BIOCHIMIE

ACIZI NUCLEICI
REFERAT

JIREGHI ( ENE ) GABRIELA

ANUL II AMF
15.11.2017
 ACIZII NUCLEICI
REFERAT

Acizii nucleici sunt compusi macromoleculari cu structura complexa si mase moleculare cuprinse
intre cateva zeci de mii si milioane. Sunt, impreuna cu proteinele, componentele nucleoproteidelor,
compusi de importanta biologica, existenti in celulele vii.
Se cunosc doua tipuri de acizi nucleici: acizi dezoxiribonucleici (ADN), si acizi
ribonucleici (ARN). Aceste doua tipuri de acizi nucleici sunt prezente in toate organismele vii, avand
rol important in desfasurarea proceselor vitale normale si patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt
substantele de baza in aparatul genetic, care asigura ereditatea si variabilitatea, pe cand acizii
ribonucleici au mai mult rol functional legat de sinteza proteinelor.
Pe langa rolul fundamental de codificare si transmitere a informatiei genetice acizii nucleici au rolul
de a participa la sinteza tuturor proteinelor respectiv a tuturor componentelor celulei vii care au
compozitie proteica.
Nucleotidele sunt unitatile structurale ale acizilor nucleici cu rol in metabolismul intermediar,
indeplinind functii coenzimatice.
Acizii nucleici sunt compusi macromoleculari cu masa foarte mare zeci de mii pana la milioane
de a.m.u. si contin 15% azot si 10% fosfor.
Acizii nucleici se impart in doua clase:
- acizi dezoxiribonucleici ADN (DNA)
- acizi ribonucleici ARN (RNA)
Faptul ca DNA a fost izolat initial din nucleii celulari a determinat nomenclatura acestora, insa
cercetarile ulterioare au demonstrat prezenta acizilor nucleici si in alte componente celulare
(mitocondrii, cloroplaste).
Acizii nucleici se gasesc in organisme inferioare, procariote (bacterii, virusi) sau inclusi in
componente nucleoproteice la organismele superioare, eucariote.
Acizii nucleici sunt substante solide, incolore sau slab colorate in galben, greu solubile in apa,
solubile in solutii bazice; sunt substante puternic acide, cu sarcina electrica negativa foarte mare.
2. Compozitia
Mononucleotidele reprezinta unitatea de baza a acizilor nucleici si sunt alcatuite din trei
componente principale:
- o baza azotata - purinica sau purinidinica;
- o componenta glucidica - pentoza;
- radical fosfat.
Bazele azotate
Confera acizilor nucleici individualitate chimica.
Bazele azotate care intra in structura nucleotidelor sunt de natura purinica si pirimidinica.
Bazele purinice deriva de la purina si sunt adenina si guanina:
Acestea intra in constitutia ADN si ARN.
Adenina se gaseste in constitutia unor nucleotide sau in stare libera in ceai, cafea, tutun; guanina
se gaseste in constitutia tuturor acizilor nucleici si in stare libera in guano al pasarilor de mare.

