Vous êtes sur la page 1sur 8

Cercetările istoricului Gabriel Gheorghe arată că geto-dacii au fost poporul primordial al Europei

Profesorul Gabriel Gheorghe studiază istoria străveche a


spaţiului carpatic de mai bine de 40 de ani într-o manieră
interdisciplinară (ce implică domenii precum istoria,
arheologia, geografia, geologia, filologia, lingvistica,
etnologia, paremiologia, literatura, arhitectura) cu
rigurozitatea unui om de ştiinţă de formaţie tehnică.
Cercetările sale, bazate pe studiul sistematic a zeci de mii de
lucrări, au fundamentat concluzia că spaţiul carpatic este
vatra civilizaţiei euro-indiene şi că limba română este
continuatoarea directă a limbii primare a Europei. O
expunere a argumentelor domnului Gheorghe este
prezentată de exemplu în tomurile I-V ale revistei Getica,
editată de Fundaţia Gândirea. În plus, domnul Gabriel
Gheorghe este autorul a zeci de cărți și sute de articole pe
tema istoriei poporului român.
Gabriel Gheorghe afirmă într-o manieră tranșantă că „Realităţile istoriei poporului român sunt
zdrobitoare şi nu admit niciun fel de replică. O să le vedeţi şi o să vă convingeţi singuri”. Vă
prezentăm în continuare câteva dintre observațiile și concluziile sale. De menționat că cele mai
multe dintre cărțile pe care le citează nu au fost publicate în România. Dumnealui le-a adus prin
împrumut internațional sau prin mijloace personale, adunând în biblioteca sa peste 10.000 de
volume. Domnul Gheorghe preferă să nu aducă în discuție argumentele istoricilor români care îi
confirmă punctul de vedere, ca să nu apară acuzații de prozelitism. El citează în special savanți
străini și universități străine celebre.

