22

ADEVĂRUL

O CAMERĂ nelocalizată, într-o lume nelocalizată!

Şi un om al cărui plan se îndeplinise.
Primul Vorbitor ridică privireaspre Student.
― Cincizeci de bărbaţi şi femei, spuse el. Cincizeci de martiri! Ştiau că îi
aşteaptă moartea sau închisoareape viaţă, şi nici măcar nu puteau fi „ajutaţi" să
nu cedeze... pentru că „ajutorul" putea fidetectat. Şi cu toate acestea, nu au
cedat. Au dus planul la îndeplinire, pentru că auiubit Planul mai mare.
― Puteau fi mai puţini? întrebă şovăielnic Studentul.
Primul Vorbitor dădu încet din cap:
― A fost limitade jos. Dacă erau mai puţini, nu ar mai fi putut convinge. De
fapt, unobiectivism adevărat ar fi necesitat şaptezeci şi cinci, ca să lăsăm şi o
marjă de eroare. Darnu contează. Ai studiat cursul evenimentelor calculat de
Consiliul Vorbitorilor acum cincisprezece ani?
― Da, Vorbitor.
― Şil-ai comparat cu adevăratul curs?
― Da, Vorbitor.
Apoi, după o pauză:
― Am fost foarte surprins, Vorbitor.
― Ştiu. Întotdeauna există surprindere. Dacă ai şticâţi oameni au lucrat vreme
de luni ― de fapt ani ― întregi să perfecţionezeplanul, ai fi mai puţin surprins.
Acum spune-mi în cuvinte ce s-a întîmplat. Vreau să traducimatematicile.
― Da, Vorbitor.
Tânărul îşi puse gândurile în ordine. Apoi spuse:
― Esenţial era ca cei din Prima Fundaţie să fieferm convinşi că au descoperit
şi au distrus A Doua Fundaţie. Astfel, vom reveni la condiţiile iniţiale. Practic,
Terminus-ulnu va şti din nou nimic despre noi; nu ne va maiinclude în calculele
sale. Suntem din nou ascunşi bine, în siguranţă... cu preţul acincizeci de oameni.
― Şi ce rost a avut războiul Kalganian?
― Să demonstrăm Fundaţiei că puteau înfrânge duşmanul... să şteargă
petelefăcute de Catâr în auto-consideraţia şi încrederea lor în sine.
― Aici, analiza ta este insuficientă. Adu-ţi aminte că populaţia Terminus-
uluine privea cu o ostilitate deosebită. Ne urau, şi ne invidiau pentrupresupusa
superioritate; totuşi, se bazau in subconştient pe noi, pentru a le
asiguraprotecţia. Dacă am fi fost „distruşi" înainte de războiul Kaîganian, în
întreaga Fundaţie s-ar fi produs o panică generalizată. N-armai fi avut niciodată
curajul să-l înfrunte pe Stettin, dacă acesta ar fi atacat după „distrugerea"
noastră; şii-ar fi atacat. Doar în febra deplină a victoriei, efectele negative ale
„distrugerii" ar fi fostminime. La un an după victorie, spiritele s-ar fi răcit
prea mult pentrua mai avea succes.
Studentul dădu din cap:
― Înţeleg. Deci cursul istoriei vacontinua fără abateri, în direcţia indicată
de Plan.
― Numai dacă nu cumva vor interveni între timp alteaccidente, neprevăzute şi
specifice, remarcă Primul Vorbitor.
― Deci, spuse Studentul, existăm încă. Numai că... Numai că... Mă îngrijorează
un aspect al acestei probleme, Vorbitor. Prima Fundaţie a rămascu echipamentul de
Ecranare Mentală ― o armă puternică împotriva noastră. Acest lucru, cel puţin, nu
mai este lafel ca înainte.
― Bună remarcă. Dar nu mai au împotriva cui o folosi. A devenit un
echipamentinutil; aşa cum fără ameninţarea noastră, şi analiza encefalografică va
deveni o ştiinţă sterilă. Alte domenii alecunoaşterii le vor aduce o răsplată
imediată şi mai substanţială. Aşa că această primă generaţie decercetători mentali
din Prima Fundaţie, va fi de asemeni şi ultima... Şi, până într-un secol, Ecranul
Mental va fiun echipament al trecutului, aproape uitat.
