Vous êtes sur la page 1sur 4

C.

Practica concertată

Practicile concertate, aşa cum a precizat Comisia, înseamnă o formă de coordonare între
întreprinderi, care înlocuiesc cu bună ştiinţă riscurile concurenţei cu o cooperare practică între
ele conducând la condiţii de concurenţă care nu corespund condiţiilor normale de piaţă.

Noţiunea ca atare îşi are originea în dreptul american - US Sherman Antitrust Act1 - care
include în formele de cooperare care nu se bazează pe convenţiile tradiţionale şi alte forme
care pot să afecteze concurenţa (conspiracy). Un termen, sub denumirea de arrangements cu o
semnificaţie asemănătoare, poate fi întâlnit şi în dreptul englez, în UK Restrictive Trade Practice
Act2.

Noţiunea de practici concertate a fost concepută, ca instrument care să permită


intervenţia gardienilor concurenţei atunci când dificultăţile de dovedire a unor acorduri sunt
insurmontabile. În acest sens, ea oferă o veritabilă dispensă de probă, întrucât este suficient să
se constate producerea efectelor pe piaţă ale unei asemenea înţelegeri, pentru ca, în anumite
condiţii, sancţiunile specifice să cadă implacabile. Totodată, noţiunea îşi dovedeşte utilitatea şi
pentru identificarea acelor antante complet neformalizate, constând într-o aliniere conştientă şi
voită a întreprinderilor la un anume comportament comercial.

Conţinutul noţiunii de practici concertate a început să fie definit în dreptul european cu


ocazia soluţionării cauzei numite a Materiilor colorante când Curtea de Justiţie a Comunităţilor
Europene a precizat că acestea constau în forme de coordonare între întreprinderi, nefinalizate
printr-o convenţie propriu-zisă, dar care substituie riscurilor concurenţei o cooperare practică
de natură să afecteze mecanismele fireşti ale pieţei.

La scurt timp, cu ocazia unei alte cauze celebre — Industria europeană a zahărului -,
Curtea a exprimat pentru prima dată principiul central al concepţiei europene privind
concurenţa: orice operator economic trebuie să-şi determine într-o manieră autonomă politica
pe care înţelege să o urmeze pe Piaţa comună. Această exigenţă a autonomiei... se opune
riguros oricărui contact direct sau indirect între concurenţi, având ca obiect sau ca efect fie
influenţarea comportamentului pe piaţă al unui concurent actual sau potenţial, fie dezvăluirea
comportamentului decis, sau vizat a fi adoptat pe piaţă.

În acelaşi timp, Curtea a evidenţiat că, prin natura sa, o practică concertată nu are toate
elementele unui contract, dar poate inter alia să rezulte dintr-o coordonare care devine
aparentă prin comportamentul participanţilor, remarcând că un comportament paralel, deşi nu
poate fi prin el însuşi identificat cu o practică concertată poate fi socotit, totuşi, ca o dovadă
serioasă a unei asemenea practici dacă el conduce la condiţii de concurenţă care nu corespund
condiţiilor normale ale pieţei, având în vedere natura produselor, mărimea şi numărul
întreprinderilor şi volumul acelei pieţe aşa cum se întâmplă dacă "... din comportamentul
paralel rezultă posibilitatea pentru cei în cauză de a încerca să stabilizeze preţurile la un nivel
diferit de cel la care ar fi condus concurenţa şi de a consolida poziţiile stabilite în detrimentul

1
US Sherman Antitrust Act a fost adoptat în anul 1890
2
UK Restrictive Trade Practice Act a fost adoptat în anul 1956 și abrogat în anul 2000.
libertăţii efective de circulaţie a produselor în piaţa comună şi al libertăţii consumatorilor de a-
şi alege furnizorii"3.

Aşadar, practicile concertate necesită convergenţa comportamentelor întreprinderilor


prin contacte directe care să ducă la înlocuirea riscurilor concurenţei prin apropierea poziţiilor
lor pe piaţă în privinţa beneficiarilor de produse ce fac obiectul cererilor şi ofertelor, volumului
şi zonelor teritoriale ale afacerilor. Nu sunt excluse nici simple contacte de informare
reciprocă sau ocazionale, fără a se disimula intenţiile, dar care în realitate ar echivala cu o
concertare subînţeleasă.

Schimbul de informaţii între întreprinderi sau divulgarea de informaţii de către o


întreprindere către concurenţii săi, în realizarea unui cartel intrând în domeniul de aplicare a
art. 101 par. 1, privind livrările lor respective, care acoperă nu numai livrările deja efectuate, ci
este destinat să faciliteze supravegherea constantă a livrărilor curente în scopul de a garanta că
acel cartel este suficient de eficace constituie o practică concertată în sensul prevăzut de
articolul menţionat4.

Dar chiar şi simple comportamente paralele pot constitui probe în identificarea unei
practici concertate, dacă ele duc la condiţii de concurenţă care nu corespund cadrului obişnuit
al pieţei dependent de natura mărfurilor, de mărimea şi numărul întreprinderilor şi de
dimensiunile pieţei respective. Desigur, mai trebuie furnizate şi alte argumente pentru a
caracteriza practica respectivă ca fiind concertată.

Comportamentul paralel nu poate fi privit ca probă a concentării numai dacă această


concentrare constituie singura explicaţie plauzibilă a acestui comportament. Un contract de
distribuţie exclusivă care nu conţine nici o interdicţie de export nu poate să beneficieze de o
exceptare de grup când întreprinderile în cauză sunt angajate într-o practică concertată
îndreptată spre restrângerea importurilor paralele. Esenţial este să existe o cooperare între
concurenţi, incompatibilă cu regulile de concurenţă stabilite în Tratat, ea diminuând
incertitudinea fiecărei întreprinderi în ce priveşte viitoarea atitudine a concurenţilor.

