PROTECTIA SOCIALA A PERSOANELOR VARSTNICE IN

CENTRE DE TIP REZIDENTIAL

Abstract

Each state protects the rights and liberties of its senior citizens. The social assistance for the
elders needs to make sure that these rights are respected, just the way they are regularized in
treaties and international conventions. The European Social Charter, according to the European
Council’s normative act, signed by 13 states- among which Romania-, regularizes the elders’ rights to
social protection by promoting a number of measures in co-operation with the public or private
services. The law of social assistance was enacted on the 3rd of December 2001, as the law number
705/2001 regarding the national social assistance system. It regularizes the organization, the
functioning and the financing of the national social security system, opening a new stage based on
professional and system institutional accumulations, promoting the deployment of a coherent national
social assistance system. The financing of the social assistance services and of the elders’ labor
conscriptions is assured by the principle of sharing the responsibilities between the central and local
administration, as well as using sponsorships. The state organizes as well as technically and financially
supports the social services system, promoting a partnership between the local community and the
civil society representatives. The social services are provided at home, in daycare specialized
institutions or residential institutions. These can be socio-medical care services and social assistance
services.

House care comes out in support of the senior citizens with a number of facilities and services,
offered in the community to the ones who are dependent, for them to live as independent as possible,
in their own homes.

These house care services are provided by 2 categories of networks:

- the informal network formed out of relatives, neighbors, friends;

- the formal network formed out of professionals working for the state, non-governmental or
private organizations.

Caring for the senior citizens represents a form of social protection through which the elders
benefit from protection services in institutions and special locations. These institutions are
organizations with a certain status, functioning rules established through laws and regulations, having
the social role of satisfying the elders’ certain collective needs.

1. Reglementari internationale

Fiecare stat protejeaza drepturile si libertatile cetatenilor sai varstnici. Asistenta sociala a
persoanelor varstnice trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi asa cum sunt reglementate in
tratate si conventii internationale.

Romania, pentru a ratifica si art.23 referitor la drepturile persoanelor varstnice din Carta
Sociala Europeana revizuita, cat si pentru a demonstra respectarea prevederilor art.13 referitor la
drepturile pentru asistenta sociala si medicala, asumat deja prin legea nr.74/1999 pentru
ratificarea Cartei sociale europene revizuirte, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, dar si in
calitate de tara membra ONU, trebuie sa promoveze masuri adecvate destinate
persoanelor varstnice pentru a permite acestora sa ramana membrii deplini ai societatii.
 Strategia de asistenta sociala in favoarea persoanele varstnice reprezinta o prioritate si se
fundamenteaza atat pe evaluarea situatiei prezente si a potentialelor riscuri la care este predispusa
persoana varstnica, cat si de principiile enuntate de Natiunile Unite[1]:

a.Independenta;

b.Participare;

c.Ingrijire;

d.Implinire personala;

e.Demnitate

Prin Declaratia de la Viena din 1998 “ A imbatrani in Europa Solidaritatea intre generatii baza
a coeziunii sociale “prima adunare Generala a Natiunilor Unite consacrata imbatranirii stabilea
necesitatea elaborarii unor politici globale referitoare la imbatranire si personane varstnice, aceasta
fiind privita drept un raspuns si o sansa de dezvoltare demografica si o conditie a mentinerii si intaririi
coeziunii sociale.

In aprilie 2002, la Madrid, a doua Adunare Generala a Natiunilor Unite consacrata imbatranirii
a adoptat Planul International de Actiune privind Imbatranirea si Declaratia Politica, documente ce
cuprind recomandari privind implementarea masurilor capabile sa raspunda atat oportunitatilor, cat
si provocarilor induse de fenomenul de imbatranire a populatiei in secolul XXI. Scopul final al
actiunilor ce vor fi inteprinse este acela de a promova o societate pentru toate varstele.

Batranetea a inceput sa fie considerata din ce in ce mai mult un risc de dependenta si de

excluziune sociala. Ca atare protectia sociala a persoanelor varstnice se regaseste ca tema
prioritara, inclusiv in documentele Comisiei Europene ce vizeaza elaborarea unor obiective si planuri
de actiune sociala comune, in cadrul metodei de coordonare deschisa a politicii de combatere a
excluziunii sociale, enuntata la Summitul Consiliului European de la Lisabona din martie 2000.

Carta Sociala Europeana[2] revizuita, care reglementeaza un set de drepturi sociale

fundamentale, printre care:

Art.13.Dreptul la asistenta sociala si medicala;

Art.14.Dreptul de a beneficia de servicii sociale;

Art.23.Dreptul persoanelor varstnice la asistenta sociala;

Art.30.Dreptul la protectie impotriva saraciei si a excluderii sociale.

Codul European de Securitate Sociala ce prevede garantarea prestatiilor care se

adreseaza riscului de batranete.

Tratatul de la Amsterdam, precum si Carta Drepturilor Fundamentale proclamata la Nisa in

anul 2000, unde se face referire la eliminarea oricaror forme de discriminare legate de varsta[3].

Acest document recomanda statelor membre sa elaboreze legislatia in domeniu, luand in

considerare reglementari care privesc:

 Definitia dependentei;
  Principii generale in favoarea persoanelor dependente;
 Masuri in favoarea persoanelor dependente;
 Ingrijitori fara statut profesional.

Textul in cauza a fost elaborat luandu-se in considerare textele adoptate care trateaza aspecte
legate de situatia de dependenta, cum ar fi Recomandarea Nr.(87)22 asupra depistarii si
supravegherii in cazul persoanelor varstnice; Recomandarea nr .(90)22 asupra proiectiei sanatatii
mintale a unor grupuri vulnerabile ale societatii, Recomandarea nr.(84)24 privind securitatea sociala
referitor la masurile preventive.

2. Reglementari legale in Romania

Carta Sociala Europeana, conform actului normativ al Consiliului Europei, semnata de 13 state
printre care si Romania, reglementeaza drepturile varstnicilor la protectie sociala prin promovarea
unor masuri in cooperare cu serviciile publice sau private, menite sa asigure :

 Acordarea dreptului persoanelor varstnice de a alege liber modul de viata si de a duce o

viata decenta intr-un anume mediu, daca doresc aceasta si este posiibil sa se realizeze;

 Ajutorarea persoanelor varstnice in vederea amenajarii locuintelor proprii in raport cu starea si

necesitatile socio-medicale ale acestora;

 Garantarea unor conditii corespunzatoare pentru respectarea demnitatii, traditii regionale

culturii, religiei, pregatirii profesionale si a vietii private persoanelor varstnice asistate in
institutii de asistenta sociala;

 Accesul la informatie cu privire la serviciile si facilitatile de care beneficiaza persoanele varstnice

si modul in care pot obtine aceste drepturi.