Bazele pirimidinice
Acestea deriva de la pirimidina si sunt citozina, uracilul, timina:
In RNA se gasesc citozina si uracilul, iar in DNA citozina si timina.
Prin analiza de difractie a razelor X s-a putut stabili precis structura tridimensionala a bazelor
azotate. Pirimidinele sunt molecule plane, iar purinele se abat usor de la planitate.
 Bazele pirimidinice si purinice libere sunt aproape insolubile in apa si prezinta spectre de
absorbtie la 250-280 nm(UV) datorita dublelor legaturi conjugate. Aceasta proprietate prezinta
importanta pentru detectarea si analiza cantitativa a bazelor libere precum si a acizilor nucleici si
nucleotidelor. Bazele purinice si pirimidinice se pot separa prin metode cromatografice sau
electroforetice; ele formeaza precipitate cu sarurile de argint, cupru, magneziu, cu acidul picric sau
fosfowolframic.
Bazele azotate au caracter slab bazic si cele continand oxigen se gasesc in mai multe forme
tautomere in functie de pH: o forma cetonica si o forma enolica.
Esentiale pentru functia biologica a bazelor azotate sunt dimensiunile acestora, secventa lor in
nucleotide si capacitatea de a forma legaturi de hidrogen.
Legaturile de hidrogen se formeaza intre gruparile - NH2 din adenina, guanina, citozina,
gruparile -NH- din pozitia 1 a adeninei si guaninei sau pozitia 3 din ciclul pirimidinic (timina, citozina)
si respectiv atomii de oxigen din pozitia 2 a citozinei, 4 a timinei, uracilului si 6 a guaninei, contribuind
la stabilitatea moleculeui de ADN.
Pentozele
Pentozele care intra in constitutia acizilor nucleici sunt: D riboza si D dezoxiriboza, ambele
avand configuratii βfuranozice.
Pentozele sunt larg raspandite in regnul vegetal, mai putin in stare libera, mai mult sub forma de
poliglucide, glicozide, esteri. Au rol in constitutia peretilor celulari si a acizilor nucleici, intra in
structura unor coenzime si vitamine. In stare libera se gasesc in forma piranozica, iar in acizii nucleici in
stare furanozica
Riboza si dezoxiriboza se pot separa prin metode cromatografice. Ele dau numeroase reactii
caracteristice:
a) cu difenilamina - coloratie albastra;
b) cu solutia decolorata de fuxina o recolorare in rosu( metoda de evidentiere a cromozomilor)
c) cu cisteina si acid sulfuric dau o coloratie galben - rosiatica.
Acidul fosforic
Acidul fosforic reprezinta 8-14% din compozitia acizilor nucleici, acesta le imprima caracter
acid si capacitatea de a forma saruri cu bazele.
In structura acizilor nucleici, acidul fosforic este dublu esterificat cu molecule de riboza sau
dezoxiriboza, prin intermediul gruparilor hidroxilice de la 3' si 5' (2'). In acest fel acidul fosforic uneste
monocleotidele prin legaturi fosfodiesterice si lantul polinucleotidic apare ca o succesiune de resturi de
dezoxiriboza sau riboza unite prin intermediul acidului fosforic.

