Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Practica concertată
Practicile concertate, aşa cum a precizat Comisia, înseamnă o formă de coordonare între
întreprinderi, care înlocuiesc cu bună ştiinţă riscurile concurenţei cu o cooperare practică între
ele conducând la condiţii de concurenţă care nu corespund condiţiilor normale de piaţă.
Noţiunea ca atare îşi are originea în dreptul american - US Sherman Antitrust Act1 - care
include în formele de cooperare care nu se bazează pe convenţiile tradiţionale şi alte forme
care pot să afecteze concurenţa (conspiracy). Un termen, sub denumirea de arrangements cu o
semnificaţie asemănătoare, poate fi întâlnit şi în dreptul englez, în UK Restrictive Trade Practice
Act2.
La scurt timp, cu ocazia unei alte cauze celebre — Industria europeană a zahărului -,
Curtea a exprimat pentru prima dată principiul central al concepţiei europene privind
concurenţa: orice operator economic trebuie să-şi determine într-o manieră autonomă politica
pe care înţelege să o urmeze pe Piaţa comună. Această exigenţă a autonomiei... se opune
riguros oricărui contact direct sau indirect între concurenţi, având ca obiect sau ca efect fie
influenţarea comportamentului pe piaţă al unui concurent actual sau potenţial, fie dezvăluirea
comportamentului decis, sau vizat a fi adoptat pe piaţă.
În acelaşi timp, Curtea a evidenţiat că, prin natura sa, o practică concertată nu are toate
elementele unui contract, dar poate inter alia să rezulte dintr-o coordonare care devine
aparentă prin comportamentul participanţilor, remarcând că un comportament paralel, deşi nu
poate fi prin el însuşi identificat cu o practică concertată poate fi socotit, totuşi, ca o dovadă
serioasă a unei asemenea practici dacă el conduce la condiţii de concurenţă care nu corespund
condiţiilor normale ale pieţei, având în vedere natura produselor, mărimea şi numărul
întreprinderilor şi volumul acelei pieţe aşa cum se întâmplă dacă "... din comportamentul
paralel rezultă posibilitatea pentru cei în cauză de a încerca să stabilizeze preţurile la un nivel
diferit de cel la care ar fi condus concurenţa şi de a consolida poziţiile stabilite în detrimentul
1
US Sherman Antitrust Act a fost adoptat în anul 1890
2
UK Restrictive Trade Practice Act a fost adoptat în anul 1956 și abrogat în anul 2000.
libertăţii efective de circulaţie a produselor în piaţa comună şi al libertăţii consumatorilor de a-
şi alege furnizorii"3.
Dar chiar şi simple comportamente paralele pot constitui probe în identificarea unei
practici concertate, dacă ele duc la condiţii de concurenţă care nu corespund cadrului obişnuit
al pieţei dependent de natura mărfurilor, de mărimea şi numărul întreprinderilor şi de
dimensiunile pieţei respective. Desigur, mai trebuie furnizate şi alte argumente pentru a
caracteriza practica respectivă ca fiind concertată.
Proba practicii concertate se poate face prin intermediul unor documente indicative, al
mărturiilor şi al prezumţiilor bazate pe anormalitatea comportamentului întreprinderilor în
raport cu caracteristicile pieţei; valoarea probei prin prezumţie nu e absolută, fiind suficient
pentru întreprinderi să demonstreze împrejurările ce permit să substituie o altă explicaţie a
faptelor pentru cea reţinută contra lor.
3
Com. Eu. nr 48/69, Imperial Chemical Industries Ltd., p. 229 şi 237 - 238 şi ECR, 1972, 619, 67-82. S-a
considerat că este contrar regulilor concurenţei faptul producătorului de a coopera cu concurenţii săi, în
orice mod, în scopul de a determina o linie de acţiune coordonată privind o schimbare a preţurilor şi de a
asigura succesul său prin eliminarea prealabilă a oricărei incertitudini în privinţa conduitei altora legată de
elementele şi locul acestei schimbări. M. Wathelet, Pratiques concertees et comportements paralleles en
oligopole. Le cas des matiere colorantes, în RTDE, Nr. 4, 1975, p. 662-695
4
Com Eu.-CPI 147/89, Societe Metallurgique de Normandie hot. din 6 aprilie 1995, în ECR, 1995, C-CPI
142/89, Usine Gustave Boel, şi C. 148/89, Trefilunion S.A. c. Comisiei, hot. din 6 aprilie 1995, în ECR,
1995- 3/4 (II), 1197-1198
Criteriul pierderii conştiente şi voite de autonomie a constituit temeiul sancţionării în
dreptul european chiar a acelor întreprinderi care, odată informate cu privire la conduita
comercială viitoare a concurenţilor lor, au decis să încalce disciplina convenită. Organele
europene au considerat că şi în asemenea situaţii, ca urmare a concentrării, eliminată fiind
nesiguranţa concurenţială, nu mai există o independenţă reală în ceea ce priveşte adoptarea
propriei politici competiţionale.
- fie este doar expresia unor reacţii conştiente, spontane şi rapide ale întreprinderilor la
provocările concurenţiale ale adversarilor lor, reacţii care ies însă din sfera ilicitului.
Răspunsul corect se poate da exclusiv pe baza unei analize atente şi in concreto a pieţei.
Aşadar, se va putea reţine existenţa unei practici concertate doar atunci când analiza
factuală întreprinsă va releva că nu există nici o altă explicaţie plauzibilă a similitudinii
comportamentale vizibile pe piaţă, fiind imposibil de determinat, în funcţie de context, o altă
cauză decât concentrarea.
Sunt interzise aproape fără excepţie: acordurile orizontale şi verticale ce stabilesc preţuri
în mod direct sau indirect; acordurile asupra condiţiilor de vânzare; acordurile ce izolează
segmente de piaţă (precum cele referitoare la reducerea preţurilor sau cele ce încearcă să
interzică, să restricţioneze sau, dimpotrivă, să promoveze importurile şi exporturile); acordurile
asupra cotelor de producţie sau distribuţie; acordurile asupra investiţiilor; birourile comune de
vânzări; acordurile de împărţire a pieţei; pieţele colective exclusive; acordurile ce duc la
discriminarea altor profesioniști; boicoturile colective; restricţiile voluntare (acorduri de
neangajare în anumite tipuri de comportamente concurenţiale).