Legea asistentei sociale in Romania a fost adoptata in 3 decembrie 2001, sub forma legii
nr.705/2001[4] privind sistemul national de asistenta sociala. Ea reglementeaza organizarea,
functionarea si finantarea sistemului national de asistenta sociala, deschizand o noua etapa bazata pe
acumulari profesionale si institutionale de sistem, promovand implementarea unui sistem
national coerent de asistenta sociala.

Aceasta lege (legea 705/2001) prevede ca: asistenta sociala este o componenta a sistemului
de protectie sociala si reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice
ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor
temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala
a unor persoane. Asistenta sociala are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorita unor
motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile
sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente in vederea integrarii sociale.

Conform legii 705/2001, art. 6, Sistemul national de asistenta sociala se intemeiaza pe

urmatoarele principii[5]:

-respectarea demnitatii umane, potrivit caruia, fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea
libera si deplina a personalitatii;

-universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, in conditiile
prevazute de lege;

-solidaritate sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi
pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si intarirea coeziunii sociale;
 -parteneriatul, potrivit caruia institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza in
vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale.

-subsidiaritatea, potrivit caruia statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau
a satisfacut insuficient nevoile persoanelor.

Legislatia in domeniul protectiei persoanelor varstnice a fost adoptata de Parlamentul Romaniei

in 06, martie/2000, sub forma legii 17.

Potrivit dispozitiilor legii nr.17/2000[6], persoanele varstnice au dreptul la asistenta sociala,

in raport cu situatia sociomedicala si cu resursele economice de care dispun in sensul prezentei
legi sunt considerate persoane varstnice, persoanele care au implinit varsta de pensionare stabilita
de lege si anume, 60 de ani femeile si 65 de ani barbatii. Asistenta sociala pentru persoanele
varstnice se realizeaza prin servicii si prestatii sociale.

De prevederile acestei legi beneficiaza persoana varstnica aflata in una din situatiile urmatoare:

 nu are familie sau nu se gaseste in intretinerea unor persoane obligate la aceasta;

 nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditii de locuit pe baza resurselor
proprii;

 nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii
necesare;

 nu se poate gospodari singura sau necesita ingrijire speciala;

 se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile sociomedicale, datorita bolii ori starii
fizice sau psihice.

Drepturile si facilitatile cuprinse in Legea nr.17 se acorda si in conformitate cu urmatoarele

prevederi[7]:

o Ordinului M.S.F. nr. 318/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si functionarea
ingrijirilor la domiciliu, precum si autorizarea persoanelor juridice si fizice care acorda aceste
servicii;
o Ordinului M.S.F. nr. 559/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de evaluare pentru
acreditarea furnizorilor de ingrijire la domiciliu;
o Hotararea de Guvern nr. 886/2000 privind grila nationala de evaluare a persoanelor varstnice.

In baza Grilei nationale de evaluare se stabilesc nevoile persoanelor varstnice aflate in situatia
de pierdere totala sau partiala a autonomiei, care pot fi de natura medicala, socio - medicala si
psihoafectiva.

Legea nr. 17/2000 prevede serviciile comunitare asigurate persoanelor varstnice in camine.

Acestea sunt urmatoarele servicii sociale[8]:

-ajutor de menaj;

-consiliere juridica si administrativa;

- modalitati de prevenire a marginalizarii sociale si de reintegrare sociala in raport cu capacitatea
psihoafectiva.

Servicii socio-medicale, care constau in:

• ajutor pentru mentinerea sau readaptarea capacitatii fizice ori intelectuale;

• asigurarea unor programe de ergoterapie;

• sprijin pentru realizarea igienei corporale.

Servicii medicale, care constau in:

• consultatii si tratamente la cabinetul medical, in institutii medicale de profil sau la

patul persoanei, daca aceasta este imobilizata;

• servicii de ingrijire - infirmerie;

• asigurarea medicamentelor;

• asigurarea cu dispozitive medicale;

• consultatii si ingrijiri stomatologice.

Prezenta lege prevede si organizarea si functionarea caminelor pentru varstnici. Caminele

pentru varstnici sunt institutii de asistenta sociala cu personalitate juridica infiintata, organizate si
finantate potrivi dispozitiilor acestei legi. Caminele asigura conditii corespunzatoare de gazduire si
hrana, ingrijiri medicale, recuperare si readaptare, activitati de ergoterapii si de petrecere a timpului
liber, asistenta sociala si psihologica.

Articolul 19, al Legii nr. 17/2000, prevede si obiectivele principale ale unui camin[9]:

o sa asigure persoanelor varstnice ingrijite, maximum posibil de autonomie si siguranta;

o sa ofere conditii de ingrijire care sa respecte identitatea, integritatea si demnitatea

persoanelor varstnice;

o sa permita mentinerea sau ameliorarea capacitatilor fizice si intelectuale ale persoanei

varstnice;

o sa stimuleze participarea persoanelor varstnice la viata sociala;

o sa faciliteze si sa incurajeze legaturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor

varstnice;

o sa asigure supravegherea si ingrijirea medicala necesara;

o sa previna si sa trateze consecintele legate de procesul imbatranirii.

Finantarea serviciilor de asistenta sociala si a prestatiilor pentru persoanele in varsta conform

acestei legi, se asigura pe principiul impartirii responsabilitatilor intre administratia centrala si cea
locala, si din sponsorizari[10]:
 a/ de la bugetul de stat se aloca fonduri pentru:

• finantarea activitatilor de asistenta sociala desfasurate de asociatii si fundatii romane

cu personalitate juridica, precum si de unitatile de cult recunoscute in Romania;

• cheltuieli de investitii si reparatii capitale pentru unitati de asistenta sociala din zone
defavorizate;

• completarea veniturilor extrabugetare ale caminelor, prevazute la art. 18, atunci cand
resursele bugetelor locale devin insuficiente;

b/ de la bugetul local se aloca fonduri pentru:

• servicii acordate in completarea veniturilor extrabugetare ale caminelor;

• finantarea cheltuielilor pentru organizarea si functionarea serviciilor comunitare de

asistenta sociala;

• cheltuieli pentru inmormantarea asistatilor institutionalizati in camine.

