Vous êtes sur la page 1sur 113

UNTIRIHTTIttlERI

MiiMtliihMPTONA
OH
U-kk; &Q51):Z.
frXtv..(1 NaLt.14,
am, tar,Qitt'iszxxl4z fuck,KAr
14trivvvv4934,
Nrok l''

btIRkS..rb.c,iii 11c1br."

VIATA FERICITULUI PAISIE


Coperta de
MAC CONSTANTINESCU
CUVANT DE LAMUR1RE
Paisie staretul a fost ca un minunat porn purteitor de
roade ale duhului, räsärit In pámânt rusesc, räseidit pe
plaiurile 7 ärli-Muntenegti, tnflorit trz grädina Malcii Domnului
In sfântul munte al Atonului tngrijit de lama lui amine-
zeu, vreme de 31 de ani, pe peimântul Moldovei ; scuturdndu-si
roadele lui pe Intreg primeintal rumtinesc si mai departe.
Mind de setea mântuirli sufletului, Paisie trecea hota-
rul peimântului nostru, când era numai de 20 de ani. Aid,
tn 7 ara-Munteneascei, pe Winger pustnicil ql tmbunäteititli
nevoitori ai soboarelor dela Träisteni, Cerrnul si Poiana-
Meirului si-a luat Inceput adevärata lui viatei dulzovniceascei.
Dela parintli acestor soboare a sträns el mierea cea du-
hovniceascei ce pleura din gura lor; din care miere, sertu-
rându-se pawl la satiu, a pästrat In ceimara inimil sale
partea ce prlsosea, pecetluind-o, prin täcere, pad la o
vreme. Din aceasta avea sei tndulceascel si al sature sufletele
care aveau sä se lipeascei de dânsul si dela dânsul sä In-
vete calea spre faptele bune . De la et a Inteles el ce
este adevärata ascultare, din carea se nagte adevärata sme-
renie, din carea vine ornortrea voii si a socotelii de sine ;
dela pärintli de aci a aflat el ,ce este privelistea adevä-
ratei linisti a mintli si rugeiclunea cea cu luare aminte, carea
prin minte tn inimä se seiverrgeste, nu nurnai a tnteles-o, ci,
tn parte, se tndulcea si de dumnezeiasca ei lucrare .
Nevoindu-se, dupei aceia, vreme de 17 ani, In Sfetägora,
unde chipul lui duhovnicesc a mere spre desávárgire, se
Intoarse apoi, cu 64 de frati Moldoveni si Rue ', In pei-
mântul rumânesc, spre a-si pleiti cuviincloasa datorie,
Intemeind sobor la Dragomirna, la Secul g la Neamtul.

5
Vreme de 31 de ani a strillucit el tn pamdntul 7 arii-Mol-
dovel (t 1794), lasdnd In urmei-i multime de ucenici, nebuni
pentru Hristos cari aveau sei rciscoleascei sufletele credin-
ciosilor rumdni si rue, cu pasnica sable a duhului.
Viata acestul Lola? al smeritet cugetdri, cu nevointele,
lacramile gi biruintele ei, au scris-o ucenicil lui eel mai alesi.
Cea dintili ,viatcr a lui Paisie a Inceput sei o scrie In limba
ruseasce la 20 de ani dela mutarea Staretulut catre Dom-
nul Mitrofan sizimonahul, eel mai veclau ucenic a iscusit
tn prescrierea cdrtilor V a Gramatecii". Dar muttlndu-se,
curdnd, catre Domnul, Mitrofan n'a sfeirsit lucrul Inceput.
Dupei el, shimonahul Isaac dascalul, ca unul ce au
fost iscusit In limba moldoveneascel si greceascei, au scris
vilata mai pre larg, trz limba moldoveneascd, tnsd cu oaresce
deosebire de a lui Mitro fan, afara de marl &rerun". Dar
nici Isaac n'a apucat a duce la sfeirsit lucrul Inceput, did
s'a mutat si el catre Domnul.
Mind pdrintit moldoveni ai soborului au rugat pe tn-
valatul lerodiacon Grigorie care a fost mai tdrziu mi-
tropolit Ungrovlahlei ca sei facei mat tn scurt vliata
scrisd de Isaac". Aceastd viald tn scurt numitei de Gil-
gorie ,Povestire din parte a vietli Prea Cuviosului Peirin-
telui nostra Paisie" s'a V dat In tipar, In shinta =Inds-
tire Neamtul, la anul 1817, alcatuind Impreund cu Adunare
a cuvintelor celor pentru ascultare° si cu uncle din »Mini-
tulle' Staretului, un singur trup. Este cea dintdi viald
tipdritä a lui Paisie.
Dar peirintil a fratii din mdneistirea Neamtului, Moldo-
veni fi Rue, erau Intiliniti ,pentru neunirea istornicilor".
.Si ca viata Peirintelui lor sei tie acelasi fi nu cu osebire°,
dupd ce au cercetat, soborniceste, scrierile istoricilor, au
socotit ca de al doilea sd se scrie, moldoveneste fl ruseste,
vilata fericituluz Staret, fard osebire". Aceastei itotdrdre a
plinit-o slzimonalzul Platon ce au fost scriltoriu Staretului
multi ant". Folosind scrterile tnaintasilor sell, Platon a scris
viata Staretului In limba slava. Manuscrisul lui Platon a

6
fost teilmeicit tn rumâneee de leromonahul Kiriac dullov-
nicul. Amândouei textele $1 cel slay ft cel rumânesc au
fost date apol, tn tipar, din porunca mitropolitulul Venlamin,
In sfânta mâneatIre Neamful, la anul 1836, Arnie 16, staref
flind atuncl arlzimandritul Mardarie.
Cartea teilmäcitez de Kiriac, este asteizi aproape necu-
noscutä. Se numárä pe degete mtindstlrile care au ctite un
exemplar din aceastä carte. $1 tot ated de pufin numero$1
stint $1 cunosceitorii el. $1 e peicat. $1 spre mare pagubd.
Pämântul acestei Kul, Inflorat, din negura vremilor rumeinestl,
de mulfime de schituri, a cunoscut, pawl la moartea mitropo-
litului Grigorle Dascrilul ( t 1834 ) o puternicei viafä a duhu-
lui. Schivnici, oameni feirei trap", au viefult pe acest pcimânt,
clnstindu-1, In vremi a cáror amintire a tntunecat-o ncivala
unui cluh strein, potopirea unul chat vrápna$. Subt colbul
nesocotirli celor sfinte $1 sub semnul strâmbel Infelegerl zac
uitate &mile mandrIel noastre. Pentru folosul nciscut din
aducerea aminte de aceste vremi de slauci am socotit sci dau
acum, In vreml de haos si de sete dupei dreptare, viafa lui
Paisie, uria$ al duhului, netntrecut tntocmitor de Weft- de-
ob$te a mare teolog al Bisericil Reisciritului.
Tipeiritura lui Kirlac duhounicul cunoscutä de mine,
acum $apte anl, prin buntitatea pro fesorulul meu, Peirintele
Nlculae M. Popescu, Membru al Academlei Române o
Infäfigz acum la 100 de ani dela ivirea el, In hainti nouci.
Cartea de Mel nu este, a$a darer', o nouci tálmicire
din limba slavci a vief11 cerise de Platon. Nu cunose limba
slavei. $1 de-a$ cunoa0e-o, bine de tot, n'a$ cuteza sei till-
meicesc lucrarea lui Platon. Cred cci o tam:wire a textulul
lui Platon feicutcl de oricine astazi, ar fl In toate privin-
fele, mai pre jos de tälmäcirea lui Kiriac, feicutä atunci.
Platon si Kirlac autor si tcilmácitor treilau In aceiasi
atmosferei, In acelagi mâneistire ; amtindoi $tiau $1 amoldo-
vene$te" $1 ruse$teu ; cuvintele fi expresille aveau pentru el
acela$1 cuprins; nuanfele aflau la dâmil acela$1 Infelegere.
Platon a Kiriac gtindeau la fel, la fel stmfeau. Amintirea

7
Dascalului lor le da sufletului lor o singura glasuire. De
aceia o teilmeicire nouei ar pierde bunul miros al teilmäcirli
vechi. Pentru toate aceste temeluri, am retiparit, deci, teilmei-
circa lui Kir lac.
Dar cartea de fata nu este o transcriere, o transliterafie :
n'ar fl folosit la nimic. Cine cunoaote tlpeiritura dela 1836
va Intelege de ce nu m'am oprit la foarte comoda solutle a
transcrieril unui text din veacul XIX. Cartea lui Kiriac a
fost scrisä la Neamtul In 1836, Inteo Umbel care la acea
datei nu se vorbea In lumea, lume care cetea atunci pe
Eliade si pe Grigore Alexandrescu.
Dad cu Were latine lucrarea dela 1836 am tndreptat,
deci, 61 stilul. ,,lndreptaree aceasta a mea nu s'a meirginit
la ortografie fi topic& Fraza nu e materie pe care frac-
tionand-o si schimband locul fractiunilor s'o ai apol Intreaga
fi vie. Nu. Fraza earth de fata e intocmitei din materialul
frazei vechl. Din lexical cel vechiu am tntocmit fraza cea
noua, pe cat a fost cu putintei, farei Inlatureiri si feirei adao-
surf. Pentrucei respectul meu fata de lucrul leromonahului
Kiriac nu s'a marginit numai la gandul pe care-1 inchide
cuvemtul, ci fl la cuvantul Insusi.
Totug, de multe ori am fost nevolt sa las, sau sei adaog,
o conjunctle, o prepozifie, uneori chiar mal mult decat
ated ; sod torn In forma noua un cuvant, sau o expresie,
In munca mea de Indreptare a stilului avand, totdeauna,
o grija statornica : grila de a nu aduce vateimare sinceriteitii,
nalvitatii, cedduril si miresmei pe care le trichldea fraza cea
veche fi Pet de care scrierea aceasta ar ft moartä. latd de ce
nu yeti gasi ad o carte scrisei chiar in limba literara de astazi.
Se 'ntelege ces o astfel de Incercare 41 are nealunsurile el.
Ad nu pima legi anumite de care sei te tii. Numal simtul
ambit si gradul de tntelegere a lucrului In sine te poate aiuta.
Am isbutit, sau nu? Nu stiu. Satz Ins& cá mi-am platit
o datorie fatei de sufletul meu.
O. RACOVEANU
Ranintou-V81c11, 23 August 1935.

8
Atunci intAia0 data' am vAzut 0 eu cu ochil
mei virtutea intrupatA, fArA patimi qi cu desAvAr0re
fArA fAtArnicie; chipul sAu prea dulce, fata sa prea
albA, 0 fArA un picupr di de mic de sAnge, barba
lui albA 0 strAlucitoare ca aurul (xcakpucsa) de curatA
ce era, insA qi imbrAcAmintea lui nespus de curatA,
qi coperiqurile de pat ale odAii lui, toate din !milli.
Era prea dulce la sfat 0 fArA vre'o ascundere, qi
cu adevArat vedea cineva un orn fArA trup"1).

9
.4
Olde61
SOW
missia" LnL4 20147% wass
Asiumgoillilia*,.. amok \1Y.
ostutow Itx
Alket-langlit
IN 15 ZILE ALE LUNII LUI NOEMVRIE
VIATA I NEVOINTELE FERICITULUI PARINTE-
LUI NOSTRU PAISIE, STARETUL SFINTELOR
MONASTIRI ALE MOLDAVIEI NEAMTUL
?I SEOUL

Muda pe bärbatii cei imbunAtätiti §i a le


impleti lor cununi i vrednicia lor a o prea-
marl §i pe eat ne este cu putintA a o po-
vesti, este lucru folositor §i de sporire
pricinuitor. CA §i dumnezeiasca ScripturA
ne invatA, zicând:
LAudându-se dreptul, se vor veseli noroadele
Si marele Vasilie, in lauda cea pentru mucenicul
Gordie, a§a. grAe§te:
Povestirile despre bArbatii cei imbunAtAtiti sânt
ca o luminá, tuturor celor ce voesc a se mántui.
DarA laudele aduse lucrurilor celor lume§ti
vremelnice, le vedem risipindu-se ca ni§te fum,
Precum se duce para focului dupA ce se mistue
materia, a§a i cinstirile i laudele cele pentru lu-
11
crurile de jos, care prea lesne curg, se duc, impre-
unli cu cei ce uneltesc cele deqarte, $i pomenirea
lor piere cu sunet, dupa cum zice Scriptura.
CA zice i Grigorie Teologul
Nu este cu dreptate qi nici cuviincios ca, prin
Istorii, sl fie cinstite vietile necuratilor, iarg vieile
dreptilor qi ale blagocestivilor tAcerii sA fie date !
CA tini cA viata celor ce au vietuit dui:4 Dumne-
zeu qi in fapta bunA au strAlucit, mare folos pri-
cinue§te. CA i chiar numai laudele lor ascultân-
du-le nevoitorii Domnului duc pe aceOia la
urmarea nevoiatelor celor plAcute lui Dumnezeu,
$i celor ce voesc a-i lAuda, le dáruesc lor sfintii
daruri, plAti i rasplatiri indestulate, Tara Dumnezeu,
impAcându-se cu unele ca acestea, lAtime de inte-
lepciune dArue§te tuturor celor ce laudA intr'acest
fel. CA lauda sfintilor s'a socotit a trece §i a se
indrepta catre Dumnezeu, CA zice
Pe cei ce mA proslAvesc, Ii voiuproslAvi
$i cu dreptate, CA Stapanul tuturor i Domnul
aa porunce0e, zicând pentru Apostoli
Cela ce vA prime0e pe voi, pe mine mA pri-
metef i cela ce mA primqte pe mine, prime0e
pe cel ce m'a trimis pe mine !
CA slava 0 lauda cea pentru sfinti nu-s din cele
de jos, care n'au nimic statornic i temeinic la te-
melia lor ci din cele de sus 0 dumnezee§ti, care-s
tari i neschimbate. CA precum cineva, voind
ridica lui casa scumpA, indeprt vede pe cel ce zi-
de0e, dacA sapând acela i adâncind qanturile in
pAmânt, nu pune dedesupt temelii tari din piatrA,
12
a§a este, intelegeti-ma, 0 cu laudele care se aduc,
cu slavä de§artà, pentru cele ce se târäsc pe
jos ; pe care laude le uneltesc l'AudAtorii dupä in-
teleptii cei din afará, cu buna vorbire §i frumusetea
cuvântului, veselind §i indulcind doar auzul. De
aicea, dar, 0 laudele acestea ale lor intru adânc5
ultare au cazut. Iarä pomenirile cele adevärate ale
sfintilor 0 adevärata punere a temeliel faptei bune
i0 au inceputul din piatra acela nerupta a Pietrii-
cei-din-capul-unghiului, carea este Hristos,. Ca de
acolo, cu adevärat, din strAlucità priciná 0-a luat
incepätura 0 temelia cuvântul ce ne stä inainte,
pentru Fericitul Pärintele nostru Paisie, precum
mai jos se va aráta.

Deci eu, Mitrofan,2) am invätat la dânsul ; adecá


ucenic al lui am fost. Si nu vreme putinä ; ci trei-
zeci de ani am petrecut cu dânsul 0 cu dragoste
i-am fost lui rob, dupa duh. Voesc dar mai mult
supuindu-ma poruncii soborului a istorisi, fratilor
cari au venit in soborul nostru mai pe urrnii §i
n'au väzut fata lui 0 n'au auzit invfitäturile lui,
precum §i tuturor celor ce doresc a vedea §i a
ceti acestea, spre al lor folos.
Cu ochii mei am väzut cât am fost cu dân-
sul 0 din gura lui am auzit ce am istorisit Si
am mai luat, nu putine, povestiri scrise de dânsul
cu insii0 mâna sa. Am luat apoi dela fratii nevo-
itori 0 dela párintii bittrâni 0 imbuniitätiti, ucenici
ai lui cari i-au urmat de aproape, toate povestirile
isprävilor lui, spuse de dân0i cu Intdrire 0 cu
13
bucurie. Si mutt a. fi vrut ca §i limba s'o imbo-
gAtesc, ca prin laude sfi-i plAtesc PArintelui curiin-
cioasa datorie. Dail de vreme ce Dumnezeu iube0e
lucrul cel dupl putere, lAudat se va pArea §i Das-
cAlului, cA nimenea altul, ci al lui ucenic, soco-
tind-o ca o datorie, a scris adevArd
Drept aceia, se cuvine a incepe cuvântul, nA-
dejde având la ajutorul sfintelor rugAciuni ale Feri-
citului. Si vom pune inainte, luminat §i. ca o in-
dulcire prea bunA §i de suflet folositoare, isprAvile
lui cele lesne la implinit vietuitorilor dupa Dum-
nezeu §i celor ce imbrAtiqeazA fapta bunA §i lucreazA
adevArul §i se sârguesc spre rAvnii.
Fac, dar, inceputul cAruia i-am pus temelie cu-
viincioasfi.
Se cuvine, dar, a lua acum aminte la cele ce se
vor gad :
...4'
n anul 17229, s'a nAscut acest fericit PA-
rinte al nostru, ieroshimonahul Paisie, in
prea slävita cetate a Malorusiei, Poltava,
din pArinti blagocestivi. TatAl lui era Ioan
1 Velicicovschi, protoiereu al Poltavei, fail
maica lui Irina. In al patrulea an dela na0erea Fe-
ricitului, tatAl lui s'a mutat din viata aceasta vre-
melnicA spre cea vemicA, iarA el a rAmas cu maica
sa §i cu fratele sAu cel intâi ascut, loan ; carele a
fost, dupa tatAl sAu, indreptAtor sobornicesc bisericii
Adormirii Prea Sfintei StApinei noastre NAscAtoa-
rei de Dumnezeu §i Pururea Fecioarei Maria, din
Poltava; in carea au preotit tatAl, mo§ii §i strAmo§ii sAi.

14
Pe Fericitul l-a clat, dupa aceia, maica sa spre
invatatura cartii. $i Dumnezeu ajutându-i, a invätat,
in doi ani i putin ceva mai mult, Bucvariul, Cia-
soslovul i Psaltirea ; flax% dela fratele sAu mai mare
a invätat sa i scrie.
Si a inceput indata a ceti cartile cu multa in-
lesnire 0, din parte, chiar a le intelege. Si cetea
cu multa luare aminte cartile dumnezee#ii Scrip-
turi mai ales ale Noului-Testament
pe sfântul Efrem Sirul, pe sfântul Doroteiu,
Margaritarul sfântului Ioan Gurà-de-Aur, §i altele.
$1 din cetirea acestora, iar mai ales din Vietile
cuvio§ilor Parinti cari au stralucit in monahicescul
chip, a inceput a se na§te §i in sufletul lui râvna
spre päräsirea mmii i spre primirea sfântului i in-
gerescului chip.
Se inchidea, deci, §i le cetea pe toate acestea
cu nesatiu. larä tacerea inteatâta o iubea, incat in-
MO Malta sa foarte rar Ii auzea vorba. Ca era
bland i foarte rminos i gol de indrasnealk nu
numai fata de straini, ci i fata de ai dd. Aa fel
de râvnfi, de osardie §i de bun närav avea, Inca
dela varsta de zece ani, acest Mar, incat toti cei
bine priceputi, vázandu-1 i auzind despre dânsul,
se minunau i slaveau pe Dumnezeu, zicand cu
Psalmistul pe cel ales din poporul Sau I
larA dupa treisprezece ani dela na§terea lui s'a
mutat catre Domnul §i Ioan, fratele säu, preotind
el numai cinci ani. Si au urmat necazuri maicii
Fericitului. $1 a§a, 1-a luat pe dânsul maica sa §i
a mers, avánd scrisoare rugatoare dela polcov-
15
nicul Poltavei tatgl sgu din botez si dela toti
boierii i cinstitii cetgteni, cgtre mitropolitul Kie-
vului, Kir Rafail, ca sA-1 roage intgreascg lui
mostenirea asupra sobornicestii biserici a Poltava
$i inaintea sfintei fete a mitropolitului graind Fe-
ricitul, cu bung cucernicie i cu cuviincioasg chib-
zuire, unele stihuri alcAtuite de un bgrbat intelept,
s'a bucurat Preosfintitul. $i blagoslovindu-1, i-a zis
lui: sg fil tu mostenitor I $i dand maicii lui scri-
soarea cea de mostenire poruncit ca sg-1 dea
la scoalele Kievului. $i i-a slobozit, blagoslovindu-i.
Deci intorcându-se ea, 1-a trimis indatg la Kiev,
spre invAtAturg. Acolo a invAtat el, in patru ani, in-
vAàtura Gramatecii. Insg arzând cu osârdie, se
indeletnicea mai mult cu cetirea sfintelor cArti ;
din care mult mai vârtos se intgrea, cu neschim-
bare, in scopul sgu cel pentru caluggrie.
Pe langa aceasta, avea i tovargsi de un gand,
având toti acelasi scop caluggria. $i adunându-se
ei seara, in loc tginuit i linistit, se sfgtuiau toatg
noaptea, pâng la clopot, cum ar putea scoate in
lucrare scopul lor i unde ar putea afla un astf el
de loc in care, cu a Domnului vrere, sg se tundg
in chipul cel monahicesc i sg poatg vietui, cu
adevgrat, dupg fAggduinta cea monahiceascg.
$1 dupg multe sfAtuiri i dupg luare aminte cu
sârguintg, au asezat in sufletele lor acest asezgmânt
neschimbat ca lepgdarea lor de lume adecg
tunderea i vietuirea sg nu fie nicidecum in vreun
lAcas in care se allg toatg indestularea in hrang
in bguturi i toatg impodobirea trupeascg i odih-
16
na, aducánd, spre intarirea sfatului kr, mgrturii
din scripturile tuturor sfinfilor celor de demult,
cari au trAit in cauggrie ; avind inainte indemnul
sfintului Simeon Noul-Teolog :
la aminte, tu cel ce fugi de lume, sit nu-0 dai
sufletul tAu intru desmierdAri 1
CA zicea Fericitul de ne vom tunde in
acest fel de lAca§uri nu ne va fi noug cu putinfit
a fi urmAtori stirficiei lui Hristos §i a ne petrece
viata intru infrânare, adecA in lipsa celor de ne-
voe 0 in toate relele pAtimiri trupe0i, pentru man-
tuirea sufletelor. Ci, din a neputintei noastre pri-
cing, §i mai ales din turburarea §i vietuirea cu altii,
precum 0 din vointa noastrA cea lesne plecatA spre
rAu §i, din neintArirea osârdiei suflete§ti, vom fi
nevoiti sA ne abatem din calea cea strâmtl, carea
duce in viata cea ve§nictt §i sit rAtAcim in calea
cealaltg, carea duce la pierzare, dupa cuvintul
Domnului.
Si a judecat cA mai bine este, deci, a petrece in
lume, cleat lepadându-te de lume §i. de toate ale
lumii, sg-ti petreci viata dui:4 plAcerea trupeascA,
in toatA odihna §i indestularea, spre sminteala
lumii, spre batjocura chipului monahicesc §i, spre
ve§nica osandg a sufletului, in ziva JudecAtii.
Din dumnezeiasca Evanghelie §i din pArintestile
scripturi intelesese el, desAvgr§it, cA fArg ascultare
§i smerenie, fArA sArAcie fi rAbdare, fArA credinfg
§i dragoste, fArg desAvgr§ita Were a voli 0 a so-
cotelii de sine, in scurt: fgrg päzirea, cu sar-
guintg, a tuturor Poruncilor lui Hristos, pAstrate de
17 2
pravoslavnica &series, nicidecum nu este'cu pu-
tintA a se mântui cineva. Pusese, deci, a§ezAmânt
tare in sufletul sail, inaintea lui Dumnezeu, ca
sA se nevoiascA, din tot sufletul, spre lucrarea
faptelor trupe0i 0 a Poruncilor lui Hristos : pe
aproapele lui sA nu-1 osândeascA, de 1-ar §i vedea,
cu ochii sAi, gre§ind ; cA cel ce osândeqte pe aproa-
pele sAu 'i§i insu§e§te vrednicia dumnezeiascA (lu-
cru decal care nu poate fi altul mai infricopt);
uriciune asupra aproapelui sAu nicidecum sA albA
dupa mArturia sfintei Scripturi cA acesta este
pAcat mai mare decat toate, fiinda este inceputul
tuturor ; greplele aproapelui, cele asupra sa, sA le
ierte din tot sufletul 0 cu toatä inima sa, in nA-
dejdea iertArii 0 a pAcatelor sale dela Dumnezeu ;
cA de nu va ierta cineva greplele aproapelui sAu,
nicidecum nu se va invrednici de lertarea gre§ale-
lor sale dela cerescul TatA.
Si in toath viata sa, intArindu-1 darul lui Dum-
nezeu, a pAzit acest a§ezAmânt &cut in fata lui
Dumnezeu.
Deci, petrecând el a§a 0 in cefire 0 invAtAturA
pentru toate acestea indeletnicindu-se, dar mai ales
plângánd 0 intristându-se 0 nepricepându-se ce sA
facA, a inceput a se ruga, cu inimA infrántA 0 cu
multe lacrAmi fierbinti, bAtânduli pieptul sAu 0
inaintea lui Hristos cAzând, ca sa-1 povAtuiascA
pe dânsul la calea mântuirii. $i plângând, gândea
§i graia : ce mA voiu face, oare, 0 unde mA voiu
duce?