În anii ’70, Franklin Murphy, cancelarul Universităţii


California din Los Angeles (UCLA), a avut inițiativa de a
realiza un studiu asupra resturilor arheologice din mileniul
V înaintea erei noastre, în toată Europa. A trimis-o în acest
scop în Europa pe Marija Gimbutas, care era profesoară de
arheologie la Universitatea din California. În mod
surprinzător, investigațiile au arătat că în Spania, Franța,
Anglia, Germania nu există resturi arheologice din mileniul
V. Cu excepția teritoriului carpatic. Concluzia transmisă la
UCLA de Marija Gimbutas a fost că „Nu ne este clar de ce
în Europa nu găsim nimic. E un deşert pur şi simplu în
mileniul V înaintea erei noastre, dar în România am găsit
peste 30.000 de statuete.”
Harta descrierii arealului arheologic din studiul Marijei
Gimbutas indică foarte clar care este realitatea. Studiul publicat de doamna Gimbutas se numește
The Goddesses and Gods of Old Europe și se referă la Europa Veche, Europa carpatică şi zonele
pericarpatice.
Datele obținute pe baza probelor arheologice arată că în mileniile V, IV, III înaintea erei noastre
(deci acum mai mult de 6000 ani) existau pe teritoriul carpatic culturile Cucuteni, Ariuşd, Vădastra,
Boian, Gumelniţa, Hamangia, Petreşti, Turda, Vinca şamd.
Pe vremea aceea nu existau Franţa, Anglia, Marea Britanie, iar Roma a fost fondată abia în anul 653
î.e.n.
În anul 1922 a apărut la Universitatea din Cambridge,
Marea Britanie, o lucrare intitulată The Cambridge History
of India. Lucrarea a apărut în contextul în care la începutul
secolului XX englezii aveau colonii în Africa, în America de
Nord și în Asia, care erau de regulă popoare inferioare lor
din punct de vedere al dezvoltării sociale și culturale. Și
totuși indienii le erau superiori din punct de vedere cultural.
Atunci au vrut să știe ce-i cu acești indieni: de unde vin,
care le este istoria? A fost întreprinsă o cercetare pe baza
cărților vedice (care sunt cele mai vechi monumente literare
ale umanității) și s-a făcut observația elementară că în Vede
nu există mențiuni despre fauna specific indiană actuală (lei,
tigri, cămile, elefanți), dar există în schimb dese mențiuni
despre fauna carpatică (urs, lup, vulpe). Și atunci, pe baza
acestor date dar și a altora, ei au stabilit în volumul I pagina
68 (au apărut șase volume până în 1926) că nu există decât
o singură arie în Europa de unde ar putea să provină indienii
și anume aria mărginită la est de Carpați, la sud de Balcani,
la vest de Alpii Austriei și la nord de munții care fac legătura cu Carpații.
Adică Transilvania, care apărea astfel ca leagăn al civilizației de unde au plecat toate popoarele.
Textual, la pagina 71, se afirmă clar: „Din acest spațiu (Transilvania) au plecat indienii, persanii,
grecii antici, latinii, celții, germanii și slavii.” Și, desigur, deducem că au plecat de pe aceste
teritorii și cu limba.
Oricine pleacă dintr-un spațiu poartă cu el limba. Aceasta
este marca originii de unde te-ai născut și de unde ai plecat.
Ei bine, să nu rămânem doar la ce spune Universitatea din
Cambridge, deși nu este o dugheană oarecare, ci este o
universitate serioasă și nu este protocronism român, nu
poate fi bănuită de protocronism român, mai ales în 1922.
Să vedem ce spun și alți cercetători care nici nu citează
(sau ignoră pur și simplu) The Cambridge History of India.
Să luăm un alt studiu, cel al lui Paul MacKendrick, care a
fost profesor de istoria artelor la Universitatea americană
din Wisconsin. El a scris o carte intitulată Pietrele dacilor
vorbesc. Dar înainte de a publica această carte, a scris mai
multe cărți din aceeași serie: Pietrele grecilor vorbesc, Pietrele romanilor vorbesc, Pietrele
ibericilor vorbesc, Romanii perini șamd.
Deci el cunoștea toate civilizațiile și vizitase mai ales vestigiile, construcțiile mari rămase de pe
urma acestor civilizații. Și iată ce spune, la pagina 8: „Sarmisegetuza dacică, cetatea și locul sfânt
al lui Decebal din creierii munților este una din cele mai impresionante așezări pe care le-am văzut
până acum.” Deci văzuse tot ce e în Grecia, tot ce e în Roma, în Latium și în Italia, în Spania și așa
mai departe. Și la pagina 9 spune „Îmi consacru cartea acelor oameni ai antichității române și
istoriei lor de peste șase milenii.”
Interesant, noi învățăm istoria în școli numai de la Traian și Decebal. Nu e scurtată oare prea tare
istoria noastră? Și nu este singurul care o spune. Mai pot fi citați zece autori care spun istorie de
șase milenii.