Sponsorizarile si donatiile in bani si natura, facute de persoane fizice si juridice romane si

straine caminelor, pentru persoanele varstnice, sau institutiilor sociale, se folosesc ca venituri
extrabugetare numai in scopul pentru care au fost acordate.

Investitiile pentru construirea, dotarea, modernizarea, precum si cheltuielile pentru

functionarea caminelor care deservesc mai multe unitati administrativ teritoriale, se finanteaza potrivit
conventiilor incheiate intre finantator si consiliile locale interesate.

Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale si medicamente

se suporta din fondurile asigurarilor sociale de sanatate. Cheltuielile care nu sunt suportate din aceste
fonduri, sunt asigurate de caminul pentru persoane varstnice, prin care se realizeaza asistenta
persoanelor in cauza.

Potrivit Legii nr. 17/2000, persoanele varstnice care dispun de venituri proprii si sunt ingrijite
in caminele organizate potrivit prezentei legi, au obligatia sa plateasca lunar o contributie de
intretinere, stabilita pe baza costului lunar de intretinere. Contributia lunara de intretinere se
stabileste de conducerea caminului, in functie de gradul de dependenta a persoanei varstnice ingrijite,
de veniturile acesteia si, dupa caz, de veniturile sustinatorilor ei legali.

Contributia lunara de intretinere pentru persoane varstnice care au venituri este de 60% din
venitul personal lunar, fara a se depasi costul mediu lunar de intretinere aprobat pentru fiecare camin.
Plata contributiei lunare se stabileste printr-un angajament de plata.

Dificultati in aplicarea acestei legi au aparut inca de la promulgarea ei, deoarece serviciile
sociale ale autoritatilor locale nu erau pregatite si nu aveau personal specializat in realizarea protectiei
sociale pentru aceste persoane.

Prevederea cuprinsa in art. 9, aliniatul 2 din Legea nr. 17/2000 este restrictiva, in sensul ca
persoana varstnica nu poate beneficia de servicii sociale decat in cazul in care are un venit sub
1/5 din venitul lunar net ce se ia in calcul la stabilirea ajutorului social. Schimbarea politica survenita
in cursul anului 2000 a condus la marginalizarea acestei legi, ea fiind aplicata sporadic numai in cazul
unor consilii locale care dispun de resurse materiale si in care au fost dezvoltate politici de protectie a
persoanelor in varsta (de exemplu, Consiliul Local al Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 6 din
Bucuresti, Consiliul Local din Cluj-Napoca etc).

In scopul dialogului social dintre persoanele varstnice si autoritatile publice, pentru protectia
drepturilor si libertatilor acestor persoane, prin Legea nr. 16/2000 a fost infiintat Consiliul National
al Persoanelor Varstnice[11], organism autonom de interes public.

Principalele atributii ale acestui organism sunt:

- sprijina institutiile statului in aplicarea recomandarilor Adunarii Mondiale ale Persoanelor Varstnice si
urmareste realizarea lor;

- propune Guvernului programele privind ameliorarea continua a conditiilor de viata pentru persoanele
varstnice;

- urmareste aplicarea reglementarilor legale privind persoanele varstnice si sesizeaza organele

competente despre abaterile constatate;

- elaboreaza, impreuna cu institutiile specializate, studii si analize sociologice in domeniu;

- sprijina buna functionare a institutiilor de asistenta sociala si propune masuri de imbunatatire a

acestora;

- sprijina organizarea asociativa a persoanelor varstnice si participarea lor activa la viata sociala;

- elaboreaza puncte de vedere la proiectele de acte normative care vizeaza persoanele varstnice;

- reprezinta persoanele varstnice din Romania in relatiile cu organizatii similare din alte tari sau cu
organizatii internationale ale persoanelor varstnice.

Constituirea Consiliului National al Persoanelor Varstnice a reprezentat un pas important in

incercarea societatii civile de a se organiza, dar demersurile acestei structuri se bazeaza, in
majoritatea cazurilor, pe cererea de majorare a pensiilor si de acordare a asistentei medicale si a
medicamentelor in regim gratuit.

Accentuarea starii de saracie pentru persoanele varstnice, precum si deteriorarea starii lor de
saracie, au condus la cresterea presiunii sociale exercitate asupra factorilor de decizie, astfel incat in
cursul anului 2000 o serie de afectiuni specifice varstei a treia au fost asimilate ca handicapuri.

Persoanele care au suferit accidente vasculare cerebrale si care prezinta deficiente motorii ca
urmare a sechelelor acestor accidente, au fost asimilate ca persoane cu handicap pe o perioada
limitata (6 luni) prin Ordinul 208/20.11.2000.

In acest ordin se prevede ca persoanele cu accidente vasculare cerebrale sunt incadrate in

grad de handicap, fara limita de varsta, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.17/2000 cu privire la
protectia sociala acordata persoanelor varstnice si a Legii nr.19/2000 cu privire la sistemul public de
pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Legea nr. 19/2000 a intrat in vigoare la 1.04.2001, in acest sistem fiind preluate persoanele
cu gradul 1 de invaliditate, persoane care beneficiaza de prevederile act. 61 (indemnizatii cu valoarea
unui salariu minim brut pe tara pentru plata unei persoane de ingrijire). Aceasta indemnizatie se
mentine si in cazul trecerii la pensie (limita de varsta).
3. Prestatii si servicii sociale

1.Prestatiile sociale in bani sau in natura sunt sustinute de masuri de redistributie financiara si
cuprind ajutoare sociale si speciale catre persoanele varstnice sau catre familiile acestora ,in functie
de nevoi si venituri.Pot beneficia de ajutoare speciale persoanele cu deficiente fizice,
senzoriale,psihice sau mentale.

2. Servicii sociale au drept obiectiv mentinerea ,refacerea si dezvoltarea capacitatilor

individuale, pentru depasirea unei situatii de nevoie ,cronice sau de urgenta in cazul in care persoana
varstnica sau familia este incapabila singura sa o solutioneze.

