Cuprins:

1.Viata si activitatea
politica(biografie)

2.Opere principale

3.Dimitrie Cantemir –carturar

4.Bibliografie

1
 Viaţa şi cariera politică
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723), domn al Moldovei (martie - aprilie
1693 și 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog,
compozitor, om politic şi scriitor român.
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Fălciu, azi
comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. A fost fiul lui Constantin și
al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al
tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta
Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. Cu prilejul
unui război turco-austriac, a efectuat o călătorie în Europa Centrală, ajungând și în Banat, la Timişoara. A
avut astfel ocazia să se convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, şi-a
însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. Din 1695 a fost capuchehaie la
Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.
S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh
(viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744).)
Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-
cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel
Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia. În
subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi
Ucraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva
transformării ţăranilor liberi în şerbi.
După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a
plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti -
ţinutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa.
A devenit consilier intim al lui Petru I şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a
acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenisim al Rusiei la 1 august
1711.
Dimitrie Cantemir - cărturar
A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată
de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme
ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului
al XVIII-lea.
Opere principale

2
 Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica
într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul ştiinţific şi metafizica
medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice
Renaşterii.
Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima
încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din
ţările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate
de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.
Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la
cererea Academiei din Berlin.
Dimitrie Cantemir a susţinut originea romanică a naţiunii şi a limbii noastre în spiritul ideilor
Umanismului, pledând în favoarea afirmaţiei sintetice că ”suntem urmaşii unui popor care a creat o
civilizaţie şi o cultură clasică”.
Cantemir a început să scrie cărţi filozofice cu caracter religios şi a terminat cu opere istorice,
ştiinţifice si geografice. A scris mai mult în latineşte, căci limba latină era pe atunci limba universală a
ştiinţei. Scriind în limba latina, scriitorul se adresa lumii întregi, lumii învăţate. Prima lui lucrare se
intitulează “Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”, tipărită la Iaşi în
greceşte şi în româneşte. Subiectul acestei cărţi porneşte de la epistola apostolului Pavel către Gălăţeni.
In scrierea lui Cantemir, în afară de aceste texte cu conţinut religios, autorul face trimiteri la câteva
personalităţi de marcă ale culturii: Cicero, Epictet, Seneca, etc. apoi la marele umanist olandez Erasmus
din Rotterdam.
A doua lucrare a lui Dimitrie Cantemir, tot de esenţa filozofică este “Ştiinţa sacrosantă” sau I se mai
spune “Imaginea Ştiinţei Sacre care nu se poate zugrăvi”. Ştiinţă sacră este teologia, ea nu se poate
zugrăvi, fiind abstractă. Cantemir are certitudinea s-a personală că ar exista o ştiinţă sacră şi că această
ştiinţă nu poate să fie decât aceea pe care Creatorul o are despre sine şi despre creaturile sale. Omului ii
este inacceptabilă o asemenea ştiinţa a adevărului absolut. Atât “Divanul” cât şi “Ştiinţa sacrosantă” au
fost dedicate de către autor, dascălului, adus de tatăl său în familie pentru ai instrui copiii – Ieremia
Cacavelas. Legăturile lui Cantemir cu Academia de la Constantinopol se confirma prin două cărţi de
gândire raţională şi extraraţională: “Logică” şi “Metafizică”. Scrie în limba turca “Tratat de muzică
turcească” cu note arabe. După eşecul de la Stănileşti (1711), Cantemir este luat sub protecţia lui Petru I
şi se stabileşte la Petersburg. Aici începe să scrie şi să-şi facă cunoscută prezenţa lui de mare cărturar, în
occident, în special prin fiul său, care a fost ambasador al Rusiei la Berlin, Londra, Paris. În 1714 este
ales membru al Academiei din Berlin, la cererea acestui for înalt va scrie lucrarea “Descrierea Moldovei”,
făcându-şi ţara cunoscută străinătăţii şi lumii întregi. Lucrarea cuprinde trei părţi: partea geografica
(graniţele, apele, împărţirea pe ţinuturi, forme de relief, bogăţii, etc. deci geografia fizică si economică);
partea a doua aparţine geografiei politice, organizarea statului feudal, relatări despre religie, despre limbă,
despre obiceiuri, tradiţii, descriindu-le cu detalii, partea a treia se referă la unitatea limbii române făcând