Revenind la harta întocmită pe baza studiilor Marijei


Gimbutas, să observăm că aceasta este făcută pe baza
resturilor arheologice. Resturile arheologice nu mint. Unde
trăiește o populație, măcar scheletul rămâne acolo, că nu
poți să îl iei cu tine când mori. Și cei care vin după noi le
găsesc. Ei bine, în mileniul cinci Franța nu are schelete,
Germania nu are, dar găsim schelete din vremea aceea în
spațiul carpatic.
De ce în spațiul carpatic? Ei bine, condițiile de mediu au
fost hotărâtoare. La un congres internațional de istorie ținut
la Edinburgh, capitala Scoției, prin anii 1970, la care a
participat și doctorul Vasile Boroneanț (arheolog român) și
profesorul Clyde Bolsal (de la Universitatea din Edinburgh)
a fost stabilit unde au apărut cele mai vechi urme privind îndeletnicirea agriculturii. Determinarea s-
a făcut pe baza cercetărilor a patru universități celebre: Oxford, Groningen, Berlin și Bohn. Și s-a
concluzionat că în anul 7.800 înaintea erei noastre exista agricultură la Porțile de Fier. Iată date
concrete de la care s-a putut pleca. Este important pentru că, așa cum spune Diodorus Siculus,
scriitor grec, „agricultura a fost cea care i-a scos pe oamenii din starea de sălbăticie”.
Dar mai e un fapt hotărâtor: sarea. E util să știm că niciun mamifer nu trăiește dacă nu are în corpul
său 0,15% sare din masa trupului. Deci un corp de 100 kg ar trebui să aibă minimum 150 grame
sodiu, altfel inima nu se mai contractă și animalul moare prin stop cardiac. Poate că ați văzut la țară
că vaca din curtea țăranului se duce și linge bulgărele de sare. Este ceva instinctiv. Ei bine, de la
granița cu China până la Oceanul Atlantic, la suprafața solului, sare ușor de exploatat nu este decât
în spațiul carpatic. Da, zăcăminte de sare de acum șase mii de ani există și la Salzburg în Germania,
există și în Polonia sau în alte locuri, dar la 30 metri adâncime. Cu ce săpai la adâncimea asta și de
unde știai unde este sarea? Pe când la noi te duceai cu un bolovan, dădeai în masivul de sare, luai
bulgărele de sare și îl aduceai și îl puneai în curte ca să nu-ți moară vaca și așa mai departe...
Iată deci condițiile hotărâtoare care au determinat ca civilizația să se stabilească aici. Sigur,
universitățile acestea străine pe care le cităm în continuare și savanții străini nu menționează sarea.
Ei spun că nu le este clar de ce de aici pleacă totul. Dar asta este realitatea. Cine a stabilit?
Dumnezeu, natura, nu putem să răspundem noi, dar asta este realitatea. Avem masive de sare la
suprafața solului, după cum poate știți, la Praid, Turda, Aiud, Râmnicu Vâlcea, Slănic Prahova,
Slănic Moldova ș.a.m.d. E plină țara!
Bunicii noștri mai știu că sare se aducea și din slatine, adică dintr-un lac sărat. Și apoi găteau
mâncare. Dar fără sare mâncarea nu se poate mânca. Și fără sare nu există viață! Ultima glaciaţiune
Wurm s-a întins până la Carpaţii Păduroşi. Spaţiul românesc nu a fost afectat de glaciaţiune.
Germania, de exemplu, a fost acoperită de gheaţă. Pe gheaţă vaca nu avea ce să pască şi nu avea
unde să trăiască omul. Deci în momentul în care s-au topit gheţurile, de unde a expandat populaţia?
De unde nu a fost afectată de glaciaţiune. Este elementar.
Să vedem ce mai spune Paul MacKendrick privitor la
statuetele de la Hamangia, care sunt datate cu o vechime de
peste 6.000 de ani. El observă – de exemplu la Gânditorul –
realismul arhaic și simplitatea liniei demnă de invidia
oricărui sculptor modern, care denotă o dimensiune
spirituală nemaiîntâlnită în arta de până atunci și rareori
atinsă după aceea. O spune cine? Un profesor de istoria artei
de la Universitatea din Wisconsin. Să cităm un mic paragraf
din lucrarea Pietrele dacilor vorbesc, la pagina 13:
„Sanctuarele cu acoperișurile în două ape, împodobite cu
ornamente acretelia, prezintă pe coamă și la marginile
frontonului un rafinament arhitectonic pe care templele
grecești îl vor atinge după mai bine de o mie două sute de
ani.”
Am spus că toate populațiile sunt plecate de aici. Ei bine,
grecii sunt plecați de aici. E hilar că unii vorbesc de influențe grecești în limba română. Cum să fie
influențe grecești în limba română când ei au plecat cu limba română? Există sute de cuvinte
românești în greaca veche. Clement Alexandrinul, unul dintre părinții Bisericii greci, născut la
Atena (nu protocronist român!) spune în Stromatele: „Grecii au luat totul de la barbari”. Ei bine,
acești greci au plecat de aici prin mileniul doi-trei. Referitor la aceasta, un mare elenist francez,
Pierre Leveque, a publicat într-o carte, L’Aventure grecque – Aventura greacă, harta plecării grecilor
din spațiul carpatic. Nu este de la noi, este de la un mare elenist francez.
Să-l mai cităm și pe Collin Renfrew, unul dintre cei care au introdus datarea cu radiocarbon 14
(carbon radioactiv 14). National Geographic i-a publicat în noiembrie 1977, un articol intitulat
Europe changing past – Europa își schimbă trecutul. În acest articol se arată că „Date radiocarbon
revizuite relevă o metalurgie înfloritoare în lungul Dunării pe la 4.000 î.H. În estul Europei uneltele
de cupru – care au fost datate în comparație cu cele găsite în Grecia pe la 2.300 î.e.n. – au fost
făcute în ceea ce sunt azi România, Bulgaria, pe la 4.500 î.e.n.”
Iată deci că sunt mai mult de 6.000 de ani. Toată lumea este de acord că avem o civilizație de 6.000
de ani. Dar istoria oficială din România pornește de acum 2.000 de ani, de la Traian și Decebal.
Să mai cităm și din Gordon East, Géographie historique de
lʼEurope (Geografia istorică a Europei): „Regiunea
cuprinsă între Alpii austrieci la vest și Dobrogea la est
forma o provincie de cultură foarte avansată al cărui
centru teritorial era Transilvania”.
Dacia se întindea până la Marea Baltică și să îl cităm pe
profesorul Trinkovski, un mare istoric polonez, care spune:
„Noi, polonezii, suntem urmașii daco-geților care s-au
întins până la Marea Baltică” și la fel spun și alți profesori,
care recunosc că strămoșii lor sunt dacii și geții.
Revenim la Gordon East: „Invaziile scite, venite din sudul
Rusiei, pe la 700 î.H. au pus brusc sfârșit civilizației foarte
dezvoltate a epocii Bronzului din țările carpato-danubiene”.
Nu găsim niciun savant străin care să spună altfel.
Profesorul Ralph Rowlett, profesor de antropologie la Universitatea din Missouri, Columbia, SUA a
participat în decurs de 20 de ani la cercetări pe diverse situri arheologice din România. Și el spune:
„Pe teritoriul României pot afla prin intermediul arheologiei informații despre cea mai mare parte
a preistoriei europene. Teritoriul României, situat în centrul geometric al continentului a servit
deseori drept pod între Europa de Est și cea de Vest, Europa de Nord și cea de Sud . De aici,din
spaţiul carpatic,respectivele culturi s-au răspândit înspre Europa de Vest, spre Marea Mediterană,
Orientul Mijlociu şi Asia de sud”.
Andre Piganiol, profesor la Sorbona spune: „Civilizaţia Europei este o civilizaţie târzie cu excepţia
Balcanilor. Civilizaţia acestor țări din Europa trebuie căutată la nordul Peninsulei Balcanice.”
Să observăm, mai în glumă mai în serios, că toți aceşti istorici nu s-au vorbit între ei, ci spune
fiecare ce a descoperit în cercetările făcute.