Statul organizeaza si sustine financiar si tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un

parteneriat cu comunitatea locala si cu reprezentanti ai societatii civile. Serviciile sociale se acorda la
domiciliu, in institutii specializate de zi sau in institutii rezidentiale. Serviciile sociale pot fi servicii de
ingrijire socio-medicala si servicii de asistenta
sociala.

a. Servicii de ingrijire socio-medicala sunt acordate persoanelor care datorita unor afectiuni
fizice, psihice, mentale sau senzoriale ,se afla in imposibilitatea desfasurarii unei vieti demne,
precum si persoanelor care sufera de boli incurabile in ultima faza. Aceste servicii pot sa aiba un
caracter permanent sau temporar.

b. Servicii de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor

individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate.

Serviciile de asistenta sociala pot fi servicii de asistenta comunitara si servicii de asistenta

sociala specializate. Serviciile de asistenta sociala comunitara au un caracter primar-general, si se
acorda la domiciliu, in familie si in comunitate. Serviciile de asistenta sociala specializate se acorda
pentru nevoi speciale atat la domiciliu, cat si in institutii specializate sau in cadrul altor institutii,
cum, ar fi: scoli, spitale, penitenciare si alte unitati.

4. Tipuri de servicii sociale comunitare pentru persoanele

de varsta a treia

Ingrijirile la domiciliu vin in sprijinul persoanelor de varsta a treia printr-o serie de facilitati si
servicii acordate in comunitate persoanelor dependente pentru ca acestea sa traiasca, pe cat de
independent posibil, in propriile case.

Acestea sunt reprezentate de o retea care cuprinde, pe de o parte, membrii ai familiei, vecinii,
prietenii (retea neoficiala sau informala de servicii de ingrijire la domiciliu), iar, pe de alta parte ,
membrii ai unor organizatii publice (medicale si sociale) care furnizeaza servicii pentru persoanele
bolnave, dependente la domiciliile acestorta. Sunt o alternativa la instutionalizare si fac parte din viata
noastra. In general, ingrijirile la domiciliu reprezinta o preferinta pentru ceea ce inseamna “ viata
acasa” fata de ingrijirile in institutii. Aceasta inseamna sa ajuti oamenii sa fie integrati in comunitatea
lor mai curand decat sa ii izolezi intr-un spital sau camin pe termen lung.

Oamenii care au probleme deosebite (batrani, bolnavi imobilizati la pat sau persoane cu un
anumit handicap care sunt dependente sau persoane aflate in convalescenta dupa boli grave) sunt
ajutati sa ramana in casele lor, furnazandu-li-se de catre personal calificat servicii de ingrijire la
domiciliu.

Organizarea serviciilor de ingrijire la domiciliu este diferita de la o tara la alta, dar ceea ce
este comun tuturor, este recunoasterea unor nevoi universale ale celor care utilizeaza aceste servicii.
 Aceste nevoi sunt:

 nevoia de a fi informat privind disponibilitatea unui serviciu (de cine este furnizat; in
ce consta; care sunt criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana pentru a
putea beneficia de acel serviciu; cum se face selectia persoanelor care beneficiaza de
aceasta);

 nevoia de ingrijiri personale ;

 nevoia de suport practic ce include diversele adaptari facute in casa ( ascensoare care
functioneaza, bare sau cadre de sustinere);

 nevoia de a avea suport emotional si de a gasi un raspuns problemelor personale.

Indiferent de demersul de ingrijire ales de varstnicul dependent, fie la domiciliu, fie

institutionalizat, trebuie insuflat varstnicului, entuziasm si spirit de lupta, fara de care ingrijirea poate
sa fie zadarnica si sa antreneze renuntarea la orice viata autonoma.

Caracteristica varstnicilor, este nevoia majora de ingrijire de lunga durata, avand in vedere,
pe de o parte, faptul ca bolile cronice sunt cauza primara de maorte a varstnicilor, iar pe de alta parte
faptul ca dizabilitatile cronice sunt modificari ale varstei inaintate.

Nevoia si dependenta socio-medicala vor fi determinate prin ancheta sociala realizata de catre
primaria de domiciliu si stabilita potrivit grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice.
Consiliul local organizeaza aceste servicii, conform legii.[12]

Conform articolului 7 din Legea 17/2000, serviciile comunitare pentru persoanele varstnice se
realizeaza cu consimtamantul acestora.

Serviciile comunitare oferite varstnicului la domiciliu sunt[13]:

a/servicii socio-medicale pentru realizarea igienei personale, adaptarea locuintei la nevoile

persoanei varstnice;

b/servicii sociale privind ingrijirea varstnicului, consiliere juridica, sociala, prevenirea

marginalizarii sociale, sprijin pentru plata unor servicii si obligatii curente, ingrijirea locuintei, ajutor
pentru menaj si prepararea hranei;

c/servicii medicale sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale la domiciliu sau institutii de
sanatate, consultatii si ingrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de material
sanitar si dispozitive medicale.

De aceste servicii beneficiaza oamenii obisnuiti care au nevoie speciale si au nevoie de ajutor
pentru ca nu reusesc sa se descurce si sa se ingrijeasca singuri. Ajutorul poate fi acordat pentru o
perioada limitata de timp sau pentru toata viata, in functie de dorintele si nevoile varstnicului.

In general beneficiarii acestor servicii sunt varstnicii care:

 datorita varstei inaintate sunt imobilizati;

 datorita unor boli incurabile/terminale sunt retinuti la pat;

 cu handicap fizic;
  convalescenti care dupa anumite boli sau interventii chirurgicale sunt imobilizati.

Clientii isi pastreaza dreptul lor de cetateni, indiferent de starea fizica si psihica in care se afla.
Organizatiile care ofera servicii de ingrijire la domiciliu vor avea, ca principala preocupare, cresterea
calitatii vietii clientilor prin furnizarea de servicii de inalta calitate.

Bunastarea beneficiarilor trebuie sa fie in centrul preocuparilor pentru orice standard de

calitate care se stabileste, e bine ca standardele de ingrijire sa recunoasca si sa respecte dreptul la
intimitate si demnitate al indivizilor, diversitatea si individualitatea, sa le reduca dependenta prin
oferirea posibilitatilor de a face propriile alegeri, aferindu-le astfel controlul asupra propriilor vieti pe
cat posibil.