18
aprinzindu-st cu sufletul spre strAiná-
tate, lfisind coalele, a ie0t din Kiev §i
ca un sArac strAin umbla din loc in
cu suflet intristat, autind adevArata
patrie cereascA, CA Ina din vArsta tine-
retil II dAruise Dumnezeu cu cAruntetea intelep-
ciunii §i a smeritei cugetAri; prin care a gustat, dupa
Scripturi, bunAtatea Lui,
Drept aceia, §i-a pArAsit i tovar4ii, cari erau
pie decA in calea plecArii lui neintArziate, $i Dom-
nul povAtuindu-1, s'a dus in monastirea Liubetchii,
ce se allA aproape de cetatea Liubetc, langa apa
Niprului, $i ajungAnd el cu ajutorul lui Dumnezeu
in lAcaqul acela, un pärinte i-a arAtat lui unde stA
pärintele igumen Nichifor, $i I-a dus la &Lisa $1
cAzAnd Fericitul la picioarele lui cerea blagoslove-
nie. Tara el, blagoslovindu-I dupa obiceiu, 1-a in-
trebat zicAnd
De unde eFti frate, cum 11 este numele §i pen-
tru ce pricinA ai venit In lAcqul nostru ?
IarA, Fericitul i-a rAspuns
Din pArtile Kievului sAnt, numele imi este Pe-
tru i am venit in sant läcaul acesta spre a mà
da ascultArii
Auzind igumenul acestea, 1-a prima cu drago-
ste i i-a rAnduit chilie §i ascultare la chelArie,
farA Fezicitul, cAzind la picioarele lui, a luat blago-
slovenie, $1 petrecea in ascultarea aceia, cu osardie.
Petreand, dar, Fericitul acolo, avea mare bu-
curie in sufletul lui ; cà vedea cum acest fericit
igumen, ca im pArinte lubitor de fii, indrepta pe
19
frati cu mare dragoste i bland*, cu smerenie
indelunga rabdare. Tara de se intâmpla cumva ca
vreun frate sA gre§easca intru ceva, de-§i cerea
iertaciune, indata II invrednicea iertarii, indreptând
pe unul ca acela cu duhul blândetelor, certându-1
cu cuvinte foarte folositoare de suflet ; i ránduin-
du-i, dupa gre§ala i dupa puterea lui, canon du-
hovnicesc. Pentru aceasta i &atilt petreceau in pace,
cu totii, având dragoste catre parintele lor i unul
catre altul, multAmind lui Dumnezeu,

A9upa trei luni de petrecere acolo a Feri-


citului, a fost rânduit alt igumen in laca-
§ul acela, barbat invatat, cu numele
Gherman al Zagorovului. Carele venind
in laca§ul Liubetchii, a inceput a-1 ocâr-
mui nu dupa chipul igumenului de pânä ad, cu dra-
goste ; ci cu stapanie, $i cunoscând fratii /tut lui
narav, s'au spaimântat ; incât, de frica lui, unii dintre
frati au §i fugit din monastire, ne§tiut unde. Tara Fed-
caul, petrecând in ascultarea chelariei, foarte se temea
§i se cutremura ca sa nu gre§easca intru ceva. Insä de
rAu n'a scapat. CA odata, chiemându-1 pe el igume-
nul, i-a poruncit ca sa rânduiasca oarecare mâncare
pentru masa lui. IarA Fericitul, din pricina scurtimii
cuvântului poruncii, n'a inteles ce fel de mâncare
a voit el, $i a-1 mai intreba de al doilea temându-se,
a spus aceasta bucatarilor lui ; iara ei, luând, au
fiert ce §tiau a fi mai bun pentru dânsul.
Deci, chiemând igumenul pe Fericitul in chilia
sa §i sculándu-se dela masa, i-a zis lui : acest fel
20
de mâncare ai dat sh se fach pentru a mea mash?
zicând aceasta, atAt de tare l-a lovit pe Fed-
caul peste obraz, inat abia a putut a se tinea pe
picioare. $i 1-a impins apoi, atât de cumplit, incât
a i chzut peste pragul chiliei lui. i and s'a sculat
el de jos a rAcnit chtre dânsul: afarh, netrebniculel
Atuncea, dar, a ieqit Fericitul dug, tremurand
cu totul de frich. $i cugeta intru sine: dach pentru
un lucru ca acesta inteatâta s'a mâniat, tichlosul,
asupra mea, dar de se va intâmpla sh gre§esc
inaintea luí in vreun hicru mai mare, ce nu voiu
phtimi dela dânsul I
$1 pe laugh aceasta, a auzit §i dela phrintele
sAu cel duhovnicesc cum ch s'ar fi láudat igumenul
ch are sa-1 certe inch §i mai cumplit. A socotit,
dar, sA treach Niprul. Si in noaptea aceia, rugan-
du-se lui Dumnezeu, a trecut de ceia parte, pe
ghiatä. i multhmind lui Dumnezeu cu lacrbmi de
bucurie, a mers in josul Niprului, spre monastirile
cele de laugh Ucraina.
Ajungând el la o monastire a Sfântului Ierarh
Nicolae, care se aflA in ostrovul apei Tèsmena
se nume§te Medvèdovschii, unde igumen era cin-
stitul párinte Nichifor, i venind Fericitul la dânsul,
a cAzut la picioarele lui. i luAnd blagoslovenie dela
el, a inceput a-1 ruga ca sa-I primeasch i pe dânsul
in sfintul lui lAca§, spre ascultare. IarA el, intele-
gaud cA dorinta Fericitului este ca sh fie chlugar,
1-a primit cu dragoste i i-a rânduit chilie i ascul-
tare ca sh slujeasch la trApezh i sh meargh §i la
stranh. larA când a ajuns postul Prea Sfintei NAsch-
21
toarei de Dumnezeu la Schimbarea-la-Fatii a Dom-
nului, l-a tuns pe el igumenul in rasofor, numindu-1
din Petru, Platon. 4)
Vietuind, dar, in läcaul acela, petrecea in as-
cultarea tripezei, cu osârdie, Tara la pravila bise-
riceasca, ziva mergea când il inlesnea vremea as-
cultárii iara noaptea niciodattt n'o läsa. $1 din
osârdia sa era de mare ajutor i bucAtarului.
Nevoindu-se el ap in lAcaqul acela i In lini0e
0 pace petrecând, prin dumnezelasca ingaduinta
s'a rânduit prigoana in Ucraina asupra pravoslav-
nicei credinte, din partea rau-credincio0lor Levi,
silind pe pravoslavnici spre a lor rea cinstirel. Pentru
aceasta a fost mare turburare i necaz §i in monas-
tirea aceia.
vàzând pärintii cei ce vietuiau acolo cà mai
bine de o lunä biserica lor stä inchisa i pecetluità,
au inceput a se risipi, care incotro voia. Iarä prin
dumnezeiasca iconomie, ca sit' se in0iinteze despre
a sa maia, mergänd unii la Kiev a mers 0 Fe-
ricitul impreung. cu dânii. CA a merge in Moldavia
nu era cu putintä atuncea 6), pentru frica Le0lor.
Ajungând, deci, acolo, a fost prima in lavra Pecer-
schii Kievului i l-au rânduit sa petreaa la prea
cinstitul ieromonah Macarie, langa tipografie qi sA
illy* a säpa icoane pe arama.

22
etrecând Fericitul in lavra, din cetatea Pol-
tavel a venit acolo, spre inchinare, rudenia
lui, femeia raposatului säu frate Ioan pro-
toiereul, $1 intâlnindu-se cu dânsul, a ince-
put a-i povesti lui despre maica sa, zicând:
Dupa plecarea ta dela Foalä maica ta a clzut
inteatat de nepovestita mâlmire, inat plângea cu
amar i se tânguia nemângâiat. Apoi, din intristarea
cea peste mäsurä, §i-a pus in and sa nu mänânce
§i sä nu bea, pfinä ce va muri, í dupa câteva
zile mintea ei a inceput a se mesteca. Si väzând
ni§te infricoqäri, s'a späimântat. Si a inceput a ceti
Acatistul. Apoi, hind in räpirea mintii, a täcut,
ca dupa o jumätate de ceas a strigat cu mare glas:
dacä a§a este vola lui Dumnezeu, iatä nu mä voiu
mai scârbi pentru fiul meu !
$1 viinduli in simtire a märturisit a§a, inaintea
pärintelui duhovnicesc i inaintea tuturor
Pe cánd släbisem eu desavar§it, din multa ne-
mâncare i intristare i a0eptam degrab moartea,
am cazut in spaimä si in frica mare §i am vilzut
multime multa de draci infrico§ati i intunecati, is-
pitindu-se a naval asupra mea. Atunci am inceput
a cere la voi cartea í ceteam neincetat i cu luare
aminte Acatistul Prea Sfintei Näsatoarei de Dum-
nezeu, toata ziva i toatä noaptea, $i prin cetirea
aceasta ml apäram de nfivälirile dracilor ; ca au-
zindu-mii ei cetind Acatistul, se cutremurau de fricA
§i nu puteau, nicidecum, a se apropia de mine. Si
dupä aceasta am fost in rapire. $1 autând in sus,
am väzut cerurile deschizându-se i pe ingerul Dom-
23
nului coborându-se din cer, ca un fulger prea lu-
minat, si stand aproape de mine a inceput a-mi
graft mie :
0, ticAloaso I De ce ai fAcut aceasta ? In loc sA
iubesti din tot sufletul si din toga' inima ta pe
Hristos, Domnul Dumnezeu si FAcAtorul tAu, tu ai
iubit pe fiul tetu ; fAptura, mai mult cleat pe Reg-
torul 1 Si de ce, cu dragostea ta protivnicA lui Dum-
nezeu si fall socotealA, al gAndit sii te omori
prin foame si pentru aceasta sá cazi in vesnica o-
sândA a lui Dumnezeu ? IatA, stiut sA-ti fie tie cA
flu! tAu, ajutat de darul lui Dumnezeu, va fi ne-
gresit monah. Se cuvine, dar, ca si tu, urmând
fiului tAu, di te lepezi de lume sit de toate ale lumii
si sA te fad cAlugAritA, cA asa este vola lui Dum-
nezeu. IarA de vei fi protivnicA acestei voi a lui
Dumnezeu, indatA te volu da dracilor celor ce as-
teaptA sA te la, ca sá-si batA joc de sufletul si de
trupul ttiu; ca de aci sA se invete si alti nAscA-
tori a nu-si iubi pe fili lor mai mult decal pe Dum-
nezeu I
Zicând ingerul Domnului acestea cAtre mine,
am strigat ; de este asa voia lui Dumnezeu, iatA
de acum nu mA voiu mai sarbi pentru flu! meu I
Si indatA au pierit dracii ; iarA ingerul lui Dum-
nezeu, bucurându-se, s'a suit la ceruri.
Auzind acestea dela maica ta, duhovnicul si ru-
deniile impreunA s'au spAimântat si bucurându-se
proslaveau pe Dumnezeu. $i s'a dus fiecare la
casa sa ...
Auzind, dar, Fericitul, dela rudenia sa, toate
24
acestea, foarte s'a späimântat cu sufletul, pentru
durerea adusä sufletului maicii lui prin a lui ple-
care.
Ins& ea s'a mângâiat de aceasta ; a voii lui
Dumnezeu supuindu-se 0 intrând intl.'s) monas-
tire de fecioare, a fost tung. $i din Irina s'a nu-
mit Juliana. Si petrecând in alugArie nevoin-
du-se pentru mântuirea sufletului ei zece ani §i.
putin ceva mai mult, s'a mutat catre Domnul.

colo, in sfânta Lavrä a Pecerschii Kievu-


lui petrecând, dar, Fericitul, precum am
zis, intra adeseori in sfintele pe§teri 0 cu
dragoste fierbinte §i cu lacrtimi sgruta sfin-
tele mo*e, cerând dela sfinti ajutor, ca
sa-1 povátuiascl spre calea mântuirii. Cad cu amar-
nia dorintä dorea el viata pustniceasa, cea liniq-
tità §i bled de turburare, cu un duhovnicesc pgrinte
iscusit intru toate dumnezeeqtile §i pärinteqtile scrip-
turi 0 in lucrare sporit qi in räsboaiele cele mona-
hice§ti impotriva patimilor §i a dracilor nu neiscusit ;
petrecând in pustie, in sal-6de 0 in prostime, lu-
crând cu mânile sale pentru cele de trebuintä.
51 dup'd putinä vreme a aflat, prin dumnezeiasca
iconomie, doi cinstiti monahi, având numaideat a
merge in Tara-Munteneasca. $i i-a rugat pe dânqii
sä-1 primeasca §i pe el impreuna-alátor. 51 invo-
indu-se §i de drum gatindu-se, rugându-se Domnu-
14 au ieqit.
Deci, trecând cu bunä norocire marginea, apoi
Moldavia §i zile multe calätorind, au ajuns cu aju-
25
torul lui Dumnezeu in Tara-Munteneasca 0 au venit
la schitul Ierarhului Nicolae, Träisteni numindu-se ;
infra care era nacialnic ieromonahul Dometie. Si
primindu-i cu dragoste, i-au odihnit. Ca insuqi sta-
retul schitului aceluia, ieroshimonahul Mihail, se
dusese, pentru o vreme, spre hotar, la monastirea
Motrèna, pentru oarecare trebuinta.
Petrecánd, dar, Parintele nostru in schitul acela,
in ascultare de oWte, a venit acolo spre cercetarea
fratilor cuviosul staret shimonahul Vasilie, dela
Poiana-Märului, invätkor de obqte 0 povatuitor
spre viata cea monahiceasca tuturor celor ce pe-
treceau acolo. (Despre a caruia inaltà viatä 0 so-
cotealà a scris ceva, putin, Parintele nostru ; pe
care scris Il pun ad, pana la un cuvânt). Acesta,
mai inainte, a vietuit cu dumnezeiascit râvna, nu
putina vreme, in Rusia §i in muntii Mo§entchii qi
in alte pustii, cu mari râvnitori spre viata cea mo-
nahiceasa. Si de-acolo a venit, impreuná cu iero-
monahul Mihail, cel mai nainte numit, ucenicul
lui spre vietuire, in pamântul Tärii-Muntene§ti, celei
de Dumnezeu ',bite. Acest bárbat placut lui Dum-
nezeu II covârqea, neasemänat, pe toti pärintii din
vremea lui, in intelegerea dumnezee#ii Scripturi 0
in invâtätura de Dumnezeu purtatorilor Pârinti §i
in intelegerea duhovniceasca 0. in §tiinta cea de-
savarqitä a sfintei Biserici a RasAritului, a sfintelor
Pravile §i a dreptei lor tâlcuiri, dupti Zonarà §i
Teodor Balsamòn. Si in alte intelegeri. Despre a
cäruia invätäturä 0 de Dumnezeu placutá povatuire
spre calea mântuirii strAbätea slava peste tot locul.
26
Acest sfânt staret, zic, odihnindu-se a colo in schitul
Träisteni câteva zile, a grail atre frati multe cu-
vinte de suflet folositoare ; pe care auzindu-le qi
PArintele nostru, se bucura cu nepovestitä bucurie
proslAvea pe Dumnezeu cu lacrAmi, cá l-a in-
vrednicit sA vadA pe acest barbat sfânt i cuvinte
dela dânsul sit audA,
Pe Pärintele nostru l-a chemat staretul, prin
Dometie nacialnicul, spre a vietui la dânsuL IarA el
s'a temut (cA fusese imtiintat de un pArinte) ca sA
nu fie silit de staret sA primeasat, nevrând, treapta
preotiei. Si prin nacialnic i-a dat rAspuns; infra
aceastA infrico§atA §i inspAimântath treaptl eu nu
mA gandesc a pAqi, chiar panA la moartea mea 1
Ap a scris, cu a sa mânh, povestind, Aceasta, deci,
este pricina pentru care PArintele nostru nu s'a
invrednicit a petrece in schitul Poiana-MArului cu
acest sfânt staret. Si de vreme ce acest schit, pre-
cum §i schitul Dalhauti, era sub duhovniceasca sf
tuire a staretului Vasilie, au zis unii cl PArintele
nostril a fost o vreme sub ascultarea staretului Va-
silie. Ucenic al lui insä, dupa cum se va spune
mai jos, s'a invrednicit a fi.
La puting vreme dupA plecarea staretului Vasilie,
a venit iaräj veste de bucurie, ch staretul Mihail,
intorcându-se dela hotar, se apropie de monastire.
Si auzind nacialnicul i toi cei in Hristos frati, s'au
bucurat. $1 ie§ind infra intâmpinarea lui, s'au in-
vrednicit blagosloveniei. Si s'au bucurat cu totii,
IarA Fericitul PArintele nostru petrecând, precum
am zis, in a oWtii ascultare, i-a dat lui nacialnicul
27
chilie, nu departe de schit, lângA pârau; dela carea
nu se vedea biserica. In aceasta petrecând, odatA,
inteo noapte, dormind el, s'a intamplat de n'a auzit
clopotele de Utrenie. Si era ziva Duminecii. 51 and
s'a trezit, a alergat indatA la biseria ; dar a auzit
a se cetise Evanghelia §i cä incepuserA a anta
Canoanele. $1 s'a intristat 0 de ru0ne 0 de tur-
burare n'a mai intrat in biseria ci s'a intors in china
sa, scârbindu-se i plângand pentru c i s'a intamplat
o astfel de ispitA. 51 inteatata I-a cuprins mahni-
rea fria i ru0ne nepovestitA inat /lid la
dumnezeiasca Liturghie n'a putut, nicidecum, merge.
Ci s'a dus, nu departe de chilie, §i §ezand pe pa-
mânt sub un copac cu amar a plans.
IarA dupA Liturghie, aproplindu-se vremea mesii,
staretul i nacialnicul i fratii, nevAzandu-1 pe dânsul
nici la Utrenie, nici la Liturghie, se mirau de a-
ceasta, 51 a zis staretul atre frati
PArintilor sfinti í frati, vA rog pe voi, pentru
Domnul, ca sä. räbdAm putin cu masa, panA ce vom
afla ce s'a intamplat fratelui nostru Platon, 51 ziand
aceasta a trimis pe un monah, Atanasie, scriitor de
earth pArinte0i, ca sA-1 caute. 51 nu fArA de oste-
nealA 1-a aflat pe dânsul, pe pAmant ezând i cu
amar plângand, 51 a inceput a-1 intreba despre
pricina plansului. IarA el, de ru0ne, nu putea rAs-
punde. InsA fiind silit tare de acesta, de abia a
putut spune pricina sarbei sale. IarA Atanasie,
duhovnice0e mângaindu-1, il ruga cu tot dinadinsul
a nu se scarbi peste mAsurA pentru ispita ce i s'a
intimplat. zicea sA mergem indatä in schit

28
spre sfintii parinti cari, aqteptandu-te pe tine, nu
mAnanca. Insa el de abia a putut grai catre dansul:
cum volti putea merge, sfinte pArinte, spre sfintii
pArinti i cu ce fata mA voiu arata inaintea lor,
and am facut acest fel de greqall, spre vepica
mea ru0nare, inaintea lui Dumnezeu i inaintea
lor I si-1 ruga pe Atanasie, cu lacrami, ca sA-1 lase,
sa nu-1 sileasca a merge catre parinti, Tara acesta
neascultandu-1, ci mai cu deadinsul sfatuindu-1 sa
nu se scarbeascA, ci sh meargA, deabia, cu sila, 1-a
fAcut, farA voe, sa meargA cu el in schit. Deci, scu-
landu-se, mergea plangand. Tara cand a ajuns in
schit 0 a vazut pe staret stand cu toatA fratimea
inaintea trapezei, o f câtä fricA i nemAsuratA ru-
One n'a cAzut atuncea peste sufletul lui I $i azand
la pamant inaintea lor, plangea cu amar 0 se
tanguia nemangaiat cerea iertaciune. $i s'au
spAimantat cu totii. Deci, sculandu-se indata sta-
retul §i nacialnicul i fratii, 1-au ridicat dela pamant,
$1 and au inteles, dela monahul care-1 adusese la
pricina plansului §i a scarbei lui, s'au minu-
nat ; i oftand fratii in sine0, au tacut.
Tara staretul, ca un parinte iubitor de fii, a in-
ceput a-1 mangaia cu cuvinte duhovnice0i, rugandu-1
sfatuindu-1 a nu se scarbi, peste mAsura, pentru
o intamplare ca aceasta färà voia lui, $i mangaindu-1
putin, a dat multAmità lui Dumnezeu ca 1-au aflat
pe clansul cu sufletul i cu trupul sAnatos.
$1 intrand in trapezA au qezut sà manance, po-
runcindu-i i lui sA §adA cu dânïi la masA i sa
manance. InsA din pricina rminii 0 a mahnirii ce-1
29
cuprinsese nu putea, nicicum, sit guste mâncarea.
fail mai pe urmä a gustat ceva, putin. i de-atun-
cea, di a mai petrecut acolo, nu indrAsnea sA se
mai culce noaptea pe pat, ca sä doarmA ; ci §ezând
pe o lavitA, dormea putin.
IarA staretul í alti pArinti duhovnice0i, iqind
dela trápezA, au §ezut sub pomii gradinilor §i gra-
iau proslAvind pe Dumnezeu, dátAtorul darurilor,
minunându-se de dumnezelasca râvnä a tânärului
acestuia.
$i a graft staretul cAtre toti fratii cei ce stäteau
inainte, i mai vârtos cAtre cei tined (el Ina fiind
in trapezA)
Vedeti, fratilor, pe acest frate, câtà râvnii dupii
Dumnezeu §i mAhniciune infocatä are ; sä vA fie,
dar, voila spre chip §i spre urmare, pentru scula-
rea i mergerea cea osârdnicA la bisericeasca pra-
vilA I CA i pentru Porunca cea micA a luí Dumnezeu,
intamplându-i-se lui a gre0 iarA mai ales 0 fArA
vola lui atât s'a intristat cu sufletul §i atât de cu
amar Il doare í plânge. Deci, rugati-vä i voi lui
Hristos Dumnezeu, din tot sufletul, i vA siliti spre
toate Poruncile Lui, ca i voila tuturora sA vA dea
Domnul acest fel de rdvnä 0 de intristare infocatä
arzAtoare ; pentru carea fericitului Isaac, in multe
locuri, precum i alti PArinti ne poruncesc a ne ruga
0 a ne-o cere dela Domnul!
acestea zicându-le staretul, a tAcut. Iarä fratii,
inchinându-se, s'au dus fie0ecarele la cilia sa.