Foarte succint, și câteva aspecte despre limbă. Domnul


Gabriel Gheorghe a publicat multe lucrări în care a
prezentat dovezile că limba română veche este limba indo-
europeană comună. Domnul Gheorghe afirmă că din ea se
trag toate limbile europene. De ce? În primul rând pentru că
numai româna are rădăcini proprii. Limba trebuie să aibă
rădăcini proprii. Franceza nu are rădăcini, latina nu are
rădăcini, germana nu are rădăcini. Că limba romană este
limba primordială rezultă din foarte multe aspecte.
Observaţi că toate gradele de rudenie apropiată numai în
limba română sunt definite prin reduplicări de silabe: ma-
ma, pa-pa, ne-ne, da-da, le-le, ba-ba. Deci era modul cel mai
simplu pentru ca unui copil să îi spui: e mama, e tata, e
nenea şamd. Acest lucru se găseşte numai în română.
Cuvântul „mama” este peste tot, este universal şi e natural,
pentru că un copil îl pronunţă spontan. De ce trebuie să spună mother, muther. Toţi copii germani
spun la început „mama”, nu „muther”. La fel este și la englezi, copiii nu spun de la început
„mother”.
Continuăm cu câteva referiri la originile popoarelor, care așa cum spune profesorul Gabriel
Gheorghe, cel mai probabil au plecat din zona teritoriului vechii Dacii.
Englezii. Care este originea englezilor? Noi am învăţat la
şcoală că sunt anglo-saxoni care veneau de prin Danemarca.
Însă există o carte de istorie engleză de 550 de pagini, scrisă
în latină, care se numește De Anglorum Gentis Origine
Disceptatio (Cercetare asupra originii neamurilor
englezeşti) și care a fost scrisă de profesorul Robert
Sheringham. În această carte se spune că „Strămoşii noştri
sunt geţii” și că „Geţii sunt cei mai puternici, sunt civilizaţi,
au obiceiuri vechi şamd”.
Cartea e un imn de glorie adresat geţilor. Acest autor este o
celebritate în epocă pentru că este citat şi de Carolus
Lundius şi de o serie de alţi autori. Deci iată că strămoşii
englezilor sunt geţii. În Londra există Dacorum Campus
(câmpul dacilor), apare pe hartă, este un oraş universitar. În
revista People of all nations (nu a fost publicată în
România) Florand Farboreaux scrie: „În timp ce vechii
britoni alergau sălbatici prin păduri cu corpurile vopsite,
pradă celor mai degradate superstiţii, civilizația de pe
teritoriul actualei Românii era una avansată, având ordine, disciplină şi cultură.”
Germanii. Germanus înseamnă în latină frate bun, din
aceeaşi părinţi. Nu este o realitate etnică, este un grad de
rudenie. Ei au fost numiți așa de către împăratul Romei,
Cezar. Probabil pentru că vorbeau aceeași limbă cu ei. Iată o
dovadă: În 1567 Heinrich Pantaleon publică în Elveția o
carte numită Cartea eroilor naţiunii germane. Cine sunt
eroii naţiunii germane? Se poate vedea scris negru pe alb:
Dacus, Zamolxis, Dromihete, Burebista, Deceneu, Decebal
şamd. Deci acum 500 de ani aceștia erau considerați de
Pantaleone, care era un mare savant german, eroii națiunii
germane!
În mod similar, în anul 1667 Laurentius Toppeltinus publică
cartea (scrisă tot în latineşte): Despre originea şi căderea
transilvănenilor, unde spune clar: „Strămoşii germanilor
sunt dacii”.
Și Leibnitz, care a fost o glorie a umanităţii, în cartea sa
Collectanea Etymologica (publicată la Hanovra în anul
1717) spune și el că strămoşii germanilor sunt dacii şi geţii.
Profesorul Reynolds în anii noştri, după 1970, publică o carte The geat of Beowulf. Beowulf este cea
mai veche epopee britanică, scrisă în sec IX, dar se referă la fapte şi din sec.VI. Rezultatul cărţii:
„Geaţii sunt geţii!” Profesorul Reynold scrie: „Geţii sunt desemnaţi în sursele latine ca fiind cel
mai strălucit popor dintre toate popoarele germanice”.
Spaniolii. Cine sunt strămoşii spaniolilor? Cronicile
spaniolilor spun că nu puteai fi rege al Castiliei sau nobil
castilian (Castiliza era zona care reprezenta Spania în