Varstnicii trebuie sa primeasca ingrijirea exact la nivelul pe care situatia lor o cere. Serviciile
trebuie sa satisfaca intregul lant de nevoi fizice, clinice, personale, sociale, spirituale si sociale ale
acestora. Aceste principii pot fi considerate ca o serie de drepturi ale clientului.

Aceste servicii de ingrijire la domiciliu sunt furnizate de doua categorii de retele[14]:

1. Reteaua informala constituita din rude, vecini, prieteni ;

2. Reteaua formala constituita din profesionisti care pot apartine unor organizatii de stat,
neguvernamentale sau private;

1. Reteaua informala reprezinta cea mai mare parte a ingrijirilor comunitare cca. 90% si este
furnizata de familie, prieteni si vecini. Acesti furnizori de servicii, denumiti ingrijitori informali, sunt
deosebiti de profesionistii care lucreaza in sectorul formal. Ingrijitorii informali renunta la timpul lor,
renunta la performanta meseriei lor, cateodata renunta la slujba lor sau, alteori, isi iau o slujba unde
sa aiba un program redus de lucru pentru a se dedica ingrijirii unei persoane din familie.

Deseori, persoana dependenta are nevoi complexe si multiple. Cateodata aceste nevoi nu
pot fi satisfacute de catre reteaua informala sau exista cazuri care nu dispun in anturajul lor de
niciun ajutor neoficial ( rude, prieteni, vecini care sa-i poata ajuta ).

De multe ori aceasta retea informala de ajutor nu poate sa rezolve mai ales cazurile
complexe si grave.

Ideale ar fi posibilitatile :

 ca reteaua de profesionisti sa poata prelua cazurile cele mai dificile;

 ca serviciile formale furnizate cu profesionisti sa se adreseze, in functie de nevoi, atat

persoanelor cu probleme, cat si ingrijitorilor neoficiali ai acestora.

2. Reteaua formala este o echipa multidisciplinara de practicieni de profesii diferite, angajati

de una sau mai multe organizatii, care se intalnesc periodic pentru a-si coordona activitatea
privind furnizarea de servicii unuia sau mai multor clienti intr-o zona geografica delimitata.

Reteaua formala asigura :

 Servicii medicale care sunt furnizate de medici genertalisti si asistente medicale comunitare
(asistente medicale cu diverse specializari, geriatrie, psihiatrie,etc );
 Servicii sociale care sunt furnizate in principal de asistentii sociali si de ingrijitorii la domiciliu.
 Aceste servicii sunt asigurate de profesionisti[15] in diverse domenii:

Asistenti sociali care evalueaza nevoile sociale, mentine legatura cu familia largita si cu alti
specialisti abilitati in ingrijirile la domiciliu;

Asistenti medicali care intervin pe baza indicatiilor medicale de la medicul de familie sau alti
specialisti, monitorizeaza tratamentele instituite, face recoltari, clisme, panseaza si ingrijeste
escarele;Medicii curanti joaca un rol foarte important, cunosc si urmaresc persoanele varstnice si
familia si mediul in care traieste;Kinetoterapeuti au un rol foarte important contribuind la adaptarea
progresiva a varstnicului in urma unor spitalizari,i ntervin pe baza prescriptiilor medicale.Logopezii
sunt terapeutii limbajului si trebuie sa intervina pentru reducerea tulburarilor de ordine neurologica ce
produc reducerea sau absenta comunicarii verbale.Farmacisti care elibereaza medicamente si alte
materiale necesare intretinerii varstnicului la domiciliu.Ergoterapeuti care fac legatura intre spital si
domiciliu si propun adaptarea locuintei in functie de incapacitati.

Toti acesti specialisti urmaresc interesele varstnicului si imbunatatirea calitatii vietii acestuia.

Ar fi ideal ca in fiecare comunitate varstnicii sa poata beneficia de serviciile comunitare, astfel ca

daca acestia doresc sau familia, sa poata apela la ingrijirile la domiciliu, la adaposturi de zi sau de
noapte , etc.

Ajutoarele sociale[16] de care beneficiaza varstnicii sunt: pensia de limita de varsta, pensia
de boala si pensia de urmas. Daca persoana varstnica nu a lucrat niciodata sau nu are niciun venit
atunci poate beneficia de ajutor social care consta in remunerarea unei persoane de ingrijire, iar in
cazul persoanelor cu handicap se acorda in functie de gradul handicapului, sume de bani de la bugetul
local.

Ajutoare pentru incalzirea locuintei, de care beneficiaza o mare parte din varstnici datorita
veniturilor mici. Acestea se acorda in perioada 1 noiembrie -31 martie familiilor sau persoanelor
singure beneficiare de ajutor social.

Ajutoare de urgenta de care pot beneficia varstnicii asistati la domiciliu, pot fi acordate in bani
sau in natura. Aceste ajutoare provin din fondurile necesare pentru plata ajutoarelor de urgenta si
sunt suportate din bugetele locale.

Casele de ajutor reciproc sunt o alta forma de ajutorare a persoanelor varstnice, sunt
constituite prin asociere voluntara a pensionarilor, au personalitate juridica si functioneaza prin
autorizarea prefecturilor sau primariilor din localitate. Acestea au scopul de sprijinirea materiala si
social-culturala a membrilor. Pensionarii pot beneficia de imprumuturi rambursabile cu dobanzi mici,
ajutoare nerambursabile, sau diferite activitati culturale, artistice si de agrement. De asemenea
membrii CARP pot beneficia de prestarea contra cost a unor servicii pentru varstnici si membrii
acestuia, folosind munca unor pensionari in folosul celor aflati la nevoie, imobilizati, bolnavi,etc.

Aceste organizatii obstesti inteprind si alte forme de intrajutorare cu ar fi : acordarea de

sprijin in caz de boala ori in rezolvare unor probleme de ingrijire sau gospodaresti pentru membrii.
Taxele de cotizare lunare sunt intre 1 % din pensie. Prin asistenta la domiciliu se ofera o gama vasta de
servicii care au ca obiectiv principal imbunatatirea pe cat posibila a calitatii vietii.