30
etrecánd, dar, Fericitul in ascultare in schi-
tul acela, precum am zis, lua aminte cu
sirguinth multA la cuvintele cele duhovni-
ce0i care iqeau din gura staretului Mihail,
b CA §i acest bArbat inteatAta sporise intru
smeritA cugetare i dragoste §i intru intelegere du-
hovniceascA i darul descoperirii tainelor intru dum-
nezeiasca ScripturA dela Dumnezeu luase, incât
era asemenea staretului Vasilie ; cA s'a ostenit a fi
rAvnitor in toate ostenelile §i nevointele lui. Pentru
aceasta, cu putin de nu chiar asemenea acestuia,
strAlucea §i el in toate darurile duhului. CA adese-
ori i acesta Ii invAta pe frati, 0 mai vârtos pentru
pricini suflete0i, zicând
Se cuvine nouti, fratilor, in aceste ticAloase vremi,
in care povAtuitorii adevAratei lucrAri i intelegeri
monahice0i i duhovnice0i cu totul au secat, a ne
tine, din tot sufletul, pAnA la moarte, de invAtAtu-
rile 0 de povAtuirile sfintilor purtAtorilor de Dum-
nezeu PArintilor no§tri i lor a le fi urmAtori, cu
credintA, cu cuvântul i cu lucrul,
$i asemenea graia despre sârguincioasa i dreapta
päzire a evanghelice0ilor 0 de suflet mântuitoare-
lor Porunci ale lui Hristos, $i despre pAzirea tu-
turor sfintelor pravoslavnice a toatA lumea i lo-
calnice Soboare ale Bisericii RásAritului 0 ale
marilor purtAtori de Dumnezeu Pärinti i aposto-
le§tilor Pravile, Predanii i InvAtAturi, $i pentru pfi-
zirea cea cu sarguintA a sfintelor Posturi 0 a altor
rândueli biserice0i, predanisite tuturor cre0inilor,
prin sfintii Apostoli i prin marii purtAtori de Dum-
31
ritzeu Parinti. $i despre multe altele, de folos, le
graja fratilor acest fericit staret, cu suspinuri Í cu
lacrami.
SA nu lam aminte zicea la impresurarea
acestor vremi amará dumnezeescul Apostol)
si la asezarea unora dintre oameni; ci sä ne tinem
de Predaniile sfintilor Apostoli si de Soboarele sfin-
tilor Parinti. Aducând spre intarire pe stâlpul Bi-
sericii, pe sfântul Vasilie-cel-Mare, care asa graeste;
Tot ce este de demult, dela sfintii Parinti pre-
danisit, cinstei este vrednic I Iara adaosaturile cele
noua sint foarte Bra de cale i neputincioase !
Acestea toate auzindu-le Párintele
nostru, cu negraita bucurie i cu multe lacrami mul-
támea lui Dumnezeu ca invrednicit pe dánsul
sa auda din gura unor barbati duhovnicesti i sfinti
ca acestia acest fel de cuvinte duhovnicesti.

ara dupa puting vreme a venit acolo, ca


sä cerceteze pe staret si pe frati, prea

i cinstitul parinte shimonah Onufrie dela


eschitul ce se numea arnul 7). $i prin blago-
slovenia staretului Mihail, facându-se vor-
bire inaintea tuturor fratilor, a adus pärintele Onufrie
cuvânt despre asezarea schitului arnul, al-Mind fru-
musetea locului aceluia si sänätatea vazduhului si
a apei si multimea a tot felul de pomat si altele,
cuviincioase vietii monahicesti ; si cum ca mare ta-
cere si liniste este. Cu acestea a indemnat si pe
Parintele nostru spre râvna ca sá vadä locul acela.
Deci, a multámit sfintiei-sale cinstitului staret
32
Mihail pentru a lui pArinteascA dragoste 0 duhov-
niceascA povAtuire 0 luAnd blagoslovenie a mers
cu pArintele Onufrie in calea ce le zAcea inainte,
prin codrii cei prea mari §i prin poenile cele fru-
moase §i prin muntii cei inalti. a, cu ajutorul lui
Dumnezeu, in trei zile au ajuns la schitul cel mai
nainte zis. In care schit prea cinstitul ieromonah
Teodosie, nacialnicul, 1-a primit cu dragoste, Iar a
doua zi i-a rânduit lui §i chilie sihAstreascá. $i s'a
apzat in chilia sa, bucurându-se §i cu lacrtuni slA-
vind pe Dumnezeu ; deprinzându-se cu adevArata,
monahiceasca lini§te, maica pocäintii §i a ruga-
ciunii, dupii cuvántul sfántului Isaac. Iarl pentru
cele de nevoe avea, clintru inceput, ajutor dela
pArintele nacialnicul.
RAnduiala schitului aceluia era asemenea cu a
unora din schiturile Sfântului Munte ; pentrucA nu-
mg Duminecile 0 sArbAtorile se adunau toti fratii
la toatä pravila bisericii qi dupA dumnezelasca Li-
turghie li se punea tuturor masA de obqte ; iarA dupti
masA se indeletniceau in cuvinte §i sffituiri duhov-
nice4 $i unul pe altul, cu suspinuri §i cu lacriimi
intArindu-se, se rugau ca sA poatA rAbda, cu mul-
tAmitA §i cu bArbAtie, scArbe §i ispite de multe fe-
luri 0 cumplite, suflete§ti 0 trupe§ti ; deprinzin-
du-se sA se roage, cAzAnd cu lacrAmi cAtre Hris-
tos Dumnezeu.
Intru acestea, deci, i§i, petreceau vremea /Ana
la Vecernie. !ail dupA Vecernie toti cei ce §edeau
in singurAtate se duceau la chiliile Ion Intru care
0 Fericitul, qezAnd in liniqte, fAcea oareqcarepu-
33
Ong rucodèlie, $i luând aminte la rugaciunea cea
cu sârguinta i la cetirea pArinte§tilor scripturi
la dumnezeiasca dragoste, aducânduli aminte de
ale sale pácate 0 de neajungerile cele din toate
zilele 0 de venirea cea färä de veste a mortii
de judècata cea infrico§atä a lui Dumnezeu 0 de
muncile cele cumplite i vemice, care sânt gaffe
diavolilor §i pficAtoOlor nepocàiti, plingea cu
amar 0 se tânguia, puind inceput in toate zilele,
inaintea lui Dumnezeu, pentru a sa indreptare, $i
prin lacrilmi i märturisire umrându-se, afla pace,
bucurie intru Domnul i putinä mângâiere sufletu-
lui. I§i ferea §i mintea de raspAndire 0 de gându-
rile cele rele, $i aa edea, pâná la o vreme, cu
smerenie i cu nadejde In Hristos Dumnezeu mân-
tuitorul situ,

ergea Fericitul i /Ana la Onufrie pust-


nicul, cel mai nainte pomenit, carele pe-
trecea la lini§te in chilia sa, pe un munte
ca la un ceas departe dela schit, $1
chilia lui era chiar pe fruntea muntelui
aceluia, dela care se vedeau prea frumoasele pustii,
dealurile §i vaile cele indepärtate toate
find One de prea mari codri.
Iarä mai la vale de chilia lui era un izvor de apà
pururea curgAtoare, $1 Onufrie träia indeletnicin-
du-se in rugAciune, in cetire i cântare de psalmi
0 in rucodèlie. Iar in cuvinte era foarte mânghletor.
$i celor cari Il intrebau, cu osárdie, le spunea cu
deamäruntul: despre patimile suf1ete0i i trupe0i,
34
despre a gândului rAzboire, infrico§atA i fárA de
rAgaz, care dela draci vine; despre näpAdirile, nA-
vAlirile í ispitele kr cele ascunse í de minte
neajunse. De n'ar fi stAtut zicea el adeväratul
mântuitor, Hristos, a se lupta pentru norodul SAu
cel credincios, cu lubirea Sa de oameni, nu s'ar fi
mântuit, cu adevArat, nici un fel de orn, mficar
fie §i din sfinti. Dupa cum inthre§te, luminat, pen-
tru aceasta i sfintitul patriarh al Constantinopolului,
Calist al doilea. Si zicea iarAqi de cAdein ease
Hristos Dunmezeu, cu credintA, cu smerenie, i cu
lacrAmi, degrab se fac sufletului nepovestite mân-
ggeri: pace, bucurie in Domnul i dragoste fierbinte
cAtre Dumnezeu. IarA martori ai acestor mfingáieri pot
fi, fArA inselare, lacrämile cele din dragoste i cu
prisos, mihnirea §i bucuria, ocArirea de sine, sme-
renia i multAmirea cea filrA de satiu a lui Hristos
Dumnezeu. Si ceasul acela din dragostea cea cAtre
Dumnezeu pe tot omul Il face nesinatitor de lumea
aceasta. Si zicea ; de a sporit cineva intru acestea,
mAcar in parte, 0.ie ca adevAr graesc.
Pe toate acestea le al-Ma fericitul Onufrie, lu-
minat, PArintelui nostru, celui ce din tot sufletul
inset& De ale cArula sfinte cuvinte Parintele nostru
inteatita se infoca cu inima, precum stA scris,
ca focul se aprindea cu dumnezeiascA râvnA spre
nevointele cele duhovnice§ti, incit, ascunzându-se
in loc ferit, cAdea cu fata la pAmânt, bAtânduli
pieptul sAu i cu lacrämi amará se ruga lui Hristos
Dumnezeu, cerând ajutor. $i spre plinirea acestor
fagaduinte, punea i inceput.
35
Sub ascultarea vreunuia din pArintii cei de Dam-
nezeu insuflati nu infra, pentrucA ace§tia petreceau
in schituri, nu in pustie. IarA el se temea sA pe-
&each' in schituri, ca nu cumva sA fie silit dupa
cum am spus ca sA primeasca, impotriva voii lui,
infricoqatul jug al preotiei.
A petrecut Fericitul acolo, in Tara-MunteneascA,
numai trei ani 0 putin ceva mai mult, ca sA In-
v* limba moldoveneasa 0 mai ales vAzând
vreme bine primitA sA strânga dela acei sfinti
pArinti mierea cea duhovniceasa, ce picura din
gura lor ; din care miere sAturându-se pâtiA la satiu,
a pAstrat in cAmara inimii sale partea ce prisosea,
pecetluind-o, prin Were, pana la o vreme. Din
aceasta avea sA indulceascA 0. sA sature sufletele
care aveau sA se lipeasch de dânsul 0 dela dânsul
sA invete calea spre faptele btme. CA dela acei
sfinti pArinti a inteles el ce este adevArata ascul-
tare, din carea se na§te adevArata smerenie, din
carea vine omorirea voii qi a socotelii de sine, Si
despre toate cele ce sánt ale lumii aceOia : care
este inceputul §i sfâr0tul cel at% de sfâr§it al a-
devfiratei lucrAri monahice0i 0 ce este priveNtea
adevAratei lini§ti a mintii 0 rugAciunea cea cu luare
aminte, carea prin minte in inimA se sAvârqe§te,
nu numai a inteles-o ci, in parte, se indulcea §i
de dumnezeiasca ei lucrare in inimA, veselindu-se
pururea. CA n'ar fi putut rAbda, cu lesnire 0 cu
multAmitA, toatA scârba 0 strAinAtatea 0 sArAcia
cea mai rea pe carea o rAbda. PentrucA se invred-
nicise, oarecum, a fi urmAtor stApânului sAu Hristos,

36
celui ce pentru noi a säräcit. De n'ar fi fost inima
lui aprinsfi, din dumnezeiasca rugaciune, spre dra-
gostea lui Dumnezeu 0 a aproapelui care dra-
goste a lui Dumnezeu io are inceputul in dragostea
de aproapele n'ar fi zAmislit-o, Inca din copilAria
sa, cu ajutorul cetirii de cArti, precum sAmânta
dumnezeiascA, cea cAzutA pe pAmânt bun. CA pe-
trecând acolo intre nevoitorii aceia, prin lucrarea
Poruncilor lui Dumnezeu 0 prin sárguirea spre bu-
nele nAravuri 0 prin rugaciunea cea neincetatA a
mintii, a fAcut de a rAsArit in inima lui acea sii-
mântA, fAcând sA-i arzA sufletul de insetatA alma
spre nevointele duhovnice§ti, precum inseteazA cer-
bul dui:4 izvoarele apelor.

Iail venind vremea 0 vrând a se duce, a


cercetat pe toti sfintii 0620 din schiturile
de acolo 0 pe cei ce f edeau deosebi, ce-
rânduli, cu lacrAmi, iertAciune §i blago-
slovenie 0 rugaciune la drum, $1 le mul-
tAmea lor pentru mila, pentru dragostea pArinteascA
0 pentru povAtuirea duhovniceascä pe carea o avu-
seserA fatA de dânsul. IarA pArintii aceia sfinti, ce
fel de cuvinte 0 de rugAminti 0 de sfAtuiri n'au
uneltit I CA nu vroiau sA fie fipsiti de un impreunl-
nevoitor ca acesta al Ion Despre care vorbeau intre
dânqii 0 se minunau de darul lui Dumnezeu 0 de
bunul nArav ce era intr'ânsul. $1. il numeau tânfir
bAtrân".
Insl neputând sA4 ling, fAcând rugAciune l-au

37
blagoslovit, i afierosindu-1 voii lui Dumnezeu 1-au
slobozit cu pace.
Si a mers el de acolo, cAutânduli impreunA-
calAtor in Sfântul Munte, nimic de cheltuialA la
drum având, dar nici grijA pentru aceasta pur-
tând ; ci punânduli toga nAdejdea sa in purtarea
de grija a Atottiitorului Dumnezeu.
Deci, ui-a aflat i impreunA-cAlAtor, pe ieromo-
nahul Trifon cu numele, i unindu-se cu dânsul, a
purces in cale multAmind lui Dumnezeu. tnsä cite
primejdii dela mare i de foame i câte frici de
intâmplArile mortii n'a suferit 1 Dar mai ales de
Turd se cutremura Fericitul,
InsA cu ajutorul lui Dumnezeu a ajuns, cu bunA
norocire, in sfântul munte al Atonulun, j ieqind
din corabie au intrat in sfânta lava a cuviosului
Atanasie i odihnindu-se putin de cale au multA-
mit, cu lacrAmi, lui Hristos Dumnezeu §i Prea Cu-
ratei Sale Maid cl i-a invrednicit pe dân§ii a a-
junge, cu pace, in Gadina Ei cea sfântA. i pur-
cezind ei dela lava cAtre fratii lui cei din limba
slaveneasa, cei ce petreceau langA monastirea Pan-
tocratorului, ieromonahul Trifon, al sAu impreunA-
cAlAtor, imbolnAvindu-se cumplit, din pricina vAz-
duhului, a dat in boalA nevindecatA i zAcând a§a,
patru zile, s'a sAvâr§it. IarA Fericitul s'a sAlAguit a-
proape de acei frati, inteo chine ce se numea Kiparis.
Petrecând, dar, el acolo, cerceta pe pArintii
vietuitori ai pustiei, autând, dupl gandul
lui, un duhovnicesc pArinte sporit in lucrArile cele
monahice§ti, iscusit in dumnezeetile i pArinteqtile
38
Scripturi, vietuind in singuratate, la lin4te ; sub a
cäruia ascultare stt poatà infra,
Dar, pentru ale lui Dumnezeu ascunse judeciti,
n'a ggsit, i ascultarea cea dorità sufletului lui n'a
aflat. S'a läsat, deci, pe sine in seama purtärii de
grija a lui Dumnezeu, $1. §edea singur, Dara cine
va putea povesti toate cite a indurat el pe când
petrecea singur, cu unul Dumnezeu, fiind p1M de
infocatä dragoste? Ce nevointe i ce doriri n'a u-
neltit : post, foame i sete, suspin i tinguire, cà-
deri la pämânt i rugäminti, lacrAmi amara i mill-
niri din adâncul inimii 1 Ce lupte n'a purtat el a-
tuncea cu ajutorul lui Dumnezeu impotriva mâniei,
a poftei §i a Matadi carea se ridica impotriva in-
telepciunii lui Dumnezeu, impotriva cumplitel trân-
&Aril a monahului 0 a altor patimi rele ! Ce is-
pite i rele pätimiri n'a ribdat boale, neputinte
0 seat-be suflete0i i trupeti 1 Pe langa acestea,
mncà §i tot felul de nedumeriri, nenkläiduiri 0 des-
nadajduiri, Ce infrico§ate §i cumplite rtaboiri ale
gandului, dela pizmiltaretii draci !
Ci, lipindu-se de Hristos Dumnezeu, prin cre-
dintä, nadejde i dragoste, le-a ribdat pe toate. Ca
aceasta este nevointa §i lupta adeviratilor monahi
impotriva puterflor celor depfirtate de Dumnezeu ;
impotriva arora pacAtosul suflet, ce vrea prin po-
ciintä a se mântui, trebue sà stea pânà la singe
moarte i cu puterea lui Hristos sit le birue.
Cite lacrämi fierbinti, dar, n'a värsat el din inima
§i din tot sufletul lui i ate multämiri n'a adus lui
Hristos Dumnezeu pentru biruirea tuturor acestor
39
puteri 1 0 minunatA miostivire a lui Dumnezeu,
cAtre sufletul ce cu adevArat se clestel
IarA plecarea genunchilor luí cine o va putea nu-
mära ? CA cetirea sfintelor Scripturi si cântarea
Psalmilor ii era cu nesat. Si infrânarea ii era asa :
mânca odatA la douA zile si atunci numai posmagi
si apA, afarA de SámbAtA, Duminecil si Praznice.
SArAcia lui era covârsitoare : nici cAmasA n'avea ;
ci doar o dulamA si o rasA, si acelea foarte vechi,
$i se bucura de sArAcia lui precum se bucurA bo-
gatul de bogAtia lui. Drept aceia si cand se ducea
undeva, usile chiliei lui nu le inchidea, fiinda
inteinsa nu era nimica, fArA numai cArtile pe care
le lua dela monastirile Bulgarilor si le cetea cu
tot dinadinsul si cu multA luare aminte.
InsA se scârbea si cu amar plângea, cA a fost
lipsit de darul cel mare al lui Dumnezeu : darul as-
cultärii. $i petrecea singur, nevoindu-se si sporind
duhovniceste, din putere in putere, punând sui-
suri in inima sa in toate zilele, aprinzându-se cu
infierbântatA râvng spre mai mari nevointe ; in-
dulcindu-se, vreme de trei ani si jumAtate, de dra-
gostea dumnezeiascA cea de foc purtAtoare, in li-
nistea cea linA si de suflet mântuitoare a umilin-
cioasei bucurii.

ntru acea vreme, cu purtarea de grijA a


lui Dumnezeu, a venit in Sfântul Munte
(fiind chiemat de o mare fatA) fericitul sta-

1 ret pArintele shimonah Vasilie din Tara-


Munteneascl. $1 aflând pe PArintele nostru
40
la liniste stand, a sezut cateva zile acolo, invAtandu-1
si descoperindu-i lui din santa Scriptura, despre
cele trei randueli monahicesti si despre alte inalte
taine crestinesti. IarA PArintele nostru l-a rugat cu
lacrami pe fericitul staret ca sa-1 imbrace pe el
in mantle. $i l-a imbracat, numindu-1 pe dansul din
Platon, Paisie, Ii era lui atunci vfirsta 28 aril, 9) $i
s'a &cut ucenic al lui. Apoi, afierosindu-1 lui Hris-
tos Dumnezeu si Prea Curatei Fecioare de Dum-
nezeu NAscAtoare, staretul Vasilie s'a dus iarlsi in
Tara-Munteneasca, in schitul sau Poiana-Marului.
Dupa aceasta, trecand ca la trei luni, a venit
dela Valahia in Sfantul Munte un monah tartar, cu
numele Visarion. Acesta cercetase pe unii din pa-
rintii de acolo, cautandu-si povatuitor ; dar nu-si
Owe. A venit, deci, si la Parintele nostru si l-a
rugat, cu lacrami, ca sa-i spue lui (ca unul ce stia
bine limba moldoveneascA) cuvant pentru mantu-
irea sufletului ; si ce fel de povAtuitor s'ar cuveni
sa-si afle pentru a-si incredinta acestuia sufletul sau.
Iara Fericitul, suspinand din Mima, a lacramat.
$1 täcand putin, rugandu-se in mintea sa, i-a zis lui ;
Frate, pentru intristacios lucru ma silesti a-ti grai,
ca sa innoesc durerea in inima mea. Pentruca si
eu, cu multa intristare si cu multA sarguinta, asij-
derea am cautat povatuitor. $i n'am aflat. $i cu
ajutorul lui Dumnezeu, multe scarbe am rAbdat ;
ca le port Inca si acum. Drept aceia, ma intristez
si pentru tine, ca te vad cuprins de intristarea cea
peste masurA si ma tern ca sa nu cazi in desna-

41
dejde. CPO volu grai putin, dui:A puterea neputin-
cioasei mele intelegeri.
Mântuirea sufletului, frate, de carea mä intrebi,
intealt chip mai cu inlesnire a fi nu se poate decât
prin povAtuitor adevArat si duhovnicesc. Care, el
insusi, 01 se nevoiascA a plini toate Poruncile lui
Dumnezeu, dupa cuvântul Domnului, ce zice : cel
ce va face si va invata acela mare se va chiema 1
CAci cum va putea povAtui pe altul la calea mân-
tuirii, pe carea el insusi n'a umblat ? CA se cuvine
ca mai intâi el insusi sti stea, pánA la sange, impo-
triva tuturor patimilor sufletesti si trupesti, si cu
ajutorul lui Hristos sA birue pofta si mânia, si cu-
vântarea de neinteleptie si mândrie s'o vindece
prin smerita cugetare si rugaciune. Dupa aceía
se cuvine a supune sufletului iubirea de dulceti,
iubirea de slavA si iubirea de arginti, aceste nA-
parci cumplite ale lumii intregi, si toate celelalte
patimi rele, 5i dupa acestea, cu darul lui Hristos,
se cade sA strAluceasca unul ca acesta in darurile
duhului, dupa cum zice Domnul : si sA lumineze
lumina voastrA inaintea oamenilor, ca sA vada lu-
crurile voastre cele bune. 5i celelalte. Dela un
astfel de povatuitor, zic, un ucenic poate sA invete,
fArA de inselare, din insAsi faptele lui, toate Po-
runcile lui Hristos si toate faptele cele bune. Pe
care ucenicul väzându-le si auzindu-le si prin cre-
dintä si dragoste urmându-I, poate, cu ajutorul lui
Dumnezeu si prin povAtuirea luatA, sA sporeascA
inainte si sA afle mântuire, Astfel de povAtuitor
s'ar fi cAzut sA ne aflAm nouA, frate. Ci vai vremii
42
noastre celei de acum Pe care primejdie, mai
nainte vazându-o, prin Duhul, purtgtorii de Dum-
nezeu Pärintii no§tri, din multä jale, ca fiflor lor,
toate ni le-au arâtat nouâ in sfintele lor Scripturi,
spre a noastrá intarire. CA zice dumnezeescul Si-
meon Noul-Teolog:
Cu adevärat rari sánt eel cad bine qtiu a pa§te
0 a tämädui sufletele cele cuvântätoare. Ca multi
fac postiri i priveghieri §i, prefäcându-se, io pot
lua chipul bunei cucernicii ; chiar i cu fapta
0 din pântece graind i cu cuvinte inviltând.
Dar cei ce-0 taie patimile prin smerita cugetare
prin plânsul cel de-a-pururea cu lacrämi; cei ce-0
ci§tiga agonisiri de mari fapte bune, prèa putini
se aflä I
spre §i mai marea intiirire a cuvântului säu,
sfântul Simeon aduce pe sfinii Pärinti cei mai de
demult. Si grae§te ava
Zic dumnezee§tii noqtri Párinti ca de vrea ci-
neva taie patfinile, prin plins 1 taie, $i de
vrea câ§tige fapte bune, prin plâns le caoi.o.
Arätat este, dar, cä monahul cel ce nu plânge
in toate zilele, nici patimile nu §i le poate trtia
nici poate nfirävi fapte bune ; tot a§a nid nu
poate fi cândva 'Arta§ Darurilor. Drept aceia §i
lumina Rusiei, purtatorul de Dumnezeu pärintele
nostru Nil al Sorschii, cel mai apropiat de zilele
noastre, privind cu multa luare aminte la toate
acestea din dumnezee§tile Scripturi i väzind
vremilor acestora i negrijirea oamenitor de