vremea aceea) dacă nu dovedeai că te tragi din goţi. Dar s-a
făcut multă vreme confuzie cu acești aşa-zişi goţi. Ei bine,
într-o carte celebră a istoricului Iordanes, Despre originea şi
faptele geţilor, se arată foarte clar că goții sunt geţii. Şi
peste 40 de autori sunt de acord că cei pe care înainte îi
numeam geţi îi numim acum goți. Deci este o schimbare de
vocală, nu este un alt popor, nu avea de unde să apară.
Latinii. Mommsen, care scrie Istoria Romei în 7 mari
volume (dintre care numai 4 sunt traduse în România) spune
clar: „Nici vorbă de legenda lui Eneas de la Troia”. Troienii
sunt plecaţi din Carpaţi, la fel ca şi grecii. A fost un război
fratricid (războiul greco-troian). În concluzie şi latinii sunt
plecaţi din Carpaţi. O spune Mommsen clar. Au venit prin
Europa, au mers prin Alpii Austriei şi au coborât către sud.
O profesoară de la Universitatea din Milano, Pia Loza Zambotti spune clar (într-o carte publicată în
1947): „Din spaţiul carpatic au venit în Italia, traversând fie Marea Mediterană, fie prin Munţii
Alpi coborând în sud şi au dat naştere latinilor”. Și pelasgii sunt un subiect extraordinar. Pelasgii
sunt strămoşii grecilor, latinilor, troienilor şamd. Pelasgii sunt plecaţi din Carpaţi, sunt populaţie
carpatică.
Felix Conseau (1806-1870), celebru scriitor francez publică Naţionalitatea şi regenerarea ţăranilor
moldo-valahi. Ei bine, în această carte ne arată clar cu documente cum pelasgii au ajuns în Italia şi
au dat naştere latinilor, cum au ajuns în Grecia şi au devenit atenieni, spartani. Aceasta spune de
asemenea şi Herodot.
Indienii şi cărţile Vedice. Toate cărţile româneşti care scriu despre cărţile Vedice spun: Vedele
indiene. Vedele nu sunt indiene, Vedele sunt carpatice, sunt opere ale poporului român. Jawaharlal
Nehru (fost prim-ministru al Indiei, o mare personalitate indiană) spune: „Vedele sunt opera
arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei. Ei au adus ideile lor care au născut Avestha în
Iran şi Vedele în India”.
În ediţia Vedelor franţuzească (noi nu avem o ediţie a Vedelor) se spune: „Nu există arheologie
vedică. Nicio urmă atribuită arienilor nu a fost găsită pe solul Indiei. Nici olărit, nici bijuterii,
nimic care să reprezinte ilustrarea Vedelor”. În schimb toate le găsim în Carpaţi. Păi cum se face că
Vedele sunt atribuite Indiei dar toate descrierile sale le găsim în Carpați?
Satvaparapa Dosha Goswami, un istoric indian, spune clar: „Pe vremuri Vedele erau transmise pe
cale orală. Dar mai târziu înţeleptul Vyasa a dat tuturor shastrelor Vedelor o formă scrisă”.
Rabindranath Tagore, un mare poet indian, spune: „Când arienii au venit în India, pădurile noastre
le-au oferit adăpost lor şi turmelor lor împotriva căldurii soarelui. Ei au putut să găsească acolo
tot ceea ce aveau nevoie. Astfel, triburile lor patriarhale s-au statornicit la început și, susţinută de
condiţii naturale, cultura lor s-a putut dezvolta în voie”.
Raportul guvernului indian, India 1956: „Din punct de vedere numeric indii sunt grupul cel mai
numeros. Ei se găsesc în principal în nordul Indiei, în centrul Decanului şi pe coasta de Vest. Ei au
capul lung, feţele nu prea lungi, iar bărbia nu e foarte proeminentă. Pielea cafeniu deschis. Din
punct de vedere genetic şi fizic ei fac parte din neamul din sudul Europei.”
Fără îndoială Rama şi Sita sunt plecați din Munţii Buzăului. Cartea lui Nicolae Miulescu – Dacia,
țara zeilor, expune detaliile legate de aceste aspecte.
La Sarmisegetuza s-a descoperit o inscripţie sub formă de trident, cel folosit după aceea de familia
Brâncoveanu, aşa cum a fost și este cunoscut şi în India, simbolul lui Shiva. Era o bucată mare de
1m/2m. Muncitorii au primit ordinul să distrugă acea placă. Însă ea a fost salvată. A fost dusă la
muzeul din Orăştie, care nu a expus-o însă niciodată.

Este foarte interesant că în cadrul unei cercetări realizată în


anii 1994-1995, comandată de Guvernul României, a fost
descoperită în zona fostei capitale dacice, Sarmisegetusa, o
rețea de conducte ce fuseseră utilizate pentru alimentarea cu
apă. Așa cum se poate vedea în fotografia alăturată, aceste
conducte sunt înzestrate cu îmbinări de o precizie uimitoare.
Ceea ce este încă și mai uimitor este că ele sunt plasate sub
nivelul arheologic al civilizației dacice clasice, datarea cu
radiocarbon C 14 indicând că ele au o vechime de peste
7.000 de ani. Un alt obiect care răstoarnă complet
concepțiile oficiale despre daci este faimosul „cui dacic”, ce
a fost chiar analizat la mai multe laboratoare de specialitate
și care are strania particularitate că nu a ruginit absolut
deloc în pofida vechimii sale mai mare de 2.000 ani.
Faptul că sub Sarmisegetusa s-ar afla ruinele unui oraș foarte vast, ce nu a fost încă explorat de
arheologi, a fost indicat de mai multe scanări efectuate de ruși sau de englezi. Informația a mai
apărut sporadic și în presă.
Multe alte argumente prezentate de domnul Gabriel Gheorghe puteți urmări în seria acestor
emisiuni:
https://www.youtube.com/watch?v=WzDzGrVjAkM
https://www.youtube.com/watch?v=WzaoydUnPVY
https://www.youtube.com/watch?v=i0NCIBNLimY
https://www.youtube.com/watch?v=ByIGgdzQ1G8
https://www.youtube.com/watch?v=jA7ZMCdfcOA
https://www.youtube.com/watch?v=pJWiScKWHNA

Vous aimerez peut-être aussi