LUCRAREA 2 METODE DE RECONDITIONARE A PIESELOR DE AUTOMOBIL 2.1. Generalitai Dupa o anumité perioada de exploatare, automobilul nm mai realizeaz4 parametrii tehnico- economici proiectati, starea Ini de functionare inrduttitindu-se fie ca urmare a proceselor de uzare, fie datorita aparitiei unei avarii (fisuri, ruperi ete.) Conditiile de exploatare i tipul solicitirii duc la degradarea suprafetelor de frecare ale cuplelor cinematice, pierderile de metal prin uzare fiind mult mai mici comparativ cu masele pieselor noi. Pentru a reduce consumul de metal si timpul necesar executirii pieselor de schimb si deci a costurilor reparatiilor, se pune problema reconditionarii pieselor uzate. Recuperarea unor pieselor uzate este cu atat mai necesara cu cat este cunoscut faptul cd, din costul total al reparatiilor unui automobil, 60 - 70 % reprezinta costul pieselor de schimb. Pentru reducerea la maximum a costurilor reparatiilor, reconditionarea nu trebuie aplicata numai la piese individuale ci si la subansamblurile si ansamblurile principale ale automobilului Rentabilitatea reconditiondrii pieselor uzate consti in alegerea metodei care sa asigure piesei reparate o rezistenti la uzare si deci o durati de functionare egal’ sau apropriati cu cea a piesei noi, la un cost mai mic decat cel de fabricatie. De asemenea, este necesar ca prin recondifionare si se restabileasci conditiile tehnice initiale ale piesei, iar tehnologia de reconditionare s& fie aplicabilé in LR.A (intreprinderile de repararea a autovehiculelor). Rezulta deci ca problema reconditionarii este determinata de posibilitatea aplicarii unei tehnologii corespunzatoare care sa satisfacd atat condifiile economice, cat gi pe cele tehnice. Cele mai raspandite metode de reconditionare a pieselor auto sunt: prelucrarea la cote (dimensiuni) de reparatii; readucerea la forma si dimensiunile initiale; utilizarea compersatorilor si inlocuirea unor parti din piesa. Metoda de reconditionare se alege tinand seama de conditiile de lucru ale pieselor, de modul de asamblare cu alte piese, de calitatea materialului gi tratamentele termice aplicate piesei la fabricare, precum si de particularititile constructive ale piesei respective [1] 2.2. Principiul metodei de reconditionare prin prelucrarea la cote de reparajti Metoda const in acea ca piesa de baz a unui ajustaj fiind mai scumpa sau mai pufin uzaté se prelucreazi la o dimensiune dinainte stabiliti, pastrandu-se, ins&, tolerantele de fabricatie. Piesa conjugati se inlocuieste cu una noua sau reconditionaté la dimensiuni corespunzatoare jocurilor sau strangerilor initiale. Reconditionarea pieselor dupa aceasta metoda se face prin prelucrari mecanice, indepartandu-se atat straturile de metal uzate, cat si adaosul de prelucrare, piesei dindu-i-se o alté dimensiune numit4 cota (dimensiune) de reparatie. Aceste dimensiuni sunt mai mici pentru arbori, iar pentru alezaje, mai mari decat dimensiunile lor initiale. Cotele (dimensiunile) de reparatie pot fi standardizate, stabilite prin norme interne sau, uneori, dimensiuni libere. Cotele de reparatie standardizate se utilizeaza frecvent la piesele motoarelor, cum sunt: piston, segmenti, bolfuri, cuzineti etc, care se fabricé fie in uzinele constructoare, fie in cele de reparatii. Prin urmare, R.A. reconditioneaza cimasile de cilindru, arborele cotit, arborele cu came etc. la cote de reparatii standardizate. Avantajul cotelor de reparatii standardizate este ca, la montaj, se poate aplica principiul interschimbabilitatii, iar timpul de imobilizare al automobilelor pentru reparatii se reduce, deoarece piesele sunt dinainte fabricate, In cazul dimensiunilor libere, prelucrarea piesei se face numai pana la restabilirea formei