Acidul dezoxiribonucleic ADN

A fost descoperit de F. Miescher in anul 1869 in sperma de somon. Ulterior, cercetarile efectuate
de Avery, T. Casspecson si J. Branchet demonstreaza rolul DNA in stocarea informatiei genetice si
existenta acestuia in toate celulele: animale, vegetale, virusi, bacterii. Cantitatea de ADN raportata la
nucleul celular este o constanta a fiecarei specii ca si procentajul molar al bazelor azotate. Moleculele de
DNA se deosebesc prin raportul dintre monomerii nucleotidici, prin secventa nucleotidelor si prin masa
moleculara.
Structura primara este monocatenara, reprezentata de secvente nucleotide dintr-o catena.
Toate mononucleotidele sunt dispuse intr-o ordine strict determinata specifica polinucleotidului
respectiv.
Structura secundara se refera la stabilirea legaturilor de hidrogen dintre lanturile de
nucleotide. Structura secundara este bicatenara sub forma de dublu helix; cele doua catene de ADN sunt
antiparalele( o catena are sensul de orientare 5' - 3', iar cealalta are sensul 3' - 5') ai complementare ( o
baza azotata purinica se leaga cu o nucleotida care contine o baza azotata pirimidinica si
invers).Structura secundara a DNA ii imprima si proprietatile fizico-chimice si functionale: ei sunt
substante albe, filiforme, se dizolva greu in apa, dar usor cand sunt sub forma de saruri cu metale
alcaline; se dizolva in solutii de saruri; au masa moleculara de 5.105 - 2.107a.m.u. ; solutiile lor sunt
vascoase ca urmare a numeroaselor sarcini negative. Absoarbe lumina in zona UV - 260 nm.
 Structura tertiara a ADN- Se refera la modul superior de aranjare a dublului helix, fie in super
helixuri circulare, in molecule ciclice deschise sau in forme combinate.
In virusuri si bacterii DNA are structuri liniare sau ciclice dar in org. .are o structura mult mai complexa
dupa cum urmeaza:
La eucariote ADN-ul nucleal este impachetat cu proteine, compusii rezultati fiind cromatina care
in timpul diviziunii celulare poarta numele de cromozom.
Numarul de cromozomi din nucleu variaza de la o specie la alta: 14 la mazare, 20 la porumb, 46
la om.
Particularitatile functionale ale ADN sunt strans legate de localizarea lor. ADN reprezinta
materialul de baza al genelor care pastreaza informatia genetica a organismului care se traduce prin
biosinteza proteinelor. Dubla elice si complementaritatea lanturilor polinucleotidice constituie baza
moleculara a fenomenului de replicare adica formarea de ADN in momentul diviziunii celulare care
asigura transmiterea din generatie in generatie a informatiei genetice.
Acidul ribonucleic ARN
Acizii ribonucleici sunt polinucleotide monocatenare cu rol in sinteza proteinelor. Bazele azotate
care intra in ARN sunt adenina, guanina, citozina si uracilu. In lantul ARN A/U si G/C au valori diferite
de 1 deoarece nu mai exista un lant complementar.
Structura primara
Monocatena ribonucleotidica este formata prin legaturi fosfodiesterice intre C3' al unei
ribonucleotide si C5' al alteia (in locul timinei se gaseste uracilul). Datorita OH al ribozei se pot face
esterificari cu acidul fosforic si la aceasta grupare dar mai rar.
Acidul ribonucleic este solubil datorita OH din 2' in saruri diluate, nu este stabil in mediul
alcalin, masa sa moleculara variaza de la 3.104 la 2.106 a.m.u.
Solutiile sunt vascoase si absorb lumina la 260 nm, ca si ADN
Specificitatea de specie a ARN este mult mai mica si depinde de succesiunea nucleotidelor.
Rolul ARN depinde de localizarea lor, astfel ca esista trei tipuri de ARN: mesager, de transport si
ribozomal.
Structura primara si secundara a ARNdepinde de tipul de ARN si acestea ii imprima: masa
moleculara, stabilitatea, coeficientii de sedimentare, rolul in biosinteza proteinelor.
Majoritatea celulelor contin de 2-8 ori mai mult ARN decat ARN, mai ales in citoplasm
ARN mesager reprezinta 2-4% din acizii ribonucleici celulari, contine doar bazele majore, el
copiaza enzimatic catena de ADN; ARN mesager transfera informatia in citoplasma si serveste ca
matrita pentru biosinteza proteinelor. Fiecare proteina sintetizata este codificata de ARN mesager;
acesata are o viata de cateva minute.
ARN ribozomal reprezinta 65% din masa ribozomilor si 80-90% din ARN total; este localizat in
citoplasma; in ribozomi are loc sinteza proteinelor. ARN reprezinta molecule monocatenare liniare, dar
se pot reprezenta helicoidal prin rasucirea lantului nucleotidic. Spiralarea este posibila numai in regiuni
limitate si anume acolo unde este posibila stabilirea de legaturi de hidrogen intre bazele azotate ale
aceleiasi cateneARN ribozomal are si rol structural deoarece in combinatie cu proteinele
corespunzatoare formeaza structura ribozomilor.
ARN de transfer este localizat in citoplasma si are rolul de a transporta aminoacizii activati la ribozomi,
unde interactioneaza cu ARN mesager depunand aminoacizii potrivit codului copiat de la matrita de
ARN mesager; au masa moleculara mai mica (zeci de mii) si reprezinta 8-10% din ARN total. Structura
primara este asemanatoare la toate speciile. Dupa transportul aminoacidului specific din citoplasma
ARN il fixeaza pe ribozom, unde are loc interactiunea cu ARN mesager; structura sa secundara are
portiuni mono si bicatenare de forma frunza de trifoi. Zona monocatenara reactioneaza cu ARN mesager
astfel incat fiecare ARN mesager are un ARN de transfer specific care contine anticodonul cu baze
complementare. Nr. de molecule ARN este mult mai mare decat al aminoacizilor; un aminoacid poate fi
transportat de mai multi ARN .