în caz de nepromovare, îl pot susține încă o data, după cel
puțin un an. Sunt scutiți de examen plutonierii majori care l-au promovat până la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
Normele privind participarea coloneilor și comandorilor la examenul pentru gradul de general,
locotenent-coloneilor și căpitan-comandorilor la cursul de capacitate, precum și a maiștrilor
militari clasa a II-a și a plutonierilor majori la examenul de grad, organizarea și desfășurarea
acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

Articolul 60

37
În timp de război, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate, precum și cei în rezervă
mobilizați în unități militare, pot fi înaintați în gradul următor dacă au împlinit stagiul minim în
grad, au îndeplinit atribuțiile și au executat misiunile ce li s-au încredințat, fără a se impune
respectarea celorlalte condiții prevăzute pentru timp de pace.
Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii prevăzuți la alin. 1, care se disting în îndeplinirea
misiunilor, pot fi înaintați în gradul următor și înaintea împlinirii stagiului minim în grad.
Înaintarea în grad a ofițerilor în condițiile alin. 1 și 2 se face în limita necesarului prevăzut în
statele de organizare.

Articolul 61

În timp de pace, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă pot fi înaintați în gradul următor,
în raport cu nevoile forțelor armate, după expirarea stagiului minim în grad, dacă au o comportare
demnă, au obținut rezultate bune și foarte bune pe timpul concentrării și au fost propuși prin
aprecierile de serviciu.

Articolul 62

În timp de pace, pentru înaintarea în gradele de colonel și comandor, în afară condițiilor

prevăzute la art. 61, ofițerii în rezervă trebuie să fi absolvit, cu diplomă de licență, o instituție
militară de învățământ superior.
Se exceptează de la prevederile alin. 1 absolvenții instituțiilor civile de învățământ superior care,
la mobilizare, sunt încadrați pe funcții prevăzute cu studii corespunzătoare specialității în care
sunt pregătiți.

Articolul 63

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate care se disting prin modul de îndeplinire a
atribuțiilor, pregătire profesională și comportare demnă pot fi înaintați în gradul următor și
înaintea expirării stagiului minim în grad, dacă până la data când se fac astfel de înaintări au
împlinit cel puțin jumătate de stagiul respectiv, cu respectarea strictă a celorlalte condiții, mai
puțin a celor prevăzute la art. 56 alin. 1 paragrafele A, B și C lit. c).
Nu fac obiectul înaintării în grad, în condițiile alin. 1:
a) sublocotenenții și aspiranții;
b) ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care au fost condamnați penal sau care, de la ultima lor
înaintare în grad, au fost sancționați ca urmare a hotărârii consiliilor de onoare sau a consiliilor de
judecată.

Articolul 64

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate și în rezervă care, în executarea misiunilor sau
în alte situații, săvârșesc fapte de eroism și acte exemplare de curaj pot fi înaintați în gradul
următor, în mod excepțional, atât în timp de pace cât și în timp de război, chiar dacă nu
îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54-56 și 61.

Articolul 65

Locotenent-coloneii și căpitan-comandorii în activitate cărora le-a expirat stagiul minim în grad,

dar nu au putut fi înaintați în grad pe timpul cât s-au aflat în activitate întrucât nu au fost încadrați
pe funcții prevăzute cu grade corespunzătoare celor la care urmau să fie avansați, la trecerea în

38
rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. a)-e) vor fi înaintați în gradul următor și
trecuți în rezervă sau direct în retragere cu noul grad, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute
în prezenta lege.

Articolul 66

Coloneilor și comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani și au fost

încadrați în această perioadă de cel puțin 3 ani în funcții prevăzute în statele de organizare cu
grad de general sau similare și care au fost apreciați în ultimii 3 ani cu calificativul "foarte bun",
la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se poate acorda gradul de general de brigadă cu o
stea, respectiv de general de flotilă aeriană cu o stea sau contraamiral de flotilă cu o stea, și vor fi
trecuți în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.

Articolul 67

Cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei și forțelor armate ale
României, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în retragere, în mod excepțional, pot fi înaintați
la gradul următor; coloneilor și comandorilor li se poate acorda gradul de general, iar maiștrilor
militari principali și plutonierilor adjutanți șefi li se poate acorda gradul de sublocotenent.
Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuți la alin. 1, se face prin:
a) decret al Președintelui României, pentru generali și amirali, la propunerea ministrului apărării
naționale, după consultarea de către acesta a colegiului ministerului;
b) ordin al ministrului apărării naționale pentru ceilalți ofițeri, pentru maiștri militari și subofițeri.

Articolul 68

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care și-au sacrificat viața săvârșind acte de devotament
excepțional vor fi înaintați post-mortem în gradul următor, iar coloneilor și comandorilor li se va
acorda post-mortem gradul de general.
Maiștrilor militari, subofițerilor, gradaților și soldaților care și-au sacrificat viața în aceleași
condiții li se poate acorda post-mortem gradul de sublocotenent.
Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului în aceste situații, se face în tot cursul anului
conform prevederilor art. 45.

5. Degradarea militară, scoaterea din și reluarea în evidența militară a ofițerilor,

maiștrilor militari și subofițerilor

Articolul 69

Degradarea militară se aplică, în condițiile prevăzute de legea penală, cadrelor militare în

activitate, în rezervă și în retragere, condamnate la pedeapsa complimentară a degradării militare
prin hotărâre judecătorească.

Articolul 70

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate, în rezervă și în retragere, cărora li s-a aprobat
renunțarea la cetățenia română ori au dobândit și o altă cetățenie și s-au stabilit în străinătate, se
scot din evidența militară.

Articolul 71

39
Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii prevăzuți la art. 69 și 70 se scot din evidența militară,
astfel:
a) prin ordin al șefului Statului Major General, cei care au avut grade de generali și amirali;
b) prin ordin al comandanților stabiliți de șeful Statului Major General, cei care au avut grade de
ofițeri, maiștri militari sau subofițeri.

Articolul 72

În cazul în care intervine o altă hotărâre judecătorească, prin care s-a pronunțat achitarea sau prin
care nu se mai aplică pedeapsa complimentară a degradării militare, cei în cauză sunt reluați în
evidența militară, cu gradul avut, prin ordinul celor care au dispus scoaterea din evidență. În
această situație, timpul cât au fost degradați se include în calculul stagiului în grad, iar cadrele
militare respective pot cere prin instanța judecătorească reparații morale și materiale pentru
prejudiciile ce li s-au adus.
Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii cărora li s-a aplicat degradarea militară și care au fost
amnistiați sau grațiați de pedeapsa complimentară a degradării militare, precum și cei care au fost
reabilitați se reiau în evidența militară și, în raport cu nevoile forțelor armate, li se poate reda
orice grad militar, până la gradul avut inclusiv.
Cadrele militare în rezervă care au redobândit cetățenia română și anterior au fost scoase din
evidența militară, pot fi reluate în evidență, la repatriere.
Redarea gradului potrivit alin. 2 se face prin:
a) decret al Președintelui României, pentru generali și amirali;
b) ordin al șefului Statului Major General, pentru ceilalți ofițeri, maiștri militari și subofițeri.
Redarea gradului ca urmare a amnistierii, grațierii sau reabilitării nu atrage, de drept, rechemarea
în activitate, iar timpul cât au fost degradați nu se ia în calculul stagiului în grad și al vechimii de
cadre militare în activitate.

6. Aprecierea, încadrarea și promovarea în funcție a cadrelor militare

Articolul 73

Cadrelor militare li se întocmesc aprecieri de serviciu.

Aprecierea de serviciu constituie unicul document de valoare a competentei profesionale, a
calității morale, a perspectivelor de dezvoltare și promovare, pe baza căruia ofițerii, maiștrii
militari și subofițerii sunt înaintați în gradul următor.
Aprecierea de serviciu a cadrelor militare în activitate se face periodic, precum și în cazurile
stabilite de ministrul apărării naționale.
Cadrelor militare în rezervă li se întocmesc aprecieri de serviciu în anul în care sunt propuse la
înaintarea în grad.
Metodologia întocmirii aprecierilor de serviciu, în timp de pace, precum și sistemul de apreciere
în timp de război se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale. Aprecierea se exprima
prin unul din următoarele calificative: "excepțional", "foarte bun", "corespunzător", "mediocru"
sau "necorespunzător".