3
afirmaţia “Valahii si ardelenii au acelaşi grai cu moldovenii”. Este primul nostru cărturar care spune ca în
limba noastră se află şi cuvinte de origine dacă. La sfârşitul lucrării sale este desenată harta Moldovei,
fiind prima scriere în care apare harta acestei ţări în cultura noastră. Scrie o carte cu caracter
memorialistic “Viaţa lui Constantin Cantemir”. După ce tratează originea familiei, subliniază apoi calităţile
tatălui său, în final se opreşte asupra unei greşeli, pe care nu i-o poate ierta şi anume faptul că s-a supus
turcilor şi boierilor şi la uneltirile celor din urmă, la sacrificat pe cel mai mare învăţat al timpurilor – Miron
Costin. Ultima carte a lui Dimitrie Cantemir se intitulează “Hronicul vechimii româno-moldo- vlahilor”, carte
ce I-a servit celui mai mare apărător al neamului românesc, în confruntările lui de la curtea imperială de la
Viena – Inochenţie Micu Klein. De aceea Dimitrie Cantemir a fost numit un precursor al iluminismului
românesc.
Dimitrie Cantemir este unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai istoriei şi culturii româneşti.
Cărturar de formaţie enciclopedică, este cel mai important promotor al umanismului şi preiluminismului
românesc din secolele XVII-XVIII. Pătrunzând in mediul ambasadelor marilor puteri Europene, Cantemir a
avut prilejul promovării culturii şi spaţiului românesc. În Europa, Dimitrie Cantemir a fost repede şi definitiv
acreditat ca fiind cel mai de seamă cunoscător al istoriei otomane ocupând un loc privilegiat in tagma
erudiţilor timp de peste un secol. Dimitrie Cantemir ajunge domn al Moldovei in 1710 iar in timpul scurtei
sale domnii încearcă întemeierea unui stat centralizat domnesc încheind "Tratatul de Alianţă" cu Petru cel
Mare fiind nevoit astfel sa intervin de partea ţarului în războiul ruso-turc. In urma înfrângerii de la Stănileşti
cărturarul este nevoit să se refugieze la curtea lui Petru cel Mare. In Rusia Dimitrie Cantemir devine un
colaborator apropiat al ţarului sprijinindu-l in acţiunile sale politice. Redactează impulsionat de Leibntz
"Descriptio Moldaviae" - operă în care a dezvoltat aceeaşi concepţie politică pe care o promovase si din
postura de monarh. Ca o recunoaştere a valorii operei amintite, la propunerea filosofului german, Dimitrie
Cantemir este ales membru al Academiei Regale din Berlin. Sfetnic ideal, având in vedere unitatea de
concepţie statala a celor doi monarhi, iniţiază o serie de reforme radicale menite dezvoltării rapide a
statului. Integrat în această viaţă de prefaceri economice şi militare a Rusiei, Cantemir îşi continuă opera
literară: "Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman" - lucrare tradusă din latină în toate limbile
europene de largă circulaţie - şi "Hronicul vechimii româno - moldo-vlahilor. Opera lui Dimitrie Cantemir
este unică şi in ziua de azi datorită complexităţii rezultate consecutiv formaţiei sale enciclopedice: ştiinţa
se împleteşte cu filosofia istorică şi geografia sunt analizate ştiinţific iar etica, literatura si muzica sunt
completate de studiul moravurilor şi al folclorului; departe de orice diletantism toate acestea poarta
pecetea metodei ştiinţifice şi cunoaşterii reale.
Ca scriitor, savant şi gânditor, Dimitrie Cantemir a deschis însă calea modernităţii în cultura română
şi ne-a dat primul certificat de europenitate majoră, la răscrucea dintre Orient şi Occident, fiind din 1714,
la propunerea filosofului Leibniz, membru al Academiei din Berlin, iar o parte din opera sa circulând în
toată Europa (fie în latină, fie tradusă în limbile moderne de mare prestigiu cultural: germană, engleză,
franceză, italiană), ba chiar şi dincolo de ocean (unde, nu demult, academicianul Virgil Cândea a
descoperit originalul latinesc integral din Istoria Imperiului Otoman, pe care l-a şi editat în 1999 şi 2002).

4
 Lucrările lui Dimitrie Cantemir conţin un şir de principii metodologice ce ţin de cercetarea ştiinţifică şi
de filosofie a istoriei care îl ajută să discernă adevărul, punând la temelie un număr cât mai mare de
izvoare istorice, dar şi ţinând cont de opiniile exprimate de alţi istorici în problemele luate în dezbatere.
Prin opera sa istorică Dimitrie Cantemir a făcut un salt enorm în ştiinţa istorică naţională punând temeliile
istoriografiei noastre moderne şi contemporane.
S-ar putea spune că Dimitrie Cantemir reprezintă primul nostru certificat de europenitate, în sensul
modern al cuvântului.
Dimitrie Cantemir prin opera sa a fost precursorul ştiinţelor moderne, ulterioare, inclusiv al
etnosociologiei, antropologiei culturale, integrând Moldova cu ştiinţă şi cultură europeană şi universală
încă la începutul secolului al XVIII-lea, păşind în pas cu timpul din epoca iluminismului.
A încetat din viata in 1723 pe moşia sa Dimitrievka şi a fost înmormântat in Rusia. Osemintele lui
Dimitrie Cantemir readuse în 1935 în România se află la Biserica Domnească "Trei Ierarhi" din Iaşi. Pe
lespedea raclei sale stă scris: "Aici, întors din lunga şi pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea ţării
sale, odihneşte Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei ".

Bilbliografie
Tănăsescu Manuela, Despre Istoria ieroglifică, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1970.
Ţărălungă Ecaterina, Dimitrie Cantemir, Editura Minerva, 1989.
www.referate.com