TEMA PROIECTULUI

ELABORAREA DOCUMENTATIEI TEHNICE PENTRU

PRODUSUL PANTALON SPORT PENTRU BARBATI
 Planul proiectului

Cap.I. Argument
1. Produs Etalon
1.1.Schita modelului
1.2.Descrierea modelului
1.3.Detalierea produsului
Cap.II. Proiectarea documentatiei tehnice
2.1.Fisa tehnica a produsului
2.2.Materiale de baza si auxiliare
2.3.Construirea tiparului clasic
2.4.Transformarea tiparului clasic in model
2.5.Construirea sabloanelor
2.6. Norma interna
2.7.Norma de consum
2.8.Pregatirea materialelor pentru croit
2.8.1.Croirea materialelor
2.9.Elaborarea incadrarii sabloanelor
2.10.Procesul tehnologic de confectionare
Cap.III.Norme de protectia muncii

Bibliografie
Anexe
 Cap.I Argument

Este cunoscut faptul că aproximativ 40% din calitatea necorespunzătoare a

produsului finit este rezultatul activităţilor de proiectare, a calităţii documentaţiei tehnice, baza
conceptuală a produsului şi instrumentul activ de comunicare între componentele de proiectare
şi de fabricaţie.
Problema calităţii produselor de îmbrăcăminte este o componentă intrinsecă a procesului
realizării sale, se „dimensionează” începând cu cercetarea şi creaţia sa şi se asigură prin
proiectare constructiv- tehnologică, realizându-se în procesul tehnologic de confecţionare şi
finisare.
Creată la început pentru apărarea corpului de acţiunea nefavorabilă a mediului climatic
înconjurător, sub influenţa diferitelor condiţii istorice, social-economice, naţionale, a evoluţiei
idealurilor estetice, îmbrăcămintea a suferit multiple transformări, atingând o mare varietate de
tipuri şi forme şi a devenit un obiect al artelor aplicate. Dacă în epoca primitivă omul se
mulţumea cu o îmbrăcăminte sumară obţinută din piei de la animalele sacrificate sau din
scoarţa sau frunzele copacilor, în zilele noastre diversitatea formelor şi modelelor este mare pe
toate treptele sociale în funcţie de locul ocupat de om în societate şi de posibilităţile materiale
ale acestuia.
Prin îmbrăcăminte in sens larg se înţelege un complex de obiecte care se îmbracă pe corp
(lenjerie, bluze, sacouri, căciuli, mănuşi, ciorapi, etc.). În sens restrâns prin îmbrăcăminte se
înţelege totalitatea produselor realizate de industria de confecţii.
Prin specificul său, suferind prin purtare o uzură mai rapidă decât celelalte obiecte de artă
decorativă, îmbrăcămintea se schimbă cel mai frecvent şi oglindeşte cel mai bine evoluţia
civilizaţiei materiale, a conceptelor şi idealurilor estetice. Îmbrăcămintea reflectă fidel
originalitatea culturii naţionale a diferitelor popoare, simţul lor estetic, tradiţia, nivelul de trai şi
particularităţile mediului natural. Ca linie şi modă, îmbrăcămintea a fost dictată de clasele
sociale înstărite care impuneau restricţii şi în vestimentaţia oamenilor de rând.
Calitatea produselor de îmbrăcăminte devine tot mai mult factorul hotărâtor, în dorinţa
cumpărătorilor de achiziţionare a acestora, un mijloc important de concurenţă, un indicator
esenţial de apreciere a întregii activităţi desfăşurate la un moment dat de producătorul de
confecţii.
În activitatera de pregătire tehnică a producţiei, proiectarea constructivă este o etapă ce
înglobează un complex de lucrări necesare realizării noilor modele de îmbrăcăminte.
Construcţia îmbrăcămintei este o componentă însemnată a proiectării constructive şi conţine
două laturi- una creativă, orientată spre rezolvarea constructivă a modelului şi finalizată cu
obţinerea tiparelor acestuia şi o latură tehnică, în care se obţin elementele documentaţiei
tehnice necesare introducerii în fabricaţie a noului model.
Creşterea eficienţei în activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei necesită abordarea ştiinţifică
a procesului de proiectare în care se implică intuiţia, experienţa, gustul estetic a creatorului.
Lucrarea, prin conţinutul şi modul de structurare, oferă o soluţie teoretică şi tehnico-
aplicativă privind elaborarea documentaţiei necesare în proiectarea unui produs de
îmbrăcăminte din ţesătură, pornind de la proiectarea modelului, continuând cu alegerea
materiei prime şi a materialelor auxiliare, permiţând o orientare a viitorului confecţioner asupra
modului de interpretare a documentaţiei ce însoţeşte procesul de creaţie a produsului. Lucrarea
reflectă clar fazele de realizare a unui produs de îmbrăcăminte şi cerinţele ce trebuie respectate
în procesul de proiectare a acestuia.

Modelul propus a fi realizat in acest proiect este pantalon sport barbati.

