PAUL JOHNSON Q ISTORIE A LUMII MODERNE 1920-2000 ‘Traducere din englezi de LUANA SCHIDUSesia.1sorle eontemporan este coordonat de (Cestian Vasile Vladimir Tsmaeans Redacior: Daniela Stefinescu, Alexandra Rust ‘Copera foana Nedeieu ‘Tipari ta Anpeat Paul Johnson Modern Tings. A History ofthe World From the 1920s 10 1990s, First poblished by Weidonfuld & Nicolson, Londoa i 1983 {© Paul Johnson 1083 (© Neve Chapter 20, . The Recovery of Freedom, and revisions, 1991 (© Farther revisions to Chapter 20, 1992, 1999 All sights reserve, © HUMANITAS, 2003, 2005, 2014, pent prezonta versiune romineasct Descroren C1P Biblioteti Nayonsle « Roeaaisi JOHNSON, PAUL (0 istore a lumi moderne: 1920-2000" Paul Johnson; ued. Laans Schidy.~ Bucurets Humanitas, 2014 bibliog. Index ISBN 978.973-50.4341-4 1 Shida, Luana (ra) ‘94(100)"1920"2000" EDITURA HUMANTTAS Pita Presi Libere 1, 013701 Bucureyti, Rominia, tel, 021/408 €3 50, fix 02108 $9 51 owcumanitos 0 Comenzl online: won libhumanits..9 Comenei pin e-mal,vanzasi@libhumacites 0 (Comenzilelefonice: 0372 743 332, 0723 684 194 WA, Aceasté carte este dedicatét ‘menoriet taicilui meu, Johnson, artist, dascdll si entuziastMultumiri Dintre sumeroasele institutii $i persoane particulare cdrora le sint indatorat, 2 vrea sé multumese in mod special American Enterprise Institute for Public Policy Research din Washington, care mi-a oferit ospitalitate ca cercetitor rezi- dent; doctorului Norman Stone, care mi-a citit manuscrist si @ corectat multe ‘greseli; editoralui meu de Ia Weidenfeld, Linda Osband; redactonului de carte, ‘Sally Mapstone si ffului meu mai mare, Daniel Johnson, care a lucrat si el Is manuscris. Le vei paste pe ele cu toiag de fier; ce pe valle le vei zdobi . i acum, impirati, intelegeti! invajaqi-va toy, cere judecayi pumintull Pealmit, 2: 9-101 O lume relativista Lumea modem a inceput Is 28 mai 1919, cind fotografiile unei eclipse de soare, facute pe insula Principe, ling’ coasta de vest a africi si la Sobral, {in Brazilia, au confirmat adevarul unei noi teorii a univessului. De jumata- te de secol devenise evident cli se cereau aduse modifiedri serioase cosmo- logiei newtoniene, bazate pe liniile drepte ale geometriei euclidiene si pe nofiunea de timp absolut a lui Galilei. Ea stétuse tn picioare mai bine de dou sute de ani, A fost cadrul in care s-au manifestat Iluminismul euro- pean, revolutia industrial si vasta expansiune a cunoasterii umane, a liber= ti sia prosperitatii care a caracterizat secolul al XIX-lea. Dar telescoapele din ce tn ce mai puternice au revelat anomalii. De exemplu, miscarile pla- netei Mercur deviau cu un are de patruzeci gi trei de secunde pe secol fata de traiectoria previtzuti de legile fizicii newtoniene. De ce? In 1905, un evreu german in virsta de doudzeci si sase de ani, Albert Ein- stein, care lucra pe atunci la biroul elvetian de brevete dir Berna, publicase © lucrare ,Asupra electrodinamicii corpurilor in migeare', cace a devenit cunos- cutd sub numete de Teoris Special a Relativitaii! Observariile lui Einstein, legate de felul in care, in anumite circumstanfe, lungimile pireau s& se con- tracte si ceasurile si-siincetineasca mersul sint analoage efectelor perspectivei in pictur, De fapt, descoperiree oi spatiul si timpul sin: niste termeni de misura mai degraba relativi decit absoluti este comparabili, ca efect asupra ‘modului in care percepem humea, cu prima folosire a perspectivei in arti, care a avut foc In Grecia, in ani 500480 i, Cr? Originalitatea lui Einstein, mergind pind la geniu si eleganga ciudati a argumentatiei sale, pe care colegii o comparau cu un soi de arta, au stirnit tun interes erescind in tntreaga lume, in 1907, el a publicat o demonstratie a faptutui cat orice mas& are energie; exprimata in ecuatic £ = mc%, in care epoca ulterioaré a vazut startul in cursa pentru bomba atomic’? Nici micar izbunirea rizbojului in Europa nu i-a putut impiedica pe oamenii de stint’ si-] urmeze in cdutarea unei Teorli Generale a Relativititii, atotcuprinztoa- re, care 8 acopere cimpurile gravitationale gi s& ducd lao revizuire com- pleti a fizicii newtoniene. fn 1915, la Londra a sosit vestea ca reugise. In primavara urmatoare, pe cind britanieif isi pregateau marea si catastrofa- la ofensiva de pe Somme, importanta Iucrare a fost strecurata pe ascuns20. OISTORIE A LUMI MODERNE prin Olanda gi a ajuns la Cambridge, unde a fost primita de Arthur Eddington, profesor de astronomie gi seeretar al Societajii Regale de Astronomie. Eddington a ficut publicé realizarea lui Einstein int-o comunicare stinli- ficd din 1918 pentru Societatea de Fizicd, intitulats ,Gravitagia si princ piul relativitati™. Dar el a insistat, pomind de ta esenfa metodologici lui Einstein, c& ecuatile acestuia trebuie verificate prin observatie empiric& $i aelaborat el insusi trei teste specifice in acest scop. Cel mai important era si se demonstreze cd o razi de Iumin’ tangent Ia suprafaa soarelui tre- buie si fie inclinati cu un arc de 1,745 secunde — 0 deflectie gravitationa~ 1a de doua ori mai mare decit prevedea teoria newtoniand clasict, Experimentul inchidea fotografierea unei eclipse de soare. Unmitoarea avea si aibi loc [a 29 mai 1919. Inainte de sfirgitul ricboiului, astronomul regal Sir Frank Dyson smulsese de la un guvern hérjuit promisiunea finantirit cu 1 000 de lire storline a unei expeditii care sf facd observaii din insula Principe $i din Sobral La inceputul lui martie 1919, in seara dinaintea pornirii expeditiei, astro nomii au stat de vorb’ pind tirziu in biroul tui Dyson de la Observatorul Regal din Greenwich, proiectat de Wren in 1675-1676, pe cind Newton inca ‘mai luera la teoria general a gravitatiei. E.T. Cottingham, asistentul lui Bd- ington, cace urma si-] insoteascd, a pus cumplita intrebare: ce s-ar intim- pla dac masuratorile de pe fotografiile eclipsei nu vor arata nici deflectia previizuti de Newton, nici pe cea a tui Einstein, ci una de doud ori mai mare decit a lui Einstein? Dyson @ rispuns: ,,Atunci Eddington o si innebuneasc si tu vei fi nevoit sit te intorci singur acasi." Cametul de insemndri al lui Eddington arati c& in dimineafa zilei de 29 mai a fost o furtuni puternict in Principe. Nori s-au impristiat tocmai la timp ca sé se poatl vedea eclip- sa, la orele 13:30. Eddington n-a avut la dispozitie decit opt minute pentru a opera. ,.Nuam viizut eclipsa, fiind prea ocupat s4 schimb plcile [...]. Am flicut saisprezece fotografi." Apoi, timp de gase nopti, a developat plicile, cite dou pe noapte. In seata zilei de 3 iunie, zi pe care o petreouse faicind misuritori pe fotografii, s-a intors spre colegul stu: Cottingham, 2-0 fii nevoit si te duei singur acasa.“ Einstein avusese dreptate.* Expeditia a confirmat doud dintre experimentele Iui Einstein, care au fost reconfirmate de W.W. Campbell in timpul eclipsei din septembrie 1922. Fap- ful od a refuzat si admit& validitatea propriei sale teorii pind nu s-a facut 51 al treilea test (,deplasarea spre rosu) este 0 misurd a rigor stiintifice a li Einstein, ,Dacd s-ar dovedi cf acest efect nu exist in naturi, ii scria el lui Eddington la 15 decembrie 1919, ,atunci intreaga teorie ar trebui si fie abandonati*, De fapt, ,deplasarea spre rou a fost confirmati de Obser- vatorul de la Mount Wilson in 1923, iar apoi dovezile empirice pentru de- ‘monstrarea relativititii s-au acumulat constant, unul dintre exemplele cele ai izbitoare fiind sistemul gravitational opti¢ al quasarilor, identificat fa 1979-19805 Eroismul profesional al Iui Binstein nu « rimas neapreciat la OLUME RELATIVISTA 11 vvremea iui Pentru tint flozof Karl Popper gi colegi sti de la Universitatea din Viena, . fost o experienfa importanta (...], una care a avut o influent notabila asupra dezvoltirii mele intelectuale". ,,Ceea ce m-a impresionat cel, mai malt, scria Popper mai tirziu, a fost declarafia claré a li Einstein ci ru va considera teoria sa valida dac& nu va trece arumite teste. (...] Era o atitudine complet diferiti fata de dogmatismul Iui Marx, Freud, Adler $i inc 5i mai mult al continuatorilor acestora. Einstein cauia experimente cruciale al eiror acord cu predictiile sale i-ar fundamenta teor-; in vreme ce un deza- cord, dupa cum chiar el a scos In evidenta cel dinti, ar ardta cli teoria sa nu este valida, Accasta, simfeam eu, era atitudinea cu adevaratstiinjific8."6 ‘Teoria Iui Einstein, precum si mult mediatizata expeditie «Ini Eddington pentru @ o testa au stiznit un interes enorm in intreaga lume, in 1919. Nici © Incercare de verificarestiintificd, nici inainte gi nici dupa, nu a atras aitea titluri in ziace gi nu a devenit subiect universal de conversajie, Tensiunea a ‘crescut constant intre Luna iunie si anunful efeetiv ed teoria fusese contir- mati, ce a avut loc fn cadrul unei intruniri a Societiii Regale unde nu aveai Joc si arunci un ac, timutt la Londra, in septembrie, Fentru A.N. Whitehead, care a fost de fata, totul s-a desfigurat ca intro tragedie greack: [Noi eram conul care comenta hotirirea destinului, dezvaluts in derulares unui inci- dent suprem. Chiar gi punerea fn sceni avea ceva dramatic: ceremonialul traditional, iar in Zindal portretal lui Newton, amintindu-ne ci cea ma mate dinte generalizarile sillnjfice avea si sufere acum, dupa mai bine de dova secole, prima modifiesre (© mare aventurd a gindirii ajunsese, in sft a iman.? incepind din acei moment, Einstein a fost un eroual intregii lumi, solici- tat de toate marile universititi de pe glob, aclamat oriunde se ducea, figura sa ginditoate devenind familisr pentru sute de milicane de oameni— azhetipal filozofului genial, plin de naturalefe $i distrat. Impectul teoriei sale a fost imediat, iar cumnulativ, incomensurabil. Dar avea si ilustreze ceea ce Karl Popper a numit mai tirzi ,legea consecintei neintentionate". Nenumérate rf au Incercat s& explice elar cum schimbase Teoria Generali conceptele newtoniene care, pentru oamenii obisnuiti, formau infelegerea lumii incon- jurétoare si a modului cum funciona ea. Einstein iasugi a rezumat-o ast- fel: ,«Principiul relativititi», in sensul sau cel ma. larg, este conginut in afirmatia: Totalitatea fenomenelor-fizice este de aga natura incit nu oferd nici o baz pentru introducerea conceptului «migcarii absoluten; sau, mai scurt, dar mai putin precis: Nu exist migcare absolut“ Nigte ani mai tiziu, R. Buckminster Fuller avea si-itrimiti o celebracelegrama ertistului japonez Isamu Noguchi, explicind ecuatia-cheie a lui Einstein in exact 249 de cuvinte, © capodopers de coneizie. Pentru majoritatea camenilor insé, pentru care fizica newtonient, eu lini ile si unghiurile ei drepte, era usor de infeles, relativitates nu a devenit nici12 OISTORIE A LUMI MODERNE ‘dati mai mult decit 0 vagii sursi de disconfort, Se sesiza ca timpul abso- lut si spatiul absolut fusesera detronate; c& miscarea era curbilinie. Dintr-o dati, nimic nu mai pirea sigur in migcérile sférelor. ,,Vremile iesitu-si-au din matcat“*, dupa cum observa trist Hamlet. Era ca $i cum globul tn rotafie ar fi fost scos de pe ox& gi aruncat s& pluteasea intr-un univers care nu se ‘mai conforma standardelor de misurare obignuite. La facepatul anilor ‘20 a inceput si circule, mai inti la nivel popular, credinga c& nimic au mai era absolut: timpul si spatiul, binele gi raul, cunoasterea gi, mai presus de toate, valoarea. in mod gresit, dar probabil inevitabil, relativitatea se confunda ca relativism Nimeni nu a fost mei mihnit decit Einstein de acest mod gresit i care a fost inteles. Era naucit de publicitatea si eroarea perpetue pe care parca si le provoace Iucrarea sa. La 9 septembrie 1920 fi seria colegului sku, Max Born: ,.Asa cum omnl din legenda transforma in aur tot ce atingea, la fel tot ce ma priveste pe mine se transforma intr-un téraboi tn presi." Einstein zu era un evreu practicant, dar credea intr-un Dumnezeu. Credea cu pasi- une in standardele absolute ale binelui gi riului. Visfa Iui profesional era dedicata cautarii mu numai e adevirului, ci si a certinadinii, Sustinea o¥ lumea poate fi impartiti in sfere subiective si obiective gi cd trebuie si putem face afirmatii precise despre partea obiectiva. In sens stiintific (dar mu filozo- fic), era un determinist. In anii '20 el considera principiul de incertitudine ‘din mecanica cuantica nu doar inacceptabil, ci i respingétor. Tot restul viet, pind la moartea sa, in 1955, a ciutat si-1 combatd incercind s& ancoreze fizi- ca intr-o teorie unificaté a cimpurilor. El fi scria lui Bom: ,,Tu crezi intran Dumnezeu care joaca zaruti, iar eu in legea si ordinea desivirsitefnt-o lume care exist in mod obiectiv si pe care eu, intr-un chip extrem de specula- tiy, incere s-o injeleg pe deplin. Cred cu tarie, dar sper ca cineva va giisi 0 cale mai realist ori mai degrabé o bazi mai palpabila decit mi-a fost mie dat si gisesc.“I0 Dar Einstein nu a reusit s8 produed o teorie unificat’, nici in anii "20, nici mai tirziu, El apucat s& vada cum relativisinul moral, pen tru el o boald, devenea o epidemie social, dup cum a apucat si-si vada $i fatala ecuatie dind nastere rézboiului nuclear. Au fost momente, spunea él spre sfirsitul vietii, cind si-a dorit sa f1 fost un simplu ceasomnicat. Aparitia lui Einstein ca figura mondial in 1919 este o ilustrare izbitoare a dublului impact al marilor inovatori in stiint& asupra omenirii, Bi ne schin= bb pereeptia asupra lumii fizice gi sporese masura fn care o stapinim. Dar ne schimbi gi ideile. Cel de-al doilea efect este adesea mai radical decit pri- ‘mul. Un geniu in stiint& influenteaz omenirea, in bine sau in ru, mult mai ‘mult decft orice om de stat sau conductor militar. Empirismu! tui Galilei a creat in secolul al XVIl-lea fermentul filozofiei naturii, care a prefigurat * Shakespeare, Hamlet, actu , seena 5, traducere de Petru Dumitra, tn W. Shakespeare, Opere, wol. VII, ESPLA, Bucuresti, 1959, p. 561 (7.1), OLUMERELATIVISTA 13, revolutia stiintificd si pe cea industriala. Fizica newtoniaaé a format cadrul Tumainismului secofului al XVITI-lea, ajutind astfel la nasterea nationalis- mului modem gi a politicii revolutionare. Notiunea de supraviefuire a celui mai adaptat promovatii de Darwin a fost un element-cheie ait ia concep- {ul marxist al luptei de clas’, cit sn filozoffilerasiste eare au contort hitle- rismul. E drept, conseeintele politice si sociale ale ideilor darwiniste nu s-au epuizat ino’, dupa cum vom vedea in aceasta carte. De asemenea, reactia publica la relativitate a fost una dintre principalele influente formative pe aroursttl istoriei secolului al XX-lea, Ea a acjionat ca un cutit, inabil mi- nuit de autorul ei, pentru a ajuta la desprinderea societafii de pe pilonii tra- digionali ai credinei gi moralei culturii iudeo-erestine, Impactul relativititii a fost puternic mai cu seam’ pentn. ci a coincis prac- tic cu receptarea publica a freudismului. La vremea cind Eddington verié- ca Teoria Generala a lui Einstein, Sigmund Freud avea deja cincizeci si ceva de ani. Cea mai mare parte a operei sale cu adevarat originale fusese erca- ti inainte de faceputul secolului. Jnerpretarea viselor fusese publicati in 1900. Freud era o figura bine cunoscuta si controversati ‘n cercurile medi- cale si psibiatrice, intemeiase deja o scoalA proprie i se afla intro spec- taculoasa disputé teologica cu principalul su discipol, Carl Jung, inainte de izbucnirea primului razboi mondial. Dar abia la sfirsitul razboiului ideile sale au inceput si circale cu adevarat. Cauza acestui fapt a fost atentia pe care prelungitele lupte in teangee ats atras-o asupra cazurilor de tulburare mintali datoraté stresului: termenul popular era ,g0c provocat de explozii". Descendenti din familii nobile de zilitari, care se fnrolaser& voluntar, luptaserd cu un curaj remarcabil si fuse- sera decorafi de mai multe ori, clacau brusc. Nu puteau fi.nigte lagi, nu era nebuni. Froud oferise de mult, in psihanaliza, ceea ce picea a fi o alterna iva sofisticata la metodele ,eroice de a vindeca bolile mintale, precum, medicamentele, bataia ori tratamentul cu socuri electrice. Aveste metode fuse- sera folosite din plia, in doze din ce in ce mai mari, pe masurd ce rizboiul se prelungea, iar ,,vindecdrile™ durau din ce tn ce mai pujin, Cind era marit socul electric, oamenii mureau sub tratament sau praferau s& se sinucidi decit si mai suporte asemenea chinuri, precum victimele Inchizifiei. Furia postbelica a rudelor fata de cruzimile practicate in spitalele militare, in spe- cial in seotia de psihiatrie a Spitalutui General din Viena, au determinat guver- nul austriac, in 1920, si instituie © comisie de ancheté care I-a consultat pe Freud." Controversa care a urmat, desi nu a dus la nici o coneluzie, i-e ofe- rit Jui Freud publicitatea internationala de care avea nevoie. Din punct de vedere profesional, 1920 a fost pentru el anul marii ganse, cind s-a deschis Ja Berlin prima policlinica psihiatricd, iar discipolul gi, mai tirziu, biograful siu, Emest Jones, a lansat Jurnalul international de Psihanalizd. Simai spoctaculoasd ins’, iar pe termen lung mult mai important®, 2 fost descoperirea brusca a operelor tui Freud de ciitre intelectucli $i artigti. Dupi,14 OISTORIE A LUMH MODERNE cum spunea Havelock Ellis la vremea aceea, spre indignarea Macstrului, Freud nu era un om de stiinfi, ci un mare artist.!2 Dupii o experienti de opt- zoci de ani, metodele sale de terapie s-au dovedit, in ansamblu, niste egecurt costisitoare, mai potrivite pentru a-i alina pe cei nefericiti decit pentru a-i vindeca pe cei bolnavi.!? Stim acum ca multe dintre ideile principale ale psihanalizei nu au nici un temei biologic. E adevirat, au fost formulate de Freud inainte de descoperirea legilor iui Mendel, a teoriei cromozomiale a ereditii, nainte de recunoasterea erorilor metabolice faniscute, a existentei hormonilor si a mecanismului impulsului nervos, care, toate, le-au infirmat. Dupii cum a spus Sir Peter Medawar, psihanaliza este inraditt cu mesme~ rismul gi frenologia: ea confine anumite sclipiri de adevér, dar teoria gene~ rali este falsd.™ Mai mult, dup cum pe bund dreptate nota la vremea aceea tiniirul Karl Popper, atitudines Iui Freud fata de dovada stiingificd era foarte diferita de a lui Einstein si inrudita mai degraba cu a fui Marx. Departe de a-si formula tooriile ou un inalt grad de conjinut specific care si invite Ta testarea empiried gi la combaterea lor, Freud le-a ficut atotcuprinzitoare si greu, dac& nu chiar imposibil, de testat. $i, a fel ca adeptii lui Marx, cind Se isca 0 dovada care parea si le contrazicd, el isi modifica teoriile pentre ale adapta la ea. Astfel, opiniile freudiene erau supuse unor continue trans~ formari gi osmoze, ca un sistem religios im perioada de formare. Dupii cum era de asteptat, criticii din interior, precum Jung, erau tratati drept eretici; cei din afara, precum Havelock Ellis, drept infideli. Freud didea de fapt sem- nele ideologului mesianie al secolutui al XX-lea in cea mai rea ipostazi a sa ~ si anume, o tending constants de a-i considera pe tofi cei ce aveau 0 alti opinie ca instabili si ca avind nevoie ei ingigi de tratament, Astfel, sub faprecierea de catre Ellis a statutului su stiintific a fost respinsa ce ind o {forma de rezisteng’ mult sublimat®"*, ,inclinatia meo", ki seria el iui Jung Gu putin inainte de ruptura produsf intre ei, ,este si-i tratez pe colegii care pun rezistengii exact asa cum ii tratim pe pacienfi intr-o situatie similara.""6 Doui decenii mai tirziu, tendinja de a considera disidenja 0 forma de boala ‘mintali, conducind la spitalizarea forjaté, avea s& infloreasc’ in Uniunea Sovieticd fntr-o noua formi de represiune politica Dar dacit opera lui Freud avea un continut stintifi sirac, ea avea in schimb mari calitit litcrare si imaginative. Stilul lui in limba german era magne fic sia adus cet mai mare premiu literar national, Premiul Goethe al Oraguluit Frankfurt, Era un bun traducator. Talmicirea in englezi a textelor freudiene existente a devenit o adeviratt industrie in anii '20. Dar noile producti li- terare 5-au inmultt si ele, pe misuri ce Freud permitea ideilor sale SH se fextinda asupra domeniului tot mai vast al activitiyii si experientei umane, Freud era gnostic. El eredea in existenja unei structuri ascunse a cunoasterii care, cu ajutorul tehnicilor propuse de el, putea fi detectabili dincolo de supra fata lucrurilor. Punctul sit de pornire era visu. Acesta nu era, scria el, ,con~ struitaltfel decit simptomul nervos. Asemeni celui din um, el poate prea OLUMERELATIVISTA 15 bizar si fra sens, dar anmci cind este examinat print-o tehnicd ugor dife- 1h de metodaasboerit bere folosite tn pthanelza, te sunge dem con nutul siu manifest la sensu! su ascuns, sau la gindurile sale lente." Gnosticism i-aatras intotdeauna pe intelectual. Freud a oferito varie- tate extrem de suculenta. Avea un imens talent pentrs imagistica gi aluzic ile clasice intr-0 vreme cind toyi oamenii educa se liudau cu cunoasterea limbilor latin si greacé. A sesizat repede importante acordati mitului de cite noua generatie de antropologi social, precum Sir John Frazer, a ru Creanga de aur a inceput s& apard in 1890, Sensul viselor, funefia mitulu —in aceastsinfizie tare Freud a adauget potiumea atotpatrunzitoare a sexu. Jui, pe care elo sésea la baza celor mai multe forme de 2omportament uman Razboiul dezlegase limbile in privinta sexului; in porioada de dupa razboi, au inceput sé fie publicate in mod curent dezbateri despre sex. Sosise vre mea lui Freud, Pe lingi talent literar, avea si anumite eptitudini care ficeau din el un zis senzational. Era picept in olosienaeologivmelor, Pues inventa sloganuri uluitoare. Aproapo le fel de des ca 5: contemporanul s2u, Rudyard Kipling, imbogifea limba cu cuvinte gi expat cincongtens »sexualitate infantila*, ,complexul lui Oedip", ,complex de inferioritate", ncomplex de culpabilitate', ego, id gi super-ego", ,sablimare™, ,.psiholo” tia abisala". Unele dintre ideile sale rerarcabile, precum interpretareaviselor Sau ceva co a devenit cunoscut ca ,lapsusul freudian", dédeau impresia unor ot jou de salon intelectual. Freud ouosteavaloares actual fn 190, Inurma ,sinuciderit Furopei,« publicat Dincolo de prosipiul pidcerti, care _dorinfs de moarie. in cea mai mare parte a anilor "20, care au cumoscut lun declin i mai mare al credinteireligioase, ia special printre ozmenti edu- cafi, Freud a fost preocupat de religia anatomizanti, o: care o vedea ca po © constructie pur umand, In Vitoral unel tzi (1927), ela vorbit despre ince citile inconstiente ale omuli ce a indule nefericirea. ,.ncercarea de ssh tun ecran impotriva suferintei printro remodelareiluz seria cl, yeste comund unui numar considerabil de oameni. Religie omenizit tre- ‘ui et fie clasate printe iluzile in masa de acest fel. Nimeni — se intelege . a =~ dintre cei care impartagese o iluzie nu o recunoaste vreodats Pirea s& fie vocea nofi epoci. Nu era pentra prima dati cind un profe oe fREnS Zor pet Ne pri a cn a oe dati un public extaziat, in floarea tinerefii. Ceea ce em atit de remarcabil in cazul freudismului crau calitatea sa proteici si ubieuitatea sa. Parea si alba o explicatie nous si interesanté pentru orice. Si, datorits prigeperi lui de capta tendinjele care abia se iveau intr-o gam larg de discipline aca- dlemice, prea sé prezinte, cu 0 miiestrie tralucita si cu absolutt incredere, ‘dei ce fuseseri deja pe jumBtate formulate in minjile elitei. Aga am gin. dit si eu intotdeaunal™ nota plin de admiratie André Gide, in jurnalul sau.16 OISTORIE A LUMI MODERNE La inceputul anilor "20, multi intelectuali au descoperit ct fuseserd freudi- ceni ani de vile, fird so stie. Atractia era mare in special pentru romancieri, de la tindrul Aldous Huxley, al c&rui gocant Galben de crom a fost soris in 1921, pina la sobmul conservator Thomas Mana, pentru care Freud era xin oracol Tpactul [ui Finstein gi Freud asupra intelectualilor gi artgtilor ereatori a fost cu tit mai mare eu cit restabilires pacii le-a ardtat cd incepuse si ined mai era in cus de desfasurare o revolujie fandamentalé in intreaga lume cultural, le c&rei drapele gi ecouri erau conceptele relativititi si freudis- ulus, Aceasta revolufie avea adinci radicini antebelice. Ea incepuse deja jn 1905, eind a fost proclamata intr-un discurs public, tinut — nici ch se putea mai potrivit — de impresarul companiei Ballets Russes, Serghei Dis ahilev: Jntem materi celor mal matefe clipe de bilaot din storie, tm numele une eultur algincounowout, eave ea event devo, daca ne va giflstr. lat de ce, {carn of netaeredere, sie pabarul in einstazidunilor ta rane ale minunatlor palate, prosurm si fa cinstea nollor comendamente ale unei noi estetici, Singure dorin& pe ore eu, un Senzualistincorgibil, 0 pot expcima, este ea lup ce va vind s8 au ‘duneze binefacerilor viet i ca moartea 34 fe tot at de framoas yi de naltoare 9 invierea.® a vremea discursului lui Diaghilev, putea fi vazutd la Paris prima expozi- fie a fovistilor. In 1913, el a pus in scena in acelasi decor Sdrbdtoarea primaverti a wi Stravinski; Schonberg publicase atonalele Trei studi pen tru pian $i Alban Berg Cvartetul de coarde (Opus 3); iar Matisse inventase termenil de ,cubism*. In 1909, futuristi si-au publicat manifestul, iar Kurt Hiller si-a fondat al siu Newer Club din Bertin, cuibul migcariiartistice care, tn 19L1, a fost numiti pentru prima dati expresionism.?° Aproape toate mari- le figuri cteatoare ale anilor '20 publicaserd, expusesera ori jueasers pe scend, pina in 1914, iar in acest sens modemismul a fost un fenomen antobelic. Dar a fost nevoie de convulsiile disperate ale marii lupte si de prabusirile de regimuri pe care le-a precipitat pentru a da modemisnmului dimensiunes, politica radicala care ti lipsise pin& atunci si sentimentul unei lumi in-ruine pe care se putea construi uaa nous. Nota elegiacd, ba chiar aprehensiva, pe Care a atins-o Diaghilev in 1905 a fost astfel deosebit de perceptiva. Granigele politice si culturale ale schimbarii nu puteau fi separate, aga cum mu se putuse face acest lueru in perioada tulbure a revolutiei $i romantismului din anil 1790-1830. S-a facut observatia c& James Joyce, Tristan Tzara si Lenin erau tofi exilati rezidenti in Ziirich, in 1916, asteptind s& vin8 si vremea lor? ‘O dtd cu sfirgitul rizboiului, modernismal a erupt pe scena aparent pustic, benefictind de o publicitate se¶toare. In scare de 9 noiembrie 1918, un Consiliu Expresionist al Intelectualilor s-a intrunit in clidirea Reichstagulut din Berlin, cerind nationalizarea teatrelor, subventionarea de clitre stat a:pro~ fesiunilor artistice i demolarea tuturor academnilor. Suprarealismul, care a: OLUMERELATIVISTA 7 fost gindit parca s& dea o exprimare vizualé ideilor freudiene — desi origi- nile sale erau oarecum independente —, a avut propriul stu program de actiu- ne, la fel ca futurismut si dadaismul, Dar asta era doar la suprafati. Dincolo de-ea, era dezorientarea in spatiu gi timp indus de relativitate si gnosticisrmul sexual al lui Freud, care parea a fi caracterizat noile modele creative. La 23 junie 1919, Marcel Proust a publicat Jn umbra fetelor, ineeputul unui vast experiment al fractionacii timpului si al emotiflor sexuale subterane ce rezui- mau noile preocupari, Sase luni mai tirziu, la 10 decembrie, ela primit Pre- miu Goncourt, iar centrul gravitational al literelor franceze s-a deplasat in mod decisiv, distantindu-se de marii supravietuitori ai secolului al XIX-lea.2? Bineinteles cd, deocamdata, astfel de ucrari cireulau numai intr-un cere restring de persoane influente. Proust a trebuit si-si publice primal volum pe cheltuiala sa si si-l vinda la o treime din costul de productie (chiar si in 1956, editia completa a operei fn cdutarea timpului pierdut ined se vindea fntr-un tiraj mai mic de 10 000 de exemplare pe an). James Joyce, care si ‘el Iucra Ia Paris, nu putea fi publicat deloc in Insulele Britanice. Ulise, ter- iat in 1922, a trebuit sa fie scos la o tipografie particulars si tecur ilegal peste granitd. Dar semnificatia lui nu a fost trecuti cu vederea, Nici un roman nu a ilustrat mai clar mAsura in care conceptele lui Freue patransesera in limbajul literaturii, In acelagi an, 1922, poetul T.S. Eliot, el insusi un pro- fet nou identificat al epocii, scria cd aceasta ,distrusese in intregime seco- lul al XIX-tea"®*, Proust si Joyce, cei doi mari inovatori, care au mutat centrul de gravitatie, erau incompatibili unul cu altul in acea Weltanschauung pe ‘care in mod atit de nepotrivit o impartigcau. Ei s-au cunoscut la Paris, la 18 mai 1922, dupa premiera cantatei scenice Vuipea a lui Stravinski, la 0 petrecere dati in cinstea lui Diaghilev si a trupei sale, la care au participat compozitorul si scenograful sau, Pablo Picasso. Proust, care deja il insul- tase pe Stravinski, a avut proasta inspiratie si-1 conducd acas& cu taxiul pe Joyce. Beat, irlandezut |-a asigurat 4 nu citise nici o silab’ din lucrarile sale, iar Proust, iritat, isa intors complimentul, apoi a plecat mai deparce la Ritz, unde avea un aranjament si i se dea de mincare Ia orice ora din noapte25 Sase luni mai firziu era mort, nu Tnainte insé de a fi fost salutat ca interpret literar al fui Einstein inte-un eseu al celebrului matematician Camille Vettard 25 Joyce ba desfiintat in Veghea tut Finnegan, cu un calambtr: ,Prost bitte” ‘Ideea cf seriitori ca Proust gi Joyce au ,distrus secolul al XIX-lea, tot aga de clar cum au ficut-o Einstein si Freud cu conceptele lor, nu este aga de ciudati cum ar putea parea. Secolul al XIX-lea a fost punetul culminant al filozofiei responsabilitagii personale — ideea ca fiecare cintre noi trebuie si dea seama in mod individual pentru actiunile sale —, care a fost mostenirea comuna a iudeo-crestinismului si a lumii clasice. Dupa crm avea sé arate Lionel Trilling, analizind verdictul dat de Eliot cu privire la Ufise, in seco- lul al XTX-lea era posibil ca un estet de marca precum Walter Pater, in Renasterea, si catalogheze capacitatea de ,a arde cu o flacérl ce strfluceste18 © ISTORIE A LUMIl MODERNE ca opiate’ pretioasit* drept ,sueces in viafi", ,in secolnl al XIX-lea", seria Trilling, pind si ,o minte atit de intetigentA si detagata ca aceea a Iui Pater putea considera ca de la sine infeles ca viata unei persoane individuale poate fi judecatt in termeni de succes ori esee."” Romanul secolului al XIX-lea fusese preocupat in esenta de succesul moral ori spiritual al individulai. Jn ediutarea timpului pierdut $i Ulise au marcat nu numai aparitia anti-eroului, ci gi distrugerea eroismului individual ca element central in creatia imas nativa, precum $i o sfidatoare lips de preocupare pentru ajungerea le un cechilibru gi la verdicte morale. Exercitarea voin{ei individuale a incetat s& mai fie tiisdrura cea mai interesant& @ comportamentului uman. ‘Acest jucrt era in deplin acord cu noile forje ce conturau epoca. Mar xismul, care-si ficea loc la putere pentru prima data, ora o alti forma de gnosticism care prctindea si patrunda prin aparenta perceputs empiric 2 jucrurilor pina la adevarul ascuns de dincolo de ea. In cuvinte ce prefigu- reazé in mod izbitor pasajul din Freud pe care tocmai I-am citat, Marx @ rostit:,Modelul final al relaiilor economice vazut la supratati (..,] este foarte diferit de modelul lor esenyial intern, care este ascuns." La suprafati, 03- menii pareau si-gi exercite liber vointa, s& ia decizii, si determine eveni- mente, fn realitate, celor familiarizati cu metodele materialismului dialectic, acesti indivizi, desi puternici, le pareau a fi doar ramisije ale unui naufea~ gin, impinse de colo-colo de talazurile irezistibile ale forfelor economice. Comportamental fals al indivizilor mu ficea decit si ascunda modelele de clasi de care aproape c& nu erau constienti, dar pe care nu avean puterea si le sfideze. De asemenea, in analiza freudiand, constiinja personald, care s-aaflat chiar in central eticii iudeo-erestine gi a fost motorul realizéii individualiste, a fost negati, fiind priviti ca un simplu dispozitiv de siguranfi, creat colec-~ tiv, pentru a proteja ordinea civilizata de inspaimintatoarea agresivitate a flinfelor omonesti, Freudismul a seprezentat multe, dar daci a avut o esenti, aceasta a fost desoricrea vinovatiel. .Tensiunea dintre asprul supracn si eul care fi este subordonar*, scria Fread in 1920, .mnoi o numim sentiment de vinovatie.(...] Civilizafia pune stipinire pe dorinja periculoasé de agresiune a individului, slabind-o, dezarmind-o si stabilind ia interioral lui o fort care si 0 supravegheze, ca o garnizoana intr-un oras cucerit." Sentimentele de vinovatie erau astfel mu un semn al viciulu, cial virtuti. Supracul constiintei cra prejul drastic pe care-{ plates individul pentra mentinerea civilizatiei, jar costul sau in suferingé avea si creasc& in mod inexorabil pe misura avan- sirii civilizafici: ,O nefericire exterioara amenintaté [...] & fost schimbats pe 0 nefericire interioari permanent, pe tensiunea sentimentalui de vino- atic." Freud spunea ci intentioneazai si arate ca sentimentele de vinovatie, nejustificate de vreo fragilitate a omului, sint problema cea mai important “in dezvoltarea civilizaties". S-ar putea, dupa eum sociologii sugerau deja, ca societatea sd fie vinovati in mod calectiy, prin erearea condifiilor care OLUMERELATIVISTA 19 au ficut inevitabile crima si viciul. Dar sentimentele de vinovatie persona- le erau 0 iluzie care trebuia risipita. Nici unul dintre noi nu era vinovat in ‘mod individual; eram vinovati in blo. ‘Marx, Freud, Einstein au transmis cu totii acelasi mesaj anilor "20: lumea nu era ceea ce pairea si fie. Simurile, ale caror perceptiiempirice ne formeaza ideile despre tirap gi distanta, bine 5i réu, lege si justtie si natura compor- tamentulut uman fn societate, nu prezentat: incredere, Mai mult, analiza mar- xistd gi coa froudiand au subminet amindoud, fiecare in felul ei, extrem de dezvoltatal simt al réspunderii personale gi al datoriei fata de un cod moral stabilit si adevarat din punct de vedere obicctiv, care se afla in centrul civi- lizafiei europene a secolului al XIX-lea. Impresia pe cere 0 e&patau oamenii de la Einstein, cea a unui univers in care toate masurile valorii era rela- tive, a ajutat la confirmarea acestei viziuni — consternanti si imbucuritoare fn acelagi timp — de anarhie morali. Si oare nu fusese ,anarhia pura, dupa cum spunea W.B. Yeats in 1919, Jobozité peste lume"? Multora rézboial le paruse cza mai mare calami= te de la ciderea Romei. Germania, de teama gi ambitie, $i Austria, din re- semnare si disperare, purtasera razboiul cu totul altel desitceilalf beligeranti. Ela marcat punctul culminant al valului de pesimism din filozofia germani, ‘care a fost tisdtura dominanti a acesteia in perioada artebelicd. Pesimismul ‘german, care contrasta puternic cu optimismul bazat pe schimbarea politic si reformele care aveau loc fn Statele Unite, Marea Britanie si Franja, ba chiar gi in Rusia in deceniul de dinainte de 1914, mu apartinea exclusiv inte- lighentici, oi se intlinea la toate nivelurile societitii germane, mai ales la virf In saptiminite care au precedat izbucnirea marelui conflict, Kurt Riezler, secretarul si confidentul lui Bethmann Hollweg, nota elanul sumbru cu care stipinal lui purta Germania si Europa spre abis. 7 iulie 1914: ,Cancelarul se asteapta ca un rizboi, oricare ar fi rezultatal acestuia, st duc’ la deara- ‘dicinarea a tot ceea ce exist. Lumea existenté e foarte invechité, lipsiti de idei.* 27 iulie: .Un sumbru verdict dincolo de puterea omeneasc’ ati dea- supra Europe §i a poporulut nostru.“#? Bethmann Hollweg era nascut in acelasi an ca Freud si personifica parca ,,instinctul mortii* pe care cel din uurma tot bitea moneda spre sfirgitul cumplitalui deceniu. Ca majoritatea xgermanilor educati, el citise lucrarea Ini Max Nordau Degenerare, publi- ati in 1895, gi era la curent cu teoriile degencrative als criminologului ita- lian Cesare Lombroso. Razboi sau imu, omul era inten declin inevitabil, civilizatia se indrepta spre distrugere. Astfel de idei erm la ordinea zilei in Europa Centrata, pregitind calea pentra suspinul de aprobare cu care a fost intimpinati cartea Declinul Occidentului a iui Oswale Spengler, intimpli- tor publicata in 1918, cind sinuciderea prezisa fusese infaptuita. Si mai la Vest, in Anglia, Joseph Conrad (el insusi din Est) fusese singu- rul scriitor important care isi manifestase pesimismul, reflectindu-l intr-o serie intreagi de romane gocante: Nostromo (1904), Agentul secret (1907),20. OISTORIE A LUMIII MODERNE ‘Sub ochit Vestulut (1911), Victorie (1915). Aceste disperate predici politice, deghizate in Fictiune, propovaduiau mesajul pe care Thomas Mann avea si-l twansmiti Europei Centrale in 1924 cu Muntele vrdjit, dup cum Mann insusi recunogtea in prefata scrisa pentru traducetea in germana a Agentului secret doi ani mai tirziu, Pentru Conrad, rizboiul nu filcuse decit s& confirme natu- ra iremediabili a speciei umane. Saizeci de ani mai tirziu, privind in urma, trebuie sa spunem c& Joseph Conrad este singurul scriitor de substanta al ccpocii a cérui viziune rlmine clacd gi adevarata in fiecare detaliu. Ela respins marxismul ca pe un nonsens rauvoiter, menit sii genereze o tiranie mon- siruoasi; ideile lui Freud nu erau nimie mai mult deeit ,un fel de specta- col de iluzionism*. Razboiul demonstrase fragilitatea oamenilor, dar altfel nu putea rezolva nimic, nu putea genera nimic. Uriagele planuri de refor- ma, panaceele, toate ,solutiile*— erau iluzorii, Seriindu-i lui Bertrand Rus- sell la 23 octombrie 1922 (Russell oferea ,sotutit* la Problema Chinei, carte care toomai ti aparase), Conrad spunea: ,N-am reusit niciodati si gisesc in cartea sau vorbirea vreunui om nimic destai de convingttor pentru a sta macar o clipa in picioare in fata profund inrddacinatului meu sim¢ al fatali- tai care guvemeaza aceasté lume populata de oameni.[...) Singurul remediu pentru chinezi i pentru noi toti ceilalti este schimbarea atinudinilor. Dar privind istoria ultimelor dowd mii de ani, nu avem prea mulke motive sa ne agteptamn la acest lucru, chiar daca omul a ajuns si zboare. [...] Omul nu zboara ca un vultur, el zooara ca o insect." Tn prag de razboi, scepticismul lui Conrad era rar in lumea anglo-saxo- ni, Rézboiul insusi cra vizut de unii ca o forma de progres, H.G. Wells mar- cad declararea lui prints-o carte interesanta intitulat Radzbotul care va pune capat razbotulut. Dar pina la incheierea armistitiului, progresul in sensul jn care il injelegeau viotorienii, drept ceva continu si aproape inexorabil, era mort. in 1920, marele savant clasic J.B. Bury a publicat un yolum, [deca de progres, proclamindu-i decesul. ,O noua idee fi va uzurpa locul ca idee ‘conducatoare a omeniri.[...] Nu sugereazé oare progresul insugi cé valoa- rea sa ca doctrina este doer una relativa, corespunzind unui anumit stadiv al civilizatiei, nu foarte avansat?"=? Ceca ce a ucis ideea de progres sistematic, ca opus unuia anarhic, a fost grozavia actelor savirgite de Europa civilizaté in ultimii patra ani. Ca avuse- se loc o degenerare inimaginabilS, fara precedent, nu se putea indoi nimeni dintre cei ce priveau faptele. Pe cind era ministru de R&zboi (1919-1921), Winston Churchill a notat pe o hirtie cu antetul Ministerului de Réizboi urma- toarele: ‘Toate ororile din toate epocile av fost aduse la un toc, si au numai armatele, ei po- pati Intregi au fost aruncate in mijocal lor. Putemicele state educate care s-a impli {at gi-au imaginat—~ nu fd motiv — ed era in joe insigiexistena lor. Nic} popoarele, fei conducdtorii nu s-uu dat fa ISturi de la vreo faptt despre eare au crezut cf ir putea ajutaseistige. Germania, eliberind ti demonii, era de departe in funtea teror © LUME RELATIVISTA 21 dar era urmatt pas eu pas de natiuiledisperate gl cle din rms izbuntoare pe care le atmeate.Fecarewltragia mmpotriva umaaitt su a deepal international fost elspa cu roprenalli—adesen lao sarh mai mare ide mat lungs dura, Nic ur fel deamistiit or ative mu a atenat conflict arma. Rani urea inte tn: mortise descompuneas in rns, Nave comercile gi nave neutre ox nave sp- talerauseufundatofa mare go oaneni de ln bordal lor sata vo sot weiss Tntimp es inotau, S-au fens oat efor penta infometanafun ate in vee ‘ea supuneri lor ir ase tne seama de virt oi Sex. Orage st monamente a fost distuse de artlerie. Bombale era arncate dia aer fd ic 9 diseriminare. Gaze otrvitoare doo aul ania pe soldat oc lchd era poicttesupe conpurlor Jor. Oameni cadeau dia aer in Ascari sau dispreau adesea, ince, in adncurl intunecate ale mac. Efectvel armatelor era limita doar de numra bacbatilor di fecare rk. Europa gi ple Tntnse dia Asn gf Afton au oven un mare cin de lupe pe eare, dup ani fngeg! de contin, armate tna sa int pus pe fuga. Cind ton s- sgt, Tortura #1 Canibalismulerausingurele doud expe me pe ear stele ereqtine cu un inal grad de civiliatefasser in stare sti le cefine: sera de o wilt indoteinicl.2> Dup& cur corect observa Churchill, ororile pe care le-a entimerat eras stvirgte de ,putemicele state educate" Intr-adevar, ele er dincolo de pu- terile indivizilor, oricit de rai ar fi fost acestia. Este bine cunoscut c& oamenii sintexcesiv de cruz i nemilogi nu ea o regula provenité dint-o riutate re- cunoscut, ci dint-un sim al dreptayéwltragiatAcestIucra este cu ait mai valabil pentru state legal constituite, tnvestite cu intreaga autoritate aparent rmoralé a parlamentelor, congreselor si curtilor de jstiiel Capacitatea dic- tructiva a individului, erie de ray, este mict, dac cea a statului, orieit de bine intentionat ar fi acest, este aproape nelimitaté. Extindci statu, si aceasth capacitate distructva se va extinde eu siguranta si ea, pari passu*. Dupa cum cinic s-a exprimat pacifistul american Randolph Bourne, in ajunul inter~ ventiei din 1917, ,rizboful este sanataten statu", Met malt istoria ne demonsiteaz8 in mod duerose& sprit coleciv de drepite este mult mai sgreu de stapinit deett orice cautare individual a rizbundci, Acesta a fost un fuera bine ingetes de Woodrow Wilson, care fsese ales in 1916 pentra c& propunea un program pacifist si care avertiza: ,Conduceto singutt dats acest popor tn r2zboi st vata pina gi of a existat cova nomi tolerant [.~] Spiritul bratalistit nemilonse va patrunce in flecare fibrs a viet noestre anionale."35 : Efectul primului rizboi mondial a fost in uciasé mist acela de a mar dimensiunea staului gi, prin urmare, eapacitatea distructva gi propensiunea ‘spre oprimare a acestuia. {nainte de 1914, toate sectoarele statului erau mici, desi multe se dezvoltau, uncle dintre ele repede. Stera activa de stat eale era in medie intre 5% gi 19% din Produsul Intern Brut.*6 In 1913, venitul In itm egal (1.4).22. OISTORIE ALUMI MODERNE total al statului (inclusiv guvemarea locala) era, ca procent din PIB, de numai 9% in America, in Germania, care pe vremea lui Bismarck incepuse si con- struiasc& un extraordinar aparat menit si asigure prosperitatea, era de dou ori mai mare, 18%; iar in Marea Britanie, care Tuase exemplul Germanici incepind din 1906, era de 13%." In Franta, statul absorbise intotdeauna o fractiune relativ mare a PIB. Der in Japonia gi, mai presus de toate, in Rusia tarist, statul igi asuma un rol complet now in viefa nagiunii, pitrunzind in toate sectoarele economici industrale. {in aceste dowd fir, unmarindu-se imperialismul militar, statul forta rit- ‘mul industriatizarii pentru a ,prinde din urma" economiile mai avansate, in Rusia insd, preeminenfa statului in fiecare sector al viejii economice deve~ nea factorul central al societitii. Statul era proprietaru! terenurilor petro- lifere, al minelor de aur gi de crbune, a dova treimi din sistemul feroviar, ami de fabrici. In Noile Teritorii din est existau ,térani de stat". Industria rrusé, chiar $i in cazurile in care nu era proprietate de stat, depindea in mare ‘masura de barierele de tarif, subventiile de stat, imprumuturi sau era inter- dependent cu sectoral public. Legaturile dintre Ministerul de Finante si ma- le banci erau_strinse, cu functionari de stat mumifi in consiliile de ‘administratic.»® fn plus, Banca de Stat, un departament al Ministerului de Finanfe, controla casele de economii si societitile de credit, conducea finantele Cailor Ferate, finanfa aventuri in politica extem8, functiona ca agent de reglare a intregii economii si cduta in permanent metode de a-si mari pulerea si extinde activitayile.© Ministerul Comerfului superviza sindicatele private, regia preturile, profiturile, folositea materiilor prime gi a incdrcd- furllor navelor maritime i isi plasa agenfii in consiliile de administratie ale futuror societatilor pe actiuni."! Rusia farist, in ultima ei etapa de pace, @ constituit un experiment pe scarli larga al capitalismutui colectiv de stat, si parent unl plin de succes. I-a impresionat si alarmat pe germani: intr-ade- var, teama de cregterea rapidé a capacititii economice (gi prin urmare mili- tare) a Rusiei a fost cel mai important factor fn decizia Germaniei de a poi rizboiul in 1914, Dup& cum ii spunea Bethmann Hollweg tut Riezler, .»Viitorul apartine Rusiei* O até cu izbucnirea rizboiului, fiecare beligerant si-a studiat plin de sirg inomicii si aliatii, pentru @ descoperi aspecte de management de stat si de interventie a statului in economia de rizboi care puteau fi imitate. Sectoarele capitaliste linigtite de profiturile imense si animate, ferd indoials, gi de patrio- tism, nu au ridicat nici o obiectie. Rezultatul a fost o crestere calitativa si cantitativa a rolului stamlui, care nu fusese niciodata pe deplin amulat — céci desi aranjamentele pe timp de rzboi erau uneori abandonate pe timp de pace, in aproape toale cazurile ele erau in cele din urma adoptate din zou, de obicei permanent. Germania a stabilit ritmul, adoptind rapid major {atea procedurilor de stat rusesti, care 0 speriaseri aga de tare in vremea pacii si le facuse operante cu o asemenea sporité eficientf, Incit atunci cind Lenin OLUME RELATIVISTA 23, a mostenit mecanismul capitalist de stat nusese fn 1917-1918, a cautatsucse Pe misura ce rzboiul se prelungea, iar pierderile si disperarea cresteau, statele beligerante deveneau in mod constant mai totclitare, mai sles dup iama lui 19161917. in Germania, sfirital guvernct clea Sosa 9 een. rie 1917, cind Bethmann Hollweg a fost fort sé se supund cererii de rézboi submarin nerestricjionat, El a cdzut complet de la putere in iulie, lasindwsi pe generalul Ludendorff gi pe amirali in posesia statului-monsteu, Episodul ‘a marcat adeviratul sfirst al monarhiei constitutionale, de vreme ce Keiserul sub presiunea militarilor, a renunfat la prerogativa sade a numi gi demite cancelarul. Chiar pe ofnd mai era cancelar, Bethmann Hollweg a descope- sited telefonul siu era ascultat si, dupa cum ne relateazi Riezler, cind auzea clicul striga in receptor Ce Schweinhund™ trage cu urechea?™* Dar ascultareatelefoanelor era logala conform legislate! ctirii de asediv, care imputemnicea comandamentele militare zonale si cenzareze sau s& suprime Ziarele. Ludendorff'a fost de asemenea auiorizat sf adune 400 000 de munci- tori belgieni in Germania, prefigurind astfel metodele muncit silnice ale nazistitor si sovieticilor* fn ultimele optsprezece luni de ostlitti, elita ger. mana practic ou fevoare ceca ce ea deni pe fat ocilim de i, into incercare disperata de a mobiliza fe i nto icerare dgperatl de a mobilisa Feat top de fort productiv Si in Occident, stam a inghitt cu ticomie indey .cotorului pri- vat Spiral corporat, inttdesuna prezont in Panta pelun utes sia avut loc o resuscitare a intoleranfei patriotice iacebine. Prin opozitie, Ecorse Closmncemn opiate aces poms soma Tene sei, iar dupa ce a ajuns la puteres suprema in agonia ii noiembrie 1917, a pemnis chiar eritiei cu privire la persoana sa. Dar politicieni precum Malvy 51 Caillaux au fost arestayi si s-au intocmit fungi liste de agenti subversivi (faimosul Carnet B), caro urmeu a fi vinati, testa sichiar executati. De- ‘mocratile liberale anglo-sexone nu erau in niet un cazimune la acests pre. siuni, Dupa venirea la putere « Iui Lloyd George in timpul erizei din decembrie 1916, au fost impuse rigorile complete ale eerutirii, precura gi Apirarea agresiva a Reslm Act, ier industria, transport si aprovizionares ‘au fost mobilizate sub conducerea unor comitete corporatiste de razboi. Si mai dramatic a fost entuziasmul eu care, cinci uni mai tirziu, adiai- nistrajia Wilson a lansat Statele Unite in corporatismnl de razboi. Tndicii exter, ces reps, de mai aint. In 1902, Heber Cl Promise Vietti americane, prezisese ck aceasta nu putea ft indeptinit deci 7 vena dlibera a statu! penta a promova go domesruie superior soelic ata. Tre ani mai iziu,lucrarea lui Charles Van Hise, Concentrare si contro. 0 solutie la problema trusturilor in Statele Unite, prezenta ergumentul pea Tiealos (m. «.24 0 ISTORIE A LUMIT MODERNE tru corporatism. Aceste idei au stat I baza ,noului nayfonalism* al Iai Theodore Roosevelt, pe care Wilson si I-e insusit si La dezvoltat pentru a cistiga eazboiul.“6 Existau o Administratie a Combustibilului, care a impus .duminicile firi gaz“, un Consiliu al Muneii ia vreme de Riizboi, care inter Venea in disputele industriale, o Administratie a Alimentatiei, condusi de Herbert Hoover, care fixa preturile mcfurilor si un Consiliu Naval care a lansat 100 de vase noi la 4 iulie 1918 (preluase deja peste 9 milioane de tone sub controhul sit operativ)*7 Organul central era Consiliul Industrial de Razboi, « cirui prima realizare a fost abolirea Actului Anti-Trust al Tui Sherman, un indicin sigur al corporatismului, $i ai cirui membri (Bernard Baruch, Hugh Johnson, Gerard Swope gi alti) conduceau o pepiniera pen- ‘ru interventionismul anilor '20 si New Deal-ul, care la rindul sau 2 inspi rat Noua Frontierd si Marea Societate. Corporatismul de rzboi din 1917 a initiat una din marile continuitati ale istoriei americane moderne, uneori sub- terana, alteori la suprafata, care a culminat cu vastul stat al bundstiii din timpul lui Lyndon Johnson, la sfirsitul anilor °60. John Dewey nota pe vre- mea aceea ci rézboful subminase pint atunei irezistibilele pretenfi la pro- prietatea privat: .Indiferent cit de multe dintre agentiile speciale pentru control publie decad o dati cu disparita stresului cauzat de rzboi, migcarea nu va fi niciodatt reversibili.“#* Aceasta s-a dovedit a fio predictie corec- 18, In acelasi timp, noi legi restrictive, ca Actul Spionajului (1917) si Actul Sedigiunii (1918), an fost acesea impuse cu silbaticie: socialistul Eugene Debs a luat zece ani pentru un discurs impotriva rézboiului, iar un barbat care a obstructionat planul a fost condamaat la patruzeci de ani Inchisoare.®® In toate férile beligerante, si nu numai in Rusia, anul de virf 1917 a dovedit cA libertaten individuala si proprietatea privat tindeau s& impartageascd rmeret aceeagi soar Astfel, rézboiul a demonstrat atit viteza impresionanti cu care statul mo- dem se putea extinde, cit gi apetitul inepuizabil pe care el La creat in con secint’ atit pentru distrugerea inamicilor, eft si pentra exercitarea puterit despotice asupra propriilor cetéfeni, Spre sfirsitul razboiului erau o muljime e oameni rationali care infelegean gravitatea acestor evolutii. Dar putea fi dat oare ceasul fnapoi la momentul unde se aflase in iulie 1914? Voia oare cineva si-1 dea inapoi? Europa mai avusese de dou ori experienta unor regle- ‘mentici generale, dupa rézboaie lungi si cumplite. In 1648, tratatele cunoscu- te ca Pacea din Westfalis evitaserd sarcina imposibila de a restaura stan quo ante® si in mare misuri nu ficuserd decit si accepte fronticrele create de un raaboi de epuizare. Aranjamentul nu a durat, desi religia a incetat s& mai fie un casus belli?*. Aranjamentul impus in 1814-1815 de Congresul © Staroa de fveruri anterioart (n. ** Motiv de rézboi (x. 1) ‘OLUME RELATIVISTA 25 de la Viena dupa rézboaiele napoleoniene fusese mai amabitios si, in ansam- blu, mai reusit. Obiectival stu fusese s& restabileasc8, pe cit posibil, sistemul micilor si marilor monathii autocrate care existasera inainte de Revolutia francez®, ca unic cadru in care oamenii ar accepta frontierele europene ca legitime gi durabile.*° Procedeul a functionat in sensul cf au trecut noud- zeci $i noua de ani pind la izbucnirea unui now rizboi general european gi se poate sustine c& secolul al XTX-lea a fost cel mai agezat si mai produc- tiv din intreaga istorie 2 omenirii. Fauritorii pécii de la 18141815 erau inst un grap neobisnuit: un congres de reactionari tntre care lordul Castlereagh pirea ua instigator revolufionar, iar ducole de Wellington un progresist teri- Dil, Ipotezele lor de Iucru se bazau pe negarea brutal a oriciror notiuni politice inovatoare ale precedentului sfert de secol. Ei imoartaijcau mai ales credinta dectarata, aproape nenuantati de cinism, in echilibral de forte gi sfere de interes stabilite de comun acord, casatorii dinastice, injelegeri par- ticulare intre suverani si gentlemeni, supuse unui cod curent (exceptind cazurile in extremis) $i proprietatea privata asupra unui tertoriu prin descen- den legitim. Unui rege sau impirat deposedat intt-o parte a Europe i se putea da o ,compensatie", ca si folosim termenul la modi, in até parte, in- iferent de nationalitatea, limba sau cultura locuitorilor. Ei numeau asta un nfransfer de suflete, dupa expresia fotositd in Rusia pentru vinzarea unei proprietati cu iobagi cu tot, glebae adscripti' Fauritorii pacii de la 1919 nu au avut la dispozitie aceste optiuni. O pace a epuiiziti, ca aceea din Westfalia, bazata pe feontiere miliare, era de neima- ginat: ambele pitti crau destul de istovite, dar una, prin virtutea armistigiu- ui, cistigase un coplesitor avantaj militer. Francezii ocupaserii toate capetele de pod de pe Rin pind la 6 decembrie 1918, Britanicit faeeau o blocada de coasti, cdci germanii igi predasera flota si cimpurile minate tnainte de 21 nnoiembrie. Era, agadar, posibila o pace prin Dikea. Totusi, asta nu insemna c& Aliagii puteau restaura vechea fume, chiar daca a fi dorit. Vechea lume era in descompunere inca inainte de izbucnirea Fizboiului. in Franta, antictericalii fusesera Ia putere timp de un deceniu, si ultimele alegeri dinainte de rézboi aratau o deplasare ¢: mai la stinga, In Germania, alegerile din 1912 au facut pentru prima data din socialigti cel ‘mai mare partid nic. Tn Talia, guvermul Gioliti a fost cel mai radical din istoria ei ca tart unificata. In Marea Britanie, liderul conservator A.J. Balfour « spus despre infitngerea sa catastrofald din 1906 e@ este ,un ecou slab al aceleiasi migeari care a produs masaore in St. Petersburg, rizmerite in Viena si procesiuni socialiste ta Berlin". Chiar gi aristocratia rasa incerca si se liberalizeze, Habsburgii céutau nelinistiti noi platforme constitutionale care si-i susjina. in pragul rizboiului, Europa era condusa de asa-zisii progre- sist] ingrijorati, care se striduiau din greu si satisfact asteptiti din ce in ce mai mari, domnici mai presus de toate si cultive si sé linigteasc& tineretul.26 OISTORIE A LUMII MODERNE Este un mit cf tineretul european a fost sacrificat cu cruzime in 1914 de catre o generatie egoista si ciniea. Discursurile politicienilor antebelici erau pline de apeluri le tineret. Migcarile de tineret erat: un fenomen european, mai ales in Germania, unde 25 000 de membri ai cluburilor Wandervogel fieeau excursii, cintau la chitard, protestau impotriva poluiiii si a extinderit oragelor gi ii injurau pe batrini. Lideri de opinie ca Max Weber si Arthur ‘Moller van den Bruck coreau ca tinerii si fle adusi la cirma, Najiunea, scria Bruck, are nevoie de o primenire a singelui, de 0 insurectic « copiilor ‘mpottiva pisintilor, de o inlocuire a batrinilor cu tineri.“ Peste tot in Europa, sociologii studiau cu asiduitate tineretul pentru a afla ce gindoste gi ce vrea. ‘Si bineinteles ci ceea ce voia tineretul era rizboi. Prima ,tinir genera fie" razgtiata a port entuziast la un rzboi pe care cei mai virstnici, aproape fara exceptie, au acceptat cu oroare sau cu o disperare fatalista. In rindurile tinerilor din clasa de mijloc a fost, la inceput ce! putin, eel mai popular rizboi din istorie, Ei si-au aruncat chitarele gi au pus mina pe arme. Charles Péguy seria od §-a dus ,plin de rivnt* la rizboi (sila moarte), Henri de Montherlant relata c& ,jubea viata pe front, scdldarea in elementar, anibilarea inteligentei sufletului". Pierre Drieu ia Rockelle mumea razboiul ,o surprizi minu- hati, Tineriscritori germani precum Welter Flex, Emst Warche si Ernst Jtin- ger sirbatoreau ceca ce Jiinger aumea ,momentul sfint* al lui august 1914. Romancieral Fritz von Unger descria razboiul ca pe un ,purgativ’, inceputul unui ,ou gust pentru viata", Rupert Brooke gsea c& era ,unica viafé [...] un fior placut, ca nimic altceva pe lume. Pentru Robert Nichols era ,.un purificator™. 2 mort acela care nu lupti, seria Julian Grenfell (,in iupti), jar cel care moare luptind creste. Tinerii italieni care au intrat in rézboi ‘nai firziu erau gi mai lirici, ,Acesta-i ceasul triumfului celor mai mari va~ Iori, soria un poet italian, ,¢ Ceasul Tineresi*. Un altal fi réspundea ca un ecou: ,Doar oamenii mérunti gi bitrinit de doutizeci de ani ar vrea sil rateze."5 Pind in iame lui 1916-1917, pofta de razboi trecuse. Pe miisuri ce Iupta se prelungea la nesfirsit, tineri insingerati si deziluzionati se intorceau spre virstnici cu dezgust gi crescinda minie. in toate taberele se vorbea in transee despre o reglare de conturi cu ,politicienii vinovati", ,vechea gasea”. In 1917 ‘sinc si mai mult in 1918, regimurile din toate térile beligerante (cu unica exceptie a Statelor Unite) sau simtittestate aproape pini la distragere, ceea ce ajutd la explicarea disperdri gi salbaticiei crescinde cu care purtau razboiul. ‘Victoria a ajuns sa fie identificaté cu supravietuirea politics. Monarhiile itali- ‘ani si belgiana si poate chiar gi cea britanicil au ar 6 supravietutt inf gerii, cum nu i-ar fi supravieuit nici cea de-a Treia Republic din Franta. Bineinteles, de indata ce au repurtat victoria, au parut toate destul de sigu- re. Dar cine oare pairuse ciudva mai sigur ca Hohenzolleraii in Berlin? Kaiserul Withetm al Il-lea a fost expediat fird nici o ezitare la 9 noiembrie 1918, imediat ce s-a injeles cX o republic germand ar putea obtine condi O LIME RELATIVISTA 27 mai bune de pace. Ulimul tmpirat din dinastia Habsourg, Carol, a abdicat teeizile mai tirziu, punind capat unui mileniu de edsitocii judicioase si de jongleri inspire, Romanov faseseré asasinafla 16 ule fngropat inti tmormint fér8 nume. Astfel, cele rei monazhii imperiale ale Europe! Centrale side Est, wepiedul de legitimitate pe care se sprijineel'ancien régime, aga ‘cum era el, au dispirut toate intr-un singur an. La sfinjtul lui 1918 nu prea mai exista nici o sans de a fi restaurata vreuina din ele, cu atit mai putin toate trei. Sultanul Turciei era si el terminat (desi Republica Turcd a fost proclarmati abia la t noiembrie 1922). Dint-o lovitur, dizolvarea acestor impetiidinastce gi absolutiste a des- feu ypachets" de poposre eterogene cre fsesers abate cu drags i legate cu grit la un loc de-a Iungul secolelor. Ulimul recenséi Inpeciha Habsburpc aati axa cra contut cin dautaprezece nt uni: I2milioane de germani, 10 milioane de maghiar, 8.5 milioane de cehi, 13 milioane de slovaci, 5 milioane de polonezi, 4 milioane de ruteni, 3,3 milioane de romani, 5,7 milioane de sirbi $i croafi si 800 000 de ladini gi italien. Conform recensamintului imperial rus din 1897, velicorusi fonmau aumai 43% din populagia totala® ; restal de 57% eran popoare subordo- sate, dela huterani suedezi si genmani la leton, rug alb i ucraineni ortodoes, polonezi catolici gi ueraineni uniayi, musulmani sii, sunniti si kurel de mai multe nationalitii, precum si varietji nenuinarate de budisti, daoigti§: animist. In afard de Imperiul Britanie, nici un alt conglomerat imperial ms mai avutatitea nayiuni diferte. Chiat si in momenturecensimintului din 1926, clad multe dintre grupatile occidentale dispsnusera, inca mai existau aproximativ doui sute de popoere si de limb Prin comparatie, domini- coanele Hohenzollerilor erau omogene si monoglote, dar $i acesiea Contineau minortiti de polonezi, danez, alsacieni sfrancezi ‘Adevarul est c& in fimpul procesului de stablire fn Europa Central si de Est, din secolul al IV-lea pfod in secolul al XV-lea gi de-a lungul inten sei etape de urbanizare care a avut loc incepind cu secolul al XVIC-lea, aproximativ un sfert din suprafutlfusese ccupat de nafuni amesiccate (inclu. siv peste zece milioane de evrei), a etorloialitate fusese pind abunei influ- enath mai degrabi de criteri religioase si dinasice dectt nationale Monarhiile erau singurul principiu -unificator al acestor societiti multi nationale, singura garantie (desi adesea una fragild) cd tofi vor fi egal in fata legit O datd ce acest principiu eca iliturat, cu ce putea f el inlocuit? Singurul disponibil era nafionalismul, eu iredentismal care decurgea din el scare ere la rods, teraen derivat din ittienesculrisorg’mento si semnificiad ‘unirea unui intreg erup etnicfnt-un singur stat. La aceasta se adguga acum © nouik nofiune specifics, autodeterminarea", prin care se infeleyea ajustarea frontierelor prin plebiscit conform preferinfelor etmice.28 O ISTORIE ALUMI MODERNE Cei doi principali aliati occidentali, Marea Britenie si Franta, mu au avut le inceput nici o dorinta si nici un plan de a promova o pace bazata pe nafiona- litate. Ba chiar dimpotriva. Amindowa conduceau imperii multinationale, poliglote. Anglia evea in plus ea insisi o problema iredentists in Irland fn 1918 amindoua erau conduse de fosti progresisti, Lloyd George si Clemenceau, cate in agonia rizboiului invatasera Realpolitik si e&pataserd un respect plin de invidie fay de vechile notiuni de ,echilibra®, ,compen- sajie* gi aga mai departe. Cind, in timpul convorbirilor de pace, tindrul diplo- mat britanic Harold Nicolson stiruia ca era imperativ ca Anglia s& garanteze autodeterminarea grecilor din Cipru, el a fost dojenit de Sir Eyre Crowe, ministral de Externe: ,.Prostii, dragul meu Nicolson... Ai aplica autodeter minarea la India, Egipt, Malta si Gibraltar? Daca nu osti pregitit s& mergi atit de departe, atunci nu ai [sic] nici un drept st pretinzi c& ai o logic&. Daca esti progitit sf mergi pind acolo, atunci mai bine te-ai intoarce imediat Ia Londra. "s? (Ar fi putut adauga ci Ciprul avea o importanté minoritate ture’ si din acest motiv el ined nu a ajuns la autodeterminare nici in anit "80.) Lloyd George s-ar fi strduit bucuros s& sina Imperiul Austro-Ungar nedezmembrat pind in 1917 sau chiar pind la inceputul fui 1918, in schim- bul unei paci separate, Cit despre Clemenceau, obiectivul Iui principal era securitatea Frantei, iar pentru aceasta el voia inapoi nu numai Alsacia i Lo- rena (in care cea mai mare parte a populatiei vorbea german), ci si Saarlandul, cu Renania smulsi Germaniei, ca un stat-marionet& de orientare francezi. Mai mult, pe parcursul rzboiului, Anglia, Franja si Rusia semnaseri o serie de tratate secrete intre ele pentru a determina si alte puteri s& lise ala- ture, tratate care erau total contrare principiilor nationaliste. Francezii gi-au asigurat aprobarea rusilor pentru idea lor de a domina Renania, dind in schimb Rusiei mina libera pentru a oprima Polonia, printr-un tratat semnat la 11 martie 1917.58 Prin acordul Sykes-Picot din 1916, Marea Britanie si Franja conveneau sa deposedeze Turcia de provinciile sale arabe si si le imparts fntre ele. Ttalia s-a vindut cui a oferit mai mult: prin tratatul secret de la Londra, din 26 aprilie 1915, ea avea si capete suveranitatea asupra a mili- coane de tirolezi de limba germans si de sirbi si croafi din Dalmatia. Un tratat cu Roménia semnat la 17 august 1916 fi dadea acesteia toat Transilvania ssi cea mai mere parte a Banatului, preeum si Bucovina, unde majoritatea locuitorilor nu vorbeau romaneste. Un alt traat seeret semmat la 16 febru- arie 1917 oferea Japoniei provincia chineza Shantung, aflaté pind atunci in sfera comerciala a Germaniei.? Cu toate acestea, o dat cu colapsul regimului jatist si refuzul Habsburgilor de. incheiao pace separati, Anglia si Frants au inceput sa incurajeze natio- nalismul gi s6 facd din autodeterminare un ,obiectiv de rizboi". La 4 iunie 1917 guvernut provizoriu al lui Kerenski din Rusia a recunoscut 0 Polonie OLUME RELATIVISTA 29 independenta; Franta a tnceput sa adune o armata de polonezi, iar Ia 3 iunie 1918 a proclamat crearea unui puternic stat polonez ca obiectiv primordial & intre timp, in Marea Britanie, lobby-ul slavofil condus de RW. Seton-Wetson si ziarul siu, The New Europe, stimtia cu succes penta dezmembrarea Austto-Ungatiei si crearea de noi state etnice.*' Au fost “icute promisiuni mai multor politicieni slavi si balcanici in exil, in schimbul rezistentei fa- {de ,,imperiatismul german". in Oriental Mijlociu, filoarabul colonel TE. Lawrence a fost autorizat s& promité regate independente emirilor Feisal gi Hussein drept rasplata pentru lupta impotriva tureilor. fn 1917, aga-numi- ta .Declaratie Balfour" promitea evreilor o patrie nationala in Palestina, pen- tru a incuraja 58 pariseasca Puterile Centrale, Multe dintre aceste promisiuni erau reciproc incompatibile, pe Ing’ faptul ca veneau ia contradictie cu tratatele secrete inc& in vigoare. De fapr, in ultimii doi ani de lupte dispera- te, Anglia si Franta emiteau cu nepasare acte de proprietate care in total se refereau la un teritoriu mai mare decit acela de care dispuneau ele gi care smu puteau fi toate onorate la instalarea picii, chiar presupunind cd ar fi fost © pace aspra. Uncle dintre aceste cecuri postdatate, fir aeoperire, au stimit seandaluri Pentru a complica lucrurile, Lenin gi bolgevieii lui au pretuat controlul asupra Rusiei la 25 octombrie 1917 si si-au Insusit imediat arhivele diplo- matic’ jariste, Au predat copii ale tratatelor secrete unor corespondenti occi- dentali, iar la 12 decembrie Manchester Guardian a inceput si le publice. Acest lucru a fost fnsotit de o viguroasa propaganda bolgevica menitd a incu- aja revolutii comuniste in intreaga Europ&, promifind tuluror popoarelor autodeterminare, Migedrile lui Lenin au avut la rindul lor un efect profund asupra presedin- telui american, Woodrow Wilson este ridiculizat de mai bine de jumatate de secol pentru ed goana lui ignorant dupa idealuri ireilizabile a icut imposibila incheierea unei pici rationale. Acest tucru este numai pe jum’ tate adevarat. Wilson era universitar, specialist in stiinte rolitice, fost rec- tor al Universitatii Princeton, Stia cd mu se pricepe la afaceri externe. Chiar Inainte de investitura sa, in 1913, el le spunea prictenilor: At fi 0 ironie a sortii daca administratia mea ar trebui sé se ocupe in principal de politica externl.“® Democratit nu mai fusesera la putere de cincizeci si tei de ani i Wilson vedea in diplomatii Statelor Unite nigte republicaai. Cind a izbuc- nit rizboiul, el a insistat ca americanii si fic ,neutr si cu numele, si cu fapta'= A reusit si fie reales in 1916 datorita sloganului ,.Ne-a jinut departe de Fizboi". Nu voia sé dezmembreze nici vechiul sistem european: el pleda pentru o ,pace fara victorie La inceputul lui 1917 Wilson ajunsese la concluzia ci America ar avea © influent mai mare asupra reimpartiri kumi ea beligerant decit ca stat neu- trai a trasat o firavi distinctie morald si legala intre Marea Britanie gi Ger- ‘mania: folosirea submarinelor de catre Germania viola ,drepturile omului,30. OISTORIE ALUMI MODERNE in timp ce blocadele britanicilor violau doar ,drepturile de proprietate, ceea cco constituia un delict mai mic. O dati aflat in Rizboi, el I-a purtat in fort’, znevizind insd in America un combatant obignuit. Ea intrase in rézboi, spunea cl ia mesajul catre Congres din aprilie 1917, ,.pentra a sustine prineipiile pacii si dreptasii* 5i pentru a stabili ,o Impletire a pai gi a actiunii care va mari de acum incolo respectarea acestor principii“. Domic sé fie bine pregitit pentru fiurirca pacii, el a creat in septembrie 1917, sub conduce- rea aghiotantului siu, colonelul Edward House si a doctorului S.E. Mezes, 0 organizatie format din 150 de experti universitari care a fost cunoseuti ‘sub numele de ,,Ancheta si gizduita in cladirea American Geographical Society din New York. Ca rezultat, delegatia americand a fost, pe tot par- cursul procesului de pace, de departe cea mai bine informata si documen- tata, fiind adesea, in mulle probleme, singura sursi de informatii exacte “Dac Tratatul de Pace ar fi fost intocmit numai de eStre expertii ameri- Gani scria Harold Nicolson, ,.ar fi fost unul dintre cele mai infelepte gi tot- Codatt mai stiintifice documente concepute vreodati. “6° ‘Cu toate acestea, ,,Ancheta‘ s-a bazat pe presupunerea cl pacea avea si fie un compromis negociat gi c& metoda cea mai bunii de a o face durabila ar fi asigurarea faptului ca se conforma justifiei naturale gi astfel era accepta~ bila pentru popoerele implicate, Procedeul era empiric si nu ideologic. In mod special, in aceasta etapa Wilson mu era prea entuziasmat de Liga Nati- tniloz, o idee britanicé avansat’ pentra prima dati la 20 martie 1917. Ela ‘crezut c& va crea probleme cu Congresul. Dar publicarea de catre bolsevici f tralatelor secrete, care puneau aliatii Americii in cea mai proasta lumin& posibili, ca priditori anacronici, |-a constemmat. Chemarea lui Lenin Ia autode- terminare generala a contribuit gi ea la avi forta raina Lui Wilson, cici i se pirea ci America, in calitate de custode al libertitii democratice, nu putea fi intrecuta de un regim revolutionar care luase puterea in mod jlegal. Prin ‘urmare, a coneeput in graba gi a prezentat public la 8 ianuarie 1918 faimoase- le ,Paisprezece puncte". Primul repudia tratatele secrete. Ultimul lua miisuri pentru infiintarea unei Ligi. Celelalte erau, cele mai multe, garantii speci- Fice ca, desi teritoriile cucerite trebuiau predate, cei infrinti nu aveau si fie pedepsiti prin pierderea de populafi, nafionalitatea flind factoral determi- ant, La 11 februarie Wilson a addugat cele ,Patru principii“, care intéreau tultimel punct, iar la 27 septembrie el a furnizat piatra de temelie a celor |\Cinei specifica, din care prima promitea dreptate pentru prieteni $i Gusmani deopotriva.}6 Codicele de douazeci gi tri de asertiuni a fost intocmit de Wilson independent de Anglia si Franta. Ajungem ecum la esenta neintelegerii care a distrus orice sansa reall de reugiti a acordului de pace, pregatind astfe! un al doilea conflict mondial Pint in septembrie 1918 devenise evident ci Germania, dupa ce cistigase Pizboiul in Est, era pe cale s&-l piarda in Vest. Dar armata germand, de nous ilioane de seldati, era inet intactA gi efectua o retragere ordonatd din teri- OLIMERELATIVISTA 31 toriilecucerite In Franfa si Belgia. La doua zile dupa ce Wileon nil ce cele Cinci specifica, atotpaterical peneral Ladendorlf it uiit po rmembrii gavernului stu spunindu-lee@ , stares armatei necesiti un armistfta imediat pentru a se evita 0 catastrofa". Trebuia format un guvern popular care si ia legétura cu Wilson.