INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la co
ntemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini c
are aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, care
debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră mâne
în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici cre
ș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primit ă
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fav
oarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.
Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine su
nt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am pute
a-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș că
riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme
, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun dec
ât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]
Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ext
erioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare lă u
ntrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă întreb
are lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .
Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la co
ntemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini c
are aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, care
debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră mâne
în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici cre
ș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primit ă
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.
Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fav
oarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine su
nt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am pute
a-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș că
riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme
, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun dec
ât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ext
erioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare lă u
ntrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă întreb
are lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…
Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la co
ntemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini c
are aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, care
debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră mâne
în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici cre
ș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primită
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
 în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fav
oarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine su
nt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am pute
a-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș că
riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme
, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun dec
ât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***


Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ext
erioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare lă u
ntrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă întreb
are lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.
Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la co
ntemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini c
are aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, care
debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră mâne
în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici cre
ș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primit ă
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.
”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fav
oarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine su
nt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am pute
a-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș că
riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme
, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun dec
ât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….
***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ext
erioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare lă u
ntrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă întreb
are lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la co
ntemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini c
are aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, care
debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră mâne
în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici cre
ș tine.
Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primit ă
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fav
oarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine su
nt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am pute
a-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș că
riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme
, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.
Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun dec
ât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ext
erioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare lă u
ntrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă întreb
are lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la co
ntemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini c
are aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, care
debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră mâne
în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici cre
ș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primit ă
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fav
oarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine su
nt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am pute
a-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș că
riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .
Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme
, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun dec
ât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ext
erioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare lă u
ntrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă întreb
are lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.
Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la c
ontemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini
care aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, car
e debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră m
âne în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici
creș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primită
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fa
voarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine s
unt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am put
ea-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.
Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș c
ă riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vrem
e, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun de
cât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ex
terioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare l
ă untrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă între
bare lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la c
ontemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini
care aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, car
e debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră m
âne în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici
creș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primită
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.

Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fa
voarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine s
unt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am put
ea-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș c
ă riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vrem
e, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun de
cât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]
Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ex
terioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare l
ă untrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă între
bare lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .
Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pă că tuieș ti?

Omul că zut e o ființă că reia că derea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui ș i l-a înfipt în stomac
sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu ș i a început să fie ”l
uminat” de rațiunile stomacului sau a altor pă rți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este că lă toria de întoarcere a Ochiului Inimii, fă cut să contemple Dumnezeirea, la loc
în orbita lui din adâncul inimii noastre(aceasta fiind ș i întoarcerea la dragostea dintâi, adică la c
ontemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creș tini
care aveau fapte, ostenelă , ră bdare ș i sufereau pentru Numele Lui!). Fă ră această întoarcere, car
e debutează prin credința în IISUS HRISTOS ș i continuă prin urmarea Lui lă untrică , sufletul ră m
âne în întuneric. Într-un întuneric care poate fi ș i unul ”creș tin”, adică mobilat cu idei ș i practici
creș tine.

Această că lă torie nu este facultativă , opțională , adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De ase
meni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primit ă
prin Sfintele Taine ș i lucrată prin rugă ciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitat
ea: calitatea lucră rii, înaintarea ș i desă vârș irea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu
.

”O, neam tică los ș i netrebnic, oare cât vă voi mai ră bda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amint
iți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, soseș te
în mijlocul apostolilor ș i că rturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tână rul
lunatic.
Aceeaș i mustrare o aud în inima mea când, tică los ș i netrebnic fiind, caut justifică risentimentale
sau ”teologice”, adică ”apostoleș ti” sau ”că rtură reș ti”, ca să mă sustrag că lă toriei lă untrice, în fa
voarea creș tinismului copilă resc de la început, cel psihologic ș i cultural.

Nu există Ortodoxie fă ră lucrare lă untrică .

Chiar Sfinții Închisorilorcomuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Că ci cine s
unt aceș ti Sfinți? Sunt creș tini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară , pe care am put
ea-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală ș i politică a României ș i, prin Golgota puș c
ă riilor comuniste, a dus-o în tă râmul lucră rii lă untrice ș i a transfigurat-o în elită duhovnicească .

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul
nostru moral-psihologic de un cumplit eș ec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrar
ea duhovnicească . Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vrem
e, locuitorii ș i cetă țenii Eș ecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe că i, după diversitatea situă rii fiecă ruia dintre noi în lume; dar toate se varsă , în cele
din urmă , în aceeaș i, unică , Lucrare Lă untrică mântuitoare: a minții care strigă în lă untrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eș ecuri ș i suferințe lă muritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun de
cât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***


Evanghelia darului recunoș tinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lă untrică . Oricum, orice om tră ieș te transformând evenimente ex
terioare în lucrare lă untrică , a minții ș i a inimii sale. Dar creș tin este acela care are ca lucrare l
ă untrică pe IISUS HRISTOS ș i Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproș i, ni se aminteș te, bineînțeles, o lecție despre lucrarea n
oastră lă untrică . Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să -I
mulțumească . Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până
atunci datorită bolii: s-au întors, cu nă vală , în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar,
viața aceea e vechea noastră viață , boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne uci
de sufletele ș i din care a venit să ne izbă vească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra ș i ca
re va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să -i vindece de necredință , că ci minunile se fac pentru a naș te c
redința. Ș i din 10 vindecați de lepră , doar unul a început să se vindece ș i lă untric, adică eveni
mentul exterior al vindecă rii de lepră a început să devină eveniment lă untric al vindecă rii din m
oartea sufletească , din înstră inarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele ș i semnele aces
tei treceri a Lucră rii lui Dumnezeu, din afară în lă untru, din lumea trupului în lumea sufletului, e
ste ș i apariția recunoș tinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbă viți să se ferească de a mai pă că tui, ca să
nu le fie mai ră u. Dar unde să te duci ca să nu mai pă că tuieș ti?Cel care va pune acestă între
bare lui IISUS, în rugă ciunea sa lă untrică , va descoperi că a primit ră spuns, încă de acum două
mii de ani: în Împă ră ția lui Dumnezeu.

Acest ră spuns este inima propovă duirii lui IISUS HRISTOS. Ș i devine ș i inima vieții noastre, din c
lipa în care începem să că ută m, nu o viață fă ră boli ș i suferințe, ci una fă ră de pă cat…
Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, ochemare lă untrică a Numelui lui IISUS, c
are nu se face doar cu credință ș i ră bdare, ci ș i cu mulțumire ș i recunoș tință .

Aș a să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt ș i nouă să -L preamă rim pe Domnul IISUS în inimile no
astre. Amin.