1.1 Schita modelului
 1.2. Descrierea modelului

Pantalonii sunt articole vestimentare care imbraca corpul de la talie in jos. Desi este un
articol vestimentar caracteristic barbatesc, acest produs este utilizat de catre toate categoriile de
purtatori indiferent de varsta si sex. In functie de acest criteriu pantalonii sunt destinati pentru
barbati, femei si copii.
Ca parti componente sunt alcatuiti din doua parti cilindrice care imbraca picioarele
conformatiei si partea inferioara a trunchiului. Ca detalii principale fiecare picior se compune din
fata, spate si betelie de pantalon.
Pantalonii se confectioneaza in diferite variante dintre care cele mai importnte sunt:
pantalonul clasic( drept) , pantalonul bufant (pentru cizma) , pantalon sport , pantalon scurt.
Aceste categorii de pantaloni se pot confectiona atat pentru adulti cat si pentru copii.
Pantalonii model sport se utilizeaza de catre toate categoriile de purtatori. Cele mai
cunoscute modele sunt: pantalonii pentru golf, pantalonii pescaresti si pantalonul scurt.
In zilelel noastre cel mai folosit pantalon tip sport este pantalonul de blugi.
Modelul ales de mine este pantalonul bărbătesc tip sport. Este compus din următoarele
detalii: fata, spate, betelie, buzunare interioare si exterioare. Este un produs de ţinuta sport,
putând fi purtat de bărbaţi de toate vârstele. Este un pantalon comod având o mare lejeritate pe
corp. Terminaţia este la nivelul călcâiului. Buzunarele interioare sunt asemănătoare unui pantalon
clasic, ele sunt la fata produsului. La spate avem două buzunare aplicate sub formă
dreptunghiulară.
Materialul ales pentru acest pantalon este un doc din bumbac cu o mare permeabilitate la
aer si o bună stabilitate dimensională. Culoarea aleasă este o culoare închisă, materialul ales
având o bună comportare în timpul purtării. Închiderea se realizează în faţă printr-un şliţ cu
fermoar, iar fixarea pe talie se realizează printr-o betelie închisă cu nasture şi butonieră. Tivul
este realizat prin îndoire dublă şi tighelire.

1.3. Detalierea produsului

Detaliile produsului sunt:

detalii principale: faţă
spate
betelie
detalii secundare: buzunare
găici
 CapII Proiectarea documentaţiei tehnice

Elaborarea documentaţiei tehnice începe cu activităţi de creaţie a noilor modele de

confecţii care se realizează pe baza analizei asupra tendinţei modei pe plan mondial.
Ansamblul documentaţiei tehnice cuprinde totalitatea datelor tehnice si tehnologia
care caracterizează modelul nou creat şi care trebuie să asigure realizarea lor industrială în toate
fazele procesului de fabricaţie.
.
La îmbrăcămintea fixată pe umeri lungimea de bază se consideră de la răscroitura gâtului
până la terminaţia inferioară stabilită de modă.
2.îmbrăcămintea fixată pe talie:
A.îmbrăcămintea scurtă cu terminaţia la nivelul coapsei picioarelor;cuprinde produse
ca:pantalon scurt,fuste scurte.
B.îmbrăcăminte cu lungime medie cu terminaţia la linia genunchilor;cuprinde fuste de
toate categoriile, pantalon pescăreşti şi pantalon pentru golf.
C.îmbrăcămintea foarte lungă cu terminaţia pe linia gleznei picioarelor;cuprinde
pantalon şi fuste model maxi.
La îmbrăcămintea fixată pe talie,lungimea se măsoară de la linia taliei la linia
terminaţiei inferioare situată în funcţie de model.
Elementele care formează documentaţia tehnică sunt următoarele:
-produsul etalon
-şabloanele
-norme interne si standarde
-şabloanele
-consumul specific (la material de bază si auxiliare
-utilaje existente în secţiile de fabricaţiile a semifabricatelor
-procesul tehnologic de confecţionare.
Procesul tehnologic de confecţionare reprezinta partea documentatiei tehnice care
cuprinde totalitatea operatiilor de transformare a semifabricatelor in produse finite. Procesul
tehnologic se elaboreaza in scopul stabilirii operatiilor, ordinea in care acestea se executa si
indicatori tehnico economici de fabricatie.
Procesul tehnologic este alcatuit din:
- operatii executate in succesiune cronologica
- faze
- manuiri
- miscari
Operatia – este partea procesului tehnologic prin care semifabricatul se transforma calitativ si
cantitativ. Aceste operatii pot fii: manuale, mecanice si de calcare.
Manuirea – este o parte a fazei de munca alcatuit dintr-un grup de miscari.
Miscarea – reprezinta cel mai simplu element al procesului de munca, este parte componenta a
manuirii si ea nu se mai poate divide.
In cadrul procesului tehnologic se intalnesc operatiile:
- pregatirea a lucrarilor
- operatii de ansamblare
- operatii de tratare umidotermica ( calcare, descalcarea, presarea si subtierea, modelarea,
aburirea ).
Norma internă este partea din documentaţia tehnică industrială care stabileşte
condiţiile tehnice dimensionale şi de confecţionarea produsului. Are două forme:
 - forma departamentală, este documentul tehnic ce stabileşte dimensiunile principale pe
grupe de produse de îmbrăcăminte. Scopul normei departamentale este stabilirea
dimensiunilor principale la produsele ce urmează să se confecţioneze în cadrul
întreprinderii.
- norma de întreprindere cuprinde trei părţi şi anume:
a) Noţiuni generale asupra produsului în care se indică principalele
caracteristici şi anume:
- materialele folosite pentru confecţionare
- aspectul general al produsului în faza finală
- caracteristicile detaliilor principale
b) Condiţiile tehnologice dimensionale ale produsului şi detaliilor
componente.
Dimensiunile produsului se întocmesc în ordinea importanţei detaliilor şi pe grupe dimensionale
sub formă de tabel
c) Modul de confecţionare al produsului
- desimea cusăturii
- modul de confecţionare a întăriturii, materiale folosite
Reprezintă o parte a documentaţiei tehnice care stabileşte dimensiunile principale ale
produsului.

