Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
FACULTATEA DE DREPT
AN III
1
Tenovici, C., O. – “Contabilitatea instituțiilor publice”, Ed Independența Economică, Pitești, 2008, p.11;
2
Moșteanu, T., – “Buget și Trezorerie Publică”, Ed. Universitară, București, 2004, p. 126-127;
3
Roman, C., – “Gestiunea financiară a instituțiilor publice – Contabilitate publică la nivel macroeconomic”,
vol I, Ed. Economică, 2000, București, p. 88;
Deputaților și la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai acestora. La
bugetele locale sunt președinții consiliilor județene, primarii unităților administrativ
teritoriale. Dreptul de a aprobă folosirea și repartizarea creditelor bugetare poate fi delegat de
către ordonatorii principali înlocuitorilor de drept. Ordonatorii principali de credite
repartizează creditele bugetare aprobate pe unitățile ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile
acestora cuprinse în bugetele respective și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.4
4
Tenovici, C., O. – “Contabilitatea instituțiilor publice”, Ed Independența Economică, Pitești, 2008, p.12;
5
Moșteanu, T., – “Buget și Trezorerie Publică”, Ed. Universitară, București, 2004, p. 128;
2. La nivelul bugetelor locale:
6
Costas, C., F., Minea M.,S., Drept fiscal, Editura Universul juridic, București, 2015, p. 133;
7
Costas, C., F., Minea M.,S., Drept fiscal, Editura Universul juridic, București, 2015, p. 134;
- Până cel mai târziu la dată de 1 iunie a fiecărui an, vor depune la Ministerul
Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul bugetului de stat și bugetele
fondurilor speciale pentru anul următor, potrivit metodologiei stabilită de Ministerul
Economiei și Finanțelor.
- Repartizează creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat și bugetele fondurilor
speciale, pe unitățile ierarhice inferioare, în raport cu sarcinile acestora, cuprinse,
potrivit legii, în bugetele respective și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul
propriu.
- Ordonatorii principali de credite au obligația de a analiză trimestrial necesitatea
menținerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziții legale sau a altor
cauze, sarcinile au fost desființate sau amânate și de a propune Ministerul Economiei
și Finanțelor anularea creditelor respective. Cu valoarea creditelor bugetare anulate
sau reduse la ordonatorii principali de credite finanțați din bugetul de stat se majorează
Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat.
8
Costas, C., F., Minea M.,S., Drept fiscal, Editura Universul juridic, București, 2015, p. 135
asigurând, totodată, utilizaeea rațională și eficientă a acestor fonduri, precum și
realizarea obiectivelor de investiții în cadrul duratelor de execuție aprobate.
- Inițiază acțiuni de implementare a finanțării bugetare pe baza de programe care vor fi
întocmite de către instituțiile și serviciile publice de interes local, în scopul finanțării
unor acțiuni, obiective sau proiecte. Programele întocmite cu această ocazie sunt
analizate de către ordonatorii principali de credite și apoi propuse spre aprobare că
anexe la bugetul local.
- Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale repartizează pe trimestre veniturile
și cheltuielile prevăzute în bugetele proprii și bugetel instituțiilor și serviciilor publice
subordonate, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada
necesară pentru efectuarea cheltuielilor.
- Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii și repartizează creditele bugetare
aprobate prin bugetele locale, pe unități ierarhic inferioare în raport cu sarcinile
prevăzute în bugetele respective.
- Aprobă virările de credite bugetare în cadrul aceluiași capitol, pentru bugetul propriu
și al instituțiilor subordonate.
Bibliografie:
1. Costas, C., F., Minea M.,S., Drept fiscal, Editura Universul juridic, București, 2015;
2. Moșteanu, T., – “Buget și Trezorerie Publică”, Ed. Universitară, București, 2004;
3. Roman, C., – “Gestiunea financiară a instituțiilor publice – Contabilitate publică la
nivel macroeconomic”, vol I, Ed. Economică, București, 2000;
4. Tenovici, C., O. – “Contabilitatea instituțiilor publice”, Ed Independența Economică,
Pitești, 2008.