Articolul 74

Încadrarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în funcții se face ținând seama de nevoile
forțelor armate, de competența și conduita morală ale acestora.

40
La numirea în funcții se va respecta principiul potrivit căruia ofițerii, maiștrii militari și
subofițerii să nu fie subordonați altora cu grade mai mici. Excepție de la acest principiu pot face
cadrele militare care nu au studii superioare de specialitate și care se subordonează celor care au o
astfel de pregătire, precum și cadrele militare aparținând Ministerului de Interne, Serviciului
Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale,
Ministerului Justiției și Serviciului de Protecție și Paza.
La încadrarea ofițerilor în funcții se va tine seama și de experiența dobândită pe treptele ierarhiei
militare, promovarea efectuându-se, de regulă, în funcții sau la eșaloane imediat superioare.
Pentru determinarea aptitudinilor și cunoștințelor ofițerilor, necesare la încadrarea în anumite
funcții stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, se vor folosi teste ori se va organiza
examen sau concurs. Condițiile privind studiile, stagiul în funcții și alte criterii necesare pentru
încadrarea și promovarea ofițerilor în unele funcții se stabilesc prin ordin al ministrului apărării
naționale.

Articolul 75

Cadrele militare se numesc în funcții prevăzute în statele de organizare cu grade egale sau mai
mari față de cele pe care le au. Competențele de numire se stabilesc prin ordin al ministrului
apărării naționale.

Articolul 75^1

Selecționarea cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale pentru numirea în funcții
prevăzute în statele de organizare cu grad superior celui pe care îl au se face de către comisiile de
selecție constituite în acest scop, potrivit Ghidului carierei militare, iar în situații care impun
adoptarea de măsuri urgente, cadrele militare pot fi numite în funcții similare celor deținute sau
superioare acestora prin ordin al ministrului apărării naționale.
(la 29-04-2011, Alin. 1 al art. 75^1 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 53 din 21
aprilie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 26 aprilie 2011. )
Cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale nu pot fi numite în funcții prevăzute în statele
de organizare cu grade inferioare celor pe care le au. În mod excepțional căpitănii și maiorii în
vârsta de până la 42 de ani pot fi menținuți sau numiți în funcții prevăzute în statele de organizare
cu grade inferioare celor pe care le au, până la data de 31 decembrie 2003.

Articolul 76

Mutarea cadrelor militare în activitate dintr-o unitate în alta, precum și schimbarea din funcții în
cadrul aceleiași unități se efectuează o singura data pe an, cu excepția situațiilor deosebite
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.

Articolul 77

Cadrele militare în activitate pot fi detașate la alte unități pentru îndeplinirea unor misiuni sau
pentru a urma o forma de perfecționare a pregătirii pe o perioadă de cel mult un an, durata care
poate fi prelungită, cu aprobarea ministrului apărării naționale, până la cel mult 2 ani.
Pe timpul detașării, cadrele militare rămân încadrate în funcțiile și unitățile militare din care au
fost detașate și beneficiază de toate drepturile legale.

Articolul 77^1

41
Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale pot îndeplini, temporar, prin
împuternicire, atribuțiile unei alte funcții vacante sau al cărei titular lipsește o perioadă mai mare
de o lună, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, pentru o perioadă de
până la 6 luni, interval care poate fi prelungit cu aprobarea ministrului apărării naționale până la
cel mult un an.
Pe timpul exercitării atribuțiilor funcțiilor în care au fost împuternicite, cadrele militare au
obligațiile și drepturile corespunzătoare funcțiilor respective.

Articolul 77^2

Personalul Ministerului Apărării Naționale poate fi detașat în cadrul organismelor și

organizațiilor internaționale, în conformitate cu legislația în vigoare.

Articolul 77^3

Personalul militar și civil beneficiază de despăgubiri pentru cazurile de invaliditate, iar membrii
familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaș, pentru cazurile de deces, produse ca
urmare a unor acțiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente
intervenite în timpul și din cauza serviciului. Modalitățile de stabilire și acordare a despăgubirilor
se reglementează prin ordin al conducătorului instituției.

Articolul 78

Numirea în funcție și eliberarea din funcție în unitățile militare, cu excepția funcțiilor publice în
care numirea se face potrivit legii, precum și detașarea cadrelor militare în condițiile art. 77 se
fac, în timp de pace și în timp de război, conform competentelor stabilite prin ordin al ministrului
apărării naționale.
Numirea în funcțiile prevăzute în statele de organizare cu grade de general de corp de armată,
general-comandor, viceamiral-comandor și superioare acestora se face cu avizul Consiliului
Superior de Apărare a Țării.
Împuternicirea sau încetarea împuternicirii cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării
Naționale se efectuează conform competențelor stabilite prin ordin al ministrului apărării
naționale.
(la 29-04-2011, Alin. 3 al art. 78 a fost introdus de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 53 din 21
aprilie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 26 aprilie 2011. )

Articolul 79

Încadrarea și promovarea în funcții a ofițerilor de justiție se fac potrivit actelor normative

specifice acestora.
Încadrarea și promovarea ofițerilor în funcții didactice se fac potrivit prevederilor prezentei legi și
ale actelor normative aplicabile instituțiilor militare de învățământ.
Medicilor și farmaciștilor militari li se acordă grade profesionale conform normelor legale.

Articolul 80

Căpitănii, locotenent-coloneii și căpitan-comandorii care, pentru a fi înaintați în gradul următor,

trebuie să absolve una dintre formele de pregătire menționate la art. 56 alin. 1 paragrafele B și,

42
respectiv C, însă până la expirarea stagiului minim nu au absolvit-o, nu pot deține funcții
prevăzute în statul de organizare cu grade superioare celor pe care le au.

Articolul 81

Ofițerii în activitate pot fi numiți în funcții inferioare gradelor pe care le au, în următoarele
situații:
a) când se produc modificări în statele de organizare sau în cazul reorganizării armatei;
b) în cazuri excepționale, la cererea ofițerilor sau când sunt propuși prin aprecierile de serviciu,
pentru motive bine justificate;
c) când sunt sancționați cu retrogradarea în funcție.
În situațiile menționate la alin. 1 lit. b) și c), ofițerii pot fi numiți în funcții prin derogare de la
prevederile art. 74 alin. 2.
Numirea în funcții, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. b) și c) se face cu aprobarea ministrului
apărării naționale sau a comandanților stabiliți de acesta.

Articolul 82

Situația ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate, care sunt puși la dispoziție, se
soluționează după cum urmează:
a) pentru cei puși la dispoziție în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, în
termen de cel mult 3 luni. În cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului apărării naționale,
acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni. Pe timpul cât se află în această situație, cei
în cauză îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților militare la a căror dispoziție
sunt;
b) pentru cei puși la dispoziție în cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului, la
expirarea termenului de internare și a concediilor medicale pentru tratament, fără a depăși
termenul maxim prevăzut de reglementările în vigoare pentru bolnavii salariați în administrația
publică. Cadrele militare restabilite vor fi numite în funcție, iar cele a căror boală se menține vor
fi trecute, după caz, în rezervă sau în retragere, cu drept de pensie conform legii;
c) pentru cei căzuți în captivitate, în termen de cel mult 3 luni de la înapoierea în țara. În această
perioadă comisii speciale, stabilite prin dispoziție a șefului Statului Major General, vor cerceta
condițiile căderii în captivitate și comportarea celor în cauză pe timpul acesteia. În funcție de
rezultat, cei găsiți nevinovați vor fi încadrați în funcții, iar cei vinovați de fapte ce cad sub
incidența legii penale vor fi trecuți în rezervă.