2.1. Fisa tehnica a produsului

Una dintre cele mai importante operatii ale documentatiei tehnice este omologarea
prototipului.
Produsul etalon reprezinta partea din documentatia tehnica care stabileste
aspectul,forma,caracteristicile finale ale produsului.
Produsul etalon se realizeaza in functie de moda ,de conditiile climatice si de destinatie.
Faza de proiectare cuprinde doua etape :
a) Desenarea modelului care se prezinta sub forma de schita.
b) Analiza tehnico-artistica ;in urma acestui control se efectueaza modificarile propuse
executandu-se si alte variante .
Pe baza modelului etalon se executa documentatia tehnica pentru sectiile de fabricatie.
In cazul meu produsul etalon se executa la dimensiunile individuale cu urmatoarele
dimensiuni principale ale corpului :
IC=inaltimea corpului
Pb=Perimetrul bustuluii
Ad=Adaosul de lejeritate
Descrierea tehnica a modelului cuprinde aspectul exterior,particularitatile de constructie a
elementelor si reperelor din care este alcatuit produsul,indicarea tipurilor de materiale din
care se confectioneaza precum si date privind tehnologia de executie.
Descrierea tehnica a produsului cuprinde indicatii, gama dimensionala in care se
executa produsul (gama de marimi,grupe de conformatie) se precizeaza principalele
dimensiuni, valorile acestora si locul de masurare a produsului finit precum si tolerantele
admise fata de valorile nominale.
Aceste date se folosesc la masurarea si controlul sabloanelor de lucru si la
controlul dimensiunilor finite ale produsului.Abaterile pot fi: 1,5 pana la 2 cm la
dimensiunile mari si 0,1 pana la 0,5 cm la dimensiunile mici.
Cerintele tehnice cuprind :
-cerintele impuse in prelucrarea si asamblarea detaliilor
 -latimea rezervelor de cusatura si tiv , felul si dimensiunea cusaturilor
-distanta de la margine pentru cusaturile ornamentale
-existenta straturilor de intaritura si captuseala,modul de dispunere,zonele de innadire la
croirea unor repere.

Toate cusaturile realizate trebuie sa fie drepte, fara scapari, cu impunsaturi

egale si intarite la capete.
Produsul trebuie finisat prin curatarea lui de ate, calcare, fara a se sesiza
pete sau urme de degradare.
Masinile folosite pentru realizarea produsului meu sunt :
-masina de cusut simpla.
-masina de surfilat triplock
-fierul de calcat
 2.2. Materiale de bază şi auxiliare

În industria confecţiilor textile pentru producerea obiectelor textile vestimentare se utilizează

diferite materiale de bază si auxiliare.
Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite şi se adoptă în funcţie de specificul
produsului la care se aplică şi destinaţia acestuia în procesul purtării.

a.Materiale de bază
Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul de bază care
este întrebuinţat la confecţionarea produsului.
Materiale de bază sunt materialele textile care constituie faţa produsului şi care nu pot lipsi din
componenţa acestuia. Materialele de bază sunt:
-ţesături, tricoturi, piei, blănuri, textile neţesute.
Produsul proiectat se realizează din ţesătură.
Ţesăturile sunt materiale de bază obţinute prin ţesere, adică prin încrucişarea a două sisteme
de fire: fire de urzeală şi fire de bătătură.
Clasificarea ţesăturilor:
După destinaţie
Ţesături pentru lenjerie
Ţesături pentru îmbrăcăminte subţire
Ţesături pentru costume uşoare
Ţesături pentru costume şi pardesiuri
Ţesături pentru paltoane şi jachete
Ţesături pentru îmbrăcăminte de protecţie
După tipul firelor
Ţesături din fire de bumbac sau tip bumbac – ţesături subţiri pentru lenjerie, îmbrăcăminte
subţire cu lăţimi 120-140 cm.
Ţesături din in şi cânepă – se vor folosi numai fire de in sau în amestec cu fire de bumbac sau
numai din fire de cânepă. Destinaţia acestor ţesături este în funcţie de grosime: pentru lenjerie,
pentru tapiţerie sau pentru decorări interioare. Lăţimile sunt între 120- 150 cm.
Ţesături din fire de lână sau tip lână, sunt destinate pentru îmbrăcăminte subţire, groasă şi
semigroasă, în funcţie de fineţea firelor. Lăţimea este de 80-150 cm.
aŢesături din fire sintetice cu destinaţii diferite, în funcţie de fineţea firelor.

b.Materiale auxiliare
În afară de materialul de bază care constituie faţa produsului confecţionat, în sectorul de
confecţii se mai folosesc şi materiale auxiliare:
căptuşeli - pot fi: ţesături de bumbac, cânepă, mătase, vâscoza sau căptuşeli obţinute din fire
sintetice;
 întărituri - pot fi: din bumbac, cânepă, materiale neţesute şi au rolul de a da produsului un
aspect frumos şi rezistenţă mai mare unor detalii.
furniturile- pot fi alcătuite din diferite materiale. Au rolul de a mări rezistenţa, de a menţine
forma şi de a ornamenta produsul.
 garniturile şi accesoriile: aţa de cusut, nasturii, fermoarele, inserţia, etc.
Materialele auxiliare sunt materiale care în funcţie de produs sunt necesare sau pot lipsi din
componenţa produsului.