43
acum, sfAtue§te in cartea sa, in inainte-cuvântare,
pe râvnitori, zicând:
Se cuvine cu multA ostenealA a cAuta povAtui-
tor neimelat, Iarà de nu se va afla unul ca acesta,
sfintii PArinti ne-au poruncit sit' ne invAtAin din
sfintele Scripturi §i din invAtAturile de Dumnezeu
purtAtorilor PArinti ; ascultând pe insu0 Domnul,
ce zice : cercati Scripturile 0 intru dânsele veti
afla viatA vepicA 1
De ad, dar, frate, este de nevoe sA invAtiim,
cu multA intristare §i cu multe lacrAmi, zitia §i
noaptea, dumnezeeqtile 0 pArinteqtile Scripturi §i
sA ne sfAtuim §i sA ne povAtuim, spre Poruncile lui
Dumnezeu 0 spre lucrarea sfintilor PArintilor no--
tri, cu pArintii bAtrâni §i. rivnitori cei de un gand
cu noi. $i a§a, cu mila lui Hristos §i. cu a noastrA
nevointA, putem afla mântuire 1
IarA acel monah Visarion cugeta intru sine : ce
alta mai caut ? $i cAzand la picioarele lui il ruga
pe Fericitul, cu laceAmi, ca sA-1 primeascA pe dânsul
sub a sa ascultare. IarA el nici nu vrea sA auzl
cA s'ar putea face cuiva povAtuitor, el insmi do-
rind a fi sub povAtuire, Ci acela cAdea, cu tot dina-
dinsul, cu multe lacrämi, rugându-1 trei zile in
§ir ca sA-1 primeascA.
Deci, vAzând Fericitul lacrAmile §i. nepomenita
smerenie a fratelui, s'a umilit §i s'a plecat a-1 primi
pe dânsul ; insA nu intru ucenicie, ci intru tovA-
r4ie ; spre a vietui ei calea monahiceascA cea de
mijloc ; cu dol. Si cAruia dintr'imii ii va dArui
Dumnezeu mai multA intelegere in sfintele Scripturi,
44
descopere i celuilalt voia lui Dumnezeu
impreunA sA se nevolascA spre lucrarea Poruncilor
luí Dumnezeu i spre tot lucrul bun. $i until sA-0
taie inaintea celuilalt voia i socoteala sa i until
pe altul sA asculte i in cele btme sA se supunA
un suflet §i un cuget sA aibA i toate cele pentru
traiu deob§te sA le fie, $i ava, punând inceput dupA
rânduiala sfintilor Pfirinti, au inceput cu tin suflet
a vietui. $1 s'a mângâiat Fericitul cu duhul cA a
aflat, cu darul lui Hristos, pace sufletului. CA sfintii
PArinti au judecat a fi ascultare vietuirea cea cu
un frate de un gand, cánd until inaintea altuia 10
taie voia i socoteala.
Iar in loc de párinte §i povAtuitor aveau invA-
taturile sfintilor 0 de Dumnezeu purtAtorilor PA-
rinti, 51 petreceau nevoindu-se, intru adána pace,
arzând cu duhul i in toate zilele punând inceput
ca sA poatA spori inainte, in smerenia cea deg-
vAr0tA §i in dragostea lui Dumnezeu 0 a aproa-
pelui 0 a unuia spre altul, prin pAzirea sfintelor
lui Porunci.

ar nu s'au indulcit prea mult cu a-


ceastA viatfi lini§titä i fArA turburare,
dupA Dumnezeu dulce 0 de suflet
mângâletoare. Ci numai patru ani §i
putin ceva mai mult. PentrucA i alti
frati din Sfântul Munte §i din cei ce veneau din
lume auzind i vAzind o vietuire ca aceasta a lor,
cu pace 0 cu dragoste dui:A Dumnezeu, au râvnit
la ea, $i prin rugAmintile lor cele prea mari au
45
inceput a-1 sill pe dânsul ca sá-i primeascá intru
a sa ucenicie.
Iará Fericitul se lepada, multi ani, de una ca
aceasta 0 nu-i primea : pe until câte trei ani, pe
altul ate patru. Dará mai pe urmá, una pentru
neincetatele qi cu tot dinadinsul ale lor ruga-
minti, alta pentru fratele Visarion, impreunA-vie-
tuitorul säti, care era tare itibitor de frati, at
a fost de atâtea plângatoare rugAminti sa inceapä,
chiar nevrând, a primi pe ate unul, lAsându-se
pentru a lor sufleteascá qi trupeascä hraná in
nädejdea -purtárii de grija a atotputernicului
Dumnezeu. 5i in puting vreme s'au adunat opt
frati, din limba moldoveneascá. Dupa aceia au in-
ceput a veni in obqtea lui qi. frati din limba sla-
veneascá. 5i s'au adunat, cu totil, doisprezece frati.
5i au inceput a ceti 0 a cânta Pravila in bisericá
pe limba moldoveneascá qi slavéneasca,
51 a urmat apoi nevoia cea mare de preot 0
duhovnic. 5i unindu-se fratii cu totii, au Inceput
cu tot dinadinsul a-1 ruga pe Fericitul, cu ale lor
smerite rugAminti, ca srt primeascA el preotia qi
duhovnicia. Ci el nid nu vola sA auza de aceasta;
dcând cA pentru aceasta qi din Valahia a fugit.
Dará cu cât Fericitul se lepäda, cu lacrAmi, cu
atât ei mai vârtos cAdeau, cu lacrAmi, la picioarele
lui, rugandu-1 0 cerând ca sá nu le treacA cu ve-
derea rugile lor, punând inainte multe, marl 0
binecuvântate pricini ; zicându-i, adecl :
Noi, márturisindu-ne la alti duhovnici, ei, cu
ale lor sfátuiri, rilsvrAtesc sfátuirile qi poruncile,
46
cuviincioase vietii noastre, pe care le pritnim dela
Sfintia-Ta i malt ne vätilmAm cu sufletul ; cA
multi chiar din cei duhovniceqti sânt tineri,
sau cu anii, sau cu socoteala ; cA zice dumneze-
iasca Scripturä: amar ceatii al cAreia impärat e
Marl Aceste cuvinte luându-le sfinii PArinti, grAesc;
amar acelor frati al cgror povatuitor sau duhovnic
este tânAr ; larA mai vârtos de este el §i neiscusit in
duhovniceasca lucrare I CA este cunoscut cA nu
§tie nimic, nici despre patimile cele de multe fe-
trupeqti qi sufleteqti. CA de ar fi fost acesta, cu
tot dinadinsul, urmAtor al Poruncilor lui Hristos, nu
s'ar fi lipsit dupg mäsura sa nici de darurile
Domnului, precutn zice, intärind, sfântul Simeon
Noul-Teolog : nu este cu putintä ca cineva, 13A-
tând i cAutând, din tot sufletul, dupa cuvântul
Domnului, sä nu-L afle i sA nu se imbogAteasch
cu boatia darurilor Lui !
Acestea i multe allele le puneau ei inainte
Fericitului, plângánd i cAzAnd, IncA §i unii din cei
mai cinstiti pärinti duhovnici ai Sfântului Munte
il sfäluiau cu ale lor rugAminti, cu tot dinadinsul,
a nu se lepada, §tiindu-1 pe el vrednic de aceasta
§i in stare a aduce, cu ajutorul lui Dumnezeu, multe
suflete cAtre Doninul, prin povata hL DarA mai a-
les prin dragostea i smerenia luL Si nu-1 slAbeau
ace§ti párirrti duhovnici cu rugätoarele lor sfätuiri
ingroziri pentru pAcatul neascultärii. CA ziceau
care dânsul
Cum vel putea tu sA inveti pe frati ascultarea
täierea voli §i a socotelii lor, când tu insuti nu as-
47
culti i treci cu veclerea ruga, cea cu plângere, a atâtor
rugátori §i a noastrá ? Au nu §tii ce a näscut ne-
ascultarea ?
Atunci Fericitul, väzându-se strâmtorat din toate
pärtile §i nescäpat, s'a supus, chiar nevrând, §i a
zis, cu fie voia lui Dumnezeu
$i a fost hirotonisit preot §i duhovnic. Si a fost
bucurie mare tuturor fiilor lui celor duhovnice0i.
Atunci avea el 36 ani. ")
Dupa aceia, cánd a inmultit Domnul pe frati,
de nu inapeau nici in chilia sffintului Constantin,
a fäcut Fericitul sfat cu fratii §i a cenit o chilie
veche i goalà, a sfântului prooroc Me, a aceleia§i
monastiri a Pantocratorului, luánd pentru aceasta
§i blagoslovenie dela prea sfintitul patriarh Serafim,
carele petrecea in vremea aceia in acea monastire.
$i au inceput ali zidi schit, din temelie, in nu-
mele sfântului prooroc lije. 51 au zidit biserica,
trápeza, pitària, bucataria, arhondäria i aispre-
zece chilli ; cäci Fericitul avea de gaud ca mai mult
de cincisprezece frati dupá numarul chiliilor ce
s'au zidit, nicidecum sà nu primeasck $i s'au mu-
tat toti de ob§te In schit, bucurându-se, multamind
§i slävind pe Dumnezeu al a binevoit sä faca din
calea cea de mijloc" viatá de ob§te.
Atuncea i mai cu rânduialfi a a§ezat Fericitul
Pravila bisericii dupa rânduiala Sfântului Munte
§i a despärtit-o in doua limbi slaveneasa i mol-
doveneascá. Apoi netdajduia ctt, dupa atâtea oste-
nele, se va lini§ti. Dar in mai man ostenele a ca-
zut CA multi frati i din Sfântul Munte §i din cei
48
veniti de nou, vgzând o rânduialg ca aceasta inlg-
untrul bisericii lui, adicg in cântare i cetire, in
smerenie, liniqte 0 bung cucernicie, a preotilor
in Altar, mai ales, precum i ederea cu tg-
cere qi cu frica lui Dumnezeu a tuturor fratior, in bi-
sericg ; ecclesiarhii indeplinindu-0 slujirea cu vorbg
puting, cu bung cucernicie i lini0e. Iarg in ascul-
tgrile de obqte, cele din afarg ; lucrul mânilor fAcut
cu tAcere §i smerenie, intre frati find pace din
toatg kima, dragoste i tgierea voli lor ; cgtre fe-
ricitul Staret find ei cu bung cucernicie i ascul-
tare, cu credintg i dragoste. Iarg Fericitul având
cAtre fiji sli cei duhovnice§ti pgrinteasca milosti-
vire ; rânduirea slujbelor fAcându-o cu bung sdco-
tintg, impreung-pgtimitor find in toate neputintele
suflete0i qi in toate nevoile trupe0i i având spre
toti nefAtgritg dragoste.
Multi, deci, cu râvng fierbinte au rAvnit a fi
pArta0 unei vieti ca aceasta. 1 prin ruggciunile
kr cele cu lacrAmi, Il sileau ca i nevrand sg-i
primeascg. Toti, dar, oNte§te se osteneau in lucrul
cu mânile. $i Fericitul era cu dâmii ; cg ziva lu-
cra la linguri, iarg noaptea scria arti pgrinte0i, tgl-
mAcindu-le din elino-grece0e in limba slaveneascg.
A sträbätut, dar, bunul auz despre dânsul in
tot Sfântul Munte. $i toti if aveau pe Paisie in
cinste qi dragoste ; cg se minunau de darurile cele
multe ale lui Dumnezeu care erau in el 0 pros-
Igveau pe Dumnezeu. CA a fost duhovnic la multi
din pgrintii cei mai mari de acolo, precum i insu§i
prea sfintitului patriarh Serafim despre care s'a vorbit.

49 4
CA acesta venea adeseori in schit uneori cu
catârul, din pricina slAbiciunii, alteori pe jos de
cerceta pe Fericitul ; cA dela monastire /Ana la
schit era cale ca de jumatate de ceas, $i vorbeau
intre dânsii cu dulceatA, despre pricinile cele du-
hovnicesti si de sufiet mântuitoare; despre credintA
si socotealit duhovniceascA, despre nevoile si despre
darurile povAtuitorilor si de Dumnezeu purtAtorilor
PArintilor nostri, $i se mângálau cu sufletele, arzând
cu duhul spre urmarea credintii lor,

ra in Sfântul Munte un staret mai Wan


cu anii deck PArintele nostru, cu numele
Atanasie, moldovan, vietuind cu ucenicii
lui in schitul Kapsocaliv. Acesta, prin al
vicleanului sfat indemnat fiind spre zavis-
tie fiindcA zavistula slava Fericitului a inceput
a semana bArfèle in urechile multora, numindu-1 pe
dânsul nu numai fAtarnic si inselAtor, ci si eretic.
Chiar si sfânta rugAciune a mintii cu carea Fericitul
invAta pe fratii sAi era hulitA de acesta, larA
Fericitul, auzind toate acestea, rAbda indelung ca
si cum n'ar fi auzit. Dar acela, aprinzându-se cu ne-
suferitA zavistie, a scris scrisoare Fericitului si
i-a trimis-o. Inceputul era sub chipul povAtuirii
prietenesti ; iarA inlAuntru multime de spurcAri, hule,
ocAriri si multe socotefi de ale lui, nedrepte,
Primind Fericitul acea scrisoare si luând bine
seama la toate acestea, a tAlmAcit-o pe limba slam
veneascA si ducându se la duhovnicul sAu i-a arA-
tat-o si i-a cetit-o. Dupa aceia a mers cu duhov-
50
nicul sAu la alti duhovnici mai mari 0 soborni-
ce0i. $i luând toti bine seama la acea scrisoare,
s'au sarbit, $i au poruncit Fericitului sä-i scrie
acestuia rAspuns, mustrându-i rAtAcirea 0 nedreapta
socotealit, $i au hotArât cfi de nu se va pocAi §i
nu-0 va cere iertAciune, atunci sA fie mustrat de
soborul Sfântului Munte,
A fäcut, dar, Fericitul precum i-au poruncit lui
pArintii duhovnici, mustrând, prin patrusprezece
capete, prostimea lui ; arAtându-i rAtAcirea 0 sur-
pându-i hulele §i clevetirile, $i i-a trimis rAspun-
sul. Iará el cetindu-1, 0-a recunoscut gre§ala 0
defäimându-se pe sine, s'a pocAit 0 venind 0-a
cerut lertare, Iarl Fericitul l-a iertat cu bucurie
0 a vorbit cu el prietene§te 0 cu dragoste ; i-a
descoperit vola lui Dumnezeu pentru vietuirea sa
cu fratii. $1 l-a slobozit cu pace.9

etrecând Fericitul in schitul sAu, din zi in


zi se inmulteau fratii ; a se adunaserA

t acum mai mult de cincizeci, $i cu nid un


chip nu putea sA nu-i primeascA, din pri-
cina rugaciunilor lor celor cu lacrAmi. $1
ce nu le grgia si ce piedici nu le arAta ; strâmto-
rarea despre partea chiliilor, osteneala ascultArii,
nevoia de cele trebuitoare trupului 0 lipsa de toate 1
Dail pe at ii trimitea Fericitul, cu blândete, inapoi,
ei cu atât mai vârtos cAdeau la picioarele lui, plAngánd
0 tânguindu-se 0 rugându-1 mult ca sh-i primeascA.
Deci, fiind silit prin lacrAmile lor, induratul PA-
rinte, cel plin de dragoste cAtre aproapele, ii pri-
51 4*
mea, punânduli precum am zis ngdejdea in
purtarea de grijg a lui Dumnezeu cel atotputernic,
pentru hrana lor sufleteascg qi trupeascg. Petrecând,
deci, in schit 0 vgzând atât de marea strâmtorare
0 scArbg a fratilor se sMrâma 0 mult se mâhnea
cu sufletul, gAndindu-se la osteneala cea mare a
locului 0 la sfâr0t : cg nu era ngdejde ca un so-
bor ca aceasta, de un singur suflet, sg se bit&
reascg in Sfântul Munte. Si sfat fgcând, au inceput
a se pH de ie0re in Valahia.
Iarg când au fost imtiintati despre aceasta prea
sfintitului patriarh Serafim 0 celorlalti cinstiti pA-
rinti duhovnici ai Sfântului Munte mult le-a pgrut
rAu de plecarea Fericitului. Si venind la dânsul in
schit, mult 1-au sfgtuit 0 mult 1-au rugat ca sg nu
iasg din Sfântul Munte. Darg intelegând marea lor
nevoe 0 greaua strâmtorare a soborului 0 mâhnirea
Fericitului, au zis : fie vola Domnului 1 $i cg'zând
Fericitul la picioarele prea sfintitului patriarh §i sg-
rutându-le, cu multe lacrgmi, a cerut blagoslovenia
cea mai de pe urmg. Si prea sfintitul patriarh, plângând
cu multg pgrere de rgu, l-a blagoslovit, imbrAtisân-
du-1 §i sgrutându-i fruntea, cu lacrAmi. 51 s'a dus,
intristat, in monastire.
Iarg Fericitul, iertându-se cu toti pgrintii duhov-
nici, 0-a cerut dela toti blagoslovenie la drum.
Si dupg ce s'au gatit, au ngimit doug corbbii.
$1 inteuna a intrat dânsul cu toti cei din limba
slaveneascg, iarg in cealaltg, pgrintele Visarion cu
toti cei din limba moldoveneascg. Si erau atuncea,

52
de toti, aizec i patru de frati. A vietuit in Sfântul
Munte 17 ani.

/g) i au plutit cu ajutorul lui Dumnezeu


pâtiA la Tarigrad 0 dela Tarigrad, cu
bunA norocire, panA la Galati.
Si ie§ind la uscat au venit in Valahia,
..-- in schitul ce se nume§te Värzgre§ti12). Si
ne aflând loc in pAmântul acela a venit Fericitul
in Ia0 0 a fost primit, cu dragoste, de mitropolitul
Kir Gavriil 0 de blagocestivul Domn Grigorie Cali-
mali Voevod. $i i-au dat Fericitului monastirea
Pogoriril Sfântului Duh, ce se nume0e Dragomirna,
cu toate mo0ile ei13). Si blagocestivul Domn a mai
intArit, cu a sa scrisoare, ca monastirea adecA
soborul acesta sA fie slobod de toate &rile; iarA
prea sfintitul mitropolit a rugat pe episcopul RA-
clAutului ca sA-i incredinteze Fericitului monastirea,
cu toatA dragostea §i cu toatA cinstea cuvenitA.
Deci s'a sA1A0uit Fericitul acolo, cu tot so-
borul frAtimii, multAmind qi slAvind pe Dumnezeu
pentru nespusa-I milostivire ").
, Dupá puting vreme a venit acolo, din Valahia,
dela schitul Poenii-MArului, spre cercetarea Feri-
citului §i a fratilor, iubitul sAu prieten din anii de
qcoalA, ieroshimonahul Alexie, ucenic §i el al sta-
retului Vasilie15). $i a petrecut in monastirea Drago-
mima toatA lama, tinut find de dragostea Feri-
citului; cA adeseori se indulceau in cuvintele cele
duhovnice§ti. Si a don't PArintele nostru ca pArin-
tele Alexie sA-1 imbrace in shimA ca unii ce erau
53
ucenici ai ace1uia0 staret. Însä numele nu i l-a
schimbat; ci precum fusese numit de staretul Va-
silie, in mantie, aqa a rAmas numit i in shimA ;
Paisie. $i a fost nepovestitA bucurie in intreg so-
borul. IarA dupa luminatul praznic al invierii Dom-
nului, parintele Alexie vrând a se duce, l-a petrecut
pe dânsul Parintele nostru qi tot soborul cu mare
dragoste i bucurie, Acest Alexie a fost i el staret
in schitul Poenii-MArului, dupA pArintii stareti Va-
silie i Teodosie.
DupA aceasta, odihnindu-se PArintele nostru
putin de ostenealA, a inceput a innoi §i a intAri
rânduiala vietii sale cei de ol4te, dupa a§ezAmântul
purtAtorilor de Dumnezeu PArintilor no§tri; a san-
tului Vasilie-cel-Mare, dela care a primit-o Teo-
dosie-cel-Mare qi Teodor Studitul, incepAtorii vietii-
de-oWte. Nu cA n'ar fi fost rânduiala aceasta, carea
acum se punea ; cA ea incA in Sfântul Munte era
inceputá §i se pAzea ; darA dui:4 mutarea lor se in-
cepea i se intärea, ca §i cum ar fi dintru inceput.
Mai intai, a pus in bisericA rânduiall intocmai dupa
a Sfântului Munte i dui:4 tipicul pravoslavnicei
Biserici a RAsAritului, precum era qi mai nainte
cântarea la strana dreaptA slavene§te, iarA la cea
stânga moldovene§te.
Al doilea, a rânduit ca nimenea dintre frati sA
nu indrAsneascA, cu niciun chip, a numi vreun
lucru ; al meu", sau : al tAu". Ci a aqezat, cu
tArie, sA le fie lor de ob#e toate cele trimise
dela Dumnezeu. IarA toate cele de nevoe erau date
tuturor de staret. TrApeza, tuturor de ob§te, afarl
54
de cei bolnavi, de cei bAtrani cu desAvarsire si
de cei vAtAmati. InlAuntrul monastirii, ascultArile
la bucAtArie, pitArie, chelArie si celelalte, sA se
sAvarseascA de frati. Rucodèliile de tot felul, care
sant de nevoe vietii de obste, sA le lucreze fratii,
dui:4 a lor putere, cu frica lui Dumnezeu, insA nu
cu silA si cu turburare. Si Fericitul insusi adeseori
iesia cu fratii la ascultArile cele de obste si lucrau,
cu totii, cu toatA smerita cugetare, cu Were si cu
rugadune, el fiind tuturor chip de smerenie si dra-
goste. Si spunea fratilor sA nu sazA nid until fArA
de lucrare afarA de cel lovit de neputintA si
bAtranete desAvarsitAfiindcA nelucrarea naste tot
rAul. In chilli, la singuratate, sA se ceteascA din
purtAtorii de Dumnezeu PArinti ; si rugAciunea cea
cu mintea, in inimA, prin mestesug, sl se lucreze,
dupa sporirea fiestecAruia. Si metanii, cu lacrAmi,
adesea sA se facA. IarA mai mult decal toate, mAr-
turisirea tuturor si a celor tineri mai cu seam&
sA se facA in toatA seara la pArintii duhovnici. Ca
mArturisirea este temeiul adevAratei pocAinti si ier-
tarea pficatelor si nfidejdea mantuirii sufletului celui
ce cu adevArat se cleste,
$i de s'ar fi intamplat vreo turburare intre
frati, in aceiasi zi trebuia sA fie si adevArata impA-
care, dui:4 cuvintele Scripturii : sA nu apunä soa-
rele peste mania voastrA I Iara de s'ar fi impietrit
cineva si n'ar fi voit sA se impace, pe until ca a-
cela il despArtea, ca nici pragul bisericii sA-1 calce ;
sit cetirea rugAciunii TatAl nostru" opritA ii era,
call vreme nu se va fi smerit.
55
La ascultgrile cele din afarg de monastire, rânduia
trimitea frati din cei cari nu puteau fi prilej de
smintealg pentru mireni, §i niel despre vAtAmarea
sufletelor lor sg fie vreo teamg. Iarg de ar fi fost
sg se intAmple, pentru vreun lucru, cAlcarea Po-
runcii, atunci poruncea sg se lase mai bine acel
lucru, decât sg se treacg Porunca lui Dumnezeu cu
vederea i sg cadg sub osânda cea vemicg. Insg
pentru toate acestea trebue sg spunem cA se silea,
de-a-pururea, Fericitul, in sobor, inlguntru 0 in a-
farg, la toate slujbele i la toate ascultgrile, ca sg
fie intre frati pace qi dragoste dupg Dumnezeu,
cucernicie i frica lui Dumnezeu, smerenie i su-
punere cu tgierea, desgvar0tg, a voli 0 a socote-
fatg de Fericitul i intre dânii, unul fatg de
altul. A§a a pus gi celelalte rândueli, dupg aqezg-
mântul sfintilor de Dumnezeu purtgtorilor 0 de
oNte vietuitorilor Pgrinti ; §i a intgrit a fi ele
pgzite, nestrAmutat. Iarg pentru cglcarea acestor
rândueli, a pecetluit, ingrozind, cu canoane du-
hovnice0i, Si asupra tuturor punea i rânduia cu
pgrinteascA milostivire, el 0 eu pgrintii eel duhov-
nice0i i mai bAtrâni, fiecgruia ascultare, dupg pu-
terile sale. Pentru cei bolnavi §i cu totul neputin-
cio0 §i prea imbgtrâniti, poruncea lubitului frate
Onorie sg-i doftoreascg in bolnitg, i sg-i odih-
neascg, cu toatg odihna ; cäci, in parte, cunNtea
el iscusinta acestui me§tevug. Ca era acest bgrbat
foarte milostiv i mângâietor i in cuvintele du-
hovnice0i 0 in necazurile trupe0i. CA din sfânta
osârdnica lui ascultare i smerenie sporise in
56
dragostea infocatá atre Dumnezeu i cátre aproa-
pele i in intelegerea cea duhovniceascá. Drept
acela i fericitul Staret II avea pe acest frate prea
iubit lui, ca pe insu0 ochiul lui peste bolnavi, Cá
Ii era ingaduit acestuia sä ia din chilia Staretului
oricáti bani ar fi voit, pentru ingrijirea bolnavilor.
Trig la un an dupa a sa mutare, 1-a luat, cu voia
lui Dumnezeu, la sine, intru odihna cea cereascl.

