Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
INSTALAȚII DE APRINDERE –
CONSTRUCȚIE, FUNCȚIONARE,
DEFECTE ÎN EXPLOATARE
Harpa Ionut
1
CUPRINS
Argument
Cap. I Constructia si repararea instalatiei de aprindere cu baterie
l.l. Generalitati si constructia instalatiei de aprindere cu baterie
1.2. Constructia elementelor componente ale instalatiei de aprindere
1.3 lntretinerea, defectele in exploatare ~i repararea instalatiei de aprindere
2
ARGUMENT
3
CAPITOLUL I: CONSTRUCTIA SI REPARAREA INSTALATIEI DE
APRINDERE CU BATERIE
4
Bujiile pot fi demontabile si nedemomtabile. La motoarele de automobile se folosesc
cu precadere bujiile nedemontabile.
Bujia se compune din corpul metallic 4, izolatorul 1 si electrozii 7 si 8 (fig.2), izolati
unul fata de celalalt. Corpul metallic constituie suportul bujiei si este prevazut la partea
inferioara cu o portiune filetata care se insurubeaza in chiulasa motorului, iar la partea
superioara are o forma hexagomala pentru strangere cu cheia. La unele bujii, corpul este
demontabil, permitand scoaterea izolatorului. Etansarea corpului cu chiulasa motorului se face
cu ajutorul garniturii de etansare 6.
Izolatorul este confectionat dintr-o ceramica speciala si serveste la izolarea
electrodului central de cel lateral. El are o forma cilindrica, iar capatul care este fixat in corpul
metalic are o forma de trunchi de con (ciocul izolatorului). Forma izolatorului depinde de
camtitatea de caldura ce trebuie evacuata. Etanseitatea intre electrodol central si isolator se
realizeaza cu ajutorul unui mastic special conducator de curent 3.
Electrozii bujiei servesc la producerea scanteii electrice.
Electrodul central 7 este fixat in izolatorul 1 . De capatul superior 2 al electrodului
central se fixeaza, cu piulita 5, capatul terminal al conducatorului de inalta tensiune.
Electrodul lateral 8 sau de masa este fixat de corpul metalic al bujiei. La unele bujii, se
prevede o rezistenta aditionala pentru inlaturarea parazitilor radiofonici, care se produc in
timpul functionarii instalatiei de aprindere.
Caracteristicile cele mai importante ale bujiei sunt: dimensiunile filetului partii de
insurubare a corpului, distanta dintre electrozi si valoarea termica.
Dimensiunile filetului partii de insurubare a corpului pot avea urmatoarele valori:
24,18,14,12 si 10 mm. Cele mai folosite sunt bujiile cu filet metric de: 18 x 1.5; 14 x 1.25 si
10 x 1 (prima cifra reprezinta diametrul partii filetate, iar cifra urmatoatre pasul filetului).
Lungimea partii filetate a bujiei si inaltimea orificiului prevazut in chiulasa pentru
bujie trebuie sa fie in concordanta.
In cazul unui filet prea scurt fata de inaltimea orificiului din chiulasa se va acumula
calamina sub electrozii bujiei ceea ce va influenta functionarea normala a motorului. In cazul
unei lungimi prea mari a filetului, astfel incat bujia va depasi inaltimea orificiului din
chiulasa, existand pericolul ca bujia sa fie lovita de piston, se va produce auto aprinderea
amestecului carburant.
Distanta dintre electrozii bujiei intre are se produce scanteia electrica este de 0.4-
0.8mm. Daca raportul de comprimare al motorului este mare se folosesc bujii cu distanta intre
electrozi mica si invers.
Fig. 2. Bujie :
a — bujie caldă ; b — bujie rece.
5
Cu cat distanta dintre electrozi este mai mare, pentru producerea unei scantei la fel de
puternice, tensiunea trebuie marita proportional. Datorita faptului ca tensiunea nu poate fi
modificata dupa voie, distanta dintre electrozii bujiei trebuie mentinuta la valoarea prescrisa.
Prin uzura electrozilor datorita scanteilor si a coroziunii, distanta dintre electrozi se mareste.
Reglarea distantei se face prin indoirea electrodului lateral fixat de corpul metalic.
Valoarea termica. In timpul functionarii motorului, bujia si in special varful
izolatorului se incalzesc atingand o anumita temperatura numita de regim.
La punerea in functiune a motorului rece, bujia fiind, de asemenea, rece, absoarbe o
cantitate mare de caldura Q de al gazelle calde si pierde o cantitate foarte mica. In felul acesta
ea acumuleaza la fiecare ciclu motor o cantitate oarecare de caldura, ceea ce face ca
temperatura bujiei sa creasca treptat.