Pentru confecţionarea pantalonului se pot folosi următoarele furnituri:

Aţa de cusut este un fir răsucit din două sau mai multe fire răsucite în sens invers torsionării.
Aţa de cusut se alege în funcţie de bază. Astfel pentru ţesături din bumbac, lână, mătase se va
folosi aţa din bumbac sau tip mătase, iar pentru ţesăturile din fibre chimice se recomandă să se
folosească aţa de aceeaşi provenienţă şi cu aceleaşi proprietăţi ale ţesăturii: contracţia,
rezistenţa, elasticitatea.
Fineţea firului de aţă trebuie să corespundă cu fineţea materialului. Se recomandă ca firul de
aţă să aibă o fineţe mai mare decât firul materialului de bază. Culoarea aţei de cusut se
stabileşte în funcţie de culoarea materialului de bază cu o nuanţă mai închisă.
Pentru produsul meu am folosit urmatoarele materiale auxiliare: ata de cusut, ata pentru
surfilat, fermoar, nasturi, moleschin pentru buzunare, intaritura pentru betelie.
 2.3. Construcţia tiparului clasic

1. Dimensiuni principale
ÎC=176cm
Pb=48cm
2. Calculul dimensiunilor de bază
IC 176
Lş= +K= =17.6
10 10
Pt=Pb-4=48-4=44
Pş=Pb+4=48+4=52
3. Trasarea liniilor de bază
Ps 52
AB= +12,5= +12,5=25,5
4 4
AL=N*Z+-K=108
AL 108
AC= +7= +7=61
2 2
Ps 52
BB1= +4= +4=17
4 4
B1B2=BB1=17
Ps 52
B2B3= +0,8= +0,8=6
10 10
Ps 52
B2B4= = =10.04
5 5
4. Trasarea liniilor de contur
A’2A2=0,5
6
B3b=bb1=b1b2= =2
3
Lc1=lăţimea pliului la faţă=3,5
Pt 44
A’2A4= +Lc1= +3,5=25.5
2 2
A1A3=Lc1=3,5
Pb 48
C1C2=C1C3= = =12
4 4
L1L2=L1L3=C1C2+toleranţa modei=11,25+2,75=13
BB’=2
Pt
AA5= +0,8=5.2
10
C2C4=L2L4=2
C3C5=3
L3L5=2
Pt 44
Lăţimea spatelui la talie A5A6= +R= +7,5=29.5
2 2
R=R1+R2=2,5+5=7,5
R1=rezervă pentru pensă
R2=rezervă pentru cusături
A6A7=4
Ps 52
A5P’= +1= +1=11.04
5 5
P’P=1
 Ps
PP1= =10.04
5
2,5
Pa=Pa1= =1,25
2
L1l=0,5
L1l1=1
Construcţia beteliei
AB=Pt+7=44+7=51
AA1=BB1=6

2.4. Transformarea tiparului clasic în model

Modelul meu fiind sport apar următoarele modificări:
- la tiparul de faţă lărgimea pantalonului se modifică la nivelul genunchilor. La faţă se
elimină pliul. Construim un buzunar tăiat oblic la lateral, adăugăm şliţul la faţă iar pantalonul la
terminaţie este mai îngust
- spatele se modifică prin mărirea dimensiunii la nivelul genunchilor şi îngustarea spre
terminaţia pantalonului. Apar detaliile secundare, două buzunare aplicate pe spatele pantalonului.

2.5. Construirea şabloanelor

1. Şabloanele principale, sunt şabloanele detaliului realizat din material de bază

2. Şabloanele derivate, sunt şabloanele detaliului din materiale auxiliare, căptuşeli, întărituri.
Şabloanele derivate se obţin din şabloanele de bază pentru adăugarea tiparului de model.
Sabloanele sunt copii ale tiparelor la care s-au adaugat rezervele necesare de cusaturi ;
acestea se executa pe carton, placi sintetice etc. Pentru realizarea sabloanelor se aplica tiparul pe
materialele din care se confectioneaza sablonul si apoi se traseaza cu ajutorul ruletei conturul
tiparului, plus rezervele de cusaturi, acolo unde este cazul. Marginea sablonului se marcheaza prin
vopsire sau prin gravare, pentru a avea controlul asupra uzurii.
Sablonul se marcheaza prin diferite semne sau cifre, care indica numarul modelului pentru care s-
a executat, denumirea detaliului, marimea careia ii corespunde sablonul respectiv; se traseaza
liniile ce vor reprezenta „firul drept" la croit cit si „firul dublu", in cazul in care piesele respective
necesita croirea materialului pe dublu.
Sabloanele servesc procesului de croit si controlul detaliilor croite. In fabricatie ele se numesc si
sabloane de lucru, unele dintre acestea fiind necesare la coaserea unor de detalii cu dimensiuni
foarte precise si in special care necesita simetrie (colturi de gulere, revere, mansete, clape etc.);
ele au dimensiunea exact a a detaliului la aspect gata.
Alte sabloane de lucru sint cele care servesc pozitionarii unor detalii pentru montat (buzunare,
gaici, garnituri etc.) si la stabilirea liniilor cusaturilor de asamblare. Sabloanele de lucru pot fi
intregi, cu decupari pentru insemnarea detaliilor sau partiale, servind la insemnarea si coaserea
unui detaliu.
În cazul produsului meu s-au prevăzut următoarele rezerve pentru cusături şi tivuri:
- rezervele pentru cusături drepte: l cm
- rezervele pentru linia taliei: 1,5 cm
- rezerve pentru tiv: 3 cm
 2.6 Norma interna