ará Fericitul îi cheltuia zilele í nop-


tile cu fratii cei din limba moldove-
neascii, Macarie §i Barion, dascálíí, í u
cei ce §tiau bine limba elino-greceasca,
ostenindu-se cu tälmAcirea de cárti pa-
rintqti i bogoslove0i, pe limba moldoveneascii
slaveneascá. Din care arti, când se adunau toti
fratii din ascultárile cele din afará, §i sosea postul
Na§terii lui Hristos, incepea a face invätäturä so-
borniceascii, in toate zilele, afará de Dumineci §i
särbátori, dela säptAmâna intâia a Postului pana
in SâmbAta lui Lazär. Ca adunându-se, seara, toti
fratii in trApeza i lumânárile hind aprinse, venea
Fericitul i ezând la locul sau cel obipuit, des-
chidea cartea cea pustniceasca a sfântului Vasilie-
cel-Mare, sau a sfântului Ioan Scärariul, sau a sfân-
tului Doroteiu, sau a lui Teodor Studitul, sau a
sfântului Simeon Noul-Teolog, sau altä carte
de a purtátorilor de Dumnezeu Pärinti. Si inteo
seará se fäcea invätätura pe limba slaveneascli, iarä
intealta pe limba moldoveneascá. Si când se facea
invatatura inteo limbá, fratii din cealaltä limbä ce-
57
teau Pavecernita. IarA Fericitul, fAcand invAtAturA, in-
datA le 0 tilcuia i talcuindu-le, aducea mArturie
din sfanta ScripturA, din cea Veche §i. din cea
Noua §i din invAtaturile sfintilor PArinti, $i graia aqa :
Fratilor, se cuvine noug, cu inimA infrántA a
face pocAintA, dupa cum graesc dumnezee§tii PA-
rinti. CA zice loan al ScArii : cA de petrecem mice
mare nevointa a noastrA, toate 's prefäcute §i. de-
qarte dacA nu ne-am c4tigat durerea inimii I $i
Grigorie Sinaitul grae#e : cA durerea inimii §i sme-
renia §i osteneala ascultArii, dupa puterea fiecAruia,
§tie, cu inim& dreapta, sA facA lucrul cel adevArat I
$i tot el zice : cA toga lucrarea, trupeascA §i du-
hovniceascA, fArA osteneala cea din durerea inimii
niciodatA nu aduce roadA celui ce o face ; pentrucA
nevoint& este impArAtia cerurilor §i nevoitorii o
smulg pe dânsa, a§a grae§te Domnul I CA multi,
mAcar de 0 au lucrat chiar multi ani, dar WA de
durere, au fost lipsiti de bucuria 0 de impArtA§irea
Duhului Sant, fiinddi n'au fAcut ostenelele pocAintii
intru infocata osardie a inimii I $1 mai zice : cA cei
ce lucreazii in neingrijire 0 in lenevire, se ostenesc
dup& a lor pArere mult darA ma& niciodatA
nu culeg I Ar fi aceasta ca §i cum am calAtori fArA
de durere, numai din trandAvie, 0 in ingrijirile cele
nefolositoare implântandu-ne, ne-am intuneca I
$i Simeon Noul-Teolog graeqte : cA unii ca a-
ce§tia ne urmând Patimilor lui Hristos, prin pocA-
inta §i lacrAmi, prin smerenie, ascultare §i abdare,
darl mai ales prin shrAcie 0 rea pAtimire, prin
defAimAri 0 batjocoriri de sine §i, nefiind pArtaqi
58
mortii Lai cei de ocarA, niel nu se fac pArtasi duhov-
nicestii Lui Invieri, nici nu primesc darul Sfântului
Duh 1 Deci, darA, pentru care alte lucruri ne vom
proslAvi cu dânsul? Ca graeste dumnezeescul Pa-
vel : de vom pátimi cu dânsul, cu dânsul ne vom
si proslAvil
CA de ne rusinäm a fi urmAtori si impreunA-
pâtimitori Patimilor pe care le-a rAbdat pentru
noi cii vietueste in noi vointa de a nu pAtimi ;
care este cugetare pâmânteascA, a trupului ail-
tat este cA nid nu vom fi part* slavei Lui 1 CA
fArA pocAintet si fArA lacrAmi, precum am zis, nu e
cu putintA sti izbândim 1 CA nici din dumnezeestile
Scripturi nu va putea dovedi, cineva, ceva ; cA fArA
de lacrAmi si Mel de umilinta cea de-a-pururea s'a
curAtit, oare, cândva, vreunul dintre oameni? Sau
a Want pe Dumnezeu? Sau I-a cunoscut sAlAsluinta
inlAuntrul sAu? L-a prima pe Dumnezeu, cândva,
in inima sa, impreunit-sAlAsluitor, fArA sA intânipine
mai intai pocAinta si umilinta ? CA pe toate acestea
le lucreazA dumnezeescul foc al umilintii, dui:A ml-
sura lacrAmilor, a intristäril 0 a pocAintii 1 $i zice,
iarAsi:
Vedeti sA nu vi se ascundA aceasta si sl vi se
parA cA aveti pe Hristos in voi, nimic având 1 CA
vA veti duce din viata aceasta cu mânile desarte,
si atunci yeti plânge si vl veti tângui l

59
cestea toate le grgia, cu lacrämi, Feri-
caul Parintele nostru Paisie, dela purta-
torii de Dumnezeu Párinli, silindu-i pe frail
a se nevoi, cu osardie fierbinte, spre lucra-
rea Poruncilor lui Hristos; darg mai ales
spre dragostea de Dumnezeu 0 de aproapele, spre
smerenie ï rgbdare. 51-i invlita sa se pgzeascg
foarte de relele adaosgturi, suflete0i qi trupe§ti,
ale dracilor ; ca sg nu cadg in patimi când vor
zgbovi in suflet, cu dulceata, macar §i un ceas.
Päzindu-i de departe cu astfel de cuvinte, Ii
ruga Fericitul, pe toti, pe cei mici i pe eel mari,
cu lacrämi sfätuindu-i ca sg se lie de viala cea
papicg, §i cu dragoste, dui:4 Poruncile
lui Hristos. Ca a§a fel de dar avea Fericitul, cg
prin ale sale cuvinte putea sa dqtepte spre favng
chiar §i pe cel mai trandav dintre oameni. $i de nu
putea impgca cu cuvantul pe cel desngdgjcluit cu
sufletul, Il incredinta prin lacrämi i prin ngdejde,
zicandu-i cg Domnul se bucurg de a lui pocäinig.
Si-1 incredinta ca sg aiba nadejde tare in milos-
tivirea lui Hristos. Pe altul il mangaia, in nevoi,
prin darea cea cu prisos. Darg numai pe cel impie-
tnt si oranduitor de capul lui í rasvratit, Il certa
cu certarea maniei lui Dumnezeu, precum am zis.
$i atunci, falg de unul ca acesta, se argta jude-
cgtor aspru §i manios, pang and. se smerea i se
pocgia; atunci Il mângala, dojenindu-1 §i invgiandu-I,
cu dragoste §i cu lacrami, pentru a lui indreptare.
51 dela clansul nimenea nu pleca nevindecat larg
despre mania sa, intrebandu-1 candva unul din
60
duhovnici, a zis asa fiinda vá ocArAsc cu mânie,
sA vA dea Domnul i vouA acest fel de mânie I
CA eu sfint nevoit a sta impotriva firii fiecAruia
impotriva unora, adecA, a mA arAta mániindu-mA,
pe care mânie, cu darul lui Hristos, n'o am nicio-
data ; inaintea altora trebue sA plâng, ca i prin
una i prin alta sA vA aduc vouA folos, precum
zice Apostolul: prin cele de-a dreapta si prin cele
de-a stânga ; insA nu patimii mâniel slujind DupA
cum si in invAtAturile sale cele despre näravuri,
dându-ne nouA indrAsnirea, cea din dragoste, cAtre
dânsul, adeseori graia asa
Eu, fratilor, nu voesc sA vA temeti de mine,
ca de un stApânitor infricosat ; ci sA ma íubií ca
pe un pArinte, precum i eu vA iubesc pe voi, ca
pe niste fil duhovnicesti ai mei
A ntelegerea si socoteala acestui Fericit era
inaltA. PentrucA de se intâmpla in sobo-
rul lui turburare si scârbA vreunui frate
cum se intâmplA oricAruia dintre oa-
1 meni : graire impotrivA, nesupunere, och-
tire, dosAdire si altele ca acestea si când infra
vreunul din frati in chilia Fericitului, scârbit, atunci
Fericitul, degrab dându-i blagoslovenie, ii apuca
inainte cu vorba, necurmat, nelAsându-i fratelui
rAgaz sA graiasca; si prin cuvintele sale cele dulci
si mângâietoare, ii ducea aceluia mintea departe
de scirbA. $i in vorbirea sa, tinea seama de felul
fiecArui frate, de firea, de intelegerea, de ascul-
tarea la Celui mai intelept ii aducea un cuvintel
61
inalt din dumnezeiasca Scriptura, pótrivit pricinii
lui ; dupa aceia ii da 0 talcuirea acelui loc, dupa
purtatorii de Dumnezeu Parinti ; pe langa aceasta
mai adaoga 0 dela el cuvânt inalt. $i inteatita il
facea de se minuna 0 se man Oa acesta cu sufle-
tul, incat, din bucuria aceia duhovniceasca, soco-
tea drept uriciune toate cele ale lumü ; slava,
bucuria 0 scarba ei.
Iara celui mai prost II aducea, fie din a sa is-
cusinta, fie din sfänta ascultare, vreun cuvant mi-
nunat 0 cu aceasta ii rapea din scirba mintea 0-1
mangaia 0 pe acesta inteatata, incât din a cuvin-
telor lui duhovniceasca bucurie, ajungea sä oat-
rasa toate: 0 scarba lui 0 pe sine insu0. De ad,
privind fratele inlauntrul Om 0 cel intelept 0 cel
altfel 0 vazand sufletul sau plin, cu totul, de pa-
cea §i de bucuria cea duhovniceasca, §i turburarea
0 scarba pe carea o avea pan'aci, vitzandu-o *-
rind ca pe un f um, 10 lua blagoslovenie, ne mai
pomenind de nimica ; 0 bucurandu-se, se ducea,
multamind lui Dumnezeu.
0, dumnezeiasca socotinta i dragoste l Chiama
pe frate, nu sa-1 ocarasca, nu sa-1 defaime, nu sa-1
certe ; ci sA mângâie sufletele tuturor I
Dara dulcea lui graire, cum voiu putea-o povesti?
Ca in toate zilele noi toti eram gata a sta inain-
tea lui ; ca sA ne indulcim de vederea fetei lui cei
luminoase 0 de dulceata cuvinelor lui. Drept aceia
0 fratii toti, mari qi mici, vietuiau in pace adânca
in dragoste §i in bucurie duhovniceasca. $i tot-
deauna, pana in ceasul a noualea, u0le la dânsul
62
nu se inchideau. Pentruca veneau unii pentru ne-
voi trupe0i, altii pentru pricini suf1ete0i, $i cu
unul plângea; i mângâindu-1 pe acela, se bucura
cu altul, ca 0 cum niciodatä n'ar fi avut vreo
sarba.
Fericitul cu a sufletului aqezare era farä rau-
tate, ca un prunc; cu adevarat nepätima i sfânt
barbat. Ca nu 1-am vazut schimbándu-se, cándva,
din pricina vreunui lucru materialnic, chiar de
ear fi intâmplat sa piará un lucru mare. Ci numai
atunci se scârbea, and vedea pe cineva alcând
intru ceva Porunca lui Dumnezeu; i mai ales de
bunä voe. Ca sufletul sau punea chiar pentru
cea mai mica Poruna a Stäpânului. i zicea sti
piará toate ale noastre ; sh piará i trupul nostru ;
dar sa pazim Poruncile lui Dumnezeu i cu din-
sele, sufleteIe noastre

e multe ori ne graia Fericitul 0 a-


cestea
Când vad pe fiii mei cei duhovni-
cesti nevoindu-se i silindu-se a pazi
Poruncile lui Dumnezeu, taindu-0 voia
lor i necrezfind socotelii lor i umblând cu frica
lui Dutnnezeu i sfânta ascultare cu smerenie pe-
trecându-o, am in sufletul meu atât de negraita
bucurie duhovniceasca, incât nici in imparätia ce-
rului nu doresc sä am bucurie mai mare deal
aceastal Tara când vac' pe unii negrijind de Po-
runcile lui Dumnezeu, tinánd voia lor qi crezând
socotelii lor i umblând fárá frica lui Dumnezeu

63
trecând cu vederea sfânta ascultare i prin lene fiind
cuprin0 de rânduiala de sine §i de iubirea de sine
§i rAmtind, atunci atâta intristare cuprinde sufletul
meu, cA mai mare intristare decât aceasta nu poate
fi; panA când nu-i voiu vedea pocAindu-se, cu ade-
vArat I
$i din invAtAtura PArintelui lor 0 din cetirea
Scripturilor purtAtorilor de Dumnezeu PArinti, au
inceput fratii a se incAlzi, a se nevoi §i. inainte a
spori, chiar dacA nu toti in aceia0 mAsurA, cA
aceasta nici nu-i cu putint A. Ci unii dintr'ân0i cei
mai multi la numAr sporiserA in dragoste mare
fath de Dumnezeu §i de aproapele, §i prin ascul-
tare §i smerenie 4i omoriserA, desAvâr0t, vola §i
socoteala lor; cA se socot eau a fi ei praf §i Wanä
i sub picioarele tuturor fratilor §i mai ticAlo0 cleat
toatA faptura. CA inaintea lui Dumnezeu neincetat
se ocArau pe sine, in taina inimil lor, rAbdând cu
mare bucurie 0 cu toatA multAmita lui Dumnezeu,
defAimAri, necinstiri, ocáriri, dosAdiri 0 tot felul de
ispite, socotindu-le pe acestea toate dar al lui
Dumnezeu, i neincetat dorindu-le.
IarA altii, iarA§i nu putini la numAr azând
0 sculându-se, (gre§ind adecA §i cAindu-se) rAbdau
0 ace§tia de0 cu ostenealA ocArki, defAimäri
0, ispite §i din tot sufletul se nevoiau ca sA ajungA
pe cei dintâi. $i pentru aceasta cu osârdie 0 cu la-
crAmi, rugau neincetat pe Dumnezeu.
IarA altil nu multi la numAr slabi §i nepu-
tincio0 cu duhul, ca ni§te prunci, neputánd a primi
incA hrana cea vârtoasA adecA a rAbda oar', 0,
64
defAimAri aveau mncä trebuintA de laptele milos-
tivirii 0 al lubirii de oameni 0 de hrana pogora-
inântului neputintei lor, pAnA aveau sA vinA la
creterea rAbdArii celei duhovnice0i. CA puteau
plineascA lipsurile numai cu singurA vointa lor
cu ocArirea de sine, din tot sufletul. CA de multe
ori se nevoiau, peste puterile lor, Ora la sAnge, in
rAbdarea ocArilor §i a defAimArilor 0 a lásArii voli ;
adecA vArsau pentru aceasta, inaintea lui Dumne-
zeu, mare ostenealA i sudoare de sânge. Si nein-
cetat rugau pe Dumnezeu cu lacrAmi, ca sA le ajute.
Unii ca ace$tia, de0 neputincio0, se vor socoti Ina-
intea lui Dutnnezeu ca ni§te nevoitori ai impArA-
tiei cerului. $i cu totii, de obste, se nevoiau de0
nu in aceia0 mAsurA ca sA pkeasch Poruncile lui
Hristos Dumnezeu 0 ale purtAtorilor de Dumnezeu
PArinti. PentrucA lucrarea cea tainicA a Poruncilor
graeOe Sfântul Isaac tAmAdue§te puterea su-
fletului 1
Dar aceasta nu oricum ; cä scris este zice
cA fArA vArsare de sânge nu este iertare 1

e bucura, dar, §i fericitul Staret vAzând


pe fiii säi cei duhovnice0i cu osârdie
nevoindu-se qi inainte sporind. Si cu la-
4 crAmi multAmea qi slAvea pe Dumnezeu
ruga sA-i intAreascA pe dânii, cu
darul SAu, 0 la mai mari nevointe. CA neincetat
invAtându-ne ne deqtepta pe noi spre mai mare o-
sârdie, zicand
Fillor nu vg läsati, negutAtorie fAcând 1 Acum
65 5
este vreme bine-primitA, acutn ziva mântuirii
zice Apostolul 1
$i puteai sA vezi atuncea in monastirea Drago-
mirnei, ca o minune nouA, monahiceasca viata. CA
oameni vii fiind, pentru dragostea lui Dumnezeu
erau morti lumii aceOia, de vrerea kr, cu toate
sinitirile kr. Ca niqte orbi i muti §i surzi, adecl,
erau.
$i cum volu putea vorbi cu subtirAtate, cleat
numai din parte, despre tainica kr lucrare, carea
este sarâmarea inimii, smerenia adâncA, frica lui
Dumnezeu i cucernicia, luarea aminte i tAce-
rea gándurilor i rugaciunea in inimA, pururea sAl-
tând, cu nepovestita, invApAiata dragoste ciitre Hris-
tos Dumnezeu i cAtre aproapele. CA multora din-
neincetat le curgeau lacrAmile, nu numai la
singurAtate, in chilie, ci §i in bisericA §i in adunti-
rile ascultArilor §i in duhovniceasa graire, vAdind
roada Duhului: credinta, blândetea i dragostea ini-
mii kr cAtre Dumnezeu.
Cu cuviintA, dar, sfântul Isaac grAe§te : aduna-
rea smeritilor lubitA este lui Dumnezeu precum
adunarea Serafimilor 1

In mijlocul petrecerii noastre cei papice in


monastirea Dragomirnei a urmat intristare fetid-
tului Staret §i la tot soborul cel de un suflet
intAiu al lui tovarAq, fericitul Visarion, din vointa
dumnezeiasa s'a mutat cAtre Domnul. DupA dân-
sul a pans cu amar fericitul Staret i intreg sobo-
rul. $1 a lAsat Staretul ca in tot anul sA se facA
66
pentru dansul pomenire soborniceasca, Panahldä
§i masa indestulata la tot soborul. (Randuialä care
s'a tinut 0 in monastirea Neamtului, pang la sä-
var§irea fericitului Staret).
Ap era adunarea aceia in monastirea Drago-
mirnei : cucernica §i Ong de sfintenie. A careia
randuiala veche monahiceasca, de un suflet si a-
devarata, a innoit-o, grin multe osteneli qi lacrami,
Fericitul Parintele nostru. $i ne nevoiam, pe cat
era cu putinta neputintii noastre, a urma 0 a pazi
randuelile §i wzämântul sfintilor Parinti (celor de
demult, incepatori vietii de obste) in aceste vremi,
ticilloase 0 vrednice tanguirii.

etrecand noi a§a, in monastirea Dragomir-


nei, intru adanca pace, indulcindu-ne de

t sufleteasca mantuire, iata ca s'a sculat in-


fricopta furtunä qi frica mortii : doua im-
parAtiia Rusiei §i a Turkieis'au ridicat
una asupra alteia, maniindu-se. $i find aceasta, a
sosit, prin dumnezeiasca ingaduinta, §i alta paguba
§i. alta frica a mortii : ciuma 0 foametea impreunfi.
$i aceste amaraciuni au trecut, degrab, prin
milostivirea lui Hristos. A0jderea a contenit §i raz-
boiul cel de qase ani. $i s'a &cut pace ¡litre Rusia
§i. intre Poarta Otomaniceascit $i acum, dupli ce
armele Rusiei au ie0t din Moldavia in patria lor,
indata imparateasa Ramului a inceput a cere dela
impäratul Turkiei partea cea fagaduita ei din pa-
mantul Moldaviei. Pe carea i-a §i dat-o, $i cand
au inceput a pune boierii Neamtului §i ai Molda-
67 5.
viei hotar, au luat Nemiii sub a lor stApinire 0
monastirea Dragomirnel16),
Atunci Fericitul a vArsat multe lacrAmi ; cA plân-
gea cu amar pentru risipirea fratilor celor de un
suflet ; §i plângea cä a rAmas monastirea sub stA-
pânirea papista§ilor, cu cari Biserica RAsAritului nu
putea, niciodatA, sA albA pace duhovniceascA. A§ij-
derea 0 fratii, se scârbeau foarte §i cu amar plân-
geau. $1 incetând Fericitul putin de plâns 0 intris-
tare, a mângâiat 0 pe frail cu nAdejdea cAtre Dum-
nezeu.
$i iatA cA dela igumenul Secului 1 i-a venit scri-
soare prin carea, acesta, II chiema cu drag la sine,
pe el 0 intreg soboruL S'a bucurat, dar, Fericitul
0 a proslAvit pe Dumnezeu 0 punânduli in Cel
Prea Inalt toatA nAdejdea, a scris scrisoare cAtre
blagocestivul Domn Grigorie Ghica 0 cAtre Mitro-
politul, jeluindu-se cl nu poate sA petreacA sub
stApinirea papista01or. $1 cerea milA, ca sA i se
dea monastirea TAierii anstitului Cap al Sfântului
InaintemergAtorului, carea se nume0e SecuL $i a
alAturat 0 scrisoarea dela igumenul Secului.
IarA lor mult pfirându-le rAu de Fericitul 0 de
soborul fratilor, i-au dat mo§tenirea cerutA ; 0 cu
scrisoare au intärit.
Deci, primind Fericitul scrisoarea, a inceput a
se ingriji pentru mutare. $i a poruncit fratilor sA
se gateasca 0 sA lese, in cete, pinä la morile mo-
nastirii, ce erau lânga cale, peste hotar. $1 erau
atuncea de toil, fratii in sobor, trei sute §i cinci-
zed, cu poslumicii cei Ina netumi.
68
A läsat, dar, i acolo nu putiná parte din frati
doi duhovnici, pânä and vor da din mânä mo-
nastirea, precum se cuvenea. Ina el a mers in bi-
seria, plângánd i rugându-se lui Dumnezeu cu
amará acum se despártea, pentru tot-
deauna, de läcas. $1 dând pace si blagoslovenie
tuturor fratilor celor rämasi, cari plângeau, i man-
gâindu-i cu nädejdea venirii si a lor, degrab, la
dânsul, a iesit din biseria si din monastire i s'a
pornit la drum. $1 a venit acolo unde se adunau
fratii.
Adunându-se, dar, fratii, s'au ridicat si au ve-
nit in monastirea Secului, multämind lui Dumne-
zeu, cu lacrámi, i s'au säläsluit acolo, la anul 1775.

