Luceafar sfint al vietii noastre

Tu ai plecat demult spre stele

Si ne-ai lasat, comoara noastra
Si ginduri bune,si mai rele

S-a stins Poetul,călimara i-a secat

S-a contopit cu cerul

Lăsând un nume pământesc

Prin limbă și prin carte.

A plecat grăbit poetul,

Plânge și codrul și izvorul

și tricolorul plânge

Vieru ni-i comoară,

Păstor de neam și sufletul de rai

și simplu până la moarte

Un poet basarabean născut,

Un om făuritor de dragoste și lumină

Privindu-ne de multe ori tăcut

Cu milă și-nțelegere deplină.

O stea aprinsă a căzut

S-a dus în neființă

Și nimeni nu ar fi crezut

Că vrea să ne învingă.

Zile de doliu în Basarabia

Singuri...doar cu Dumnezeu

Lacrimi calde ne curg șiroaie

Cu Vieru...mereu aici noi existăm

Ca neam,popor și țară
Prin lungul timp,trecut prin iarnă,sau prin vară

și vitregiile tot cu el noi...le-ndurăm.

Să nu-l uităm și să-l citim

Aici,și azi,și mâine,și-n zilele ce vin,

Iar versul lui...mereu să îl slăvim

Ș-atunci când cerul de-deasupra nu-i senin.

Am motive să fiu mândră

De țara-n care locuiesc

și de poetul-nepereche-

Vieru,pe care-l iubesc.

Un nume cu litere învățate

Un ziditor al cetății de cuvinte