Norma internă reprezintă partea din documentaţia tehnică care stabileşte condiţiile tehnice
dimensionale şi de confecţionare a îmbrăcămintei.
Acest document tehnic este utilizat în cadrul intreprinderilor sub formă de norme interne
departamentale şi norme de intreprindere.
Ca structură, norma de intreprindere cuprinde trei părţi principale:

Partea I cuprinde noţiuni generale asupra produsului, în care sunt indicate principalele
caracteristici ca : materiale folosite pentru confecţionare, aspectul general în faza finală,
caracteristicile detaliilor principale etc.

Partea a II-a se referă la condiţiile tehnice dimensionale ale produsului şi detaliilor

componente precum şi la abaterile admisibile acestora. Dimensiunile stabilite prin norma internă
se referă la dimensiunile finale ale produsului.

Partea a III-a cuprinde modul de confecţionare şi principalele condiţii care trebuie

respectate la realizarea produsului.

2.7 Norma de consum

a.Elaborarea încadrărilor

Pentru determinarea consumului de material se efectuează operaţia de încadrare a şabloanelor

pe material şi trasarea conturului şabloanelor, care constituie o lucrare de studiu, analizându-se
toate posibilităţile de amplasare şi reducere a consumului.
Utilizarea materialelor în producţia de îmbrăcăminte se face pe baza normelor de consum.

La amplasarea şabloanelor trebuie respectate următoarele condiţii:

• Respectarea firului din ţesătură stabilit la încadrare;
• Evitarea suprapunerii şabloanelor în desen, care produc aşa- numitele „ciupituri de
margini sau de colţuri”, ce scurtează sau îngustează detaliile produsului;
• Respectarea sensului şabloanelor faţă de sensul firelor de urzeală şi al desenului
materialului.

După modul de aşezare pe lăţimea materialelor, încadrările pot fi:

- Încadrări pe material dublu lat în care materialul este dublat, iar şabloanele se
amplasează numai pe jumătate. Avantajul acestor încadrări constă în faptul că timpul de
şablonare este mai mic şi detaliile decupate la croit sunt pereche. Aplicarea încadrărilor pe
material dublat prezintă dezavantajul că există mai puţine posibilităţi de amplasare a
şabloanelor şi de reducere a deşeurilor din material.
- Încadrări pe materialul desfăcut în care şabloanele se aşează pe întreaga lăţime. Metoda
încadrării pe material desfăcut este larg utilizată, rezultând o serie de avantaje economice. Prin
această metodă de încadrare, şabloanele au multe posibilităţi de aşezare şi astfel rezultă mai
puţine deşeuri din material. La amplasarea şabloanelor pe material se vor aşaza şabloanele
detaliilor mari pe marginile materialului, iar cele mici în interiorul acestora.

Lungimea rezultată prin încadrare reprezintă consumul, exprimat în metri sau centimetri.
Pentru încadrarea simplă pe material desfăcut realizată cu şabloanele produsului proiectat
consumul este
L = 124 cm.

b.Calculul normei de consum

Norma de consum reprezintă cantitatea de materiale necesare realizării unui produs şi este
variabilă în funcţie de forma, mărimea şabloanelor şi de produsul confecţionat.
În industria confecţiilor costul materialelor reprezintă 70 - 80% din costul produsului.
Datorită acestui fapt este necesară luarea tuturor măsurilor care să reducă consumul de
material.
Este cunoscut faptul că la confecţionarea imbrăcămintei sunt folosite ca materiale pentru
confecţionat: ţesături, tricoturi şi o diversitate de furnituri.
Consumul de furnituri se stabileşte la confecţionarea prototipului şi la multiplicarea
acestuia pentru secţiile de producţie.
Consumul de ţesături şi tricoturi se determină în cadrul laboratoarelor tehnice organizate
în acest sens.