onastirea Secului este in loc strâmt, in-


conjurat, de amândouä pärtile, cu munti
inalti, plini de páduri loc adApostit
prea iubit monahilor celor
râvnitori dupä Dumnezeu18). Iara fericitul
Staret i fratil s'au bucurat pentru loc ; si din in-
tristarea cea pentru Dragomirna s'au schimbat
au multämit lui Dumnezeu, cu lacrámi. 51 a inceput
Fericitul a aseza i in Secul toate tocmelile vietii
cei de obste, dupa rânduialä, precum erau i in
monastirea Dragomirnei. 51 in toate iernile, adu-
nându-i pe toti in trApezii, ii inväta din dumne-
zeestile i párintestile Scripturi, pentru shvirsirea
Poruncilor lui Dumnezeu. Se bucura, deci, Ferici-
tul cá Dumnezéu i-a dáruit, dupa dorinta lui, loc
adapostit i linitít. 51 de-acum nu mai avea gând
69
de a mai cauta alt laca mai desfatat i mai de
odihnä. Ci mai vartos se bucura de linioea
stramtorarea, pe carea din tineretele sale pentru
Hristos a iubit-o.
Insä find sffit de marea stramtorare a chiliilor,
pentru ne voile fratilor, a scris care Maria-Sa
Constantin Moruz Voevod ca au mare nevoe de
chilii11. Iara blagocestivul Domn primind scrisoarea
cea de cerere, a intrebat Sfatul sAu despre monas-
tirea Secului. Si inOiintandu-se, cu incredintare,
despre stramtorarea lui i despre largimea monas-
tirii Neamtului, carea este la douii ceasuri departare
de Secul, s'a bucurat Domnul §i a scris Staretului,
poruncindu-i sa se mute la monastirea Neamtului,
nimica socotind, nid la cineva cautand. Dal% pri-
mind Fericitul scrisoarea i vázand inteansa ne-
nadájduita porunca, s'a turburat sufletul lui, pacea i
s'a ascuns, scarba cea fará de másura i-a cuprins
sufletul §i a plans cu lacrami amara, fat de man-
gaiere, pani la slabire. Si nu se pricepea ce sa
faca.
S'au turburat, deci, i fratii i mai ales pärin-
ii cei duhovniceOL adevarati ravnitori dui:4 Dum-
nezeu, lubind viata duhovniceasca liniOita i sme-
rita i dorind, cu durere, sporirea inainte a sufle-
telor fratilor pentru care mult se ostenisera.
$i i s'au inmultit Fericitului mari intristäri §i
scarbe, incat plangea cu amar i se tanguia cu du-
rere, cand vedea ca avea sa se schimbe viata cea
de oNte a fratilor ; i cä avea sa inceteze inväta-
tura lui cea catre frati, pe carea o facea in trapezá
70
de fatä fuind WO : una, fiinda nu mai era cu pu-
tintä a fi cu totii, deoarece acum trebuiau sä se
impartä ; alta, fiindcA aveau sä vita de-acum oas-
peti mireni, fete mari, 0 nu va fi cu putintä a-i
opri sA nu vita sä asculte. Si avea sA se curme
invAtAtura lui, dupa carea cei ce grqeau se cuve-
nea sA fie mustrati in mijlocul soborului fArA vA-
direa fetelor infric4ändu-i pe ace0ia cu mania
lui Dumnezeu, ca cei ce greqesc sA se mineze
0 infrico§ändu-se id se indrepteze 0 sA se pocA-
iascA ; iarA cei nevinovati mai multà ferire 0 pazA
sA aibA.
Si amar se scArbea pentru acestea toate 0 pan-
gea, neincetat, ziva 0 noaptea.
Si pe când se gatea sá scrie catre MAria-Sa
pentru lepädarea cea cu rugaminte, iatA a au ve-
nit dela monastirea Neamtului, care Fericitul, na-
cialnicii eL
Si cAzand la picioarele lui il rugau, cu multe
lacrAmi, ca sA nu le faca lor strâmbätate, zicfin-
du-i ca se vor plange de el, pânä la moarte. Si
Fericitul abia a putut räbda, de jale, cuvintele lor,
care räneau sufletul sAu iubitor de Dumnezeu 0
iubitor de frate, dorind tuturora lini§tea 0 pa-
cea, folosul 0 mântuirea. Si le-a räspuns, plângänd
cu amar inaintea lor, arätându-le scrisoarea MA-
riel-Sale §i graind, cu lacrAmi :
Vedeti, pärintilor sfintil lata pricina turburarii
fi a scirbei noastre 0 a voastre 1 Ci sA vA incre-
dinteze pe voi Hristos Domnul cl mie, niciodatä,
nici prin cuget nu mi-a trecut sa vA fac o astfel
71
de fara-de-lege 0 de silA, intristând sufletele voastre
qi cAzAnd sub vepicA osândA, pentru cAlcarea Po-
runcii 1Cum, dar, a fi indrasnit eu a vä face o
faptA rea ca aceasta ? Cu ce fatä aq fi cutezat eu
a privi ale voastre sfinte fete, având 0iinta mea
judecAtoare i vAditoare pentru strâmbAtatea aproa-
pelui? Si cum fi putut apropia eu de Jert-
felnicul lui Dumnezeu ? Cum fi putut impart/4i
cu infricoptele i dumnezee§tile Taine, când strigA
asupra mea, care Domnul, cei ce prang de a mea
silA ? SA nu fie 1 SA nu fie 1 Ci am sd. scriu MAriei-
Sale 0 am sit-1 rog, zicind cá noi aicea, cu darul
lui Dumnezeu, avem adâncti pace 1
Cu acestea i cu alte multe cuvinte gasindu-si
pace, nacialnicii Neamtului s'au du%
IarA Fericitul PArintele nostru a scris Märiei-Sale
rugaminte foarte tânguitoare. i ce cuvinte umilin-
cioase i lesne plecatoare n'a uneltit I Ce bine-cu-
vântate pricini nu i-a pus inainte 1 i ce cereri
rugaminti tânguitoare nu i-a adus, in acea scrisoare,
dela toatA frAtimea soborului, pentru scAparea de
monastirea Neamtului i pentru multAmirea linititei
neturburatei monastiri a Secului I Apoi cu sme-
renie §i cu lacrAmi i-a fAcut arAtare despre stricarea
papicei lor 1inítiri i despre multe asemenea pri-
cliii ce aveau sd vie. $1, a§a scriind, a trimis cu
dânsa pe intâiul duhovnic din limba moldoveneascA,
pe cucernicul Irinarh, care §tia i limba greceasca,
pe incd unti121, $i astepta rfispuns in nädejdea
cererii lui.
mergAnd cei trimi0 cu scrisoarea la MAria-Sa
72
0 cetitA find scrisoarea, au inceput §i prin cuvinte,
cu de-amAruntul, a-i arAta despre toate, $i cAzând,
cu lacrAmi, la picioarele lui il rugau ca sA lase pe
Staret 0 pe frati in Secul, ca sA petreacA Mil de
turburare. InsA nicicum nu s'a putut a fi lertat. Ci
MAria-Sa a poruncit sA scrie scrisoare care Staret;
in carea, pe lânga alte cuvinte, el insmi sA scrie cu
mina sa, si acestea :
FA ascultare, mergi in Neamtul, nimica socotind 1
S'a dat 0 aceastA monastire soborului vostru, nu
numai pentru intemeierea lui ; ci §i ca rânduiala
aceasta a ta sA fie 0 la celelalte monastiri, spre
râvna unei vieti de ol*e ca aceasta 1
$i intArindu-o cu a sa iscAliturA 0 pecete 0 dân-
du-o duhovnicilor, i-a slobozit cu pace,

ntorcându-se, dar, cei trimi0, cu scrisoare


dela MAria-Sa 0 cetind Fericitul scrisoa-
rea si vAzând cA-i. scrie, cu poruncii : a
ascultare, mergi in Neamtul ! a plans cu
1 amar. 51 nu stia ce sA facA. $i intristarea
cea fArA de mAsurA atât de mult a crescut §i i-a
cuprins sufletul, incit nu putea nici a mânca, nici
a bea, nici a dormi.
Atunci adunându-se cei mai 135trâni dintre du-
hovnici 0 monahi au venit la dinsul bolnav
find el 0 au inceput a-1 ruga, cu lacrAmi, ca
sA lase scârba cea bill de mAsurA 0 sA se intA-
reasa putin cu mâncare. $i graiau cAtre dânsul :
ce folios va fi nouA de yeti muri sfintia-voastrA

73
färä de vreme §i noi vom ramane saraci ? $i atunci
ce vom mai face ?
Iara el, ca un barbat bine priceput, vazand pe
fill sal duhovnice§ti chinuindu-se inteatat, plangand
§i turburandu-se §i socotind cá moartea lui le va fi lor
spre mai multa paguba decal impärtirea kr, a tacut
putin §i ridicandu-0 catre Domnul ochii sufletului
sau, a suspinat greu §i a plans cu amar, graind :
stramt ne este noua, fratilor, din amandouä pärtile 1
Apoi s'a ridicat de pe pat §i s'a sculat 0 fäcanduli
semnul crucii, s'a inchinat icoanei Prea Curatei
Näscatoarei de Dumnezeu §i. a zis : fie voia lui
Dumnezeu I SA mergem §i nevrand I
S'a intarit, dar, putin cu mancare ; sa doarma
insa nu putea. Si chiemand trei duhovnici 0 cativa
frati i-a trimis in Monastirea Neamtului, dandu-le
§i scrisoarea Mai-lei-Sale, ca sit' fie cetitä acolo ; §i
sii gateasca kc pentru dansul §i pentru preotii §i
cantaretii de cari era mai intai nevoe.
Deci, Wand fratii precum li se poruncise, s'au
intors.
Ina Fericitul a impartit pe frati : cari sa mearga
cu dansul in Neamtul §i. cari sa ran:anti in Secul.
$i a oranduit acolo, spre ocarmuire, pe unul din
duhovnici cu numele Ilarion. Apoi, intand in bise-
rica, s'a rugat Domnului §i cu lacrämi sfirutand
sfintele icoane §i. dand, tuturor celor ce rämaneau
§i. plangeau, blagoslovenie, i-a mangaiat graind :
Oricarele, fail de sfiall, sa vina la mine, la toga
scarba §i nevoia sufleteasca §i trupeasca I $i plan-
gand cu amar, a ie§it din biserica §i. a mers in cale.
74
Si pentru batrânetea si neputinta sa cea mai
de pe urma, numai un cal folosea, la slujba sa cea
de nevoe. Ca se in gretosa, pânä la moarte, de toata
iubirea de slava. Iara noi, ca niste albine inconju-
rand carucioara lui cea de un cal, mergeam incet,
pe jos, indulcindu-ne de cuvintele lui cele duhov-
nicesti. Unii II petreceau, numal, fat% altii mergeam
cu dânsul. $i am venit in monastirea Neamtului, in
ziva ajunului praznuirii Adormirii Prea Sfintei Näs-
cátoarei de Dumnezeu, la leat 1779 21).

Jntrând, dar, Fericitul in biserica si cân-


tând : Cade-se sd le fericim" §i cele-
lalte, s'a inchinat icoanelor. $i venind pang
4i la icoana facatoare de minuni a Prea Sfin-
tei Näscatoarei de Dumnezeu, mult a plans,
afierosindu-se, pe sine si fratimea, aparärii si pa-
zirii acoperamântului si ocirmuirii ei. $1 punându-si
spre dânsa toata nadejdea dupa Dumnezeu si sa-
rutându-o, cu lacrami, a iesit din biserica si venind
la chille s'a odihnit putin. Insa nu putea sa adoarma
din pricina intristärii ; ca cinci zile si cinci nopti
petrecuse fail somn. $i sosind Priveghierea, a venit
in biserica, desi cu mare osteneala din pricina du-
rerilor si a släbiciunii. $i sezând, asculta dumneze-
iasca cintare si se raga Prea Curatei Maicii lui Dum-
nezeu ca sa poata dormi si el putin. lad savir-
sindu-se Vecernia si incepând Utrenia, a inceput
a-i veni si lui somn. $i iesind din biserica a in-
trat in chille si culcându-se indatä a adormit, $i
a dormit ca la trei ceasuri. $i desteptându-se el din
75
somn a simtit usurare capului, putinA sAnAtate
trupului §i tanguirea toatA dusà. Deci, a adus, cu
lacrAmi, multAmitA lui Hristos Dumnezeu §i Prea
Curatei Sale Maid. i a inteles Fericitul a aceastA
daruire a sfintei monastiri soborului sfintiei-sale,
este o deosebitA purtare de grijA a lui Dumnezeu,
spre mai buna intemeiere a acestui sobor,
larA a doua zi, dupA sAvar§irea dumnezee§tii Li-
turghii, a fAcut impreunA cu soborul multAmità, cu
Slavoslovie, dare Dumnezeu pentru o milA ca a-
ceasta fAcutA cu dan§ii. (Aceastfi multAmire, cu so-
bor, se sAvar§e§te si astAzi, in toti anii, la praznicul
Adormirii Prea Sfintei StApanei noastre NäscAtoarei
de Dumnezeu, dupA dumnezeiasca Liturghie),
a dupA iesirea din bisericA a chiemat pe na-
cialnicii Neamtului §i a grAit cu &mil, cu dragoste,
la singurAtate, fAgAduindu-le sA-i impace, in toate,
panA la moarte si nicidecum, intru nimiC, sh fie
asupritor vointii kr. $i a prima din manile kr to-
tul, a§a cum au voit ei sA-i dea, necercetandu-i
pe ei, nicidecum, intru nimic.
a prin acest chip adanc s'au impAcat. $1 dupA
cativa ani au primit shime. a vietuind cu bunA
cinstire, s'au mutat cAtre Domnul. Cativa din cei
de acolo au plecat22); fail ceilalti s'au impreunat so-
borului §i din amandouA soboarele s'a fAcut until ;
0 a fost pace sufleteasa,
Atunci a scris Fericitul Märiei-Sale, pentru pri-
inirea monastirii Neamtului si pentru impAcarea so-
borului lui inteunul singur 29 a l-a vestit pe MAria-
Sa §i. despre nevoia cea mare de chill
76
$i când i s'a cetit Mgriei-Sale scrisoarea aceia,
s'a bucurat foarte 0 a poruncit sl scrie hrisov §i
sg se intAreascA cu insg0 iscAlitura Sa §i a altora
cu pecetea. Mgriei-Sale, a Mitropolitului 0 a
Divanului. Si a scris i dânsul Staretului, multg-
mindu-i pentru ascultare. $1 fliggduind ajutorul lui
pentru chilli, i pentru alte nevoi, a dat fratilor
celor trimii, scrisorile.
Primind Fericitul hrisovul i scrisoarea dela
Mgria-Sa, a inceput a ocârmui amândoug monas-
tirile, dupg darul cel dat lui de Dumnezeu, cu dra-
goste i cu blândete. i i s'au adaos lui indoite
osteneli.
A zidit, deci, Fericitul in Neamtul bolnite
alte chili de nevoe, din mila Mgriel-Sale. Pentruch
cei din soborul lui i monahii streini, prea im-
bAtrâniti, schiopi, orbi i slablinogi, neavând unde
sg-0 plece capul, veneau la dânsuI plângând
rugindu-1 sg-i miluiascA pe ei pentru Hristos §i sA
facA mil& cu dânii. Iarg Fericitul ii rânduia in
bolnitg i poruncea ca sl aibg pentru dâmii toatg
odihna grija. Iarg celor ce slujeau lor
i
le poruncea set le slujeascg precum lui Dum-
nezeu insu0. Si in toate Sâmbetele sl le spele
cAmA01e i capul, hainele, paturile i aqternuturile
din toate. Iarg mai ales sà le curAteascA de stel-
nite iarg vara sA intindg hainele la soare §i vânt
inlguntrul bolnitei sg. fie toatA curgtenia 0 in toate
zilele sA afume cu tamale, sau cu rAdAcini folosi-
toare, ca sg nu fie greu vAzduhul ; mâncare mai

77
buna sà le fiarbä ; asijderea despre partea pâlnii
si a vinului.
Si toti erau multämiti si cu lacrAmi slAveau
pe Dumnezeu, multAmind totdeauna si PArintelui
lor celui adevArat, pentru mila si grija lui de dânsii.
Iará monahli streini, cari veneau, tot in bolnitA se
odihneau, at voiau ; o sttptämânä, douA, o lunA.
Si nu le zicea nimeni ; pentru ce stati degeaba ?
Unii rugau pe Fericitul ca sA si ierneze acolo ; si
le da blagoslovenie. Celor ce nu aveau haine si
cAmilsi le da cu indestulare. IarA sosind vara si
vránd ei a se duce, le da de cheltuialA la drum,
indestul, si-i slobozea cu pace. Asijderea primea
si pe Mirenii parte bärbAteascA cei cari erau
pätimind de neputinte si de duhuri necurate si,
n'aveau unde sà-si plece capuL si-i hrAnea in
altA bolnità, cu mâncare dela trapeza de obste.
Si sedeau at voiau : unii pang la moarte,
'au inmultit, deci, s i fratii in sobor, in
I monastirea Neamtului, ca la patru sute,
cu cei dela schiturile din aproape, -
4 afara de cei ce erau in Secul, totdea-
una ca la o sutA de frati. Pe acestia
din urmA ii cerceta numai odatä pe an : la praz-
nicul TAierii Cinstitului Cap al Sfântului Prooroc
InaintemergAtorul sit BotezAtorul Domnului, Joan,
Si dupa praznic fAcea invätätura din santa Scrip-
turA, dupA cum obisnuise el mai nainte acolo,
adaogind si invAt6turá nApravnicá ; inteo seará sla-
veneste si in alta moldoveneste. Si nouA zile, câtà
78
vreme petrecea Fericitul in Secul, slobod le era
tuturor fratilor, mari i mici, sA intre la dAnsul
sA-i vorbeasa despre toate nevoile sufletesti i tru-
pesti. $i pe toti ii impAca. $1 zicea cAtre frati
Oricarele dintre voi, de are vreo nevoe sufle-
teascA, sau trupeasa si se osAndeste i rApsteste
0 nu vine la mine si nu natt instiinteazA despre
aceastA scarbA a lui, eu nu am a da rAspuns ma-
intea lui Dumnezeu I
Iarl din bolnitA da, prin pArintele Dositeiu 24),
prea cu indestulare, blagoslovenie i toate cele
pentru nevoile trupesti ale fiecAruia i pentru
odihna tuturor celor ce nu puteau vent cAtre
dAnsul. Si precum pe cei bolnavi cu ingrijirea, in-
durarea i impreunA-pAtimirea, asijderea pe toti
cei din sobor Ii covarsea acest duhovnicesc pArinte
cu blAndetea i smerenia, cu linistea i dragostea.
CA adeseori II vedeam pe acest pArinte stand, mai
toatä noaptea, cu durere de inimA asupra celor
foarte bolnavi. Si impreunA band si suspiand
pe cel bolnav mAngAindu-1 cu nAdejdea, sau cu
sAnAtatea incA, sau cu mântuirea, nu putinA usu-
rarea ii da in amArAciunea durerii lui.

ericitul PArintele nostru, dupA sAvArsirea


praznicului Secului, se intorcea in mo-
nastirea Neamtului, purtAnd la bältrAnete
indoite osteneli, adecA grija i dure-
rea inimii pentru sufletele tuturor fra-
tilor din amândouA monastirile. $i multAmea pentru
toate prea milostivului Dumnezeu.
79
In monastirea Neamtului hramul bisericii celei
marl este InAltarea Domnului, La acest praznic, din
vremi de demult, se face adunarea norodului. Mul-
time multA, din amândouA pArtile parte bArbA-
teascA §i parte femeiascA §i din toatA rAnduiala
(adecfi : a boierilor, a bogatilor qi a aracilor) qi nu
numai din Moldavia qi Valahia, ci §i din alte pArti,
veneau sA se inchine icoanei fAcátoare de minuni
a Prea Sfintei NAscAtoarei de Dumnezeu. $i se si-
lea, dupA a sa putint5, a-i odihni pe toti, cu iubi-
rea de streini, ca al doilea Avraam, Atunci Feri-
citul patru zile odihnl nu avea ; cA de dimineata
panA seara u§ile ii erau deschise qi tuturor bo-
gatului §i gracului care dorea sA intre la dânsul
nu le era oprit, $i pe toti cati veneau ii here-
tisèa, cu diagoste, multAmindu-le kr pentru rAb-
darea ostenelelor drumului, $i le fAgAduia kr, dela
Domnul §i dela Maica lui Dumnezeu, pentru cre-
dinta §i pentru dragostea kr cAtre dânsa, milA
sufleteascA §i trupeascA, $i blagoslovindu-i, ii sk-
bozea la casa primitorilor de strAini, sau la alte
chilli gatite pentru aceasta, InsA §i aceasta fAcea
bArbatul cel plin de intelepciune : incepându-se
praznicul, rânduia pe câtiva frati bAtrâni, §i cu
anii §i cu socoteala, cucernici §i plini de frica lui
Dumnezeu, ca sA ia seama la fratii cei neputincio§i ;
dând târcoale, ziva §i noaptea, ca sA nu lasA vreo
smintealA. IarA frafii §tiind voia PArintelui kr, se
fereau unul pe altul,
Deci, sAvAr§indu-se Praznicul, multAmea luí
Hristos Dumnezeu §i Prea Curatel Sale Maid, cA
80
1-au- invrednicit a prgznui cu pace 0 cu bunA cu-
viintA luminatul Paznic al Domnului,

etrecând noi aqa, in monastirea Neamtului,


iatA cA s'a ridicat infricoptA furtung.
frica mortii. Ridicându-se rgzboiu cum-
t? put intre trei impgrAtii25), rgingseserg pustil
ora§ele i satele Moldaviel ; cA fugise tot
norodul prin codri i prin munti, ascunzându-se,
care pe unde putea, de mania Turcilor. Dupa putinä
vreme a venit oastea Neamtului sub muatii Mol-
daviei i s'a a§ezat acolo. Atuncea tot norodul s'a
dus inteale sale. CA intrase acuma §i oastea Ru-
siel in Moldavia §i Cneazul Potèmkie se a§ezase
in oralul Iaï, având cu dânsul pe arhiepiscopul
Ambrosie 21. 51 ava, indatA a pierit mania cea tur-
ceascA.
Petrecând acest arhiepiscop in Ia0, a auzit de
Fericitul PArintele nostru §i de soborul sAu. 5i a
dorit, cu dorintA tare, sA-1 vada i cu ochii, 51 a
vorbit despre dânsul Inaltei Stgpâniri i luând voe
dela StApanire a venit in monastirea Neanytului.
5i Fericitul I-a prima cu mare cinste i cucernicie.
51 arhiepiscopul Ambrosie s'a odihnit de cale, douA
zile, indeletnicindu-se cu Fericitul in vorbe duhov-
nice0i. lara Duminecg a srujit dumnezeiasca Litur-
ghie in sobor i 1-a fAcut pe Fericitul arhimandrIt.
anul 1790). 51 dui:4 ce a mai petrecut in mo-
nastire Ina douA zile, &and la toti pace 0 bla-
goslovenie, s'a dus, bucurându-se, petrecându-1

81 6
Fericitul, impreunA cu toti fratii, cu mare chiste
qi dragoste.
DupA primirea arhimandritiei de0 n'a dorit
el dupa treapta aceasta n'a primit, nicidecum,
odatA cu dansa 0 slava lumil aceqtia, nici mAcar
cu gandul. Ca nu §i-a schimbat, cat de putin, ceva
din wzarea §i smerita lui cugetare, spre trufia cea
lumeascii ; pentru carea dumnezeescul RIzemAtor
pe Piept 27) a scris, grAind cu hotArare
Nu iubiti lumea, nici cele din lume I Ca de iu-
be§te cineva lumea, nu este inteansul dragostea
Pärintelui CA tot ce este in fume, pofta trupului
qi pofta ochilor i mandrie lumeascA este 1 Ci cu
credintl urmand StApanului sau qi Domnul, carele
grAete de-mi slujete cineva mie, mie sa-mi urmeze 1
celor cari inteadevAr au vrut urmeze,
acelora le-a &ruff sfintele sale Porunci qi santa
Evanghelie.
Urmand, dar, i Fericitul Domnului sAu, prin
smerita cugetare i dragoste fierbinte spre dansul
spre aproapele i prin pAzirea cu tot dinadin-
sul a tuturor sfintelor Lui Porunci, nevAtAmat a
ramas de strAlucirea acelei trepte, i neschimbat a
petrecut, panA la moarte, cu lucrul, cu cuvantul
cu intelegerea.
se sarguia foarte spre tAlmAcirea pArinteti-
lor §i bogoslove§tilor dirti, din elino-grecete in
limba slaveneascA precum s'a arAtat mai sus
ca sA le lase spre folosul i spre ocarmuirea sufle-
telor noastre §i celor ce vor voi a se nevoi i acum
0. a ravni §i a lua aminte la invätäturile purtAto-
82
rilor de Dumnezeu Pgrintilor no.T,tri. Si se cuvine
a ne minuna cum de putea sg le scrie ! Cg era cu
totul neputincios cu trupul i pe toatg partea dreaptg
avea rane. i pe pat, unde dormea, se impresura
cu cgrti (eel ce au rne0e§ugu1 ace stui lucru §tiu)
câteva lexicoane, biblia greceascg i slaveneascg,
gramatice grece0i i slaveneti, cartea din carea fg-
cea tglmgcirea §i in mijloc lumânarea. Iarg el, ca
un prunc mic, qedea plecat §i toatg noaptea scria,
uitându-0 de neputinta trupului ; de grelele du-
ren i osteneli.
0 ! nepatima i sfânt bgrbat 1 01 suflet curat
cu Dumnezeu impreunat ! Cu totul era lipit de
Dumnezeu cu dragostea : cu totul se revgrsa cu dra-
gostea cgtre aproapele. Pentru aceasta i cuvântul
lui era puternic, lucrgtor qi plin de dar, dezrg-
dgcinând patimile i rgsgdind bungtgti in sufletele
celor ce-1 ascultau cu credintg §i cu dragoste. Cg
zice dumnezeiasca Scripturg
Ingltat-am pe cel ales din norodul meu
Drept aceia, pe care Dumnezeu 1-a ales 1-a
ingltat spre înà1ime, prin lucrarea tuturor faptelor
bune, sufleteti i trupe0i. i dupg ostenele in a-
ceste fapte, i-a luminat lui mintea spre intelegerea
dumnezeetilor Scripturi ; apoi 1-a impodobit cu
toate darurile Sale cele dumnezee§ti. i ceiace noi
cu ochii no§tri am vgzut i cu urechile noastre
am auzit la dânsul, acestea, cu adevgrat, i mgr-
turisim.