Articolul 83

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii fac parte din arme sau servicii și au specialități militare, în
raport cu profilul pregătirii lor profesionale.
Nomenclatorul armelor, serviciilor și specialităților militare se stabilește prin dispoziție a șefului
Statului Major General.

Articolul 84

Trecerea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor dintr-o armă, serviciu sau specialitate
militară în alta se poate efectua, în raport cu nevoile armatei, după obținerea unei pregătiri
corespunzătoare, prin una dintre următoarele forme:

43
a) absolvirea, cu diplomă de licență, a unei academii militare sau a unei instituții civile de
învățământ superior cu profil corespunzător armelor, serviciilor și specialităților militare necesare
armatei ori a unor instituții militare de învățământ pentru formarea ofițerilor, de către cei care nu
au avut studii de acest nivel;
b) absolvirea unui curs de perfecționare a pregătirii sau de specializare cu durata de minimum 3
luni, urmată de un stagiu practic neîntrerupt de cel puțin 2 ani în noua armă, serviciu sau
specialitate militară, pe timpul căruia să fi fost apreciați cu calificativul cel puțin "bun".
Maiștrii militari și subofițerii pot fi trecuți dintr-o armă, serviciu sau specialitate militară în alta și
prin promovarea examenului de grad, dacă înainte de susținerea acestuia au un stagiu practic
neîntrerupt de minimum 2 ani în noua armă, serviciu sau specialitate militară, pe timpul căruia au
fost apreciați cu calificativul cel puțin "bun".
Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii se trec dintr-o armă, serviciu sau specialitate militară în alta
prin ordin al comandanților stabiliți de ministrul apărării naționale.

7. Trecerea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare

Articolul 85

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere,
după caz, în următoarele situații:
a) la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă;
b) sunt clasați "inapt pentru serviciul militar" de către comisiile de expertiză medico-militară, cu
excepția situației în care a intervenit menținerea în activitate în condițiile art. 21 alin. 4;
c) sunt clasați "apt limitat" de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepția situației în
care a intervenit menținerea în activitate în condițiile art. 21 alin. 4;
d) au împlinit limita de vârstă în grad;
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu
sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau
nevoi ale Ministerului Apărării Naționale;
e^1) la expirarea termenului prevăzut în contractul încheiat în condițiile art. 41^1, dacă una dintre
părți nu este de acord cu reînnoirea acestuia;
f) pentru a fi numiți într-o funcție publică, civilă, cu mențiunea de a fi trecuți în rezervă;
g) la cerere, pentru motive bine întemeiate;
h) prin demisie;
i) când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu sau în
perfecționarea pregătirii lor militare și de specialitate;
i^1) când nu promovează baremele de pregătire fizică, în condițiile stabilite prin ordin al
conducătorului instituției;
j) când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții
legale;
k) când, pentru o infracțiune săvârșită din culpă, li s-a aplicat prin hotărâre judecătorească
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori a amenzii, precum și în cazurile când au
beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei;
(la 01-02-2014, Lit. k) a alin. (1) al art. 85 a fost modificată de pct. 1 al art. 33 din LEGEA nr.
255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )
l) când încalcă prevederile art. 4 lit. a) alin. 2 și art. 29 lit. f);
m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate sau
certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate,
din motive imputabile cadrului militar în condițiile legii;

44
(la 29-04-2011, Litera m) a alin. 1 al art. 85 a fost introdusă de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 53
din 21 aprilie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 26 aprilie 2011. )
n) după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații
clasificate, atunci când nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere
a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după
limitare.
Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit.
a), b), d), e), f), i^1), l), m) și n), la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile prevăzute la
alin. 1 lit. i) și j), iar, în celelalte condiții, la propunerea comandanților unităților din care fac
parte, înaintată ierarhic.
Raportul comandanților privind trecerea în rezervă a cadrelor militare în condițiile prevăzute la
alin. 1 lit. h) se înaintează pe cale ierarhică, împreună cu raportul de demisie, celor în a căror
competență intră, potrivit art. 43, trecerea în rezervă. Până la comunicarea ordinului de trecere în
rezervă, cei în cauză sunt obligați să-și îndeplinească atribuțiile funcțiilor în care sunt încadrați,
precum și toate îndatoririle ce le revin.
Pe timp de război, al mobilizării, stării de asediu și stării de urgență cadrele militare nu se trec în
rezervă prin demisie.
Ofițerii în activitate care au împlinit limita de vârstă în grad pentru clasa a III-a în rezervă,
prevăzută la art. 86 alin. 4, precum și cadrele militare care au fost clasate medical «inapt pentru
serviciul militar cu scoatere din evidență» se trec direct în retragere, prin aplicarea uneia dintre
prevederile alin. 1, în raport cu motivele care determină schimbarea situației militare.
Cadrele militare nu pot fi trecute în rezervă ca urmare a prezentării demisiei pe timpul executării
misiunilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni
în afara teritoriului statului român, cu modificările ulterioare, precum și pe timpul executării altor
misiuni în străinătate.

Articolul 86

Limitele de vârstă în grad până la care cadrele militare pot fi menținute în activitate sunt vârstele
standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de legislația asigurărilor sociale și
pensiilor care reglementează sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării
naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Limitele de vârstă în grad până la care generalii și amiralii pot fi menținuți în activitate sunt:
a) pentru general de brigadă cu o stea, respectiv general de flotilă aeriană cu o stea, pentru cei din
arma aviație, și contraamiral de flotilă cu o stea, pentru cei din arma marină - 56 de ani;
b) pentru general-maior cu două stele, respectiv contraamiral cu două stele, pentru cei din arma
marină - 57 de ani;
c) pentru general-locotenent cu trei stele, respectiv viceamiral cu trei stele, pentru cei din arma
marină - 58 de ani;
d) pentru general cu patru stele, respectiv amiral cu patru stele, pentru cei din arma marină - 59
de ani.
În situația în care limitele de vârstă în grad prevăzute la alin. 2 sunt mai mici decât vârstele
standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de legislația asigurărilor sociale și
pensiilor care reglementează sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării
naționale, ordinii publice și siguranței naționale, generalii și amiralii sunt menținuți în activitate
până la vârsta standard.
Prevederile alin. 2 se aplică exclusiv Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor
Interne.
Generalii și amiralii din cadrul Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații
Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Serviciului de Protecție și Pază sunt menținuți

45
în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la vârsta de 60 de ani, sau sunt
trecuți în rezervă, la cerere, în condițiile prevederilor legale în vigoare.
În raport cu nevoile de încadrare, cadrele militare pot fi menținute în activitate după împlinirea
vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani, cu aprobarea anuală a conducătorului
instituției.
Limitele de vârstă în grad până la care cadrele militare în rezervă pot fi menținute în evidență
sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a și 63 de ani pentru clasa a III-a.
Articolul 86^1

Prin excepție de la prevederile art. 86, personalul militar de specialitate medico-sanitar, indiferent
de gradul militar deținut, poate fi menținut în activitate după împlinirea vârstei standard de
pensionare, la cerere, cu aprobarea anuală a conducătorului instituției, până la împlinirea vârstei
de pensionare stabilită pentru personalul de specialitate medico-sanitar civil.

Articolul 87

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate condamnați prin hotărâre judecătorească la

pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum și cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite
cu intenție la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amenda se trec în rezervă sau
direct în retragere.
Cadrele militare în activitate condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la
pedeapsa închisorii cu executarea acesteia se trec în rezervă sau direct în retragere din oficiu.
Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale condamnate pentru infracțiuni
săvârșite cu intenție la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori
grațiate, înainte de începerea executării pedepsei sau cu privire la care s-a dispus amânarea
aplicării pedepsei, pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menținute în activitate,
pe baza propunerilor înaintate ierarhic comandanților/șefilor care au stabilite competențe în acest
sens, prin ordin al ministrului apărării naționale.

Articolul 88

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pentru care consiliile de judecată au stabilit că
au încălcat prevederile art. 28 și 30 alin. 2 se trec în rezervă sau direct în retragere.