2.8. Pregătirea materialului pentru croit

Pregătirea pentru croit este o etapă a procesului de producţie în care materialele sunt
supuse unor operaţii de pregătire, în vederea croirii. Operaţiile de pregătire pentru croit sunt:
- decantarea ţesăturilor
- călcarea materialelor
- controlul şi sortarea materialelor
- şablonarea şi calculul laturilor
1. Decantarea este operaţia de pregătire a materialelor, prin care se elimina luciul si se reduc
contracţiile acestora. Decontarea constă în umezirea şi uscarea materialelor, astfel are loc
creşterea stabilităţii dimensionale a ţesăturii.
2. Călcarea este procesul umidotermic ce se aplica materialelor textile, pentru a le asigura
aspectul plăcut, uniformitatea, netezimea. Călcarea se realizează sub influenţa următorilor
parametri: temperatură, umiditate şi timp.
În cazul materialului uşor, se va ţine cont de comportarea acestuia la temperatură. Fibrele de
poliester sunt fibre termoplaste. În procesele industriale, călcarea suprafeţelor ţesăturilor se
realizează cu maşinile de calandrat, ce sunt prevăzute cu cinci cilindri metalici ce au suprafaţa
încălzită.
3. Controlul şi sortarea materialelor călcate şi decantarea se face din punct
de vedere calitativ şi cantitativ.
4. Şablonarea este operaţia prin care se trasează conturul şabloanelor pe material, conform
încadrării stabilite anterior.
Procedeele de şablonare se clasifică în funcţie de modul în care se realizează şablonarea.
a. Şablonarea manuală - se realizează trasând fiecărui şablon, succesiv, pe material, cu creta
de croitorie creioane speciale.
Acest procedeu este utilizat la şablonarea produsului fusta în şase clini cu cute.
b. Şablonarea cu trafaretul. Trafaretul este un complot de şabloane imprimate pe un material
rigid. Conturul şabloanelor este perforat. Se aşează trafaretul peste span şi se pulverizează praf
de cretă peste toate perforaţiile, apoi se ridică trafaretul, rămânând imprimate conturul
şabloanelor. Acest procedeu are un randament mult mai ridicat decât cel anterior.
c. Şablonarea automatizată - se face pe calculator, unde se stabileşte încadrarea optimă,
consumul de material, transpunerea şabloanelor pe hârtie la scara 1:1.

2.8.1 Croirea materialului

Croirea este o etapă a procesului de producţie prin care materialul ce a fost pregătit pentru croit
este transformat în semifabricate (piesele croite). Operaţiile ce trebuie executate la croire sunt:
- spanuirea materialelor
- secţionarea spanului
- decuparea detaliilor
- controlul şi formarea pacheţilor
1. Spanuirea este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse, ce au
lungimea şi lăţimea egală cu încadrarea.
2. Sectionarea spanului este operaţia de taiere a spanului pe secţiuni, pentru a putea fi
transportate mai uşor la maşina fixă de croit.
Maşinile de secţionat span sunt maşini mobile, ce pot deplasa pe masa care se afla spanul:
- Maşina de tăiat cu cuţit disc
- Maşina de tăiat cu cuţit vertical
În cazul produsului meu nu s-au realizat operaţiile de spanuire şi secţionare întrucât este un
produs unic, ce a fost proiectat individual.
3. Decuparea detaliilor este operaţia prin care se separă detaliile ce au fost conturate pe
suprafaţa materialului, conform încadrării.
Decuparea se poate realiza manual sau mecanizat cu ajutorul maşinilor fixe cu cuţit banda:
- Maşini de decupat cu trei roţi
- Maşini de decupat cu patru roţi
În cazul produsului meu se poate folosi decuparea manuală a detaliilor.
Controlul şi formarea pachetelor este operaţia prin care detaliile rezultate în urma croirii sunt
controlate şi apoi împachetate pentru a fi confecţionate.
Controlul semifabricatelor se face:
- calitativ: se aşează şablonul peste detalii şi se verifica forma şi dimensiunie acestora; dacă
au fost corect decupate, dacă nu s-au deplasat straturile din span în timpul tăierii
- cantitativ: în cazul pachetelor de detalii decupate din span se număra prin sondaj detaliile
dintr-un pachet, pentru a verifica daca numărul lor corespunde cu numărul foilor din span.
Formarea pachetelor se face în paralel cu controlul:
- se formează pachete ce conţin toate detaliile unui produs
- se aşează în exterior detaliile mari şi în interior cele mici
După parcurgerea operaţiilor de pregătire pentru croit si croire, pachetele cu detaliile trec la etapa
următoare a procesului tehnologic, confecţionare.

2.9. Elaborarea încadrării şabloanelor

Încadrarea este obţinută prin asezarea şabloanelor unuia sau mai multor produse pe o foaie de
material. încadrarea este urmată de şabloane realizându-se astfel conturarea detaliilor
înacadrate. Condiţii ce trebuie respectate:
1. La asezarea şabloanelor trebuie să se respecte direcţia firului drept din urzeală astfel încât
să corespundă cu direcţia trasată pe şablon
2. Trebuie să se respecte indicaţiile înscrise pe şabloane
3. Şabloanele trebuie aşezate astfel încât consumul de material să fie cât mai mic, iar
suprafaţa materialului să fie cât mai bine utilizată.
4. În cazul materialelor cu fire superficiale toate şabloanele se vor aşeza pe material în acelaşi
sens astfel încât să nu apară luciu diferit.
5. În cazul materialelor cu desene, detaliile trebuie aşezate să se continuie de pe un
detaliu pe altul.
Prin consum specific se intelege cantitatea de materii prime si materiale auxiliare necesare
pentru confectionarea unui produs.
Consumurile specifice difera. de la produs la produs, in functie de model, material, tehnologia de
confectionare, modul de incadrare a sabloanelor pe material etc.
Determinarea consumurilor de materii prime sint operatii foarte impor-tante, deoarece, in calculul
costului unui produs acestea reprezinta. 80—85% din valoarea lui.
Pentru obtinerea unui consum cit mai rational de materii prime si mate¬rials auxiliare se pot
folosi mai multe metode, prin care se urmareste utilizarea cit mai completa. a suprafetei de
tesatura si reducerea pierderilor tehnolo-gice, prin:
— incadrarea unuia sau a doua modele pe span;
— incadrarea unei singure masuri sau a mai multora combinate, din acelasi model;
— incadrarea a doua. bucati din aceeasi masura ;
— incadrarea sabloanelor pe tesatura desfacuta.
Pentru stabilirea incadrarii optime se incearca. mai multe variante, folosind tipare reduse la scara
de 1/5. Miniaturile obtinute cele mai economi-coase se transmit unitatilor producatoare pentru a
servi ca model de incadrare.
Consumurile de materiale pentru produsele ce se realizeaza de catre unitatile prestatoare de
servicii dupa. comanda si masura individuala sunt stabilite in normele de consum pentru modele
simple.
Pentru produsul meu se poate realiza încadrarea simplă pe material dublat.
Lungimea încadrării: 1,35m
Lăţimea încadrării: 1,70m