Serviciile care se acorda persoanelor asistate la domiciliu, pe langa cele mentionate pana
acuma, pot sa fie :
 a)Ajutorul menajer realizeaza pentru varstnici o munca materiala, morala si sociala. El
asigura, asadar, muncile menajere, dar activitatea sa nu trebuie sa se limiteze la acestea, ci trebuie
sa fie un mijloc de mentinere a contacului personal si a unei relatii cu lumea exterioara. De asemenea,
trebuie sa mentina un nivel minim de activitate si de relatii sociale.

b) Ajutor in efectuarea cumparaturilor, ajutor in pregatirea mesei , de rufarie si de igiena .

c) Masa calda la domiciliu-adusa de la cantinele sociale ale municipiului sau de la cantinele

CARP, pentru varstnicii total dependenti sau pentru cei care sunt greu deplasabili si nu stiu sa
gateasca. Aceasta masa costa in functie de veniturile pensionarului in cazul cantinelor de ajutor social
(conform legislatiei in vigoare, Legea 208/1997), iar in cazul cantinelor ce apartin de Casele de Ajutor
Reciproc a Pensionarilor pretul este fix, indiferent de venit. Masa se distribuie gratuit la domiciliile
asistatilor indiferent de tipul de cantina ales. Pot sa fie benefiari ai abonamentului la cantina
persoanele care isi manifesta dorinta in acest sens.

Cantinele sociale, care sunt unitati publice de asistenta sociala si functioneaza in subordinea
consiliilor locale si isi desfasoara activitatea potrivit prevederilor Legii 208/1997. Pot beneficia de
serviciile cantinei pensionarii si persoanele care au implinit varsta de pensionare si sunt izolate social;
nu au sustinatori legali; sunt lipsite de venituri; invalizii si bolnavii cronici. Aceste cantine de ajutor
social presteaza dupa caz servicii de pregatire a mesei, zilnic, in limitele alocatiei de hrana prevazute
de reglementari legale; aprovizioneaza, contra cost, de la sediul cantinei cu produse de baza;
transporta gratuit masa pentru cei care beneficiaza de distribuirea hranei la domiciliu;

d) Ameliorarea conditiilor de locuit, astfel ca mentinerea la domiciliu sa se faca in conditii

corespunzatoare, deoarece de multe ori conditiile de locuit ale persoanelor in varsta sunt insalubre,
fara apa calda sau incalzire, iar toalete sunt in exteriorul spatiului de locuit.

e) Servicii de asistenta medicala, efectuarea de tratamente injectabile, supraveghere a

persoanei varstnice si bolnave si monitorizare in cazul tratamentelor orale prescrise de medicul de
familie sau specialist.

De cele mai multe ori, intregul ansamblu al metodelor de ajutor pentru mentinerea la domiciliu
nu este disponibil in totalitate, dar sunt situatii in care chiar persoana asistata sa nu aibe nevoie de
totalitatea serviciilor .Aceste prioritati se stabilesc in urma unei anchete sociale, in functie de nevoile
varstnicului care pot sa fie oscilatorii in functie de dependenta acestuia. Buna coordonare a
interventiilor si a mijloacelor de interventie este cheia succesului in demersul de mentinere la
domiciliu. In acest scop se fac evaluari periodice care releva evolutia starii persoanei varstnice,
inclusiv starea psihica a acestuia.

Ca o concluzie, putem spune ca, in majoritatea cazurilor persoanele dependente opteaza

pentru aceasta forma de asistenta sociala, mentalitatea romaneasca de a nu parasi domiciliul inca
persista si confera varstnicului o siguranta daca acesta este mentinut la domiciliu.

In Arad, pentru serviciile de asistenta la domiciliu se incearca promovarea participarii

cetatenilor (indiferent de varsta) in spiritual solidaritatii civice la actiuni de voluntariat, fara scop
lucrativ. Aici este important de mentionat faptul ca in ajutorul varstnicilor dependenti pot sa vina chiar
semenii acestora, pensionari mai tineri care dispun de timp liber si care au o stare de sanatate care
permite acest lucru. Acesti voluntari presteaza servicii in spiritual solidaritatii umane, sunt foarte
ordonati , “de cuvant” si reusesc sa insufle persoanei in cauza (clientului) entuziasmul necesar si
spiritual de lupta prin propriile experiente.

5. Ingrijirea persoanelor de varsta a treia in centre de tip rezidential

Reprezinta o forma de protectie sociala prin intermediul careia varstnicul beneficiaza de sevicii
de octotire in institutii si asezaminte speciale. Aceste institutii sunt organizatii care au statut, reguli de
functionare stabilite prin legi si regulamente, avand functia sociala de a satisface anumite nevoi
colective ale varstnicilor.

Desi tendinta actuala este de dezinstitutionalizare, in toata lumea exista aceasta forma de
ingrijire a persoanelor in varsta dependente de serviciile de specialitate oferite de acest tip de ocrotire.

In Romania exista mai multe tipuri de camine rezidentiale[17].In functie de perioada cat
varstnicul este ocrotit, institutiile pot presta servicii pe termen lung sau temporar, ele apartinand pana
nu demult unor ministere diferite, astfel:

a) pe termen lung:

 sub tutele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a consiliilor locale se afla camine de pensionari
unde acestia se pot interna ca urmare a deciziei Oficiului de Asistenta Sociala;

 sub tutela Inspectoratelor Teritoriale

b) temporar-cel mai frecvent, apartinand unor fundatii sau organizatii nonguvernamentale.

Ocrotirea temporara presupune accesul in centre unde varstnicul este supravegheat si ingrijit pe
perioada cat apartinatorii sunt plecati pentru o perioada scurta de timp.

Decizia privind institutionalizarea pe termen lung trebuie sa fie o decizie elaborata de o

echipa pluridisciplinara formata din asistent social, psiholog, medic la care participa obligatoriu
varstnicul in cunostinta de cauza, eventual si familia varstnicului.

Varstnicul este o persoana matura, responsabila care are dreptul de a decide ce este mai
bine pentru el, dar poate fi sprijinit, consiliat, prezentandu-i-se riscurile si beneficiile traiului singur
sau in institutie. Este adevarat ca aceasta decizie nu este usoara si poate sa produca o serie de
schimbari in viitorul persoanei in cauza, din punct de vedere psihic, financiar si moral. Toate acestea
depind de personalitatea varstnicului, de dorintele acestuia si de profesionalismul celor care il
consilieaza si il sprijina in acest demers. Aceasta decizie nu ar trebui luata decat dupa o evaluare
foarte riguroasa a contextului medico-psiho-social, primind bineinteles interesele varstnicului si
dorintele acestuia.