Articolul 89

Hotărârea privind menținerea în activitate a cadrelor militare trimise în judecată pentru săvârșirea
de infracțiuni se ia după soluționarea definitivă a cauzei.
Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale se suspendă din funcție pe
perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt
judecate de către instanțele judecătorești. Pe perioada suspendării din funcție, ofițerii, maiștrii
militari și subofițerii nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naționale.
Prin excepție de la prevederile alin. 2, cadrele militare, pe perioada suspendării din funcție, pot
beneficia de dreptul prevăzut la art. 9 lit. e) și de dreptul de folosință a locuinței de serviciu.
Cadrele militare în activitate din Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Român de
Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Pază se pun la
dispoziție când sunt trimise în judecată sau sunt judecate de către instanțele judecătorești în stare
de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuțiilor funcțiilor în care sunt încadrate.
În Ministerul Apărării Naționale, cadrele militare în activitate se pun la dispoziție când sunt
trimise în judecată sau sunt judecate de către instanțele judecătorești în stare de libertate pentru

46
fapte în legătură cu exercitarea atribuțiilor funcțiilor în care sunt încadrate, numai la propunerea
consiliilor de judecată și a comandanților de unități.
Cadrele militare puse la dispoziție în condițiile prevăzute la alin. 4 și 5 îndeplinesc atribuțiile
stabilite, în scris, de comandanții unităților din care fac parte și beneficiază de drepturile bănești
corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, precum și de celelalte drepturi stabilite
cadrelor militare în activitate conform dispozițiilor legale.
În cazul în care s-a dispus achitarea, încetarea procesului penal, renunțarea la aplicarea pedepsei,
clasarea ori renunțarea la urmărirea penală, cadrele militare care au fost suspendate din funcție în
condițiile alin. 2 și care s-au aflat la dispoziție în condițiile alin. 4 și 5 sunt repuse în drepturile
avute la data suspendării din funcție sau la data punerii la dispoziție, după caz, inclusiv în funcția
deținută anterior sau în una echivalentă, și vor primi toate drepturile ce li s-ar fi acordat în
perioada cât s-au aflat suspendate, respectiv puse la dispoziție, potrivit normelor legale în vigoare
la data reîncadrării în funcție.
Cadrele militare condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă
privativă de libertate cu executarea acesteia care anterior au fost suspendate din funcții se trec în
rezervă începând cu data suspendării.
Cadrelor militare care au comis fapte pentru care s-a început urmărirea penală sau pentru care au
fost trimise în judecată li se pot aplica sancțiuni disciplinare numai după soluționarea cauzei de
către parchet ori de către instanța de judecată. În acest timp procedura disciplinară se suspendă.

Articolul 90

Cadrele militare în activitate, care nu îndeplinesc condițiile de pensionare, nu pot fi trecute în

rezervă pe timpul cât se află în incapacitate temporară de muncă, fiind internate în spitale ori
sanatorii, se găsesc în concedii medicale sau în concediu pentru creșterea copilului, iar cadrele
militare femei, nici în perioada gravidității, a concediului de risc maternal și a celui de
maternitate, acordate potrivit art. 15.
Dispozițiile alin. 1 nu se aplică celor care urmează să fie trecuți în rezervă potrivit prevederilor
art. 85 alin. 1 lit. g), h), j), k) și l), art. 87 și 88.

Articolul 91

Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care au angajament cu Ministerul Apărării Naționale să

îndeplinească serviciul în armată o anumită perioadă de timp, în situația că nu respectă
angajamentul și sunt trecuți în rezervă prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 85 alin. 1
lit. g)-l), art. 87 și 88, sunt obligați să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, în
condițiile stabilite prin lege.

8. Stagiile minime în grad

Articolul 94

În timp de pace, stagiul minim în grad pentru înaintarea în gradul următor a ofițerilor, maiștrilor
militari și subofițerilor în activitate se stabilește astfel:
A. Pentru ofițeri:
a) sublocotenent și aspirant 3 ani
b) locotenent 5 ani
c) căpitan 5 ani

47
d) maior și locotenent-comandor 5 ani
e) locotenent-colonel și căpitan-comandor 5 ani.
Pentru gradele de colonel, comandor și superioare acestora nu se stabilesc stagii în grad.
B. Pentru maiștri militari și subofițeri:
a) maistru militar clasa a IV-a și sergent major 4 ani
b) maistru militar clasa a III-a și plutonier 5 ani
c) maistru militar clasa a II-a și plutonier major 7 ani
d) maistru militar clasa a I și plutonier adjutant 6 ani.

Articolul 94^1

Pentru cadrele militare prevăzute la art. 2 alin. 2^1 lit. Aa) stagiul minim în grad pentru înaintarea
în gradul următor, în timp de pace, este de 3 ani.

Articolul 95

La calculul stagiului minim în grad nu se ia în considerare timpul în care cadrele militare în

activitate din Ministerul Apărării Naționale au absentat de la program datorită incapacității
temporare de muncă și concediilor prevăzute la art. 15, dacă absențele însumează 365 de zile pe
parcursul a 2 ani calendaristici consecutivi.
Articolul 96

Stagiul minim în grad se reduce cu un an pentru ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate
care, pe întreaga durata a stagiului, îndeplinesc funcții de personal navigant din aviație, de
parașutiști, de personal ambarcat pe submarine, pe vedete torpiloare sau pe alte nave similare,
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, precum și pentru scafandri.

Articolul 97

În timp de pace, stagiul minim în grad pentru ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă este
mai mare cu un an decât cel prevăzut la art. 94, iar în timp de război este cel de la articolul
respectiv. La chemarea în activitate, pentru stabilirea stagiului în gradul pe care îl au, li se iau în
calcul trei pătrimi din stagiul în gradul pe care îl au ca rezerviști.

Articolul 98

În timp de război, stagiul minim în grad se reduce la jumătate pentru ofițerii, maiștrii militari și
subofițerii în activitate, precum și pentru cei în rezervă mobilizați în unități militare. Timpul cât
sunt încadrați în unități în zona acțiunilor militare se socotește dublu la calculul stagiului minim
în grad.

Articolul 99

Timpul cât ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate au fost condamnați cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei ori au fost condamnați cu executarea acesteia, însă au fost
amnistiați sau grațiați înainte de a începe executarea, precum și în timpul cât ofițerii, maiștrii
militari și subofițerii în rezervă au fost condamnați la închisoare cu executarea pedepsei într-un
loc de detenție sau prin muncă fără privare de libertate, nu se ia în calculul stagiului minim în

48
grad, cu excepția cazurilor când, în urma rejudecării cauzei, instanța competentă a pronunțat
achitarea.

HOTĂRÂRE nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor

naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România

1, Clasificarea informaţiilor

Art. 4
(1) Potrivit legii, informaţiile sunt clasificate secrete de stat sau secrete de serviciu, în raport de
importanţa pe care o au pentru securitatea naţională şi de consecinţele ce s-ar produce ca urmare a
dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate.
(2) Informaţiile secrete de stat sunt informaţiile a căror divulgare poate prejudicia siguranţa
naţională şi apărarea ţării şi care, în funcţie de importanţa valorilor protejate, se includ în
următoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege:
a) strict secret de importanţă deosebită;
b) strict secret;
c) secret.
(3) Informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de
drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu.
Art. 5
(1) Autorităţile publice care elaborează ori lucrează cu informaţii secrete de stat au obligaţia să
întocmească un ghid pe baza căruia se va realiza clasificarea corectă şi uniformă a acestora.
(2) Ghidul prevăzut la alin. (1) se aprobă personal şi în scris de către împuterniciţii sau, după caz,
funcţionarii superiori abilitaţi să atribuie nivelurile de secretizare, conform legii.
Art. 6
Autorităţile şi instituţiile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informaţii secrete
de stat în domeniile lor de activitate, care se aprobă şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 7
Listele cu informaţii secrete de serviciu se stabilesc de conducătorii unităţilor deţinătoare de astfel
de informaţii.
Art. 8
În listele cu informaţii secrete de serviciu vor fi incluse informaţiile care se referă la activitatea
unităţii şi care, fără a constitui, în înţelesul legii, secrete de stat, nu trebuie cunoscute decât de
persoanele cărora le sunt. necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, divulgarea lor putând
prejudicia interesul unităţii
Art. 9
Unităţile care gestionează informaţii clasificate au obligaţia să analizeze ori de câte ori este necesar
listele informaţiilor secrete de stat şi, după caz, să prezinte Guvernului spre aprobare propuneri de
actualizare şi completare a acestora, conform legii.
Art. 10
Atribuirea clasei şi nivelului de secretizare a informaţiilor se realizează prin consultarea ghidului de
clasificare, a listelor cu informaţii secrete de stat şi a listelor cu informaţii secrete de serviciu,
elaborate potrivit legii.
Art. 11
Şeful ierarhic al emitentului are obligaţia să verifice dacă informaţiile au fost clasificate corect şi să
ia măsuri în consecinţă, când constată că au fost atribuite niveluri de secretizare necorespunzătoare.