Calculul necesarului de materialşi calculul normei de consum

Pentru determinarea necesarului de material avem nevoie de următoarele dimensiuni:

lungimea încadrării= lungimea produsului+rezervele de tiv şi cusătură.
Materiale auxiliare pentru produsul meu avem:
- aţa de cusut pentru tighel Nm 48/3
- aţa pentru butoniere Nm 54/2 3
- aţă pentru surfilat Nm 54/3
- fermoar 20cm (1buc.)

- întăritură neţesută pentru betelie

- un nasture
- moleschin pentru punga de buzunar 25cm
Calculul normei de consum
Cs= consum specific
Ip= indicele de pierderi
Iu= indicele de utilizare
Iu+Ip=100%
Sşab= suprafaţa şabloanelor
Sinc= suprafaţa încadrării
n= numărul de bucăţi
Cs= = =1,35m
Sinc=Linc linc=1,35 1,70=2,29m
 Pentru că încadrarea să fie cât mai bună indicele de pierderi trebuie să aibă o valoare cât
mai mică astfel încât suprafaţa şabloanelor să fie peste 80% din suprafaţa încadrării.
 Cap.2.10. Procesul tehnologic de confecţionare

Nr. Crt. Denumirea operaţiei Denumirea Denumirea Utilaje folosite

detaliilor cusăturii
1 Semnarea penselor Spate --- Manual
2 Surfilarea detaliilor Faţă, spate Cusătură de Maşina Triploc
surfilare cu 3 fire
3 Coaserea penselor Spate Cusătura tighel Maşina simplă
4 Semnarea poziţia Spate --- Manual
buzunarelor la spate
5 Executarea buzunarului Spate Cusătura tighel Maşina simplă
la spate
6 Realizarea buzunarului la Faţă Cusătura tighel Maşina simplă
faţă
7 Coaserea cusăturii Faţă, spate Cusătura tighel Maşina simplă
laterale
8 Descălcarea cusăturii Faţă, spate ---- Fier de călcat
9 Coaserea cusăturii Faţă, spate Cusătura tighel Maşina simplă
interioare
10 Coaserea turul Faţă, spate Cusătura tighel Maşina simplă
pantalonului
11 Aplicarea fermoarului Faţă Cusătura tighel Maşina simplă
12 Executarea găicilor ----- Cusătura tighel Maşina simplă
13 Aplicarea inserţiei pe betelie ---- Fier de călcat
betelie şi îndoirea ei
14 Aplicarea beteliei pe talia Faţă, spate Cusătura tighel Maşina simplă
pantalonului cu fixarea
găicilor
15 Tighelirea beteliei pe faţă Faţă, spate Cusătura tighel Maşina simplă
şi fixarea găicilor în
partea superioară
16 Executarea tivului Faţă, spate Cusătura tighel Maşina simplă
17 Executarea butonierei Faţă Cusătura zig-zag Maşina simplă
18 Coaserea nasturilor Faţă Cusătura zig-zag Maşina simplă
19 Curăţire de aţe Produs ---- Manual
20 Călcare finală Produs ---- Manual
 Cap. III. Norme de protectia muncii

Locul de munca. reprezinta spatiul inzestrat cu mijloace de munca si organizat pentru realizarea
unei operatii sau lucrari de catre un executant (individual sau colectiv), in conditii de munca
precizate.
Organizarea rationala a locului de munca este determinate de elemen¬tele care participa. la
desfasurarea procesului de productie pe locul respectiv de munca. si anume:
— mijloacele de munca. (utilaje, unelte, dispozitive, mobilier etc.);
— obiectele muncii (materii prime, materiale semifabricate etc.) ;
— forta de munca. (capacitatea fizica. si intelectuala a omului atunci cind produce valori de
intrebuintare).
Imbinarea armonioasa. a tuturor elementelor locului de munca. intr-un tot unitar se
concretizeaza in organizarea rationala a acestuia. Organizarea locului de munca este
considerate rationala atunci cind asigura executan-tilor conditii necesare pentru o munca. de
inalta productivitate, cu cele mai reduse consumuri, fara miscari inutile sau obositoare, cu
minimum de cheltuieli.
Pentru ca pe locurile de munca sa. se obtina. o productivitate cit mai ridicata o calitate a
produselor la nivelul cerintelor actuale, este necesar sa se asigure urmatoarele:
— inzestrarea locului de munca. cu utilaje, scule, dispozitive;
— mentinerea utilajelor in stare de functionare;
— aprovizionarea locului de munca. cu materii prime si materiale;
— calificarea si preocuparea pentru ridicarea calificarii;
— organizarea ergonomica a locului de munca.
Locurile de munca. trebuie inzestrate cu utilaje, scule, dispozitive, la un nivel tehnic care sa
permita. eliberarea executantilor de^ sarcina efectuarii directe a modificarilor tehnologice ale
obiectului muncii. In acest scop este necesar ca utilajele sa. aiba. un nivel din ce in ce mai mare
de mecanizare si automatizare.
In cooperatia mestesugareasca aceasta cerinta. poate fi realizata atit la lucrarile de serie cit si la
lucrarile de comanda..
Amplasarea utilajelor trebuie sa. asigure economisirea muncii si folosi-rea eficienta a
suprafetelor de productie, comoditate in servirea locurilor de munca. si respectarea normelor de
protectie si tehnica sccuritatii muncii.
Functionarea permanenta a utilajelor prcsupune intretinerca si repararea acestora in mod
corespunzator de catre executant sau de personalul anume specializat.
Pentru a asigura continuitatea desfasurarii normale a productiei la locurile de munca este
necesar ca acestea sa fie aprovizionate din timp, cu materii prime si materiale, in cantitati si
calita^i corespunzatoare.
Aprovizionarea locului de munca trebuie sa se faca la inceputul execu-tarii sarcinilor de
productie. Este necesar ca locul de munca sa nu se aglo-mereze cu materialele de prisos, care
ar impiedica buna desfasurare a proce-•sului de munca.
Aprovizionarea locului de munca cu obiectele muncii se poate face si pe masura executarii
sarcinilor de productie, insa in asa fel, incit executantul sa. nu piarda timp cu asteptarea
acestora.