Concomitent cu crestera temperaturii bujiei scade cantitatea de caldura absorbita si se
maresc pierderile, deoarece diferenta de temperatura dintre bujie si aerul inconjurator sau
chiulasa creste.
In acest fel se ajunge intr-un timp scurt de funcionare la un echilibru termic, in care la
o anumita temperatura atinsa de bujie, cantitatea de caldura primita de aceasta este egala cu
cantitatea de caldura primita de aceasta este egala cu cantitatea de caldura cedata.
In aceasta situatie bujia are temperatura de regim corespunzatoare conditiilor
respective de functionare.Daca aceste conditii se schimba, se modifica si temperatura de
regim a bujiei.
Temperaturile de regim atinse de diferite tipuri de bujii, in aceleasi conditii de
functionare a motorului pot fi mai marisau mai mici.
Bujia cu temperatura de regim mai ridicata se numeste bujie calda (cu varful
izolatorului mai lung), iar bujia cu temperatura de regim mai scazuta se numeste bujie rece
(cu varful izolatorului mai scurt).
La motoarele rapide, cu raport de comprimare mare, se folosesc bujii reci, pentru a se
evita preaprinderea amestecului carburant.
Valoarea termica a bujiilor se indica printr-o cifra cuprinsa intre 45 si 260.
Valorile superioare caracterizeaza bujiile speciale destinate motoarelor automobilelor
de curse la care valoarea termica poate atinge 400. Cu cat valoarea termica este mai mica cu
atat bujia este mai calda.
Cele mai uzuale valori termice ale bujiilor folosite in tara noastra sunt urmatoarele: 49;
95; 125; 145; 195; 225; 240; 260.
b) .Bobina de inductie
Bobina de inductie este un transformator ridicator de tensiune, care are rolul de a
transforma curentul de joasa tensiune de 6V sau 12Vin curent de inalta tensiune de
aproximativ 15000V.Bobina de inductie functioneaza pe baza fenomenului de inductie
electromagnetica.
In figura 3 se reprezinta schema si principiul de functionare a bobinei de inductie. Pe
miezul 1se gasesc doua infasurari: infasurarea primara 2, cu un numar mai mic de spire din
sarma groasa, si infasurarea secundara 3, formata dintr-un unmar mia mare de spire din sarma
subtire. Inasurarea primara este lagata cu ruptorul 4 la sursa de curent.
6
La inchiderea si eschiderea circuitului infasurarii primare, miezul se magnetizeaza, iar
liniile de forta ale campului magnetic care ia nastere (reprezentate in figura prin linii
intrerupte) dau nastere in infasurarea secundara la un curent de ternsiune inalta. Dupa ce
curentul si campul magnetic se stabilizeaza in infasurarea secundara unse mai induce nici un
curent.
La inchiderea contactelor ruptorului curentul din circuitul primra creste de la zero
pana la o valoare care este cu atat mai mare, cu cat contactele ruptorului stau inchise un
interval de timp mai indelungat. Acest interval de timp de-pinde, la randul sau,de turatia
motorului (cu cat turatia este mai mare, cu atat inter-valul este mai redus).
Daca, insa, rezistenta este mica, la turatiile mici ale motorului, curentul creste prea
mult si supraincalzeste bobina.
8
Introducand in circuitul infasurarii primare 4, intre bornele 1 si 3 (figura 4 c ), o
rezistenta suplimentara 2 (numita si variator), a carei valoare variaza cu temperatura, se va
evita fenomenul descris mai sus. Cand curentul este mic, variatorul are o temperatura scazuta
si deci o rezistenta electrica mica (1,25Ω lui creste pana la 4Ω), iar curentul se reduce. In
general, variatorul este montat in interiorul bobinei de inductie.
La pornire, fiind nevoie de o scanteie puternica intre electrozii bujiei, variatorul este
scurtcircuitat, prin contactorul demarorului, astfel ca rezistenta circuitului infasurarii se
reduce si puterea de patrundere a scanteii creste.
Variatorul realizeaza o variatie automata a rezistentei circuitului primar al aprinderii in
functie de intensitatea curentului care trece prin el.
Bobinele de inductie nu se fixeaza in locurile expuse caldurii, pentru a se elimina
caldura dezvoltata de ale mediului inconjurator.
c).Ruptorul-distribuitor
Ruptorul-distribuitor are rolul de a inchide si deschide circuitul primar al aprinderii,
de a distribui la cilindrii motorului curentul de inalta tensiune care ia nastere in acest fel si de
a regla automat avansul la aprindere, in functie de turatia si sarcina motorului.
Ruptorul-distribuitor reuneste intr-un singur ansamblu ruptorul curentului de joasa
tensiune, distribuitorul curentului de inalta tensiune, dispozitivele de corectare automata a
unghiului de avansla aprindere si a corectorului octanic.