In decizia de a institutionaliza un varstnic, consilierea bolnavului si a familiei sale nu se poate

face decat dupa o evaluare foarte precisa. Aceasta hotarare trebuie sa aibe in vedere o serie de
imprejurari, starea lui de sanatate psiho-medicala, interesele varstnicului si a familiei si bineinteles
vointa celui in cauza. Aceasta varianta trebuie luata in considerare doar dupa analizarea diferitelor
solutii, care pot sa fie alternative ale instututionalizarii. Se considera ca prin acest proces de ocrotire
clientii se identifica cu anumite trasaturi ale mediului, pierzandu-si identitatea. Aceasta trasatura are
si o explicatie logica, deoarece institutiiile ridica bariere intre lumea din interior si lumea de afara,
anuland rolurile si personalitatea celui institutionalizat.

Desi dupa 1990 s-au schimbat multe in privinta institutiilor rezidentiale, mentalitatea se
mentine inca si reticentele sunt vizibile in randul persoanelor de varsta a treia. Varstnicii sunt
deprimati, nefericiti si inadaptabili la conditiile acestui gen de ocrotire. Studiile au aratat ca au mai
putina vitalitate, mai putina activitate si mor mai repede decat persoanele de aceeasi varsta din
societate.

Diagnoza situatiei

Desi politica actuala este de descentralizarea a sistemului de institutionalizare, in ultimele

doua decenii proportia varstnicilor abandonati s-a mentinut. La aceasta situatie au concurat mai
multi factori:
a. procesul de saracie a populatiai care a determinat familiile sa neglijeze, abandoneze
varstnicul;

b. politica regimului comunist care a neglijat generatiile varstnice;

c. aceeasi politica a fost adoptata si fata de varstnicii cu dizabilitati-preferinta pentru

preluarea lor in institutii rezidentiale in grija statului complementar cu lipsa de
suport pentru mentinerea lor in familie si comunitate;

d. politica confuza din prima perioada a tranzitiei : accentul a cazut pe

imbunatatirea conditiilor materiale de viata in institutii. Intr-un mod tacit s-a
incurajat incredintarea varstnicului in institutii de ocrotire datorita lipsei de suport si
asistenta alternativa, socio-medicala, a varstnicului la domiciliu si a familiei sale;

Evaluarea politicilor de suport pentru varstnicul aflat in situatie de abandon

Politica de suport pentru varstnicul abandonat are cateva caracteristici generale[18]:

(a) centrarea pe sistemul institutional. Si dupa 1989 aceasta centrare a continuat intr-o
forma specifica:

-intr-o prima faza ,accentul a cazut pe imbunatatirea conditiilor specifice in institutii;

-in timp, s-a cristalizat ideea ca institutia, chiar bine organizata, este structural
contraproductiva decat mediul familial; ca efect s-au declansat programe de
prevenire a institutionalizarii;

-in paralel s-a difuzat o noua conceptie de organizare a institutiilor de protectie a

persoanelor varstnice;

(b) dezvoltarea in ultimul timp, mai ales dupa 1995 a programelor structurate pe
prevenirea institutionalizarii.

-prevenirea institutionalizarii prin programe si servicii de asistenta alternativa care

constau in servicii socio-medicale, sprijin pentru varstnicul aflat in dificultate si familia
acestuia. Famlia este, in primul rand, cea care ii poate oferi varstnicului un mediu
stimulativ pozitiv, suport de viata, care paote raspunde la toate cerintele sale
complexe de tip integrativ: asistenta medicala, sociala, eliminarea abuzurilor de orice
fel etc. De asemenea, ea ofera cele mai importante resurse socio-umane si morale de
sprijin membrilor sai, mai ales in momentele critice ale vietii. In perioadele de stres
social si economic exista o tendinta naturala de intarire a familiei tocmai
datorita functiilor ei de suport social. Solidaritatea intragenerationala in cadrul
familiei creste in aceste perioade. De aceea , nu poate fi sprijit intr-un mod
eficient varstnicul, ignorandu-se familia si nici comunitatea din care face parte.

-un succes mai larg ca raspuns la situatiile de urgenta ale varstnicilor il au serviciile
centrelor de zi si serviciile de asistenta la domiciliu. Aceste programe sunt
articulate cu pachete coerente de actiuni de suport si monitorizare, conferind o stare
de stabilitate emotional-afectiva si materiala.

-initiativele private in acest domeniu (de ingrijire rezidentiala) incep sa

se cristalizeze intr-un sistem coerent, complementar, care au tendinta sa degradeze
sistemul public de camine de ocrotire pe termen indelungat.

Cauzele instututionalizarii sunt variate:

  pierderea locuintei;

 handicapul fizic sau mintal;

 diferite afectiuni cronice;

 singuratatea si lipsa de suporturi;

 imobilizarea la pat;

 lipsa veniturilor sau venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor varstnicului sau ale
familiei sale;

 violenta domestica sau a celor care s-au angajat sa-l ingrijeasca;

 crize in sanul familiei;

 dorinta manifestata a varstnicului.

Procedeul de admitere in aceste institutii se face prin adresabilitatea varstnicului sau

apartinatorilor, catre serviciul de asistenta sociala din localitatea unde domiciliaza.

Poate beneficia de aceasta forma de asistenta sociala persoana varstnica aflata in una din
situatiile[19]:

a./nu are familie sau nu se afla in intretinerea uneia sau a unor persoane obligate la aceasta
potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

b./ nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea
ingrijirii necesare;

c./nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditii de locuit pe baza resurselor
propri;

d./nu se poate gospodari singur sau necesita ingrijire specializata;

e./se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile socio-medicale din cauza bolii ori a starii
fizice sau psihice.

Mutarea unui varstnic dintr-un loc familiar intr-o institutie, chiar in apropierea casei lui, poate
fi cauza dezorganizarii la nivel psihologic si cauza unei stari stresante. O persoana varstnica care se
pregateste sa intre intr-o institutie trebuie sa parcurga mai multe etape:

 sa ia o decizie;

 sa dea o declaratie;

 sa astepte raspunsul;
  sa astepte momentul internarii, situatii care sunt destul de stresante.