49
Art. 12
(1) Termenele de clasificare a informaţiilor secrete de stat vor fi stabilite de emitent, în funcţie de
importanţa acestora şi de consecinţele care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor
neautorizate.
(2) Termenele de clasificare a informaţiilor secrete de stat, pe niveluri de secretizare, cu excepţia
cazului când acestea necesită o protecţie mai îndelungată, sunt de până la:
- 100 de ani pentru informaţiile clasificate strict secret de importanţă deosebită;
- 50 de ani pentru informaţiile clasificate strict secret;
- 30 de ani pentru informaţiile clasificate secret.
(3) Termenele prevăzute la alin. (2) pot fi prelungite prin hotărâre a Guvernului, pe baza unei
motivaţii temeinice, la solicitarea conducătorilor unităţilor deţinătoare de informaţii clasificate sau,
după caz, a împuterniciţilor şi funcţionarilor superiori abilitaţi să atribuie nivelurile de secretizare.
Art. 13
Fiecare împuternicit ori funcţionar superior abilitat să atribuie niveluri de secretizare va dispune
verificarea periodică a tuturor informaţiilor secrete de stat cărora le-au atribuit nivelurile de
secretizare, prilej cu care, dacă este necesar, vor fi reevaluate nivelurile şi termenele de clasificare.
Art. 14
(1) Documentul elaborat pe baza prelucrării informaţiilor cu niveluri de secretizare diferite va fi
clasificat conform noului conţinut, care poate fi superior originalelor.
(2) Documentul rezultat din cumularea neprelucrată a unor extrase provenite din informaţii
clasificate va primi clasa sau nivelul de secretizare corespunzător conţinutului extrasului cu cel mai
înalt nivel de secretizare.
(3) Rezumatele, traducerile şi extrasele din documentele clasificate primesc clasa sau nivelul de
secretizare corespunzător conţinutului.
Art. 15
Marcarea informaţiilor clasificate are drept scop atenţionarea persoanelor care le gestionează sau le
accesează că sunt în posesia unor informaţii în legătură cu care trebuie aplicate măsuri specifice de
acces şi protecţie, în conformitate cu legea.
Art. 16
Cazurile considerate supraevaluări ori subevaluări ale clasei sau nivelului de secretizare vor fi
supuse atenţiei emitentului, iar dacă acesta decide să reclasifice informaţiile va informa deţinătorii.
Art. 17
(1) Informaţiile vor fi clasificate numai în cazul în care se impune protecţia acestora, iar nivelurile
de secretizare şi termenele de clasificare subzistă atât timp cât dezvăluirea sau diseminarea lor
neautorizată ar putea prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică sau interesele
persoanelor juridice de drept public sau privat.
(2) Supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informaţiilor şi a duratei pentru care
au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană fizică sau juridică română, în contencios
administrativ.
Art. 18
(1) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, deţinătorii de informaţii
secrete de stat şi secrete de serviciu, stabilite astfel potrivit H.C.M. nr. 19 din 14 ianuarie 1972, vor
prezenta persoanelor sau autorităţilor publice împuternicite să atribuie niveluri de secretizare
propuneri privind încadrarea acestor informaţii în noi clase şi niveluri de secretizare, după caz.
(2) Până la stabilirea noilor niveluri de secretizare, informaţiile secrete de stat şi secrete de serviciu
menţionate la alin. (1) îşi păstrează nivelul şi termenul de secrelizare şi vor fi protejate potrivit
prezentelor standarde.

2 . Declasificarea şi trecerea informaţiilor clasificate la un nivel inferior de secretizare

50
Art. 19
Informaţiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a
emitentului.
Art. 20
(1) Informaţiile se declasifică dacă:
a) termenul de clasificare a expirat;
b) dezvăluirea informaţiilor nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea
publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare;
c) a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege.
(2) Declasificarea sau trecerea la un alt nivel de secretizare a informaţiilor secrete de stat se
realizează de împuterniciţii şi funcţionarii superiori abilitaţi prin lege să atribuie niveluri de
secretizare, cu avizul prealabil al instituţiilor care coordonează activitatea şi controlul măsurilor
privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, potrivit competenţelor materiale.
(3) Emitenţii documentelor secrete de stat vor evalua periodic necesitatea menţinerii în nivelurile de
secretizare acordate anterior şi vor prezenta împuterniciţilor şi funcţionarilor superiori abilitaţi prin
lege să atribuie niveluri de secretizare, propuneri în consecinţă.
Art. 21
Ori de câte ori este posibil, emitentul unui document clasificat trebuie să precizeze dacă acesta
poate fi declasificat ori trecut la un nivel inferior de secretizare, la o anumită dată sau la producerea
unui anumit eveniment.
Art. 22
(1) La schimbarea clasei sau nivelului de secretizare atribuit iniţial unei informaţii, emitentul este
obligat să încunoştinţeze structura/funcţionarul de securitate, care va face menţiunile necesare în
registrele de evidenţă.
(2) Data şi noua clasă sau nivel de secretizare vor fi marcate pe document deasupra sau sub vechea
inscripţie, care va fi anulată prin trasarea unei linii oblice.
(3) Emitentul informaţiilor declasificate ori trecute în alt nivel de clasificare se va asigura că
gestionarii acestora sunt anunţaţi la timp, în scris, despre acest lucru.
Art. 23
(1) Informaţiile clasificate despre care s-a stabilit cu certitudine că sunt compromise sau iremediabil
pierdute vor fi declasificate.
(2) Declasificarea se face numai în baza cercetării prin care s-a stabilit compromiterea sau pierderea
informaţiilor respective ori a suportului material al acestora, cu acordul scris al emitentului.
Art. 24
Informaţiile secrete de serviciu se declasifică de conducătorii unităţilor care le-au emis, prin
scoaterea de pe listele prevăzute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de câte ori este necesar.

3. Accesul la informaţiile clasificate

Art. 33
Accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte
numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru
nivelul de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Art. 34

51
Persoanele care au acces la informaţii strict secrete de importanţă deosebită, în condiţiile
prevăzute de prezentele standarde, vor fi înregistrate în fişa de consultare, prevăzută la anexa nr.
l, care va fi păstrată la deţinătorul de drept al documentului.
Art. 35
(1) Persoanele cărora le-au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii de acces vor fi
instruite, atât la acordarea acestora, cât şi periodic, cu privire la conţinutul reglementărilor privind
protecţia informaţiilor clasificate.
(2) Activităţile de instruire vor fi consemnate de structura/funcţionarul de securitate, sub
semnătură, în fişa de pregătire individuală, prezentată la anexa nr. 2.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor semna angajamentul de confidenţialitate prevăzut la
anexa nr. 3.
Art. 36
(1) în cazuri excepţionale, determinate de situaţii de criză, calamităţi sau evenimente
imprevizibile, conducătorul unităţii poate acorda acces temporar la informaţii clasificate anumitor
persoane care nu deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, cu condiţia asigurării unui
sistem corespunzător de evidenţă.
(2) Persoanele care primesc dreptul de acces temporar la informaţii secrete de stat vor semna
angajamentul de confidenţialitate şi vor fi comunicate la ORNISS, în cel mai scurt timp posibil,
pentru efectuarea verificărilor de securitate, potrivit procedurilor.
Art. 37
În cazul informaţiilor strict secrete de importanţă deosebită, accesul temporar va fi acordat, pe cât
posibil, persoanelor care deţin deja certificate de securitate pentru acces la informaţii strict secrete
sau secrete.
Art. 38
(1) Transmiterea informaţiilor clasificate între unităţi se va efectua cu aprobarea emitentului şi cu
respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte.
(2) Predarea-primirea informaţiilor clasificate între unitatea deţinătoare şi unitatea primitoare se
face cu respectarea măsurilor de protecţie prevăzute în prezentele standarde.
Art. 39
Structura/funcţionarul de securitate al unităţii deţinătoare se va asigura că reprezentantul unităţii
primitoare deţine certificatul de securitate sau autorizaţia de acces corespunzătoare nivelului de
secretizare a informaţiilor clasificate ce fac obiectul predării-primirii.