Fig. 5. Ruptorul-distribuitor
al motorului autoturismului
Dacia 1300 :
1 — capacul distribuitorului ;
2— rotor (lulea) ; 3 — pâslă
de protecţie ; 4 — semiarbore
superior şi cama ruptorului ;
5 — capac din cauciuc pentru
protecţie ; 6 — ruptor
(contacte platinate) ; 7 — platou ;
8 — condensator ; 9 — dispozitiv de
avans vacuumatic ; 10 — corpul
ruptorului-distribuitor ; 11 — clemă
de fixare a capacului ;
12 — semiarbore inferior cu dispozi
tivul de avans centrifug.
d). Distribuitorul
Distribuitorul este un comutator rotativ care are rolul de a distribui curentul de inalta
tensiune de la bobina de inductie la bujiile cilindrilor, conformcu ordinea de aprindere.
In figura 7 a este reprezentat schematic distribuitorul, compus din rotorul 2 pe care se
gasesc lama metalica 1, bornele laterale 3, prevazute cu contacte, si peria de carbune 4,
apasata pe lama 1 de arcul 5.
Curentul de inalta tensiune este adus de la bobina de inductie, prin intermediul unui
conductor, la borna centrala 6 a distribuitorului. Contactul intre borna centrala si rotorul 2 se
face prin intermediul periei de carbune. In timpul rotatiei rotorului lama metalica nu atinge
contactele bornelor 3, ci trece la o distanta de 0,2-0,5 mm de ele, circuitul de inalta tensiune
inchizandu-se printr-o scanteie electrica ce ia nastere intre lama si contacte. In bornele laterale
se monteaza conductoarele de aprindere (fisile) ale cilindrilor.
Rotorul distribuitorului trebuie sa ajunga la fiecare contact lateral in momentul in care
tensiunea electromotoare indusa in infasurarea secundara are valoarea maxima, adica tocmai
10
in momentul deschiderii contactelor ruptorului. Va trebui, deci, sa existe o sincronizare a
miscarilor ruptorului si distribuitorului. Sincronizarea miscarilor ruptorului si ale
distribuitorului este realizata prin mntarea lor pe acelasi ax.
Bornele laterale, borna centrala cat si peria de carbune cu arcul respectiv sunt montate
in capacul distribuitorului 7. Capacul este demontabil si fixat pe distribuitor cu ajutorul a doua
cleme laterale. Ele trebuie sa aiba o pozitie fixa fata de corpul ruptorului, in care scop este
prevazut cu un semn (o degajare imbinata cu o prominenta) .
FIR. 7. Distribuitorul
e).Condensatorul
Montat in paralel cu ruptorul, acumuleaza curentul de autoinductie, micsoreaza
scanteile, prin aceasta marind tensiunea electromotoare in infasurarea secundara, si protejeaza
contactele impotriva oxidarii.
11
Din practica exploatarii automobilelor s-a constat ca, din totalul defectiunilor care apar
pe parcurs, o pondere insemnata (circa 15%) o reprezinta cele legate de instalatia de aprindere
a motorului. De aici rezulta necesitatea de a se acorda o atentie deosebita verificarilor si
reglarilor
periodice, care se efectueaza in cadrul intretinerii instalatiei de aprindere.
Intretinerea bujiei
Bujiile reprezinta sursele celor mai numeroase defectiuni ale instalatiei de aprindere
(circa 33%).
La reviza tehnica, bujiile se demonteaza de pe motor, se curata, se regleaza si apoi se
verifica functionarea lor.
Aceste operatii se executa cu ajutorul aparatului reprezentat in figura 13, prevazut cu
o parte electrica pentru controlul bujiei si o parte mecanica cu care se face curatirea prin
sablare a bujiei.
12
Fig. 14. Schema pneumatică a
aparatului pentru curăţirea şi
încercarea bujiilor.
Inainte de incercare bujia trebuie curatata, iar distanta intre electrozi se regleaza.
La curatarea bujiei prin sablare se procedeaza astfel:
-se deschide robinetul de la sursa de aer comprimatpentru alimentarea aparatului;
-se introduce bujia in orificiul cu manson 11 (vezi fig.14) din mijlocul camerei de
sablare;
13
-se deschhide treptat robinetul 6, permitand intrarea aerului in camera de sablare. In
timpul sablarii, bujia se inclina si se roteste pentru a se curata pe toate partile. Durata operatiei
nu trebuie sa depseasca 8-10 secunde, pentru a nu se deteriora bujia;
-se deschide robinetul si se scoate bujia;
deschizand robinetul central 7 se curata bujia de resturile de nisipcare au ramas pe ea,
amplasadu-se in dreptul canalului 14.
