FIGURI DE STIL

Figura de stil este ansamblul procedeelor artistice care reprezintă marca stilului
beletristic şi care sunt folosite în scopul sporirii expresivităţii unei comunicări cu valenţe
estetice.
Figura de stil constă într-o „abatere” de la vorbirea uzuală, care selectează şi atribuie un
înţeles nou cuvântului ori sintagmei întrebuinţate cu scop artistic.

Epitetul este figura de stil care constă în alăturarea unui adjectiv, adverb pe lângă un cuvânt
pentru a-l califica în scopuri artistice (o însuşire deosebită).

ex.: „braţe albe” – epitet cromatic; „somn lin” – epitet ornant (însuşire specifică clasei);
„salcia tăcută” – epitet personificator; „gânduri rebele” – epitet evocator (exprimă o
realitate morală); „unda căruntă” – epitet metaforic (asociere inedită).

Comparaţia este figura de stil care se bazează pe alăturarea a doi termeni pornind de la însuşiri
comune, pentru a evidenţia trăsăturile primului termen.

ex.: „Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri”

Personificare este figura de stil prin care se atribuie animalelor, obiectelor, fenomenelor naturii,
însuşiri umane.

ex.: „apa adoarme la bulboace”

Metafora este o comparaţie subînţeleasă, un transfer de la semnificaţia obişnuită a unui
cuvânt/expresii, la o semnificaţie nouă; numirea unui obiect/fenomen/sentiment/fiinţă etc.
printr-un termen/expresie inedită.

ex.: „regina nopţii moartă” (luna); „neguri reci” (lumea morţii).

Antiteza este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni cu sensuri opuse pentru a
sublinia opoziţia dintre ei, pentru a-l evidenţia pe unul prin celălalt.

ex.: „lebede albe din negrele trestii”; „eu sunt vie, tu eşti mort”;
Oximoronul este o formă particulară de antiteză şi presupune alăturarea a doi termeni cu sensuri
incompatibile având efect expresiv surprinzător.
ex.: „Suferinţă, tu, dureros de dulce”

Hiperbola este figura de stil care constă în exagerarea voită a staturii unui personaj, a trăsăturilor
unui erou, a dimensiunilor unui obiect cu scopul de a le reliefa importanţa în ochii
cititorilor.

ex.: „vorba-i e tunet, răsufletul – ger, […] Şi Vodă-i un munte.”

Inversiunea constă în schimbarea ordinii fireşti a cuvintelor pentru a accentua o idee.

ex.: „trecut-au anii”

Enumeraţia este figura de stil care presupune enunţarea succesivă a elementelor referitoare la
aceeaşi temă pentru a evidenţia aspectele descrise.

ex.: „Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei din
copilărie…”

Repetiţia este figura de stil care presupune repetarea unui cuvânt/grup de cuvinte pentru a
evidenţia o idee.
 ex.: „care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”

Aliteraţia este figura de sunet (procedeu fonetic) prin care în acelaşi vers mai multe
cuvinte debutează cu aceleaşi sunete/grup de sunete, având un efect eufonic imitativ
şi expresiv.

ex.: „Prin vulturi vântul viu vuia.”