83
intr'ânsul, ca inteun prea curat
lAca§, intelepciunea cea ipostatnicA, cu
al sail PArinte, cel fAr'de inceput i cu
Prea Sfântul Duh, Din care intelepciune,
prin buzele lui, curgea izvorul de miere
al dumnezee0ilor invAtAturi, indulcind sufletele
uscând patimile cele viclene.
Era intr'ânsul dumnezeiasca intelegere. Cu carea
intelegând dogmatisirile din sfántul Simbol al pra-
voslavnicei noastre credinte ; evanghelice§tile pre-
danisiri, porunci, ingroziri §i fagaduinte; invAtatura
sfintilor Apostoli §i ale tuturor sfintelor Soboare,
a toatA lumea i localnice, ale pravoslavnicei Bi-
serici a RAsAritului ; pravilele i tâlcuirile marilor
arhierei ai Bisericii §i invAtAturile §i povAtuirile
t ituror prea cuvio§ilor §i de Dumnezeu purtAtori-
lor PArintilor noqtri, din tot sufletul lui apArându-
le, le pIzea ca pe lumina ochilor.
Era intr'ânsul sfat drept, dupl invAtAtura
povAtuirea sfintilor i purtAtorilor de Dumnezeu
PArinti, pe care Il da tuturor celor ce aveau nevoe
de sfat. Si cei ce primeau sfatul cu credintA
umblau in calea Poruncilor lui Dumnezeu §i a in-
vAtAturilor qi a sfAtuirilor Fericitului, aceia sporeau
inainte, in smerenie, in rAbdare §i in dragoste.
Era intr'ânsul täria, prin carea prin credinta
cea cAtrA Domnul petrecea tare in dragoste qi
nAdejde la purtarea de grija a lui Dumnezeu, in
toate scârbele i ispitele.
Era intefinsul frica de Dumnezeu, prin carea
pfizea, ca pe lumina ochilor, Poruncile lui Dumne-
84
zeu, suflelul sau punându-si pentru i cea mai
mica Porunca a Stapânului, $i asa ne indemna
pe noi sä facem.
Era intr'ânsul dragoste infocatä, cu carea, din
tineretele sale, a lubit pe Domnul, din tot sufletul
sau, 51 inainte sporind in dragoste, s'a invä'paiat
si se ravarsa ea, intocmai, spre toti cei din aproape.
CA pe toti Ii inbea, pe tati ii incalzea cu dra-
gostea i râvna sa pentru fiecare durere avea, lark'
pe fiii säi cei duhovnicesti Ii imbratisa mai vârtos
decal pe al ski suflet, 5i pe tot omul ce venea la
dânsul, pentru milà sufleteasca sau trupeascii, nu-1
intorcea si desert dela dânsul nu iesea. 51 totdea-
una pace avea, cu toti. CA niciodata nu se searbea
asupra cuiva, sau Il trecea cu vederea, mäcar
de ar fi suferit ceva dela acesta, 51 ne indemna
pe noi sà facem asijderea.
Erau intrInsul, impreunate ca si cum ar fi cres-
cut impreuna, indelunga rAbdare i blândetea,
turburare i mânie nu s'a vazut inteánsul, fara nu-
mai calcarea Poruncii lui Dumnezeu. Mus-
tra i certa cu blândete í dojenea í invtita cu
dragoste. Miluia i indelung rabda, cu nadejde de
indreptare.
Era intr'ânsul neräutate i nevinovatie prun-
ceasca laret mintea i intelegerea ji era inalta si
dumnezeiasca. Mare si numai de unul Dumnezeu
stiuta era smerita lui cugetare.
Deci, prin nevointele cele duhovnicesti i prin
ostenelele cele mai prea sus de fire, era Fericitul
Pärintele nostru urmator prea cuviosilor si de Dum-
85
nezeu puratorilor PArintilor nostri, CA din tine-
retele sale, pentru dragostea lui Dumnezeu, a stl-
tut el, panA la sange, impotriva patimilor. Ca a
trecut cu vederea toate ale lumii acestia ; neamul,
bogAtia, slava, dupa cuvantul Domnului, Si nu
si-a crutat sufletul sAu ; ci a iubit calea cea stramtA
si prea scarbicioasA a Evangheliei. Drept aceia si
Dumnezeu, cu darul SAu, a supus sub picioarele
lui, iutimea, pofta si toate patimile cele rele, su-
fletesti si trupesti, CA ajungand el precum am
zis bArbat desAvarsit, 1-a impodobit Dumnezeu
cu toate aceste daruri ale Sfantului Duh.
Asijderea si in cele firesti era prea infrumuse-
tat. CA fata lui era albA ca a ingerului lui Dumne-
zeu ; autAtura lina ; cuvantul smerit si strain de
indrAznealA. Fiind cu totul revArsat spre milostivire,
cu dragostea sa pe toti ii atragea la sine. Totdea-
una mintea lui era unitA, prin dragoste, cu Dum-
nezeu, mArturie fiind lacrämile. CA ori de ate
ori ne graia ceva din sfanta Scriptura, ii ardea
Mime de dragostea cea catre Dumnezeu si ii in-
florea fata de bucuria cea duhovniceascA si de
dragostea catre aproapele. hat ochii lui lacrAmi
Oman, intArind adevArul.
Cate ostenele si cake dureri, cu sarg si cu
osardie, n'a purtat, dar, Fericitul, pentru aflarea
dreptei, evanghelicestii adevAratei cal monahicesti ;
carea trebuia a fi neinselatA de panditurile viclea-
nului, carele, prin cele de-a dreapta si prin cele
de-a stanga, aduce poticnealA in toate lucrurile cele
bune si dupA Dumnezeu, precum grAeste, luminat,
86
sfantul Petru Damaschin. i prin darul lui Dumne-
zeu a aflat in inima sa izvor de apA vie, dupA
cuvantul Domnului ; din care izvor band el, pang
la satiu, da fArA pizmuire tuturor celor ce cereau.
CA el ne-a invAtat, dupA intelegerea duhovniceascA
descoperindu-ne din Scripturi, ce este cAlugaria,
ce lucrarea ei i ce taina monahice0ii ascultAri a
vietii de ob0e. El ne-a invAtat ce este prive14tea
rugAciunea mintii, carea cu mintea in inimA se
sAvarqe0e, precum a invAtat el dela sfintii PA-
rinti; a cAreia iscusintA, cu darul lui Dumnezeu, a
deprins-o.
$1 tuturor celor ce cAutau, fArA imelAciune, tcate
le-a descoperit. InsA numai and Il silea nevoia cea
mai de pe urmA ; cA era neasemAnatA smerita lui
cugetare ; iarA de laude 0 de orice rea mireasm5
se depArta. i cu cat se depArta Fericitul, fugind
de cinstea qi de slava omeneascA chiar din tine-
retele sale cu atat II proshivea Dumnezeu, in
multe locuri, qi numele lui era cinstit inaintea tu-
turor, mari i mici. CA vorbirea despre dansul era
pricinuitoare de slavA lui Dumnezeu child Il sIA-
veau pe dansul, slAveau pe Dumnezeu, cel ce a
arAtat, in aceste ticAloase i cumplite vremi, pe in-
vAtAtorul, adevArat i fiirA de inqelare, al vietii
monahice0i.

87
Ru era lipsit nici de oarecare dar inainte-
vAzAtor, $1 ce a vAzut el, s'a implinit.
Blagocestivului Grigorie Ghica Voevod
i-a vAzut, mai nainte, moartea cea cum-
plitA. CA de multe ori vedea Fericitul,
in somn, sable spânzurând, numai de un fir de
Sr, deasupra capului acestui Voevod. $i degrab
i s'a thiat capul din porunca impAratului turcesc.
$i mult a plâns, pentru aceasta, Fericitul 1
Pentru un frate de ob§te, iaret§i, adeseori ofta
§i mult plângea, mult sfAtuindu-1 spre unele indrep-
tAri ; iarA acesta nu asculta. $1 dupa trei zile s'a
innecat.
Pe alt frate, asemenea, mult l-a rugat §i mult l-a
sfAtuit Fericitul ca. sA nu plece, zicându-i, insfAr§it,
cu lacrAmi : frate, ascultii-mA, fiindcA nu vei vedea
locul acela unde vrei tu sA te duci 1
$i fratele nu l-a ascultat ; jail dupa patru zile
de drum a murit. $i mult a plâns Fericitul 1
$1 ca ace stea, multe altele.
Despre minuni §i tfimAduiri nu este nevoe a
scrie, fiindat nu din minuni se poate cunoa§te sfin-
tenia bArbatului cu adevArat sfânt ; ci din credinta
pravoslavnich cea adevAratA, §i din cunoa§terea
adâncA a dogmelor despre Dumnezeu §i din pAzirea
tuturor Pravilelor §i Predaniilor pravoslavnicei Bi-
serici a RAsAritului, ale Apostolilor 0 ale Soboa-
relor, §i din pAzirea tuturor Poruncilor §i vietuirilor
neprihAnite, evanghelicqti §i. pfirinte0. CA prin
dumnezeiasca ingAduintA §i prin lucrarea diavo-
lease& multi dintre pAgani, dintre eretici §i. pAcii-
88
tosi, au facut minuni. Pentru cari a zis Domnul :
Ca multi Ifni vor zice mie in ziva aceia: Doamnel
Doamnel Au nu in numele tau am proorocit si cu
numele tau multe puteri am facut? $i va zice Ju-
decatorul :
Graesc voua : cif nu va §tiu pe voi de unde
sánteti I Departati-va dela mine, toti lucrätorii ne-
dreptatii 1
$i sfantul loan Gura-de-Aur despre aceasta
asijderea invatä, zicând :
Pe pravoslavnicul bärbat nu se cuvine -din proo-
rocii si semne a-1 cunoaste a e sant ; ci din a
lui Nigh imbunatatitä, precum zice Domnul : din
roadele lor ii yeti cunoaste !
lat.& roadele barbatului pravoslavnic le-a arätat
marele Apostol, grain(' :
Roada duhului este dragostea, bucuria, pacea,
indelunga rabdare si celelalte. kit cei ce sânt ai
lui Hristos si-au rästignit trupul, cu patimile si cu
poftele. Unul ca acesta, ori de face, ori de nu face
semne, aratat este a e barbat sfant §i lui Dum-
nezeu prieten.

Acuma, infatisänd eu, pe at mi-a fost cu


putintä, toata curgerea vietii Fericitului
Parintelui nostru tainicele lui lucrari
numai Dumnezeu le stie 1 a sosit vremea
ca sa ma apropii de fericitul lui sarsit.
Petrecând Fericitul in obisnuitele sale osteneli,
se apropia nescäpata datorie obsteasca a deslegarii
sufletului de trup.
89
mi se pare a luase dela Domnul vestire
despre sarqitul sAu, Ca lAsase acum i tAlmAcitul
cArtilor ; doar le procitea §i le indrepta pe unde
trebuiau indreptate.
Dui:A aceasta, bolnAvindu-se, a cAzut in slfibi-
dune cumplitA. 5i a petrecut bolnav patru zile,
IarA DuminecA, pArând a-i fi lui mai u§or, a voit
sA asculte dumnezeiasca Liturghie, 5i intrAnd in
biseria, a §ezut 28), 5i inainte de a se incepe Pri-
ceastna a intrat in Altar i s'a impArtAqit cu Sfin-
tele Taine. Iara dupa blagoslovenia de sfAr§it, abia
a putut veni /Ana la chilie, sprijinit de cel ce-i
slujea lui, 5i de atuncea a bolit, mai cu greu, trei
zile, i cei ce-1 slujeau nu lAsau sA intre la dânsul
pe nimenea, ark' numai pe duhovnicii bAtrAni, cei
mai cucernici, lard in a patra zi, apropiindu-se
sfirOtul, s'a impArt4it iarAqi cu dumnezeeqtile Taine
§i a chiemat la sine doi duhovnici pe Sofronie,
din limba slaveneascA i pe Silvestru, din cea mol-
doveneascA i printr'Amii a dat soborului pace
blagoslovenie. IarA despre alegerea de povatuitor
n'a zis nimic,

5i s'a sAvAr§it, precum ar fi adormit, dAnduli


sfAntul sAu suflet in mâna lui Dumnezeu, in anul
1794, Noemvrie 15.
A vietuit, dela naqterea sa, 72 de ani,

90
i soborul a trimis indatá la Ia0, la mi-
1 tropolitul Iacov, vestitor cu scrisoare
despre mutarea Fericitului. Si mitropo-
) litul a rugat pe iubitorul de Dumnezeu
.,- episcop Kir Veniamin care acum este
mitropolit a toga Moldavia sâ mearga in mo-
nastirea Neamtului pentru ingroparea Fericitului.
IarA când vestea despre mutarea Fericitului a
strabatut pretutindenea, s'a adunat multime de
norod, fdrA de numAr : monahi, preoti de mir, bo-
ieri 0 prelti, din amândouâ pártile, Si a fost
o4teascA 0 foarte mare plângere.
Iarâ noi, a§teptând pe episcop trei zile 0 el
nevenind, a patra zi, intreg soborul, 1-am ingropat
cu cinste, in biserica cea mare, in partea dreaptA29).
!aril dupâ ingropare, peste noapte, a sosit 0 iubi-
torul de Dumnezeu episcop, Si dimineata a slujit,
cu sobor, dumnezeiasca Liturghie 0 Panahldá, Iarâ
dupa putine zile, cu unirea intregului sobor 0 cu
blagoslovenia prea sfintitului mitropolit, a pus iu-
bitorul de Dumnezeu episcop pe intáiul dintre du-
hovnicii soborului pe pArintele Sofronie staret
0 arhimandrit, Si ava, intregul sobor cel intristat
a aflat putinâ wurare 0 pace sufleteasa ; fiindcA
11 iubeau pe acesta toti 0 cei din limba moldove-
neascA 0 cei din cea slaveneascA pentru smere-
nia 0 dragostea lui, larA mai ales pentru desavAr0ta
lui milostivire. Dui:4 Sofronie a fost staret párintele
Doroteiu, Dupa Doroteiu, pârintele Dositeiu, Dupa
Dositeiu, pärintele loan. Si ace0ia, toti patru, au fost
din limba slaveneasa
91
Iarg dupg moartea lui Ioan, pgrintele Silvestru,
care este acum staret 0 cu a cgruia blagoslove-
nie s'a scris viata aceasta este intgiul din limba
moldoveneascg. Toil ace0i bärbati duhovnice0i au
fost ucenicii lui cei mai ale0.

rgtând, in scurt, acestea toate pentru uce-


nicii lui, fac incheiere 0 sfar§it cuvântului
acestuia ap :
0, sufletul celui smerit cugetator qi
blând 1 0, bgrbatul cel plin de dumneze-
iasca intelegere 1 Ca in toatg viata a iubit, cu bung
intelegere, a se argta pe sine inaintea tuturor oa-
menilor nepriceput 0 gol de indrgsnealg : fug fra-
tilor rob 0 datornic, povgtuit fiind spre aceasta
de dumnezeescul Apostol, care zice :
De i se va pgrea cuiva dintre voi a fi intelept in
veacul acesta, nebun sg se faca pentru ca intelept
sä fie 1 Si tot astfel cele de Dumnezeu gräite :
Cel ce vrea sg fie mai mare intre voi, sg fie
tuturor slugg 1
Si Fericitul aqa a fäcut §i langa al sgu sfar0t :
n'a indrgsnit a rândui dupg sine pe nimeni : ci
alegerea staretului a läsat-o in seama lui Hristos
Dumnezeu 0 a iubitorului de Hristos episcop
cgruia, mai nainte, ii incredintase, cu lacrgmi §i cu
ruggminte, soborul spre purtare de grija 0 in
seama sfintei frätimi, Iarg el implininduli datoria
slujbei sale, s'a dus, cu pace, dare Domnul
Te-ai dus dela noi, o fericite Pgrinte 0 Invgtg-
torule al nostru qi noi toil, fiii tgi cei duhovnice0i,
92
am ramas acum saraci 1 Lipsiti santem de vederea
fetei tale cei luminoase ; lipsiti de cuvintele tale cele
dulci si de invataturile si povatuirile tale cele de
suflet mantuitoare I In intristarea noastra o manga-
lere, doar, avem, mangalere cu lacrami ameste-
cata: Via fa ta, pe carea, cu iubirea de ostenealä,
ne-au scris-o noua lubitii nostri frati, schimonahii
Mitrofan si Isaac, spre vesnica pomenire a pärin-
testii tale lubiri si spre folosul cel mare al tuturor
ravnitorilor si al fratilor nostri cari, venind mai pe
urma in acest sobor, n'au vazut fata ta si n'au auzit
ale tale drepte invataturi 1 Ci cu osardie doresc sa
vada si sa ceteasca Viata ta si prin aceasta sa se
indemne spre lucrarea Poruncilor lui Hristos, Dupa
cum tu insuti mai nainte ai gait, in inainte-cuv an-
tarea povestirii tale, zicand:
Cat de dorit lucru va fi flilor mei celor duho-
vnicesti, cari cu adevarat au castigat, dupa Dum-
nezeu, dragoste pentru mine, ca macar din parte
sa auda despre nasterea mea, despre cresterea mea,
despre iesirea mea din lume si despre petrecerea
mea in monahicescul chip 1
Aratat, dar, este, ca sa-ti urmeze ravnei tale si
nevointelor celor placute ale lui Dumnzeu; iara mai
vartos adancii tale smeritei-cugetari.
Fie, dar, aceasta impreuna spre obstescul folos
si crestinilor celor ravnitori 1
Drept aceia, azfind neincetat ne rugam tie, cu
tarie :
CAtre Domnul roaga-te, neîncetat, pentru duhov-
nice#ii tifil fil §i pentru toti credincioqii cre§tini, ca
93
prin ale tale sfinte rugAciuni, prea bunul StgpAn sA
ne invredniceascä, pe WO, sä afläm milA la JudecatA;
0 sä ne invredniceasch pe noi, iarA0, sä slävim
vepic, cu tine 0 cu toti sfintii, pe Hristos Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, intru a Sa Impär Atie, CAruia se
cuvine toath slava, cinstea, inchitaciunea 0
multämita, impreunA 0 call färä de in-
ceput al eau PArinte 0 prea sfântului
qi bunului 0 de viata fgatoru-
lui sAu Duh, acum 0 puru-
rea 0 in vedi vecilor.
Amin 1

94
STIH
PENTRU FERICITUL TNTRU POMENIRE
PARINTELE NOSTRU STARETUL PAISIE

Tot felul de faptd bund,


rdvna spre cdrfile sfinte,
ldcula, cu prisosinfd,
Mtn" tine, 01 Pdrintel
Cd tu 0 zlua 0 noaptea
fdrd somn le petreceai,
pand ce, din intunerec,
la lumind le duceal,
talmdcindu-le pe ele
In feluri de limbi streine,
spre 0iinfa faptei bune,
0 On' la neamuri pdgdne 130)

95
31)

96
SORISO AREA
STARETULUI PAISE CATRE MARIA-SA
CONSTANTIN MORUZ VOEVOD,
DUPA STRAMUTAREA DELA SEOUL
IN MONASTIREA NEAMTUL

97
Yn milnile tuturor clericilor nostri ar trebui sä
fie frumoasa scrisoare prin care Paisie vesteste pe
Domn despre sävirsirea strämutärii sale de la hi-
casul lui Nistor Ureche la acela al lui tefan-cel-
Mare,
N. IORCA

98
Prea-InnAltate lDoamne,
Cum m'am instiintat din cartea dumisale Vel Lo-
gofdt, care, din luminatd. porunca MAriei Tale, s'au sells
cdtrA mine, cum cd adecd, cu hotArire ai hotArit, MAriia
Ta si cu tot Sfatul Mdriei Tale ca sd ni se dea noud.
sfinta mAndstire a Neamtului drept (?) lAcuintd, am scris
cdtrA MAriia Ta prin trimisul mieu, duhovnicul Irinarh
ieromonah, pre carele, neputind eu insumi a merge, pen-
tru multa neputinta trupului mieu, 1-am trimis in locul
mieu, cu multd. rugAminte si cu multe lacrAmi WA. MAriia
Ta, ca O. te milostivesti asupra ticAlosiei mele si sd md
usurezi de sarcina aceasta grea si nu lesne purtatA, lit-
sindu-mA MAriia Ta a-mi sAvIrsi rAmAsita vietii mele la
sfinta mAndstire Secul, cu fratii cei adunati intru numele
Domnului, arAtInd si citeva pricini pentru care nici
cu un chip nu-mi da mina a mA impovAra cu aceastA
infricosatd povard, Si aveam neclAtitä nAdejde pe Dum-
nezeu la prea bogatd mila Mdriei Tale cum cd te vei mi-
lostivi MAriia Ta la umilite lacrdmile mele si ma vei usura
de aceastd ascultare, si asteptam cu toatd bucuria mila
Mdriei Tale, rugindu-md lui Dumnezeu ziva si noaptea
ca Ed dobindesc dorinta sufletului mieu. lard, dupa ce s'au
intors trimisul mieu, Vineri, in Avgust 9, In vremea vecer-
niei, si 1-am intrebat ce au lucrat dumnezeu prin trimite-
rea mea aceasta, si duhovnicul, stiind asezarea ticAlosului
mieu suflet, ca sd nu md mihneascâ de nAprasnA, a dat
numai in mânele mele luminatd cartea Mdriei Tale si a
Prea-Sfintitului Stdpin, zicindu-mi cd, cetindu-le, voiu
intelege, si au iesit din chilia mea.

