Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Pe plan european au loc, în 1820-1822, mai multe mişcări de eliberare socială şi naţională
(Spania, Italia, Serbia, Grecia). În strânsă legătură cu mişcarea de emancipare a grecilor de sub
stăpânirea otomană, organizată de societatea Eteria, a avut loc mişcarea socială şi naţională
declanşată sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, în Ţara Românească.
1. economice:
2. sociale:
3. naţionale:
ianuarie 1821 – moare domnul Alexandru Şuţu şi, provizoriu, conducerea este luată de
un Comitet de Oblăduire;
Tudor Vladimirescu pleacă în Oltenia şi-i răscoală pe pandurii nemulţumiţi că au fost puşi să
plătească dările;
el este în legătură cu Comitetul de Oblăduire şi cu eteriştii;
întăreşte mănăstirile din nordul Olteniei şi ăşi aşează tabăra la Padeş unde dă
cunoscuta Proclamaţie, care are un vădit caracter social;
de aici îşi deplasează mulţimea de panduri şi ţărani la Ţînţîăreni, unde stă în februarie şi unde
alcătuieşte „Cererile norodului românesc”, care devine programul mişcării;
în Moldova intră eteriştii, conduşi de Alexandru Ipsilanti, care apoi se îndreaptă spre Muntenia;
Tudor pleacă spre Bucureşti, unde ajunge pe 16 martie, stabilindu-şi tabăra la Cotroceni;
la 28 martie Ipsilanti îşi aşează tabăra la Colentina şi în urma unei întâlniri cu Tudor, cei doi îşi
împart zonele de influenţă: primul va administra judeţele de sub munte, iar al doilea, pe cele de
câmpie şi Oltenia;
în mai turcii intră în ţară, iar Ipsilanti se retrage la Târgovişte;
Tudor vrea şi el să se retragă în Oltenia, dar la Goleşti este luat de eterişti şi, fiind învinuit de
legături cu turcii, este ucis în noapte de 26-27 mai;
pandurii se împrăştie, o parte retrăgându-se în nordul Olteniei, iar alţii se alătură lui Ipsilanti;
la Drăgăşani, eteriştii şi pandurii alăturaţi lor sunt înfrânţi de turci;
ultimele rezistenţe ale eteriştilor sunt înfrânte în Moldova la Sculeni şi Secu.
Urmări: