AVRAM IANCU

Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat
transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la
1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând
armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare
aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

S-a născut în Munții Apuseni într-o familie de țărani moți înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui
Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și
rudă cu acesta.[2] Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.[3]
Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812[4]) a avut șapte copii, patru fete - Sântioana, Maria, Zamfira și
Ana - si trei băieți - ALISANDRU tatăl viitorului erou, Avram și Ioan.[2]
Tatăl lui Avram Iancu, Alisandru (1787-1855), a fost pădurar, apoi jude domenial. El a urmat școala
primară în sat și probabil pe cea din Câmpeni.[5] Mama lui Avram Iancu a fost Maria Gligor[6]. Cei doi
copii ai familiei Iancu au fost Ioan (1822-1871) și Avram[7].
Având o situație materială bună, Avram Iancu a urmat școala primară în satul natal, în crângul Târsa,
unde l-a avut învățător pe Mihai Gomboș[8] fiind apoi mutat de părinți la Poiana Vadului[8] și Câmpeni,
absolvind la vârsta de 13 ani[9][8]. Aici l-a avut dascăl pe Moise Ioanette.[8] Gimnaziul l-a urmat începând
cu anul 1837 [9] la Zlatna, absolvind în anul 1841.[10] S-a înscris apoi la Liceul Piarist din Cluj.[10] Începând
cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj.

Fostul Liceu Piarist din Cluj

În anul 1846, așa cum obișnuiau toți cei care în epocă terminau științele juridice, a încercat să ocupe o
funcție administrativă, solicitând să fie primit într-o slujbă de practicant fără salariu.[11]. Cererea sa a fost
însa respinsă de guvernul din Cluj deoarece provenea dintr-o familie de iobagi, doar nobililor fiindu-le
aprobate asemenea funcții.[11] După câteva săptămâni s-a înscris cancelist la Târgu Mureș, la Tabla
Regească(Curtea de Apel a Transilvaniei).[11] Își ia examenul de avocat în martie 1848.[12] În perioada
când a fost cancelist la Târgu Mureș i-a cunoscut pe cei mai mulți dintre tinerii români care aveau să îi
fie camarazi de luptă în timpul Războiului Național din Transilvania: Nicolae Bârlea, Iacob Bologa, Ioan
Buteanu, Petru Dobra, Vasile Fodor, Iosif Hodoș, Ilie Măcelariu, Florian Micaș, Alexandru Papiu-
Ilarian, Ioan Oros, Ioan Pinciu, Dionisie Pop Marțian, Samuil Poruțiu, Nicolae Solomon, Iosif Sterca-
Șuluțiu, Dionisie Tobias, Amos Tordășianu.[11] Tot în această perioadă îl cunoaște pe Nicolae Vlăduțiu,
viitor prefect de legiune.[13] și pe Nicolae Mureșan, viitor tribun[14]