Efectele acestui stres la persoana varstnica inaintea admiterii in institutie sunt

asemanatoare cu efectele directe ale institutionalizarii. Individul ajunge sa proximeze
institutionalizarea in mintea lui, de obicei, inainte de a intra definitiv intr-un mediu institutionalizat. In
cazul in care s-a optat pentru institutionalizare, este imporatnt ca institutia de primire sa fie aproape
de vechiul domiciliu al varstnicului. Este important sa se permita continuarea ingrijirilor si implicit,
interventia medicului de familie. Medicul de familie si asistentul social trebuie sa cunoasca institutiile
geriatrice locale.

Internarea se face pe baza actelor sociale si la propunerea asistentului social, fiind necesare
urmatoarele acte: cerere de internare, certificat de stare materiala, actul de nastere si certificatul
medical care specifica diagnosticele medicale (cronice) ale varstnicului.

Principalele obiective ale unui camin rezidential sunt urmatoarele[20]:

 sa asigure persoanelor varstnice ingrijire, maximum posibil de autonomie si siguranta;

 sa ofere conditii de ingrijire care sa respecte identitatea, integritatea si

demnitatea persoanelor varstnice;

 sa permita mentinerea sau ameliorarea capacitatilor fizice si intelectuale ale persoanelor

internate;

 sa stimuleze participarea persoanelor varstnice la viata sociala;

 sa faciliteze si sa incurajeze legaturile interumane,inclusiv cu familiile clientilor;

 sa asigure supravegherea si ingrijirea medicala necesara;

 sa previna si sa trateze consecintele legate de procesul de imbatranire.

In cadrul caminelor se asigura persoanelor varstnice urmatoarele servicii comunitare[21]:

 servicii sociale care constau in ajutor pentru menaj, consiliere juridica si administrativa,
modalitati de prevenire a marginalizarii sociale si de reintegrare sociala;

 servicii socio-medicale care ofera ajutor pentru reabilitarea capacitatilor fizice si

intelectuale, sprijin pentru realizarea igienei personale si asigurarea unor programe de
ergoterapie;

 servicii medicale care ofera consultatii si tratamente, servicii de ingrijire si infirmerie

asigurarea de medicamente si asigurarea cu dispozitive medicale;

Serviciile mai sus mentionate sunt asigurate de specialisti, respectiv: medici de medicina
generala, psihiatrii, asistenti sociali, cadre medicale medii si infirmiere.

Finantarea pentru serviciile comunitare acordate persoanelor varstnice in camine se face de

la bugetul local, din fonduri extrabugetare si din plata persoanelor institutionalizate.

Persoanele varstnice care dispun de venituri proprii au obligatia sa plateasca o contributie de

intretinere stabilita pe baza costului mediu lunar de intretinere; contributia se stabileste de catre
conducerea caminului in functie de gradul de dependenta al persoanelor varstnice ingrijite, de
veniturile acestuia si, dupa caz, dupa veniturile sustinatorilor legali.

Obligatia privind plata contributiei lunare de intretinere se stabileste printr-un

angajament de plata, semnat de catre persoana varstnica ce urmeaza a fi ingrijita in camin sau, daca
aceasta este lipsita de capacitatea de exercitiu, de catre reprezentantul legal. Normele metodologice
privind stabilirea costului mediu lunar de intretinere in camine se aproba prin Hotarare de Guvern.
Managerii acestor institutii trebuie sa aiba in vedere schimbarea politicii in institutie, pentru a facilita
implicarea activa a familiei in ocrotirea varstnicului.

BIBLIOGRAFIE:

***Asistenta sociala. Studii si aplicatii, vol. coord. de George Neamtu si Dumitru Stan,
Editura Polirom, Iasi, 2001.

***Brosura legislativa, 2003, Legislatie in domeniul asistentei sociale, Editura

Expert, Bucuresti

Buzducea, Doru, 2005, Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom,

Iasi.

Goldis, Vasile, 1994, Asistenta institutionala a batranilor in Romania, Editura ALL,

Bucuresti.

***Monitorul Oficial, partea I, nr.104/09.03.2000, Legea nr.17/2000.

Craciun, Abraham, 2000, Legislatie in asistenta sociala, Editura National, Bucuresti

Neamtu, George (coordonator), 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom,

Iasi.

[1]http://www.dreptonline.ro/legislatie/ Legea nr.541/2005 privind Strategia nationala de dezvoltare a

sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice.

[2] Ibidem

[3]Brosura legislativa, Legislatie in domeniul asistentei sociale, Editura Expert, Bucuresti,2003, Legea
nr.705, 2001, p.1.

[4] Craciun, Abraham, P., Legislatie in asistenta sociala, Bucuresti, 2000, p.85.

[5] Ibidem, p.2.

[6] http:www,infitim.ro/sastimis/varstnici.html, Legea nr.17/2000, privind asistenta sociala a

persoanelor varstnice.

[7] http:www, infitim.ro/sastimis/varstnici.html, Legea nr.17/2000, privind asistenta sociala a

persoanelor varstnice.
[8] Monitorul Oficial, partea I, nr.104/09.03.2000, Legea nr.17/2000, p.5-10.

[9] http./www.dreptonline.ro/legislatie/legea-persoane -varstnice.php, Legea nr.17/2000 privind

asistenta sociala a persoanelor varstnice.

[10] Ibidem.

[11] Brosura legislativa, Legislatie in domeniul asistentei sociale, Editura Expert, Bucuresti, 2003, Legea
nr.705, 2001, p.221.

[12] http://www.infotim.ro/dastimis/varstnici.html

[13]Brosura legislativa, Legislatie in domeniul asistentei sociale, Editura Expert, Bucuresti, 2003, p.230.

[14] Goldis, Vasile, Asistenta institutionala a batranilor in Romania, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.80.

[15] Volum coordonat de George Neamtu si Dumitru Stan, Asistenta sociala, Studii si aplicatii, p.137.

[16] Brosura legislativa, Legislatie in domeniul asistentei sociale, Editura Expert, Bucuresti, 2003, p.49-
50.

[17] Neamtu, George, (coordonator), Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003, p.95.

[18] Goldis,Vasile, Asistenta institutionala a batranilor in Romania, Editura ALL,Bucuresti, 1994, p.90

[19] Ibidem, p.120.

[20] Buzducea , Doru, Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2005, p.78.

[21] Goldis,Vasile, Asistenta institutionala a batranilor in Romania, Editura ALL, Bucuresti,1994, p.96.