Verificarea si reglarea distantei intre electrozi se face cu ajutorul unei chei-calibru
speciale. Se recomanda folosirea unui calibru rotund 1 (figura 16.a), deoarece calibrul plat nu
poate pune in evidenta adanciturile asu neregularitatile de pe electrodul bijiei.
Distanta dintre electrozi se regleaza cu cheia 2 (figura 16.b).
La incercarea bujiei se procedeaza astfel:
-se insurubeaza bujiacu garnitura in unul dintre orificiile 13 sau 15 (vezi figura 16).
Celalalt orificiu se inchide cu dopul de dimensiune corespunzatoare, sau cu o bujie drept
etalon. Legatura dintre bujii se face cu o sarma de cupru (intre electrozii centrali), pentru a se
asigura functionarea lor simultana;
-se introduce fisa 4 de la bobina de inductie la electrodul central al bujiei;
-se deschide robinetul 8, si aerul comprimat intra in camera de aer in care se afla
electrozii bujiei. In acest moment, presiunea in manometru trebuie sa fie mai mare de 6·10³
N/m²;
-se apasa pe butonul 2 si se urmareste, prin fereastra 12, scanteia produsa intre
electrozii bujiei. Scanteia trebuie sa fie continua si clara, de culoara albastra-deschisa. Lipsa
scanteiei, intreruperile in functionare sau scurgerile intre izolatie si corpul bujiei indica starea
rea a bujiei
-se intrerupe contactul electric si se scoate
bujia.
15
Defecte in exploatare a instalatiei de aprindere
Defectiunile instalatiei de aprindere in majoritate duc la oprirea sau la functionarea
necorespunzatoare a motorului. Defectele instalatiei de aprindere pot aparea in circuitul
primar sau in circuitul secundar sub forma intreruperilor sau scurgerilor de curent sau sub
forma unor dereglari.
16
Repararea instalatiei de aprimdere
Intrucat repararea bobinei de inductie, a ruptoarelor, a distribuitoarelor si a
condensatoarelor se face la fel, atat pentru echipamentul de aprindere de la baterie, cat si
pentru cel de la magnetou, aceste se vor trata inpreuna.
Repararea incepe cu operatia de control exterior care stabilester starea in care se afla
piesele componente.
Demonstrarea se face pana cand partile principale vor fi complet verificate.
Piesele metalice se spala in mod normal cu benzina; materialele izolatoare nu se spala
cu benzina, ci se curata cu o carpa si se sufla cu aer.
Repararea ruptorului-distribuitor
Ruptoarele se repara daca ciocanelul nu se roteste liberpe arbore, adica daca la rotire
se intepeneste si se clatina. Contactele trebuie sa aiba minimum 0,5 mm grosime, fetele lor
trebuie sa aiba contact pe intreaga suprafata, axele contactelor trebuie sa coincida, abaterea
admisibila fiind de 0,1 mm la magnetouri si de 0,25 mm la sistemele de aprindere cu baterie.
Izolatia se verfica de la o tensiune alternativa de 220V. Inaltimea calcaiului din fibra
sau textolit de la ciocanel trebuie sa aiba valoarea normala, controlandu-se cu un sablon.
Uzura camei trebuie sa nu depaseasca 0,2 mm; cama trebuie sa fie bine fixata.
Abaterea de la momentul intreruperii contactelor este de +1º la magnetouri si de maximum
+2º la aprinderea de la baterie. Cama uzata se inlocuieste, verificarea ei facandu-se la
incercarea echipamentului de aprindere ansamblat.
Uzura contactelor creste la defectarea condensatorului sau la alegerea nepotrivita a
capacitatii lui. Arcul prea puternic uzeaza prematur contactele. Indreptarea contactelor se face
cu o pila fina. Ca materila de contact un se admite decat wolframul sau platina cu iridiu;
argintul se uzeaza prea repede.
Bucsa ciocanelului se uzeaza mai repede daca un este unsa. Daca este uzata, bucsa se
inlocuieste. Ea nu se face din fibre hidroscopice, deoarece se deformeaza la umezeala si
ciocanelul intepeneste.
Arcul se verifica cu dinamometul; daca este slabit se inlocuieste.
Arborele ruptorului nu trebuie sa aiba joc transversal mai mare de 0,08 mm, jocul
normal fiind de 0,01-0,05 mm. Bucsele lagar, din cupru grafitat, trebuie sa fie stranse.
Suprafata de alunecare in lagar un trebuie sa aiba asperitati sau urme de lovituri. Curbarea
arborelui un este permisa, iar bataia maxima la capat nu trebuie sa depaseasca 0,05 mm.
Bucsele uzate pot fi prelucrate la rece (tratate) si apoi alezate la diametrul interior
nominal.
17
Bibliografie
18