Studentul calculă repede:
― Da... cred că aveţi dreptate.
 ― Dar ceea ceaş dori să-ţi dai cel mai bine seama, tinere, pentru binele
viitorului tău în Consiliu, esteatenţia acordată micilor interconexiuni care au
intervenit în planul nostru din ultimadecadă şi jumătate, pur şi simplu din cauză
că a trebit să lucrăm cu indivizi izolaţi. A fostmodul în care Anthor a trebuit să
trezească bănuieli asupra lui, astfel încât acestea să dea rodexact la momentul
potrivit. Dar acest lucru a fost destul desimplu. A fost modul de control al
atmosferei mentale, astfel încât nimeni de pe Terminussă nu îşi dea seama,
prematur, că Terminus-ul însuşi putea fi centrul căutărilor lor. Această informaţie
trebuia furnizată decătre tânăra fată, Arcadia, şi doar tatăl ei trebuia să o ia în
considerare. Înconsecinţă, a trebuit să fie trimisă pe Trantor pentru a nu avea un
contactprematur cu el. Aceştia au fost cei doi poli ai unuimotor hiper-atomic;
fiecare inactiv în absenţa celuilalt. Butonul trebuia apăsat ― contactul trebuia
realizat ― la momentuloportun. De asta am avut eu grijă! Iar bătălia finală trebuia
dirijată perfect. Flotei Fundaţiei trebuiasă i se insufle încredere în sine, în
timp ce flota Kalgan-ului trebuia să fie gatade a da bir cu fugiţii. Am avut grijă
şi de acestlucru!
― Vorbitor, spuse Studentul, dumneavoastră... vreau să spun noi, contam pe
faptul că Df. Darell nu o va bănuipe Arcadia ca fiind unealta noastră. Conform
calculelor mele, exista o probabilitate detreizeci la sută că va bănui acest lucru.
Ce s-ar fi întîmplat atunci?
― Am avutgrijă şi de asta. Ce ai învăţat tu despre Platourile Coruperii? Ce
sunt ele? În mod evident, nuo dovadă a introducerii unui element emoţional.
Introducerea nu poate fi detectată, niciprin cele mai rafinate analize
encefalografice. Ştii, o consecinţă a Teoremei lui Leffert. Înlăturarea, ştergerea
unui elementemoţional, aceasta este relevată prin Platoul Coruperii. Şi trebuie să
fie relevată. Desigur, Anthor s-a convins că Darell ştia totuldespre Platoul
Coruperii, însă... când poate fi Controlat un individ, fără să arate acest lucru?
Atunci când nu există niciun element emoţional de înlăturat. Cu alte cuvinte,
atunci când individul este unnou-născut, fără nici o configuraţie mentală. Un
astfel de nou-născut a fost Arcadia pe Trantor, acumcincisprezece ani, când a fost
făcut primul pas în derularea planului. Nu vaafla niciodată că a fost Controlată,
şi chiar spre binele ei, întrucât Controlul a dus ladezvoltarea unei personalităţii
precoce şi inteligente.
Primul Vorbitor râse scurt:
― Într-un fel, cea mai uluitoareeste ironia celor întâmplate. Timp de patru
sute de ani, atât de mulţioameni au fost orbiţi de cuvintele lui Seldon: „celălalt
capăt al Galaxiei." Şi-au aduspărerile personale, influenţate de o gândire
tehnologică, au măsurat celălalt capăt fiecu raportorul, fie cu rigla, şi au
sfârşit întotdeauna fie la un punctdin periferie aflat la un unghi de o sută
optzeci degrade pe circumferinţă plecând din Terminus, fie înapoi în punctul de
plecare. Şi totuşi, cel mai marepericol stătea în faptul că exista totuşi un
răspuns posibil, plecând chiar dela un mod de gândire tehnologic. Galaxia, după cum
ştii, nu este deloc un simpluovoid aplatizat; şi nici periferia nu este o curbă
închisă. De fapt, este ospirală dublă, iar Braţul Principal conţine cel puţin
optzeci la sută din planetele locuite. Terminus reprezintă capătulunui braţ spiral,
iar noi suntem la celălalt capăt... pentru că, unde se află capătulcelălalt al unei
spirale? Păi, în centru. Dar este o soluţie neserioasă. O soluţie accidentală
şinerevelatoare. Răspunsul ar fi fost obţinut imediat dacă cei care căutau şi-ar
fiadus aminte că Hari Seldon era un savant în sociologie, nu în tehnologie, şi ar
figândit în consecinţă. Ce ar putea însemna pentru un sociolog „capete opuse"?