7. LEGE nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate
1.Informaţii secrete de stat

Art. 16
Protecţia informaţiilor secrete de stat este o obligaţie ce revine persoanelor autorizate care le
emit, le gestionează sau care intră în posesia acestora.
Art. 17
În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se
referă la:a) sistemul de apărare a ţării şi elementele de bază ale acestuia, operaţiile militare,
tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în
cadrul elementelor sistemului naţional de apărare;
b) planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile forţelor angajate;
c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice competente, precum şi
activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protecţie şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de

52
calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de
calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea
ţării şi siguranţa naţională;
g) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii
specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii;
h) hărţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrările aeriene de orice tip, pe care sunt
reprezentate elemente de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat;
i) studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un
punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare,
preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele
materiale, care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
j) sistemele şi planurile de alimentare cu energie electrică, energie termică, apă şi alţi agenţi
necesari funcţionării obiectivelor clasificate secrete de stat;
k) activităţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care au legătură cu siguranţa
naţională ori cu apărarea naţională sau prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice
şi tehnico-ştiinţifice ale României;
l) cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale, precum şi
programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor
monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare
pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de
valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat;
n) relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate
publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin
tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.
Art. 18
(1) Informaţiile secrete de stat se clasifică pe niveluri de secretizare, în funcţie de importanţa
valorilor protejate.
(2) Nivelurile de secretizare atribuite informaţiilor din clasa secrete de stat sunt:
a) strict secret de importanţă deosebită;
b) strict secret;
c) secret.
Art. 19
Sunt împuterniciţi să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor cu prilejul
elaborării lor: a) pentru informaţiile strict secrete de importanţă deosebită:
1. Preşedintele României;
2. preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor;
3. membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului şi secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Băncii Naţionale a României;
7. directorii serviciilor naţionale de informaţii;
8. directorul Serviciului de Protecţie şi Pază;
9. directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale;
10. secretarul general al Senatului şi secretarul general al Camerei Deputaţilor;
11. preşedintele Institutului Naţional de Statistică;
12. directorul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
13. alte autorităţi împuternicite de Preşedintele României sau de primul-ministru;

53
b) pentru informaţiile strict secrete - împuterniciţii prevăzuţi la lit. a), precum şi funcţionarii cu
rang de secretar de stat, potrivit competenţelor materiale ale acestora;
c) pentru informaţiile secrete - împuterniciţii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi funcţionarii
superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general, potrivit
competenţelor materiale ale acestora.
Art. 20
Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat
informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost
clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare.
Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Art. 21
(1) În subordinea Guvernului se organizează Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete
de Stat.
(2) Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat organizează evidenţa listelor şi a
informaţiilor din această categorie şi a termenelor de menţinere în nivelurile de clasificare, a
personalului verificat şi avizat pentru lucrul cu informaţiile secrete de stat, a registrelor de
autorizări menţionate la art. 10.
Art. 22
(1) Autorităţile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat
în domeniile lor de activitate.
(2) Listele cuprinzând informaţiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau deţinute
de autorităţile ori de instituţiile publice, se aprobă şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(3) Hotărârile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzând informaţiile secrete de stat se
comunică Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi, după caz,
celorlalte structuri informative cărora le revin, potrivit legii, sarcini de organizare a măsurilor
specializate de protecţie.
Art. 23
(1) Instituţiile deţinătoare de informaţii secrete de stat poartă răspunderea elaborării şi aplicării
măsurilor procedurale de protecţie fizică şi protecţie a personalului care are acces la informaţiile
din această categorie.
(2) Măsurile menţionate la alin. (1) vor fi conforme standardelor naţionale de protecţie a
informaţiilor clasificate.
Art. 24
(1) Documentele cuprinzând informaţii secrete de stat vor purta pe fiecare pagină nivelul de
secretizare, precum şi menţiunea "personal", când sunt destinate unor persoane determinate.
(2) Prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare şi marcare, inscripţionările şi
menţiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, în funcţie de nivelurile de secretizare,
cerinţele de evidenţă a numerelor de exemplare şi a destinatarilor, termenele şi regimul de
păstrare, interdicţiile de reproducere şi circulaţie.
(3) Încadrarea informaţiilor secrete de stat în unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f),
precum şi normele privind măsurile minime de protecţie în cadrul fiecărui nivel se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la
solicitarea motivată a emitentului.
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul
ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes
public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor
interese legitime.
(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informaţiile, datele sau documentele referitoare la o
cercetare ştiinţifică fundamentală care nu are o legătură justificată cu securitatea naţională.

54
(7) Autorităţile publice care elaborează ori lucrează cu informaţii secrete vor întocmi un ghid pe
baza căruia se va realiza o clasificare corectă şi uniformă a informaţiilor secrete de stat, în strictă
conformitate cu legea.
(8) Ghidul se aprobă personal şi în scris de funcţionarul superior autorizat să clasifice informaţiile
secrete de stat.
(9) Persoanele autorizate care copiază, extrag sau reproduc în rezumat conţinutul unor documente
secrete vor aplica pe noul document rezultat menţiunile aflate pe documentul original.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau
autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor
respective.
Art. 25
(1) Coordonarea generală a activităţii şi controlul măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor
secrete de stat se realizează de către unitatea specializată din cadrul Serviciului Român de
Informaţii.
(2) Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate şi responsabilitate, structuri
şi măsuri proprii privind coordonarea şi controlul activităţilor referitoare la protecţia informaţiilor
secrete de stat, potrivit legii.
(3) Coordonarea activităţii şi controlul măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor secrete de
stat pentru Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi Administraţia Naţională a
Rezervelor de Stat se realizează de structura specializată a Ministerului Apărării Naţionale.
(4) Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
stabilesc măsuri proprii privind protecţia informaţiilor secrete de stat, potrivit legii. Serviciul
Român de Informaţii asigură acestor instituţii asistenţă de specialitate.
(5) Protecţia informaţiilor nedestinate publicităţii, transmise României de alte state sau de
organizaţii internaţionale, precum şi accesul la informaţiile acestora se realizează în condiţiile
stabilite prin tratatele internaţionale sau înţelegerile la care România este parte.
Art. 26
(1) Pentru reprezentanţele României în străinătate coordonarea activităţii şi controlul măsurilor
privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat se realizează de Serviciul de Informaţii Externe
în condiţiile prezentei legi.
(2) Coordonarea şi controlul măsurilor referitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat privind
activitatea specifică a ataşaţilor militari din cadrul misiunilor diplomatice ale României şi a
reprezentanţilor militari pe lângă organismele internaţionale se realizează de către structura
specializată a Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 27
Autoritatea Naţională de Securitate exercită atribuţii de reglementare, autorizare şi control
privind protecţia informaţiilor clasificate NATO, în condiţiile stabilite prin lege.
Art. 28
(1) Accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate
de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la
Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
(2) Autorizaţia se eliberează pe niveluri de secretizare, prevăzute la art. 15 lit. f), în urma
verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Persoanele juridice,
cu excepţia celor prevăzute la art. 25 alin. (2) şi (3), notifică Oficiului Registrului Naţional al
Informaţiilor Secrete de Stat eliberarea autorizaţiei de acces.
(3) Accesul la informaţiile clasificate NATO se face în baza eliberării de către Autoritatea
Naţională de Securitate a autorizaţiilor şi certificatelor de securitate, după efectuarea verificărilor
de securitate de către instituţiile abilitate.