® Motivul iui Ludendorff ora evident accla de a arunea asupra partidelor democratice oprobriul cadrii cuceririlorteri- toriale ale Germaniei, Dar el considera, de asemenea, cele douiizec $i trei de asertuni ale lui Wilson la un loc drept o garantie 2a Germania mu avea sii fie dezmembrata ori pedepsia, ci igi va pista integritaten si puterea aproape intacte, In imprejurarile date, era tot ce putea spera in mod rezona- bilschisr mai mult, caci cel de-al doitea din cele ,Paisprezece puncte® refer tri iberatea mtn implica care bade eres Atenas impartageau aceeasi opinie, gla 4 octombrie canceler, prinful Mex de Ba. den, a deschis negocierile pentru un armistitia eu Wilson pe baza deciara slr acestia Austiect poming de la prem mai optimist, rau uma, treizile mai tirziu.S Wilson, care avea acum o armaté de patra i pe care teat lumen il eedea aotputemi, eu Anglia Fran su ferme lui control economic, @ reactionat favorabil. in urma unui schimb de note Is sulembns ie ft gemma ncrsape banceor Pree puncte" cu numai dout rezerve din partea Aliafilor: bertatea mvilor (unde Marea Britanie 9-0 rezervatdrepul de a face interpret) 9 compensa ile pentru daune de rizboi. Pe baza acestel int ie pent une ders 7a acestei infeleger, germanii au fost de Ceea ce nu stiau germanii gi austeeeii era c@, la 29 oetom metal ous, imisul special a ui Wilson i veprezentanal San Const So, prem de Razboi al Aliatilor, avasese o lunga intiinire seerett cu francezul Clemenceas si englezul Lloyd George. Acestia si-au exprimat toate indoietile si rezervele cx privre la declaragile ui Wilson gi -au ficut pe House si le aceepte, El le-a consemnat sub forma unui ,Comentaru, telegrafiat apoi Inj Wilson 1a Washington, ,,Comentariul“, éare nu a fost niciodati comu- nicat germanilor i austrieciior,inlatura efectiv toate avantajele ,panctelor™ Ii Wilson in ceea ce privea Puterile Centrale. Intr-acevar, el sehita toate prevederile Trataiului de la Versailles fata de care aveaw cele mai mari obiecti, inclusiv dezmembrarea Austto-Ungariei, pierierea colonillor ger mane, sciidarea Prusiei printr-un coridor polonez si despagubiri.® Coca ce exte si mai remareabil, el nu numai éd s-a bazat pe premisa ,vinovitiel de Fizboi'* a Germaniei (care era, in mod discutabil, implicita in cele douazeci si tei de puncte ale tui Wilson), cia fost creat in jurul principiului «recom penslor” penta invingitr ial .pedepseor® pent tang, pe care Wilson il respinsese in mod specific. Este adevarat 08, pe parcursul ncgocierilor din estombre, Wilson, care de fap nu mai avaseve nistodas dec fee oe germanii, devenea din aceasta cauza tot mai ostil fa ce i. A fost mai ales iritat de torpilarea bacului civil irlandez Leinster, earea Gus la pierderea &32 OISTORIE A LUMIL MODERNE 450 de vieti, intre care multi copii gi femei, pe 12 octombrie, fa mai bine de o saptamina dupa ce germanii fi solicitaseré un armistitiu. Cu toate aces- tea, este ciudat o& a acceptat ,Comentariul” si e de-a dreptul uimitor 04 nu lea pomenit nimic de el germanilor. Acestia, la rindul lor, si-au dovedit ;competenta necerind clarificdri ale anumitor puncte, cic stitul lui Wilson, ‘dup curn spunea cabinetului ministrul de Externe britanic, A.J. Balfour, neste foarte inexact. Este un orator de prima mina dar nu stie sa conceapa un text”. Principala responsabilitate pentru acest esec fatal in comunicare sevine lui Wilson. $i nu a fost o eroare in numele idealismutui Cea de-a doua greseals, care a fost 0 parte component a cclei dintii si a transformat-o intr-o eatastroff, a fost una de organizare. Conferintei de pace nu i s-a dat o structura deliberata. Ba a avut loc pur si simplu, cipiting © configuratic si o directie propric si dezvoltind o atitudine tot mai profund antigermana pe parcursul ei, atit in substanté cft si, la fel de important, in forma, La inceput, toaté lumea presupusese vag ca termenii preliminari vor i schitagi de Aliafi intre ei, abia dup aceea urmind si apard germanii gi partenerii lor si si se negocieze tratatul de pace propriu-zis. Aga se intim- plase la Congresul de la Viena. Un program al conferinjei in acest sens @ i fost schitat de logistii francezi si inminat lui Wilson de cdtre ambasadorul francez la Washington incd din 29 noiembrie 1918. Acest document 2 mai avut $i meritul de a stipula anularea imediata a tuturor tratatelor secrete. Dar formularea lui I-airitat pe Wilson gi nu -a mai auzit nimic despre el. Astfel, conferinta s-a intrunit firé un program de desfaigurare accepiat initial gi nich nua creat vreunul.”! Modus operandi a fost facut si mai confuz prin hotarirea lui Wilson de a traversa Atianticul pentru a participa si el. Asta insemaa ci acela care era considerat ,cel mai puternic om din lume" nu mai putea fi finut in rezerva, ea un deus ex machina, pentru a se pronunta din indltimi ori de cite ori Aliatii se afleu in impas. Venind la Paris, el 2 devenit un sim- plu gef de guver ca gi ceilalti, si de fapt a pierdut tot atitea dispute cite a i cistigat. Dar acest lucru s-a intimplt gi pentru ci, pe masura ce negocie- rile se derulau, interesul lui Wilson a sezut in mod clar fafé de proprille sale douiizeci gi trei de puncte, pentru a s¢ concentra aproape exclusiv asupra Ligii sia Conventiei acesteia, Pentru el, noua organizatie mondial’ propusa, in privina careia fusese sceptic pind atunci, a devenit singurul obiectiv al conferintei, Operatiunile ei aveau si repare orice neajunsuri ale tratatului fnsusi. Acest lucru a avut dou consecinte cumplite. In primul rind, francezii au rougit s8 facd sa fie acceptate clauze mult mai severe, inclusiv o Polonie mare", care s& taie Prusia in doua si si deposedeze Germania de centura i industriald silezian’, o ocupatie aliati de cincisprezece ani in Renania si riage despagubiri de razboi. In al doilea rind, ideea unui set preliminar de clauze a fost abandonaté. Wilson era hotirits& insereze Conventia Ligii in actul preliminar, Secretarul sau de Stat, Robert Lansing, i-a atras atenfia cd pind si un acord provizoriu ca acesta constituia in mod legal un tratatsi prin OLUMERELATIVISTA 33 urmare necesita o ratificare din partea Congresului, Temindu-se s& nu aibi probleme in Senat, Wilson a hotarit atunci sd mearga pind la obsinerea unui tratat final.” Bineingeles, au mai existat i alti factori. Maregaiul Foch, coman~ Dar Wilson, obsedat de Liza gi neinteresat de36 OISTORIE A LUMI MODERNE sevigorarea economici, a respins pledoariile lui Lloyd George, iar Depar- tamentul de Finante al SUA a fost oripilat de ideile lui Keynes. Reprezen- tantilor sai, se plingea Keynes, li se ,interzisese oficial s8 ,diseute orice cchestiune de acest fel cu noi, chiar gi in conversatii particulare'*. Nici ma putea fi vorba de anularea datoriilor de rizboi. Dezgustul hui Keynes fata de americani a rabufnit: Au avut gansa de a adopta o viziune larga, sau cel putin umand, asupra lumii, dar au refuzat-o fara ezitare™, i seria el unui prie- ten. Wilson era ,cel mai mare escroe de pe pamint“*®. A fost gi mai ingrozit ‘cind a citit tratatul si a sesizat ceea ce lui i se parea a fi efectul cumulativ al prevederilor acestuia, i special clauzele reparatori,,,Tratatul blestemat", cum I-a numit el, era o formuli pentru dezastru economic gi un nou rizboi. [La 26 mai 1919 el s-a retras din delegatia britanica, ,Cum vi puteti astepta”, ii soria el lui Chamberlain, ,s asist in continuare la aceasta farsa, care cauta ‘si puna bazele, dupa cum s-a exprimat um francez, «d'une guerre juste et durabie»*?* El i-a spus lui Lloyd George: ,,2u ies de pe scena asta de cog- mar! Plecarea fui Keynes a fost absolut de inteles, clei acordul pe care in- tcligenta gi elocventa lui nu au reusit s&-l impiedice era un fait accompli**. Dar ceea ce a inceput a agravat infinit erorile de judecata pe care le diag- nosticase atit de corect. Keynes fficea parte din doua lumi. fi plicea tumea bancilor gi a politici, in care talentele sale fi permiteau si se manifeste ori de cite ori dorea, Dar era si om de stiint&, estet, homosexual gi membra atit al societitii secrete ,Apostolii*, de Ia Cambridge, cit si al rammurii mai tinere: a acesteia, ,Grupul Bloomsbury. Majoritatea prietenilor s&i erau pacitisti: Lytton Strachey, conducdtoral neoficial al ,Grupului Bloomsbury", James, ffatele lui Strachey, David Garnett, Clive Bell, Adrian Stephen, Gerald Shove, Harry Norton gi Duncan Grant.” Cind s-a introdus serviciul militar obliga- totiu, unii dintre ei, in loc s8 se inroleze, au preferat sa fie huligi fn faye trie bunalelor pentru cd refuzau in mod constient, din cauza convingerilor lor, si fac acest Iucru; Lytton Strachey a figurat intr-un caz larg mediatizat si, pentru el, eroic. Ei nu au aprobat intrarea lui Keynes in Ministerul de Finante, ‘vazind in aceasta o ,ectivitate de razboi", chiar daca era nonbeligeranta. In februatie 1916, el a gasit pe farfurie, la micul dejun, un bilet insidios de la Strachey, echivalentul pacifist al unei pene albe: ,Dragi Maynard, de ce mai esti ined Ia Finanfe? Al tau, Lytton. Cind Duncen Grant, cu care Keynes avea o aventura, a complirut in fata unui tribunal din Ipswich, el i-a luat apirarea, fluturindu-si servieta de la Finante cu monograma regal pentru ari intimida pe membri tribunalului, niste bieti Fanctionari de provincie. Dar fi era nugine de slujba lui eind se afla cu prietenii. fi scria lui Grant, in = Unui sézboi drept si durabil (2.0. ** Fapt consurat (n. 1). OLUMERELATIVISTA 37 decembrie 1917: ,.Lucrez pentru un guvem pe care il disprefuiese, cu seo- puri pe care eu le consider criminal.“ Keynes a continuat si lucreze la Finante dintr-o rimasita de sim{ patrio- tic, dar tensiunile din constiinta lui cresteau. Cind razboiul pe care il ura a culminat cu o pace pe care o considera scandaloas4, s-a intors la Cambridge intr-o stare de depresic nervoasa. Indata ce si-a revenit, s-a apucat s& scrie un atac stralucit si malifios la adresa intregii desfigurai @ conferintei. Era un amestec de adevaruri, jumatati de adevaruri, intelegeri gresite si sclipiri de intuite, insufletite de schite de portret sarcionice ale protagonistilor. Acesta a fost publicat inainte de sfirgitul anului sub titlul Consecintele economice ale pacit gia facut senzatie in intreaga lume. Lucrarea este 0 nou’ ilustrare clasic& a legii consecintelor neintentionate. Motivul pub ic al lui Keynes pentru a-I scrie a fost acela de a atrage atentia lumii asupra efectelor pe care Je avea impunerea unei ,paci cartagineze Germaniei. Matival personal a fost restabilirea legaturii cu prietenii lui prin atacarea unui acord politic le care ei il invinuiau cd luase parte. Obiectivele au fast, cu siguranta, atinse. Lucrarea s-2 dovedit a fi, de asemenea, una dintre cele mai distructive e&rti ale secolulu, care a contribuit indirect $n mai multe felur la vittoral razboi pe care Keynes insuisi isi dorise atft de mult si-1 prevind. Cind acel rizboi a sosit, aga cum era de asteptat, un tinar istoric francez, Btienne Mantoux, a indreptat un deget acuzator in directia filipicei lui Keyaes intr-un pam: flet numit Pacea cartaginezd: sau consecingele economice ale domnutui Keynes. A fost publicat la Londra in 1946, [a un an dupa ce Mantoux insusi fusese ucis in rizboi si in acelasi an in care Keynes murise de cancer. Efectul cirti lui Keynes asupra Germaniei si Marii Britanii a fost cumu- lativ, dupa eum vom vedea. Efectul asupra Americii a fost imediat. Aga cum am aritat deja, ideca Ligii Natiunilor nu i-a apartinut lui Wilson. Ea a venit, din partea Angliei. Sau, mai degraba, a fost produsul mintii a doi domni excentrici, al cfror bine intentionat dar funest impact asupra afacerilor mor Giale ilustreaza afirmatia cA credinta religioasa este un prost sfituitor in politica. Walter Phillimore, care la virsta de saptezeci si doi de ani era pre- gedintele comitetului Ministerului de Externe al cérui raport a dat nastere propunerii (la 20 martie 1918), era specialist tn drept international si autorul luorarii Trei secole de tratate de pace (1917). El era, de aserienea, un cunos- cut consitier juridic al bisericti, o figura trollopiana, importanta in Aduna- rea Bisericii, expert in legitimitate, ritual, mobilé i vesminte bisericesti, precum si primar al Kensingtonutui, Ca judecator, fusese rault criticat pen tru severitate oxcesiva th cazuri care implicau sexul, dar nu si in privinta altor deticte, E greu de imaginat un om mai putin potrivit sé trateze reguli pentru a putea face fatd unei Realpolitik globale, daca n-ar fi existat alia ‘ul sau politi, lordul Robert Cecil, membru Tory si Subsecretar de Stat pen- tra Afaceri Externe. Cecil a reactionat impotriva scepticismului si cinismului politic al tatalui siu prim-ministra, lordul Salisbury, care fusese38 OISTORIE ALUMI MODERNE nevoit si-i tind piept lui Bismarck, abordind politica extern cu 0 dozii pu- ternici de religiozitate. El era un avocat inndscut, despre care mama lui sputtea e& ,avea intotdeauna dou plingeri si un drept", Incercase si orga nizeze o opozitie impotriva huliganismului la Eton. Ca ministru responsa- bil cu blocada, detestase incercarce de a-i Infometa pe germani ca si se predea, astfel cd a imbratisat ideea Ligit cu entuziasm. Intr-adevar, cl fi seria sofiei sale in august 1918: ,Fard speranta o@ [Liga] avea si stabileaseé un sistem intemafional mai bun, ag fi un pacifist Este importants injelegem ca cei doi oameni cirora li se datoreaz in cea mai mare masuri crearea Ligii crau evasipacifisti care vedeau in ea nu un procedeu pentru rezistarea Ia agresiune prin for{é colectiva, ci un substitut pentru o astfel de forts, actionind in primul rind prin ,autoritate morala™ Experfii militari i diplomatict britanici at au agreat idea din start. Cotonelul Maurice Hankey, secretarul Cabinetului si cel mai experimentat coordonator militar, consemna: ,orice proiect de acest fel este periculos pen- tri noi, finde va erea 0 senzatie de securitate care este in tntregime fic tiva. [...] Nu poate decit si ejueze, gi cu cit esecul este aminat, cu atit mai sigur este c& fara va fi fost amagita cu povesti de adormit copii. Va pune fo pirghie foarte puternic& fn miinile idealistilor plini de intentii bune care pot fi gisiti in aproape orice guvem si care dezaproba cheltuielile pentru armament, iar ca urmare, de-a lungul timpului, tara va ajunge aproape ou sigurant& inu-o pozitie dezavantajoasi."' Eyre Crowe nota sarcastic cH 0 liga sin starut™ ar fi la fel a orice alt tratat: Ce anume ne asigura ci nu vor f, casi alte tratate, tnedlcate? Singural rispuns, evident, era forfa. Dar Phillimore nu consultase Armata, iar cind Amiralitatea @ ajuns s& afle despre project, ca a remareat c& pentru a fi eficient presupunea mai multe nave de rAzboi, au mai putine.'® Toate aceste avertizéri, fScute chiar in momentul conceperii Ligii Natiunilor, avean si fie justificate din plin de citre sum- bra ei istorie, Din pacate, 0 data ce pregedintele Wilson, plictisit de negocietile pro- priu-zise ale Tratatului, cu necesara lor tent de Realpolitik amoral, gi-2 indrepiat atentia spre Liga si a facut din ea recipientul propriei sale fervori religioese, indoieile au fost date lao parte. Sponsorizarea de citre ela proiec- tului a servit, intr-adevar, Ia a-1 deposeda de orice merite practice ar fi avut. Exist un mit in istorie ci puterile europene si-ar fi dorit eu disperare si creeze Liga ca un mijloc de implicare a Statelor Unite inu-un angajament permanent de a ajuta la menginerea picii; cA Wilson ar fi fmplrtsit accast& ‘Opinie; 51 c& ea a fost frustraté de izolationismul republicanilor. Nicidecum. Clemenceau gi Foch voiau o alianta de securitate reciproct, cu propriul ei personal de planificare, de felul celei care aparuse in cele din unr la Cartiorul General al Aliatilor, dupa infinite eforturi gi intizieri, in ultimul an de rézboi Pe seu, ei voiau ceva pe tiparul a ceea ce a ap&rut in cele din urmé in OLUMERELATIVISTA 39 1948-1949, sub forma Organizatiei Tratatului Atlanticatui de Nord, Bi recu- nogteau o& un sistem universal, ciiruia sé-i apartind tcate puterile (inclusiv Germania), indiferent de meritele lor, era un nonsens, Erau mai bine infor- afi cu privire la opinia Congresului deeit Wilson si tisu cf erat prea pugine sanse ca acesta si accepte 0 asemenea monstruozitate. Scopurile lor erau limitate, si cautau sa implice America in etape, aga cum mai devreme Frante implicase Marea Britanie. Ceca ce voiau ei ca Americas accept, in primul find, era 0 garsntare 2 Tratatului, mai degraba decit apartenenta la vreo igh Cam aceasta ora si pozitia senatorului Cabot Lodge, liderul republican al Senatului, El imp&rtigea atit scepticismul expertilor britanici, cit $i pe al celor francezi. Departe de a fi izolationist, el era procuropean gi credea in securitatea comund. Dar era de parere cA puterile principale nu ar fi accep- tat in practica obligatia de a intra intr-un razboi pentra a impune hotatirile Ligii, din moment ce natiunile evitau rézboiul atita timp eft nu erau in joc interesele lor vitale, Cum puteau fi granijele garantate pe timp nedefinii de ‘ceva sau cineva? Ele reflectau forte reale gi in schimbare. Aveau Si pomeasc Statele Unite la rizboi pentru a apira granijele Angliei in India sau ale Jeponici in Shantung? Bineinfeles cai nu. Orice aranjament pe care America {i ficea cu Anglia sau Franta trebuia s& se intemeieze pe reglarea reciproca a intereselor vitale, Atunci ar fi insemnat ceva. In sepiembrie 1919, Lodge si suporteri lui, cunoscu sub numele de ,.Puternieii rezervationisti, igi expri- maserdi cu claritate pozitia: aveau sé ratifice Tratatul cu exceptia Ligii; gi chiar aveau 8 accoptc ca SUA sd fie membru al Ligii cu conditia ca Con- _gresul si aiba dreptal de a evalue orice crizi care ar implica folosirea fortelor armate americane, 102 : In aceasté conjuncturi defectele de caracter si de judecati, ba chiar si de stndtate mentald ale lui Wilson au devenit evidento. la noiembrie 1918 el pierduse alogerile partiale, si 0 dati cu ele controlul Congresului, inclusiv al Senatului. Acesta ar fi fost tm motiv in plus pentrua nu se duce fn per- soana la Paris, ci a trimite o delegatie bipartiti; sau, daci se ducea, s&-i ia pe Lodge $i pe alti republicani cu el. In schimb, el a ales si mearga singur. La intrarea Americii in razboi spusese, adresindu-se Congresului la 2 aprilie 1917; ,,Lumea trebuie s& devin’ un loc sigur pentru dernoeratie. Populara sa [storie a poporului american prezenta democratia ca pe o fort cvasire- ligioasa, vox populi, vox dei. Vechea lume, spunea e] acum Congresului, suferea de 0 ,,inexplicabila respingere* a democratiei, a ,puritatii si forfei i spirituale, Aici intervenca America: ,.Este cu sigurané destinul evident al Statelor Unite si se afle in frunte in incercarea de a face ca acest spirit si domine." In acea lucrare, Liga era instrumental ‘ar el insusi agentul, © Intruchipare @ Vointei Generale.40 OISTORIE A LUMIL MODERNE Nu este clar cum Wilson, un ultrademocrat, a ajuns sd se considere bene- ficiaral acelei volonté générale a lui Rousseau, un concept co avea sa fie curind exploatat la singe de noua generatie de dictatori ai Europei. Poate din cauza stivii sale fizice. fn aprilie 1919 a suferit primal atac, la Paris. Acest lucru a fost finut ascuns, Intr-adevar, pierderea sanatatii pare sa fi intarit credinfa lui Wilson in justetea actiunilor sale gi hotdirirea de @ nu face com- promisuri cu critiei sai republicani. in septembrie 1919 a extins chestiunea Ligii de ta Congres la intreaga tard, c&litorind 13 000 de kilometri cu trenul in trei s8ptdimini. Efortul a culminat cu un al doilea atac in tren, Ia 25 sep- tembrie.t®* Din nou, nu s-a stiut nimic, La 10 octombrie a avut um al treilea atac, foarte puternic, care i-a lisat toata partes sting paralizet. Medicul séu, amiralul Gary Grayson, recunostea, citeva luni mai tirziu: Este per- manent bolnav fizic, siabeste treptat mental si nu igi va reveni. "5 Dar Grayson a refuzat si-l declare pe presedinte inapt. Vicepresedintele, Thomas Marshall, un om iremediabil nesigur, cunoscut in istorie in principal pen- tru remarea sa: ,Ceea ce-i trebuie acestei fir este un trabuc bun de cinci centi“, a refuzat 58 insiste. Seeretarul particular, Joseph Tumulty, a conspirat cu Wilson insugi gi cu sofia sa Edith s-o fac pe ea presedinte, ceea ce ea armas vreme de saptesprezece lu {In timpul acestui bizar episod din istoria americand, pe cind circulau zvo- nnuri c& Wilson era infectat cu sifilis teria, un nebun finut prizonier intr-o camera cu gratii, doamna Wilson, care avea numai doi ani de scoala, a scris ordine pentru ministrii din Cabinet cu scrisut ei mare, copiliresc (,Prese- dintele spune..."), i-a concediat si numit sia falsificat semnatura lui Wilson pe decrete. Ba a fost, in aceeasi masura ca Wilson insusi, responsabila pen- iru demiterea Secretarului de Stat Lansing, (.{I cunose eu pe Lansing’, a declarat ea) gi numirea unui avocat total neexperimentat si dezorientat, Bain- bridge Colby, in locul acestuia. Wilson se putea concentra cinei sau zece minute in sir $i chiar a i2butit cu siretenie s&-1 picdleascd pe principalul su critic din Congres, senatorul Albert Fal, care se plinsese: ,Sintem sub papuct Doamna Wilson e presedinte!“ Convocat la Casa Alba, Fall l-a gasit pe Wil- son cto bara lung’, alba, dar aparent lucid (a stat cu el numai dowd minute), Cind Fall a spus: Noi tofi ne rugm pentru dumneaveastra, domnule Pre- sedinte", Wilson a replicat pe loc: ,.Si pentru ce anuume, domnule Senator?, replica interpretata ca o dovada a faptului c4-si pistrase ascutimea spiri- ‘uli, !06 Astfel, intr-un moment crucial, America era guvemata, asa cum avea si fie si Germania in 1932-1933, de un titan suferind si aflat in incapacitate mentald, cu un picior in groapa. Daci Wilson ar fi fost declarat incapabiil, nu exist practic nici o tndoialA cf tratatul ar fi recut prin Senat cu unele OLUMERELATIVISTA 41 amendamente. Asa, cu o perseverenti bolnava ori senila, el a insistat cf tre- buie sd se accepte tot ce cerea el sau nimic. ,.Fie intram fa Ligé fri nici 0 teamé, suna ultimul su mesaj pe aceasti tema, ,asumindu-ne responsa- bilitatea gi netemindu-ne de rolul de lider de care ne bucurim acum... fie ne retragem cit mai elegant din marele concert al puterilor prin care a fost salyaté omenirea.“17 fn aceste Iupte interne aflate fntr-un echilibru atit de fragil, in care tonul mergea deja impotriva lui Wilson, cartea lui Keynes a picet intr-un moment teribil de oportun, Ea confirma toate prejudecatile celor ireconciliabili si intérea indoielite rezervationistilor; ba chiar i-a umplut si pe citiva dintre suporterii !ui Wilson de presimtiri sumbre. Tratatul, care 2 fost adus in fata, Senatului in martic, necesita o majoritate de doud treimi pentre ratificare. Propunerea lui Wilson a fost respinsa categorie, cu 38 de voturi contra 53. Mai era o sansa ca textul amendat al lui Lodge Si treaca si astfel si devina © bazA solida de politica externa pentru cele trei administratii republicane care au urmat. Dar, cu 0 ardoare distructiva, Wilson le-a scris de pe patul de boala suporterilor sii scrisori cu o semniturd tremurati, aproape ilizibils, imploriadu-i st voteze impotriva. Textul lui Lodge a objinut 49 de voturi contra 35, cu sapte voturi mai putin decit cele doua treimi necesare. Dintre ei treizeci si cinci impotriva, douizeci gi trei erau democ-ati care actionau la ordinete Tui Wilson. Astfel, Wilson si-a ucis propriul itf-nascut, si flcind aceasta a slibit legiturile dintre Europa si chiar binevoitorii republicani. Dezgustat, Lodge a proclamat Liga tot att de'moarta precum fantoma lui Marley**, ,,Tot atit de moarté ca Hector", a spus scnatcrul James Reed. Warren Harding, candidatul republican la presedintie, cu o ironie la adresa trecutului democratilor, a adiugat: ,.Tot atit de moarti ca sclavia.* Cind democragii au suferit coplesitoarea infringere din toamna lui 1920, verdic- tula fost vazut ca 0 repudicre a politicif europene a lui Wikson in intregime. Eugene Debs seria din penitenciorul din Atlanta, unde il rimisese Wilson: Nici o persoand publica din istoria americana nu s-a retras atft de total dis- reditati, atit de usturator mustrata, atit de copiesitor blamata si repudiats ea Woodrow Wilson."198 Astfel, Marea Britanie si Franta au fost lasate cu o Ligi intr-o forma pe care n-o doreau, iar omul care fi dduse aceasta forma a fost repudiat de propria-i tard. Au obtinut cea mai rea lume posibilé. Apartenenta Americii la Liga in conditiile propuse de Lodge ar fi transformat-c intr-o organiza tie mult mai realista, in general. Dar in cazul particular al Germaniei, ar fi ‘avat un avantaj esential, Lodge gi internationalistii republicani considerau tratatul nedrept, in special fata de Germania, si spuneau ci va trebui sa fie revizuit mai devreme sau mai tirziu, De fapt, statutul Ligii prevedca in mod * Personaj din Un colind de Créciun, de Ch, Dickens (n.&).42. OISTORIE A CUMI MODERNE, specific acest aspect. Articolul 19, adesea trecut cu vederea gi fn cele din uurmé nesocotit in intregime, permites Ligii ca ,din cind in cind™ si ceard reconsiderarea ,tratatelor care au devenit inaplicabile” sia cAror ,continua~ re ar periclita pacea lumii“! O prezenti american’ in Ligi ar fi Rieut mai probabil ca, ia cursul anilor "20, Germania si asigure prin procesul firesc ai dreptului internajional acele ajustiri pe care, in anii °30, a cutat si le obfind cu forta si i-au fost acordate din lasitat. “Hotirirea lui Wilson de a opta pentru solujia unui specialist in drept inter- national la problemele postbelice ale Europei gi nu pentru sofufia unui spe- cialist in economie si apoi pribusirea totals a politieilor sale au Tasat continental cu o inspaimintatoare mostenire de inflajie, datorii si pretengit financiare conflictuale. Secolul al XIX-lea fusese in ansamblu unul de mare stabilitate a preturilor, in ciuda enormei dezvoltiri industriale in toate tirile avansate. Prefurile ct! amfinuntul selizuser’ chiar fn multi ani, in timp ce productivitatea mirité tinea pasul mai mult decit satisficitor cu ceverea crescinda. Dar in 1908 inflatia se arita cin nou, iar rézboiul 2 accelerat-o enomm. La vremea semnarii pacii, proturile cu ridicata, cu un indice de 100 in 1913, ajunsesera la 212 in SUA, 242 in Anglia, 357 in Franie si 364 in Italia, Pind in anul urmitor, 1920, erau de dowd or gi jumitate mai mari decit media antebelica in SUA, de wei ori mai mari in Anglia, de cinci ori tn Franja gi de sase ori in Italia; in Germania cifta era, in 1965, de aproape douizeci de ori mai mare.!!0 Lumea civilizaté nu mai facuse fai unei hiper- inflati din secolul al XVI-lea, iar acestei scale infricosatoare din secotul al Tlea d. Cr ‘Toate fire, cu exceptia SUA, aveau datorii. Aici era problema. fn 1923, Statelor Unite li se datorau, incluzind gi dobinda, 11,8 miliarde de dolar. Din acestes, numai Marea Britanie datora SUA 4,66 miliarde. Dar Marii Britanii, la rindul ei, i se datorau 6,5 miliarde, tn principal de catre Franja, Italia si Rusia. Rusia iesise acum din joc, iar singura sans pe care o aveau Franta gi Italia de a plati fie Angliei, fle Statelor Unite era primirea a ceca ce li se cuvenea din partea Germaniei, De ce au insistat Statele Unite pen trua se incerca incasarea acestor datoriiinterstatale? Presedintele Coolidge a rispuns mai tirziu cu un laconic ,.Ele au dat banii, nu?" Nu s-a oferit niei- data vreo explicajie mai complex. Intr-un eseu, Datorit ire Alia, publi- cat in 1924, Bernard Baruch, un fanfaron din Consilial de Administratie al Industriei Militare gi apoi consilier economic al Delegatiei de Pace a Statelor Unite, sustinea: ,SUA au refuzat si ia in consideratic anularea vreunei datori, fiind de parere ct dac ar face-o — lasind la 0 parte alte motive — cos- tucile majore ale acestui razboi si ale tuturor celor ce vor urma vor cédea in seama ei 9i 0 vor pune astfel in pozitia de a subventiona toate rizboaiete, pentru ci a subventionat unul.“!2 De fapt, Baruch nu credea in acesst apirare ridicold, Adevarul este cX insistenta asupra datoriilor de rézboi nu avea nici un sens din punct de vedere economic, ei era parte din prejul politic OLIMERELATIVISTA 43 platit pentra poticnelile wilsonismului, care mu Hisase nimie alteeva decit un gol. La conferinja de Ia Washington din 1923, Marea Britanie a accep- tat, plind de resentimente, s& pltteasca Statelor Unite 24 de milioane de lire storline pe an timp de zece ani si 40 de milioane pe an dupa accea, Pini ‘ind datoriile au fost efectiv anulate dupa Marele Craf, Anglia plitise Statelor ‘Unite ceva mai mult decit primes de la Aliatii mai slabi din punct de vedere financiar, gi primise, la rindul ef, carn | 000 de milioane de lire sterline de la Germania."