Proba practicii concertate se poate face prin intermediul unor documente indicative, al
mărturiilor şi al prezumţiilor bazate pe anormalitatea comportamentului întreprinderilor în
raport cu caracteristicile pieţei; valoarea probei prin prezumţie nu e absolută, fiind suficient
pentru întreprinderi să demonstreze împrejurările ce permit să substituie o altă explicaţie a
faptelor pentru cea reţinută contra lor.

3
Com. Eu. nr 48/69, Imperial Chemical Industries Ltd., p. 229 şi 237 - 238 şi ECR, 1972, 619, 67-82. S-a
considerat că este contrar regulilor concurenţei faptul producătorului de a coopera cu concurenţii săi, în
orice mod, în scopul de a determina o linie de acţiune coordonată privind o schimbare a preţurilor şi de a
asigura succesul său prin eliminarea prealabilă a oricărei incertitudini în privinţa conduitei altora legată de
elementele şi locul acestei schimbări. M. Wathelet, Pratiques concertees et comportements paralleles en
oligopole. Le cas des matiere colorantes, în RTDE, Nr. 4, 1975, p. 662-695
4
Com Eu.-CPI 147/89, Societe Metallurgique de Normandie hot. din 6 aprilie 1995, în ECR, 1995, C-CPI
142/89, Usine Gustave Boel, şi C. 148/89, Trefilunion S.A. c. Comisiei, hot. din 6 aprilie 1995, în ECR,
1995- 3/4 (II), 1197-1198
Criteriul pierderii conştiente şi voite de autonomie a constituit temeiul sancţionării în
dreptul european chiar a acelor întreprinderi care, odată informate cu privire la conduita
comercială viitoare a concurenţilor lor, au decis să încalce disciplina convenită. Organele
europene au considerat că şi în asemenea situaţii, ca urmare a concentrării, eliminată fiind
nesiguranţa concurenţială, nu mai există o independenţă reală în ceea ce priveşte adoptarea
propriei politici competiţionale.

Apar probleme de calificare deosebit de delicate, care se ridică în cazurile în care,


neexistând nici o dovadă privind eventuale contacte între întreprinderi, se constată totuşi pe
piaţă un paralelism al acţiunilor acestora.

Două interpretări sunt astfel deschise:

- fie acest paralelism constituie o aliniere coluzivă, de natură să atragă incidenţa


sancţiunilor prevăzute de lege pentru antante;

- fie este doar expresia unor reacţii conştiente, spontane şi rapide ale întreprinderilor la
provocările concurenţiale ale adversarilor lor, reacţii care ies însă din sfera ilicitului.

Răspunsul corect se poate da exclusiv pe baza unei analize atente şi in concreto a pieţei.

De pildă, o piaţă în oligopol strâns poate determina un marcat paralelism al compor-


tamentelor, datorită puternicei interdependenţe dintre întreprinderi. Doctrina caracterizează
această situaţie ca fiind una de imunitate oligopolică.

Alteori, pe piaţă activează o întreprindere, puternică şi dinamică, în calitate de barometric


price leader, care va indica celorlalte, în absenţa oricărei concertări, preţul de piaţă optim.
Acelaşi efect de paralelism al conduitelor îl produce şi o piaţă caracterizată prin transparenţă,
când fiecare întreprindere cunoaşte elementele de strategie ale celorlalţi.

Aşadar, se va putea reţine existenţa unei practici concertate doar atunci când analiza
factuală întreprinsă va releva că nu există nici o altă explicaţie plauzibilă a similitudinii
comportamentale vizibile pe piaţă, fiind imposibil de determinat, în funcţie de context, o altă
cauză decât concentrarea.

Sunt interzise aproape fără excepţie: acordurile orizontale şi verticale ce stabilesc preţuri
în mod direct sau indirect; acordurile asupra condiţiilor de vânzare; acordurile ce izolează
segmente de piaţă (precum cele referitoare la reducerea preţurilor sau cele ce încearcă să
interzică, să restricţioneze sau, dimpotrivă, să promoveze importurile şi exporturile); acordurile
asupra cotelor de producţie sau distribuţie; acordurile asupra investiţiilor; birourile comune de
vânzări; acordurile de împărţire a pieţei; pieţele colective exclusive; acordurile ce duc la
discriminarea altor profesioniști; boicoturile colective; restricţiile voluntare (acorduri de
neangajare în anumite tipuri de comportamente concurenţiale).

Poate fi considerată ca fiind întreprindere, în cadrul politicii privind concurenţa şi o


persoană fizică (de exemplu, un inventator care acordă o licenţă de brevet, comercializând,
astfel, invenţia sa). Pentru calificarea unei întreprinderi ca fiind angajată într-un acord, decizie
sau practică concertată, este esenţial criteriul autonomiei de decizie a acesteia, astfel încât –
pentru a stabili, de exemplu, dacă o filială a luat sau este parte la aceste practici – trebuie
analizat în concret dacă a avut această autonomie de decizie, de cele mai multe ori societatea-
mamă fiind însă socotită responsabilă, întrucât ea decide participarea la asemenea practici.

Atunci când Comisia Europeană analizează încălcarea regulilor concurenţei pe piaţa


internă a Uniunii, ea ia în considerare drept criteriu o concurenţă rezonabilă, şi nu modelul
concurenţei perfecte, care este un model ideal.

Vous aimerez peut-être aussi