99 7.
Si eu, dupa ce au Inserat, noaptea, la liniqte, am des-
chis cartea Märiei Tale qi a Prea-Sfintitului Stapin, qi,
dupa ce le-am cetit, am venit la foarte mare spaima qi
minune de lucrul ce s'au fäcut, cu totul preste nadejdea
mea. Ca, In loc ca sa ma uqurez de sarcina aceasta, MA-
riia Ta qi Prea-Sfintitul Stapin Imi porunciti, cu hotarItä
porunca, ca, lasInd toate prepusurile qi pricinuirea, ne-
gre§it sa ma ridic cu o parte din sobor qi sl merg la
sfinta manastire Neamtul qi sa ma avez. Si Inca qi cu
mai multa spaima m'am spaimIntat, vtizInd condeiul Ma-
riei Tale, cu aceasta hotartre a Märiei Tale, cu darea
sfintei manästiri Neamtului, qi spre buna pilda qi a celor-
lalte mandstiri sfinte : de acest lucru mai virtos pia. la
suflet m'am späimIntat ; de care qi Sfintii Parinti cei de
sa.virqit fugia. CA cine stilt eu, prea-Innaltate Doamne,
de unele ca acestea pareri ai primit de ticaloqia mea ?
Eu sint slab qi neputincios, qi mai mort, §i cu sufletul
qi cu trupul. Sufletul mieu nu pot sa-1 indreptez dupd
voia qi poruncile lui Dumnezeu. Soborul parintilor, carii
preste voia mea s'au adunat catra ticaloqia mea Intru nu-
mele Domnului, neputInd a ma desbate de multa ruga-
ciunea lor cea cu lacrami, va fi mie spre veqnica osInda.
la ziva judecatii. Pentru cl nu pociu nici sufleteqte, nici
trupeqte, a Indrepta la calea poruncilor lui Dumnezeu. Si
Inca, preste aceia nesuferita sarcinä cu care m'am insar-
cinat, qi Inca mai cu grea sarcina, Mariia Ta m'ai tusk.-
cinat. 0, amar sufletului mieu! Si dinteaceastä pricina
s'au ranit inima mea, qi amar am plins toatä noaptea a-
ceia, qi facIndu-se ziuä, am adunat In chilia mea pre toti
parintii duhovnici, am aratat porunca Mariei Tale qi a
Prea-Sfintitului Stapin, plIngInd amar OA la amiazazi,
neputind mintea mea sa ajunga cum sa scot la cale po-
runca Mariei Tale. Pärintii duhovnici, vazInd lacramile
mele, ma mingila In tot chipul ca sa nu ma milnesc,
fagaduindu-se Innaintea lui Dumnezeu ça, dupa putinta

100
lor, pima in sfirpitul vietii lor, sa-mi dea mie mina de
ajutor.
Deci pi eu, minglindu-ma carepice cu minglierea
lor, am inceput a socoti ca, de nu ar fi fost cea deose-
bita Pronia lui Dumnezeu, spre mai bunä intemeierea so-
borului Parintilor, carii pentru mintuirea sufletelor sale
multa vreme au patimit de nepovestita saracie pi lipsa,
foame pi goliciune pi toata strimtorarea vietii cu multa-
mita catra Dumnezeu, pentru mintuirea sufletelor sale,
cum ar fi fost cu putinta O. treci Mariia Ta ruggmintea
mea cu carea m'am rugat cu atitea lacrami ca sa ma upu-
rezi de aceasta ? Ci Inca mai mult, mai virtos te-au intarit
Duhul Sfint ca sa. nu te pleci la lacramile mele, socotind,
ca, pi in viata mea pi dapa moartea mea, sa fie soborul
acesta chivernisit pi intemeiat cu toate cele trebuincioase,
pi, intemeindu-se cu ajutorul lui Dumnezeu, O. se faca
oarepcare pilda si celorlalte manastiri sfintite. Si, socotind
ca, dupa Dumnezeiasca Scriptura, tot sufletul sa se su-
puie stapinilor celor ce mai mult biruiesc, ca nu este
stapiniie fara numai de la Dumnezeu, pi, care stapinii
sint, de la Dumnezeu rinduite sint, pentru aceia cine se
impotrivepte stapinirii, lui Dumnezeu se impotrivepte,
m'am supus pi eu, din tot sufletul mieu pi din toatä inima,
poruncii Mariei Tale si a Prea-Sfintitului Stapin, ca po-
runcii lui Dumnezeu, macar ca, pi in toate zilele vietii
mele, dupa Dumnezeiasca Scriptura, tuturor stapiniilor
celor de la Dumnezeu rinduite am fost supus pi plecat.
Cum pi de acest lucru m'am rugat Mariei Tale, iara nu
m'am impotrivit. (sa nu fie una ca aceasta!)
Ci, de vreme ce apa au fost voia lui Dumnezeu pi a
Mariei Tale pi a Prea-Sfintitului StApin, m'am supus ju-
gului dumnezeieptei ascultari pi am inceput a rindui prin
parintii duhovnici, prin fratu din soborul nostru, carii O.
mearga cu mine la sfinta manästire a Neamtului, pi carii
O. ramiie la sfinta manastirea Secului. Li s'au facut toata
gatirea in 4 zile, pi, a 5-a zi, Miercuri dimineata, Avgust

101
14, dupa. dumnezeiasca Leturghie, tragfridu-se clopotul cel
mare qi ducindu- se tot soborul In sfinta biserica, dupa
obiceiu m'am 1nchinat la sfintele qi cinstitele icoane, qi
am rinduit pre un duhovnic O. riimlie In locul meu, qi
Invatindu-1 cum sa se poarte qi cum sa povatuiasca su-
fletele fratilor la calea mIntuirii qi al caute buna rindu-
iala cea din launtru qi cea din Mara, dupa aqezainfntul
Sfintilor Parinti, aqijderea qi pe fratu carii s'au rInduit
acolo sit ramiie i-am Invatat ca fieqtecarele [va] sa ra-
malie dinteinqii sa se supuie celui rinduit de mine, ca
Insumi mie, dupa voia poruncilor lui Dumnezeu, petrecInd
fieqtecarele 1ntru cele orinduite slujbe cu frica lui Dum-
nezeu. Si aqa am ieqit din biserica qi din mänästire ca
BA viu la stinta manastire Neamtul, petrecindu-ma tot
soborul.
Si era a vedea atuncea, prea-Innaltate Doamne, un
lucru prea-slavit : Eu plingeam qi ma tinguiam cu ne-
mingliate lacrami, rupindu-mi-se inima mea, cum pot sa
ma despart de fiii miei cei iubiti qi duhovniceqti ; aqijde-
rea 0 tot soborul, fii fiind dumnezeieqtii ascultari, dupa
dragostea lor cea dupa Dumnezeu, carea au catre ticalo-
Oa mea, plingea qi se linguia cu umilite lac/1mi, nevrind
a sa desparti de mine. Bolnavii, cum au putut, au ieqit
din bolnite ; mergind eu catra dînqii sa ma ierte, plingea
qi se tinguia cu umilite lacrami, cum sa se desparta de
vederea mea. Deci bolnavii au ramas pe loc, lacrami
curgind pre fetele lor, neputind sa ma petreaca. Jail cel-
lalt sobor, mai ca totii, m'au petrecut cafe ca de un ceas,
qi pre oarecarii dintrIngii, cari era rinduiti sa faca pri-
veghere Maicei lui Dumnezeu, abia i-am Indemnat cu
multe lac/1mi sa se Intoarca inapoi, iara ceilalti, mai tot
soborul, m'au petrecut pina la sfInta manästire a Neam-
tului.
La care vrind a Infra noi, ne-au primit cu Intimpi-
nare frumoasä parintii mänästirii Neamtului, cu ofindu-
iala ce mi s'au parut qi mai presus decit mi se cadea,
102
cu trasul clopotelor, cu preotii, cu diaconii, si ma'u dus
in sfinta bisericd cintind irmosul Maicei lui Dumnezeu, si,
dupa obisnuita inchindciune la sfintele si cinstitele icoane,
am arAtat Sfintiilor Sale pärintilor cum cd venirea mea
la aceastä sfintä mändstire n'au fost dupd cdutarea sau
voirea mea, ci dupd hotdrirea si porunca MAriei Tale si
a Prea-Sfintitului Stapin. Carii vázind-o si Sfintiia Lor,
m'au primit cu toatä bucuria, si mi- au dat pe peamA toate
ale sfintei biserici, si ce sd and In läuntru In man Astire ;
;Ara cele din afar* fiind temeinicd vremea lucrului, nu
li-au dat mina Sfintiilor Sale a da In seamd toate, si noud
a primi, ffird numai asa s'au socotit mai cu vrerne, dupd
ce se va aduna pinea si se va face finul. Chilii, cite s'au
putut a se deserta pentru o parte din sobornl nostru,
s'au gäsit, cu casele de oaspeti, cu eclisiarhia, ca la vre- o
15, pdrinti duhovnici trei fiind, cite unul la o chilie, ca
toatä slujba duhovniceascd WA de impiedecare sd poatd
a o implini. lard ceilalti pdrinti cite 3 si cite 4 s'au ase-
zat, ca la vr'o 40 de fratu, la celelalte chilii, Impreund
cu copilul Scarlat Roset, pre carele de la sfinta mAnds-
tire Secul 1-am adus impreund cu mine. lard ceilalti frati
cari m'au petrecut pre mine, toti au voit sd rdmiie Im-
preunA cu mine : tusk neavind unde capul sd-si plece,
cu multe lacrdmi i cu multd jale s'au tutors innapoi, la
sfinta mdnästire Secul, asteptind mila lui Dumnezeu si a
Märiei Tale, pentru buna avezare, dupd facerea chiliilor.
Adevär vestesc Märiei Tale : loc ce au vAzut ochii
miei cu greu s'ar fi aflat sd fie cuviincios pentru sobor
mare, ca acesta, de toate indemAnatec. Venirea la sfinta
mAnästire prea en multA lesnire si usurAtate, morisca
linga poarta sfintei mändstiri sì alta, prea aproape, este
cu putintd a se face, si mare odihnd va fi soborului de
mdcinat Mind; lemne prea multe si prea cu lesnire pot
a sd aduce pentru tot soborul ; tdranii i robii sfintei
mändstiri, din prea covirsitoare mila Mdriei Tale cdtrd su-
fletele pArintilor (ca sd petreaca) fArà vätämare si pri-

103
mejdia cea sufleteascd (cu greu) la alt loc cuviincios,
prea mare liniste qi odihnd va (fi) sufletului mieu qi
rintilor.
Chi liile, dupd cuviincioasa rinduiald, de ar fi fost cu
putinta sd sd facd cu cloud Anduri, unele peste altele,
aqa socotesc cA ar fi incdput ca la 200 de pdriuti Indun-
tru la sranta mdndstire. Pentru care lucru, adica pentru
zidirea chiliilor qi a bolnitii, cu toatd rinduiala ei, de neo-
colitd nevoie, gi pentru toatd cealaltd. Intemeiere a sobo-
rului, arunclm grija la Pronia milostivului Dumnezeu qi
la atotputernicele rugdciunile Ndscdtoarei de Dumnezeu
qi la prea-bogatd mila Mdriei Tale.
Vestesc 'filed Mdriei Tale cd, mai Innainte de ducerea
mea la Sfânta Gora, m'au fost Invrednicit Dumnezeu,
IncA fiind eu In tindrd vIrstd, a veni aicea la Inchind-
ciunea sfintei icoane, qi nepovestitd bucurie am fost sim-
tit In sufletul mieu, Invrednicindu-md. de trei ori a tinea
cu pdcdtoasele mele mâini sfInta qi dumnezeiasca aceastd
icoand, i am simtit qi simtitor qi sufleteqte minunea lui
Dumnezeu, qi cu multe lacrdmi am proslavit minunile lui.
Si de atuncea Dumnezeu qtie cItd dragoste am avut cd-
tra acest dint loc, qi acum, cu neurmatele judeatile lui
Dumnezeu, prin bogata mila Mdriei Tale dându se spre
lacuinta (noastrd) sfinta aceasta mdndstire, qi, fiind eu
a md (mutd..., am) qi ndcdjit vre-o cinci zile, Intru care
pInd In sfirqit au fugit somnul din ochii miei, cum am
Intrat la sfInta biserica i am vdzut sfinta icoand a Mai-
cei lui Dumnezeu, carea este dupd Dumnezeu nädejdea
mIntuirii mele, Indatd mi s'au prefäcut toatA mihniciu-
nea qi Intristarea, spre mare bucurie qi veselia cea su-
fletea sea. Si, la priveghiare, dupd Sfinta Evanghelie,
vend sä merg la chilia mea, ca sA md odihnesc de multe
ostenele ce am fost avut Inteacele zile, cu multe lacrdmi
m'am rugat Maicei lui Dumnezeu ca, (din) mila Sfintiei
Sale, sd-mi ddruiascä mdcar un ceas sd dorm, temIndu-
ma ca sd nu patimesc vre-o oareqcare vatamare din multa

104
nadormire, ce nu mi s'au intimplat mie altädatä in viiata m e a.
cum am intrat in chilia mea si m'am culcat, din
mila Maicei lui Dumnezeu am adormit cu foarte dulce
somn, ca la 2 ceasuri, si mi s'au usurat toatä acea greu-
tate ce am avut, si foarte mä bucur si mä veselesc el
m'au invrednicit wilostivul Dumnezeu a vedea des sfinta
icoanä a Maicei lui Dumnezeu, minglindu-ne, ca cu oa-
rescare cer pAmintesc, cu aceastä sfinta si dumnezeiascA
bisericA, intru carea cu toata odihna este cu putintA a in-
cApea soborul pArintilor.
Acestea toate am vestit Märiei Tale, li mA rog, pen-
tru dragostea lui Dumnezeu, sA nu te superi MAriia Ta
asupra ticAlosiei mele, pentru atitea lungiri de cuvinte,
ca, la dragostea Mariei Tale cea dupa Dumnezeu nAdAjdu-
indu-ma, am indrAznit a vesti ce am avut in inima mea."

105
NOTE

107
1. Aceastii descriere a chipului lui Paisie este scoasa din insemnirile
boierului grec Constantin Caragea, publicate de Pa padopulos-Keramèvs
in volumul XIII din colectia Hurmuzaki. Dupa N. lorga, MAastirea
Neamtului, VAlenii-de-Munte, 1912.

2. PIaton, scriind viata" sa, a folosit scrierile inaintavilor. Introdu-


cerea, precum se vede, a luat-o dela Mitrof an, cel mai vechiu ucenic"
al lui Paisie si cel dintAiu scriitor al vietil Staretului.

3. Dechemvrie 21. Paisie era al 11-lea näscut al pArintilor sAi. Nu-


mele sAu de botez i-a fost Petru. Nav tab.' din botez i-a fost pol-
covnicul Vasile Cociubei.

4. Petru a fost tuns in rasofor in mfingstirea MedvAdovschi, in anul


1741, in ziva Schimbärii la Fag a Domnului. Islas la tundere i-a fost le-
romonahul Nicodem. Igumen al minästirii era atunci ieromonahul Nichif or.

5. Este vorba de prIgoana catolicismului polonez, organizatti impo-


triva ortodoxiel ucrainiene. Vreme indelungata bisericile si mfinAstirile din
Ucraina au fost mereu inchise si pAngarite de rAu-credinciovii Levi". In
furia lor, prigonitorii nu s'au oprit nici in fata sfintelor moavte, a-sfinte-
lor vase IA odAjdii. Pentru apirarea credintii ortodoxe s'au ivit in Ucraina
haiducii" si mivarile haiducesti.

6. Platon, pleand din mAnAstirea Medvidovschi, vola sA tread. in


Moldova, tarA pentru care incepuse a avea dragoste de and ascultase,
la Kiev, sfAnta Liturghie slujitä in moldoveneste de mitropolitul pribeag
Antonie al Moldovei. (Fost apoi mitropolit al Cernigovului). Aceasta era
a doua incercare a sa de a trece in Moldova. Prima fusese dupa fuga din
monastirea Liubetchii.

7. Shimonahul Onufrie a venit la TrAisteni in Octomvrie 1744. Platon


a ramas in schitul CArnul Oa in vara anului 1746. Schitul Cdrnul se

109
allA in judetul Buz Au. Infiintat la 1536 de Mircea Vodi si Doamna Kiajna.
Biserica lui distrusA la 1821 si ref &cut/ mai târziu e astAzi bisericK
de mir in satul RosavAtul.
Schiturile TrAisteni, Cârnul si DAlhAuti erau sub duhovniceasca ascul-
tare a staretului schitului Poienti-MArului, din Rfininicu-SArat, satul Jitia.

8. In vara anului 1746 pleaci spre sfântul Munte, Ajunge act la 4


Ellie 1746.

9. In anul 1750 staretul Vasile dela Poiana-MArului, il imbracK in


mantle in Atos, numindu-1 Paisie. Staretul Vasile mat avusese un ucenic
iubit, numit Paisie, care murise la Poiana-Marului.

10. In anul 1758 este hirotonisit ieromonah de episcopul Grigorie


Rasca.

11. Rfispunsul lui Paisie a lost scris in schitul Sfântului Hie Proorocul,
in limba slay/. In acest räspuns Paisie se desvillue mare teolog si redu-
tabil polemist. In limba slavA avem acest räspuns pAstrat in biblioteca
mânästirli Neamtul (Ms. Nr, 155).
In rumâneste, scris de monahul Raf ail, la 1768, se aflA la Academia
RominA. (Ms. 5110). A lost däruit de domnul N. forga, din partea Pre-
sedintiei Consiliului de Ministri, in sedinta din 12 Fevruarie 1932.

12. Schitul Värzäresti se allä in judetul Putna, in apropierea orasului


Focsant. Din Värzäresti Paisie a plecat, insotit de monahil Visarion si
Gheorghe, la Bucuresti ca sA cearA, in Tara-Munteneascii, o mânitstire
pentru soborul lui. Nu gliseste insA loc in acest plmânt si atunci se in-
dreaptA spre Iasi.

13. Mitropolitul Gavriil, cu aprobarea Divanului si cu invoirea Dom-


nitorului Grigorie Calimah Voevod ii dA Dragomirna. Hrisovul domnesc
din 31 August 1763. in Dragomirna intrit Paisie, cu soborul sKu, la 1 Sep-
temvrie 1763.

14. Oameni lipeiti de intelegere au putut vorbi de nincercarea de


tdstA amintire ce a dat peste mânhtirea Dragomirna in anul 1763, prin
nAvala staretului Paisie". (Vezi : Ipolit Vorobchevici, Istoria sfintei minas-
tiri Dragomirna, Cernituti 1925),

110
15. Ieroshimonahul Alexie nu este altul decât Alexei Filevici, care
la Träisteni ai-a schimbat numele in Azarie. Cu acest Alexei, prieten din
copilirie, pusese tânärul Petru la cale, in anul 1742, fuga din lavra Pecersca,
peste hotar. Alexei fusese prins i luat inapoi, acasä.

16. Ritzboiul ruso-turc (1768-1774) sf &rail prin tratatul dela Cucluc-


Cainargi. Epidemia de dun:4 ività la 1771.

17. Scrisoarea dela igumenul Secului Eftimie Can lulu.

18. Ministirea Secul inceputi la 1530 de monahul Zosima. Reziditi,


mitriti i inzestratà cu maii de cronicarul Nestor Ureche, la 1599.

19. In primlvara anului 1779 Paisie scrie Domnitorului, rugAnclu-1 sä


aprobe suma de lei 500 spre a zidi patru chill mari, pentru croitorie,
cizmirie, tesittorie i pentru a servi la invätätura tinerilor monahi elino-
greceatii invätäturi, i pentru tamilcirea sfintelor at de suflet folositoa-
relor cárti".

20. La a doua scrisoare catre Domnitor, trimisit prin duhovnicul


Irinarh, primate räspunsul trimis de Marele Logofilt.

21. Neamtul fi ia inceputul prin rivna calugärilor Sofronie, Pimen


Siluan, cari intemeiazit ad, la 1392 schit de team. $tefan Voevodfiul
lui Alexandru-cel-Bun, uds in Line 1447 de Roman, fiul lui Ilie-Voevod
zideate pentru ei o biserici din piatri, cu hramul InältArii Domnului. In
urma unui cutremur biserica e aproape prAbusitä. La 14 Noemvrie 1497
$tefan-cel-Mare sfinteate biserica cea mare a manästirii. Slujba sfintiri
oficiata de Teoctist.

22. Hrisovul domnesc din 21 Fevruarie 1780 spune cä pentru a in-


temeia Paisie mai cu inlesnire viata de obste in Neamtul, »am poruncit
de s'au ridicat pärintele Varlaam, fost igumen, impreunä cu piirintii vechi,
câti au voit, i s'au asezat in sfânta mânästire Rtaca". Au voit, insä,
foarte putini. $1 cei cari au plecat, au venit i ei, peste putin, inapoi.

23. Scrisoarea aceasta, pentru frumusetea ei, am dat-o ad, in intre-


gime. (Dupi N. lorga, Mänistirea Neamtului, Välenii-de-Munte, 1912).

24. Acest Dositelu a fost i staret.

111
25. RAzbolul din 1788-1792 dintre Turcia, de-o parte si Rusia
Austria, de alta.

26, Arhiepiscopul Ambrozie Serebrenicov, numit la 28 Noemvrie 1786


in scaunul de Ecaterinoslav, cu resedinta in Poltava. Mare cArturar, mare
orator si ora cu viatA inaltA In vremea rAzboiului ruso-turc vine in Mol-
dova ca atasat al armatei i exarh al Moldovei. Moare ucis, in 1792 si
este ingropat in raanAstirea Sfintei Cruci din Poltava.

27. Sfântul Ioan evanghelistul, care la Cina cea de Tainit isi reze-
mase capul pe pieptul InvAtAtorului.

28. and au aflat fratii cA Staretul vrea sA vinA la biseria, din toate
colturile manAstirii alergand, ,,s'au adunat ca vulturii cA nu mat incA-
peau in bisericA vada conducAtorul pentru cea din urmA date.

29. A inchis ochil Miercuri pe la ceasurile 11. A fost inmorrnantat


de sobor, SambAtA 18 Noemvrie, in biserica cea mare, in pridvor, in par-
tea dreaptà, langa usii. Pe lespedea de mormant a lui Paige stA, ruma-
neste i slavoneste, un text in fata celuilalt aceastA inscriptie :
Aicea sA odihneaste fericitul párintele nostru staretul, ieroshimonah i
arhimandrit Paisie Malorosilanul, carele, viind dela muntele Athonului in
Moldaviia cu 60 de ucenici, i aicea multime de fratu adunAnd, i viiata
cea de obste pren sine o au Innoitu, i asa cátrá Domnul s'au mutat, la
anul 1794, Noemv(rie) 15, zilele binecredinciosului Doran Mihail Sutul
Vvd. si a preaosf(in)tituhii Mitropolitu Iacovu".

30. Din Viata Prea Cuviosului PArintelui nostru Staretului Paisie",


Neamtul, 1836.

31. Dinteun exemplar din Carte sau lumine, Snagov, 1699.

Pentru redactarea notelor de mai sus am folosit urmAtoarele lucrAri

$tejan Berechef: Autoblografia Staretului Paisie Velicikovschii", Iasi,


1918.

N. lorga : MAnästirea Neamtului", VAlenii de Munte, 1912.


Eugen Procopan: Paisie Velicicovschi, 1722-1794, schitä istoricit

112
despre viata si opera sa",in Revista societatii istorico-arheologice bise-
ricesti din Chisiniu, vol. XXIII. (Chisiniu, 1933).
Sarghle Ceifericov, protoiereu : Paisie, staretul manástirii Neamtu-
lui din Moldova, viata, invätätura si influenta lui asupra Bisericii Orto-
doxe". Traducere de Episcopal Nicodem, staretul mfmastirii Neamtului.
In colectia Seminte evangeliee pentru ogorul Domnului", vol. IX, (Neamtu,
1933).

Grigorie lerodlaconul : Povestire din parte a vietii Prea Cuviosului


Pärintelui nostru Paisie", in ,,Adunare a cuvintelor celor pentru ascul-
tare", (Neamtul, 1817).

Stema tärii si litera cu rosu, de Mac Constantinescu.

113
CUPRINSUL
pag.

Cucifint de leimurire 58
Viata fericitului Paisie . . . . 11-94
Scrlsoarea Staretului Paisie cdtre
Mdria-Sa Constantin Moruz-
Voevod 99-105
Note 109-113

115
PRETUL LEI 80