55
(4) Durata de valabilitate a autorizaţiei este de până la 4 ani; în această perioadă verificările pot fi
reluate oricând.
(5) Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicţia de
acces la informaţii secrete de stat.
Art. 29
Conducătorii agenţilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat, precum şi
persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii secrete de stat, în cadrul raporturilor de
colaborare, au obligaţia să respecte prevederile legale privind protecţia acestora.
Art. 30
Accesul cetăţenilor străini, al cetăţenilor români care au şi cetăţenia altui stat, precum şi al
persoanelor apatride la informaţiile secrete de stat şi în locurile în care se desfăşoară activităţi şi
se expun obiecte sau se execută lucrări din această categorie este permis numai în situaţiile şi în
condiţiile stabilite prin tratatele internaţionale la care România este parte sau prin hotărâre a
Guvernului.

2. Informaţii secrete de serviciu

Art. 31
(1) Informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza
normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagină şi menţiunea "personal", când
sunt destinate strict unor persoane anume determinate.
(3) Dispoziţiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informaţiilor secrete de
serviciu.
(4) Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale,
răspunderea persoanelor vinovate.
Art. 32
Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau
parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească
informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze
activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit
competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Art. 33
Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul
lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau
personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.

8. HG 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. Ghidul caierei

militare

1. Cariera maistrilor militari/subofiterilor in activitate

Art. 21
Maistrii militari/Subofiterii in activitate sunt confirmati in specialitatea militara din cadrul unei
arme sau serviciu prin absolvirea formelor de pregatire intr-o institutie militara sau civila de
invatamant, prevazute de reglementarile in vigoare, si se numesc in functii specifice in raport cu
nevoile Ministerului Apararii Nationale, optiunile individuale, motivatiile profesionale si
personale.

56
Art. 22
Maistrii militari clasa a V-a/Sergentii in activitate care indeplinesc conditiile legale de stagiu
minim in grad, detin sau urmeaza sa fie promovati in functii corespunzatoare gradului de cel
putin maistru militar clasa a IV-a/sergent major si au fost evaluati prin aprecierile de serviciu cu
calificativele prevazute de lege sunt inaintati in gradul urmator, fara sa fie analizati de comisiile
de selectie.

Art. 23
Maistrii militari clasa a IV-a/Sergentii majori in activitate care indeplinesc conditiile legale de
stagiu minim in grad, au fost evaluati prin aprecierile de serviciu cu calificativele prevazute de
lege si sunt absolventi ai cursului de plutonier/similar pot fi promovati in functii si/sau sunt
inaintati in gradul urmator, pe baza hotararii comisiilor de selectie.

Art. 24
Maistrii militari clasa a III-a/Plutonierii in activitate care indeplinesc conditiile legale de stagiu
minim in grad, au fost evaluati prin aprecierile de serviciu cu calificativele prevazute de lege si
sunt absolventi ai cursului de plutonier major/similar pot fi promovati in functii si/sau inaintati in
gradul urmator, pe baza hotararii comisiilor de selectie.

Art. 25
Maistrii militari clasa a II-a/Plutonierii majori in activitate care indeplinesc conditiile legale de
stagiu minim in grad, au fost evaluati prin aprecierile de serviciu cu calificativele prevazute de
lege si sunt absolventi ai cursului de plutonier adjutant/similar pot fi promovati in functii si/sau
sunt inaintati in gradul urmator, pe baza hotararii comisiilor de selectie.

Art. 26
Maistrii militari clasa I/Plutonierii adjutanti in activitate care se disting prin pregatire si
competenta profesionala, dispun de inalta calificare, indeplinesc conditiile legale de stagiu minim
in grad si au fost evaluati prin aprecierile de serviciu in perioadele de stagiu in aceste grade cu
calificative de cel putin "foarte bun" sunt promovati in functii si/sau sunt inaintati in gradul de
maistru militar principal/plutonier adjutant principal, pe baza hotararii comisiilor de selectie.

9. LEGE nr. 45 din 1 iulie 1994 (*actualizată*)

Legea apărării naţionale a României
(actualizată la data de 6 mai 2011*)
Capitolul II Structura sistemului naţional de apărare

Articolul 6

1. Sistemul naţional de apărare cuprinde: conducerea, forţele, resursele şi infrastructura

teritorială.

Articolul 7

Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor

constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele Românie, Consiliul
Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul României, Ministerul Apărării şi autorităţile administraţiei

57
publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.

Articolul 8

Conducerea acţiunilor militare la nivel strategic, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de
asediu, declararea stării de mobilizare sau a stării de război se realizează prin Centrul naţional
militar de comandă.
Pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1, Centrul naţional militar de comandă se
subordonează direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
În afara agresiunii şi a stărilor prevăzute la alin. 1, Centrul naţional militar de comandă
funcţionează, ca nucleu, în subordinea Statului Major General.
Structura organizatorică şi atribuţiile Centrului naţional militar de comandă pe timpul agresiunii
şi al stărilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării.
La declararea stării de război, Centrul naţional militar de comandă funcţionează la capacitatea
operaţională completă.
Pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1, numirea în funcţie a comandantului
Centrului naţional militar de comandă se face de către Preşedintele României, la propunerea
ministrului apărării naţionale.
Art. 8 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 58 din 29 aprilie 2011 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 303 din 3 mai 2011.

Articolul 9

Pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de război, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti
se înfiinţează, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, funcţia de comandant
militar, subordonat Centrului naţional militar de comandă.
Atribuţiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de către Statul Major General şi se
aproba prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii.
Numirea comandanţilor militari ai judeţelor şi al municipiului Bucureşti se face de către şeful
Centrului naţional militar de comandă.

Art. 9 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 58 din 29 aprilie 2011 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 303 din 3 mai 2011, prin înlocuirea unei sintagme.

Articolul 10

Forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie.

Articolul 11

Forţele armate cuprind armata, mari unităţi şi unităţi din subordinea Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de
apărare armata organizate potrivit legii.

Articolul 12

Forţele de protecţie cuprind: unităţile şi formaţiunile de protecţie civilă, formaţiunile sanitar-

58
voluntare ale Crucii Roşii şi alte formaţiuni ce se vor stabili prin lege.

Articolul 13

Forţele destinate apărării desfăşoară activităţi de pregătire specifice, în limitele spaţiului naţional
terestru, aerian, maritim şi fluvial, cu respectarea normelor de protecţie a mediului.
Pentru desfăşurarea acestor activităţi, forţele destinate apărării folosesc poligoanele şi celelalte
amenajări din dotare, precum şi terenurile, aeroporturile, aerodromurile, porturile, spaţiile şi alte
bunuri imobiliare stabilite împreună cu autorităţile administraţiei publice sau persoanele fizice ori
juridice respective, în condiţiile legii privind rechiziţiile.
După efectuarea activităţilor prevăzute la alin. 1 şi 2, bunurile imobiliare respective se restituie în
starea în care au fost preluate.

Articolul 14

Resursele apărării naţionale se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale şi
de alta natura, pe care statul le asigura şi le angajează în susţinerea eforturilor de apărare a tarii.

Articolul 15

Resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă de efort pentru apărarea naţională.
Pregătirea populaţiei pentru apărare se realizează potrivit legii.

Articolul 16

Cetăţenii români apţi pentru serviciul militar nu pot fi numiţi în funcţii de conducere din
instituţiile autorităţilor publice, dacă nu au îndeplinit aceasta obligaţie din motive imputabile lor.

Articolul 17

Miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi demnitarii cu rang corespunzător acestora,

prefecţii, subprefecţii, primării şi secretarii de la municipii, oraşe şi comune, conducătorii
agenţilor economici şi instituţiilor publice cu sarcini la mobilizare vor fi pregătiţi, în vederea
îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe linia apărării naţionale, prin grija Statului Major General.
Modul de organizare şi participare la pregătire a persoanelor având funcţiile stabilite la alin. 1 se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 18

Celelalte resurse, precum şi pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărarea naţională se

asigura în conformitate cu prevederile legii.

Articolul 19

59
Cheltuielile necesare organizării, înzestrării, mobilizării, întreţinerii şi instruirii efectivelor active
şi în rezerva, precum şi finanţării lucrărilor de investiţii ale forţelor armate se suporta din bugetul
de stat şi din alte fonduri legal constituite.

Articolul 20

Infrastructura teritorială se constituie din ansamblul lucrărilor şi amenajărilor teritoriului care pot
fi folosite în scopul apărării naţionale.
Pregătirea teritoriului pentru apărarea naţională se asigura în conformitate cu prevederile legii.

Articolul 21

Ministerele, autorităţile administraţiei publice, agenţii economici indiferent de forma de

proprietate, au obligaţia de a obţine avizul Statului Major General pentru amplasarea noilor
obiective de investiţii şi dezvoltarea celor existente, în scopul încadrării acestora în infrastructura
sistemului naţional de apărare. Lista obiectivelor de investiţii şi dezvoltare, precum şi criteriile de
realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului.

Articolul 22

La proclamarea stării de asediu sau de urgenţă, la declararea mobilizării ori a stării de război pot
fi rechiziţionate bunuri aparţinând agenţilor economici, instituţiilor publice, celorlalte persoane
juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii, în
condiţiile prevăzute de lege.
În situaţiile prevăzute la alin. 1, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, agenţii
economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării pot fi
militarizaţi. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 23

Forţele armate vor acumula din timp de pace, în rezervele proprii, armament, tehnica de lupta şi
materiale care să asigure îndeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor şi a
pierderilor probabile la război.
Nomenclatorul şi nivelurile acestor rezerve se aproba de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, la
propunerea Ministerului Apărării şi, după caz, a organelor de resort.
Înlocuirea periodică şi transferul în economie a bunurilor din rezervele constituite se
reglementează prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 24

Stadiul pregătirii populaţiei, economiei şi teritoriului pentru apărare se verifica prin exerciţii şi
antrenamente de mobilizare de către Statul Major General împreună cu Oficiul Central de Stat
pentru Probleme Speciale şi cu Administraţia Naţională a Rezervelor Materiale, pe baza planului

60
aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii.

Articolul 25

Instituţiile şi autorităţile administraţiei publice, agenţii economici, indiferent de forma de

proprietate, au obligaţia de a satisface comenzile necesare apărării naţionale, integral şi în
termenele stabilite prin contract în timp de pace şi cu prioritate în timp de război.

2. Organizarea armatei

Articolul 26

Armata este componenta de baza a forţelor armate, care asigura, pe timp de pace şi la război,
integritatea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de
apărare a tarii.

Articolul 27

Armata are în organizare : organele centrale ale Ministerului Apărării, categoriile de forte şi
organele militare teritoriale.

Articolul 28

Organele centrale ale Ministerului Apărării sunt stabilite prin lege.

Articolul 29

Categoriile de forte ale armatei sunt: trupe de uscat; aviaţia şi apărarea antiaeriana; marina
militară. Ele au în compunere state majore, comandamente de arma, mari unităţi şi unităţi
luptătoare, de învăţământ şi de instrucţie, precum şi unităţi şi formaţiuni de asigurare de lupta şi
de logistica.

Articolul 30

Organele militare teritoriale au în compunere: centre militare zonale, centre militare judeţene şi
centre militare ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Art. 30 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 74 din
13 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie 2002.

3. Atribuţiile autorităţilor publice privind apărarea naţională

Articolul 31

61
Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apărare a Tarii
îşi exercita atribuţiile privind apărarea naţională potrivit prevederilor constituţionale şi legilor
tarii.

Articolul 32

Guvernul României răspunde de organizarea activităţilor şi de aplicarea măsurilor ce privesc

apărarea naţională şi are următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea ministerelor şi a celorlalte autorităţi ale administraţiei publice pentru
realizarea măsurilor de asigurare a capacităţii de apărare a tarii;
b) asigura alocarea şi utilizarea, potrivit legii, a resurselor financiare şi materiale necesare
organizării, înzestrării şi mobilizării forţelor armate, întreţinerii şi instruirii efectivelor, menţinerii
în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, precum şi realizării lucrărilor de investiţii
pentru apărare;
c) stabileşte obligaţiile ce revin ministerelor şi agenţilor economici din planul de mobilizare a
economiei naţionale pentru primul an de război;
d) asigura, din timp de pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de război, atât
pentru nevoile apărării, cât şi ale populaţiei;
e) conduce, prin prefecţi, activităţile specifice din judeţe şi din municipiul Bucureşti.

Articolul 33

Ministerul Apărării răspunde de înfăptuirea concepţiei fundamentale de apărare a tarii în

domeniul militar, în care scop:
a) analizează nevoile de apărare a tarii şi propune autorităţilor competente stabilite prin
Constituţie şi alte legi, măsurile privind organizarea şi înzestrarea armatei, pregătirea populaţiei şi
a teritoriului;
b) asigura pregătirea comandamentelor şi instruirea efectivelor active şi din rezerva;
c) organizează, din timp de pace, pregătirea de mobilizare a armatei şi populaţiei; face propuneri
pentru declararea mobilizării generale sau parţiale şi conduce desfăşurarea acesteia;
d) îndruma şi controlează, prin Statul Major General, în colaborare cu alte autorităţi abilitate,
măsurile de pregătire luate de ministere, agenţii economici şi instituţiile publice, în scopul
realizării producţiei şi a prestărilor de servicii pentru forţele armate, întocmirii lucrărilor de
mobilizare la locul de muncă şi pregătirii teritoriului pentru apărare.

Articolul 34
Ministerele, serviciile de informaţii ale statului, celelalte autorităţi ale administraţiei publice
centrale răspund de executarea măsurilor de apărare a tarii, fiecare în domeniul sau de activitate,
potrivit legii; conducătorii acestora prezintă rapoarte cu privire la exercitarea atribuţiilor privind
apărarea naţională, după caz, Parlamentului, Guvernului, Consiliului Suprem de Apărare a Tarii,
anual sau ori de câte ori li se cere.
La declararea mobilizării şi a stării de război, miniştrii de resort răspund direct de repartizarea
resurselor privind: materiile prime, produsele industriale, bunurile alimentare, energia,
transporturile, lucrările publice şi comunicaţiile.

62
Cerinţele forţelor destinate apărării se asigura cu prioritate.

Articolul 35
Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit competentei, au, în timp de pace şi în caz de
mobilizare şi de război, în raza lor teritorială, următoarele atribuţii:
a) asigura îndeplinirea de către agenţii economici, instituţiile publice şi persoanele fizice a
dispoziţiilor şi măsurilor privind pregătirea populaţiei, economiei şi a teritoriului pentru apărare;
b) urmăresc şi intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unităţile militare existente în
raza lor teritorială pentru nevoile de mobilizare;
c) îndeplinesc măsurile necesare pentru efectuarea de rechiziţii şi chemări pentru prestări de
servicii potrivit legii;
d) întocmesc, actualizează şi pun la dispoziţie centrelor militare judeţene şi ale sectoarelor
municipiului Bucureşti monografia economico-militară a unităţilor administrativ-teritoriale
respective;
Litera d) a art. 35 a fost modificată de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 74 din 13 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie
2002.
e) asigura centrelor militare zonale, judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti terenurile,
localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare desfăşurării activităţii
acestora, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului;
Litera e) a art. 35 a fost modificată de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 74 din 13 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie
2002.
f) îndeplinesc orice alte atribuţii referitoare la apărarea naţională, potrivit legii.

63