!? Cea mai mare parte a acestei sume fusese ins& ridicat& in imprumaturi in SUA, care au fost pierdute in recesiune. Astfel c& intregul proces cra circular 3i nici un stat, nemaivorbind de vreo persoana particu- lard, nu s-a imbogatit nici macar cu un ban. Dar intte timp, corul strident de pretentii si contrapretentii distrusese $i bruma de spirit Aliat din timpul rizboiului. far singural rezuitat al incer- carii de a face din bilanful Germaniei contabilitatea taturor celorlalyi a dus Ia dezastra moneda acesteia, Despigubirea impusa de Germania Franjei in 1871 fusese echivalentul 2 4 000 de milioane de mixci aur. Aceasta @ fost suma pe care Comisia pentra Despguiiri a cerut-o, Germaniei, numai pen tru pagubele de razboi ale Belgiei si, in plus, ea a calcvlat datoria Germaniei a 132 000 de milioane de marci aur, din care Franfa avea s& primeasc’ 52%. Mai erau si livrari in marfuri, inclusiv 2 milioane de tone de cArbune pe lund. Germania trebuia si plateasca in cont 20 000 de milioane de mirci aur pind in mai 1921, Ceca ce a platit Germania cu adevarat este discutabil, céci majoritates livrérilor au fost in proprietai, nu in tani gheatg. Germanii pretindeau c& au plitit 45 000 de milioane de marei aur. John Foster Dulles, membrul american al Comisiei penta Despigubiri, 2 estimat cf fuseseri 20-25 000 de milioane de mérci aur." Th orice caz, dupa reduceri gi sus- pendari repetate, Germania a fost declarati (Ia 26 decembrie 1922) delincven- té conform paragrafelor 17-18 ale Anexei II a Tratatului, ceea ce a creat conditii pentru represalii nespecificate. La 11 ianvarie 1923, in ciuda protestelor Angliei, trupe franceze si belgiene au traversat Rinul si au ocu- pot bazinul Ruhr. Aftmci germanii au intrerupt lucrul cu desivirgire. Francezii au impus legea martiala in zona si au intrerupt comunicatiile prin post’, telegrat, telefon. Indicele de prot cu amanuntul (1913:100) a erescut la 16 170 de milioane. Consecingele pentru german, si in cele din urmA si pentra francezi, au fost cft se poate de dureroase. A fost, asadar, Tratatul de la Versailles un esec total? La vremea aceea multi intelectuali au crezut aga; multi au adoptat acest punet de vedere $i de atunci incoace, Dar tocmai intelectualii erau la originea problemei — violentul nationalism etnic — care a dictat natura acordului de la Versail- les, avind grija si ca acesta sa nu fanctioneze. Toate miscarile nafionaliste europene, cu zecile pind in 1919, fuscserd create, coaduse si intirftate de ‘oameni de stiinfé si scriftori care puneau accentul pe ciferenfele lingvistice si culturale dintre popoare, in dauna legiturilor traditionale gi a intereselor44 O ISTORIE A LUMI MODERNE economice continue care le ficeau sa conviequiasca. in 1919 practic tot inte lectualii din generatia msi tinird, ca s& nu mai vorbim de cei mai virstnici, au subscris la afirmatia cd dreptul la autodeterminare nationala era un prin- cipiu moral fundamental, Existau efteva except, dintre care una era Karl Popper.\!3 Acesti citiva care constituiau exceptia susfineau ci autodeter- minarea era un prineipiu care se distrugea singur, cdci ,cliberarea popoarelor si a minoritatilor nu ficea decit sA creeze gi mai multe minoritaji, Dar de regula autodeterminarea a fost acceptata ca incontestabila pentra Europa, ga cum in anii ‘50 si °60 avea sa fie acceptata pentru Africa. Intr-adevar, in 1919 nu mai putea fi vorba de pastrarea vechilor granite in Europa Centrala si de Est. Nationalistii le nesocotisera deja. Acum, dupa saptezeci de ani, obisnuim sa privim ultimii ani ai Austro-Ungariei ca pe un exercitiu pagnic de multinationalism. De fapt, a fost un cogmar de ani. mozitate nationala crescind’. Ungaria a obtinut statutul de stat separat in ccadrul imperiului in £867. A inceput imediat sa-si oprime propriile minoritati, in special pe slovaci si pe romani, cu o mai mare ferocitate gi ingeniozitate decit fusese ea insasi oprimati de catre Austria, Alegerile erau suspecte, iar caile ferate,sistemul bancar si principiile comertului interior liber erau incal- cate cu salbaticie in urmarirea aventajului national, imediat ce vreo refor- mi ficea posibilé o astfel de actiune, Cehii si alte grupari slave au urmat ‘exemplul ungurilor. German refuzau ceea ce germanii cereau si cehii refrzau in Boemia, iar italienii si slovenii de sud o cereau in Tirolul de Sud si in Stiria, Diferitele Diete gi Parlamente, in Budepesta, Prage, Grez gi Innsbruck, rau arene ale unei nemiloase discordii nationale, in Galitia, minoritatea rruteana se lupta cu majoritatea poloneza. [In Dalmatia minoritatea italiana se lupta cu slavii de sud majoritari, Ca rezultat, era imposibila formarea vre~ unui guvemn parlamentar eficient. Toate cele douisprezece guveme centrale Gintre 1900 si 1918 au fost compuse aproape in intregime din functionari publici. Fiecare guvem local, din care minorititile erau excluse, igi prote- {ja intteprinderile industriale acolo unde era imputemicit s-o faca, iar daca ‘nu, organiza boieotiri ale mifurilor produse de alte grupuri nationale. Nimic nu eta normal in vechiul imperiu, Dar micar exista un oarecare respect fat de lege. in Rusia tarist& erau in cind in cind pogromuri antievreiesti, precum $i alte tipuri de conflicte ‘etnice violente. Insd cele dou’ imperii germanice au fost extrem de supuse legii pina in 1914; ba chiar au existat plingeri cd popoarele lor erau prea docile, Razboiul a schimbat complet acest lucru, Este ceva adevar fn remar- a istoricului Frank Stem, potrivit cireia primul razboi mondial a deschis calea unei perioade de nemaivazuta violenta si a inceput de fapt un Razboi de Treizeci de Ani, antl 1919 insemnind o continuare a rlzboiului in mai multe feluri.!6 Bineinteles, fntr-un anumit sens calamitatile epocii au fost mai degrab’ mondiale decit continentale. Tensiunea provocati de epidemia de grip din 1918-1919, care a omorit patruzeci de milioane de oameni in © LUME RELATIVISTA 45 Europa, Asia si America, nu s-a limitat la zonele de rzboi, desi acolo a lovit ‘cel mai tare.!"7 Noi tipuri de violenta se puteau intilni aprcape peste tot ime- iat dupa terminarea rzboiului. Intre 27 iulie gi 1 august, in Chicago, au avut loc primele rebeliuni rasiste cu adevarat mari din Nord, in care 36 de ‘oameni au mur si 536 an fost raniti. Au urmat si altele: in Talsa, Oklahoma, 1a 30 mai 1921, cincizeci de albi si doua sute de negri au fost asasinati.!'# fin Canada, la 17 iunie 1919, liderii grevei generale din Winnipeg au fost acuzati, si mai tirziu condamnati, pentru un complot cu scopul de a distruge prin fortd autoritatea constitutionala si de a infiinfa um soviet."° In Anglia a fost o tentativa de revolutie in Glasgow la 31 ianuarie 1919; iar reboiul ivil ori luptele de clasii au fost periodic o posibilitate intre 1919 gi sfirsitul iui 1921, dupa cum arata unele procese-verbale diititoare de fiori ale gedin- telor de guvern, stenografiate cuviat cu cuvint de Thomas Jones. Astfel, la 4 aprilie 1921, eabinetul a discutat retragerea a patra bata ioane din Sitezia, unde desparjeau polonezi si nemgi frenetici, pentru a ,sustine Londra, iar Lordul Cancelar a observat stoic: ,,Trebuie sé hotérim fird intirziere tn jurul carei forte se pot aduna loialistii. Oricum, n-ar trebui s ne lism impuscati far a Tupta.""2 Chiar gi aga, in Europa Centrala i de Est violenta i antagonismul etnic care 0 provoca au fost mai acute, mai raspindite si mai indelungate decit in alte parti. Doutzeei sau mai multe rézboaie minore au avut loc in anii 1919-1922. Se stiu prea putine despre ele in istoria occidentalé, dar au lsat cicatrice ingrozitoare, inc& dureroase in unele cazuri chiar $i in anii °60, Ele au contribuit in mod direct a instabilitatea cronica din Europa interbelica. Tratatal de la Versailles, cutind s& intruchipeze principiile autodeterminarii, 1 creat de fapt mai multe minoritati, nu mai putine, si ined unele mult mai furioase (multe erau germane sau maghiare), inarmate cu nemulfumiri mult mai autentice. Noile regimuri nationaliste isi inchipuiau ca-si puteau per- mite sa fie mult mai putin tolerante decit vechile imperii. $i, cum schim- barile au daunat infrastructurii economice (in special in Silezia, in sudul Poloniei, Austria, Ungaria si nordul Iugoslaviei), toati lumea tindea si de- vind mai sirac& dectt inainte. Fiecare fara era torturati fie de vii nemultumini, fic de o problema intern irezolvabild. Germania, cu Prusia impuitita i cu Silezia pierduta, privea spre cer implorind razbunare. Austria rémasese oarecum omogeni — obfinuse chiar si Burgenlandul german de la Ungaria —, dar pieriuse toate fostele posesiuni, iar in Viena infometaré nu mai ramisese decit c treime din popu- latie, Mai mult, conform Tratatului i se interzicea si incerce si se uneasca cu Germania, ceea ce facea Anschluss-ul s& pard mai atrigdtor decit era de fapt. Populatia Ungariei a fost redusi de la 20 de milicaze le 8, economia ei industriala integrata cu grijé era Ia pimint, si 3 milioane de unguri au fost transferati cehilor si romanilor.!2446. OISTORIE A LUMI MODERNE Dintre benefciait Tatar dela Verssille, Polonia a fost cea ma tacomi si mai belicoasd, ajungind, in 1921, dupa trei ani de lupte, de dou’ ori mai mnare decit se preconizase ia Conferinga de Pace. Ea i-a atacat pe uerainen, emuigindu-le Califia risérteant si capitala ei, Lvov. S-aluptatcu cehii pen- tru Teschen (Cieszyn), dar nu a reusit sil tind, moti peotra care polonezit bu le-au aratat nic un fel de compasitae cebilor i 1938 si chiar au ajutet, Rusia si jnvadeze in 1968, desi in ambele cazuri ar fi fost in interesul lor pe termen lung si fie pentru independenta cebilo. $i-aafirmat ,drepturile™ Impotriva Germaniei cu fora, afft ia Silezia, et gi in Marea Baltict. A inva Gat proaspit eliberata Lituanie, ocupiné Viinius i incorporindw-l fa urma tinul -plebiscit" A pomit un adeviat rizboi de cucerire impotriva Rusiei gi convins puterile occidentale siviratifice noe fontiere i 1923. Exti zindu-se prin forta, Polonia s-a folosit cu abilitate de temerile englezilor de Botgevisen i de dovinga Franfet de a avea un aliat putersic in Est, acum c& Vechea et alan jarstspierise, Dar bineinfles, cng a sosit momentul, Marea Buitanio i Pranfa nu eu putut ven in ajutorul Polonie, iat inte timp e2 isi fensase in mod definitiv tofi veeini, care evident cX aveau s& se arunce asupre ei indatt ce at fi avut ocazia. in vremea aceasta, Polonia se alesese cu cea mai mare problemi a mino- ritiior dia Europa, cu exceptia Rusiei, Din populatia ei de 27 de milioane, © treime erau minoritati: ucraineni de vest (ruteni), bielorusi, germani, litu- anieni, cu totii in zone concentrate, plus 3 milioane de evrei. Evreii tindeau $8 fie de partea germanilor $i a ucrainenilor, detineau un bloc de peste trei- deci de deputati in perlament si formau o majoriate in unele orage din est cu un posibil monopot asupra comerqui. La Versailles, Polonia a fost obi- fat sf semneze un traat special care paranta dreptrile minoritailor de acolo. Dar nu Le respectat in anit "20, si ea ait mai putin in anit "30, cind poli- tica ei privind minoritiie s-a deteriorat sub dietatara militars. Tratindu-si o weime din populage cape nis virtual stn, ea intefines ua imens aparat politienesc, plus o armata numeroass der prost ecbipaté pentru a- apara Westele fontiere. Remarca nobilului palonez extre ambasadoral german in 1918 era pling de clarviziune: ,Dacd Polonia ar putea fi liberd, mi-ss daju- rmatate din bumurile lamest, Dar eu ceallt jomatate a5 emigra."! Cehoslovacia era in si mai mare milsurd o cretie artificial, lind de fapt un conglomerat de minoritati onduse de cehi, Recensimintal din 1921 @ indicat 8 760 000 de cchosiovaci, 3 123 448 de germnni, 747 000 de maghiari $1461 000 de ruteni. Dar germanii pretindeau c& recensimintal era in mod detiberat inexact si ca numa celor din grupul conducdtor ar i fost de fapt ult mai mic. In orice caz, pind si slovacti Se simean persevutayi de cchi, flera caracteristc pentra sceasth jar" c& populatia majorters din noua Capitals slovaca, Bratislava, o constituiay mu slovacii, of germanii si ma- ghiarii.22 In anii "20 cehii, spre deosebire de polonezi, au facut eforturi ferioase pentni a Guce o politica justa faa de minortai, Dar Marea Crizt OLUME RELATIVISTA 47 i-a lovit pe germani mult mai tare decft pe cehi — din itfmplare sat nu iar dupd aceea relatiile s-au inrdutitt iremediabil. Tugosiavia se asemiina Cehoslovaciei prin aceea cA era un impetiu in miniatura condus de sirbi, dar cu o brutelitate considerabil mai mare dectt ‘I conduceau cehii pe al lor. in unele parti s-au dat lupte continue ine’ din 1912, iar granijele nu au fost stabilite (dacd acesta e cavintul potrivit) pind 1p 1926. Sirbii ortodocgi conduceau armata si adminstratia, dar croatii $i slovenii catolici aveau standarde culturale si economice mai iualte, vorbeau despre datoria lor de a ,europeniza Balcanii (adic& pe sirbi) gi despre teme- rile lor de a nu fi ei insisi ,balcanizati*. R.W. Seton-Watson, care avusese ‘un rol hotiritor in crearea noi iri, a fost curind deziluzionat de felul in care © conduceau sirbii: ,Situafia din Iugoslavie, scria el in 1921, ,.m4 aduce la disperare [...] Nu am nici o ineredere in noua constitutie, ew centralis- sul ei absurd.“ Conducitorii sirbi erau mai r3i dectt Habsburgii, se plingea el, iar opresiunea sfrba mai silbatica dectt cea german’. ,Tendinga mee", sctia el fn 1928, ,....] este si-i las pe sitbi si pe eroajis¥ Garba tn suc pro- priu! Cred ca sint nebuni, gi unit gi alfi, 51 nu vad mai departe de lungul nasului."* int-adevar, membri parlamentutui tocmai tiisesera eu pistoalele ‘unit in alti in Camera, liderul Partidului Tarinese Croat, Stepan Radil, find ueis cu aceasti ocazic. Tara era mentinuti unitd, de bine, de ru, nu atte de polita politica sirb, cit de ura mocniti a vecinilor ei italien’, unguri,roméni, bulgari si albanezi, care avean cu totii nemulfumiri de transat.!25 Europa Centrald gi de Est aduna acum roadele hidoase ale nafionalismului ireconciliabil care fusese semfnat de-a Iungul secolului al XTX-lea, Sau, ca si folosim o alti metafori, Versailles-ul a ridicat capacul de pe dezeusti ‘oarea oall in clocot gi duhoarea fierturi dinguntrs-a revlrsat asupra Buropel pind ce mai fast Hitler, apoi Stalin I-au tintt a loc cu forta. Fara indoials, ind s-a intimplat acest lucra oamenii mai in virstt au regretattibnitee imperii Ginastice pe care le pierduser’. Bineinfeles, in 1919 notiunea de monath care ‘comnea prin drept divin $i prin traditiestraveche asupra mai multor popoare europene disparate pirea deja absurd, Dar daci imperialismul era anacronic in cadrul Europei, cit avea s& mai pari firesc in afara ei? Autodeterminarea pu era un principiu continental; ca cra, sau avea s& fie curind, mondial Mustrarea adresati de Eyre Crowe lui Harold Nicolsoa la Conferinja de la Paris era ecoul unei remarce a lui Maurice Hankey cite lordul Robert Cecil ind cel din urm Iucra la proiectul Ligii Najiunilor. Hankey il implora si nu insiste asupra unei proclamri generale a autodetenninicii. J-am atras atenfia, nota el in jurnal,,c& avea sa ducd ia mod logie la autodetermina Gibraltar! in beneficial Spat, a Malti Taal atelor @ Cpr! i al grecilor, a Egiptulut inal egiptenilor, a Adenului inal arabilor sau soma- lezilor, « Indiei in beneficiul haosului, @ Hong Konguhi in al chinezilor, a Afticii de Sud in al kafirilor, a Indiilor de Vest in favcarea negrilor ete. $i unde mai era Imperial Britanie?*%6