MASURI DE IGIENA LOCULUI DE MUNCA

In vederea cresterii productivitatii muncii se impune gasirea mijloace-lor optime de aparare si

mentinere a capacitatii de munca.
Suprasolicitarea nervoasa. la care este supus omul in procesul muncii a ■condus la numeroase
studii si cercetari realizate de psihiatri, esteticieni, socio¬logy si specialisti din diferite domenii de
activitate. Pentru aceasta au fost analizate si rezolvate urmatoarele aspecte:
— economia de miscari in timpul lucrului;
— pozitia de lucru;
— climatul interior al sectiei;
— lumina si culoarea la locul de munca;
— zgomotul.
Confortul locului de munca. este asigurat si de respectarea conditiilor igienico-sanitare.
In salile de lucru trebuie sa. se asigure amplasarea rationala a utilajului in vederea asigurarii unui
spa^iu optim de circulatie a produselor si a persona-lului respectiv.
Fiecarui loc de munca. trebuie sa. i se asigure un spa^iu minim de servire, elementele de
manipulare, oprire sau pornire a masinilor sa. fie usor de minuit si asezate in pozitii accesibile,
fara a necesita efort din partea executantului.
Pozitiile de lucru confortabile influenteaza. desfasurarea normala. a func-tiilor organismului,
previn sau intirzie aparitia oboselii, contribuie la menti-nerea capacitatii de munca. Pozitiile
incomode care exercita. o influenza, nega-tiva. asupra organismului modificind respiratia,
circulatia, activitatea muscu-lara etc. produc senzatia de oboseala. in acest sens, un rol deosebit il
au forma si dimensiunile scaunului de lucru si inaltimea planului de lucru.
Scaunul pentru a fi confortabil trebuie sa. asigure libertatea in miscare a miinilor, sa. usureze
executarea operatiilor de lucru, sa. creeze senzatia de stabilitate si comoditate. inaltimea
scaunului trebuie sa. fie variabila. de la sol sau suportul pentru picioare, in functie de sex si de
specificul muncii, permtyfnd reglarea in raport cu inaltimea omului si a planului de lucru.
Umiditatea, precum si temperatura din salile de lucru, au influente ilirecte asupia procesului de
productie, cit si asupra muncitorilor din sectii.
tin alt factor important privind igiena locului de munca il constitute lumina si culoarea mediului de
munca. Iluminatul local are o influent a hotari-toare in sectoarele de confectii unde lucratorii
manipuleaza tesaturi de dif.erite nuante si culori. Este de retinut ca in salile de lucru trebuie sa se
asigure a ambianta de culori care sa inlesneasca un iluminat corespunzator, culorile avind un rol
binefacator in atenuarea sau compensarea psihologica a. anumitor efecte.
In acest scop se procedeaza la vopsirea peretilor interiori, a masinilor si a utilajelor, in diferite
culori.
Se recomanda folosirea pe cit posibil a luminii naturale.
Iluminatul precum si amplasarea locurilor de munca trebuie in asa fel concepute incit fiecare
executant sa primeasca lumina din partea stinga.
Zgomotul este un alt factor determinant al confortului locului de munca. Zgomotele produc
senzatii neplacute si determina o stare de oboseala; actiunea. lor prelungita duce treptat la
pierderea partiala sau totala, a auzului, ca si la alte afectiuni ale organismului. Pentru aceste
motive, actualele norme de protectie a muncii limiteaza nivelul de zgomot al mediului de lucru.
 Bibliografie

Proiectarea imbracamintei
Autori: Ing.Gheorghe Ciontea prof.gr.I
Ing. Maria Radulescu 1981
Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti
Tehnologii textile si de confectii :
Ministerul Educatiei si Invatamant
Ed. didactica si pedagogica 1989 Bucuresti
Pregatire de baza in industria usoara Textile-pielarie
Ed. Oscar Print Bucuresti 2003
Revista de moda “Burda”