geometrice si a calitatii suprafetei de Iucru necesare, iar piesele conjugate se ajusteaz dupa dimensiunile piesei reconditionate, neputand si fie executate in prealabil decat sub forma de semifabricat cu un adaos necesar prelucrarii finale. Reconditionarea pieselor la dimensiuni libere se utilizeazi numai la reparatiile individuale sau de serie mica, Cotele de reparatie se stabilesc in functie de marimea uzarii gi de adaosul de prelucrare La stabilirea marimii adaosului de prelucrare trebuie si se find seama de posibilitatile de centrare a piesei de reconditionat, de grosimea stratului superficial deteriorat in timpul functionirii, de eventualele tratamente ce trebuie si se aplice piesei in cadrul reconditionarii gi de dotarea intreprinderii cu masini - unelte si $.D.V.- uri Alegerea S.D.V.- urilor sia regimurilor de agchiere pentru prelucrarea la cote de reparatie se face in functie de calitatea suprafetelor ce trebuie s8 rezulte. De obicei, atat S.D.V.- urile cat si regimurile de aschiere se stabilesc dupa aceleasi reguli ca si la fabricatia pieselor. Daca pieselor trebuie sa li se aplice gi alte operatii de reconditionare (indreptare, sudare etc), prelucrarea la cotele de reparatie se face la sfarsitul procesului tehnologic, pentru a se evita eventualele deformari sau deteriorari ale suprafefelor prelucrate cu prilejul operatiilor de licdtuserie, de sudare etc [1]. | ily Vi % YY x Y Fig.2.1. Schema uzurii fusului: a - uzura uniforma cu pistrarea gfurilor de centrare; b - uzuré neuniforma cu pastrarea giurilor de centrare; ¢ - uzurd neuniforma cu schimbarea gaurilor de centrarein cazul cuplei de frecare de tipul fus - lagar, uzura arborelui poate fi (fig. 2.1): uniforma, cu pastrarea gaurilor de centrare (exemplu, fusurile arborelui cu came); neuniforma, cu pastrarea gaurilor de centrare (exemplu, fusurile paliere ale arborelui cotit) si neuniforma, cu schimbarea gaurilor de centrare (exemplu, fusurile manetoane ale arborelui cotit). in cele ce urmeaz, cotele (dimensiunile) de reparatie se determina pentru cazul general al uzurii asimetrice (fusuri de arbori cotiti sau cimasi de cilindru). Pentru fusuri: dey =dq-2(5umaxt+Ap)=darie ddr) ~i=dy -2i, 2.1) dig=dn-qic dh, do,. dq fiind cotele de reconditionare ale arborelui, in mm; d, este diametrul nominal al piesei, in mm; & este coeficient de neuniformitate a uzurii piesei, 8 = Unav(UnaxtUnsin); Ap este adaosul de prelucrare mecanica, pe raza piesei, in mm; i, este intervalul de recondifionare, i, =2(Stpax + Ap). Coeficientul de neuniformitate 8 = 0,5... | deoarece: pentru cazul uzurii uniforme Upax = Unin $i deci 8 = 0,5, iar pentru cazul uzurii unilaterale unin = 0, rezultind 8 = | Numirul de reparafii ce pot fi efectuate la un arbore se stabileste tinand seama de diametrul minim admisibil al fusului determinat din conditiile de rezistenti si de functionare ale piesei. Numiirul cotelor de reparatie qq se calculeaza cu relatia 4 = SoS 2) in care dmin este dimensiunea minima admisibila a arborelui. Pentru alezaje: Da=Dyt2(StmactAp)=Datir De=Dyti=Dyt2i, (2.3) Drg=Dat gir Da, Dg...Djq find cotele de reconditionare ale alezajului, in mm, iar D, este diametrul nominal al piesei, in mm. Numirul cotelor de reparatie qp pentru alezaje este: gp ~ Pam Pa ) unde Dnsx este diametrul maxim admisibil al alezajului, determinat din conditiile de rezistentd si de functionare ale piesei [1]. 2.3. Luerare practica 23.1. Prelucrarea arborelui la dimensiuni de reparatie Pentru a putea prelucra arborele la una din cotele de reparatie se stabileste mai intai uzura utilizand relatiile 2.1, calculnd dy, dy, dig, 5, Ap, i; $i la final numarul cotelor de reparatie qu, cu relatia 2.2. Rezultatele vor fi inregistrate tabelar.