Capetele opuse aleunei hărţi? Desigur că nu. Asta este o simplă interpretare
mecanică. Prima Fundaţie se afla laperiferie, acolo unde Imperiul iniţial era cel
mai slab, unde influenţa civilizaţiei saleera cea mai mică, unde bogăţia şi cultura
erau aproape absente. Şi undese află capătul opus al Galaxiei, din punct de vedere
Social? Păi, acolo unde Imperiul iniţial eracel mai puternic; unde civilizaţia avea
cea mai mare influenţă, unde bogăţia şicultura erau permanent prezente. Aici! În
centru! Pe Trantor, capitala Imperiului de pe vremea lui Seldon.
După o foartescurtă pauză, Primul Vorbitor continuă:
― Şi era cel mai normal lucru posibil. Hari Seldon a lăsat înurma lui A Doua
Fundaţie pentru a-i păstra, îmbunătăţi, şi continua opera. Asta s-a ştiut, sau s-a
ghicit, încă deacum cincizeci de ani. Dar unde se putea face acest lucrucel mai
bine? Pe Trantor, acolo unde a lucrat grupul lui Seldon, şi unde s-auacumulat
informaţii de-a lungul deceniilor. Iar scopul celei de-A Doua Fundaţii era
protejarea Planului împotrivaduşmanilor. Se ştia şi asta! Şi unde era pericolul cel
mai mare pentru Terminus şi pentru Plan? Aici! Aici, pe Trantor, unde Imperiul,
aşamuribund cum era, putea totuşi, timp de trei sute de ani, să distrugă Fundaţia
în cazul încare s-ar fi hotărât s-o facă. Acum un secol, Trantor-ul a căzut, afost
jefuit şi distrus complet. Iar noi am fost în mod firesc capabilisă ne protejăm
sediul şi, din toată planeta, doar Biblioteca Imperială şi domeniile din jurul ei
au rămasneatinse. Galaxia cunoştea bine acest lucru, foarte edificator, dar nu l-a
luat în seamă. Aici, pe Trantor, ne-adescoperit Ebling Mis; şi aici am avut grijă
ca el să nu supravieţuiască descoperirii. Pentru asta, a fostnecesar să aranjăm ca
o fată normală din Fundaţie să înfrunte fantasticele puteri mentale demutant ale
Catârului. Categoric, un astfel de fapt ar fi putut atrage bănuielileasupra
planetei în care s-a întâmplat... Aici l-am studiat pentru prima oară pe Catâr şi
amplănuit să-l înfrângem definitiv. Aici s-a născut Arcadia şi a început lanţul de
evenimente careau permis reîntoarcerea la Planul Seldon. Şi toate aceste fisuri în
păstrarea secretului nostru, aceste găurilarg deschise, au rămas neobservate
deoarece Seldon a vorbit în felul său despre „celălaltcapăt", iar ceilalţi i-au
interpretat vorbele în felul lor.
Primul Vorbitor încetase de multă vreme să semai adreseze Studentului. De fapt,
se adresa lui însuşi, stând în fata ferestrei, privind la strălucirea incredibilă
depe fundal; la uriaşa Galaxie care era de-acum încolo în siguranţă.
― Hari Seldon a denumit Trantor-ul „Sfârşitul Stelei", şopti el, şide ce nu un
pic de imaginaţie poetică? Întreg universul afost odată dirijat de pe această
stâncă; de-aici plecau toate legăturile cu celelaltestele. „Toate drumurile duc
spre Trantor", spune vechiul proverb, „şi acolo se sfârşesc toatestelele."
Cu zece luni mai înainte, Primul Vorbitor privise aceeaşi aglomeraţie de stele
― nicăieri maiaglomerate ca în centrul acelui uriaş ciorchine de materie pe care
Omul îl numeşte Galaxie ― cupresimţiri sumbre; dar acum, o mare satisfacţie se
instalase pe faţa rotundă şi îmbujorată alui Preem Palver ― Primul Vorbitor.
-----------------------------